REД.

: 1
CATEDRA CHIRURGIE ORO-MAXILO-FACIALA ȘI IMPLANTOLOGIE DATA:
ORALA „ARSENIE GUȚAN”
Pag. 1/17

1. Printre afecţiunile inflamatorii odontogene ale maxilarelor putem numi:

A.- osteomielita odontogenă;

B.- periodontita apicală;
C.+ periodontita apicală, abcesul periosos şi osteomielita odontogenă;
D.- abcesul periosos şi osteomielita odontogenă;
E.- abcesul periosos.
2. Supuraţiile în regiunea OMF pot fi cauzate de către microorganisme:
1. + anaerobe;
2. +aerobe;
3. + facultativ anaerobe;
4. numai aerobe şi facultativ anaerobe;
5. numai anaerobe.
3.Exudatul purulent în limfadenitele purulente şi în adenoflegmoane
conţine următoarele tipuri de celule:
A. + neutrofile, celule plasmatice;
B. + limfocite;
C. + eozinofile;
D. + macrofage;
E. + monocite.
4.Periodontita poate fi definită ca:
A. – un proces inflamator, care afectează doar ţesuturile periodontale;
B. + un proces inflamator, care afectează atât ţesuturile periodontale, cât şi
structurile osoase adiacente;
C.– o inflamaţie odontogenă ale maxilarelor, care cuprinde ţesuturile
periodontale, structurile osoase adiacente, periostul şi corpul mandibulei;
D. + o maladie odontogenă, care există în formă acută şi în formă cronică;
E. – o afecţiune supurativă care implică atât ţesuturile periodontale, cât şi
periostul.
5. Mai frecvent, periodontitele sunt de origine:
A. + medicamentoasă;
B. +infecţioasă;
C. +traumatică;
D.- neurotrofică;
 REД.: 1
CATEDRA CHIRURGIE ORO-MAXILO-FACIALA ȘI IMPLANTOLOGIE DATA:
ORALA „ARSENIE GUȚAN”
Pag. 1/17

E.- alergică.
6. Caracterul durerilor în periodontita acută seroasă:
A. + sâcâitoare, nu iradiază, se acutizează la contactul interdentar;
B.- sâcâitoare, cu acutizări, iradiază pe traiectul ramurilor nervului trigemen, se
acutizează la contactul interdentar;
C.- acute, iradiază pe traiectul ramurilor nervului trigemen, nu se acutizează la
contactul interdentar, se intensifică în timpul somnului;
D.- acute, pulsatile, iradiază pe traiectul ramurilor nervului trigemen, se
acutizează la contactul interdentar, nu se intensifică în timpul somnului;
E. - sâcâitoare, nu iradiază, se acutizează la contactul interdentar, se intensifică
în poziţie declivă, senzaţie de dinte „înalt”.
7. Caracterul durerilor în periodontita acută purulentă:
A. - sâcâitoare, nu iradiază, se acutizează la contactul interdentar;
B.+ acute, pulsatile, iradiază pe traiectul ramurilor nervului trigemen, se
acutizează la contactul interdentar, se intensifică în poziţie declivă, senzaţie de
dinte „înalt”;
C.- acute, nu iradiază pe traiectul ramurilor nervului trigemen, nu se acutizează
la contactul interdentar, se intensifică în timpul somnului;
D.- acute, pulsatile, iradiază pe traiectul ramurilor nervului trigemen, nu se
acutizează la contactul interdentar, se intensifică în poziţie declivă;
E. - sâcâitoare, nu iradiază, se acutizează la contactul interdentar, în poziţie
declivă.
8. Dintre periodontitele apicale cronice fac parte:
A.- seroasă;
B.- purulentă;
C.- fibroasă;
D.+ fibroasă, granulantă şi granulomatoasă;
E.- difuză.
9. Granulom apical este considerată formaţiunea de dimensiunea:
A.+0,5 cm;
B.-1,0 cm;
C.- 1,5 cm;
D.-2,0 cm;
E.-2,5 cm.
10. Replantarea dentară este:
 REД.: 1
CATEDRA CHIRURGIE ORO-MAXILO-FACIALA ȘI IMPLANTOLOGIE DATA:
ORALA „ARSENIE GUȚAN”
Pag. 1/17

A.- extracţia rădăcinii dentare împreună cu porţiunea coronară respectivă;

B.- extracţia rădăcinii dentare cu păstrarea porţiunii coronare;
C.+repoziţionarea dintelui în alveola sa;
D.- repoziţionarea dintelui în alveola altui dinte extras;
E.- fixarea de dinţii vecini a unui dinte luxat total.
11. Care dintre manipulaţiile numite este hemisecţia dentară:
A.+ extracţia rădăcinii dentare împreună cu porţiunea coronară respectivă;
B.- extracţia rădăcinii dentare cu păstrarea porţiunii coronare;
C.- repoziţionarea dintelui în alveola sa;
D.-disecţia dintelui în două părţi în regiunea bifurcaţiei radiculare cu chiuretajul
regiunii interradiculare, urmată de aplicarea unei coroane de înveliş;
E.- disecţia dintelui în două părţi în regiunea bifurcaţiei radiculare, urmată de
aplicarea unei coroane de înveliş.
12. Ce definim ca amputare radiculară:
A.-extracţia rădăcinii împreună cu porţiunea coronară adiacentă;
B.+ extracţia rădăcinii dentare în întregime, cu păstrarea porţiunii coronare;
C.- repoziţionarea dintelui în alveola sa;
D.-disecţia dintelui în două părţi în regiunea bifurcaţiei radiculare cu chiuretajul
regiunii interradiculare, urmată de aplicarea unei coroane de înveliş;
E.- extracţia parţială a rădăcinii dentare, cu păstrarea porţiunii coronare.
13. Incluzia dentară reprezintă:
A. + retenția intraosoasă ori submucoasă a unui dinte complet dezvoltat peste
perioda sa normală de erupție, fără tendință de erupere;
B. – erupția incompletă a dintelelui prin țesutul osos ori mucoasă;
C. – poziția incorectă în arcada dentară a unui dinte erupt;
D. – anomalia unui dinte, ce se află inclus sau erupe la distanță de arcada
alveolară;
E. – anomalia unui dinte, ce se află în alt loc decât maxilarul.

14. Periostita este:

A.-un proces infecţios-alergic, purulent-necrotic care se dezvoltă în ţesutul osos;
B.+o afecţiune, caracterizată prin răspândirea procesului inflamator de la
parodonţiu prin osul maxilar la periostul procesului alveolar;
C.-un proces inflamator, care afectează ţesutul periodontal şi se răpândeşte în
ţesutul osos adiacent;
 REД.: 1
CATEDRA CHIRURGIE ORO-MAXILO-FACIALA ȘI IMPLANTOLOGIE DATA:
ORALA „ARSENIE GUȚAN”
Pag. 1/17

D.-un proces infecţios-alergic, purulent-necrotic care afectează ţesutul

periodontal;
E.- un proces inflamator, care afectează ţesutul periodontal şi se răpândeşte în
ţesuturile moi perimaxilare.
15. C.S. Cel mai frecvent periostitele sunt cauzate de:

A. parodontitele apicale cronice;

B. osteomielita odontogenă;
C. +parodontitele apicale cronice acutizate;
D. erupţia dificilă a molarului de minte inferior;
E. gangrenele pulpare.
16. Mai frecvent în etiologia periostitei acute odontogene sunt implicaţi:
A.- incisivii centrali;
B.- incisivii laterali;
C.- caninii;
D.+ molarii;
E.- premolarii.
17. În ce stare sunt nodulii limfatici regionali în caz de periostită acută?
A.- nu sunt modificaţi;
B. + dureroşi;
C.+ crescuţi în volum;
D. + de consistenţă dur-elastică;
E. + mobili;
18. Prin ce metodă se deschide un abces palatinal?
A.- printr-o incizie liniară, paralelă cu marginea alveolară;
B.+ printr-o excizie triunghiulară;
C.- prin incizie perpendiculară faţă de sutura medio-palatină;
D.+ prin excizie „în felie de portocală” ;
E.- printr-o incizie liniară, paralelă faţă de sutura medio-palatină.
19. Osteomielita odontogenă poate fi definită ca:
A.- un proces inflamator, care afectează ţesutul periodontal şi se răpândeşte în
ţesutul osos adiacent;
B.- o maladie odontogenă, caracterizată prin răspândirea procesului inflamator
de la parodonţiu prin osul maxilar la periostul procesului alveolar;
C.-un proces inflamator, care afectează oasele maxilare;
 REД.: 1
CATEDRA CHIRURGIE ORO-MAXILO-FACIALA ȘI IMPLANTOLOGIE DATA:
ORALA „ARSENIE GUȚAN”
Pag. 1/17

D.+ un proces infecţios-alergic, purulent-necrotic care se dezvoltă în ţesutul osos

al maxilarelor în urma influenţei unor factori intrinseci ori extrinseci;
E.-apare mai frecvent la maxilarul superior.
20. Ce modificări morfologice sunt caracteristice pentru osteomielita
odontogenă?
A. + infiltraţie purulentă a ţesutului medular osos;
B. + tromboza vaselor;
C.+ descompunerea trombilor;
D. + exsudare sangvină;
E. + osteonecroză;
21. Conform tipului de dezvoltare (evoluție), deosebim următoarele tipuri
de osteomieltă:
A.+acută, subacută, cronică şi cronică acutizată;
B.-localizată, circumscrisă şi difuză;
C.-de formă uşoară, medie ori gravă;
D.-de formă litică ori sechestrantă;
E.-de etiologie odontogenă ori traumatică.
22. Osteomielita mandibulei, spre deosebire de osteomielita maxilarului este
caracterizată prin:
A.-decurgere mai favorabilă, cu complicații mai puțin frecvente și variabile,
sechestre mici;
B.+decurgere mai gravă, cu complicații mai frecvente și mai variabile, cu
sechestrare de volume extinse;
C.-fără deosebiri la ambele maxilare;
D.-lipsa paresteziei pe traiectul nervului mandibular pe partea afectată;
E.- parestezie pe traiectul nervului mandibular pe partea sănătoasă.
23. Care perete al sinusului maxilar este afectat cu predilecţie în caz de
osteomielită odontogenă?
A. – inferior și medial;
B. + inferior și lateral;
C. – lateral și superior;
D. – lateral și medial;
E. – inferior și superior.
24. C.M. Bolnavul cu osteomielită difuză a mandibulei poate prezenta:
 REД.: 1
CATEDRA CHIRURGIE ORO-MAXILO-FACIALA ȘI IMPLANTOLOGIE DATA:
ORALA „ARSENIE GUȚAN”
Pag. 1/17

A. Hipersalivaţie;
B. +Trismus;
C. +Fistule cutanate sau mucoase;
D. +Îngroşare osteo-periostală limitată la dintele cauzal;
E. +Semnul Vincent d’Alger pozitiv.
25. C.M. Procesul infecţios în osteomielita odontogenă poate avea o
evoluţie:
A. +Acută;
B. +Subacută;
C. +Cronică;
D. +Recidivantă;
E. Nici una dintre cele enumerate.
26. C.M. Simptomatologia locală în osteomielita odontogenă acută este
marcată prin:
A. +Tumefacţie difuză, cu tegumentele congestionate, lucioase, distinse;
B. +La palpare regiunea este infiltrată sau fluctuentă;
C. +Mucoasa bucală congestionată şi edemaţiată;
D. +Palparea proceselor alveolare este dureroasă pe versantele orale ţi
vestibulare remarcându-se îngroşarea periostală;
E. +Dinţii sunt dureroşi spontan şi la percuţie, mobili acoperiţi de papile
dentare hipertrofiate. Din şanţul gingival se elimină puroi.
27. C.M. Ca factor etiologic în osteomielita maxilarelor pot fi incriminate
următoarele patologii:

A. +Gangrena pulpară, complicată cu parodontită apicală acută;

B. +Procese periapicale cronice acutizate;
C. +Fracturile oaselor maxilare;
D. +Contaminarea pe cale hematogenă din focare de la distanţă;
E. +Plăgile postextracţionale, dinţii incluşi.

28. C.S. Când apar primele semne de modificări osoase pe imaginea

radigrafică în osteomielita odontogenă:
A.-peste 2-5 zile de la debutul maladiei;
B.-peste 6-10 zile de la debut;
C.+peste 10-14 zile de la debut;
D.-peste 3-4 săptămâni;
E.-nu mai devreme decât peste o lună de la începutul afecțiunii.
 REД.: 1
CATEDRA CHIRURGIE ORO-MAXILO-FACIALA ȘI IMPLANTOLOGIE DATA:
ORALA „ARSENIE GUȚAN”
Pag. 1/17

29. C.S. Cât durează faza cronică a osteomielitei odontogene de ram

mandibular?:
A.-1-2 săptămâni;
B.-3-4 săptămâni;
C.-până la 4-6 săptămâni;
D.-o lună;
E. +4-6 săptămâni, uneori câteva luni sau chiar ani.
30. C.S. Primul semn clinic de eliminare a sechestrelor în osteomielita
odontogenă este:
A.-imaginea radiografică caracteristică;
B.-modificările în analizele de sânge;
C.+exteriorizarea granulațiilor prin fistulă;
D.-mobilitatea dinților;
E.-apariția fistulelor pe mucoasa procesului alveolar.
31. C.M.Ce tratament se recomandă în perioada delimitării sechestrelor?
A.+ lupta cu infecția;
B. + păstrarea microcirculației;
C. + diminuarea permeabilității vasculare;
D. + sechestrectomia;
E. + stimulrea imunității.
32. C.M. Pentru osteomielita odontogenă cronică este caracteristic:
A.+ scăderea numărului de leucocite până la limita superioară a normei,
B. + normalizarea cantității de celule segmentate;
C. + scăderea VSH;
D.- apariția neutrofilelor imature;
E.-apariția proteinelor în urină;
33. C.M. Osteomielita odontogenă acută a maxilarelor prezintă
următoarele semne:
A.+hipertermie, stare generală alterată, mobilitatea dintelui cauzal și a dinților
vecini, asimetrie facială;
B.-subfebrilitate, starea generală nu este afectată;
C.-dureri intense a maxilarelor, durerile au caracter paroxistic;
D.-dureri sâcâitoare ale dintelui cauzal cu caracter periodic;
E.+parestezie pe traiectul nervului alveolar inferior în cazul afectării mandibulei.
 REД.: 1
CATEDRA CHIRURGIE ORO-MAXILO-FACIALA ȘI IMPLANTOLOGIE DATA:
ORALA „ARSENIE GUȚAN”
Pag. 1/17

34. C.S. Perioada acută în osteomielita odontogenă durează:

A. –o săptămână, în cazul afectării unor sectoare extinse – până la 2-4
săptămâni;
B.+2-3 săptămâni, în cazul afectării unor sectoare extinse – până la 4 săptămâni;
C.- 3-4 săptămâni, în cazul afectării unor sectoare extinse – până la 6 săptămâni;
D.- trei-cinci zile;
E.- până la 6 luni, uneori ani la rând.
35. C.S. Tactica în tratamentul osteomielitei acute odontogene:
A.+ extracția dentară, incizia și drenarea colecției supurate, tratament general
complex;
B.-profilaxia infecției și a necrozei osoase;
C.-diminuarea permeabilității vasculare, tratament conservativ a dintelui cauzal;
D.- tratament dezintoxicant, sechestrectomie;
E. – tratament simptomatic.
36. C.M. Supurația se caracterizează printr-o colecție purulentă, care este
un lichid viscos de culoare galbenă sau verzuie alcătuit din:

A. +ţesuturi necrotice;
B. +polimorfonucleare vii și distruse;
C. +fibrină;
D. +microorganisme, toxine;
E. +enzime.
37. C.S. Abcesul este:

A. - un proces inflamator difuz în ţesuturile osoase;

B. - un proces inflamator difuz în ţesuturile moi subcutanate,
intramusculare în organe parenchimatoase;
C. +o inflamaţie supurativă localizată, circumscrisă;
D. - un proces inflamator al tegumentelor;
E. - nici o definiie nu corespunde.
38. C.S. Flegmonul este:

A. - o inflamaţie supurativă localizată;

B. +un proces inflamator cu caracter difuz;
C. - un proces pseudomembranos;
D. - un proces cu infiltraţie seroasă;
E. - un proces cu infiltraţie fibrinoasă.
 REД.: 1
CATEDRA CHIRURGIE ORO-MAXILO-FACIALA ȘI IMPLANTOLOGIE DATA:
ORALA „ARSENIE GUȚAN”
Pag. 1/17

39. C.M. Flegmonul se caracterizează prin:

A. +infiltrarea difuză a ţesuturilor (fără delimitare precisă);

B. +tumeficaţie, hiperemie, indurație și durere la palpare;
C. +conţinutul este un exudat cu polimorfonucleare, bacterii, resturi de
ţesut necrotic;
D. +sunt provocate de germenii patogeni mai agresivi cu o virulenţă
pronunţată (steptococi);
E. +reacţia de apărare locală şi generală scăzută.
40. C.M. Semnele clinice ale unui abces (flegmon) a regiunii infraorbitare
sunt:
A. +Edem în regiunea infraorbitară, a pleoapei inferioare;
B. +Tumefacţia buzei superioare şi ştergerea plicii nasopalatine;
C. +Aripa nazală este deviată spre partea sănătoasă;
D. +Buza superioară puţin anesteziată;
E. +Fundul de sac vestibular superior bombat.
41. C.M. Tabloul clinic al abcesului regiunii zigomatice este reprezentat
prin:
A. +Edem, congestia tegumentelor regiunii zigomatice;
B. +Edemul se poate răspândi spre regiunile învecinate (temporală,
infraorbitară, parotidiană);
C. +În unele cazuri de trismus este implicat m. maseter;
D. +Hipertermie locală;
E. - Nu prezintă nici un semn din cele enumerate.
42. C.M. Simptomatologia unui abces genian este prezentată de:
A. +Tumefacţie difuză a obrazului, cu pielea congestionată, netedă,
lucioasă, în tensiune;
B. +Şanţurile periorale şterse;
C. +Edemaţiere puternică a regiunilor din jurul obrazului;
D. +Mucoasa jugală congestionată, lucioasă, cu amprenta dinţilor,
acoperită cu depozite;
E. +Palparea regiunii geniene dureroasă, se determină fluctuenţă.
43. C.M. Simptomatologia generală într-un abces al regiunii parotidiene
este:
A. +Febră, frison;
B. +Stare septică;
C. +Pierderea capacităţii de muncă.
 REД.: 1
CATEDRA CHIRURGIE ORO-MAXILO-FACIALA ȘI IMPLANTOLOGIE DATA:
ORALA „ARSENIE GUȚAN”
Pag. 1/17

D. +Cefalee, insomnie, inapetenţă;

E. - Nici unul dintre răspunsuri nu este adevărat.
44. C.S. Incizia pentru drenarea eficientă a supuraţiei de lojă parotidiană se
efectuează:
A. - Preauricular;
B. +Subangulomandibular;
C. - Presternocleidomastoidian;
D. - Pe marginea anterioară a ramului mandibular;
E. - Oricare dintre aceste incizii.
45. C.S. Care este incizia indicată pentru drenarea colecţiei de puroi în loja
submandibulară:
A. - Incizie intraorală în fundul de sac vestibular;
B. - Incizie retrotuberozitară;
C. - Incizie retromandibulară;
D. - Incizie intraorală sublinguală;
E. +Incizie liniară (6-8 cm) paralelă cu marginea bazilară a mandibulei la
1,5-2 cm.
46. C.M. Factorii etiologici ale abcesului lojei submentoniere sunt:
A. +Procesele septice cu punct de plecare de la incisivii şi caninii
inferiori;
B. +Adenitele supurate submentoniere;
C. +Furuncule ale buzei inferioare sau ale mentonului;
D. +Propagarea de la lojile vecine (sublinguală, submandibulară);
E. +Osteomielita mandibulei în regiunea mentonieră.
47. C.M. Simptomele clinice locale ale unui abces sublingual sunt:
A. +Tumefacţie în partea anterioară a planşeului;
B. +Congestia mucoasei sublinguale care este lucioasă, proeminentă;
C. +Plica sublinguală în “creastă de cucoş” acoperită cu depozite
fibrinoase;
D. +Limba împinsă spre partea sănătoasă;
E. +La palpare durere, fluctuenţă.
48. C.M. Tulburările funcţionale în caz de abces sublingual sunt
reprezentate prin:
A. +Disfagie;
B. +Jenă în masticaţie şi fonaţie;
C. +Mişcările limbii dureroase;
D. - Trismus pronunţat;
 REД.: 1
CATEDRA CHIRURGIE ORO-MAXILO-FACIALA ȘI IMPLANTOLOGIE DATA:
ORALA „ARSENIE GUȚAN”
Pag. 1/17

E. - Diplopie.
49. C.M. Diagnosticul diferenţial al abcesului sublingual se face cu:
A. +Abcesul lojii submandibulare;
B. +Abcesul perimandibular intern;
C. +Ranula şi chistul dermoid al planşeului bucal;
D. - Osteomielita mandibulei;
E. - Fractura de mandibulă.
50. C.S. În abcesul rădăcinii limbii apar tulburări funcţionale majore, însă
una dintre ele pune în pericol viaţa pacientului:
A. - Tulburări de deglutiţie;
B. - Tulburări de masticaţie;
C. - Tulburări de fonaţie;
D. +Tulburări de respiraţie cu fenomene de asfixie;
E. - Trismusul.
51. C.M. Complicaţiile abcesului rădăcinii limbii pot fi:
A. +Difuzarea în lojele din vecinătate;
B. +Septicemia;
C. +Asfixia;
D. - Anchiloza;
E. +Pareza limbii.
52. C.M. Procesul infecţios în abcesul regiunii maseteriene se poate
dezvolta:
A. +Între muşchi şi tegument;
B. +Între muşchi şi fața externă a mandibulei,
C. +Între partea externă şi internă a muşchiului;
D. - În ramul ascendent al mandibulei;
E. - În glanda parotidă.
53. C.S. În cazul unui abces meseterin care este semnul funcţional
dominant:
A. - Hipersalivaţia;
B. - Dispneea;
C. +Trismusul;
D. - Tahicardia;
E. - Disfagia.
54. C.M. Simptomatologia locală în abcesul lojii pterigo-mandibulare este
prezentată de:
 REД.: 1
CATEDRA CHIRURGIE ORO-MAXILO-FACIALA ȘI IMPLANTOLOGIE DATA:
ORALA „ARSENIE GUȚAN”
Pag. 1/17

A. +Edem şi infiltraţie sub unghiul mandibulei;

B. +Mucoasa plicii pterigo-mandibulare congestionată, tensionată,
lucioasă;
C. +Trismus;
D. +Deglutiţie dureroasă;
E. - Macroglosie.
55. C.M. Simptomatologia locală a unui abces al regiunii laterofaringiene
este:
A. - Edem pre- şi retrosternocleidomastoidian;
B. +Trismus;
C. +Endobucal o tumefacţie voluminoasă unilaterală a peretelui
laterofaringian;
D. +Istmul faringian îngustat;
E. - Sub unghiul mandibulei la palpare se determină infiltrare sau
fluctuenţă.
56. C.M. În etiologia flegmonului planşeului bucal pot fi incriminate:
A. +Procese inflamatorii dentoparodontale ale dinţilor inferiori;
B. +Sialolitiaza cu implicarea canalului Warthon;
C. - Procese inflamatorii dentoparodontale ale dinţilor superiori;
D. +Înţepături septice sau corpi străini în regiunea mucoasei planșuilui;
E. +Furuncule cu localizare în etajul inferior al feţei.
57. C.M. Simptomatologia locală într-un flegmon al planşeului bucal este:
A. +Tumefacţia voluminoasă, masivă totală a planşeului bucal;
B. +Edem în pelerină (în sus şi în jos);
C. +Tegumentele în tensiune, pe piele zone marmorate care apoi se
sfacelează;
D. +La palpare o duritate lemnoasă fără fluctuenţă;
E. +Crepitaţii gazoase în caz de infecție anaerobă.
58. C.M. Simptomatologia endobucală într-un flegmon al planşeului bucal
este:
A. +Mucoasa sublinguală bombată bilateral în creastă de cucoş;
B. +Mucoasa este tensionată, roşie violacee, acoperită cu depozite
fibrinoleucocitare;
C. +Limba mărită în volum, pe margini amprentele dinţilor;
D. +Limba acoperită cu depozite murdare;
E. +Mișcările limbii sunt extrem de dureroase.
 REД.: 1
CATEDRA CHIRURGIE ORO-MAXILO-FACIALA ȘI IMPLANTOLOGIE DATA:
ORALA „ARSENIE GUȚAN”
Pag. 1/17

59. C.M. Tratamentul medicamentos al unui flegmon de planşeu bucal

constă în administrarea:
A. +Antibioticelor cu spectru larg (cefalosporine, clotrimazol,
lincomicină, eritromicină, tetraciclină etc.);
B. +Soluțiilor detoxifiante;
C. +Antihistaminice;
D. +Imunocorectoare (seruri imune, imunoglobuline, vaccinuri,
apatoxine);
E. +Analgetice.
60. C.M. Printre semnele clinice ale flegmonului difuz anaerob al planşeului
bucal pot fi enumerate:
A. +Tegumente cianotice, livide;
B. +Palparea dureroasă;
C. +Crepitaţii gazoase;
D. - Fluctuenţa şi tumefacţie în regiunea maxilarului superior;
E. +Stare generală toxico-septică.
61. C.M. Simptomatologia generală în flegmonul difuz hemifacial este:
A. +Starea generală toxico-septică;
B. +Bolnavul adinamic sau agitat;
C. +Aspect de toxemie profundă cu facies teros;
D. +Febra (39-40C), frisoane;
E. +Devierea formulei leucocitare spre stânga.
62. C.M. Precizaţi care dintre următoarele semne clinice se întâlnesc într-
un flegmon hemifacial:
A. +Tegumente congestionate;
B. +Tegumente cianotice;
C. +Infiltrat dur la palpare;
D. - Crepitaţii gazoase;
E. +Fluctuenţă la palpare.
63. C.M. Trismusul pronunţat se întâlneşte în mod frecvent în:
A. - Abcesul submentonier;
B. +Abcesul infratemporal;
C. +Flegmonul hemifacial;
D. +Abcesul temporal;
E. - Abcesul genian.
 REД.: 1
CATEDRA CHIRURGIE ORO-MAXILO-FACIALA ȘI IMPLANTOLOGIE DATA:
ORALA „ARSENIE GUȚAN”
Pag. 1/17

64. C.M. Factorii etiologici incriminaţi în abcesele şi flegmoanele cervicale

sunt:
A. +Afecţiunile dentoparodontale de la dinţii arcadei inferioare;
B. + Propagarea din lojile
învecinate(planşeuluibucal,laterofaringiană,pterigomandibulară,etc);
C. +Furunculul,carbunculul pe pielea gîtului;
D. +Chisturi mandibulare suprainfectate;
E. + Chisturi cervicale suprainfectate.

65. C.M. Simptomatologia generală într-un flegmon cervical este:

A. +Febră (38,9-40oC), frison;
B. +Devierea formulei leucocitare spre stânga;
C. +Alterarea stării generale;
D. +Pierderea capacităţii de muncă;
E. +Paliditatea tegumentelor, transpiraţii.
66. C.S. Cel mai periculos simptom pentru viaţa pacientului în flegmonul
cervical este:
A. - Febră (38,9-40oC), frison;
B. - Alterarea stării generale;
C. - Pierderea capacităţii de muncă;
D. - Paliditatea tegumentelor, transpiraţii.
E. +Dereglări funcţionale (de deglutiţie, respiraţie).
67. C.M. Simptomele locale ale unui abces a regiunii infratemporale sunt:
A. +Edem supra şi subzigomatic (simptomul clepsidrei);
B. +Tumefacţia regiunilor învecinate;
C. +Trismus;
D. +Endobucal tumefacţie pretuberozitară cu mucoasa congestionată,
lucioasă, în tensiune;
E.+Tulburări funcţionale (de masticaţie, deglutiţie, fonaţie).
68.C.M. Ca regulă, supurarea regiunii jugale este cauzată de un proces
patologic cu plecare de la:
A. – incisivii, caninii, premolarii și molarii superiori;
B. – premolarii și molarii superiori;
C. – premolarii și molarii inferiori;
 REД.: 1
CATEDRA CHIRURGIE ORO-MAXILO-FACIALA ȘI IMPLANTOLOGIE DATA:
ORALA „ARSENIE GUȚAN”
Pag. 1/17

D. + premolarii superiori și inferiori;

E. + molarii superiori și inferiori.
69. C.M.Spațiul infratemporal este delimitat:
A. + anterior – tuberozitatea maxilară și limita inferioară a feței temporale a
osului zigomatic;
B. + inferior – fascia buco-faringiană;
C. + posterior – apofiza stiloidă a osului temporal și suprafața anterioară a
apofizei condiliene a mandibulei;
D. + intern – suprafața externă a apofizei pterigoide;
E. + extern – suprafața internă a ramului ascendent a mandibulei.
70.C.M. Dintre semnele clinice ale unui abces submandibular fac parte
următoarele:
A. – hipertermie în urma unei suprarăceli;
B. – trismus pronunțat;
C. + prezența unui molar distrus pe arcada inferioară;
D. + hiperemie și edem a țesuturilor moi în regiunea submandibulară;
E. + la palpare – durere și indurație a țesuturilor moi în regiunea
submandibulară.
71.C.M. Flegmonul de planșeu bucal prezintă următoarele semne clinice:
A. + deglutiție dificilă, dureroasă, febră;
B. + debut acut, trismus;
C. + edem cu infiltrat dureros în regiunea submandibulară bilateral;
D. – subfebrilitate, debut lent;
E. – edem în porțiunea inferioară a spațiului temporal.
72.C.M. Prin ce acces se pătrunde la colecția purulentă în supurarea lojei
submandibulare?
A. – medial submentonier;
B. + exooral;
C. – în formă de „guler”;
D. + în regiunea submentonieră, paralel cu corpul mandibulei;
E. – în regiunea submentonieră, perpendicular pe corpul mandibulei.
73. C.S.Ce contribuie la dehidratarea bruscă a organismului în cazul
flegmonului de planșeu bucal?
A. – sporirea diurezei;
B. – insuficiența renală;
C. – perturbarea bilanțului hidroelectrolitic;
D. + imposibilitatea ingerării lichidelor din cauza durerii la deglutiție și a
edemului pronunțat în regiunea limbii și a planșeului bucal;
E. – insuficiența hepatică.
 REД.: 1
CATEDRA CHIRURGIE ORO-MAXILO-FACIALA ȘI IMPLANTOLOGIE DATA:
ORALA „ARSENIE GUȚAN”
Pag. 1/17

74. C.M.Tabloul clinic al abcesului rădăcinii limbii include următoarele

semne:
A. + dureri acute, debut brusc, gura întredeschisă;
B. + febră, limba mărită în volum;
C. + limitarea mișcărilor limbii, deglutiția și respirația dificilă;
D. – limitarea deschiderii gurii;
E. – bombarea peretelui lateral al faringelui.
75.C.M. Prin ce acces se pătrunde la colecția purulentă în supurarea
rădăcinii limbii?

A. – intraoral;

B. + incizie medială;

C. – în formă de „guler”;

D. – în regiunea submentonieră, paralel cu corpul mandibulei;

E. + exooral.

76.C.M. Cauza tipică a abcesului orbitei este diseminarea procesului

purulent din:
A. – flegmonul de planșeu bucal;
B. – abcesul spațiului temporal;
C. – abcesul laterofaringian;
D. + tromboflebita venei angulare;
E. + sinusita acută purulentă ori sinusita cronică acutizată.
77.C.M. Pentru abcesul orbitei sunt caracteristice următoarele semne
clinice:
A. + diplopie;
B. + exoftalmie;
C. + edem palpebral;
D. + dureri la presiunea pe globul ocular;
E. – prezența eliminărilor purulente nazale.
78.C.M. Accesul către colecția purulentă în abcesul orbitei este realizat
prin:
A. – incizie submandibulară;
B. – pe rebordul orbitar intern;
C. + pe rebordul orbitar inferior și superior;
D. + prin sinusul maxilar;
E. – pe rebordul orbitar extern.
 REД.: 1
CATEDRA CHIRURGIE ORO-MAXILO-FACIALA ȘI IMPLANTOLOGIE DATA:
ORALA „ARSENIE GUȚAN”
Pag. 1/17

79.C.M. Pentru abcesul obrazului sunt caracteristice următoarele semne:

A. + edem difuz a țesuturilor moi în regiunea jugală;
B. + ștergerea reliefului șanțului nazo-labial;
C. + deschiderea dureroasă a gurii;
D. – deschidere liberă a gurii;
E. – respirație nazală dificilă în partea afectată.
80.C.M. Dintre simptomele abcesului spaţiului pterigo-maxilar fac parte
următoarele semne:
A. + limitarea dureroasă a deschiderii gurii;
B. + edem dureros al mucoasei în regiunea retrotuberozitară;
C. + cefalee;
D. – xerostomie;
E. – dureri în regiunea corpului mandibulei.
81.C.S. Simptomul caracteristic pentru mediastinită este:
A. Tusea;
B. Dereglări de deglutiție;
C. +Dispnee cu frecvența respirației 45 – 50;
D. Grețuri, vomă;
E. Febră, frisoane.
82.C.S. Simptoamele Герке, Иванов, Равич- Щербо sunt caracteristice
pentru:

A. – angina Ludwig;

B. – pneumonie;

C. + mediastinită;

D. – meningită;

E. – septicemie.

83.C.S. Sindromul compresiv este prezentat prin:

A. – acutizarea durerii la presiune suprasternală;
B. – acutizarea durerii la percuţie sternală;
C. + acutizarea durerii în regiunea retrosternală la percuţia călcâielor în poziţie
de decubit dorsal cu membrele inferioare în extensie;
D. – acutizarea durerii în regiunea retrosternală la deglutiţie;
E. – dispnee la deglutiţie.
 REД.: 1
CATEDRA CHIRURGIE ORO-MAXILO-FACIALA ȘI IMPLANTOLOGIE DATA:
ORALA „ARSENIE GUȚAN”
Pag. 1/17

84.C.S. Următoarele semne – dureri acute, pulsatile în regiunea toracelui,

cu iradiere în spaţiul interscapular, durerea se acutizează la deglutiţie ori
inspir profund, sunt caracteristice pentru:

A. – flegmonul de planşeu bucal;

B. – septicemie;

C. – mediastinită anterioară;

D. + mediastinită posterioară;

E. – pneumonie.

85. C.M. Tratamentul chirurgical al mediastinitelor constă în efectuarea

inciziilor în:
A. +Fosa jugulară pe marginea anterioară a muşchiului
sternocleidomastoidian;
B. - Suprasternal;
C. +Incizie verticală transsternală (A.Ivanov);
D. +Mediastinotomie transdiaframală (Savin-Rozinov);
E. +Parasternal după Madelung.

86. C.S. Simptomul principal în mediastinită poate fi:

A. - Rinoree;
B. - Vertije;
C. +Poziția forțată a pacientului;
D. - Edem în regiunea temporală;
E. - Edem în regiunea orbitară.
87. C.S. Un semn important în mediastinită este mărirea volumului
mediastinului, care o putem determina:
A. - Vizual;
B. - Palpator;
C. - Auscultativ;
D. +Radiologic (roentgen);
E. - Spirometric.
88. C.M. Tratamentul septicemiei este instituit de urgenţă, intensiv şi
complex:
A. +Asanarea focarului septic (chirurgical);
 REД.: 1
CATEDRA CHIRURGIE ORO-MAXILO-FACIALA ȘI IMPLANTOLOGIE DATA:
ORALA „ARSENIE GUȚAN”
Pag. 1/17

B. +Antibioterapie în doze optime, cu două, trei sau mai multe

antibiotice;
C. +Tratamentul cu antibiotice va fi prelungit 14-16 zile;
D. +Imunoterapie raţională (gamaglobule, săruri, anatoxine);
E. +Corticoterapia, reechilibrarea hidroelectrolitică şi acidobazică,
tratamentul insuficienţei circularorii, oxigenoterapia, etc.
89.C.S. Ce specie de microorganism este implicat mai frecvent în etiologia
limfadenitelor acute în regiunea OMF?
A. + stafilococul auriu;
B. – streptococul;
C. – escherichia colli;
D. – proteus;
E. – actinomices.
90. C.M. Principalele simptome clinice ale adenoflegmonului sunt:
A. +Stare generală alterată;
B. +Febră până la 38-39,5oC;
C. +Durere;
D. +Simptome de intoxicaţie;
E. +Modificări ale hemogramei.
91. C.S. De bază în tratamentul adenitelor acute purulente este:
A. - Tratamentul conservativ;
B. - Antibioticoterapia;
C. +Intervenţia chirurgicală (deschiderea şi drenarea adecvată a colecţiei
purulente);
D. - Prişniţe, pansamente cu unguente;
E. - Fizioterapia.
92. C.S. Care forme clinice de adenite sunt tratate conservativ:
A. - Adenitele acute purulente;
B. - Adenite specifice;
C. +Adenite acute seroase (celulita);
D. - Traumatice;
E. - Toate formele de adenite.
93.C.S. Adenoflogmonul este:
A. – inflamația seroasă a ganglionului limfatic;
B. – supurarea ganglionului limfatic;
C. – infiltratul seros al țesuturilor moi adiacente unui ganglion supurat;
D. + inflamație purulentă a țesuturilor moi adiacente unui ganglion supurat;
 REД.: 1
CATEDRA CHIRURGIE ORO-MAXILO-FACIALA ȘI IMPLANTOLOGIE DATA:
ORALA „ARSENIE GUȚAN”
Pag. 1/17

E. – supurarea țesuturilor moi adiacente unui ganglion cu inflamație seroasă.

94.C.S. Parotidita falsă Herțenberg este:
A. – o parotidită limfogenă;
B. – o parotidită acută;
C. – o parotidită de contact;
D. – actinomicoza glandei parotide;
E. + o limfadenită acută seroasă a ganglionilor limfatici parotidieni.
95.C.M. Pentru parotidita falsă Herțenberg sunt caracteristice următoarele
semne:
A. + un infiltrat dens circumscris, mai mult ori mai puțin dureros în regiunea
parotidiană;
B. + flux salivar nemodificat;
C. – hiperemia tegumentelor adiacente, prezența unei indurații;
D. – de obicei, culoarea tegumentelor adiacente nu este modificată, cu prezența
unor eliminări purulente din ductul Stenon;
E. + prin canalul Stenon se elimină salivă transparentă.
96.C.M. Pentru limfadenita sifilitică sunt caracteristice următoarele
afirmații:
A. + indurație considerabilă a nodulului limfatic, RW pozitivă;
B. + în punctat se determină treponema palidă;
C. – nodulii limfatici sunt aderenți între ei și cu țesuturile adiacente, RW este
negativă;
D. – limfonudulii obligatoriu supurează;
E. – punctatul nu conține treponeme, RW fiind negativă.
97.C.S. Furunculul este:
A. + o inflamaţie acută necrotică-purulentă a foliculului pielos şi a ţesuturilor
adiacente;
B. – o inflamaţie acută necrotică-purulentă a câtorva foliculi pieloşi, dispuşi în
vecinătate;
C. – o inflamaţie a glandei sebacee;
D. – o inflamaţie a glandei lacrimale;
E. – o inflamaţie a glandei sudoripare.
98.C.M. Mai frecvent se complică prin flebita venei angulare furunculele,
localizate în regiunea:

A. + labială superioră;

B. – periorbitară;

C. – labială inferioară şi mentonieră;

 REД.: 1
CATEDRA CHIRURGIE ORO-MAXILO-FACIALA ȘI IMPLANTOLOGIE DATA:
ORALA „ARSENIE GUȚAN”
Pag. 1/17

D. – jugală şi parotideo-maseterină;

E. + comisurii orale, infraorbitară.

99. C.M. Localizarea furunculului la nivelul feţei este foarte periculoasă,

îndeosebi dacă el este localizat:
A. +La buza superioară;
B. +Perinazal;
C. +La buza inferioară;
D. - Genian;
E. - Regiunea frontală.
100. C.M. Furunculul (la buza superioară, plica nazolabială, regiunea
nazală, regiunea suborbitară) localizat în zona cu reţea bogată sanguină şi
limfatică, adeseori provoacă complicaţii severe ca:
A. +Tromboflebita venelor faciale;
B. +Meningita;
C. +Tromboza sinusurilor cerebrale;
D. +Septicemie;
E. +Abces cerebral.
101.C.S. Pleoapele prezintă un infiltrat inflamator indurat în caz de:

A. + flebită a venelor faciale;

B. – rubeolă;

C. – furuncul;

D. – carbuncul;

E. – antrax.

102.C.S. Apariția unor cordoane de țesut infiltarat dureros pe traiectul

venei angulare ori faciale sunt caracteristice pentru:

A. – furuncul;
B. – carbuncul;
C. + flebita venei angulare;
D. – rubeolă;
E. – nomă.
103. C.S. Simptoamele clinice locale ale tromboflebitei faciale sunt:
 REД.: 1
CATEDRA CHIRURGIE ORO-MAXILO-FACIALA ȘI IMPLANTOLOGIE DATA:
ORALA „ARSENIE GUȚAN”
Pag. 1/17

A. - Edem pronunţat pe traiectul vaselor angulare şi faciale,

B. - Palpator se determină un infiltrat dur, dureros;
C. - Hipertermia pielii în făşii;
D. - De-a lungul vaselor apar mici abcese;
E. +Toate.
104. C.M. În tromboflebita facială schimbările sanguine sunt evidenţiate
prin:

A. +Leucocitoză cu devierea spre stînga;

B. +Accelerarea reacţiei de sedimentare;
C. + Crește concentrația fibrinogenului în sânge;
D. + Crește concentrația factorului XIII în sânge;
E. +Indicii hemostazei deviaţi spre o hipercoagulemie.
105. C.M. Tratamentul intensiv al tromboflebitei faciale se instalează de
urgenţă şi constă în:

A. +Antibioterapia cu antibiotice de spectru larg;

B. +Imonuterapia (gamaglobuline, seruri antistafilacocice);
C. +Terapia de dezintoxicare (hemodez, soluţia Ringer, soluţia de glucoză
5% etc);
D. +Heparină 2.500-5000 UI peste 4-6 ore cu controlul coagulogramei;
E. +Desensibilizante (dimedrol, calciu gluconat, tavegil, suprastin etc).
106. C.M. Tratamentul actinomicozei este complex de lungă durata (30-40
zile) şi constă în:
A. +Administrarea preparatelor de iod (soluţie Lugol);
B. +Administrarea antibioticelor şi sulfanilamidelor în doze masive;
C. +Imunoterapia cu actinolizat;
D. +Chirurgical – deschidera abceselor;
E. - Roentgenterapia în doze de 1000-2000Rg.

107.C.S. Cu ce tip de epiteliu este tapetat sinusul maxilar la adult?:

A.- plat necheratinizat;
B. - plat cheratinizat;
C. + ciliat pluristratificat;
D. – cilindric;
E. – cubic.
 REД.: 1
CATEDRA CHIRURGIE ORO-MAXILO-FACIALA ȘI IMPLANTOLOGIE DATA:
ORALA „ARSENIE GUȚAN”
Pag. 1/17

108.C.M. Simptomatologia clinică a sinusitei cronice acutizate odontogene

prezintă următoarele semne:
A. + eliminări purulente prin narina din partea afectată;
B. + senzație de greutate în hemicraniul respectiv;
C. + hipertermia corpului;
D. + tulburări de somn;
E. + fatigabilitate.
109.C.M. Tratamentul sinusitei acute purulente odontogene:
A. – tratament prin metode conservative;
B. + extracția dintelui cauzal, tratament simptomatic;
C. – sinusotomie;
D. – extracția dintelui cauzal, tratament cu vasoconstrictoare, fizioterapie;
E. + puncție (în caz că nu există comunicare postextracțională) cu lavajul
sinusului maxilar.
110. C.M. Accidentele sinusale apar cel mai frecvent în extracţiile:
A. - Molarului de minte superior;
B. +Primului molar superior;
C. +Al doilea molar superior;
D. - Al doilea premolar;
E. - Caninului superior.
111. C.S. Accidentele sinusale ale extracţiei dentare se pot produce la
extracția:
A. - Oricărui dinte a arcadei superioare;
B. - Incisivilor şi caninilor superiori;
C. +Premolarilor şi molarilor superiori;
D. - Premolarilor şi molarilor inferiori;
E. - Nu contează localizarea dintelui extras.
112. C.M. Printre factorii etiologiсi ale sinusitelor odontogene se întâlnesc:
A.- Parodontita apicală granuloasă la dinţii superiori frontali;
B.+Rezistenţa organismului scăzută;
C.+Pungi parodontale adânci în regiunea molarilor şi premolarilor;
D.+Parodontite apicală acute şi exacerbate ale molarilor superiori;
E.+Chisturi radiculare suprainfectate ale premolarilor şi molarilor
superiori.
113. C.M. Simptomele clinice locale ale sinusitelor acute sunt:
 REД.: 1
CATEDRA CHIRURGIE ORO-MAXILO-FACIALA ȘI IMPLANTOLOGIE DATA:
ORALA „ARSENIE GUȚAN”
Pag. 1/17

A. - Dureri cu trismus muscular;

B. +Dureri violente cu iradiere în regiunea suborbitală de partea afectată;
C. +Cacosmie, dureri pulsatile ce iradiază şi se inteţesc la schimbarea
poziţiei capului;
D. +Hiperemie şi edem a mucoasei nazale;
E. +Eliminări de puroi prin narina de partea afectată.
114. C.M. Care din următoarele semne sunt prezente în cazul unei
comunicări orosinusale cronice:
A. +Prin alveolă se poate pătrunde cu un stilet butonat în sinus;
B. - Manevra Valsalva negativă;
C. - Radiologic, apare imagine de sinus normal;
D. - Se poate decela radiologic comunicarea buco-sinuzală;
E. +Refluarea lichidelor pe nas.
115. C.M. În cazul comunicării buco-sinusale care întreţine o sinusită
cronică se practică:
A. - Extracţia dintelui cauzal sub protecţie de antibiotice;
B. - Puncţie sinusală şi plastia comunicării;
C. +Plastia comunicării;
D. +Cura radicală a sinusului afectat;
E. - Toate acestea.
116. C.S. În sinusita cronică odontogenă tratamentul se începe prin:
A. - Cura radicală a sinusului;
B. +Extracţia dintelui cauzal;
C. - Tratamentul fizioterapic;
D. - Tratament antalgic;
E. - Toate sunt indicate în aceeaşi măsură.
117. C.M. În sinusita odontogenă mai frecvent se întâlnesc următoarele
complicaţii:
A. +Osteomielita maxilarului superior;
B. +Infectarea orbitei;
C. +Abcese geniene;
D. - Septicemie ;
E. - Abces cerebral.
118. C.M. Care dintre următoarele afirmaţii sunt corecte în parotiditele
supurate:
A. +Tumefiere pretragian;
 REД.: 1
CATEDRA CHIRURGIE ORO-MAXILO-FACIALA ȘI IMPLANTOLOGIE DATA:
ORALA „ARSENIE GUȚAN”
Pag. 1/17

B. +Orificiul canalului Stennon este tumefiat, întredeschis, la presiune se

elimină puroi;
C. +Tegumentele regiunii parotidiene sunt congestionate;
D. +Prezenţa trismusului;
E. - Afecţiunea este însoţită de dureri la mişcarea mandibulei.
119. C.M. Diagnosticul diferenţial al parotiditelor supurate îl facem cu:
A. +Parotidita epidemică;
B. +Osteomielita de ram ascendent a mandibulei;
C. +Abces de lojă parotidiană;
D. +Litiaza parotidiană;
E. +Tumori parotidiene.
120. C.M. În parotidita parenchimatoasă sialograma prezintă aspect de:
A. +Cavităţi ovale sau rotunde pe fondul parenchimului intact;
B. +Imaginea de strugure (pom în floare);
C. +Ducturile în unele locuri sunt abrupte, însă sunt bine conturate;
D. +Ductul principal e dilatat;
E. - Toate ducturile glandei sunt dilatate.
121. C.S. Primordial în tratamentul sialoadenitelor acute seroase este:
A. - Incizia (deschiderea în orice caz);
B. - Masajul glandei afectate şi fizioterapie;
C. +Antibioterapie, administrarea de desensibilizante, dezintoxicante,
sialogoge;
D. - Tratament balnear;
E. - Înlăturarea glandei afectate.
122. C.M. Prin palparea şi masajul glandei în sialoadenitele purulente
acute se determină:
A. +Dureri în glandă;
B. +Induraţii cu contururi nelimitate;
C. +Din orificiul ductului se elimină puroi;
D. - Glanda mărită, dură dar nedureroasă la palpare;
E. - Din orificiul ductului se elimină salivă curată.
123. C.M. În tratamentul complex al sialadenitelor acute în canalul excretor
se introduce:
A. - Apă oxigenată de 3%;
B. - Lipoidol 1-2 ml;
C. +Antibiotice şi fermenţi;
D. +Soluţie caldă de furacilină;
 REД.: 1
CATEDRA CHIRURGIE ORO-MAXILO-FACIALA ȘI IMPLANTOLOGIE DATA:
ORALA „ARSENIE GUȚAN”
Pag. 1/17

E. - Salivă artificială.
124. C.S. Pentru stimularea secreţiei glandelor salivare în sialadenite se
recomandă sialogoge timp de 10 zile în felul următor:
A. - De 3-4 ori pe zi câte 20-30 ml de soluţie pilocarpină 1%;
B. - 5-6 picături de soluţie de pilocarpină 1%;
C. -De 8-10 ori pe zi câte 10-15 pic. de soluţie pilocarpină 1%;
D. - Înainte de mese de administrat 0,5 ml de soluţie de pilocarpină 1%;
E. +De 2-3 ori pe zi câte 6-8 picături de soluţie pilocarpină 1%.
125. C.M. Sialodochitele reprezintă procese inflamatorii localizate la
nivelul:

A. +canalului Wharton;
B. +canalului Stenon;
C. - glandelor salivare mari;
D. - glandelor salivare mici;
E. - toate.
126.C.S. Sialolitiaza se întîlneşte mai frecvent în:

A. - glandele salivare mici;

B. - canalul Stenon;
C. - glanda parotidiană;
D. - glanda sublinguală;
E. +canalul Wharton şi glanda submandibulară.
127.C.M. Sindromul Sjogren este prezentat de o simptomatologie specifică:

A. +xerostomie;
B. +xeroftalmie;
C. +poliartrită reumatoidă;
D. +congunctivite;
E. +dermatomiozită.
128. CS. Metoda de bază a tratamentului chisturilor înnâscute ale gâtului
este:
A. - Sclerozarea;
B. - Criodistrucţia;
C. - Coagularea cu raze laser;
D. - Pansamentul;
E.+ Înlăturarea chistului.

129. C.M. Hemostaza în caz de hemoragii nazale se efectuiază prin:

 REД.: 1
CATEDRA CHIRURGIE ORO-MAXILO-FACIALA ȘI IMPLANTOLOGIE DATA:
ORALA „ARSENIE GUȚAN”
Pag. 1/17

A. +Tamponament anterior;
B. +Tamponament posterior;
C. +Întroducerea unor balonaşe de gumă ce se umflă;
D. - Aplicarea suturilor pe vasele afecate;
E. - Toate acestea.
130. C.M. Clasificarea plăgilor părţilor moi ale regiunii OMF se face în
funcţie de:
A. +Timpul scurs după accident (recentă, veche, suprainfectată);
B. +Agentul vulnerat (agresiune, accident de circulaţie, muncă etc.)
C. +Regiunea topografică interesată (geniană, menton, labială etc.);
D. +Ţesuturile afectate;
E. +Forma anatomo-patologică.

131. C.M. În plăgile părţilor moi ale regiunii OMF ţesuturile afectate pot fi:
A. +Cele superficiale (pielea, muşchii);
B. +Profunde (pielea, muşchii, glandele, mucoasa);
C. +Nervii cranieni (trigement, facial, hypoglos etc.);
D. +Ramurile carotidei externe;
E. +Cu sau fără lipsă de substanţă;
132. C.M. Semnele comune ale plăgilor regiunii OMF pot fi:
A. +Durerea;
B. +Hemoragia;
C. +Tulburări respiratorii;
D. +Tulburări de deglutiţie, masticaţie;
E. +Tulburări de fonaţie.
133. C.M. Formele de traumatisme dento-parodontale sunt:
A. +Contuziile dento-parodontale;
B. +Fracturile coronare;
C. +Fracturile radiculare;
D. +Luxaţiile incomplete;
E. +Luxaţiile complete.
134. C.M. Regiunea maxilo-facială se împarte în trei etaje principale:
A. +Superior;
B. +Mediu;
C. +Inferior;
D. –Lateral;
E. –Posterior.
135. C.M. Fracturile de mandibulă pot fi:
A. +Unitare;
B. +Duble;
 REД.: 1
CATEDRA CHIRURGIE ORO-MAXILO-FACIALA ȘI IMPLANTOLOGIE DATA:
ORALA „ARSENIE GUȚAN”
Pag. 1/17

C. +Triple;
D. +Cominutive;
E. +Directe şi indirecte.
136.C.M. Între factorii ce influenţează deplasarea fragmentelor în
fracturile de mandibulă se înscriu:
A. +Forţa traumatismului;
B. +Contracţia muşchilor ce se inseră pe aceasta;
C. –Mecanismul de producere a fracturii;
D. +Direcţia liniei de fractură;
E. –Alte stări patologice concomitente.
137.C.M. Asfixia posttraumatică poate apărea în caz de:
A. +Fractură cominutivă a arcului mentonier;
B. –Îngustare a căilor aeriene;
C. +Edem laringian;
D. +Dislocare a vălului în fracturile maxilarului superior;
E. –Nici una din acestea.
138. C.M. Tabloul clinic al fracturilor tip Le Fort II este:
A. +Tumefacţia accentuată a feţei;
B. +Tulburări de sensibilitate;
C. –Ocluzia fără modificări;
D. +Echimoze palpebrale;
E. +Faţa turtită antero-posterior.
139. C.M. Cele mai grave complicaţii generale precoce ale fracturilor de
maxilare sunt:
A. +Hemoragii în masă;
B. +Comoţia cerebrală;
C. –Tulburări de ocluzie;
D. +Şocul traumatic;
E. –Flegmoane, osteomielită acută, sinusită.
140. C.M. Tabloul clinic al fracturilor Le Fort I este:
A. +Mobilitatea procesului alveolar;
B. +Echimoze labio-geniene;
C. +Dureri la presiune;
D. +Tulburări de ocluzie;
E. –Hemoragii în masă.
141.C.S. Care este cauza principala că reginea OMF este mai expusă
traumatismelor faţă de alte regiuni ale corpului:

A. –Este bogată în vase, nervi, noduli limfatici etc.;

 REД.: 1
CATEDRA CHIRURGIE ORO-MAXILO-FACIALA ȘI IMPLANTOLOGIE DATA:
ORALA „ARSENIE GUȚAN”
Pag. 1/17

B. –În această regiune sunt situate organe importante (ochii, urechile,

nasul, glandele salivare etc.);
C. +Este neprotejată ( agenţii traumatici frecvent sunt direcționaţi spre
faţă), expusă, fragilă;
D. –Piele subţire, ţesutul conjunctiv adipos aproape absent;
E. –Toate împreună.
142. C.M. Clasificarea plăgilor țesuturilor moi ale regiunii OMF se face în
funcţie de:
A. +Timpul scurs după accident (recentă, veche, suprainfectată);
B. +Agentul vulnerant (agresiune, accident de circulaţie, muncă etc.)
C. +Regiunea topografică interesată (geniană, menton, labială etc.);
D. +Ţesuturile afectate;
E. +Forma anatomo-patologică.

143.C.S. Primul ajutor în caz de asfixie dislocativă este:

A. –Intubarea;
B. +Tracţionarea limbii cu un fir fixat în treimea anterioară a limbii;
C. –Imobilizarea mandibulei cu frondă mentonieră;
D. –Efectuarea traheostomiei;
E. –Toate acestea.
144. C.M. Unele manopere stomatologice pot duce la traumatisme
dentoparodontale:
A. +Deraparea elevatoarelor;
B. +Luxarea dinţilor vecini prin sprijinirea cu elevatorul în ei;
C. +Trauma antogoniştilor cu cleştii la extracţie;
D. +Traume cu deschizătoare de gură;
E. + Fracturi dentare în timpul înlăturării protezelor.
145. C.S. Precizaţi în care din aceste situaţii este de regulă, necesară
extracţia dintelui:
A. –Luxaţia dentară parţială;
B. –Fractura coronară penetrantă;
C. +Fractura coronoradiculară longitudinală penetrantă ;
D. -Fractura coronară nepenetrantă;
E. -Contuzie parodontală.
146. C.S. Osul mobil ce intră în componenţa scheletului facial
(splanchnocraniului) este:
A. - Maxilarul superior;
B. +Mandibula;
C. -Malarul;
 REД.: 1
CATEDRA CHIRURGIE ORO-MAXILO-FACIALA ȘI IMPLANTOLOGIE DATA:
ORALA „ARSENIE GUȚAN”
Pag. 1/17

D. - Nazale;
E. - Palatinale.
147. C.M. Osul maxilar participă la formarea următoarelor cavităţi:
A. +Orbitei;
B. +Nazală;
C. +Orală;
D. -Pterigo-maxilară;
E. +Sinusul maxilar.
148. C.M. Funcţiile sinusului maxilar sunt:
A. +Rezonatoare;
B. +Olfactivă;
C. +Respiratorie (umectează, încălzeşte, curăţă aerul);
D. +Protecţie;
E. +Uşurează scheletul.
149. C.S. Sinusul maxilar în mod normal comunică cu:
A. +Cavitatea nazală;
B. - Cavitatea bucală;
C. - Orbita;
D. - Faringele;
E. - Fosa infratemporală.
150. C.M. Luxaţia dentară se produce obligatoriu în caz de:
A. +Strivire sau rupere parţială a ligamentelor dento-alveolare;
B. +Rupere în totalitate a ligamentelor dento-alveolare;
C. +Fractură a procesului alveolar;
D. - Fractură a maxilarului sau a mandibulei;
E. - Nici una dintre acestea.
151.C.S. Cea mai mare parte din fracturile mandibulei se datorează:
A. - Căderii în stradă;
B. - Accidentelor de circulaţie;
C. - Accidentelor sportive;
D. - Accidentelor de muncă;
E. +Agresiunilor.
152. C.M. Mandibula se poate fractura în timpul unor intervenţii
chirurgicale ca:
A. +Extracţia dinţilor incluşi;
B. +Extracţii traumatice ale molarilor de minte inferiori;
C. +Extirpări de tumori;
D. +Operaţii ortognatice;
E. - Nici una din acestea.
 REД.: 1
CATEDRA CHIRURGIE ORO-MAXILO-FACIALA ȘI IMPLANTOLOGIE DATA:
ORALA „ARSENIE GUȚAN”
Pag. 1/17

153. C.S. Zona cu cea mai scăzută rezistenţă la traumatismele

mandibulare este:
A. - Unghiul mandibulei;
B. - La nivelul caninului;
C. - Între rădăcinile premolarilor;
D. - Simfiza mentonieră;
E. +Colul condilian.
154.C.M. Semnele locale comune tuturor fracturilor de mandibulă sunt:
A. +Durerea;
B. - Tulburările de fonaţie;
C. - Mobilitatea patologică;
D. - Tulburările de ocluzie;
E. - Tulburările de sensibilitate în teritoriul nervului mandibular.
155. C.M. Care este rolul imobilizării de urgenţă:
A. - Să reducă fragmentele în poziţie anatomică;
B. +Să reducă durerea;
C. - Să prevină suprainfectarea;
D. +Să scadă riscul de asfixie;
E. +Să reducă hemoragia.
156.C.S. Hipoestezia în teritoriul nervului alveolar inferior se întâlneşte în:
A. - Fractura mediană a mandibulei;
B. - Fractura paramediană a mandibulei;
C. +Fractura mandibulei în regiunea corpului cu deplasare;
D. - Fractura apofizei condiliene a mandibulei;
E. - În toate aceste fracturi.
157.C.M. Asfixia posttraumatică poate apărea în urma:
A. +Fracturii cominutive a arcului mentonier;
B. - Îngustării căilor aeriene de origine spasmatică;
C. +Dezvoltării unui hematom parafaringian;
D. +Dislocării vălului în fracturile maxilarului superior;
E. - Nici una din acestea.
158. C.M. În fractura mediană a mandibulei:
A. +Tracţiunile musculare care se exercită fiind în echilibru, deplasarea
secundară este absentă;
B. +La mobilizarea mandibulei se observă ocluzia armonică;
C. +Bolnavul prezintă echimoze în fundul de sac vestibular sau
sublingual;
D. - Bolnavul prezintă hipoestezie în teritoriul nervului dentar inferior;
E. - Este frecvent întâlnită otoragia.
 REД.: 1
CATEDRA CHIRURGIE ORO-MAXILO-FACIALA ȘI IMPLANTOLOGIE DATA:
ORALA „ARSENIE GUȚAN”
Pag. 1/17

159. C.M. Semnele clinice ale unei luxaţii temporo-mandibulare posterioare

sunt:
A. +Otoragie;
B. +Supraocluzie frontală anormală;
C. - Menton deviat anterior şi inferior;
D. + Gura întredeschisă;
E. - Prezenţa unei bombări preauriculare ca efect al ieşirii condilului din
articulaţie.

160. C.M. Între cauzele ce conduc la modificări morfo-funcţionale ale

articulaţiei temporo-mandibulare, cu producerea ulterioară de luxaţii
recidivante se înscriu:
A. +Tulburări mioclonice postencefalitice;
B. - Reumatism poliarticular;
C. +Atrofia mușchilor maseteri după poliomielită;
D. - Fracturi condiliene intracapsulare în antecedente;
E. +Dezechilibrul ocluzo-articular.
161.C.S. Indicaţi definiţia cea mai corectă a traumei asociate:
A. - Leziunile părţilor moi şi ale oaselor regiunii buco-maxilo-faciale;
B. - Plăgi ale părţilor moi însoţite de fracturi simple ale maxilarelor;
C. - Plăgi ale părţilor moi însoţite de fracturi multiple cu zdrobiri întinse
şi pierderi de substanţă;
D. +Leziuni ale regiunilor O.M.F. şi ale regiunilor învecinate sau
regiunilor îndepărtate ce au fost produse de unul şi acelaşi agent;
E. - Trauma produsă de mai mulţi agenţi (mecanici, termici, chimici etc.).
162. C.M. Tratamentul de urgență al traumelor asociate include:
A. +Aplicarea bandajelor pe plăgi şi imobilizarea temporară a fracturilor;
B. + Combaterea şocului;
C. +Hemostaza şi degajarea căilor aeriene;
D. +Susţinerea funcţiilor vitale;
E. - Nici una din cele enumerate.
163.C.M. Timpul şi volumul intervenţiilor chirurgicale ale traumelor
maxilo-faciale la pacienţii cu traume asociate depinde de :
A. +Starea generală a pacientului;
B. +Gravitatea traumei faciale;
C. +Gravitatea traumei asociate;
D. +Evoluţia stării generale şi stării locale a traumelor asociate;
E. - Nici una dintre acestea.
 REД.: 1
CATEDRA CHIRURGIE ORO-MAXILO-FACIALA ȘI IMPLANTOLOGIE DATA:
ORALA „ARSENIE GUȚAN”
Pag. 1/17

164. C.S. Precizaţi, în care din următoarele leziuni traumatice ale masivului
facial este posibilă o traumă a oaselor bazei craniului:
A. - Fracturile mandibulei;
B. - Plăgi zdrobite cu fractura arcadei temporo-zigomatice;
C. +Fractura oaselor etajului mijlociu al feței;
D. - Trauma piramidei nazale;
E. - Fractura bilaterală a apofizei condilare.
165. C.S. Cea mai frecventă complicaţie tardivă a traumatismelor maxilo-
faciale este:
A. - Hemoragia abundentă;
B. - Comoţia cerebrală;
C. - Asfixia;
D. - Şocul traumatic;
E. +Complicaţiile infecţioase.
166. C.S. Cât timp menţineţi placa de osteosinteză la nivelul unghiului
mandibular:
A. - Rămâne permanent, chiar şi după consolidare;
B. - Se îndepărtează după formarea calusului osos;
C. - Depinde de la caz la caz, în funcţie de toleranţa bolnavului;
D. + Se îndepărtează dacă apare o supuraţie în focarul de fractură;
E. - Еste obligatorie îndepărtarea plăcii de osteosinteză.
167. C.M. Care sunt regulile de bază la aplicarea ligaturilor pentru fixarea
atelelor pe arcada dentară?
A. +Atela se fixează cu fir metalic pe fiecare dinte sau peste un dinte;
B. +Ligatura este situată la coletul dentar;
C. +Ligatura nu trebuie să traumeze papilele gingivale;
D. +Capetele ligaturii au lungimea 5-7 mm şi se îndoaie spre centru şi
linia ocluzală;
E. - Ligatura se îndoaie îndărăt şi spre marginea gingivală.
168. C.M. Diagnosticul fracturilor de etaj mijlociu (a maxilei) se bazează
pe:
A. +Examenul radiologic;
B. +Semnele clinice comune tuturor fracturilor (dureri, echimoze,
crepetaţii, hematome, deplasări de fragmente etc.);
C. +Semne clinice specifice;
D. +Rinoscopie şi diafanoscopie;
E. - Nici unul din cele enumerate.
169. C.M. Complicaţiile tardive ale fracturilor etajului mijlociu (a maxilei)
sunt:
A. +Asimetrii faciale;
 REД.: 1
CATEDRA CHIRURGIE ORO-MAXILO-FACIALA ȘI IMPLANTOLOGIE DATA:
ORALA „ARSENIE GUȚAN”
Pag. 1/17

B. +Tulburări de masticaţie şi fonaţie;

C. +Consolidare vicioasă;
D. +Supuraţii sinuzale sau ale obrazului;
E. +Comunicări buco-sinusale.
170. C.M. Tabloul clinic ale fracturilor Le Fort I prezintă obligator:
A. +Mobilitatea fragmentului în sens transversal;
B. +Echimoze labio-geniene şi pe mucoasa pasiv-mobilă;
C. +Dureri la presiune;
D. +Tulburări de ocluzie;
E. - Hemoragii abundente.
171. C.M. Criteriile aprecierii corectitudinii reducerii fragmentelor maxilei
sunt:

A. +Dispariţia diplopiei şi dereglărilor de sensibilitate;

B. +Lipsa scăriţelor pe liniile fracturilor;
C. +Formarea normală a configuraţiei feţei;
D. +Obţinerea unei ocluzii interdentare normale;
E. +Reducerea corectă şi contenţia fragmentelor până la consolidare.
172. C.S. Dintre fracturile etajului mijlociu alе feței sunt întâlnite mai
frecvent:
A. - Fracturile de creastă alveolară;
B. +Fracturile orizontale inferioare (Le Fort I);
C. - Fracturile orizontale mijlocii (Le Fort II);
D. - Fracturile orizontale înalte (Le Fort III);
E. - Fracturile verticale, disjuncţii intermaxilare.
173. C.S. Tratamentul definitiv al fracturilor maxilei se realizează mai
frecvent prin intermediul:
A. - Metodelor chirurgicale;
B. +Metodelor ortopedice;
C. -Metodelor combinate;
D. -Bandajelor mento-cefalice;
E. -Frondelor mentoniere.
174. C.S. Traiectul liniei de fractură în fracturile orizontale mijlocii (Le
Fort II) este:

A. - De asupra proceselor alveolare, prin fosa nazală, fosa canină,

tuberozitatea maxilară, vomer şi septul nazal;
B. - Pe sutura fronto-nazală, oasele lacrimale, peretele inferior al orbitei,
baza apofizei pterigoide, arcada temporo-zigomatică, etmoidul şi
vomerul;
 REД.: 1
CATEDRA CHIRURGIE ORO-MAXILO-FACIALA ȘI IMPLANTOLOGIE DATA:
ORALA „ARSENIE GUȚAN”
Pag. 1/17

C. - Despică pe linia mediană arcada alveolo-dentară, podeaua nazală,

bolta palatină şi corpul maxilei;
D. +Prin sutura fronto-nazală, osul lacrimal, pe fisura infraorbitală, pe sub
osul zigomatic spre tuberozitate;
E. - Nici una dintre acestea.
175. C.M. În disjuncţia maxilo-malară linia de fractură trece prin:
A. +Sutura zigomatico-maxilară;
B. - Peretele intern al orbitei;
C. +Sutura zigomatico-temporală;
D. +Sutura fronto-zigomatică;
E. -Peretele posterior al sinusului maxilar.
176. C.M. Care dintre următoarele simptoame se pot întâlni în fracturile
anterioare ale complexului zigomato-maxilar cu deplasare:
A. +Diplopia;
B. +Hipoestezia infraorbitală;
C. - Inocluzia frontală;
D. +Epistaxis;
E. - Devierea uşoară a liniei mediane.
177.C.M. Cum se aplică ligatura pe limbă în caz de asfixie prin dislocare:
A. - Longitudinal;
B. + Transversal;
C. +În treimea anterioară;
D. - Pe vărful limbii;
E. - La mijlocul limbii.
178.C.S. Osteomielita traumatică cel mai frecvent apare la fracturile:
A. +De mandibulă în limita arcadei dentare;
B. - De maxilă;
C. - Piramidei nazale;
D. - Osului malar şi arcadei zigomatice;
E. - De mandibulă în limita ramului ascendent.
179. C.M. Tratamentul de urgenţă al fracturilor maxilarului urmăreşte o
fixare provizorie a masivului facial, pentru:
A. +A permite o respiraţie adecvată;
B. +A transporta bolnavul;
C. -Normalizarea ocluziei;
D. -Hemostaza definitivă;
E. +Combaterea durerii.
180. C.M. Tabloul clinic al fracturilor Le Fort I prezintă:
A. +Mobilitatea fragmentului în sens transversal;
B. +Echimoze labio-geniene;
 REД.: 1
CATEDRA CHIRURGIE ORO-MAXILO-FACIALA ȘI IMPLANTOLOGIE DATA:
ORALA „ARSENIE GUȚAN”
Pag. 1/17

C. +Dureri la presiune;
D. +Tulburări de ocluzie;
E. - Hemoragii masive.
181. C.M. Din ce motive apar tulburările nervoase a n.infraorbital
(parestezii, hipostezii, anestezii):
A. +Fracturii planșeului orbitar;
B. +Deplasării osului malar;
C. +Înfundării plăcii malare;
D. +Lezării nervului în timpul loviturii;
E. - Nici una dintre acestea.
182. C.M. Pentru ce este necesar şi examenul radiologic în fracturile osului
malar şi arcadei zigomatice:
A. +Pentru determinarea prezenţei fracturii;
B. +Pentru precizarea diagnosticului;
C. +Pentru aprecierea localizarii fracturii;
D. +Pentru aprecierea gradului de deplasare a fragmentului;
E. - Nici una dintre acestea.
183. C.S. Fracturile în porţiunea laterală a complexului zigomatic
interesează următoarele elemente anatomice:
A. - Osul maxilar;
B. - Peretele infero-extern al orbitei;
C. - Peretele sinusului maxilar;
D. +Osul malar;
E. - Osul frontal.
184. C.S. Simptomatologia într-o fractură temporo-zigomatică se manifestă
prin:
A. - Epistaxis pe o singură narină;
B. - Hipoestezie în teritoriul nervului intraorbitar;
C. - Emfizem subcutanat;
D. - Diplopie;
E. +Blocarea mişcărilor mandibulei.
185. C.M. Diagnosticul unei fracturi orbito-zigomatice se stabileşte în baza:
A. +Semnelor clinice;
B. +Examenului radiologic;
C. +Prezenţei tulburărilor funcţionale;
D. - Prezenţei şi a altor leziuni osoase;
E. - Toate acestea.

186. C.M. Simptoamele fracturilor complexului orbito-zigomatic pot fi:

A. +Consolidări vicioase;
 REД.: 1
CATEDRA CHIRURGIE ORO-MAXILO-FACIALA ȘI IMPLANTOLOGIE DATA:
ORALA „ARSENIE GUȚAN”
Pag. 1/17

B. +Diplopii;
C. +Asimetrii faciale;
D. +Blocajele mandibulei;
E. +Tulburări de sensibilitate.
187. C.M. Cel mai frecvent întâlnite sunt următoarele forme de
traumatisme ale piramidei nazale:
A. +Traumatismele scheletului cartilaginos;
B. - Fractura Le Fort II;
C. - Disjuncţia cranio-facială înaltă (Le Fort III);
D. +Fracturile scheletului osos a piramidei nazale (deschise);
E. +Fracturile scheletului osos a piramidei nazale (închise).
188. C.M. La fracturile piramidei nazale obiectiv se poate constata:
A. +Mobilitatea patologică, crepitaţii osoase a oaselor nazale;
B. +La rinoscopie în fosele nazale se constată cheaguri de sânge;
C. +Echimoze;
D. +Deplasarea sau înfundarea septului;
E. -Modificări de deglutiţie.
189. C.M. Hemostaza în caz de epistaxis se efectuează prin:
A. +Tamponament anterior cu meşe de tifon;
B. +Tamponament posterior;
C. +Întroducerea unor balonaşe de gumă ce se umflă;
D. - Aplicarea suturilor pe vasele afecate;
E. - Toate acestea.
190. C.M. Unele fracturi nazale se pot vindeca spontan şi anume:
A. +Fracturi fără deplasări;
B. - Fracturi ale oaselor cu deplasări;
C. +Fracturi ale cartilagelor;
D. - Fracturi cu înfundarea piramidei nazale;
E. - Toate fracturile piramidei nazale.
191. C.M. Care sunt principalele elemente anatomice ale articulaţiei
temporo-mandibulare:
A. +Condilul;
B. +Fosa glenoidă;
C. +Tuberculul articular;
D. - Oasele temporal şi mandibular;
E. +Discul articular.
192.C.M. Care sunt simptomele unei artrite acute nespecifice:
A. - Devierea mentonului;
B. +Dureri spontane, pulsatile, iradiante, din zona afectată;
C. +Tumefacţia şi congestia preauriculară;
 REД.: 1
CATEDRA CHIRURGIE ORO-MAXILO-FACIALA ȘI IMPLANTOLOGIE DATA:
ORALA „ARSENIE GUȚAN”
Pag. 1/17

D. +Mişcări mandibulare reduse, uneori imposibile;

E. - Toate acestea.
193.C.M. Diagnosticul diferenţial al artritelor acute nespecifice se face cu:
A. +Furunculul pretragian;
B. +Otomastoidita;
C. +Limfadenita pretragiană;
D. - Constricţia de mandibulă;
E. - Adenită subangulomandibulară.
194. Ce elemente anatomice sunt interesate în faza subacută de artrită
temporo-mandibulară:
A. +Capsula artriculară;
B. +Ligamentele articulare;
C. +Meniscul articular;
D. - Condilul mandibular;
E. - Cavitatea glenoidă.
195.C.M. Triada simptomatică a artritelor cronice cuprinde:
A. +Durerea;
B. +Cracmentele;
C. +Tulburările mecanice articulare;
D. - Limitarea mişcărilor mandibulare;
E. - Semnele de inflamaţie acută.
196.C.M. Diagnosticul diferenţial în luxaţiile anterioare unilaterale se face
cu:
A. +Fracturile apofizei condiliene;
B. +Paralizii faciale;
C. - Fracturile mediosimfizare;
D. - Parotidita acută supurată;
E. +Contractura spastică a muşchilor masticatori.
197. C.M. Pentru irigarea cavităţii bucale a bolnavilor cu traumatisme
OMF se utilizează următoarele dintre substanţele antiseptice:
A. +Apă oxigenată;
B. +Soluţie slaba de permanganat de potasiu;
C. +Cloramină;
D. +Clorhexidină;
E. +Soluţie de carbonat de sodiu;

198. C.M. Biopsia se efectuează cu scopul de a căpăta material pentru

analiza histologică şi a depista:
A. +Formaţiunile tumorale benigne;
 REД.: 1
CATEDRA CHIRURGIE ORO-MAXILO-FACIALA ȘI IMPLANTOLOGIE DATA:
ORALA „ARSENIE GUȚAN”
Pag. 1/17

B. +Formaţiunile tumorale maligne;

C. +Procesele patologice suspecte;
D. - Procesele inflamatorii;
E. - Orice patologie a regiunii OMF.
199. C.M. Odontomul:

A. - Este o tumoră cu structură osoasă

B. +Este o tumoră cu structură dentară

C. +Este o tumoră benignă

D. - Este o tumoră cu potenţial de malignizare

E. +Ia naştere din ţesuturile dentare.

200. C.M. Osteomul:

A +Este o tumoră benignă

B - Este o tumoră malignă

C +Este formată din ţesut osos matur bine diferenţiat

D - Este formată din ţesut osos tânăr slab diferenţiat

E - Are o creştere rapidă

201. C.S. Adenomul pleomorf (tumora mixtă):

A. - Este o tumoră rar întâlnită;

B. - Se întâlneşte mai des la glandele salivare mici;

C. - Debutează sub formă de tumefacţie sau deformare difuză;

D. +Debutează sub formă nodulară;

E. - Este frecvent întâlnit la glanda salivară sublinguală.

202. C.M. Cilindromul:

 REД.: 1
CATEDRA CHIRURGIE ORO-MAXILO-FACIALA ȘI IMPLANTOLOGIE DATA:
ORALA „ARSENIE GUȚAN”
Pag. 1/17

A. - Este o tumoră benignă a glandelor salivare;

B. +Este o tumoră malignă a glandelor salivare;

C. - Este o tumoră benignă cu mare potenţial de malignitate;

D. +Este aparent incapsulată;

E. - Este aparent neincapsulată.

203. C.M. Semnele şi simptomele precoce de malignizare ale adenomului

pleomorf parotidian sunt:

A. +Aderenţa la piele;

B. - Apariţia adenopatiei regionale;

C. - Apariţia trismusului;

D. +Apariţia durerilor spontane în zona tumorală;

E . +Apariţia semnelor de disfuncţie (pareza) a nervului facial

204. CM. Roentgenologic ameloblastomul se caracterizează prin:

A. +Rarefiere osoasă;
B. - Prezenţa opacităţii;
C.+ Contururi clare;
D. +Prioritar a structurilor celulare în formă de “bule de săpun”;
E. - Distrucţie osoasă cu contururi neclare.
205. CM. Din metodele complementare de examinarea bolnavilor cu
osteoclastom a maxilarelor cele mai informative sunt:
A.+ Rentghenografia;
B. + Tomografia compiuterizată;
C. - Ultrasunetul;
D. - Examenul citologic;
E.+ Examenul histologic.
206. CM. La tratamentul angiomului ţesuturilor moi a feţei se foloseşte:
A.+ Sclerozarea;
B. +Excizia;
C.+ Electrocoagularea;
 REД.: 1
CATEDRA CHIRURGIE ORO-MAXILO-FACIALA ȘI IMPLANTOLOGIE DATA:
ORALA „ARSENIE GUȚAN”
Pag. 1/17

D. +Criodistrucţia;
E.+ Radioterapia.
207. CS. Diagnosticul primar a formaţiunilor maligne în regiunea maxilo-
facială poate fi stabilit de către:
A.- Stomatologul-terapeut;
B. - Stomatologul-chirurg;
C.- Medicul ORL;
D.- Dermatolog;
E. +Toţi medicii enumeraţi mai sus.
208. CS. Printre tumorile maligne epiteliale ale pielii feţei mai frecvent sunt
întâlnite:
A. - Cancerul plat pavimentos cornificat;
B. - Cancerul plat pavimentos necornificat;
C. + Cancerul bazocelular;
D. - Adenocarcinoma.
E. - Bazaliomul.
209.CS. În tratamentul bolnavilor cu metastaze regionale ale cancerului
buzelor în cazuri curabile se foloseşte:
A. - Metoda radiantă;
B. - Metoda chirurgicală;
C. - Metoda criochirurgicală;
D. +Metoda combinată.
E. - Metodele complexe.
210.CS. Elementul primar al cancerulului lingual este:
A. - Vezicula;
B. - Hipercheratoza;
C. +Ulcerul;
D. - Fisura.
E. - Ranula.
211.CS. Cancerul maxilei mai frecvent este cauzat de către:
A. - Gingivita cronică;
B. - Xerostomie;
C. +Sinusita cronică;
D. - Chistul radicular supurat;
E. - Rinita cronică.
212.CS. Dintre tumorile maligne ale mandibulei mai frecvent se întâlnesc:
A. - Osteosarcomul;
B. - Ameloblastomul;
C. +Carcinomul;
 REД.: 1
CATEDRA CHIRURGIE ORO-MAXILO-FACIALA ȘI IMPLANTOLOGIE DATA:
ORALA „ARSENIE GUȚAN”
Pag. 1/17

D. - Condrosarcomul.
E. - Lipomul.
213.CS. Tipul principal de tratament al cancerului de mandibulă este cel:
A. - Chirurgical;
B. - Radiologic;
C. +Combinat;
D. - Chimioterapeutic;
E. - Electrochirurgical.
214.CS. Sarcomul ţesuturilor moi se poate dezvolta din:
A. - Glanda sebacee;
B. - Glande sudoripare;
C. +Straturile profunde ale dermului;
D. - glandele salivare mici.
E. - ţesutul lipomatos.

215.CS. Sarcomul scheletului facial se dezvoltă din:

A. - Epiteliul gingiei;
B. - Celule epiteliale Malassez;
C. - Dentină;
D. +Ţesut osos;
E. - Cement.
216.CS. În cazul tumorilor benigne ale glandei submandibulare se
efectuează:
A. - Înlăturarea tumorii;
B. - Înlăturarea cu o parte de glandă;
C. - Înlăturarea tumorii şi ligaturarea ductului;
D. +Înlăturarea tumorii cu rezectarea totală a glandei;
E. -Înlăturarea ţesutului conjunctiv cervical.

217. CS. Ameloblastomul se întâlneşte mai frecvent:

A. - La bărbaţi;

B. +La femei 20-40 ani;

C. - La fel la bărbaţi, ca şi la femei.

D. - La copii.

E. - La bătrâni.
 REД.: 1
CATEDRA CHIRURGIE ORO-MAXILO-FACIALA ȘI IMPLANTOLOGIE DATA:
ORALA „ARSENIE GUȚAN”
Pag. 1/17

218. CS. În tratamentul ameloblastomului de bază este:

A. - Chiuretajul focarului;

B. - Terapia laser;

C. +Rezecţia porţiunii afectate a maxilarului;

D. - Coagularea cu raze laser;

E. - Tratamentul conservativ.

219. CS. Pentru concretizarea traiectului fistulelor cervicale se foloseşte:

A. -Examenul citologic;

B. - Examenul cu izotopi activi;

C. - Examenul ultrasonografic;

D. +Fistulografia de contrast;

E. - Angiografia de contrast.

220. CS. Chistul lateral cervical se diferenţiază cu:

A. - Limfadenită acută;

B. - Limfadenită cronică;

C. - Limfadenită specifică.

D. - Lipomul;

E. +Cu toate maladiile enumerate.

221. CS. Rezecţia mandibulei este indicată în următorele afecţiuni:

A. - Fibrom, fibromatoză;

B. - Lipom, lipomatoză;

C. - Leiomiom, rabdomiom;

D. +Ameloblastom;
 REД.: 1
CATEDRA CHIRURGIE ORO-MAXILO-FACIALA ȘI IMPLANTOLOGIE DATA:
ORALA „ARSENIE GUȚAN”
Pag. 1/17

E. - Epulis fibros.

222. CS. Pentru sclerozarea hemangiomului se foloseşte:

A. - Rezorcina;
B. - Formalina;
C. +Alcoolul;
D. - Tripsina.
E. - Nici una dintre substanțele enumerate.

223.CS. Sistemul TNM apreciază:

A. - Gradul diferenţierii tumorii;
B. - Gradul tumorii maligne;
C. +Răspândirea tumorii;
D. - Prognosticul maladiei.
E. - Dimensiunile tumorii.
224.CS. Noţiunea de “precancer” se foloseşte pentru caracteristica
schimbărilor pretumorale în:
A. - Ţesutul conjunctiv;
B. - Ţesutul nervos;
C. +Ţesutul epitelial;
D. - Ţesutul muscular;
E. - Toate țesuturile enumerate.

225.CS. Planul de tratament a bolnavilor cu tumori maligne în regiunea

maxilo-facială e alcătuit de către:
A. - Oncolog;
B. - Radiolog;
C. - Chimioterapeut;
D. +De toţi cei trei specialişti.
E. - De patru specialişti.

226.CM. Către metodele de bază în tratamentul bolnavilor cu tumori

maligne se referă:
A. +Chirurgical;
B. +Iradierea;
C. +Medicamentos;
D. - Paliativ;
E. - Simptomatic.
 REД.: 1
CATEDRA CHIRURGIE ORO-MAXILO-FACIALA ȘI IMPLANTOLOGIE DATA:
ORALA „ARSENIE GUȚAN”
Pag. 1/17

227.CS. Doza sumară de focar la radioterapia tumorilor maligne a feţei

şi cavităţii bucale este de:

A.- 20 gr;
B. +40 gr;
C.- 60 gr;
D.- 100 gr.
E.- 200 gr.

228.CM. Înainte de a începe un tratament radioterapic a bolnavilor cu

tumori maligne a feţei şi organelor cavităţii bucale este necesar de:
A. +Asanarea cavităţii bucale;
B. +Înlăturarea protezelor metalice;
C. +Înlăturarea obturaţiilor metalice;
D.- Hemotransfuzii;
E.- Confecţionarea atelelor de masă plastică pe dinţi.
229.CM. Radioterapiea se întrerupe la bolnavii cu afecţiuni oncologice,
când apare:
A. - Leucocitoză;
B. +Leucopenie (3.103 mii);
C. - Eritrocitoză;
D. +Epidermită umedă;
E. - Epitelită.
230.CS. Către precancerul obligatoriu al pielii feţei se referă:
A. +Xeroderma pigmentată , maladia Bowen;
B. - Lichenul roşu plan;
C. - Lupusul tuberculos;
D. - Lupusul eritematos;
E. - Cheratoacantomul.

231. CS. Către precancerul facultativ al pielii feţei se referă:

A. - Dermatita;
B. +Papilomul;
C. - Psoriazisul;
D. - Radioepidermita;
E. - Maladia Bowen.

232. CM. Cancerul plat pavimentos al pielii feţei se diferenţiază cu:

A. - Papilomul;
B. +Boala Bowen;
 REД.: 1
CATEDRA CHIRURGIE ORO-MAXILO-FACIALA ȘI IMPLANTOLOGIE DATA:
ORALA „ARSENIE GUȚAN”
Pag. 1/17

C. +Bazaliomul;
D. - Ateromul;
E. - Chistul dermoid.

233.CM. În dezvoltarea melanomului sunt implicaţi următorii factori:

A. - Vârsta;
B. - Sexul;
C. +Trauma;
D. - Alimentația;
E. +Insolaţia.

234.CS. Melanomul pielii feţei metastazează :

A. - Pe cale limfogenă;
B. +Pe cale hematogenă;
C. - Nu este implicată nici una din acestea.
D. - Nu metastazează.
E. - Este radio- şi fiziorezistent.

235. CS. Erozii şi ulcere ale mucoasei bucale mai frecvent se dezvoltă în caz
de:
A. - Arsuri termice;
B. - Insuficienţă cardiovasculară;
C. - Traume cronice;
D. +Boli de sânge;
E. - Boli ale sistemului digestiv.

236.CS. Prioritatea în tratamentul afecțiunilor precanceroase ale mucoasei

bucale o deţine metoda:
A. - Conservativă;
B. - Radioterapia;
C. - Chimioradiologică;
D. +Chirurgicală;
E. - Paliativă.

237.CS. Cancerul mucoasei cavităţii bucale se diferenţiază cu:

A. - Leucoplazia plată;
B. +Boala Bowen;
C. - Stomatita;
D. - Ranula.
E. - Şancrul dur.
 REД.: 1
CATEDRA CHIRURGIE ORO-MAXILO-FACIALA ȘI IMPLANTOLOGIE DATA:
ORALA „ARSENIE GUȚAN”
Pag. 1/17

238.CS. Prioritatea în tratamentul cancerului mucoasei bucale o deţine

metoda:
A. - Radiologică;
B. - Chirurgicală;
C. +Combinată;
D. - Chimioterapeutică;
E. - Paliativă.

239.CM. Stadiile avansate ale cancerului lingual sunt:

A. - 1 stadiu;
B. - 2 stadiu;
C. +3 stadiu;
D. +4 stadiu;
E. - 5 stadiu.

240.CS. Cancerul limbii metastazează în ganglionii limfatici:

A. - Preauriculari;
B. - Retroaoriculari;
C. +Cervicali;
D. - Bucali.
E. - Submandibulari.

241.CS. Dintre tumorile maligne ale maxilarului superior mai frecvent este
întâlnit:
A. +Cancerul;
B. - Osteosarcomul;
C. - Condrosarcomul;
D. - Fibrosarcomul.
E. - Toate împreună.

242. C.S. Dintre tumorile epiteliale ale glandelor salivare mari mai frecvent
se întâlnesc:
A. - Chistul;
B. - Adenomul monomorf;
C. +Adenomul pleomorf;
D. - Adenocarcinomul;
E. - Adenoarcinomul chistic.

243.CM. La înlăturarea tumorii glandei parotide se efectuează accesul

chirurgical după autorul:
A. - Bruns;
 REД.: 1
CATEDRA CHIRURGIE ORO-MAXILO-FACIALA ȘI IMPLANTOLOGIE DATA:
ORALA „ARSENIE GUȚAN”
Pag. 1/17

B. - Muhin;
C. +Redon;
D. - Iovcev;
E. +Covtunovici.

244.CS. Chisturile de retenţie ale glandelor salivare mici apar din cauza:
A. - Procesului inflamator;
B. +Traumei ductului salivar;
C. - Reacţiei alergice;
D. - Toate enumerate mai sus;
E. - Nici una din cele enumerate.

245. C.S. Adenocarcinomul chistic al glandei salivare metastazează mai

frecvent pe calea:
A. +Limfogenă;
B. - Hematogenă;
C. - Mixtă.
D. - Complex.
E. - Nu metastazează.

246. CS. Bolnavii cu precancer obligativ al pielii feţei se află la supravegere

de dispanser la:
A. - Dermatolog;
B. - Stomatolog chirurg;
C. +Oncolog;
D. - Chimioterapeut;
E. - Radiolog.
247.CS. Diagnosticul definitiv în caz de precancer al buzei se stabilește
după investigațiile:
A. - Citologice;
B. - Hematologice;
C. +Histologice;
D. - Bacteriologice;
E. - Biochimice.

248. CM. Unele din principiile de bază ale chirurgiei plastice sunt:

A. - Evitarea durerii;

B. +Evitarea suturilor în tensiune;

 REД.: 1
CATEDRA CHIRURGIE ORO-MAXILO-FACIALA ȘI IMPLANTOLOGIE DATA:
ORALA „ARSENIE GUȚAN”
Pag. 1/17

C. +Hemostaza şi coaptarea corectă a marginilor plăgii;

D. - Accelerarea regenerării;

E. - Diminuarea edemului.

249. CM. Etapele principale în autoplastii cu tubul Filatov-Gillies sunt :

A. +Formarea tubului;

B. +Migrarea tubului;

C. +Antrenarea tubului;

D. +Fixarea în defect;

E. +Suturarea lui.

250. CM. Există următoarele tipuri de grefe de piele liberă:

A. +Grefe totale

B. +Grefe parţiale

C. - Grefe dreptunghiulare

D. - Grefe ovale

E. - Grefe rotunde.

Bibliografie:
Bibliografia recomandată:
A. Obligatorie:
Burlibaşa C. „Chirurgie Orală şi maxilofacială” Bucuresti 1999.
Guţan A.E. (red.). Stomatologie chirurgicală (elaborări metodice).
Ganuţa N. Chirurgia OMF, 1998
Ganuţa N., Canavea I. Anestezia în stomatologie şi Chirur. MF, Bucureşti, 1993,
Pricop M., Urtilă E. Infecţiile Buco-Maxilo-Faciale, Timişoara
Voroneanu N. M. Chirurgia orală şi maxilo-facială, vol.I, 1994,
Rotaru A. Ch.maxilo-facială Cluj-Napoca 2003
Hîţu D. Fracturile maxilarului superior. Curierul Medical. N 4. 2006 pag. 62-69
 REД.: 1
CATEDRA CHIRURGIE ORO-MAXILO-FACIALA ȘI IMPLANTOLOGIE DATA:
ORALA „ARSENIE GUȚAN”
Pag. 1/17

Hîţu D. Fracturile complexului zigomatic. Curierul Medical. N 2. 2006 pag. 69-

74.
Hîţu D. Elaborarea metodică „Diagnosticul şi tratamentul fracturilor oaselor
nazale” 2005, pag. 50.
Hîţu D. Traumatismul etajului mijlociu al feţei 2008 pag. 112
Partea I şi II. Chişinău 1990.
Timoşca G., Burlibaşa C. Chirurgie oro-maxilo-facială. Bucureşti, 1988.
Александров Н.М. ред. Клиническая оперативная челюстно-лицевая
хирургия. Л.. 1985.
Александров Н.М., Аржанцев П.З.ред. Травмы челюстно-лицевой области.
М.. 1986.
Бажанов Н.Н. Стоматология. М.1984.
Бернадский Ю.И. Основы хирургической стоматологии. Киев, 1983.
Бернадский Ю.И. Травматология и восстановительная хирургия челюстно-
лицевой области. Киев, 2000.
Бернадский Ю.И., Заславский Н.И. Одонтогенные гаймориты. М., 1968.
Бернадский Ю.И., Заславский Н.И., Бернадская Г.П. Гнойная челюстно-
лицевая хирургия. Киев, 1983.
Безрукова В.М., Робустовой Т.Г. «Руководство по хирургической и
челюстно-лицевой хирургии; I-II. an.2000.
Заусаев В.И., Наумов П.В., Новоселов Р.Д. и др. Хирургическая
стоматология. М.,1981
Лимберг А.А. Планирование местно-пластических операций. Л., 1999
Лурье Т.М. Врачебно-трудовая экспертиза в стоматологии. М. 1984
Пачес А.И. Опухоли головы и шеи. М. 1988
Петерсон Б.Е. Онкология. М1980
Плотников Н.А. Костная пластика нижней челюсти. М.1980
Робустова Т.Г. (ред.) Хирургическая стоматология. М. 1990
Робустова Т.Г. «Руководство по ЧЛХ» Москва, 1990
Соловьёв М.М. Онкологические аспекты стоматологии. М. 1983
Сукачёв В.А. Атлас реконструктивных операций на челюсть.М.1984
Степаненко В.В. Морфометрические особенности верхней челюсти у детей
и их значение в практике стоматолога. Автореф. дис. канд. мед. наук. М.
2005.
Золоторева Т., Топоров Г. Хирургическая анатомия головы, Москва, 1968,
 REД.: 1
CATEDRA CHIRURGIE ORO-MAXILO-FACIALA ȘI IMPLANTOLOGIE DATA:
ORALA „ARSENIE GUȚAN”
Pag. 1/17

Хватова В.А. Заболевания височно-нижнечелюстного сустава.М.1982

Хитров Ф.М. (ред.) Атлас пластической хирургии лица и шеи. М. 1984
Шапошников Ю.Г. (ред) Диагностика и лечение ранений. М. 1984
Шаргородский А.Г. (ред.) Воспалительные заболевания челюстно-лицевой
области и шеи.М.1985
Щербатюк Д.И. Профилактика и лечение воспалительных заболеваний
челюстно-лицевой области. Кишинев, 1997
Larry J. Peterson „Oral and Maxilofacial Surgery”. 2003
Alexandru Bucur , Compendiu de chirurgie oro-maxilo-facială, 2009.
Burlibaşa C, „Chirurgie Orală şi maxilofacială” Bucuresti 1999.
Тимофеев а. Руководство по челюстно-лицевой хирургии и хирургической
стоматологии 2002
Fragiskos D. Oral Surgery, 2007, Fragiskos D. Oral Surgery, 2007,
Myron R, Rigid Fixation for Maxillofacial Surgery, 1998.

B. Suplimentară:

Penteleiciuc D. Grefele şi transplantele dento-alveolo-osoase. Bucureşti,1987.

Popovici T. Implante dentare în stomatologie. Chişinău, 1994
Popovici T. Teste de chirurgie orală şi maxilo-facială (vol.I,II,III,IV,V) 1989
Vulcan P. Vasilică-Mozăceni A. Chirurgie dermatologică. Iaşi, 1988.
Бартовский М.Я., Бушан М.Г.Гуцан А.С., Тельчаров Д.И. Краткий
справочник стоматолога. Кишинев.,1986.
Гребенюк В.И., Чуприна Ю.В. Хирургическое лечение параличей лицевых
мышц.Л.,1984
Гречко В.Е. Неотложная помощь в нейростоматологии.М.,1982
Гуцан А.С. \ред.\ Справочник челюстно-лицевых операций. Кишинев, 1990
Кабаков В.Д., Лукьяненко В.И., Аржанцев П.З.. Учебное пособие по
военной челюстно-лицевой хирургии, терапевтический и ортопедической
стоматологии. М.,1980
Кабаков В.Д., Малышев В.А. Переломы челюстей. М.1981
Ковалев В.А. Десмургия и дренирование в хирургической стоматологии.
Л.,1985
Кручинский Г.В. Филиппенко В.И. Одонтогенный верхнечелюстной
синуcит. Минск.1991
 REД.: 1
CATEDRA CHIRURGIE ORO-MAXILO-FACIALA ȘI IMPLANTOLOGIE DATA:
ORALA „ARSENIE GUȚAN”
Pag. 1/17

Кузин М.И. Раны и раневая инфекция М., 1981