Sunteți pe pagina 1din 2

Ungueanu Elena Oana

Clasa 2C AMG

Gonoree

Gonoreea este o boală infecțioasă cunoscută popular sub numele de


sculament sau blenoragie. Se transmite, în principal, prin contact sexual
neprotejat (vaginal, anal si oral), și cauzează inflamarea organelor genitale atât la
bărbați cât și la femei. Este extrem de răspândită, în fiecare an întregistrându-se
câteva milioane de cazuri noi de infectare.

Semnele  și simptomele gonoreei


Timpul  trecut de la pătrunderea bacteriilor în organism până la apariția primelor
simptome (perioada de incubare) este cuprins între 1-30 de zile. Există cazuri de
persoane infectate care nu prezintă nici un simptom până când apar complicații
grave.

SIMPTOME ALE GONOREEI LA FEMEI:


 Senzație dureroasă și de usturime la urinat;
 Secretii vaginale anormale, de culoare alb-galbui;
 Durere in timpul actului sexual;
 Mâncărimi.

SIMPTOME ALE GONOREEI LA BĂRBAȚI:


 Secreții ale penisului,  lăptoase de culoare alb-galbuie;
 Senzație dureroasă și de usturime la urinat;
 durere și edemațiere (umflare) la nivelul testiculelor;
 Dureri abdominale joase.

COMPLICAȚIILE GONOREEI
Gonoreea este o boală periculoasă, chiar dacă uneori nu prezintă simptome.
Netratată  ea poate duce la apariția unor complicații serioase. În principal
provoacă infertilitatea prin pătrunderea bacteriilor în organele genitale interne.
De asemenea persoanele cu gonoree au un risc mai mare de a se infecta cu HIV și
unele bacteria oportuniste, de exemplu Chlamydia.
TESTAREA ȘI DIAGNOSTICUL GONOREEI
Diagnosticul presupune colectarea unor probe de sectreții de pe suprafețele ce
pot fi infectate (vagin, uretra), examinarea acestora la microscopul optic iar

ulterior efectuarea culturilor bacteriene în scopul izolării bacteriilor și identificării


acestora.

TRATAMENTUL GONOREEI
Tratamentul pentru gonoree este același atât la femeie cât și la bărbați și
constă în administrarea de antibiotice. Pe parcursul tratamentului este necesară
abstinența sexuală, informarea partenerului cu privire la contactarea acestei boli
si tratamentul său pentru a evita reinfectarea. De asemenea este recomandată
retestarea după 5-6 luni de la terminarea tratamentului pentru a se vedea dacă
infecția a fost eliminată complet.