1.

Structura mecanismelor
1.1.Element cinematic
1.2.Cuplă cinematică
1.3.Lanţ cinematic
1.4.Mecanisme
1.5.Componente ale mecanismelor
1.5.1.Cuplaje
1.5.2.Lagăre
1.5.3.Arbori
1.5.4.Osii
1.5.5.Fusuri

1.Structura mecanismelor
1.1.Elementul cinematic

Elementul cinematic este un corp material component al mecanismului care atunci când este
mobil, are rolul de a permite transmiterea mişcării şi a forţei. In teoria mecanismelor noţiunile
de element cinematic şi organ de maşină (ex. : pistonul, biela, manivela, cama, roata dinţată,
cureaua etc.) sunt sinonime.

Elementele cinematice se clasifică după următoarele criterii:

a) După natura fizică:
- elemente rigide (fig.1.1a) – considerate nedeformabile, formate dintr-o singură piesă (organ de
maşină) sau mai multe organe de maşină asamblate între ele astfel ca ansamblul obţinut să
constituie un rigid (ex. biela unui motor reprezintă un singur element cinematic deşi este
formată din mai multe piese componente);
- elemente flexibile (cabluri, curele, lanţuri), folosite pentru transmiterea la distanţă a mişcării şi
implicit a puterii mecanice (fig.1.1b);
- elemente lichide (apa la pompe şi prese hidraulice, uleiul la prese de puteri mari) ;
- elemente gazoase (aerul comprimat utilizat la uneltele pneumatice) – fig.1.1c;
- elemente electrice (câmpul electromagnetic) – fig.1.1d.

1
b) După rangul lor:
Prin rang (notat cu j) se înţelege numărul legăturilor pe care un element cinematic le are cu
elementele vecine.
- elemente simple (j≤2) din categoria cărora fac parte elementele monare (j=1) şi cele binare
(j=2);
- elemente complexe (j>2) din categoria cărora fac parte elementele ternare (j=3) şi polinare
(j>3).
c) După legea de mişcare:
- elemente conducătoare – elemente mobile cu legi de mişcare cunoscute;
- elemente conduse – elemente mobile a căror legi de mişcare depind de legea de mişcare a
elementului conducător.

1.2. Cuplă cinematică

Cupla cinematică reprezintă legătura mobilă, directă dintre două elemente cinematice,
realizată în scopul limitării libertăţilor de mişcare relative dintre acestea şi transmiterii mişcării
de la un element la altul.
Legătura se poate realiza continuu sau periodic şi are loc pe o suprafaţă, linie sau punct.

1.1 Clasificarea cuplelor cinematice

a) Din punct de vedere structural cuplele cinematice se împart în cinci clase după numărul
gradelor de libertate interzise de cuplă.
Gradul de libertate reprezintă numărul parametrilor scalari independenţi necesari pentru a
determina, la un moment dat, poziţia unui corp în raport cu un sistem de referinţă.
Un corp liber în spaţiu are 6 grade de libertate ce corespund componentelor pe cele trei axe
Ox, Oy, Oz ale vectorului translaţie v şi a vectorului de rotaţie instantanee ω ale mişcării sale.
(fig.1.2)

2
Cele 6 libertăţi de mişcare pot fi limitate introducând anumite condiţii de legătură care pot
suprima mişcarea într-o direcţie sau pot impune o relaţie între mărimile unor componente
ale translaţiei şi rotaţiei instantanee.
Dacă se notează cu L numărul gradelor de libertate pe care cupla cinematică le
permite elementelor ei (0 ≤ L ≤ 6) şi cu m numărul mişcărilor anulate de cuplă (1 ≤ m ≤ 5 ),
rezultă relaţia:
L = 6 −m (1.1)
Clasa cuplei cinematice este dată de numărul mişcărilor anulate m.
Ţinând cont de aceste considerente se disting următoarele tipuri de cuple cinematice:
- cuple cinematice de clasa I (fig.1.3a) notate cu C1 şi care suprimă elementelor un grad de
libertate (m=1);
- cuple cinematice de clasa II-a (fig.1.3b, c) notate cu C2 şi la care m=2;
- cuple cinematice de clasa III-a (fig.1.3d, e, f) notate cu C 3 si la care m=3;
- cuple cinematice de clasa IV-a (fig.1.3g, h) notate cu C 4 şi la care m=4;
- cuple cinematice de clasa V-a (de rotaţie fig.1.3i, de translaţie fig.1.3j şi cupla şurub-piuliţă
fig.1.3k) notate cu C 5 şi la care m=5.

b) Din punct de vedere geometric (după natura contactului dintre elemente) se disting:
- cuple cinematice inferioare, la care contactul se realizează pe o suprafaţă (fig.1.3d, e, f, g, h,
i, j, k);
- cuple cinematice superioare, la care contactul se face pe o linie (fig.1.3b, c) sau într-un
punct (fig.1.3a).

3
c) Din punct de vedere cinematic cuplele cinematice se împart in:
- cuple cinematice plane care permit elementelor mişcări într-un singur plan sau în plane
paralele (fig.1.3f, g, h, i, j);
- cuple cinematice spaţiale, care permit mişcarea în spaţiu a elementelor (fig.1.3a, b, c, d, e).
d) Din punct de vedere constructiv se disting:
- cuple cinematice închise, la care contactul dintre elemente se asigură printr-o ghidare
permanentă (fig.1.3b, d, e, g, h, i, j, k).
- cuple cinematice deschise, la care contactul dintre elemente se asigură prin forţă (fig.1.3a,
c, f).
Pentru stabilirea clasei unei cuple cinematice se procedează în felul următor:
- se fixează unul din elementele cuplei;
- se ataşează celuilalt element un sistem triortogonal de axe Oxyz şi i se studiază posibilităţile
de mişcare.

1.3. Lantul cinematic

4
Lanţul cinematic reprezintă un ansamblu de elemente mobile legate între ele prin cuple cinematice
de diferite clase. Toate elementele lanţului fiind mobile, folosirea lui în tehnică este posibilă numai
după ce i s-a fixat unul din elemente.

Clasificarea lanţurilor cinematice

a) După rangul elementelor componente:
- lanţuri simple, constituite din elemente de rang j ≤ 2 (fig.1.4a, b, d, e, f);
- lanţuri cinematice complexe, care au în componenţa lor cel puţin un element de rang j ≥ 3 (fig.1.4c).
b) După formă:
- lanţuri cinematice deschise (fig.1.4a, b, c, e);
- lanţuri cinematice închise (fig.1.4d, f);
c) După felul mişcării elementelor:
- lanţuri cinematice plane, ale căror elemente au mişcări într-un singur plan sau în plane paralele
(fig.1.4a, b, c, d).
- lanţuri cinematice spaţiale, la care cel puţin un singur element are o mişcare într-un plan diferit de al
celorlalte elemente (fig.1.4e, f).

Formula structurală a lanţurilor cinematice

Gradul de libertate al unui lanţ cinematic este dat de numărul gradelor de libertate
ale elementelor componente.
Se consideră că în structura unui lanţ cinematic intră e elemente cinematice şi cuple
cinematice de clasa m (m=1, 2, …5). Gradul de libertate al unui astfel de lanţ cinematic se
obţine scăzând din numărul total al mişcărilor celor e elemente considerate libere în spaţiu,
numărul total de restricţii de mişcare introdu-se de cuple cinematice, adică:

5
 Pentru un lanţ cinematic cu mişcare plană rezultă:

sau

1.4. Mecanisme

Mecanismul este un lanţ cinematic închis, cu un element fix (sau presupus fix), care are
proprietatea că pentru o mişcare dată unuia sau mai multor elemente în raport cu elementul fix,
toate celelalte elemente au mişcări univoc determinate. Se spune astfel că mecanismul este
desmodrom.

Clasificarea mecanismelor
a) După posibilităţile de mişcare ale elementelor:
- mecanisme plane (fig.1.5);
- mecanisme spaţiale.
b) După varianta constructivă:
- cu pârghii (fig.1.5a, b, c);
- mecanisme mecanice - cu came (fig.1.5d, e);
- cu roţi (fig.1.5f, g);
- cu elemente flexibile.
- mecanisme hidraulice;
- mecanisme pneumatice;
- mecanisme electrice;
- mecanisme electronice.
c) După destinaţie:
- mecanisme de strângere;
- mecanisme de blocare;
- mecanisme de cuplare;
- mecanisme de reglare;
- mecanisme de frânare;
- mecanisme de prindere;
- mecanisme de inversare;

6
 - mecanisme de acţionare;
- mecanisme de oprire-pornire etc.

Grad de mobilitate

Deoarece mecanismul este un caz particular al lanţului cinematic, când un element al

acestuia este fix, se va introduce noţiunea de grad de mobilitate în loc de grad de libertate.
Prin grad de mobilitate al unui mecanism se înţelege numărul posibilităţilor sale de
mişcare sau al gradelor de libertate ale elementelor mobile în raport cu elementul fix.
Unul din elementele lanţului cinematic al mecanismului fiind fix, rezultă că din
numărul total de elemente e se scade unul.

Excepţii în determinarea gradului de mobilitate

In structura mecanismelor, pe lângă elementele şi cuplele cinematice care stabilesc

caracterul mişcării, pot interveni uneori elemente şi cuple care nu au influenţă asupra mişcării
celorlalte elemente.
a) Elementele cinematice pasive îndeplinesc un triplu rol si anume:
consolidează mecanismul, uşurează trecerea prin poziţiile extreme şi evită rigidizarea sa
temporară sau inversarea mişcării.
La stabilirea gradului de mobilitate al unui mecanism, elementele cinematice pasive
împreună cu cuplele aferente se exclud din calcul.
Exemplu: Mecanismul patrulater consolidat (fig.1.6).

7
b) Elemente cu mişcare de prisos
In general acest rol este îndeplinit de role, care sunt introduse în construcţia mecanismelor
cu scopul de a micşora frecarea, prin înlocuirea frecării de alunecare cu frecarea de
rostogolire. La stabilirea gradului de mobilitate al unui astfel de mecanism elementele
cinematice cu mişcare de prisos, împreună cu cupla de rotaţie proprie, se exclud din calcul.
Astfel, la mecanismul cu camă şi tachet cu rolă (fig.1.7), rola 2 se poate roti în jurul axei sale fără
a influenţa caracterul mişcării mecanismului.

c) Cuple cinematice pasive au rol de a consolida construcţia mecanismelor şi nu introduc condiţii

suplimentare de legătură faţă de cuplele existente. Prezenţa lor este impusă de necesitatea
consolidării construcţiei. La stabilirea gradului de mobilitate acestea se exclud din calcul.

8
d) Articulaţii multiple
Cupla de rotaţie ce leagă mai mult de două elemente cinematice se numeşte cuplă de rotaţie
multiplă. O cuplă multiplă este echivalentă cu „ p ” cuple simple.

e) Sunt situaţii în care numărul cuplelor nu este evident (fig.1.11a). In aceste cazuri se pot face
transformări structurale care nu influenţează mobilitatea mecanismului (fig.1.11b). In
fig.1.11c cupla cinematică din B deşi este de clasa a treia (articulaţie sferică) se va lua în
calculul gradului de mobilitate ca o cuplă de clasa cinci. Aceasta deoarece cupla B are restricţii
comune de mişcare cu celelalte cuple.

9
Analiza structurală a mecanismelor plane

Transformarea mecanismelor
In structura mecanismelor plane, intră elemente şi cuple cinematice de clasa cinci, de rotaţie
şi de translaţie (cuple inferioare), precum şi cuple superioare de clasa a patra la care contactul
este punctiform în plan.
 
Principiul formării mecanismelor plane
Studiul cinematic al mecanismelor impune adoptarea unui criteriu unitar de clasificare
structurală având la bază noţiunea de grupă structurală sau cinematică.
Prin grupă structurală se înţelege un lanţ cinematic cu grad de libertate zero.
Pe aceasta bază s-a format principiul lui Assur care fundamentează clasificarea structurală a
mecanismelor: orice mecanism poate fi format prin legarea succesivă la elementul conducător
(sau elementele conducătoare) şi la elementul fix a grupelor structurale.
Reprezentarea convenţională a acestor grupe este redată în tabelul 1.1.

Grupele structurale sunt caracterizate prin: clasă, ordin şi aspect.

Clasa este dată de rangul maxim al elementelor cinematice componente; ordinul este dat de
numărul cuplelor exterioare libere iar aspectul reprezintă variantele sub care grupele se pot
prezenta constructiv, ţinând seama de numărul şi poziţia cuplelor de translaţie aflate în
structura lor.
Convenţional se admite că elementul fix şi elementul conducător formează un mecanism
motor de clasa I numit şi mecanism fundamental (fig.1.14 a si b).

10
Mecanismele se formează adăugând la mecanismul fundamental (M.F) una sau mai multe grupe
structurale (fig.1.15).

Operaţia inversă formării mecanismelor este descompunerea acestora. Orice mecanism poate fi
descompus în grupe structurale şi elemente motoare legate de batiu.
Clasa şi ordinul unui mecanism sunt determinate de clasa şi ordinul celei mai complexe
grupe structurale care intră în componenţa mecanismului.
In scopul precizării clasei şi ordinului unui mecanism se procedează astfel:
- se precizează elementul conducător (M.F);
- se porneşte de la cel mai îndepărtat element faţă de elementul conducător şi se extrag
succesiv grupele structurale până se ajunge la elementul conducător.
Operaţia de extragere a grupelor structurale se execută identificând existenţa lor în
succesiunea de la grupa cea mai simplă – diada – către grupele complexe, cu condiţia ca, după
extragerea unei grupe, ceea ce rămâne sa fie tot mecanism.

Exemplu: Mecanismul mesei basculante a laminorului de tablă (fig.1.16). Mecanismul are în

componenţă mecanismul fundamental MF (0,1) şi două diade (4,5) şi (2,3).

Cuplajele sunt organe de masini ce asigura legatura permanenta sau intermitenta necesara
transmiterii miscarii de rotatie de la un arbore la altul sau de la un organ de masina la altul
montat pe acelasi arbore, fara a se modifica valoarea si sensul momentului de torsiune.

11
 Unele cuplaje sunt folosite ca elemente de protectie impotriva suprasolicitarii organelor de
masini antrenate , sau pentru mentinerea actionarii numai in anumite limite de viteze. In
functie de legatura dintre arbori , cuplajele sunt :
- cuplaje permanente , la care legatura intre cei doi arbori se intrerupe numai prin demontarea
elementelor de asamblare a cuplajului.
Aceste cuplaje pot fi fixe si mobile.
-cuplaje intermitente , la care legatura intre cei doi arbori poate fi stabilita sau intrerupta, atat in
repaus cat si in timpul functionarii printr-o comanda exterioara fara a demonta cuplajul. Aceste
cuplaje se numesc AMBREIAJE.

Cuplaje permanente sensibile cu elemente rigide pentru abateri :

Cuplaje permanente mobile cu elemente rigide pentru abateri unghiulare

Rolul cuplajelor

* asigura legatura intre doi arbori care-si pot transmite reciproc miscarea si
puterea

* transmiterea miscarii intr-un singur sens.

12
* protectie impotriva vibratiilor si socurilor;

* transmitere de miscare, respectiv, de moment de torsiune;

* compensarea erorilor de executie si de montaj: montarea paralela sau concurenta

permite deplasari insemnate ale arborilor si mobilitatea acestor in timpul functionarii;

*Cuplajele permanente

* Cuplajele intermitente (ambreiajele)

Cuplajele permanente :

Cuplajele fixe leaga capetele arborilor fara joc.Din acasta categorie fac
parte: cuplajele cu manson dintat si cu flansa.

Cuplajele cu manson dintr-o bucata se moteaza pe capetele arborilor

intre care urmeaza sa se transmita miscarea.Efortul intre arbore si manson se
transmite printr-o pana longitudinala sau stifturi.

Cuplajele cu manson din doua bucati au realizata strangerea bucatilor de

manson pe arbore cu ajutorul suruburilor.

* Cuplajele intermitente (ambreiajele)

* sunt cele care permit cuplarea (ambreierea) sau decuplarea (debreierea)

arborilor atat in mers cat si in repaus, fara a fi demontate. Ele pot fi :

I. COMANDATE

13
*manual , cu ajutorul parghiilor

*electric

*pneumatic

*hydraulic

II. AUTOMATE

- Ambreiaj cu frictiune centrifug : pot intrerupe automat legatura dintre arborii cuplati,
in cazul aparitiei unor suprasarcini in timpul functionarii. Cand turatia arborelui motor
depaseste o anumita valoare, fortele centrifuge ale falcilor 1 depasesc fortele
rezistente si se va crea o presiune de contact pe tamburul 2 care va fi astfel antrenat.
Daca fortele rezistente ating o valoare prea mare, ele vor invinge fortele centrifuge si
se produce decuplarea.

AMBREAJELE

Functionarea ambreiajelor cu frictiune se bazeaza pe fortele de frecare care apar intre

suprafetele elementelor celor doua semicuplaje.

Fata de ambreiajele cu ghiare sau cu dinti, prezinta urmatoarele avantaje:

*permit cuplarea (ambreierea) la orice diferente intre turatiilor intre cei doi arbori;

*asigura antrenarea lina, fara socuri, a arborelui condus pana la turatia de regim;

*asigura protectia elementelor lantului cinematic impotriva unor suprasarcini, prin

alunecarea relativa ( patinarea ) a suprafetelor. Aceasta proprietate impiedica utilizarea lor in
lanturi cinematice generatoare.

14
Ambreiaje monodisc plan

Ambreiaje conice

Funcţiile ambreiajului
• permite la pornirea automobilului cuplarea progresiva a motorului , care se afla in
funcţiune , cu celelalte organe ale transmisiei , care , in acel moment, stau pe loc;
• permite cuplarea si decuplarea in timpul mersului automobilului motorului cu
transmisia , la schimbarea treptelor de viteze ;
• protejează la suprasarcini celelalte organe ale transmisiei.
•
Ambreiajul trebui sa îndeplinească anumite condiţii , si anume :
-sa permită decuplarea completa si cat mai rapida a motorului de transmisie , pentru ca
schimbarea treptelor sa se facă fara şocuri;
-sa decupleze cu eforturi minime din partea conducătorului , fara a se obţine insa o cursa la
pedala mai mare de 120-200 mm .Forţa la pedala necesara declupari nu trebuie sa depaseasca
150 N la autoturisme si 250 N la autocamioane si autobuze ;
-partile conduse sa aibă o greutate cat mai redusa pentru ca schimbarea treptelor sa se facă
fara şocuri
-sa fie suficient de progresiv pentru a se evita pornirea brusca din loc a automobilului
-sa asigure in stare cuplata o îmbinare perfecta intre motor si transmisie;
-sa permită eliminarea căldurii care se produce in timpul procesului de cuplare prin
patinarea suprafeţelor de frecare ;
-sa amortizeze vibraţiile ce se produc in transmisie ;
-sa aibă o construcţie simpla si ieftina ;
-sa fie cat mai uşor de intretinut si de reglat si sa ofere siguranţa ;

Funcţionarea ambreiajului mecanic se bazează pe forţele de frecare care apar intre doua sau mai multe
perechi de suprafeţe sub acţiunea unei forte de apăsare.
Partile componente ale unui ambreiaj sunt grupate astfel : partea conducătoare ; partea
condusa ; mecanismul de acţionare . Partea conducătoare a ambreiajului este solidara la
rotaţie cu volantul motorului , iar partea condusa cu arborele ambreiajului .
Partea conducătoare a ambreiajului este formata din : volantul , discul de presiune, carcasa
si arcurile de presiune.
Partea condusa se compune din : discul condus cu garniturile de frecare si arborele 8 al
ambreiajului .

15
 Prin frecare ce ia naştere intre suprafeţele de contact ale volantului si discul de presiune pe
de o parte si suprafeţele discului condus pe de alta parte , momentul motor este transmis
arborelui primar al cutiei de viteza si mai departe , prin celelalte organe ale transmisiei , la rotile
motoare.

LAGARELE

Criterii de grupare a lagarelor

– Dupa tipul fortelor de frecare ce apar in timpul functionarii;lagarele pot

fi: cu alunecare , cu rostogolire , combinate.

– Dupa directia sarcinii principale fata de axa de rotatie,lagarele sunt:

• Radiale – cand directia sarcinii principale este perpendiculara pe

axa de rotatie (axa geometrica);

• Axiale – cand sarcina principala are aceeasi directie cu axa de

rotatie;

• Radial-axiale – cand sarcina principala actioneaza pe o directie

inclinata fata de axa geometrica a lagarului.

In cazul acesta , frecarea apare intre suprafata exterioara a fusului si suprafata

interioara a lagarului , care se numeste CUZINET .

16
Materialele pentru cuzineti, care satisfac aceste conditii sunt: aliaje ale plumbului
cu cuprul, aliaje pe baza de zinc, fonte, oteluri, materiale metalice sintetizate
(obtinute prin metalurgia pulberilor), materiale bimetalice sub forma de benzi din
doua aliaje diferite, materiale sintetice nemetalice (textolit, cauciuc, materiale
ceramice, materiale plastice).

Lubrifiantul folosit reduce frecarea in lagar, deci ii prelungeste durata de functionare

si, in plus, asigura protectia impotriva coroziunii, amortizarea socurilor, transportul
caldurii din interiorul lagarului spre mediul exterior.

Materialele folosite pentru ungerea lagarelor cu alunecare sunt uleiurile minerale,

unsori consistente, lubrifianti solizi (talc, bisulfura de molibden) care se utilizeaza in
stare de pulberi.

Lagare cu rostogolire

In cazul lagarelor cu rostogolire cuzinetul este inlocuit cu un rulment si de aceea se

mai numesc si lagare cu rulmenti; aici frecarea se realizeaza intre elementele
rulmentului.

Partile componente ale unui rulment sunt:

• Inelul interior si cel exterior, care formeaza calea de

rulare;

• Corpurile de rostogolire, care pot avea forma de bile, role,

ace;

• Colivia, care pastreaza distanta intre corpurile de

rostoglolire.

17
Lagare prin alunecare

Lagarele cu alunecare reprezinta organe de masini care asigura rezemarea

pieselor cu miscare de rotatie, de regula arbori sau osii rotitoare, preiau fortele care
încarca piesele respective si lucreaza în conditiile unei alunecari relative a suprafetei
fusului arborelui pe suprafata lagarului

(cuzinetului), cele doua suprafete fiind separate printr-o pelicula de lubrifiant.

Lagare cu rostogolire

Lagarul de rostogolire se obtine prin înlocuirea cuzinetului din lagarul cu alunecare

printr-un rulment. De aceea lagarele se numesc si lagare cu rulmenti.

Lagare Radiale

Le realizam, de regula, cu 5 segmenti oscilanti, rezemati simetric pe câte un pivot

sferic, solutie care permite asezarea corecta a acestora în raport cu fusul, în orice
situatie, si deci realizarea unor conditii de functionare foarte apropiate de cele
teoretice.

18
Lagare axiale

Se remarca printr-un sistem original de egalizare a apasarilor pe segmenti, tip

Kingsbury, solutie recunoscuta ca asigurând fiabilitatea maxima pentru lagarele
axiale, realizat într-o constructie deosebit de compacta, ceea ce permite montarea
acestora în gabaritul lagarelor axiale obisnuite, cu segmenti oscilanti pe inel rigid.

Partea cea mai importanta a lagarului este cuzinetul ,care venind in contact cu
arborele prin intermediul peliculei de lubrifiant ,trebuie sa fie confectionat din
materiale care indeplinesc urmatoarele conditii:au coeficient de frecare
redus;rezistenta la uzare este buna;dilatare termica scazuta pentru mentinerea
preciziei

Materiale din care se confectioneaza elementele rulmentului sunt diferite:corpurile de

rostogolire si calea de rulare pot fii dintr-un otel special pentru rulmenti (RUL1,RUL2
STAS 1456/1-80)iar colivia se executa din oteluri obisnuite, duraluminiu,bronz sau
material plastic.

Exemple de montaje cu rulmenţi

19
 OSII

• Osiile sunt organe de maşini care au rol de rezemare pentru alte organe de
maşini.

• Se clasifica dupa:

Mobilitate : fixe;

rigide.

Constructiv: netede;

în trepte.

20
ARBORII
ARBORII- ORGANE DE MAȘINI CARE AU ROLUL DE A PRELUA ȘI
TRANSMITE MIȘCAREA DE ROTAȚIE

CLASIFICAREA ARBORILOR

21
1.Dupa tipul solicitarii: - arbori solicitaţi la torsiune

- arbori solicitaţi la încovoiere şi torsiune

2.Dupa numarul reazemelor : - arbori pe 2 reazeme

- arbori pe mai multe reazeme

3.Dupa comportarea la vibraţii: - arbori rigizi

- arbori elastici

4.Dupa poziţia în care lucrează: -arbori orizontali

-arbori verticali

-arbori înclinaţi

Arborii drepţi

- sustin organe de maşini aflate în mişcare de rotaţie (roţi dinţate , roţi de

curea , rotoare de motoare , cuple) ;

- transmit momente de torsiune organelor de maşini (sunt solicitaţi în timpul

funcţionarii la incovoiere şi torsiune ).

Arborii cotiţi

-susţin organele de maşini în mişcare de rotaţie (cuple , roţi dinţate , rotoare de

generatoare electrice) ; sunt solicitaţi în timpul funcţionarii la încovoiere , torsiune ,
mai rar la întindere şi compresiune .

FUSURI
FUSURILE –REPREZINTĂ ZONELE ARBORELUI CARE REALIZEAZĂ
CONTACTUL CU LAGĂRUL

22
Osiile şi arborii sunt organe de maşini, care au rolul de a transmite mişcarea de
rotaţie simplă şi de a susţine elementele constructive aflate în mişcare de
rotaţie.

Osiile sunt organe de maşini cu rolul de susţinere a altor organe de

maşini,care executa o mişcare de rotaţie.
Nu transmit momente de torsiune , sunt solicitate doar la încovoiere şi rar la
întindere sau compresiune.

Clasificarea osiilor :

a) Osii fixe-sunt reazeme pentru elementele care se rotesc pe ele.

b) Osii mobile-se rotesc în reazeme împreună cu elementele fixate pe ele

23
Asamblarea osiilor

- osiile se fixează prin presare , pene sau şuruburi şi transmit lagărelor în care sunt
fixate forţele transversale primite de la organele de maşini pe care le susţin .

Asamblarea arborilor drepţi

- pentru montarea arborilor drepţi trebuie parcurse urmatoarele etape :

1. pregatirea arborilor şi a cuzineţilor pentru montaj - operaţia consta în

verificarea fusurilor , a părţilor de calare , a canalelor de pene a canelurilor şi a altor
prelucrări ale arborilor.

2. montarea propriu-zisă – osiile fixate se monteaza cu ajustaj cu strângere , prin

presare în locaşul de susţinere

3. verificarea operaţiei de montare – se face cu efectuarea probelor de

funcţionare a maşinii .

Asamblarea arborilor cotiţi

1. Pregatirea pentru montaj – unde , se verifică aspectul fizic al fusurilor care

trebuie să fie lipite de urme de lovituri şi coroziune .

2. Montarea arborilor – constă în aşezarea şi ajustarea arborilor cotiţi în lagăre .

3. Verificarea montajului arborelui – se realizează odată cu proba de funcţionare

a maşinii ţinându-se seama de faptul că arborele nu trebuie să se încălzească peste
60-70 grade celsius şi nici să aibă o bătaie radială .

24