UNIVERSITATEA POLITEHNIC DIN TIMIOARA

FACULTATEA DE MECANIC

PROIECT LA DISCIPLINA: SISTEME DE PROTECIE

ANTICOROZIV

Student
Sendre Bogdan
SIFA IM

Coordonator
Sl. Dr. Ing. Mlimare Gabriel

METALIZAREA PRIN PULVERIZARE TERMIC

CUPRINS

I.

INTRODUCERE. GENERALITATI. DEFINITII.pag.4

II.

PROCESUL DE PULVERIZARE CU PLASMA ATMOSFERICA...........pag.7

III.

PULVERIZARE TERMICA CU SISTEMUL A.C.-H.V.A.F. QUASAR.....pag.10

IV.

PULVERIZARE TERMICA CU SISTEMUL AC-HVAF ARC

TSR300H...................................................................................................pag.13

V.

PROCESUL DE PULVERIZARE TERMICA HVOF (VITEZA MARE OXIGENCOMBUSTIBIL)..pag.15

VI.

METALIZARE CU ARC ELECTRIC...pag.17

VII.

PROCESUL DE METALIZARE CU SARMA IN FLACARA DE

COMBUSTIE.pag.19

VIII. PULVERIZARE TERMICA CU PULBERE IN FLACARA DE COMBUSTIE CU

VITEZA SCAZUTApag.21
IX.

METALIZARE PRIN ELECTROSCANTEIE....pag.23

I.

INTRODUCERE. GENERALITATI. DEFINITII.

Metalizarea prin pulverizarea termica cuprinde un grup de procese in care

particulele metalice si nemetalice fin dispersate sunt depuse, sub forma de
topitura sau semitopitura, pentru a forma o acoperire. Materialul din care se face
acoperirea poate fi sub forma de pulbere sau sarma. Sursa de energie folosita
pentru topirea materialului poate fi electrica sau de combustie.
Metalizarea prin pulverizarea in flacara de combustie cuprinde:
- LVOF=pulverizare termica in flacara cu viteza scazuta;
- HVOF=pulverizare termica in flacara cu viteza supersonica;
- D-Gun=pulverizare termica in flacara produsa de un pistol cu detonatie;
Metalizarea prin pulverizarea termica folosind electricitatea ca sursa de
energie cuprinde:
-Pulverizarea in jet de plasma;
-Pulverizarea in arc electric;
-Pulverizareala rece;
- Pulverizarea in plasma de inductie.
Pulverizarea termica este folosita in toate ramurile industriale:
1. Acoperiri pentru lagare
Acoperirile obtinute prin pulverizare termica pentru suprafete moi de
alunecare, permit inglobarea particulelor abrazive si deformarea cauzata de
aliniamente nepotrivite. Aceste acoperiri necesita lubrefiere si trebuie sa fie
ieftine deoarece se uzeaza in zona de contact. Unele acoperiri sunt poroase si au
avantajul ca porii functioneaza ca rezervoare de lubrefiant. Cele mai uzuale
metalizari pentru lagare de alunecare moi sunt cele pe baza de bronz de
aluminiu, bronz fosforos, argint grafitat, babbitt (Ysn83), bronz-polimer
composit.
Acoperirile obtinute prin pulverizare termica pentru suprafete dure de alunecare
sunt dure si au o rezistenta ridicata la uzura. Lagarele dure sunt folosite acolo
unde nu este necesara inglobarea particulelor abrazive si autoalinierea, ar
lubrefierea este putin importanta.
Natura straturilor depuse prin metalizare, produce beneficii in plus fata de
materialele laminate sau turnate, datorita porozitatii care actioneaza ca rezervor
de lubrefiant si naturii composite a oxizilor inclusi in fazele amorfe ce duc la
cresterea rezistentei la uzura. Desi au o macroduritate mai mica decat laminatele
4

si turnatele, straturile obtinute prin metalizare sunt mai rezistente la uzura.

Cele mai folosite metalizari, in cazul lagarelor dure, sunt pe baza de
cermeti precum carburile de wolfram cobalt sau crom-nichel crom, oxizi
ceramici precum cel de crom, cel de aluminiu sau titan, molibden si aliaje
diferite de fier, nichel, crom si cobalt .
2. Acoperiri rezistente la abraziune
Ideal ar fi ca straturile depuse prin metalizare pentru rezistenta la
abraziune sa aiba o duritate superioara suprafetei cu care vine in contact
sau particulelor abrasive ce o uzeaza.Acoperirile folosite sunt cele din
carburi de wolfram-cobalt (pana la 540 grade C), carburi de crom-nichel
crom (pana la 850 grade C), oxizi ceramici precum cel de crom si
aluminiu, aliaje autofuzionante (Ni-Cr-B-Si) si diferite alte aliaje dure.
3. Acoperiri rezistente la eroziune
Alegerea acoperirilor rezistente la uzura prin eroziune se face in functie
de severitatea si tipul eroziunii. Pentru o eroziune severa prin lovire sub
un unghi mic de atac, unde uzura este asemanatoare cu cea de abraziune,
sunt necesare acoperiri cu duritate mare. Pentru unghiuri mari de lovire, in
jur de 90 grade,mai importanta devine tenacitatea acoperirii.Pentru
cavitatie si lovire cu lichide in general, este necesara o suprafata cu
rezistenta ridicata la oboseala. Cele mai uzuale straturi rezistente la
eroziune, se obtin din carburi, aliaje autofuzionabile, oxizi ceramici, aliaje
diferite, aliaje neferoase, monel etc. Aliajele polimer tip PTFE, cu un
coeficient de frecare foarte scazut, sunt adesea folosite.
4. Acoperiri rezistente la coroziune
Pulverizarea termica este foarte des folosita in protectia anticoroziva a
materialelor cu beneficii aditionale precum rezistenta la uzura. Acoperirile
rezistente la coroziune obtinute prin pulverizare termica se impart in trei
grupe principale:
- acoperiri anodice;
- acoperiri catodice;
- acoperiri neutre.
a) Acoperirile anodice pentru protectia aliajelor fierului sunt aproape in
totalitate acoperiri cu Zn si Al sau aliajele lor. Aceste straturi functioneaza
ca anod si sunt de sacrificiu, sunt exceptional de rezistente in conditii
severe de coroziune putand rezista pana la 50 ani fara alta intretinere.
Aluminiul este cel mai eficient in protectia otelului in structuri pe mare.
5

b) Acoperirile catodice contin un metal care este catod in raport cu

substratul. Acoperirile cu nichel sau otel inoxidabil sunt catozi in raport
cu otelul obisnuit pe care il protejaza cu succes. Procedeul de pulverizare
termica permite aplicarea de straturi din materiale exotice precum tantal
pentru medii extrem de corozive. In aceste cazuri de protectii este
necesara ermetizarea straturilor depuse (inchiderea porilor) pentru a
impiedica accesul mediului coroziv la substratul protejat.
Sunt preferate procesele care dau cele mai dense acoperiri ( HVAF,
HVOF, plasma si acoperiri fuzionabile). Acoperirile mai groase dau o protectie
mai buna decat cele subtiri.
c) Acoperirile neutre precum cele ceramice pe baza de oxid de crom
sau aluminiu asigura o protectie excelenta la coroziune in aproape toate
mediile izoland substratul de mediu. In general un material neutru nu va
accelara coroziunea materialului de baza chiar daca acoperirea este
penetrabila (poroasa), dar trebuie evitata corodarea substratului pentru a
evita exfolirea. Este recomandata ermetizarea acoperirii. Sculele si
matritele acoperite prin pulverizare termica au un cost semnificativ
influentat de aceasta operatie. Gratie unei investitii consistente, folosind
pulverizarea termica, durata de viata a matritelor si sculelor acoperite
duce la o perioada de folosire indelungata in comparatie cu cele
neacoperite. Materialele de acoperire care maresc durata de functionare a
matritelor, includ materialele cu rezistenta ridicata la uzura in conditii de
temperatura si mediu agresiv chimic. Refacerea geometriei pieselor
uzate sau gresite in timpul prelucrarilor mecanice este o aplicatie curenta
pentru pulverizarea termica. Beneficiile sunt: costuri scazute, performante
ingineresti crescute si/sau marirea duratei de folosire. In plus fata de
aplicatiile originale, acoperirile prin pulverizare termica folosite pentru
repararea reperelor uzate, ca de exemplu lagarelor subdimensionate, role
de tipografie etc, sunt un mod rapid si economic pentru refacerea
dimensiunilor.
d) Acoperirile dielectrice, realizate prin pulverizarea termica a
pulberilor ceramice, sunt cele mai des folosite in industria aerospatiala,
industria electronica si a automobilelor. Oxidul de aluminiu depus in jet
de plasma realizeaza o acoperire densa care este capabila sa reziste la mii
de volti in functie de grosimea acoperirii. Acoperirile de emisie folosesc
o matrice impregnata cu un agent de eliberare (antilipire) pe baza de
teflon sau silicon. Aceste straturi antilipire sunt folosite in industria
cauciucului, adezivilor, plasticului sau produselor alimentare.

e) Acoperirile de tractiune sunt folosite pe rolele de tiparire sau in

industria hartiei pentru a apuca sau alimenta hartia. Deoarece tractiunea
acoperirii depinde substantial de rugozitatea suprafetei sale, aproape orice
material poate fi utilizat pentru a realiza o suprafata de tractiune. Totusi in
majoritatea cazurilor unde este recomandata o astfel de acoperire, este
prezenta in mare masura si uzura si de aceea cele mai bune acoperiri sunt
pe baza de carburi sau aliaje de nichel.

II.

PROCESUL DE PULVERIZARE CU PLASMA

ATMOSFERICA

Fig.1 Reprezentarea schematica a procesului de pulverizare cu plasma

Procesul de metalizare cu plasma are la baza pulverizarea unui

material (pulbere ceramica, metalica, etc) topit in jetul de plasma pe un
suport pentru a obtine o acoperire.
Materialul sub forma de pulbere este injectat in jetul de plasma care are
o temperatura foarte ridicata 10.000-20.000 grade C. In jet pulberea este
rapid incalzita si accelarat la viteze mari. Pulberea ajunsa la punctul de
inmuiere este proiectata pe substrat unde se raceste brusc formand
acoperirea.

Fig. 2 Instalatie de metalizare cu jet de plasma Metco 7M

Acest procedeu realizat corect este numit Proces rece deoarece

temperatura materialului substrat poate fi mentinuta scazuta in timpul
procesului evitandu-se deformarile, schimbarile metalurgice, sau
distorsiunile in substrat.
Pistolul de metalizare in plasma este
compus dintr-un anod de cupru si un catod de wolfram, ambele fiind
racite cu apa. Gazul de plasma curge in jurul catodului si prin anod care
are forma unei diuze. Plasma este initiata printr-o descarcare sub tensiune
mare, ducand la ionizarea locala a gazului de plasma care devine bun
conducator electric pentru un arc de curent continuu ce se formeaza intre
catod si anod. La trecerea prin arcul electric gazul se disociaza si se
ionizeaza formand plasma. La iesire din diuza ionii se recombina cedand
energia absorbita intr-un timp foarte scurt, ceea ce duce la formarea unui
jet de plasma foarte fierbinte. In acest jet este injectata pulberea dintr-un
dozator. Pulberea este imediat incalzita pana la punctul de inmuiere si
accelarata pe distanta de pulverizare 25 -150 mm la 400 - 600 m/s.
Procesul de metalizare in plasma este folosit cel mai adesea in conditii
atmosferice normale avand denumirea APS. Se practica si metalizarea in
camere vacumate in care s-a introdus un gaz de protectie la presiune
scazuta, procesul numindu-se VPS sau LPPS.
Metalizarea in jet de plasma are avantajul ca poate folosi materiale cu
punct de topire foarte ridicat cum ar fi refractarele sau ceramicele.
Procesele de combustie (AC-HVAF, HVOF) nu pot depune aceste tipuri
8

de materiale. Acoperirile obtinute prin pulverizare in jet de plasma sunt in

general mai dense, mai tari si mai curate decat cele obtinute prin alte
procese termice cu exceptia proceselor AC-HVAF, HVOF si detonatie.
Dezavantajele acestui procedeu este costul foarte ridicat si complexitatea
procesului.

Microstructura acoperirilor in jet de plasma

Fig.3 Microstructura acoperirilor cu molibden

Fig. 4 Microstructura acoperirilor cu oxid de aluminiu (se vad

particule netopite)

III.

PULVERIZARE TERMICA CU SISTEMUL A.C.-H.V.A.F.

QUASAR

A.C.-H.V.A.F. = combustie activata aer - combustibil cu viteza ridicata

(2500-2600 m/s).

Denumit Quasar datorita puterii enorme a jetului sau, sistemul

permite obtinerea de acoperiri (in special carburi) foarte dense si fara
limita de grosime.
Sistemul Quasar A.C.-H.V.A.F. este compus dintr-un tablou de control,
un pistol de metalizare si un alimentator de pulbere.

.
Fig. 5 tablou de control

Fig. 6 Pistolul de metalizare TSR3000HX

10

Fig. 7 Brat mobil 6 directi

1. Inlocuirea cromarii dure

Microstructura foarte buna a acoperirilor cu baza WC permite finisare
pana la oglinda optica. Duritatea ridicata (peste 1000 HV), lipsa oxizilor,
aderenta foarte buna (10.000 psi) a depunerilor AC-HVAF, face din acest
procedeu cea mai buna alternativa de inlocuire a cromarilor dure din
electroliti.

Fig. 8 Inlocuirea cromarii dure

11

2. Posibilitatea de a obtine depuneri groase

Pentru ca tensiunile reziduale sunt foarte mici in straturile depuse din
carburi cu AC-HVAF, este posibila obtinerea de acoperiri groase. Acoperirile
din carburi au in mod frecvent o grosime de 2,5 mm. In acest caz special (A.C.H.V.A.F) acoperirile pot atinge grosimi de 13 mm.

Fig.9 Acoperire cu wc-Cu-Cr

Microstructura acoperirilor AC-HVAF

Fig. 10 Microstructura acoperirilor AC-HVAF

12

IV.

PULVERIZARE TERMICA CU SISTEMUL AC-HVAF

ARC TSR300H

Fig. 11 Principiu de functionare cu sistemul AC-HVAF ARC TSR300H

Sistemul HVAF-ARC (viteza ridicata aer combustibil-arc) produce

acoperiri dense si fin structurate din sarma. Pistolul TSR300H foloseste un arc
electric pentru topirea sarmei si un jet aer-combustibil (propan, propilena, GPL)
supersonic pentru atomizarea metalului topit si accelararea particulelor fine
rezultate.
Capul de pulverizare contine o camera de combustie toroidala, cu o
insertie catalitica din ceramica pentru a stabiliza arderea, unde are loc arderea
propilenei. Gazele de ardere formeaza un jet supersonic lipsit de oxigen (nu
oxideaza metalul topit) directionat spre zona arcului electric. Metalul topit,
13

rezultat in arcul electric format intre cele doua sarme, este atomizat si accelarat
spre un substrat (piesa) unde se depune si se raceste rapid formand acoperirea.

Fig. 12 Jet supersonic cu metal atomizat

Fig. 13 Jet supersonic din gaze de ardere

Acoperiri rezistente cu porozitate redusa

Acoperirile dense si foarte fin structurate se obtin datorita atomizarii in
particule extrem de fine a sarmelor topite (0.002 mm), accelararii la viteze
foarte mari a particulelor metalice si protectiei la oxidare. Modelul de
pistol TSR300H depune diferite sarme tubulare sau din aliaje, rezultand
acoperiri foarte dure (> 60 HRC) cu rezistenta crescuta la uzura de
eroziune
si
abraziune.
Aceste acoperiri inlocuiesc cromarea dura in multe aplicatii industriale.

Fig. 14 Acoperire arc conventional

Fig.15 Acoperire cu aliaj 625 TSR 300 H

14

Fig. 16 Instalatie de metalizare HVAF-ARC TSR300H

V.

PROCESUL DE PULVERIZARE TERMICA HVOF

(VITEZA MARE OXIGEN-COMBUSTIBIL)

Fig. 17 Schema procesului HVOF cu camera de ardere

Procesul de metalizare HVOF a fost dezvoltat pentru a produce viteze

de pulverizare foarte mari (viteza gazelor 2500-2700 m/s). Pistoalele HVOF
folosesc metode diferite pentru obtinerea de viteze foarte mari pentru acoperire.
Una din metode are la baza o camera de combustie sub presiune ridicata, racita
cu apa, si o diuza lunga. Combustibilul in amestec cu oxigenul sunt introduse in
camera unde are loc arderea. Se obtine o flacara fierbinte (2750 grade C) cu
presiune mare care este impinsa prin diuza unde ii creste viteza. Pulberea este
alimentata axial in camera de ardere. Exista si modele de pistoale cu diuza de
ardere la presiune mare si capsula de aer. Acoperirile obtinute cu sistemul
HVOF sunt similare cu cele obtinute in sistemele cu detonatie (D-Gun) si ACHVAF Quasar, sunt foarte dense, cu aderenta foarte buna, cu tensiuni reziduale
scazute care permit obtinerea de straturi mai groase decat prin alte procese.
In timpul procesului de metalizare HVOF particulele de pulbere nu ating
temperatura de topire in totalitate, dar viteza extrem de ridicata a particulelor
(700-800 m/s) produce o acoperire de buna calitate.

15

Fig. 18 Metalizare sertare robineti de inalta presiune (1000 at)

Prin acest procedeu nu pot fi depuse pulberile ceramice. Acest proces

exceleaza in depunerea carburilor metalice. Carbura de wolfram cu 10%
cobalt si 4% crom depusa prin acest proces are caracteristici tehnice
superioare stratului obtinut prin cromarea dura, inlocuind-o cu succes.

Microstructura stratului depus cu HVOF

Fig. 19 Strat de WC17%Co

16

Fig. 20 Strat WC/20Cr7Ni

VI.

METALIZARE CU ARC ELECTRIC

Fig. 21 Diagrama schematica a procesului de pulverizare (metalizare) termica cu arc electric

In procesul de pulverizare cu arc electric, doua sarme

conductibile electric, sunt topite cu ajutorul unui arc electric. Materialul
17

topit este atomizat cu un jet de aer comprimat si proiectat catre suprafata

substratului (piesa de metalizat). Particulele topite, la impactul cu
substratul, se vor solidifica rapid pentru a forma o acoperire. Acest proces
de pulverizare cu arc realizat in mod corect este numit proces rece
deoarece suprafata substratului poate fi mentinuta la temperatura scazuta
in timpul procesului evitand deteriorarea, schimbari metalurgice si
deformari geometrice ale substratului. Acoperirile obtinute cu arc electric
sunt mai dense si mai puternice (aderente) decat echivalentul lor obtinute
prin procesul de combustie, costuri scazute de functionare,rate ridicate de
eficienta, toate acestea fac procesul foarte competitiv inacoperirea
suprafetelor mari.Dezavantajul procesului este ca nu poate preincalzi
substratul (este nevoie de o alta sursa) si foloseste numai sarme cu
conductibilitate
electrica.
Principalele aplicatii sunt acoperireile anticorozive cu zinc si aluminiu si
elemente de masini cu componente mari.

Fig. 22 Durificare prin metalizare in arc electric cu 40Cr130 a unui cilindru hidraulic presa

Microstructura depunerilor in arc electric

18

Fig. 23 Strat pulverizat in arc electric din doua sarme diferite

pseudoaliaj: otel 13Cr / bronz aluminiu

VII.

PROCESUL DE METALIZARE CU SARMA IN FLACARA

DE COMBUSTIE

Fig. 23 Schema procesului de metalizare (pulverizare termica) cu sarma in flacara oxi-gaz

19

Fig. 24 Instalatia completa de metalizare in flacara cu sarma

Procesul are la baza pulverizarea unui metal sub forma de sarma, topit
intr-o flacara oxiacetilenica. Pulverizarea se face cu un jet de aer comprimat.
Spray-ul, format din picaturi fine de metal topit, ajunge pe substratul pregatit
(piesa metalica) unde se raceste rapid formand o acoperire.
Acest proces realizat in mod corect se numeste proces rece deoarece
temperatura substratului poate fi mentinuta la valori scazute (100 150 grade C)
pe durata procesului de metalizare, evitand modificarile structurale sau de forma
ale substratului.Procesul se foloseste si in prezent pentru acoperiri anticorozive
cu zinc, aluminiu, staniu pentru depunere de compozitie pe lagare de alunecare
(cuzineti), pentru depunere de cupru, alama, bronz etc pe fonte cu grafit sau
inoxuri austenitice si nu in ultimul rand pentru metalizare cu sarme din aliaje
dure pe baza de crom, nichel, molibden etc.

20

Fig. 25 Instalatie Metco 10 E (pistolul de jos)

Microstructura acoperirilor din sarma prin combustie

Fig. 26 Microstructura strat de otel 13 Cr

VIII.

PULVERIZARE TERMICA CU PULBERE IN FLACARA

DE COMBUSTIE CU VITEZA SCAZUTA
21

Fig. 27 Schema procesului de metalizare oxiacetilenica cu pulbere

Acest proces este cunoscut si sub numele de LVOF (proces oxigencombustibil de viteza scazuta).In principal acest proces consta in pulverizarea
unui material topit pe o suprafata pentru a obtine o acoperire. Materialul sub
forma de pulbere este topit intr-o flacara (oxiacetilenica sau alt combustibil)
pentru a forma un spray fin. Cand spray-ul ajunge la suprafata pregatita a unui
material substrat, picaturile fine topite se solidifica rapid formand acoperirea.
Procesul de metalizare in flacara realizat corect este denumit proces rece
deoarece temperatura substratului este mentinuta scazuta pe durata metalizarii
evitand
deformari,
schimbari
de
structura
etc.
Exista pulberi metalice de fuziune care dupa operatia de pulverizare sunt
fuzionate de substrat cu o torta (oxiacetilenica) sau in cuptor la 1040 -1100
grade C rezultand un strat cu legatura metalurgica si lipsit de porozitate. Acesta
nu este considerat un proces rece.

22

Fig. 28 Instalatie de metalizare Metco 6P

Microstructura depunerilor din pulberi prin pulverizarea termica de

combustie

Fig. 29 Microstructura acoperiri prin combustie a pulberii de bronz aluminiu

23

IX.

METALIZARE PRIN ELECTROSCANTEIE

Procedeul este cunoscut si sub denumirea de Electro-Spark Deposition

(ESD) - depunere prin scanteie electrica, a fost dezvoltat in ultimii 15 ani si este
mai
putin
cunoscut.
Procesul ESD utilizeaza energia stocata in condensatori pe care o transfera la un
electrod consumabil din: carburi (de W, Ti, Cr etc), otel inoxidabil, inconel,
aluminiu etc., pentu o durata foarte scurta de 1/ 1000 secunde. Temperatura
scanteii la varful electrodului este intre 8.000 si 25.000 grade C, materialul
(electrodul) ionizat este transferat la suprafata substratului, producand un aliaj
cu acesta si o depunere peste interfata aliata electrod substrat.Stratul depus are
o aderenta metalurgica pe substratul impregnat sau aliat cu materialul
electrodului.Impregnarea se realizeaza mai ales atunci cand electrodul este o
carbura (WC, TiC).Echipamentul pentru ESD are o greutate de 25-30 kg, este
usor de folosit si permite aplicatii in-situ (portabil).In timpul depunerii prin
ESD,substratul nu se incalzeste.Caracteristicile stratului depus sunt controlate
din parametrii procesului: energia scanteii, tensiunea, durata scanteii, inductanta,
frecventa, temperatura, numarul de treceri, forta de apasare, viteza etc.Pe
substrat se depune un strat cu o grosime de 0,03 -0,1 mm si o aliere in substrat,
sau impregnare, pe o adancime de 0.03 mm.
Metalizarea ESD se aplica pentru:
- rezistenta la uzura de toate tipurile:

Fig. 30

24

Fig. 31

Fig. 32

25

- pentru rezistenta la coroziune:

Fig. 33 Depunere de IN625 pe otel

- straturi antifrictiune:

Fig. 44 Un strat antifrictiune sau antiscanteie

26

- pentru refacere de geometrie:

Fig. 45, 46, 47 Reparatie pe aluminiu turnat

27

BIBLIOGRAFIE

1. http://ro.wikipedia.org/wiki/Metalizare
2. http://www.plasmajet.ro/ro/content/metalizare-cu-arc-electric
3. http://www.plasmajet.ro/ro/content/metalizarea-cu-sarma
4. http://www.plasmajet.ro/ro/content/metalizarea-jet-de-plasma
5. http://www.messer.ro/Messer_in_Romania/Castolin_Eutectic/Metalizarea_cu_pulbere.
pdf
6. http://www.metalizare.ro/
7. http://www.scribd.com/doc/56950814/33/Metalizarea-prin-pulverizare
8. http://www.regielive.ro
9. http://www.youtube.com/watch?v=2skeC7TcEyA
10. http://www.youtube.com/watch?v=7I-an8kDIdU
11. http://www.youtube.com/watch?v=pvm4R2wBjvA
12. http://www.youtube.com/watch?v=oQ9pjivjgDo
13. http://www.youtube.com/watch?v=5qO2qcpu7cM

28