Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1
1.1
1.2
1.3
1.4
1.5
1.6
2
2.1
2.2
2.2.1.
2.2.2.
2.2.2.1.
2.2.2.2.
2.2.3.
2.2.3.1.
2.2.3.2.
2.3.
2.3.1.
2.3.1.1.
2.3.1.2.
2.3.2.
2.3.2.1.
2.3.2.2.
3
3.1.
3.2.
3.2.1.
3.2.2.
3.2.3.
4
4.1
5
5.1
5.2
5.3
5.4
5.5
5.6
5.7
7
7
10
10
12
13
14
17
17
31
cutit
1
1si 1
elemente
1
motoare
1
1
Mecanism
seping
Figura 1.1
Mecanism
cu came
Dupa cum se poate observa, mecanismele reprezinta structura de baza a unei masini
simple; construirea masinilor utilizeaza functia cinematica a mecanismelor pentru a se putea
realiza transmiterea fluxului de putere si/sau de forta.
Cupla cinematica este legatura dintre doua elemente cinematice permitnd miscarea
relativa dintre acestea; n structura unei masini, cupla cinematica are si rolul de a transmite
fluxul de putere sau/si de forta.
O cupla cinematica limiteaza posibilitatile de miscare relativa ale elementelor
cinematice aflate n legatura.
Un element cinematic independent are, n spatiu, 6 componente de miscare si anume
proiectiile vitezei de translatie (v) si ale vitezei unghiulare () pe cele 3 axe ale unui sistem
ortogonal: vx , vy , vz, x , y si z. Aceste componente pot fi denumite grade de libertate. Prin
legarea ntre ele a doua elemente cinematice printr-o cupla cinematica se pierd cel putin una si
cel mult 5 miscari relative independente. Ca urmare, numarul restrictiilor impuse de cupla
definesc clasa acesteia.
Cupla cinematica spatiala, care anuleaza o singura miscare independenta, este de clasa
nti (C 1 ); cupla cinematica care anuleaza doua miscari independente este de clasa a doua
(C 2 ); exemplificarea poate continua pna la cupla de clasa a cincea (C 5 ) care permite o singura
miscare relativa independenta.
Asadar, clasa k a unei cuple cinematice indica numarul conditiilor de legatura
impuse, adica numarul miscarilor relative independente anulate. Clasa k a unei cuple
cinematice este cuprinsa ntre 1 si 5.
Cupla care anuleaza 6 miscari relative independente nu este o cupla cinematica ci o
legatura rigida ntre elemente.
n figura 1.1 sunt prezentate exemple de cuple cinematice, clasificate dupa criteriul
structural al clasei de apartenenta.
Cuplele cinematice sfera/plan (C 1 ), cilindru/plan (C 2 ) si articulatia sferica (C 3 ) sunt
cuple spatiale. Cupla cinematica corp paralelipipedic/plan (C 3 ) este o cupla plana pentru ca
cele 3 miscari independente au loc n plan.
Cuplele cinematice (C 4 ) si (C 5 ) sunt cuple plane. Se poate observa ca, n cazul cuplelor
de tip cama/tachet si de tip angrenaj, miscarile relative independente sunt alunecarea relativa
dupa tangenta comuna si rostogolirea relativa. n figura 1.2, pentru cuplele plane a fost
prezentata si reprezentarea simbolica.
Cupla cinematica surub/piulita este de clasa a V-a, singura miscare permisa fiind
alunecarea relativa n lungul spirei care, n esenta este un plan nclinat.
Alte criterii pentru clasificarea cup lelor cinematice sunt:
a) criteriul constructiv, conform caruia se disting cuplele cinematice nchise
(figura 1.3.a) si cuplele cinematice deschise (figura 1.3.b);
b) complexitatea miscarii relative, conform careia cuplele cinematice sunt plane si
spatiale;
Dupa criteriul tipului contactului se disting cuplele cinematice superioare si cuplele
cinematice inferioare.
La cuplele cinematice superioare contactul dintre elemente se realizeaza teoretic
ntr- un punct sau dupa o linie. n regim de ncarcare, prin deformarea elastica a elementelor
conjugate, contactul se stabilizeaza pe o suprafata de forma circulara de diametru extrem de
mic, respectiv pe o fsie de latime extrem de redusa. Tensiunile de contact sunt, n aceste
cazuri, deosebit de mari conducnd la uzarea rapida a elementelor cuplei daca ungerea nu este
adecvata.
La cuplele cinematice inferioare contactul se realizeaza pe o suprafata; ca urmare,
tensiunile de contact sunt reduse.
Cuplele cinematice superioare prezinta avantajul preciziei cinematice ridicate.
z
Cl. I
Sfera pe plan
vy
y
x
Cuple spatiale
vx
z
Cl. III Articulatie sferica
vx
x
z
vy
y
y
Cl. III Corp paralelipipedic pe plan
vy
y
x
vx
vt
Cuple plane
Cl. IV Angrenaj
(x )
vx
Cl. V Asamblare filetata
vx
Cl. V Cupla de translatie
(ghidaj paralelipipedic)
vx
Cl. V Cupla de rotatie
(articulatie)
Figura 1.2
1
2
2
Figura.1.3.b
2
Figura 1.3.a
9
Figura 1.4
Clasificarea lanturilor cinematice este prezentata n Tabelul 1.1.
Rangul j al unui element este egal cu numarul cuplelor cinematice cu care acesta se
leaga de alte elemente.
Tabelul 1.1
Toate elementele au miscari ntr- un
Lanturi cinematice plane
singur plan sau n plane paralele
Dupa complexitatea
Miscarile elementelor au loc n plane
miscarii
Lanturi cinematice spatiale
diferite
Dupa numarul
cuplelor cinematice
care revin unui
element cinematic
Toate elementele au j 2
L = 6 n k Ck
(1.1)
k =1
Se considera un lant cinematic determinat daca, pentru o miscare data unuia dintre
elemente sau mai multor elemente n raport cu un element fix, celelalte elemente au miscari
bine determinate. Aceasta proprietate a lanturilor cinematice se numeste desmodromie.
n figura 1.5 sunt prezentate: un lant cinematic cu un element fix, desmodrom (n
stnga) si un lant cinematic cu un element fix nedesmodrom (n dreapta).
10
Figura 1.5
Gradul de libertate al sistemului, n raport cu elementul fix al lantului cinematic se
numeste grad de mobilitate (M) si se determina astfel:
5
k=1
k =1
M = L 6 = 6 (n 1) k C k = 6 m k C k
(1.2)
(1.3)
(1.4)
n figura 1.6 sunt prezentate cteva exemple de mecanisme pentru care este calculat
gradul de mobilitate. n figura 1.6.a, pentru mecanismul paralelogram, m = 3, numarul
cuplelor cinematice de clasa a V-a este C5 = 4 astfel nct rezulta M = 1. Pentru mecanismul
cu came (figura 1.6.b), m = 2, C5 = 2, numarul cuplelor cinematice de clasa a IV-a, C4 = 1;
rezulta M = 1. Un caz atipic este prezentat n figura 1.6.c pentru care: m = 3, C5 = 2 C3 = 2,
rezultnd M = 2. Mecanismul este totusi desmodrom, utiliznd-se un singur element motor,
oricare ar fi acesta; se poate observa ca elementul cu dubla articulatie sferica se poate nvrti,
ca un al doilea element motor (pasiv), fara sa influenteze miscarea celorlalte elemente.
Se noteaza cu f familia mecanismului. Daca nici un element al mecanismului nu poate
efectua f miscari relative independente, gradul de mobilitate al acestuia se deduce cu relatia
(1.2) astfel modificata:
5
M = (6 f ) m ( k f ) Ck
(1.5)
k=1
element
conducator
C4
m=3
C5 = 4
C4 = 0
M = 33 24 = 1
C3
C3
m=2
C5 = 2
C4 = 1
M = 32 22 1 = 1
CR
5
CR
5
contactor
1
(motor)
r
?1
M = 63 52 32 =2 !
Figura 1.6
M=3
C5 = 2
3
C4 = 2
CR
M = 63 52 42 = 0 !?
5
Se observa ca nici un element nu
poate avea rotatie fata de (Oy).
Figura 1.7
m=6
C5 = 7!
M = 36 27 = 4
Figura 1.8
Mecanismul din figura 1.9.a are m = 6, C9 = 9 astfel nct aparent are gradul de
mobilitate M = 0. Constatnd nsa ca elementul cinematic 3 este pasiv, avnd doar rolul de a
rigidiza bara 2, mecanismul poate fi redus la esenta lui (figura 1.9.b) acesta avnd m = 5, C5 =
7 si gradul de mobilitate M = 1. Din acest exemplu deducem ca, pentru determinarea gradului
de mobilitate al unui mecanism trebuie eliminate din schema acestuia elementele pasive,
elementele elastice si altele care nu participa direct, esential, la transmiterea miscarii.
Figura 1.10.a prezinta cazul unui mecanism care are m = 3, C5 = 3 si C4 = 1,
conducnd la M = 2.
doua cuple C5 !
2
2
1
1
5
5
6
6
3
4
4
m=6
C5 = 9
M = 36 29 = 0 ?!
Elementul 3 este pasiv! Ajuta la rigidzarea barei 2.
Figura 1.9.a
12
m=5
C5 = 7
M = 35 27 = 1
Figura 1.9.b
C5
m=3
C5 = 3
2
C4 = 1
M = 33 23 1 = 2 !?
Rola 2 poate fi
ndepartata.
1
m=2
C5 = 2
C4 = 1
M = 32 22 1 = 1
2
C4
1
Figura 10.a
1.5 Echivalarea cuplelor cinematice superioare
Figura 10.b
(1.6)
3 mech + 1
2
mech
C5 ech
(1.7)
1
2
3
5
5
8
7
11
Tabelul 1.2
.
.
Din cifrele coloanei a doua, rezulta ca o cupla de clasa a IV-a poate fi nlocuita
printr-un element cinematic si doua cuple cinematice de clasa a V-a. n figura 1.11.a este
reprezentat mecanismul initial, avnd o cupla C4 ; mecanismul echivalent, cuprinznd doar
cuple cinematice C5 apare n figura 1.11.b.
1
C4
3
2
m=2+1=3
C5 = 2 + 2 =4
C4 = 0
M=1
m=2
C5 = 2
C4 = 1
M=1
Figura 1.11.a
Figura 1.11.b
13
3
m
2
(1.8)
(n)
(n)
2
3
1B
m=2
C5 = 2
C4 = 1
M=1
1
m=3
C5 = 4
C4 = 0
M=1
O
(n)
(n)
Figura 1.12
B CT5
1
m=2
C5 = 2
C4 = 1
M=1
D
A
CR
5
m=2
C5 = 4
C4 = 0
M=1
Figura 1.13
2
3
4
6
14
6
9
Tabelul 1.3
Clasa unei grupe structurale este data de numarul de cuple cinematice care intra n
compunerea celui mai complex contur nchis deformabil de elemente sau de numarul maxim
de cuple cinematice care revin celui mai complex element cinematic, daca grupa structurala
nu are contururi nchise deformabile de elemente.
n figura 1.14.a este prezentata o grupa structurala de clasa a II-a (diada) iar n
figura 1.14.b diada este integrata unui mecanism. Elementul conducator, legat de un element
fix, are M = 1, diada are M = 0, astfel nct ntregul mecanism are M = 1.
diada
element
conducator
Figura 1.14 a
Figura 1.14.b
n figura 1.15 sunt reprezentate cteva exemple de grupe structurale de clasa a III-a
numite triade.
1
2
4
1
3
2
3
3
Figura 1.15
15
Kl
. Deci, lungimea reala unui segment se determina prin nmultirea lungimii sale
mm
masurata pe schema (n milimetri) cu marimea Kl.
lOFh
2
1
A
4
2
3
l4
B
l3
D
4
lOFv
l2
1
7
Figura 2.1
l5
l6
r1
A 2
O
l2
5
4
l4
Sablon
B
Figura 2.2
Figura 2.1 prezinta un mecanism patrulater articulat. Pozitia tuturor elementelor este
complet determinata daca se cunosc lungimile elementelor si unghiul dintre elementul
motor si un sistem fix de coordonate.
Pentru mecanismul cu culisa oscilanta, pozitiile cuplelor cinematice C, D si E sunt
determinate prin metoda sabloanelor
B2
B3
B1
1
D4
B4
D3
B6
B7 D5
D1
C1
D0
B0
A
B5
D2
D6
D7
3
C0
C4
C5 C6
C7
Figura 2.3
n figura 2.3 este prezentat un mecanism de tip biela- manivela. Pentru determinarea
traiectoriei bielei (pozitiile succesive ale punctelor de pe biela 2) se foloseste metoda
intersectiilor. Dentru exemplificare, se considera un punct oarecare D de pe biela. Se observa
ca traiectoria punctului D este o elipsa.
2.2 Distributia vitezelor si acceleratiilor la elementele unui mecanism
2.2.1 Constructia grafica a vitezelor si acceleratiilor
n figura 2.4, punctul A este n miscare de rotatie cu o viteza unghiulara constanta ,
fata de centrul de rotatie O. Raza de curbura este reprezentata de segmentul OA la scara Kl,
m s 1
m
n
.
Viteza
v
,
reprezentata
de
vectorul
A
V
,
la
scara
vitezelor
K
,
n
A
v
si
A
mm
mm
tangenta la traiectoia punctului A, este data de:
v A = ? l OA
(2.1)
(2.2)
? =
Kv
tg f = K ? tg
Kl
(2.3)
18
Kv
, adica scara vitezelor unghiulare este raportul dintre scara vitezelor liniare
Kl
Kv si scara lungimilor Kl.
Daca se considera Kv = Kl, rezulta:
n care K ? =
K ? = 1 si deci ? = tg f
(2.4)
adica: viteza unghiulara este egala cu valoarea tangentei unghiului ntre raza de curbura si
dreapta ce uneste vrful vectorului viteza cu centrul de curbura.
Cele doua componente ale acceleratiei punctului A sunt
- acceleratia normala
a nA =
v 2A
= ? 2 rA
rA
(2.5)
- acceleratia tangentiala
a tA = e rA
(2.6)
de vectorul AA A , adic a a A = K AA A .
mm
A
A tA
VA
A nA
VA
a
O
Figura 2.4
Figura2.5
at
K AA A K A
e= A = A
=
tg?
rA
K l OA
Kl
(2.7)
e = K e tg?
(2.7)
(2.8)
19
adica: acceleratia unghiulara este egala cu valoarea tange ntei unghiului ntre raza de curbura
si dreapta ce uneste vrful vectorului acceleratiei tangentiale cu centrul de curbura.
Cunoscnd elementele anterioare se poate construi grafic acceleratia normala (figura
2.5). Se traseaza semicercul cu diametrul OA . Se rabate vectorul viteza pna intersecteaza
n
aA = OA AA A ; AA A =
sau
a nA
AV A K1 ? 2A
K
= 2
= 2l a nA
OA
K v rA
Kv
(2.9)
K 2v
n
n
=
AA A , adica vectorul AA A reprezinta acceleratia a nA la scara Ka.
Kl
2.2.2 Distributia de viteze si acceleratii la un element cu miscare de translatie
sau de rotatie
2.2.2.1 Elementul cu miscare de translatie
A
AA
A tB
VA
B
VB
O
O
Figura 2.6
AB
A nA
B
A nB
Figura 2.7
20
Daca elementul OA, din figura 2.7, se roteste cu viteza unghiulara si acceleratia
unghiulara , atunci acceleratia sa este data de relatia
a A = a nA + a tA
(2.10)
(a ) + (a )
n 2
A
aA =
t 2
A
= ? 4 l 20A + e 2 l 20A = l 0A ?
+ e2
(2.11)
a B = l 0B ? 4 + e 2
(2.11)
a tA
a nA
rA e
rA ?
e
?
a tB
a nB
rB e
rB ?
e
?
(2.12)
VC
VB
B
C
pv
A
Figura 2.8
b
Figura 2.9
v B = v A + v BA
(2.11)
21
Adica viteza punctului B se obtine din suma vectoriala ntre viteza punctului A si
viteza relativa v BA (adica viteza relativa a punctului B n raport cu A, ca si cum punctul B se
roteste n jurul punctului A, considerat fix). Deci:
v BA = ? lAB ; v BA AB
(2.12)
(2.13)
(2.14)
a B = a A + a BA
(2.15)
n care a BA este acceleratia relativa a lui B fata de A (B se roteste fata de A, considerat fix).
22
ntruct a BA este acceleratia unui punct n miscare de rotatie, conform relatiei (2.10)
se poate scrie:
n
a BA = a BA
+ a tBA
(2.16)
(2.17)
a nBA =
v 2BA
= 2 l AB ; a nBA AB
l BA
(2.18)
t
t
a BA
= e l AB ; a BA
AB
(2.19)
AA
B
pa
AB
A
Figura 2.10
Figura 2.11
2
A
3
h
C
d
Figura 2.12
Se deseneaza schema cinematica a mecanismului la o scara Kl n pozitia precizata de
unghiul si se determina apoi vitezele.
24
r
vA
r
vBA
b
r
vB
r
a tBA
pv
Figura 2.13
2 p n p n
=
60
30
r
aB
pa
rt
r
aB
a nB
r
a BA r n1
aA
r
a nBA a
Figura 2.14
Pentru vB se scrie relatia vectoriala (2.11). Se traseaza (figura 2.13) prin polul
pv viteza v A . Se aduna vectorul v BA la vectoruI v A trasnd prin extremitatea lui v A
directia vectorului v BA ( AB). Prin pv se traseaza directia lui v B ( BC), care se
intersecteaza cu vectorul v BA si poligonul se nchide. Scara vitezelor fiind Kv , se obtine:
( )
v B = K v (p v b )
v BA = K v (ab )
vA = K v p va
(2.20)
a B = a nB + a Bt
a A = a nA + a tA
(2.21)
n
a BA = a BA
+ a tBA
Se obtine:
a Bn + a tB = a A + a nBA + a tBA
(2.22)
d?
= 0 si a At = 0 deci a A = a nA .
dt
ntruct vitezele sunt cunoscute din rezolvarea anterioara se pot calcula acceleratiile
normale cu relatia (2.5)
a An
v 2A
v 2BA
v 2B
n
n
=
; a BA =
; aB =
l1
l2
l3
(2.23)
Prin extremitatea n a lui a nBA se duce directia lui a tBA , care este perpendiculara pe directia lui
a nBA . Prin polul pa se duce acceleratia a nB , la care se cunoaste marimea calculata, directia lui
l3 si sensul de la B spre C. Prin extremitatea nl a lui a nB se duce o perpendiculara (directia lui
A
2
3
r
a BA
r
aB
r
vB
r
vB
pv
b
r
v BA
r
vA
B
Figura 2.15
r
aA
Figura 2.16
r
a tA
n
r
a nA
r
a tBA
r
a B pa
n
rn 1
a BA
Figura 2.17
( )
( )
v A = K v (p v a )
v BA = K v ab
(2.24)
26
t
a B = a nA + a tA + a nBA + a BA
(2.25)
n care se cunosc:
a B cu marimea, directia si sensul, precizate prin tema,
n
a nBA cu directia elementului AB, sensul spre A si marimea: a BA
=
v 2BA
conform
l2
relatiei (2.16),
v 2A
.
l1
( )
a An = K a bn ; a An
OA .
n
a BA
= K a p a n1 ; a nBA BA
iar din n1 se duce o perpendiculara pe a nBA , care reprezinta directia a tBA , ce intersecteaza
directia lui a tA n punctul a. Poligonul se nchide si se obtin toate componentele acceleratiilor.
( )
( )
( )
a tA
n care, din planul
l1
acceleratiilor rezulta a At = K a an .
n figura 2.17 marimiile acceleratiilor sunt determinate pentru pozitia mecanismului
precizata prin tema (unghiul de pozitie al manivelei).
2.3.2 Metode analitice
Metodele analitice asigura o precizie mai mare precum si posibilitatea de studiere n
ansamblu a miscarii mecanismului, spre deosebire de metodele grafice n care studiul se face
pentru o pozitie data, iar analiza n ansamblu necesita studierea mecanismului pozitie cu
pozitie. Metodele analitice pot fi aplicate cu usurinta la mecanismele simple n timp ce la
mecanismele complicate aceste metde devin foarte laborioase.
Metodele analitice stabilesc functiile care leaga parametrii de miscare a elementului
condu,s de parametrii miscarii elementului conducator.
Metodele analitice considera ca orice mecanism poate fi reprezentat printr-o
succesiune de vectori ce formeaza unul sau mai multe poligoane nchise.
27
Dupa modul de rezolvare a problemei metodele analitice pot fi de mai multe feluri, din
care cele mai utilizate sunt:
- meoda numerelor complexe;
- metoda proiectiilor.
2.3.2.1 Metoda de analiza cinematica a mecanismelor cu ajutorul numerelor
complexe (Metoda Block)
Principiul metodei consta n considerarea mecanismului ca un poligon nchis, format
din elementele mecanismului. Acestea se substutuie cu o succesiune de vectori l 0 , l1 , l 2 , ... l n .
Pentru un poligon nchis de vectori
ln = 0
(2.26)
l n e if
=0
(2.27)
(i l n ? n e if
+ &l n e if n = 0
(2.29)
dl
n care &l n = n , este viteza elementului care culiseaza n cupla de translatie.
dt
Prin a doua derivare, se obtin relatii ntre accele ratii:
(i &l n ? n e if
+ i l n e n ei f n l n ? 2n e i f n + &l&n e if n + i &l n ?
e if n = 0
(2.30)
(i l n e n e if
ln ?
2
n
e if n + 2 i &l n ?
e if n + &l&n e if n = 0
(2.31)
l n e if n = l n cos f
+ i l n sin f n
(2.32)
permit gasirea pozitiei (2.18), vitezei (2.19) si acceleratiei (2.20) elementului condus n
functie de miscarea elementului conducator si de parametrii geometrici (ln , n ) ai elementelor
mecanismului.
28
y
A
y
A
1
1
1
B
h
O
4
1
1
3
x
xB
xB
Figura 2.18
Figura 2.19
h + l1 + l 2 = x B
(2.33)
l1 cos f 1 + l 2 cos f 2 = x B
h + l1 sin f 1 + l 2 sin f 2 = 0
(2.34)
sin f
l1 sin f 1 + h
l2
(2.35)
Dupa determinarea unghiului 2 , distanta x B rezulta usor din prima dintre ecuatiile
(2.34).
Pentru determinarea vitezelor unghiulare si pentru viteza vB a patinei se deriveaza, n
raport cu ecuatiile spatiului (2.34)
df 1
df 2 dx B
l1 sin f 1 dt l 2 sin f 2 dt = dt
l cos f df 1 + l cos f df 2 = 0
1
2
2
1
dt
dt
n ecuatiile (2.36) se pot nlocui
29
(2.36)
df 1
df 2
= ? 1;
= ? 2;
dt
dt
dx B
= ?B
dt
(2.37)
si se obtine
l1 ? 1 sin f 1 l 2 ? 2 sin f 2 = ? B
l1 ? 1 cos f 1 + l 2 ? 2 cos f 2 = 0
(2.38)
Viteza vB se obtine din prima dintre ecuatiile (2.38), iar viteza unghiulara 2 a bielei 2,
din a doua dintre ecuatiile (2.38). Astfel
= ? 1
l 1 cos f 1
l 2 cos f 2
(2.39)
l1 ? 1 cos
l ? sin
1 1
d 1
l1 sin
dt
d 1
+ l1 cos
1
dt
1
d? 1
l 2 ? 2 cos
dt
d? 1
l 2 ? 2 sin
1
dt
1
d? 2 d? B
=
dt
dt
dt
(2.40)
d
d?
2 + l 2 cos 2 2 = 0
dt
dt
l 2 sin
d? 1
df 1
df 2
= 0 si nlocuind n (2.40)
= ? 1;
= ? 2;
dt
dt
dt
d? 2
dv B
= e2 ;
= a B rezulta
dt
dt
l1 ? 12 cos f 1 l 2 ? 22 cos f 2 l 2 e 2 sin f 2 = a B
(2.41)
l1 ? 12 sin f 1 + l 2 ? 22 sin f
e2 =
l 2 cos f 2
(2.42)
sin f
l1
sin f 1
l2
(2.43)
(3.1)
r
r
r
n care: Fi este forta de inertie, M i este momentul de inertie, m este masa corpului, a G este
acceleratia centrului maselor, JG este momentul de inertie
r mecanic al corpului fata de o axa
perpendiculara pe planul miscarii care trece prin G iar e este acceleratia unghiulara. Torsorul
fortelor de inertie pentru un element motor (conducator) cu viteza unghiulara 1 = ct. este
reprezentat n figura 3.1.a iar torsorul fortelor de inertie pentru un element condus, cu miscare
plana, este reprezentat n figura 3.1.b.
r
Fi1
G1
A
r
a nG1
r
a Gn 2
G2
B
L/2
r
Fi 2
Mi2
1 = ct
Figura 3.1.a
L/2
G
x
x
Figura 3.1.b
dx
Figura 3.2
J G = 2 x 2 dm
(3.2)
J G = 2 m x 2 dx = 2 m
0
m l 3
12
(3.3)
7
r
r
Fi = dFi
i 0 = r m r r
M i = r dFi
(3.4)
r
n care: dFi este forta de inertie elementara a masei dm dispusa n punctul P care are directia
v
radiala .
Rezulta, prin integrare, expresiile succesive ale fortei de inertie.
r
r
r
r r r
Fi = dFi = a dm = ( 2 + ) dm
m
(3.5)
r
r
r
r
Fi = 2 dm dm
m
(3.6)
r
dFi
dm
x
r
r
Pr
?
r
z
r
?
r
e
Figura 3.3
r
Se observa ca Fi = 0 daca
altfel spus, axa Oz este axa centrala. n acest caz se spune ca s-a realizat echilibrarea statica.
Deducerea relatiei momentului de inertie este prezentata mai jos:
)]
r
r r
r r r
r v
M i = r dFi = (z + ) 2 dm
(3.7)
r
r r r
r r
r r r
M i = 2 z dm z ( ) dm ( ) dm
(3.8)
r r
r
Folosind versorii i , j si k , rezulta:
r
r
r
M i = j ? 2 z x dm i ?
m
y z dm + i e z x dm +
r
r
+ j e y z dm k e ? 2 dm
(3.9)
m
m
r
r
r
r
2
2
M i = i ( Jyz + J zx ) + j ( J zx + J yz ) k J z
(3.10)
r
r
r
r
M i = i M ix + j M iy + k M iz
(3.11)
Pentru echilibrare se impun conditiile: Mix = 0 si Miy = 0. Nu este necesar ca Miz sa fie
nul pentru ca aceasta componenta nu introduce solicitari suplimentare n lagarele de rezemare.
Din expresia (3.10) rezulta ca Mix si Miy se pot anula daca momentele centrifugale de inertie
Jyz si Jxz sunt nule; axa de rotatie este deci axa principala de inertie. Conditiile astfel
satisfacute conduc la echilibrarea dinamica.
n concluzie, rezulta ca un rotor este echilibrat static si dinamic daca axa de rotatie
este si axa centrala si axa principala de inertie.
n figura 3.4.a rotorul este neechilibrat; axa de rotatie nu este axa centrala si nici axa
principala de inertie; n figura 3.4.b centrul maselor se afla pe axa de rotatie, rotorul fiind
echilibrat static. Echilibrarea dinamica este sugerata de figura 3.4.c; n acest caz, axa x- x este
axa de simetrie adica axa principala de inertie. Ca urmare, axa y-y, fiind perpendiculara pe
axa x- x, este si ea axa principala de inertie. Rotorul echilibrat static si dinamic este reprezentat
n figura 3.4.d.
y
G
x
Rotor neechilibrat
Figura 3.4.a
x
y
G
y
x
Rotor echilibrat static
Figura 3.4.b
x
y
x
Rotor echilibrat static si dinamic
Figura 3.4.d
x
Rotor echilibrat dinamic
Figura 3.4.c
r
Fie
x
r
Fi
variant a
la +me
r
Fi
G1
me
G1
re
r
O G
y
G2
re
r
Fi
r
?r
r
G2
r
Fie
me
plan de
echilibrare
di
r
Fi
die
plan de
echilibrare
Figura 3.5
3.2 Dinamica mecanismelor si a masinilor
Problemele de studiat sunt:
a) determinarea bilantului energetic al masinii;
b) miscarea elementelor mecanismului sau a masinii sub actiunea fortelor exterioare
date si determinarea legii de miscare;
c) teoria reglajului mersului masinilor, adica stabilirea relatiilor ntre forte, mase si
dimensiunile elementelor componente astfel ca miscarea acestora sa fie ct mai apropiata de
nevoile practice;
d) teoria echilibrarii maselor n miscare si determinarea mijloacelor pentru eliminarea
sau diminuarea sarcinilor dinamice, n vederea reducerii solicitarii reazemelor masinilor.
3.2.1 Ecuatia miscarii masinii
Din studiul functiei vitezei unghiulare a arborelui motor al masinii = f(t), pentru
durata completa de miscare a masinii (de la pornire pna la oprire) rezulta trei perioade
distincte (figura 3.6):
a) perioada pornirii tp n care viteza unghiulara creste pna la valoarea de regim;
b) perioada de mers n regim tr, n care = ct. sau n care viteza unghiulara variaza n
jurul valorii medii foarte putin n timpul unui ciclu de lucru Tc ;
c) perioada de oprire to n care viteza unghiulara scade la zero.
Aplicnd teorema energiei pentru toate elementele masinii, teorema valabila pentru
toate perioadele de mers, se obtine ecuatia miscarii masinii, repectiv bilantul energetic sub
forma:
v 2Gk2
v 2Gk1
2k2
2k1
= Wm Wru Wrp
m
+
J
k 2
k
k
k 2
2
2
10
(3.12)
n care: vGk1 si vGk2 sunt vitezele (initiala si finala) centrului de masa ale elementului k de
masa mk , avnd momentul de inertie Jk . Vitezele unghiulare ale elementului sunt notate cu k1
si k2 . S-au mai facut notatiile: Wm lucrul mecanic al fortelor motoare, Wru lucrul mecanic
al fortelor rezistente utile si Wrp lucrul mecanic al fortelor rezistente pasive.
Tc
m
t
O t
p
tr
to
Figura 3.6
Pentru perioada pornirii vGk1 si k1 sunt nule iar ecuatia miscarii masinii devine:
2
k 2
v Gk
mk 2 2 + J k 2 = Wm Wru Wrp
2
(3.13)
Membrul stng este mai mare ca zero astfel nct Wm > Wru + Wrp. Ca urmare, se
realizeaza accelerarea n translatie si/sau n rotatie a maselor aflate initial n repaus. Pentru a
se scurta perioada pornirii se recomanda pornirea n gol ceea ce nseamna ca Wru = 0.
La functionarea n regim stabilizat, viteza de translatie si/sau de rotatie a fiecarui
element, pentru fiecare ciclu Tc, este fie constanta, fie variaza periodic. Ca urmare, vGk1 = vGk2
si k1 = k2 . Rezulta astfel Wm = Wru + Wrp. ntreg lucrul mecanic motor se consuma pentru
nvingerea rezistentelor utile si a celor pasive iar mersul masinii este uniform.
Pentru perioada opririi, vk2 = 0 si k2 =0. Din (3.13) se obtine relatia:
mk
v 2Gk1
?2
J k k1 = Wm Wru Wrp
2
2
(3.14)
adica Wm ( Wru + Wrp. Elementele masinii au acceleratii negative si aceasta se va opri. Pentru
micsorarea perioadei opririi se recomanda frnarea ceea ce nseamna marirea termenului Wrp;
n acelasi scop se poate opri, n mod voit, motorul (Wm).
3.2.2 Randamentul mecanic
Randamentul mecanic este dat, pentru perioada de regim, de relatiile:
?=
?=
Wru
Wm
Wru < Wm
Wm Wrp
Wm
= 1
? <1
Wrp
(3.15)
Wm
?=
Wru
= ?1 ? 2 ? n = ? i
Wm
wM
w1n
(3.16)
w2n
w3n
wM
wrn
Figura 3.7
3.2.3 Studiul miscarii masinii sub actiunea fortelor date
Notnd Wru + Wrp = Wr, din (3.13) se obtine:
mk
J
v 2Gk2 v 2Gk1 + k 2k 2 2k1 = Wm Wr
2
2
(3.17)
n care:
Wm =
lk 2
Fmk cos a k dl k +
lk1
Wr =
k2
M mk d
(3.18)
k1
l 'k 2
rk
l'k1
'k 2
rk
d'k
(3.19)
'k1
Notatiile utilizate sunt: Fmk si Frk forta motoare, respectiv forta rezistenta care
actioneaza pe elementul k, Mmk si Mrk momentul motor, respectiv momentul rezistent care
actioneaza asupra elementului k, k si k - unghiurile descrise de elementul k sub actiunea
momentelor Mmk si Mrk, lk si lk lungimile drumurilor parcurse de punctele de aplicatie ale
fortelor Fmk si Frk iar k si a k sunt unghiurile dintre directiile fortelor Fmk si Frk cu deplasarile
lk si lk . Pentru a studia mai usor legea de miscare a elementului k, tinnd seama ca legea de
miscare a masinii este determinata de legea de miscare a elementului conducator, nu se ia n
considerare, succesiv, ntregul sistem de forte, momente, mase si momente de inertie care
revine fiecarui element ci se introduc n calcul numai marimile urmatoare, aplicate
elementului conducator: forta redusa, moment redus, masa redusa si moment de inertie redus.
Forta redusa este marimea vectoriala care, aplicata ntr-un punct B al elementului
conducator, dupa directia vitezei vB, produce un lucru mecanic elementar egal cu lucrul
mecanic elementar al tuturor fortelor si momentelor reale aplicate elementelor masinii. Cu
notatiile din figura 3.8, se poate scrie:
(3.20)
(3.21)
Fm .red . = Fmk
v' k
cos k + M mk k
v'B
v' B
12
(3.22)
Fr . red. = Frk
v 'k
'
cos 'k + M rk k
v' B
v' B
(3.23)
Momentul redus este marimea care, aplicata elementului conducator, produce un lucru
mecanic elementar egal cu lucrul mecanic elementar al tuturor fortelor si momentelor
exterioare apicate elementelor masinii. Cu notatiile din figura 3.9, se poate scrie:
(3.24)
(3.25)
M m .red . = Fmk
M m .red . = Frk
vk
cos k + M mk k
(3.26)
v 'k
'
cos ' k + M rk k
(3.27)
r
Fm red
B
r
dl
Mm red
r
Fr red
A
Figura 3.8
Mr red
Figura 3.9
Masa redusa mredus n punctul de reducere B care are viteza vB este masa a carei
energie cinetica la un moment dat este egala cu energia cinetica a tuturor corpurilor care intra
n componenta masinii. Ca urmare, cu notatiile din figura 3.10, se poate scrie:
m red v 2B '
m v2
J 2
= k Gk + k k
2
2
2
m red
v
= m k Gk
vB'
+ J k
(3.28)
k
v B'
(3.29)
Momentul de inertie redus Jredus este momentul care satisface aceeasi conditie ca si
masa redusa. Cu notatiile din figura 3.11, se obtine succesiv:
J red 2
m v2
J 2
= k Gk + k k
2
2
2
(3.30)
13
J red
v
= m k Gk + J k k
(3.31)
=
2
2
2
v B '2 =
2
m m. red
l2
Fred dl +
l1
l2
(F
m. red
Fr .red ) dl
(3.32)
l1
m red1 v 2B '1
m red 2
(3.33)
B
B
mred
r
r
v B
B
Jred
m
r red
Fr red
A
Figura 3.10
Figura 3.11
14
Figura 3.12
1 2
d
1
(4.1)
min
max
min
O
a
b
min
dt
(t)
EC
TC
Figura 4.1
Figura 4.2
39
Aria cuprinsa ntre axa O si curba Mm redus = f1 (), pentru durata unui ciclu cinematic,
reprezinta, la scara, lucrul mecanic Wm al fortelor motoare; ca urmare:
Wm =
m .red
(4.2)
Analog, pentru lucrul mecanic al fortelor rezistente, relatia corespunzatoare are forma
Wr =
r .red
(4.3)
2max
2min
J red. min
= Wmax
2
2
(4.4)
(Wmax reprezinta energia maxima disponibila (pozitiva sau negativa); aceasta este data de aria
celui mai mare contur nchis din diagrama M(). Daca Mm redus > Mr redus, se produce cresterea
vitezei unghiulare a masinii deci cresterea energiei cinetice a acesteia; daca Mm redus < Mr redus,
se produce o frnare a mersului masinii. Admitnd ca Jredus ct., rezulta succesiv:
Wmax = J red
J red =
2max 2min
= J red 2m
2
2
Wmax
(4.5)
(4.6)
2m
? Wmax
?
2
m
(4.7)
J red
(4.8)
40
Jredus se poate neglija, pentru ca este mult mai mic dect J V asfel nct rezulta:
JV
? Wmax
?
2
m
(4.9)
G D2
J=
8g
(4.10)
n care G este greutatea discului si D este diametrul acestuia. Din (4.9) si (4.10) se poate
stabili si grosimea volantului, diametrul D fiind ales n functie de gabaritul admis prin proiect.
4.1 Reglarea variatiei neperiodice a vitezei. Regulatorul centrifugal
Daca turatia M a motorului tinde sa scada pentru ca a crescut sarcina (rezistenta
utila), bilele M (figura 4.3) coboara, determinnd coborrea culisei C.
Fcf
C
CL
G
M
(motor)
Figura 4.3
41
f = arctg
Ff 21
N 21
(5.1)
Altfel scris, = tg
Daca < , piesa 1 este n repaos fata de planul 2;
Daca = piesa 1 este n repaos sau n miscare relativa uniforma fata de planul 2;
Daca > , piesa 1 are miscare uniform accelerata fata de planul 2.
Presupunnd ca ncarcarea normala este uniform distribuita, presiunea medie de
contact ntre elementele cuplei cinematice este:
pm =
N 21
pa
Ac
(5.2)
43
N = P cos + Q cos a
N + Q sin a = P sin
(5.3)
Din sistem rezulta, pentru tendinta de deplasare spre dreapta, respectiv spre stnga
(caz n care forta de frecare si-a schimbat sensul):
sin (a + f )
sin ( f )
sin (a f )
= Q
sin ( + f )
P = Pmax = Q
(5.4)
P = Pmax
(5.5)
R21
N21
1 (sanie)
Ff 21
2 (ghidaj)
P
Figura 5.1.a
P
P =
Con de
frecare
Figura 5.1.b
v = ct
N
N
Q
Figura 5.1.c
Din (5.4), daca ntlnim fenomenul de autoblocare; adica, pentru a deplasa
corpul ar fi necesar ca Pmax . Din (5.5), daca ntlnim fenomenul de autofrnare; n
acest caz, orict de mica ar fi forta Pmin , la limita egala cu zero, corpul nu se deplaseaza n
sensul fortei tehnologice.
O aplicatie interesanta o ntlnim la traversa masinii radiale de gaurit (figura 5.2) la
care P este forta de gaurire. Neglijnd greutatea traversei, se pune conditia ca, la gaurire,
traversa sa nu urce sub actiunea fortei P. Problema poate fi tratata cu usurinta, n aceeasi
44
N a + N l = P d + 2
(5.6)
N1
N1
N2
N2
P
d
Figura 5.2
2d + a
2 (l + a )
(5.7)
P
2
Din aceste ultime relatii apare conditia:
N=
l
2 d
(5.8)
(5.9)
l
, din (1.60) se gaseste tg , adica . Aceasta conditie
2d
nseamna ca autoblocarea se produce daca P se aplica n oricare punct situat n zona hasurata.
Notnd tg =
45
N
N
F = 2 sin a + cos a
2
2
F
N=
sin a + cos a
(5.10)
(5.11)
v = ct
N
2
N
2
Ff
N
2
b
N
2
Figura 5.3
Ca urmare, presiunea medie pe flancurile ghidajului se poate calcula cu formula:
pm =
N /2
pa
b L
(5.12)
F = c F
sin a + cos a
c =
sin a + cos a
Ff = N =
(5.13)
(5.14)
p
a.
2
5.3 Cupla cinematica de clasa a V-a de rotatie de tip fus cuzinet cu joc
n repaus, la turatie nula, centrul fusului si al cuzinetului se gasesc pe directia verticala
(figura 5.4.a); pentru n > 0, pozitia fusului se stabileste conform figura 5.4.b, contactul cu
cuzinetul realizndu-se pe generatoarea comuna A. Pentru acest model de calcul, este evident
ca tensiunea de contact este infinita.
Regimul de frecare n care evolueaza acest tip de cupla cinematica este uscat, la limita
sau mixt, regimuri prezentate n capitolul Elemente de Tribologie. Cupla cinematica este
superioara si, prin constructie, nu asigura o precizie cinematica satisfacatoare. n miscare,
apare forta de frecare tangentiala Ff21. Daca Ff21 este mai mare dect forta periferica
46
tangentiala utila (de transmis), fusul se rostogoleste fara alunecare pe cuzinet, urcnd pe
acesta, pna cnd se realizeaza echilibrul dintre reactiune si sarcina exterioara F21 = F.
cuzinet (2)
fus (1)
F O2
O2
O1
O1
F21
F
F21
r1
Fn 21
Ff 21
n=0
Figura 5.4.a
Figura 5.4.b
La echilibru,
= r1 sin r1 tg = r1 = ct.
(5.15)
(5.16)
5.4 Cupla cinematica de clasa a V-a de rotatie de tip fus cuzinet cu joc, cu
contact hertzian
Modelul prezentat n figura 5.5 este evoluat fata de cel descris mai sus. Contactul
elementelor cuplei se realizeaza pe lungimea B care, evident nu apare n reprezentarea
transversala din figura.
d
D
F
bH
p()
pmax
Figura 5.5
Se demonstreaza ca distributia presiunii de contact este data de relatia:
47
a
p (a ) = p max 1
ac
(5.17)
4
pm .
p sin a c
Semiunghiul de contact c este dat de relatia:
cu notatia, p max =
sin a c =
4
p
1 ?12 1 ? 22
+
E1
E2
2 F
B (D d )
(5.18)
n care: 1,2 coeficientii Poisson, E1,2 modulele de elasticitate transversala pentru fus,
respectiv cuzinet, D diametrul cuzinetului si d diametrul fusului. Momentul de frecare se
poate deduce din relatiile de mai jos, astfel:
c
D
p( ) B 2 d 2
c
a
D
M f = c F = ech F r
sin a c
2
Mf =
(5.19)
(5.20)
a c
. Cum
sin a v
5.5 Cupla cinematica de clasa a V-a de rotatie de tip fus cuzinet fara joc,
nerodata
Se face ipoteza ca presiunea de contact este uniform distribuita; reprezentarea
elementelor geometrice si functionale apare n figura 5.6.
cuzinet (2)
/2
+/2
pm
fus (1)
d
pm
Figura 5.6
48
Se exprima, succesiv, rela tiile de calcul pentru presiunea medie pm si pentru momentul
de frecare Mf.
p/2
F=
p m da cos a B = p m B d
2
p / 2
(5.21)
F
pa
dB
(5.22)
pm =
p/2
Mf =
d
d2
d
d
a
m
m
2
4
2
p / 2
(5.23)
Mf =
p
pm r 2 B
2
(5.24)
p
F r 1,57 Fr
2
(5.25)
care poate fi comparata cu cea determinata pentru cupla cinematica de clasa a V-a de rotatie
de tip fus cuzinet cu joc; din comparatie rezulta ca, la cupla nerodata, momentul de frecare
este cu circa 57% mai mare dect la cupla cu joc.
Desigur, la cupla cinematica nerodata, precizia cinematica este ridicata. Dupa rodaj,
nsa, se va schimba geometria contactului si repartitia presiunilor.
5.6 Cupla cinematica de clasa a V-a de rotatie de tip fus cuzinet fara joc, rodata
n figura 5.7 este prezentat modelul de calcul; cota B, adica lungimea contactului nu
apare evident n reprezentare. Se face ipoteza ca presiunea are o distributie cosinusoidala,
conform relatiei p = p max cos .
pmax
d
Figura 5.7
49
si
p/2
cos
a da
(5.26)
1 + cos 2a
, dupa integrare se obtine:
2
2 F
pa
p Br
p max =
(5.27)
4 F
pa
p Bd
(5.28)
Se observa ca presiunea maxima este cu circa 27% mai mare dect n cazul distributiei
uniforme de la cupla nerodata.
Utiliznd formula (5.27), se poate deduce cu usurinta expresia de calcul a momentului
de frecare:
B d 2 p max
Mf =
2
Mf =
(5.29)
4
F r
p
(5.30)
Constatam ca momentul de frecare este cu proximativ 27% mai mare dect n cazul
cuplei cinematice de rotatie cu joc prezentata n paragraful 6.3.
Avantajele unei cuple cinematice trebuie deci discutate mpreuna cu dezavantajele ei,
astfel nct alegerea celei mai bune variante sa se faca n raport cu scopul urmarit.
Exista putine cazuri n constructia de masini n care o solutie constructiva este
satisfacatoare din toate punctele de vedere.
Pentru cuplele cinematice prezentate n paragrafele 6.4., 6.5 si 6.6, este necesara
verificarea presiunii de contact, astfel: pm padmisibil, respectiv pmax padmisibil, dupa caz.
Presiunea admisibila se determina experimental pentru fiecare cuplu de materiale fus/cuzinet.
Puterea pierduta prin frecare se exprima, uzual, prin relatia
P = Ff v = F v, n care v este viteza. mpartind prin aria suprafetei de contact (A),
obtinem puterea specifica pierduta prin frecare Pf sp = p v. Cum = ct., rezulta ca
produsul (pm v), respectiv (pmax v) este o marime care caracterizeaza gradul de ncalzire a
cuplei cinematice.
Ca urmare, pentru calcule sumare, se impune asa- zisa verificare la ncalzire:
(pm v) (p v)admisibil, respectiv (pmax v) (p v)admisibil
Valorile (p v)admisibil se determina experimental, pentru fiecare cuplu de material n
parte.
50
4 F
p D 2e Di2
) p
(5.31)
Mf =
(p m 2 pr dr ) r
(5.32)
Di
2
1
D 3 D 3i
F e2
3
D e D 2i
(5.33)
Prin rodaj, suprafata initial plana a pivotului se modifica, asa cum se sugereaza n
figura 5.8.b.
F
fus axial
(pivot)
uzura
cuzinet
(patina)
Di
p
pm
vmax
De
vmax
Figura 5.8.a
Figura 5.8.b
De
F=
De
p 2pr dr = 2 p(pr )
Di
2
dr
(5.34)
Di
2
F = 2 p (p r )
De Di
2
(5.35)
p min
p min
F
p (D e D i ) r
(5.36)
Mf =
De
De
Di
2
Di
2
(p 2 pr dr ) r = 2p (pr ) r dr
M f = 2 p (pr )
Cum (p r ) =
Mf =
D 2e Di2 p
= (pr ) D 2e Di2
8
4
F
p (D e D i )
(5.37)
(5.38)
1
F (D e + D i )
4
(5.39)
52
(5.40)
dN
ramura
pasiva
F2
dF
d
D
F+dF
Mt
F1
ramura
activa
Figura 5.9
Diferenta dintre cele doua forte reprezinta forta utila, de antrenare a rotii. Tensiunea de
contact dintre curea si roata este si ea neuniforma.
Echilibrul fortelor care actioneaza pe un element de curea este dat de:
da
(
)
dN
+
dF
=
F
+
F
+
dF
sin
F dF
c
2
v2
unde: dFf = dN si dFc = r ? 2 da = r 2 r da B ? s , deci:
r
2
dFf = B s ? v da
(5.41)
(5.42)
n care este densitatea curelei, B este latimea curelei, s este grosimea curelei si v este viteza
periferica a curelei.
Din (5.41) si (5.42), eliminnd pe dN, dF si dFc rezulta:
dF
F = B s ? v 2
da
(5.43)
F = C e a + B s ? v 2
(5.44)
a = 0 F = F2 C = F2 B s ? v 2
(5.45
nlocuind pe C rezulta:
F = F2 B s ? v 2 e + B s ? v 2
53
(5.46)
F1 = F2 B s ? v 2 e + B s ? v 2
(5.47)
Fortele din cele doua ramuri ale curelei se determina n functie de forta utila Fu :
2 Mt
D
Fu = F1 F2
Fu =
(5.48)
(5.49)
e
F
=
F
+ B s ? v2
1
u
e 1
F = F 1 + B s ? v 2
u
2
e 1
Forta din curea, pentru un unghi oarecare , este:
F1 =
Fu
+ Bs ? v
(5.50)
(5.51)
2 Fu
dN F da dFc
=
=
e
dA
D
B da B D e 1
2
2 Fu e
(5.52)
(5.53)
(5.54)
B D e 1
2 Fu
B D e 1
54
a)
b)
c)
d)
e)
f)
g)
h)
i)
j)
Figura 5.10
Studiem mai nti cazul cilindru/cilindru pentru ca apare n numeroase aplicatii:
angrenaje, transmisii prin came, roti pe cai de rulare si altele.
Ipotezele de calcul sunt: a) materialele sunt omogene si izotrope, b) n zona de contact
se aplica legea lui Hooke, c) ncarcarea F este pur normala, d) contactul este perfect uscat, e)
de-a lungul benzii de contact, care se formeaza dupa ncarcare, tensiunea este distribuita
uniform si f) tensiunea de contact are o distributie elipsoidala pe latimea benzii de contact.
n figura 5.11.a corpurile cilindrice sunt nencarcate si se afla n repaos.
Sub ncarcarea F, corpurile sufera deformatii elastice. Interfata de contact este o banda
de latime 2bH foarte mica pe care se distribuie tensiunea hertziana care prezinta valoarea
maxima H max (figura 5.11.b).
Pentru determinarea tensiunii hertziene H max se poate scrie:
F = p H dS =
S
bH
p H B db =
b H
p H max = s H max =
p
p H max b H B
2
(5.55)
2F
p bH B
(5.56)
1
F=0
r = 0
r = 0
bH
bH
H = pHmax
2
Figura 5.11.a
Figura 5.11.b
55
4 F?
p B
1 ?12 1 ? 22
+
E2
E1
8
F?
p E ech B
(5.57)
1 1
1
=
+
iar E este
? ?1 ? 2
E ech =
2
1 ? 12
E1
1 ? 22
+
E2
(5.58)
F E ech
2 p? B
(5.59)
F R
E B
F E
H = 0,418
R B
b H = 1,076
(5.60)
(5.61)
Atunci cnd exista tendinta de rostogolire sau cnd cele doua corpuri se rostogolesc
relativ, fara alunecare, distributia tensiunii de contact se modifica, devenind asimetrica;
tensiunea maxima se plaseaza lateral ca n figura 5.12. Aceasta repartitie a tensiunilor da o
rezultanta situata excentric fata de linia centrelor la distanta k.
Rezulta ca momentul de frecare care se opune rostogolirii sau tendintei de rostogolire
d
poate fi exprimat sub forma M = k F dar si sub forma conventionala M f = k F = r F
2
n care r este numit coeficient de frecare de rostogolire, denumire conventionala nsa, avnd
n vedere ca marimea este caracteristica alunecarii. Valoarea distantei k depinde de natura
materialelor aflate n contact, ca de exemplu: k = 0,0010,01 mm, pentru otel/otel durificat si
k = 0,030,05 mm, pentru otel/otel nedurificat.
56
2 k
, putem constata ca r << a, ceea ce nseamna ca frecarea
d
de rostogolire presupune o pierdere de putere considerabil mai mica dect frecarea de
alunecare caracteristica translatiei; cu a a fost notat coeficientul de frecare de alunecare.
Adoptnd notatia r =
H max
2
k
bH
aH
N = R =F
bH
Figura 5.12
Figura 5.13
3 ? F
2 k
(5.62)
1 3 k
= 3
F
p 2 ?
2
s H max
(5.63)
?
Pfi = PfA + PfB = Fi k ? 1 1 + 2 b
?1
Cu observatia ca ? 1
d ei
= ? b d b , rezulta:
2
57
(5.64)
d
d
Pfi = Fi k ? 1 1 + 2 ei = Fi k ? 1 1 + ei
2db
db
(5.65)
f1
dei
Fi
A
2 = 0
Fi+1
Fi
f2
Fi
Figura 5.14.a
Figura 5.14.b
M fi =
d
Pfi
= Fi k 1 + ei
?1
db
(5.66)
Fi = p F
(5.67)
Mf =
d
4
k F 1 + ei
p
db
(5.68)
Mf =
4
d d 2
k F 1 + ei
p
2
db d
(5.69)
r =
8 k d ei
1 +
p d d b
<< a
(5.70)
M f = r F
d
2
(5.71)
db
F3 = Fcos2
F2 = Fcos
Fmax = F1
2 = 0
dm
Figura 5.15
Figura 5.16
Pfi = 2Fi k ? b
dm
? b d b = ? 1 2
d
Pfi = Fi k ? 1 m
db
Mf =
Pfi
?1
= k
(5.72)
(5.73)
dm
Fi
db
(5.74)
dm
d
= r F
db
2
2 k dm
r =
<< a
d db
Mf = k F
(5.75)
(5.76)
pm
F
z
=
pa
2
p d D12
(5.77)
59
unde z este numarul de spire active, d este diametrul exterior al surubului (diametrul nominal
al filetului) si D1 este diametrul interior al filetului interior (figura 5.17).
d
d3
N
N
H
F
2
p
2
d2
b)
d2
a)
surubul
d3
D1
d2
piulita
d
c)
Figura 5.17
Pentru nsurubare forta H 0 si se calculeaza din diagrama de forte din figura 5.17.b:
H = F tg (? 2 + f )
(5.78)
p
n care ? 2 = arc tg
este unghiul mediu de nfasurare si f = arc tg este coeficientul de
p d2
frecare redus. Pentru filetul ferastrau = , n timp ce pentru filetul metric sau trapezoidal
=
, unde este semiunghiul profilului filetului (figura 5.18).
cos ?
N
N
N
=
Figura 5.18
60
N
Ff
Dupa cum rezulta din figura 5.18, n cazul profilului trapezoidal, forta normala pe
N
M t1 = H
d2
d
= F 2 tg (? 2 + f )
2
2
(5.79)
M t 1 = F
d2
d
= F 2 tg (? 2 f )
2
2
(5.80)
? 2 f
(5.81)
n cazul nsurubarii (figura 5.19) se va aplica la cheie un moment care sa nvinga att
momentul de nsurubare, ct si cel de pivotare (cu frecare) al piulitei cu suprafata de sprijin
corespunzatoare (M2 ).
S3 D3g
1
M2 = p F 2
3
S D 2g
Lc
(5.82)
= 6
filet ferastrau
( = ; = )
80%
= 12
F
d
filet triunghiular
sau trapezoidal
( > ; = /cos)
2
40
S
autofrnare;
suruburi de miscare;
suruburi de strngere; fara autofrnare (masini unelte);
randament foarte mic.
randament relativ ridicat.
Figura 5.19
Figura 5.20
M ch
S3 D3g
d2
1
(
)
= F
tg ? 2 + f + p F 2
2
3
S D 2g
(5.83)
M ch
. Pentru o lungime
Lc
?=
Lu
F tg ? 2
tg ? 2
Fp
=
=
=
L c H p d 2 F tg (? 2 + f ) tg (? 2 + f )
Se pune conditia
d?
=0
d?
si,
pentru
randamentul
(5.84)
maxim
? max , rezulta
p f
+ 41 K 42 . Acest unghi este dificil de realizat tehnologic pentru ca, la
4 2
filetare, cutitul de aschiere se uzeaza foarte repede. n figura 5.20 este prezentat randamentul
pentru diverse tipuri de cuple. n general, randamentul cuplei surubpiulita este modest.
Daca se impune conditia de autofrnare (5.81), rezulta:
?
opt
?=
tg ?
tg ?
1 tg 2 ?
=
=
0,5 !
2 tg ?
tg 2 ?
2
1 tg 2 ?
(5.85)
M t1 2 p
?=
(M t1 + M 2 ) 2 p =
?=
tg ?
d2
tg ?
2
d
S3 D 3g
1
2
F tg (? + f ) + p
3
2
S 2 D 2g
(5.86)
sau
S3 D 3g
2
tg (? + f ) + p
3
d 2 S 2 D 2g
(5.87)
2
d2
Figura 5.21
62
Mt = F
d2
tg (? 2 + f r )
2
(5.88)
63
6 Mecanismul cu came
6.1. Generalitati
Transmisiile cu came reprezinta, din punct de vedere structural, mecanisme plane sau
spatiale, alcatuite din cte doua elemente cu contact direct, materializnd cuple cinematice
superioare.
v2
v2
2
supapa
rola
v2
n1
n1
n1
1
Figura 6.1.a
Figura 6.1.b
v2
v2
2
e
taler
plan
Figura 6.1.c
n1
Figura 6.1.d
n1
taler
curb
n1
Figura 6.1.e
Figura 6.1.f
2
v2
1
v2
2
1
n1
v1
Figura 6.1.g
Figura 6.1.h
65
r
1
v2
r
1
Figura 6.2.a
Figura 6.2.b
v2
v
1
Figura 6.2.c
n cazul mecanismului din figura 6.1.c, cama are doua miscari independente: rotatie
dupa axa Ox si translatie n lungul aceleiasi axe; ca urmare tachetul se va msca dupa o lege
compusa.
Avantajele transmisiilor cu came :
- legea de miscare a tachetului poate fi foarte variata, dupa necesitati, transmisiile cu
came intrnd deci n componenta masinilor automate;
- proiectarea usoara;
- simplitate constructiva si de exploatare;
- compactitate.
66
Dezavantaje:
- pentru ca tachetul sa aiba contact permanent cu cama este necesar un element elastic,
n toate cazurile, asa cum apare schematic n figura 6.1.a;
- uzura elementelor cu contact permanent cu cama este reciproca, conducnd la
alterarea formelor geometrice active si a legilor de miscare;
- camele spatiale sunt greu de realizat din punct de vedere tehnologic;
- din cauza contactului fortat, impus de elementul elastic, n ansamblu apar vibratii
care altereaza de asemenea precizia cinematica.
Pentru a se mari rezistenta la uzura a camelor acestea se realizeaza din oteluri
durificate superficial; se recomanda de asemenea ca ntre tachet si cama sa existe un contact
liniar si nu unul punctual. Tachetul se realizeaza dintr-un material cu duritate mai mica dect
a camei pentru limitarea efectelor contactului direct. De regula, cupla cama-tachet este unsa.
Mecanismele cu came se utilizeaza la distributia motoarelor cu ardere interna, la
masini- unelte cu comanda program, la masini de calculat, la masini automate si de copiat, la
comanda contactorilor electrici si la automatizarea unor procese de productie.
6.2. Analiza si sinteza mecanismelor cu came
Analiza presupune cunoasterea profilului camei, a profilului tachetului si legea de
miscare a camei si conduce la determinarea legii de miscare a tachetului.
Sinteza (proiectarea) presupune cunoasterea profilului tachetului, legea de miscare a
tachetului, legea de miscare a camei, conducnd la determinarea profilului camei.
Profilele camei si tachetului, formnd cupla superioara C4 , se rostogolesc cu
alunecare, unul pe celalalt ramnnd n contact permanent. Profilul camei este nfasuratoarea
curbei de profil a tachetului, aflat n diferite pozitii relative.
n cadrul analizei mecanismului cu cama se mai efectueaza: stabilirea proprietatilor si
defectelor structurale, verificarea elementelor din punctul de vedere al rezistentei si uzurii si
calculul randamentului transmisiei .
Exista metodele de analiza: grafica; grafo-analitica; analitica.
Ilustram n figura 6.3 modul grafic de aflare a legii de rniscare a tachetului, s=f(f),
cunoscnd profilul camei; s reprezinta spatiul parcurs de tachet si f - unghiul de rotire a
camei.
6.2.1. Solutionarea analitica unitara a sintezei si analizei mecanismelor cu came
n figura 6.3 au fost reprezentate doua elemente, cu contact direct n punctul C = Cl =
C2 , ntr-un sistem de axe fixe XOY, fiecare element avnd propriul sistem de axe: x1 A1 y1 atasat camei (1) si x2 B2 y2 - atasat tachetului (2). Se presupune ca ambele profile (corpuri) sunt
n miscare.
Fie Cl(x1 ,yl) (l) si C2 (x2 ,y2 ) (2); ecuatia curbei (1) este de forma:
x = x1 ()
f (x 1, y1 ) = 0 1
y1 = y1 ()
(6.1)
x = x 2 ()
g(x 2 , y2 ) = 0 2
y 2 = y2 ( )
(6.2)
r0
0
2
3
5
6
Figura 6.3
y2
y1
(2)
A1
2
C
x2
x1
(1)
1
A1
O
Figura 6.4
Legile de miscare (deplasari si rotiri) pentru punctele Al(X1 ,Yl) si B2 (X2 ,Y2 ) n
sistemul de coordonate fixe XOY pot fi scrise, de asemenea, analitic sau parametrizat, n
raport cu timpul (t):
X1 = X1 (t )
F(X1 , Y1 ) = 0 Y1 = Y1 (t )
= (t )
1 1
(6.3)
X2 = X2 (t )
G(X2 , Y2 ) = 0 Y2 = Y2 (t )
= (t )
2
2
68
(6.4)
Z1 ( t ) = X1 (t ) + i Y1 ( t )
Z2 (t ) = X 2 (t ) + i Y2 (t )
Rezulta:
Z1(, t ) = Z1 ( t ) + z1 ( ) e i1 (t )
(6.6)
Z2 (, t ) = Z 2 ( t ) + z 2 ( ) e i2 ( t)
Cum conditia de contact C=C1 =C2 trebuie realizata, se obtine succesiv:
Z1(, t ) = Z2 (, t )
Z1 ( t ) + z1 ( ) e i1 (t ) = Z2 (t ) + z 2 ( ) e i2 (t )
(6.7)
(6.8)
dY1 dY2
=
dX 1 dX2
(6.9)
rezultnd:
Y2 Y2
=
X2 X2
(6.10)
69
d x 22 + y 22
= ? 21 (x 2 dx 2 + y 2 dy 2 ) = ? 21
2
(6.11)
x = x1 ()
f (x1 , y1 ) = 0 1
y1 = y1 ()
(6.12)
vB2
vB21
vB1
t
r0
n1
Figura 6.5
tg =
v B2
v B1
ds ds d
ds
=
= 1
dt d dt
d
= 1 = 1 (s + r0 )
(6.13)
vB2 =
v B1
de unde rezulta:
70
ds
d
tg =
1 (s + r0 )
1
(6.14)
si, n final :
tg =
v B2 1
(6.15)
s + r0
+e
s+ r e
2
0
(6.16)
2
Se poate determina unghiul de presiune si din conditii dinamice. n figura 6.6, au fost
facute notatiile: P- forta motoare (normala la cama); Q- forta rezistenta utila (incluznd
componentele tehnologice, de inertie si de frecare).
Q
N2
C2
N1
N1
d
x
N2
C1
Figura 6.6
Se admite ca reactiunile asupra tachetului sunt concentrate n punctele C1 si C2 . Se
neglijeaza frecarea dintre cama si tachet. Cu s-a notat coeficientul de frecare dintre tachet si
teaca acestuia.
Scriind ecuatiile de echilibru se pot determina reactiunile N1 si N2 :
71
P cos = Q + N1 + N 2
P sin = N1 N 2
d
d
P (x + 1) sin + P cos N1 l N1 d Q = 0
2
2
d
d
P (x + 1) sin + cos Q
2
2
N1 =
l + d
d
d
P x sin cos + Q
2
2
N2 =
l d
(6.17)
(6.18)
(6.19)
P=
Q
x
d
cos 1 + 2 sin
l
l
(6.20)
Daca marimile x si au valori mici rezistenta Q, pe care o poate nvinge cama, este
ridicata; pe de alta parte, componenta Psin fiind redusa, aceasta determina reactiuni Nl si N2
scazute si deci forte de frecare de asemenea scazute. Este deci avantajos ca unghiul de
presiune sa fie ct mai mic, pentru ca efortul motor Pcos sa fie ridicat, iar cel pasiv Psin
sa aiba valori reduse.
Neglijnd termenul ( d l ), n (6.20), se obtine:
P=
Q
x
cos 1 + 2 sin
l
(6.21)
Daca n (6.20) sau (6.21) numitorii se anuleaza forta P ? 8 iar miscarea tachetului
devine imposibila; se produce deci autoblocarea mecanismului. Unghiul de presiune la care
apare acest fenomen se numeste unghi critic; anulnd numitorul din (6.20):
x
d
cos cr 1 + 2 sin cr = 0
l
l
(6.22)
rezulta:
tg cr
1
x d
1 + 2
l
l
(6.23)
72
tg cr
1
x
1 + 2
l
(6.24)
1 1
1
2 tg
(6.25)
Q
cos
(6.26)
P0 ds
2x
= 1 1+
tg
P ds
l
(6.27)
Relatiile (6.15) sau (6.16), (6.23) sau (6.24) si (6.27) decid geometria transmisiei
cama-tachet si completeaza sinteza acesteia.
6.2.3. Trasarea profilului real al camei
Aceasta problema apare n cazul n care, pentru micsorarea frecarii din cupla, se
foloseste o rola atasata tachetului (figura 6.1.c). Asa cum se poate vedea n figura 6.7, exista
un profil teoretic, pe care- l parcurge centrul rolei si doua profile reale (inferior si superior),
corespunzatoare unei came exterioare, respectiv interioare.
profil superior
y
profil teoretic
A(x,y)
rr
x
B(x,y)
profil inferior
Figura 6.7
Se fac notatiile: rr raza rolei de palpare; x = x( ) si y = y() - coordonatele profilului
teoretic al camei; xr si yr - coordonatele profilului real al camei.
Scriind ecuatia familiei de cercuri de raza rr, cu centrul n A pe profilul teoretic
73
(x r x )2 + (y r y )2
= rr2
(6.28)
(x r x ) dx + (y r y ) dy = 0
d
(6.29)
Din (6.28) si (6.29) rezulta coordonatele punctului B care definesc geometria camei
reale:
xr = x
rr
dy
d
dx dy
+
d d
dx
rr
d
yr = y
2
2
dx dy
+
d d
(6.30)
(6.31)
Fn E
Ha
b
(6.32)
74
d 2s
=0
dt 2
(6.33)
ds
= v0
dt
(6.34)
si
s = v0 t
(6.35)
s
v/
a
v/0
v/0
a
Figura 6.8
Notnd: t = , unde f este unghiul de rotire a camei si - viteza unghiulara de
rotatie a acesteia se obtine:
s=
v0
h
(6.36)
75
h=
v0
sau
=
h h
(6.37)
(6.38)
ds
h d
h
v=
=
=
= ct.
dt h dt h
(6.39)
O
h
4h
h/2
4h
2
h
h
s
v/
a/2
h/2
s
v/
a/2
4h
2
h
4h
h
Figura 6.9
76
Pentru 0
h
2
= 0 s = 0;
= h s = h
2
2
ds
= 0 C3 = C2 = 0
d
4h
C1 = 2
h
(6.40)
2 h 2
2h
4 h
v=
2h
s=
(6.41)
4 h 2
a=
2h
Pentru
= 2 s =
= h s = h;
h
h
2
h
2
ds
4h
4 h
= 0 C1 = 2 ; C 2 =
; C3 = h
d
h
h
(6.42)
2h
(h )2
2
h
4 h
v=
(h )
2h
s= h
a=
(6.43)
4 h 2
2h
1 cos
2
h
v = v max sin
=
sin
h
2 h
h
s=
a = a max cos
h 2
= 2 2 cos
h 2 h
h
77
(6.44)
s
v/
a/2
ph 2
s
v/
a/2
2
h
2f
O
ph
2f h
ph 2
2
2f h
h/2
ph
2f h
h/2
h
Figura 6.10
s
v/
a/2
s
v/
a/2
2ph
f 2h
h/2
2h
fh
h/2
2h
fh
2ph 2
2
fh
Figura 6.11
6.3.4. Legea sinusoidala
Diagramele caracteristice sunt prezentate n figura 6.11 iar ecuatiile de miscare sunt
urmatoarele:
78
1
2
s = h
sin
h
h 2
h
2
v=
1 cos
h
h
a=
(6.45)
2 h 2
2
sin
2
h
h
2 h
2h
(6.46)
(6.47)
n tabelul 6.1 sunt prezentate cteva legi de variatie pentru acceleratia tachetului, cu
fortele de inertie maxime corespunzatoare.
La alegerea legii de miscare a tachetului trebuie evitate acele cazuri care conduc la
forte de inertie mari.
Se observa ca legea de variatie cosinusoidala prezinta avantaje deosebite din punct de
vedere dinamic.
79
Legea de variatie a
acceleratiei
Diagrama de variatie a
acceleratiei
Uniforma (cama cu
profil parabolic)
d2 s
= ct .
d2
Sinusoidala
2
ds
= C1 sin C 2
d2
Cosinusoidala
2
ds
= C1 cos C2
d2
Liniar descrescatoare
a
Trapezoidala
Variatie liniara a
tachetului
a=0
80
8 h 2
mc
2h
1.27
2 h 2
mc
2h
Fipmax =
Fismax =
2 h 2
=
mc
2 2h
0,785
Fildmax =
6 h 2
mc
2h
0,955
Fitmax =
16 h 2
mc
3 2h
0,955
c
i max
h
a
Trapezoidala
racordata cu
sinusoida
Tabelul 6.1
Fi max
Forta de inersie maxima
n tachet
Fismax
Fitxmax = 4,887
h
2 m c
2h
Fiteoretic
max
0,778
i 12 =
1
1 z 2
=
2 z1
(7.1)
2
3
3'
1
2'
m
1
2'
(m-1)
Figura 7.1.a
Figura 7.1.b
Figura 7.1.c
3
2'
2
3
1
2
1
Figura 7.2.a
2
2'
Figura 7.2.b
Figura 7.2.c
Pentru un agrenaj cilindric exterior se considera zl>0 si z2 >0 prin conventie, rezultnd
ca sensul vitezei unghiulare de iesire este diferit de cel al vitezei unghiulare de intrare
(figura 7.3.a).
81
Daca angrenajul este cilindric interior se considera, prin conventie, z1 >0 si z2 <0; din
(7.1) rezulta ca sensul vitezei unghiulare de iesire este acelasi cu cel al vitezei unghiulare de
intrare (figura 7.3.b).
Facem observatia ca relatia (7.1) si conventiile de semne stabilite sunt diferite de cele
utilizate pna n prezent n literatura de specialitate. Pentru angrenaje conice semnul (-) din
(7.1) nu are relevanta asa nct aceasta se va citi (+).
r
1
r
1
z1
z1
r
2
r
2
z2
z2
Figura 7.3.a
Figura 7.3.b
Raportul de transmitere pentru trenul din figura 7.1.a devine, pe baza definitiei (7.1):
1 1 2
z z
z
... m 1 = ( 1) p1 2 3 ... m
=
m 2 3
z1 z 2
z m 1
m
p 1 z
= ( 1) m
z1
i 1m =
i 1m
(7.2)
i 1m =
1 z 2 z 3
z
= ... m
m z1 z 2
z m 1
(7.3)
82
z''s
z2
z2
S
r
s
2 = 0
2 = 0
z1
r
1
2 = 0
z''s
z's
zs
h
z2
r
h
r
1
z1
Figura 7.4.b
Figura 7.4.c
z''s
z2
z2
S
r
s
zs
z's
r
2
z1
r
1
Figura 7.5.a
r
1
z2
z's
r
2
z''s r
2
r
1
r
h
r
h
r
h
z1
Figura 7.4.a
r
1
z1
Figura 7.5.b
z1
r
h
r
h
Figura 7.5.c
(7.4)
83
si
r
r
r
2 = h2 + h
r
r
r
r
n care: 1 si 2 sunt vitezele unghiulare absolute ale elementelor centrale iar 1h si h2 sunt
vitezele unghiulare relative ale elementelor centrale n raport cu elementul h considerat fix.
r
Termenul 1h se citeste astfel: "viteza unghiulara a elementului 1 cnd elementul h este fix";
analog pentru elementul 2 etc. Litera sau cifra care apare ca exponent nu este deci un
exponent. S-a facut apel la metoda suprapunerii efectelor conform careia, aplicnd ntregului
sistem o miscare cu (h ), relatiile cinematice relative dintre componentele sistemului nu se
schimba. Raportul de transmitere i1 2 , exprimnd vitezele unghiulare ale rotilor centrale 1 si 2,
ramne acelasi si n cazul blocarii elementului h. Angrenajul devine astfel ordinar, iar raportul
de transmitere are forma:
h
i 12
=
1h
h
= 1
h
2
2 h
(7.5)
1 h 1
=
1
h
h
(7.6)
cum
i transmisie = i 12h =
1
h
(7.7)
si
h
i 12
=
1 s
= ( 1) 1 s = ( 1) 1hs sh2
2 s
s 2
(7.8)
rezulta:
h
i 12
= ( 1)
zs z2
z
= 2
z1 z s
z1
(7.9)
h
i 12h = 1 + i 12
z
i 12h = 2 1
z1
(7.10)
(7.11)
84
1
= ( 1) 1 s
2
s 2
z
z
= ( 1) s1 2
z 1 z s2
(7.12)
h
i 12h = 1 + i 12
z
z
i 12h = s1 2 1
z1 zs 2
(7.13)
(7.14)
Numarul z2 este considerat negativ. Exemplificnd, pentru: zl = 20, zs1 = 20, zs2 = 30 si
r
z2 = - 300, se obtine i 12h = 11 . Se remarca si n acest caz identitatea sensurilor vectorilor 1
r
si h .
Pentru alte configuratii de mecanisme planetare expresia raportului de transmitere se
deduce corespunzator.
7.4. Calculul energetic al mecanismelor planetare
Se considera ca, n general, mecanismele planetare (n variantele abordate) sunt
caracterizate de marimile:
r r
r
1 , 2 si h - viteze unghiulare;
r
r
r
M 1 , M 2 si M h - momente de torsiune;
r r
r r
r r
P1 = 1 M 1 , P2 = 2 M 2 si Ph = h M h - puteri .
Tinnd seama de sensul vitezelor unghiulare si al momentelor, puterile pot fi pozitive
(motoare) sau negative (rezistente).
Mecanismele analizate (figura 7.5.a si b), avnd toate elementele mobile, nu prezinta
nici un fel de legatura exterioara ceea ce nseamna ca se poate scrie ecuatia de echilibru
cinetostatic
r
r
r
M1 + M 2 + M h = 0
(7.15)
r
r
r
r
Ps = h M 1 + M 2 + M h
(7.16)
pe baza relatiei (7.15) rezulta Ps=0, ceea ce nseamna ca exista posibilitatea rotirii cu = h
fara consum de putere.
Mecanismul planetar (figura 7.4 a si b), rezultat deci din mecanismul diferential
(figura 7.5.a si b), este echivalent cu acesta din punct de vedere cinematic. Pentru o totala
echivalare este necesar sa actioneze n mecanismul planetar si fortele existente n mecanismul
85
diferential: fortele de interactiune (provenind din momentele de torsiune) dintre roti si fortele
masice (inertiale). Prin blocarea elementului h, fortele de inertie care splicitau satelitii dispar
si actiunea acestora:
Fi = m s e 2h
(7.17)
(7.18)
P1
1
=
>0
h
1 h
P1
P2
2
=
>0
h
2 h
P2
si
(7.19)
12h =
(7.20)
12h =
M
1
h
h
1 + i12 M1
(7.21)
P2h M 2 h2
M
1 M
=
= i h21 2 = h 2
h
h
P1
M 1 1
M1
i 12 M 1
(7.22)
h
M h = 12h 1 + i12
M1
h
h
M 2 = 12 i 12 M1 = 1 + 12h 1 + i12h M 1
)]
h
h
h
M 1 12
i 12
M 1 + 12h 1 + i 12
M1 = 0
de unde gasim:
86
(7.23)
(7.24)
3
1h
h
h
12
i 12
+1
=
h
1 + i 12
(7.25)
(7.26)
(7.27)
n care: coeficientul de frecare are valorile = 0,08 0,10, pentru angrenaje normale ca
executie si = 0,04. . .0,07 , pentru angrenaje durificate, rectificate si unse cu ulei aditivat; a
este gradul de acoperire frontal, pentru dantura dreapta.
Coeficientul de viteza f are valoarea 1 pentru viteze periferice v 15 m/s si f = 2 3,
pentru v > 15 m/s (roti de mare viteza).
Dupa cum se va vedea mai jos nu se utilizeaza, de obicei, transmisii planetare cu un
singur satelit ci cu doi sau mai multi, pentru echilibrare.
La o executie perfecta si montaj ireprosabil fiecare flux de putere (prin fiecare satelit)
ar trebui sa fie o fractiune 1/S din puterea transmisa.
n fapt, puterea de calcul si respectiv momentul de calcul sunt date de relatiile
generice:
Pc = k s
P
S
si
M tc = k s
Mt
S
(7.28)
Tabelul 7.1
Momentul de torsiune de calcul Mtc
M
ks 1
S
M1 h zs h
ks
1s ; 1s = 0,98s
S
z1
M
ks 1
S
M
z
k s 1 1hs s ; 1hs = 0,98 s
S
z2
Angrenajul
Varianta V1
(figura 7.4a)
Varianta V1
(figura 7.4b)
z1 zs
zs z2
z1 zs'
z s'' z2
Figura 7.6
a) Varianta Vl
m n (z 1 + z s ) m n (z s + z 2 )
=
2 cos
2 cos
(7.29)
(7.30)
n cazul danturii fara deplasare de profil. Daca se accepta roti cu deplasare de profil conditia
(7.30) se poate extinde:
z1 + 2 z s + z 2 2
(7.31)
a 1s1 =
m nI z 1 + z s1
2 cos
a s2 2 =
m nII z s2 + z 2
2 cos
(7.32)
(7.33)
(7.34)
z 1 + z s1 + k m z s2 + z 2 = 0
sau
z1 + z s1 + k m z s2 + z 2 2
m nI 1 + z s1 = m nII 2
2
2
(7.35)
z 1 + 2 z s1 + k m z 2 = 0
(7.36)
adica
89
2
2
1
1
Figura 7.7
Unghiul minim cu care trebuie rotita roata 1, pentru ca sa fie posibila o noua
montare teoretica a unui nou satelit, n aceesi pozitie ca primul, este unghiul pentru care
pozitia relativa dintre rotile centrale 1 si 2 rezulta aparent nemodificata. Acest unghi este
desigur egal cu pasul unghiular al rotii 1. nseamna ca unghiul minim pentru doua montari
consecutive de sateliti este unghiul f 0 , cu care bratul portsatelit se roteste atunci cnd roata
centrala 1 se roteste cu un unghi = 1 = 2 z 1 . Tinnd seama de raportul de transmitere
rezulta (utiliznd relatia 7.11):
0 =
=
i12h
2
=
z
z1 z 2
2 1
z1
(7.37)
z1 z 2 = N s
(7.38)
b) Varianta V2
Se demonstreaza [2] o relatie n care sunt implicate toate numerele de dinti si numarul
satelitilor S:
z1 z s2 z 2 z s1
S
= N z s1 z s2
(7.39)
90
a1s
as
f =
>0
2p
s
1
(z1 )
das
Figura 7.8
Din figura 7.8 apare evidenta conditia, pentru varianta V1 :
2
m n (z 1 + z s )
sin > m n s + 2 (1 + x s )
2 cos
S
cos
(7.40)
z
sin > s + 2 (1 + x s )
cos
S cos
(7.41)
z1 + z s1
cos
sin
z 2 + z s2
cos
zs
> 1 + 2 1 + x s1
S cos
sin
zs
> 2 + 2 1 + x s2
S cos
(7.42)
(7.43)
8. Bibliografie
1. Resetov, L., Self- aligning mechanisms, Mir Publishers, Moscow,1986.
2. Dranga, M., Mecanisme si organe de masini, Instititutul Politehnic Bucuresti,
1983.
3. Antonescu, P., Mecanisme. Calculul structural si cinematic, Institutul Politehnic
Bucuresti, 1979.
4. Manea, Gh., Organe de masini, Vol.I, Editura tehnica, Bucuresti, 1970.
5. Manolescu, N.I. s.a., Teoria mecanismelor si a masinilor, Editura didactica si
pedagogica, Bucuresti, 1972.
6. Movnin, M., Goltziker, D., Machine design, Mir Publishers, Moskow, 1975.
7. Pelecudi, C., Dranga, M., Dinamica masinilor, Institutul Politehnic Bucuresti,
1980.
8. Voinea, R., Mecanica, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti, 1975.
9. Dobre, G., Mecanisme, Universitatea Politehnica Bucuresti, 1993,
10. Handra-Luca, s.a. Introducere n teoria mecanismelor, Vol. I.Cluj-Napoca, Editura
Dacia, 1983.
11. Demian, T. s.a. Mecanisme de mecanica fina, Bucuresti, Editura didactica si
pedagogica, 1982.
12. Pelecudi, Chr. s.a. Mecanisme, Bucuresti, Editura didactica si pedagogica, 1985.
13. Pelecudi, Chr. s.a. Algoritmi si programe pentru analiza mecanismelor, Bucuresti,
Editura tehnica, 1985.
14. Hamilton, M.H. si Reinholtz, C.F. Mechanisms and Dynamics of Maschinery,
John Wiley and Sons, 1987.
15. Doughty, S. Mechanics of Machines, John Wiley and Sons, 1987.
16. Angeles, J. si Lopez-Cajun, C.S. Optimization of Cam Mechanisms, Kluwer
Academic Publishers, 1991.
92