Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Procesul de Ingrijire (Nursing) : Modulul 50
Procesul de Ingrijire (Nursing) : Modulul 50
NURSING SPECIFIC
COMPETENTE
1. Analizeaza principalele tipuri de anestezie
2. Analizeaza semnele si simptomele specific afectiunilor grave
3.Identifica problemele de dependenta si stabileste diagnosticele de ingrijire (nursing) la
pacientii cu afectiuni grave.
4.Elaboreaza planul de ingrijire (planul nursing)
5.Aplica interventiile proprii si delegate
6.Evalueaza rezultatele ingrijirilor aplicate
Procesul de ingrijire (nursing)
Este o metoda organizata si sistemica care permite acordarea de ingrijiri individualizate. Fiecare proces
de ingrijire se refera la individul respectiv.
Este impartit in 5 etape :
1.Culegerea de date.
2.Analiza si interpretarea datelor : stabilirea problemelor si a diagnosticului de nursing.
3.Planificarea ingrijirilor prin stabilirea unor obiective de ingrijire.
4.Realizarea interventilor.
5.Evaluarea.
1.Culegerea de date sau aprecierea starii bolnavului : este un proces continuu in sensul ca pe tot parcursul
activitatii A.M. nu trebuie sa inceteze observarea si culegerea datelor privind pacientul.
Tipuri de informatii culese :
a.Date obiective : datele observate de A.M. la pacient(ceea ce vedem).
b.Date subiective : cele expuse de pacient.
c.Date continand informatii trecute adica'antecedente'.
d.Date legate de modul de viata al pacientului,obiceiurile sale,anturajul sau si mediul inconjurator din care
face parte.
Informatiile culese sunt grupate in :
1.Date relativ stabile.
2.Date variabile.
1.Date relativ stabile :
- informatile generale : nume,varsta,sex,stare civila.
- caracteristici individuale : rasa,lb.vorbita,religie,cultura,ocupatie.
- gusturi personale si obiceiuri : alimentatie,ritm de viata.
- evenimente biografice legate de sanatate : antecedente personale,interventii chirurgicale,accidente,nr.de
sarcini,avorturi.
Elemente fizice si reactionale : deficite senzoriale,proteze,alergii,grupa sangvina si Rh..
Reteaua de sustinere a pacientului : familie si prieteni.
2.Date variabile sau in continua evolutie :
- date care cer o constanta reevaluare.
- date legate de starea fizica:temperatura puls, respiratie, TA,apetit, eliminare, somn, miscare,i nflamatie,
infectie, oboseala, reactii la tratament si la unele medicamente.
- date legate de conditile psihosociale : anxietate,stres,stare de confort,stare depresiva,stare de
constienta,grad de autonomie,capacitate de comunicare.
Surse de informatie :
- sursa cea mai importanta,directa si primara este pacientul.
1
- surse secundare sau indirecte sunt : familia si membri echipei de sanatate,dosarul medical anterior si
actual,scheme de referinta(consultarea unor date cu cazuri specifice, ex :hemodializa).
Mijloace de obtinere a informatilor :
- observarea pacientului.
- interviul pacientului.
- consultarea surselor secundare.
Observarea pacientului : este elementul primordial de baza folosit de A.M. Reprezinta o capacitate
intelectuala deosebita,de a sesiza prin intermediul simturilor toate detaliile. Observarea este un proces
mental activ care este de obicei subiectiva ceea ce determina o oarecare fragilitate.
Perceptia este un proces selectiv care ne duce la a vedea ceea ce am invatat sa vedem si la ceea ce este de
vazut.
Prin efort intelectual trebuie sa diminuam selectivitatea.
Implicarea simturilor in observare :
- vederea aduce informatii privind caracteristicile fizice: fizionomie, privire, comportament. Ne ajuta sa
percepem semne si simptome care traduc o problema de sanatate : fata trista,agitatie,descurajare,leziuni ale
corpului.
- auzul trebuie sa fie perfect : intonatia vocii, gemetele, vaicarelile, plangerile ;zgomote emise de pacient :
batai cardiace.
- mirosul-pentru gradul de curatenie al pacientului ;rocese patologice : infectia unei plagi care degaja un
miros urat;halena.
- atingerea joaca un rol important in examenul fizic sau la palparea anumitor parti ale corpului.Atingerea
permite cunoasterea detalilor (caldura sau racirea membrelor).
Interviul : intrevederea,dialogul si discutia cu pacientul se desfasoara in intimitate.
Conditiile pt. interviu :
- alegerea momentului oportun pentru pacient,cu respectarea orei de masa,de somn,a situatilor de repaus sau
de oboseala si a perioadelor cand pacientul este suferind.
- A.M. prevede un timp suficient pentru a permite pacientului sa se exprime in felul sau.
- A.M. creaza toate conditiile asigurand intimitatea la care pacientul are dreptul si creaza un confort
corespunzator.
- interviul se bazeaza pe abilitatea A.M. de a stabili o comunicare eficace si clara.
- interviul presupune capacitatea A.M. de a manifesta un comportament care sa
reflecte : atitudine de acceptare,atitudine de respect,capacitate de ascultare,
capacitate de empatie (transpunerea in starea fizica si psihica a pacientului).
- A.M. trebuie sa demonstreze ca are manifestarea de empatie prin mentinerea unui contact vizual si
adoptarea unei expresii(mimica corespunzatoare).
Abilitatile A.M. care faciliteaza interviul :
1.Abilitatea de a pune intrebari adecvate : inchise sau deschise.
- inchise : aduc un raspuns limitat prin DA sau NU.
- deschise : permit pacientului sa se exprime.
Tipuri de intrebari deschise :
- de tip narativ : va rog sa-mi povestiti ce probleme va deranjeaza ?
- de tip descriptiv : felul pacientului de a fii.
- de clarificare : de ce nu mancati carne ?
2.Abilitatea de a confirma,de a valida :
- trebuie eliminat subiectivismul informatiilor sale.
- abilitatea de a readuce pacientul la raspunsurile necesare
- abilitatea de a face o sinteza.
- abilitatea de a aplica o ascultare activa.
2
Precizari in legatura cu interviul A.M.
Favorizarea relatilor de interactiune cu pacientul :
1.Se asigura intimitate si ambianta prin instalarea intr-un loc calm,izolat in care sa nu fie deranjat interviul.
2.Se va arata un real interes pentru starea de sanatate a pacientului.
3.Adresarea catre pacient se face numindu-l.
4.Se va acorda toata atentia printr-un contact vizual permanent.
5.A.M. nu se grabeste,lasa pacientul sa-si termine fraza.
6.Se va utiliza un vocabular corespunzator,nu se incepe interviul cu intrebari intime delicate.
7.A.M. trebuie sa fie pregatit in prealabil cu informatile in lagatura cu pacientul (daca este surd,mut,agresiv).
8.Se va pune o singura data o intrebare.
9.La inceputul interviului se vor discuta cateva minute lucruri banale.
10.Intrebarile trebuie puse in asa fel incat sa nu se sugereze raspunsul.
11.A.M. foloseste un sistem de consemnare a informatilor(nu trebuie sa se bazeze pe memorie).
12.De fiecare data A.M. aduce multumiri pacientului pentru colaborare.
3.Obiective de ingrijire :
1.Descrierea unui comportament pe care il asteptam de la pacient.
3
2.Un rezultat pe care dorim sa-l obtinem in urma interventilor.
Obiectivele din punct de vedere al tipului sunt :
- Obiective pe termen scurt(OTS) care dureaza ore sau zile.
- Obiective pe termen mediu(OTM) care dureaza o saptamana.
- Obiective pe termen lung(OTL) care trebuie atins pe mai multe saptamani,luni.
Ex : - OTS : doamna x va fi asezata in fotoliu in fiecare zi timp de o ora de 3 ori pe zi.
- OTM : domnul y sa mearga fara ajutor pana la baie in timp de o saptamana.
- OTL : doamna z sa-si mareasca progresiv mobilitatea degetelor pentru a fi capabila sa tricoteze in
termen de o luna.
Obiectivele formulate raspund la 5 intrebari si anume :
1.Cine face actiunea ?(infirmiera,asistenta medicala).
2.Ce face pacientul si ce se poate face ptentru el ?
3.Cum se face actiunea ?
4.Cand se face actiunea ?
5.In cat timp se face actiunea ?
NURSING IN ATI
Nursingul in terapia intensiva se refera la ingrijirea pacientului in stare critica.
Pacientul critic este acel pacient care se gaseste intr-o situatie amenintatoare de viata datorita unei
suferinte acute sau cronice care determina dezechilibrul/ insuficienta unor functii vitale.
Sectia de terapie intensive-ATI
Bolnavii in stare grava, care necesita supraveghere permanenta, instalatie si aparatura deosebita in vederea
redresarii sau mentinerii functiilor vitale sunt ingrijiti la seviciile de terapie intensiva cunoscute si sub
denumirea de ATI (Anestezie si Terapie Intensiva) datorita necesitatii supravegherii permanente a acestor
categorii de bolnavi care pot avea diferite afectiuni de urgenta ( cardiace, pulmonare, chirurgicale,
neurologice etc.). S-au creat sectii de terapie intensiva pe profile specializate pentru tratarea afectiunilor de
care sufera.
De asemenea, la terapie intensiva se ingrijesc si bolnavii operati in perioada post narcotica - perioada
critica in care pot aparea diferite accidente. Exemple de unitati de terapie intensiva sunt: chirurgie generala,
chirurgie cardiovasculara, chirurgie toracica, ginecologie, neurochirurgie etc.
Unitatea de terapie intensiva nu este subordonata din punct de vedere administrativ nici uneia din sectiile
de specialitate. La terapie intensiva, ingrijirea bolnavului dureaza pana la reechilibrarea dereglarilor, a
functiilor vitale, dupa care bolnavul este transferat la sectia de specialitate careia ii apartine.
Unitatea de terapie intensiva este formata din saloane mari, de 6 paturi, divizate in incaperi mai mici,
respectiv de 1-2 paturi.
Saloanele sunt grupate pe zone distincte, septici fi aseptici, sunt prevazute cu camere, filtre, unde se
schimba halatele si incaltamintea de protectie
Sectiile ATI au legaturi cu blocul operator si cu laboratoarele. Saloanele trebuie sa prezinte un
microclimat optim, aer conditionat si sterilizat; temperatura trebuie sa fie de 20° -22°; paturile trebuie sa
fie prevazute cu instalatii pentru administrarea oxigenului, instalatii pentru aspiratie, tensiometre fixe la
perete, instalatii de lumina, precum fi cu monitoare de supraveghere a functiilor vitale. Semnalizarea
modificarilor in starea pacientului este realizata de monitoare, acustic si optic (Danger = pericol).
1.Culegere de date:
interviu,
observatie clinica,
cercetare documente medicale,
discutii cu echipa de ingrijire si apartinatorii.
Culegerea datelor
aprecierea rapida a functiilor vitale(respiratie,puls ,tensiune arterial)
observarea pacientului prin implicarea organelor de simt(vedere,auz,atingere,miros)se obtin
informatii asupra inor manifestari:
- fata trista,suferinda
- agitatie sau adinamie
- coloratia tegumentului
- eruptia pielii
- intonatia vocii,gamete,plangeri
- caldura tegumentelor,induratia,etc.
- halena
Alte aprecieri
- starea somatic
-starea de constienta
-obezitate,denutritie
7
-deshidratare,mobilitate
Pacientii aflati in terapie intensive sunt imobilizati la pat
-fie din cauza unei stari patologice care face imposibila miscarea
-fie ca masura preventive fata de unele complicatii(emboli,hemoragii)
-fie ca masura terapeutica(trraumatisme, fracturi,infarct de miocarde,etc)
date de identitate si stare civila
diagnosticul medical,ocupatie(existenta unei patologii profesionsle),antecedente
personale(boli,operatii etc.)
colectii patologice(hemotorax,pneumotorax):
-limitarea miscarilor respiratorii
-tiraj intercostals inspirator
-cianoza
8
-dispnee cu ortopnee
-tuse
2.Circulatie inadecvata
prin surplus
legat de aport in exces-hiperhidratare
4.Imobilitate totala sau partial(manifestarie de dependent enumerate pot fi si cauzele problemei de
imobilitate)
-slabiciune
-coma,lesin
-hemiplegii,paraplegii,tetraplegii
5.Alterarea starii de constienta
afectarea sistemului nervos central prin intoxicatii,traumatism cranio cerebral,dezechilibru hidric
-coma
-delie,confuzie
-agitatie sau apatie
-dificultate de a intelege
-dezorientare in timp si spatiu
6.Eliminare inadecvata
In exces
cauzata de
-varsaturi
-poliurie
-diaree
-eliminari patologice:hematemeza,melena ,drenajsupuratii,hematurie
Eliminare deficitara
cauzata de
-oligurie
-constipatie
7.Hipersomnie
din cauza epuizarii:afectiuni organice(cerebrale,dezechilibre)sau din cauza efectului therapeutic al
medicamentelor
-prelungirea duratei si profunzimii somnului
8.Insomnie
din cauza anxietatii,durerii,ambianta inadecvata
-ore insufiuciente de somn
-treziri frecvente
9.Hipertermie
din cauza unui process inflamator infectios sau dereglarii centrului termic(traumatisme,AVC)
10.Hipotermie
10
din cauza insuficientei respiratorii periferice(soc) sau expunerii la frig
11.Risc de accidentare
11
3.Interventii specifice:dezobstruarea cailor aeriene superioare, aspirarea secretiilor oro –
faringiene,traheotomie ,resuscitarea cardiorespiratorie, perfuzia,transfuzia, oxigenoterapia, pansamente,
supravegherea functiilor vitale – monitorizare, pozitia bolnavului in pat,mobilizare bilantul intrari-iesiri
Cand sustinerea functiei ventilatorii se face cu aparate specializate de ventilatie artificial,asistenta are
urmatoarele sarcini:
-supravegheaza permanent functionalitatea aparatului si instalatia de monitorizare
-asigura sistemul de climatizare si umidificare
-supravegheaza expansiunea pulmonara bilateral
-controleaza repetat constantele clinice
- analiza gazelor prin oximetrie: Pa O2, Pa CO2, Hb%, SaO2%;
- masurarea PVC (presiune venoasa centrala);
-aspira secretiile traheo bronsice
-supravegheaza sonda de intubatie
-decomprima intermittent(la aproximativ doua ore)timp de 10 minute balonasul sondei de intubatie
- reechilibrare hidroelectrolitica si nutritiva pe cale parenterala prin perfuzie sau prin sonda
nasogastrica
Intreruperea ventilatiei se face in prezenta medicului
-va fi efectuata la cel putin 2-3ore de la administrarea sedativelor
-se scade concentratia de oxygen pana la concentratia normal din aerul atmospheric
-se lasa pacientul sa respire normal si se observa eficienta respiratorie
-se face toaleta cavitatii buco-faringiene
-detubarea se practica in expir
12
-se administreaza oxygen prin masca
-se continua monitorizarea clinica
Incidente /accidente
-hiperventilatia produce alcaloza
-hipoventilatia-cresterea presiunii partiale a bioxidului de carbon urmata de hipertensiune
intraarteriala,tahicardie,transpiratii reci,edem cerebral
-complicatii infectioase(nerespectarea asepsiei)
-ventilatia prelungita produce leziuni traheale,traheite
13
interogatoriul care se adreseaza rudelor,anturajului,martorilor
circumstante in care a aparut coma
debut brusc sau progresiv
mirosul aerului expirat
Transportul bolnavului.
-se transporta in decubit lateral
In stationar se vor recolta probele de laborator necesare diagnosticarii unei
come:glicemie.glicozurie,acetonurie,uree,probe toxicologice etc.
INGRIJIRI IN SPITAL
DIAGNOSTICE DE NURSING
Deficit al eliminării secreţiilor din căile aeriene superioare datorat abolirii mecanismelor normale de
apărare ale tractului respirator superior, cauzată de disfuncţia centrilor nervoşi superiori;
Risc crescut de deshidratare datorat incapacităţii de ingestie a lichidelor;
Risc crescut pentru alterarea integrităţii mucoasei bucale datorat respiraţiei orale, abolirii reflexului
de deglutiţie şi incapacităţii ingestiei de lichide;
Risc crescut pentru alterarea integrităţii cutanate datorat imobilizării prelungite sau agitaţiei motorii;
Risc crescut pentru apariţia leziunilor corneene datorat abolirii sau diminuării reflexului cornean de
clipire;
Alterarea termoreglării datorată suferinţei centrilor de termoreglare hipotalamici, cauzată de suferinţa
cerebrală;
Alterarea eliminării urinare (incontinenţă/ retenţie urinară) datorată abolirii controlului conştient al
micţiunii cauzată de sufeinţa centrilor nervoşi;
Alterarea eliminării fecale (encomprezis/ diaree/ constipaţie) datorată abolirii controlului conştient al
defecaţiei cauzat de suferinţa centrilor nervoşi;
OBIECTIVE
Menţinerea libertăţii căilor aeriene superioare;
Menţinerea echilibrului hidric şi electrolitic;
Păstrarea integrităţii cutanate, cu evitarea apariţiei leziunilor de decubit
(escarelor) şi a leziunilor traumatice (accidentale);
Păstrarea integrităţii mucoasei buzelor şi cavităţii bucale;
Păstrarea integrităţii corneii, cu evitarea keratietelor şi a apariţiei ulcerelor corneene;
Menţinerea echilibrului termic;
Menţinerea eliminării urinare;
Menţinerea eliminării fecale;
Prevenirea complicatiilor
16
Cauze de origine extrapulmonara:
Alterarea functiei centrului respirator
Afectiuni paretice sau spastice ale muschilor respiratori
Boli ale cutiei toracice
boli ale sistemului nervos
afectiuni abdominale
Cauze generale
intoxicatii acute
afectiuni sanguine
alte afectiuni: obezitate, trichinoza, stare de soc
Manifestari de dependenta( semne si simptome posibile):
a. Dispneea poate aparea sub forma de:
- Bradipnee inspiratorie insotita de tiraj( retractia spatiilor intercostale) sau de cornaj( inspiratie
lenta si zgomotoasa)- in obstacole intalnite in caile respiratorii superioare
- Bradipnee expiratorie- in criza de astm bronsic
- Bradipnee- intoxicatii cu deprimante ale SNC
- Polipnee
- Respiratie Kussmaul- respiratie in 4 timpi( inspir- pauza, expir – pauza)- apare in acidoza
metabolica
- Respiratie Cheyne- Stokes( polipnee cu amplitudini crescande pana la maximum si apoi scazand
pana la apnee ce dureaza 10-20 sec)- apare in hitertensiune intracraniana, hipoxemia centrilor
nervosi, arterioscleroza cerebrala
b. Cianoza- exprima scaderea concentratiei de O2 in sangele arterial(= cresterea Hgb)
- apare initial la extremitati: buze, unghii, pavilionul urechii, apoi se generalizeaza
- poate lipsi in: anemii, stari de soc hipvolemic, intoxicatii cu CO si cianuri, alcaloza
metabolica
c. Modificarea amplitudinii miscarilor respiratorii, care pot fi:
- Rare si ample
- Frecvente si superficiale- in fracturi costale
- Miscari ale unui singur hemitorace
- Respiratia paradoxala- in volet costal, plagi pleuro- pulmonare
d. Tahicardia- apare ca si fenomen compensator
e. Alte semne clinice:
- Durerea toracica cu sediul: precordial sau retrosternal ori la baza hemitoracelui; caracterul
durerii: constrictiv intens sau sub forma de junghi toracic violent
- Hipersalivatie( in hipercapnee, hipoxie)
- Hipersonoritate( in pneumotorax, emfizem pulmonar)
- Matitate( pneumonii, colectii lichidiene in pleura)
- Raluri= zgomote patologice ce iau nastere in alveole sau in bronhii; aceste pot fi: - crepitante(
suvita de par; apar in pneumonii, edem pulmonar)
- ronflante( sunete groase; datorate secretiilor abundente in bronhii)
- sibilante( tiuitul vantului)
- subcrepitante(tub de sticla plin cu apa; apre in bronsite, supuratii pulmonare)
- Anxietate sau somnolenta, confuzie, delir
17
Problemele pacientului:
Alterarea respiratiei
Alterarea schimburilor de gaze
Diminuarea perfuziei tisulare
Potential de complicatii
Obiectivele vizeaza:
Permeabilizarea cailor respiratorii
Favorizarea respiratiei pulmonare
Combaterea starii de hipoxie
Prevenirea complicatiilor
18
o In caz de obstructie a cailor respiratorii cu alimente sau alti corpi starini, se recomanda
apasarea diafragmului de jos in sus ( se impinge aerul existent in bronhii si trahee si se
favorizeaza eliminarea corpilor straini)
o In cazul bolnavului constient, obstructiile subglotice se mai combat prin provocare de tuse
artificiala dupa fluidificarea secretiilor bronsice cu medicamente)
o In obstructiile laringo- traheale severe se practica de catre medic intubatia orotraheala sau
traheostomia, dupa care se realizeaza aspiratia secretiilor
c. Respiratia artificiala
- Dupa asigurarea permeabilitatii caii bucofaringiene, se verifica daca bolnavul are sau nu are
respiratie spontana
o daca bolnavul nu are respiratie spontana, se trece imediat la respiratie
artificiala(folosind ca metode: respiratia gura la gura, gura la nas, trusa de ventilatie tip
Ruben, sau dispozitiv de respiratie artificiala)
Aceste metode se folosesc la: domiciliul bolnavului, in timpul transportului la spital, in camera de garda a
serviciilor ambulatorii sau spitalicesti si la nevoie, inainte de instituireaventilatiei ( respiratiei atrificiale)
mecanice.
d. Oxigenoterapia se utilizeaza in toate formele de IRA
- Se asigura umidificarea oxigenulu
- Se verifica debitul: 16- 18 l/ minut
e. Mijloace terapeutice ajutatoare
- Efectuare de punctii pentru evacuarea revarsatelor pleurale sau peritoneale
- Stimularea medicamentoasa a centrilor respiratori
- Combaterea acidozei respiratorii( perfuzii cu bicarbonat de sodiu 14,5%, 200- 300 ml)
- Tratament simptomatic al tusei, durerii, anxiatatii, etc.
- Bronhodilatatoare cu actiune moderata( papaverina, sulfat de magneziu)
f. Masuri terapeutice etiopatogenetice
- In IRA aparute in conditii de aer viciat: scoatere din mediu, respiratie artificiala, oxigenoterapie
- In cazurile de edem laringian alergic, laringite edematoase, intoxicatie cu corozive,
bronhoalveolita de deglutitie: tratament la indicatia medicului cu HHC( 100- 300 mg)iv in
perfuzie
- In crup difteric: ser antidifteric
- In spasm glotic: spasmolitice
- Spasmul bronsic se combate cu Miofilin (2-3 fiole/ 24 ore)
La tratamentele etiologice indicate de medic, asistenta medicala:
o Va linisti bolnavul
o Va aseza bolnavul in pozitie comoda( eventual semisezanda)
o Va crea o atmosfera umeda
o Va aplica comprese calde pe gatul bolnavului
o Va asigura aerisirea camerei
Morfina si barbituricele vor fi evitate datorita actiunii lor de deprimare a centrului respirator.
19
Traheotomia
Traheotomia presupune crearea unui orificiu (traheostomie) în trahee şi introducerea unui tub
special pentru menţinerea permeabilă a căii aeriene astfel obţinute. Această procedură se face când
orice altă metodă de a elibera căile aeriene eşuează (edem laringeal, tumoră, corp străin) sau când
intubaţia endotraheală este contraindicată.
Traheotomia permite ventilarea bolnavului, aspirarea la pacienţii care nu pot tuşi eficient, previne
aspirarea secreţiilor de către pacienţii comatoşi.
Traheotomia se efectuează de către medic ajutat de unu sau doi asistenţi. Se poate efectua din timp,
cu pregătire, sau de urgenţă, chiar la patul bolnavului.
Materiale necesare:
- tub (canulă) de traheostomă de mărime - sursă de oxigen şi echipament de
adecvată adminstrare a oxigenului
- dilatator de trahee steril - trusă de urgenţă
- comprese sterile - ventilator cu circuit steril pregătit
- câmp steril - bisturiu
- mănuşi sterile - fire de sutură
- halat - foarfecă sterilă
- stetoscop - pense sterile
- echipament de aspirat - betadină
- seringi - paduri alcoolizate
- anestezic local
Pregătirea echipamentului:
- sunt necesare doi asistenţi: unul va sta lângă pacient şi altul va aduce toate materialele necesare
- se vor desface materialele folosind tehnica sterilă
Implementarea:
- se va explica procedura pacientului chiar dacă acesta nu este total conştient
- se asigură intimitate
- se asigură ventilaţie până când este efectuată traheotomia
- se plasează o aleză un prosop rulat sub umerii pacientului şi se va poziţiona gâtul în hiperextensie
- medicul îşi va pune mănuşi sterile, halat şi mască
- se va oferi medicului pensa sterilă şi compresa sterilă cu betadină pentru a dezinfecta zona
- medicul va acoperi zona cu un câmp steril cu deschizătura în mijloc pentru evidenţierea zonei de
incizie
- se va oferi medicului anestezicul într-o seringă conform indicaţiilor sale
- dupa ce medicul efectuează anestezia locală şi va face incizia (de obicei la 1-2 cm sub cartilajul
cricoid) va injecta din nou anestezic în lumenul traheal pentru a suprima efectul de tuse, apoi va crea
stoma prin trahee
- imediat după ce medicul va efectua stomizarea traheei, asistenta o va aspira de sânge şi secreţii care
o pot obtura sau pot fi aspirate în plămâni
- după aspirare, medicul va introduce canula în stoma (stoma va fi fixată la piele)
- asistentul introduce aer în balonaşul canulei pentru a fixa, va adapta canula la ventilator sau la altă
modalitate de adminstrare a oxigenului
- asistenta îşi va pune mănuşi sterile, va face pansament cu comprese sterile şi va fixa canula cu banda
de fixare (de obicei există truse pregătite cu toate echipamentele necesare anumitor maenevre. În
trusa de traheotomie se va găsi şi banda de fixare specifică securizării canulei)
- se vor arunca materialele în recipientele specifice de colectare
- se poate face o radiografie pentru a vedea dacă este corect amplasată canula
20
Consideraţii speciale:
se vor măsura semnele vitale ale pacientului la fiecare 15 minute în prima oră după traheotomie
se va supraveghea pacientul cu atenţie pentru a depista din timp eventualele semne de infecţie
(traheotomia se va face folosind o tehnică sterilă, dar dacă acest lucru nu se face în spital şi se face
de urgenţă, respectarea tehnicii sterile este imposibilă)
se vor plasa în permanenţă următoarele echipamente la patul bolnavului cu traheostoma: echipament
de aspiraţie, alte canule sterile (una de aceeaşi mărime şi una mai mică) pentru a fi înlocuită cea
veche dacă iese accidental, un dilatator de trahee steril
reintroducerea unei canule trebuie făcută cu mare grijă pentru a nu provoca traume traheale,
perforaţii compresii, asfixieri
Îngrijirea traheostomei:
Indiferent dacă traheotomia a fost făcută de urgenţă sau a fost planificată, ca o măsură temporară sau
permanentă, îngrijirea traheostomiei are aceleaşi scopuri:
- menţinerea permeabilităţii sale prin aspirarea de secreţii care o pot obstrua, menţinerea integrităţii
pielii din jur,
- prevenirea infecţiilor,
- suport psihologic.
Îngrijirea traheostomei se va face prin tehnici sterile pentru a preveni infecţiile
Materiale necesare:
Pentru stoma şi îngrijirea părţii exterioare a canulei:
- recipiente sterile
- soluţie normal salină
- apă oxigenată
- comprese sterile
- mănuşi sterile
- echipament pentru aspirare
- echipament pentru toaletarea gurii
- lubrefiant pe bază de apă
- unguent cu antibiotic
- banda de fixare a canulei (dacă este nevoie să fie schimbată)
Pentru îngrijirea părţii interioare a canulei:
- periuţa sterilă din nailon
- curăţător steril de pipă
- recipiente sterile
- soluţie normal salină
- apă oxigenată
- comprese sterile
- mănuşi sterile
- echipament pentru aspirare
Pentru schimbarea bandei de fixare a canulei:
- mănuşi sterile
- foarfecă sterilă
- bandă fixatoare
Pentru repoziţionarea canulei:
- dilatator de trahee steril
- canulă sterilă de mărime potrivită
- echipament de aspirare
21
Pentru verificarea şi măsurarea presiunii din balonaş:
- stetoscop
- seringă de 10 ml
Pregătirea echipamentului:
- toate aceste materiale se vor ţine la îndemână în rezerva pacientului traheostomizat
- se va verifica data de expirare a materialelor şi medicamentelor care trebuiesc folosite
- se stabileşte un câmp de lucru steril lângă patul pacientului pe o măsuţă de lucru pe care se vor aşeza
materialele necesare, în funcţie de manevra care se va efectua
- se va turna într-un recipient steril soluţie normal salină, apă oxigenată sau un amestec în părţi egale
din aceste soluţii, iar în al doilea recipient steril se va pune soluţie normal salina.
Pentru curăţirea interioară a canulei se poate folosi un al treilea recipient steril în care să se ţină
îmbibate în soluţie sterilă comprese sterile sau aplicatoare cu capăt de bumbac
- dacă trebuie înlocuită canula se va desface în mod steril pachetul cu noua canulă
- dacă trebuie schimbată banda adezivă se va pregăti acesta ca lungime sau, dacă este gata pregătită se
va desface pachetul prin tehnică sterilă
Implementarea:
- se evaluează starea pacientului pentru a depista exact nevoile sale de îngrijire
- se explică procedura pacientului, chiar dacă nu este total conştient
- se asigură intimitate
- se aşează pacientul în poziţie semişezândă pentru a scade presiunea abdominală de pe diafragm şi a
permite expansiunea plămânilor
- se va deconecta ventilatorul sau orice alt aparat şi se va aspira pacientul, apoi se va reconecta la
ventilator dacă necesită
Curăţarea stomei şi a porţiunii exterioare a canulei:
- se pun mănuşi nesterile şi se îndepărtează pansamentul din jurul stomei
- se pun mănuşi sterile
- cu mâna dominantă se ia o compresă sterilă îmbibată în soluţie de curăţat (apă oxigenată, soluţie
normal salină) din recipientul pregătit dinainte, se scurge de excesul de lichid, pentru a preveni
aspirarea sa şi se şterge pielea din jurul stomei, apoi cu altă compresă se va şterge bordura canulei.
Se va repeta procedeul de fiecare dată cu altă compresă sau aplicator cu capăt de bumbac, până când
zona va fi curată
- se usucă zona curăţată cu comprese sterile şi se reface pansamentul în mod steril
Spălarea sau înlocuiurea canulelor interioare:
- se pun mănuşi sterile
- folosind mâna nondominantă se îndepărtează pansamentul traheostomei
- cu aceeaşi mână, apoi, se decuplează pacientul de la ventilator sau de la umidificator
- se scoate canula şi se introduce în recipientul cu apă oxigenată
- se va curăţa repede canula cu ajutorul periuţei de nailon, folosind mâna dominantă
- se introduce apoi canula în soluţe normal salină şi se agită 10 secunde pentru a pătrunde soluţia peste
tot
- se verifică dacă este curată şi nu mai sunt secreţii pe ea, se scutura uşor de marginea recipientului cu
soluţie normal salină şi fără a se usca, se reintroduce canula în traheostoma. Se reconectează
ventilatorul şi se aplică un nou pansament steril
- dacă pacientul nu poate suporta deconectarea de la ventilator pentru perioada de timp (care trebuie să
fie cât mai scurtă, curăţarea făcându-se rapid) cât durează curăţarea se va înlocui vechea canulă cu
22
una nouă şi pacientul va fi conectat imediat la ventilator. După reconectarea pacientului se va curăţa
canula veche şi se va depozita într-un recipient steril până la următoarea manevră de înlocuire
Consideraţii speciale:
trebuie oferită o toaletă bucală atentă deoarece cavitatea orală poate deveni uscată, urât mirositoare,
poate prezenta leziuni de la secreţiile încrustate şi neeliminate
se va schimba pansamentul steril din jurul traheostomei de câte ori va fi nevoie
se va verifica aspectul şi culoarea secreţiilor după fiecare aspirare
se va ţine la îndemână trusa de urgenţă cu tot ce este nevoie
se va evita efectarea excesivă a diverselor manevre până când stoma nu este bine definită (primele 4
zile)
dacă zona din jurul stomei prezintă excoriaţii sau semne de infecţie, se va aplica un unguent cu
antibiotic
nu se vor folosi niciodată în jurul stomei medicamente sub formă de pudră sau pe bază de ulei
deoarece aspirarea lor poate produce infecţii şi abcese
se vor folosi tehnici strict sterile şi se va respecta descărcarea deşeurilor şi materialelor folosite în
locurile indicate pentru a preveni infecţiile nosocomiale
este utilă dezumflarea periodică a balonaşului, pentru a preveni acumularea secreţiilor deasupra
acestuia şi se va verifica la 2-4 ore presiunea în balonaş, cu ajutorul unui manometru (normal: 15-
20mm Hg)
un alt aspect important este umidifierea şi încălzirea gazelor respiratorii, prin umidificatorul
ventilatorului (la pacienţii ventilaţi mecanic) sau prin nebulizator sau aparat de aerosoli (la pacientul
care respiră spontan)
un alt aspect deosebit de important este nutriţia pacienţilor traheostomizaţi
la pacienţii ventilaţi mecanic, nutriţia pe sondă jejunală sau nazogastrică scade riscul de aspiraţie
traheo-bronşică. O dată cu îmbunătăţirea reflexului de deglutiţie, se testează alimentarea orală cu
semisolide şi lichide, în paralel cu cea enterală, până la reluarea completă a alimentaţiei orale
se recomandă aspirarea secreţiilor înaintea mesei şi nu postprandial,
când reflexele de tuse şi vomă pot favoriza aspirarea traheo-bronşică bolnavul se alimentează în
poziţie şezândă, cu flexia capului pe torace, cu linguriţa apasând uşor pe limbă. Iniţial, alimentarea
se face păstrând balonaşul umflat, pentru a evita aspiraţia, ulterior acesta va fi dezumflat progresiv.
nu trebuie neglijate nici aspectele psihologice ale îngrijirii pacientului traheostomizat. Internarea
prelungită într-o secţie de terapie intensivă (valabilă pentru majoritatea acestor bolnavi), cu tot ceea
ce presupune acest lucru potenţează anxietatea şi teama. Pacientul conştient va fi informat asupra
tuturor manevrelor ce i se vor efectua şi va fi încurajat să se exprime (comunicare scrisă pentru
bolnavul traheostomizat). Există de asemenea un impact psihologic pe termen lung, legat de
prezenţa cicatricei de traheotomie într-o regiune vizibilă a corpului.
Complicaţii:
Cele mai multe complicaţii pot apare în primele 4 ore de la efectuarea traheotomiei:
hemoragie la locul inciziei care poate determina aspirarea de sânge
sângerare sau edem traheal care poate cauza blocarea căilor aeriene
aspirarea secreţiilor; introducerea aerului în cavitatea pleurală cauzând pneumotorax
hipoxie şi acidoza, stop cardiac
emfizem subcutanat
23
INGRIJIRII POSTOPERATORII(ATI)
Interventiile asistentei:
- supravegheaza bolnavul pana la revenirea starii de cunostinta;
- monitorizeaza functiile vitale la intervale de 15 min
- supravegheaza pansamentul si aparita hemoragiilor;
- asigura pozitia bolnavului in perioada postnarcotica, de decubit dorsal fara perna (rahianestezie) 24
de ore; atrage atentia bolnavului sa nu miste capul 2 - 4ore;
- previne aparitia asfixiei prin caderea limbii;
- indeparteaza pipa Gueddel dupa revenirea starii de constienta;
- intoarce capul bolnavului intr-o parte si ii da o tavita renala daca are greata sau prezinta varsaturi.
Bolnavul va fi asezat in ziua operatiei, seara, in pozitie semisezanda, daca nu sunt contraindicatii.
Mentinerea si monitorizarea functiilor vitale:
Dupa interventie este necesara monitorizarea:
- frecventei respiratiei, pulsului, aspectului EKG, temperaturii;
- TA se masoara cu aparat fixat la pat pentru fiecare pacient;
- diureza va fi masurata prin sondaj vezical cu punga colectoare de urina;
- se va raporta orice modificare patologica aparuta;
- se urmareste aspectul general al bolnavului : culoarea fetei, a tegumentelor si mucoaselor;
- se asigura igiena prin toaleta partiala la pat, ferind insa regiunea pansata.
Modificari patologice constatate care trebuie anuntate:
1. Temperatura ridicata; persistenta febrei peste 3 zile de la interventie indica de cele mai multe ori o
complicatie.
Interventii: termometrizari corecta din ora in ora; aplicatii de comprese reci pe frunte.
2. Pulsul:
- bradicardic - indica o compresiune cerebrala;
- filiform - indica hemoragie interna;
- tahicardic – indica o infectie;
Interventie: monitorizarea pulsului.
3. Dispneea cu polipnee sau bradipnee;
Interventii pana la venirea medicului:
- se va administra O2;
- cand tuseste sau rade, bolnavul este sfatuit sa-si protejeze plaga abdominala cu mana.
4. Daca nu urineaza spontan dupa 6 ore de la operatie se va face sondaj vezical, in cazul in care nu
s-a instalat o sonda permanenta cu punga colectoare de la sala de operatie, deoarece exista riscul de
retentie urinara provocata sau favorizata de pozitia bolnavului, de intervetie sau de anestezie.
5. Meteorismul sau balonarile se combat la cei slabiti cu tubul de gaze timp de 20 min. la 2h;
primul scaun spontan apare a treia zi dupa operatie.
Daca bolnavul are suferinte abdominale, dureri, se va face clisma evacuatoare la indicalia
medicului; !! dupa interventia pe intestin, clismele sunt contraindicate.
Tratament:
- local - scoaterea firelor, eliminarea colectiilor, schimbarea pansametului
cat mai des pana la vindecare;
- general cu antibiotice conform antibiogramei.
2. Complicatii tardive sunt:
Aderentele reprezinta benzi fibroase care apar intre diferite organe abdominale sau intre organe si
peretele abdominal in locul unde s-a efecuat operatia.
Simptome: dureri abdominale postoperatorii si tulburari de tranzit, in stadiul extrem - ocluzii
mecanice; interventii- tratament chirurgical de urgenta.
Eventratiile sunt iesiri ale organelor abdominale acoperite de un sac peritoneal la nivelul unei
cicatrici postoperatorii cauzate de cresterea presiunii intraabdominale, intinderea peretelui
abdominal, obezitate, eforturi fizice mari in perioada postoperatorie.
Profilaxie - evitarea tusei, a constipatiei si a eforturilor fizice mari postoperator. Tratamentul -
interventie chirurgicala.
Escarele sunt leziuni de decubit. Predispusi sunt bolnavii cu hemiplegie,
27
paraplegie, comatosi.
Prevenire: igiena tegumentelor si mucoaselor, schimbarea lenjeriei corp si de pat, schimbarea
pozitiei in pat din 2 in 2 ore, examinarea zilnica si protejarea regiunilor predispuse cu colaci de
cauciuc, pernute de vata.
28
3. Deshidratarea hipotona - se roduce cand se elimina sarurile minerale in proportie mai mare
decat apa. Poate aparea in poliurii patologice,sau provocate de diuretice. Se corecteaza prin
administrarea solutiilor hipertonice.
Se face prin:
-stabilirea felului deshidratarii
-simptomatologia deshidratarii
-investigatii de laborator
-Diferentsa dintre cifra normal a unui ion din plasma si cifra constatata la bolnav reflecta deficitul
lui la un litru de apa extracelulara-aceasta se inmulteste cu cu cantitatea totala de apa extracelulara
care la un indivi de 70kg este de 14l
-cifra obtinuta reprezinta deficitul global al ionului respectiv
-daca nu se poate stabili cu certitudine felul deshidratarii,se administreaza in parti egale glucoza si
solutii izotonice de saruri minerale
-cantitatea lichidelor necesare organismului se stabileste prin insumarea ratiei de intretinere si a ratiei
de corectare a dezechilibrelor anterioare:
Ratia de intretinere=pierderile de lichide /24h
Ratia de corectare=se face pe baza analizelor de laborator
Nevoia de apa la copilul deshidratat se face dupa suprafata corporala pe baza de tabele special;la
suga rdupa greutatea corporala 100/180ml/kg corp(valori obtinute din totalizarea pierderilor normale
ale copilului):
-25-30ml perspiratie
-50-100ml prin transpiratie
-10-20 ml prin scaun
-35-40ml urina/kg corp/24h precum si a pierderilor in plus(diaree,varsaturi,febra)
Bilantul hidric (orientativ)
2500 2500
Total Total
ml ml
TULBURARI ELECTROLITICE
Hiponatriemia reprezinta scaderea Na sub 130 mEq/l.
Manifestari :
-indispozitie,
-cefalee, confuzie, anxietate,
- piele umeda,
-hipotensiune arteriala,
-coma in deshidratarile grave;
Interventiile asistentei:
- recunoaste modificarile si anunta medicul;
30
.- punctioneaza o vena, monteaza o perfuzie IV. cu solutii hipertonice;
- administreaza solutie de ser fiziologic I.V. si medicamentele recomandate;
- inregistreaza in F.O. toate cantitatile de lichide perfuzate;
- monitorizeaza perfuzia (60 picaturi/min) si funtiile vitale ale pacientului;
- apreciaza eficienta interventiilor aplicate;
- educa pacientul sa evite consumul excesiv de apa, sa respecte doza de diuretice recamandata,
sa evite purgativele drastice (sarea amara).
Hipocalcemia reprezinta scaderea Ca in sange sub 4 mEq/L ca urmare a unei tulburari de secretie a
paratiroidelor.
Problemele bolnavului:
- semne de tetanie sau aparitia crizelor de spasmofilie.
Rolul delegat al asistentei:
- administreaza preparate de Ca I.V. lent, in criza de spasmofilie;
- preparate de Ca per os cu vitamina D in afara crizei;
Rolul independent al asistentei:
- administreaza regimul alimentar care trebuie sa fie bogat in lactate, branzeturi, ou, carne, vitamine;
- sfatuieste pacientul/pacienta sa reduca consumul de cafea;
- evalueaza starea generala a bolnavului; dupa aplicarea tratamentului dispar spasmele si contractiile
musculare.
Tehnici de hidratare
1. Hidratare pe cale naturala sau calea orala
2. Hidratare pe cai artificiale:
a. prin sonda nazo - gastrica sau nazo – duodenala
b. parenterala - perfuzia I.V. este calea cea mai folosita.
SOLUTII PERFUZABILE
In functie de concentratie, solutiile perfuzabile se clasifica in:
solutii izotonice, care contin ioni in concentratie egala cu cea a organismului (fiziologica);
solutii hipertonice care contin ioni in concentratie > decat cea fiziologica;
solutii hipotonice care contin ioni in concentratie < decat cea fiziologica.
Solutii izotonice
-solutia de clorura de Na concentratie 0,9% in pungi P.V.C. de 250 ml, 500 ml, 1000 ml (cunoscuta
sub denumirea de ser fiziologic) si solutia de glucoza 5% sunt cele mai folosite.
32
Solutii hipertonice:
- solutia de clorura de Na 10%, 20%
- solutia de glucoza 10%, 20%, 33%, 40%
- solutia de lactat de Na 110g%o, lactat de K 50%
Solutii hipotone:
- Solutia clorura de Na 4,5g%o; 2,25g%0;
- Solutia de glucoza 2,5% (25%o).
33
• Toate medicamentele si solutiile adaugate se amesteca cu solutia de baza prin rasturnari succesive
ale flaconului inainte de administrare.
• Se alege trusa de perfuzie adecvata; se inchide dispozitivul de reglare si filtrul de aerisire daca este
incorporat in picurator inainte de introducerea in recipient.
• Se introduce trocarul in dopul recipientului prin rasucire o singura data. Rasucirile succesive pot
antrena fragmente mici de cauciuc care ajung in solutie.
• Se da aerul afara din tuburi prin suspendarea flaconului; picuratorul trebuie sa fie umplut cu solutie
2/3 (daca nu este suficient de plin exista pericolul patrunderii bulelor de aer din tuburi in vena).
• Flaconul se suspenda in stativ la o inaltime de 50- 60cm deasupra nivelului corpului pacientului.
• Tubul de aer se fixeaza la flacon fara indoituri, daca se foloseste o trusa de perfuzie cu filtru de aer.
De retinut!
In cazul perfuziilor de scurta durata, cand se administreaza o cantitate mica de solutie, 50 - 100 ml,
trocarul nu se infinge prea mult pentru ca orificiul de scurgere sa fie deasupra dopului. Daca se
infinge prea mult o mare parte de solutie va ramane in flacon.
SOLUTII PERFUZABILE
Denumi Forma de prezentare Mod de administrare
rea Concentratie izotonica 9% sau ser fiziologic - pungi PVC sau - perfuzie I.V.
solutiei
Solutie de flacoane PVC capacitate de 250, 500, 1000 ml -fiole 10 ml - solutie de transport cea mai
clorura deNa Concentrate hipertonica: folosita- solvent pentru
- solutie de NaCI 10%, 20%, 30% fiole medicamente(antibiotice, etc)
- hipotonice 4,5g %o, 2,25g%o - corectarea dezechilibrului
hiponatriemic
Solutie de Concentratie izotonica 5% - perfuzie
glucoza - alimentatie parenterala
- pungi, flacoane PVC 250, 500ml Concentratii hipertonice: - in hipoglicemie IV
- glucoza fiole 33%, 40% - antiedematos
- pungi flacoane 10%, 20%
- concentratie hipotonica 2.5g%
Solutie Contine: - reechilibrare hidroelectrolitica
Ringer - clorura de Na 8.5g;
- clorura de K 0.3 g;
- clorura de Ca 0.5g; I.V. perfuzie lenta
- apa distilata 1000ml Flacoane, saci PVC 250, 500 ml
Solutia de Potasiu 2% in solutie de glucoza izotonica - perfuzii I.V. lente
clorura de
Kcl
Solutie de Solutie izotonica1,9% - perfuzie lenta in acidoza
lactat deNa hipotonica
Solutia Solutie salina -perfuzie lenta in acidoza
Hartman hipotonica
Solutia de 14%o solutiie izotonica - solutie tampon in acidoza
bicarbonat
manitol
de Na10% pungi PVC 250 ml - activeaza diureza
si 20%
Sorbitol Sorbitol 50g%0 pungi PVC 500— 2000 ml - alimentatie parenterala
Solutie 5%, 10%, 20% 5% pungi saci PVC 500, 1000 ml - perfuzie lenta - alimentatia
dextroxa parenterala
fructoza
Echilibrul acido-bazic al organismului este exprimat prin valoarea pH-ului sanguin care in mod
normal este de aproximativ 7,4.
Echilibrul acido-bazic este vrezultatul unui echilibru intre intrarea(producerea)si pierderea
ionilor de hydrogen.Mentinerea unui bilant echilibrat al concentratiei de ioni de hydrogen depinde de
aportul adecvat de radicali acizi sau baze,limitarea hiperproductiei de acizi in organism,limitarea
pierderilor si asigurarea unei bune functionary respiratorii si excretorii
34
In functie de mecanismul de producere se descriu:
acidoza metabolica produsa prin:
-productie excesiva de acizi(ex.acidoza diabetica)
-insuficienta eliminare a ionilor de hidrogen(insuficienta renala,nefropatii)
-eliminare crescuta de bicarbonati(pierderi digestive,diaree,fistula)
alcaloza metabolica
-pirderi de ioni de hidrogen(voma,aspiratie gastrica)
-pierderi renale
-deshidratare extracelulara
acidoza respiratorie
-hipoventilatie alveolara
alcaloza respiratorie
-hiperventilatie respiratorie
acidoze mixte
-insuficienta renala
-obstructie respiratorie
alcaloza mixta
-vomismente(pierdere de bicarbonat)
Corectarea acidozei metabolice –perfuzie cu solutie molarade bicarbonate de sodiu8,4% sau solutie
THAM.Corectarea alcalozei metabolice-administrarea de clorura de potasiu
ETAPE DE EXECUTIE
1. Pregatirea instrumentelor si materialeleor necesare
2. Pregatirea fizica si psihica a bolnavului
3. Efectuarea tehnicii : a) montarea flaconului cu sange
b) evacuarea aerului din tubul aparatului
c) efectuarea punctiei venoase
d) efectuarea probei biologice Oelecker
e) efectuarea transfuziei
f) incheierea transfuziei
4. Ingrijirea bolnavbului dupa transfuzie
5. Reorganizarea locului d munca
6. Notarea in foaia de observatie
ACCIDENTE:
Incompatibilitatea de grup in sistemul OAB , manifestata sub forma socului hemolitic-se intrerupe
transfuzia la inceputul semnelor precoce (frison , tahicardie , dispnee, cianoza , stare generala alterata
, dureri lombare , retrosternale)
Transfuzarea unui sange alterat
35
infectat cu germeni virulenti care provoaca frisoane puternice la 1-2 ore dupa transfuzie -
se incalzeste pacientul cu paturi si i se administreaza bauturi calde, se incepe antibioterapie masiva,
dupa antibiograma sangelui infectat
infectat cu virusul hepatitei epidemice ,cu plasmodiul; malariei,spirochete sau brucele –
manifestarile apar dupa trecerea perioadei de incubatie
Prezenta substantelor piretogene provoaca frison , cefalee , febra
Embolie pulmonara cu cheaguri, manifestata prin agitatie, cianoza, dureri toracice, tuse
chinuitoare, hemoptizie, dispnee, TA scazuta, puls filiform – se iau masuri antisoc de catre medicul
anestezist
Transfuzia sangelui neincalzit poate provoca hemoliza intravasculara cu blocaj renal, soc
posttransfuzional , acidoza metabolica, stop cardiac prin hipotermie
INCIDENTE:
Infundarea aparatului cu cheag de sange – se schimba aparatul
Sangele poate contine cheaguri sau pelicule de fibrina ce se depun pe filtru – se schimba flaconul si
perfuzorul
Iesirea acului din vena
Perforarea venei
Coagularea sangelui venos refulat in ac – se schimba acul
36