Zahiu Georgian

Grupa :105082

Cum se confectioneaza un cutit

Un cutit bun este un cutit cat mai apropiat de nevoia utilizatorului. Fie ca este un cutit foarte
specializat fie ca este un cutit “all purpose”, cine il doreste trebuie sa ofere din start cateva informatii
foarte valoaroase producatorului. Pentru inceput este necesar sa stie la ce va fi folosit, ce utilizari
specifice si in ce limite se va folosi. Ce asteptari sunt de la acel cutit (sa taie foarte fin, sa reziste la socuri
si abuzuri, sa fie inoxidabil sau nu, etc). Un cutit care sa le faca pe toate deodata nu exista decat in
reclame fanteziste, orice plus intr-un sens va avea cel putin un minus in alt sens. Un cutit cu tais fin nu va
resista la abuzuri sau un cutit robust nu va taia niciodata suficinet de fin pentru cineva care asta doreste.
Asadar, se pleaca de la nevoia si asteptarile clientului.
Cu experienta acumulata, am reusit sa concep si au ajuns sa imi fie dragi anumite forme,
dimensiuni, profile de tais. Acestea au ajuns sa fie modele propuse de mine, modele care, in viziunea
mea, sunt perfecte pentru anumite utilizari, modele care realizate dintr-un otel sau altul si montand
manerul din materialul preferat de client satisfac pe deplin clientii care cauta ergonomia si performanta
dar nu sunt fixati pe un model propriu.

Pentru inceput ..otelul.

Este de departe cel mai important lucru intr-un cutit, alegerea otelului potrivit pentru scopul si
asteptarile clientului. In acest moment pe plan mondial otelurile folosite pentru cutite se pot inmaprtii in
3 categorii.
1. Otelurile carbon simple, ex. otelul de arc, OLC, OCS, etc, foarte usor de cumparat, foarte usor de
prelucrat si tratat termic, sunt suficiente ca si performante generale pentru lucruri marunte dar sunt si
foarte ieftine.
2. Otelurile superioare inalt aliate, ex. D2, 420, 440 A, 440B, 440C, otelurile de rulment (5200),
C120 , D3, etc, oteluri specializate pentru o rezistenta la abraziune sporita, o mai buna rezistenta la
coroziune dar mai greu de prelucrat si mai pretentioase la tratamentul termic.
3. Asa numitele “super-oteluri”, pulberile metalurgice sunt otelurile cele mai specializate in acest
moment, oteluri a caror performante sunt absolut incredibile fata de celelate doua categorii. La fel ca si
la otelurile inalt aliate, acestea sunt specializate pe anumite utilizari, astfel incat este esential ca
alegerea tipului de pulbere metalurgica sa fie in raport cu utilizarea cutitului. Am sa dedic un alt articol
mai lung despre aceste superoteluri.
Otelul este cumparat in format de pladbanda sau tabla, depinde de otel si de furnizor.
Urmeaza faza de trasare a formei lamei.
Dupa acest moment urmeaza un lunga si solicitanta etapa de debitare a formelor. Multi mesteri
folosesc in aceasta etapa o tehnica de gaurire din aproape in aproape, dar eu folosesc polizorul
unghiular, cu riscuri si efort mai mare, dar mult mai rapid.
 Etapa urmatoare… gaurirea manerului. In principal manerele sunt de doua feluri, rat tang , care
sunt ca o codita iar materialul pentru maner se va scobi pentru a intra coada lamei in el si fixat prin rasini
epoxidice si fulltang, adica pe manerul cutitului se fixeaza prin lipire si nituire preselele pentru maner.
La cea de a doua varianta (cel mai des utilizata ) este obligatoriu sa fie executate gauri pentru
niturie inainte de tratamentul termic. In cazul in care otelul este gros, pentru echilibrarea cutitului se vor
executa in maner, mai multe gauri, de diametru mare, strict pentru a usura manerul.
Dupa aceea se va proceda la grinduirea lamei. Este o etapa in care lama primeste profilul adica
atunci cand se prelucreaza taisul iar lama din o bucata de tabla devine ascutita pe o latura (sau pe
amandoua). Acest profil al lamei trebuie sa fie conceput si realizat in concordanta cu specificatiile si
caracteristicile lamei si a otelului folosit, folosind un unghi mic deci un profil a lamei foarte taios pentru
cutite din materiale superioare si care vor fi folosite pentru activitati specializate, sau unghiuri mai mari
rezultand lame cu profil mai robust din oteluri mai putin performante sau care vor fi abuzate .

Profilul taisului se face din aprope in aprope cu o mana ferma, prima data pe o parte a lamei iar
apoi pe cealalta parte.
Niciodata lama nu trebuie incalzita foarte puternic in timpul prelucrarii, cu cat profilul devine
mai subtire cu atat caldura rezultata din polizare nu poate fi distribuita in material suficient de repede si
este mai mare pericolul supraincalzirii.
Lama trebuie periodic scufundata in apa rece iar reluarea grinduirii trebuie facut a pe exact
acelasi unghi ca pana atunci, suprafata taisului trebuie sa fie permanent neteda si cu un singur plan.
Dupa ce este finalizata o parte… se continua pe celalata parte simetric.Urmeaza o etapa simpla
dar deosebit de importanta… imprimarea siglei pe lama inca moale.
Apoi lamele se infasoara in folie de inox speciala care previne decarburarea otelului la
temperaturi mari. Este o procedura care se aplica de catre artizani, in cazul fabricilor de cutite se
folosesc cuptoare cu atmosfera neutral.Marginile trebuie rulate atent pentru ca oxigenul sa nu intre in
pachet.. apoi se introduce in cuptor.Calirea este procesul fizic prin care otelul isi schimba structura prin
racirea de la o temepratura critica (specifica pentru fiecare otel in parte, de la 800 grade otelul carbon la
1200 grade pulberile metalurgice), brusc si intr-un mediu care absoarbe caldura cu o rata suficienta, in
general specificat in fisa tehnica a otelului.Dupa calire se indeparteaza folia de protectie….
In acest caz avem o lama din otel Suminagashi in straturi iar straturile se vad fara tratarea cu
acid. Urmeaza o faza simpla dar esentiala, de reincalzire a lamei la o temepratura pentru detensionare
(numita “revenire”) cand otelul primeste tenacitatea, adica capacitatea de a rezista la socuri, dupa calire
el avand o structura deosebit de tensionata fiind friabil si casant. In functie de reteta de calire si revenire
(adica tratamentul termic ) aleasa, putem ca la acelasi otel sa avem o crestere a duritatii in detrimentul
tenacitatii sau o crestere a tenacitatii in detrimentul duritatii. Avand in vedere ca duritatea este
obligatoriu sa fie mentinuta in parametrii recomandati de producatorul otelului pentru ca sa avem o
lama de calitate, aceste varaitii sunt mici. Pentru ca sa “pacalim” otelul si sa mentinem o duritate
maxima dar cu o tenacitate foarte buna, la pulberile metalurgice se aplica tratamentul cryogenic, adica
de continuare a racirii otelului pana la -80 grade celsius si mentinerea lui la aceasta temperatutura pana
se finalizeaza toate transformarile fizice in structura lui. Acest lucru se face prin gheata carbonica.Dupa
revenire uremaza curatarea lamei si montarea manerului. Manerul se va confectiona in functie de
cerintele clientului. Materiale propuse de mine in general sunt lemnul stabilizat acrylic, raffir, os camila,
corn de bivol, micarta, dar se pot utiliza si alte materiale.