Factorii de productie

FP = totalitatea resurselor atrase si utilizate de agentii economici pentru

a produce bunuri economice.
Initial, au existat 2 factori de productie, denumiti primari: munca si
natura, apoi a aparut si factorul derivat din cei primari, capitalul. Acestia 3
formeaza categoria FP traditionali.
Ulterior, a avut loc multiplicarea si diversificarea FP, in prezent fiind greu
de spus cati factori de productie sunt, insa cei identificati (abilitatea
intreprinzatorului, informatia, tehnologiile, etc), poarta denumirea de
neofactori.
Cresterea si dezvoltarea economica poate fi:
- De tip extensiv – atunci cand cresterea este datorata cresterii
consumului de FP
- De tip intensiv – atunci cand cresterea se datoreaza calitatii FP utilizati
si cresterii eficientei folosirii lor.

Munca
Munca reprezinta o activitate specific umana, fizica sau intelectuala, prin
care oamenii isi folosesc aptitudinile, cunostintele, experienta, ajutandu-se de
instrumente corespunzatoare, mobilul ei fiind asigurarea bunurilor necesare
satisfacerii trebuintelor lor.
Munca este un FP activ si determinant, fiind cea care produce factorii de
productie derivati.

Natura
Natura reprezinta ansamblul de elemente la care oamenii apeleaza
pentru a produce, elemente adaptabile nevoilor umane, prin munca.
Cea mai importanta componenta a factorului natura este pamantul (care
include si apa), care este un dat preexistent omului (nu este produsul acestuia),
este un bun durabil si teoretic indestructibil, fiind insa limitat (suprafata sa
totala este constanta).

Capitalul
Capitalul (K) consta in ansamblul bunurilor produse si folosite pentru
obtinerea altor bunuri materiale si servicii destinate vanzarii, pentru obtinerea
unui avantaj economic (profit).
Caracteristici:
- Este rezultatul proceselor economice anterioare
- Consta in bunuri intermediare, mijloace de productie, etc.
Capitalul utilizat (K) este format din:
1. Capital fix (Kf) – este format din bunurile (cladiri, utilaje, instalatii)
care participa la mai multe cicluri de productie, se consuma treptat
(se uzeaza) si se inlocuiesc dupa mai multi ani de functionare.
Uzura Kf reprezinta deprecierea acestuia, care, din punct de vedere
valoric ia forma amortizarii.
Uzura poate fi fizica (pierderea treptata a capacitatii de functionare),
datorata folosirii lor repetate in activitatea economica si actiunii
agentilor naturali (frig, umezeala, etc), si morala, determinata de
progresul tehnic, de aparitia noilor tehnologii.
Amortizarea Kf reprezinta procesul de recuperare treptata a
cheltuielilor facute cu procurarea Kf, fiind expresia baneasca a uzurii,
si se exprima in:
o Marime absoluta – amortizarea anuala (Am)
o Marime relativa – rata anuala a amortizarii (Ram)
K = Kf + Kc
Am = Kf / Ta, unde Am - amortizare, Ta – timp de amortizare
Ram = (Am / Kf ) x 100, unde Ram – rata amortizarii

Exemplu:
Kf = 10.000 lei
Termen de amortizare (Ta) = 5 ani
 Am = Kf / Ta = 10.000 / 5 = 2.000 lei
Ram = (Am / Kf ) x 100 = (2.000 / 10.000 ) x 100 = 20%

2. Capital circulant (Kc) – este format din bunuri (materii prime,

materiale, energie, etc), care participa la un singur ciclu de productie,
sunt consumate si trebuie inlocuite dupa fiecare utilizare.
Consumul specific al capitalului circulant (Cs) se calculeaza dupa
formula:

Cs = Kc / Q,
unde Q este cantitatea produsa de bunuri prin utilizarea capitalului
circulant
Exemplu:
Cs = Kc / Q = 5 kg (faina) / 100 (covrigi) = 0.05 kg (atat s-a consumat pt
a obtine un covrig)

Capitalul utilizat (Ku) = Kf + Kc = Amortizare + Kc

Ku – K consumat = Kf + Kc – A – Kc = Kf – A = Kf ramas neamortizat