http://www.avoconsult.ro/dictionare/dictionar.

php

ABANDONUL - este decizia de a renunţa la un bun sau la un drept (de regulă) de proprietate, luată în
anumite condiţii prevăzute de lege; a părăsi pe cineva, lăsându-l fără sprijin sau ajutor.

ABATEREA - încălcarea dispoziţiilor cu caracter administrativ sau disciplinar, prevăzută de legi şi de alte
reglementări legale şi care atrage după sine sancţiuni disciplinare sau contravenţionale.

ABROGAREA - reprezintă anularea, suprimarea unei legi sau a unei dispoziţii legale şi care are ca rezultat
scoaterea din vigoare, în total sau în parte, a unui act normativ printr-un alt act normativ de aceeaşi valoare
juridică sau de o valoare juridică superioară. Abrogarea poate fi expresă, când actul nou o pronunţă direct,
sau tacită (implicita), când dispoziţiile din actul anterior devin incompatibile cu cele din actul nou.

ABŢINEREA (autorecuzarea) - este instituţia prin care persoana incompatibilă se abţine să participe în
procesul penal, dacă se află într-unul din cazurile de incompatibilitate prevăzute de lege.

ABUZUL - reprezintă o depăşire a legalităţii, este o faptă ilegală, adică exercitarea unui drept împotriva
scopului lui economic si social, a legii sau regulilor de convieţuire socială.

ABUZUL DE DREPT - constituie o faptă ilicită şi angajează răspunderea civilă delictuală a celui în culpă,
în măsura în care sunt întrunite condiţiile legii.

ABUZUL DE ÎNCREDERE - face parte din categoria crimelor şi delictelor contra patrimoniului şi constă
în însuşirea unui bun mobil al altuia, deţinut cu orice titlu, sau dispunerea de acest bun pe nedrept, ori refuzul
de a-l restitui, ori fapta de a schimba în tot sau în parte, substanţa sau calităţile mărfurilor încredinţate spre
transport, sau dacă această schimbare s-a efectuat prin folosirea de substanţe vătămătoare, precum şi fapta de
a distruge obiectele primite în gaj de către creditor.

ABUZUL ÎN SERVICIU CONTRA INTERESELOR PERSOANELOR - este fapta funcţionarului

public, care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în
mod defectuos şi prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane.

ABUZUL IN SERVICIU CONTRA INTERESELOR PUBLICE - este fapta funcţionarului public, care,
în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos
şi prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat ori al
unei unităţi publice, instituţii publice sau altei persoane juridice de interes public, sau o pagubă patrimoniului
acesteia.

ACCEPTAREA - este manifestarea voinţei de a dobândi un drept, de a primi oferta de încheiere a unui
contract, sau de a primi o succesiune.

ACCEPTAREA SUCCESIUNII - reprezintă modalitatea de exercitare a dreptului de opţiune succesorală

ce constă în actul juridic unilateral prin care un moştenitor cu vocaţie universală sau cu titlu universal îşi
exprimă voinţa de a primi moştenirea la care este îndreptăţit.

ACCESIUNEA - reprezintă încorporarea materială a unui lucru considerat mai puţin important într-un bun
mai important, cu efectul dobândirii dreptului de proprietate asupra primului bun de către proprietarul celui
de-al doilea.

ACCESIUNEA IMOBILIARĂ ARTIFICIALĂ - este o formă a accesiunii imobiliare a cărei înfăptuire

presupune intervenţia omului, adică construcţia sau plantaţia făcută de proprietar pe terenul său dar cu

1
materialele altuia ori, construcţia sau plantaţia făcută de o persoană cu materialele sale pe terenul proprietatea
altei persoane, şi implică obligaţia proprietarului ce beneficiază de ea să plătească despăgubiri celui în
detrimentul căruia a operat

ACCESIUNEA IMOBILIARĂ NATURALĂ - este o formă a accesiunii imobiliare care se realizează fără
intervenţia omului, adică: aluviunea, avulsiunea, insulele şi prundişurile, precum şi accesiunea animalelor.

ACCESIUNEA MOBILIARĂ - formă a accesiunii ce constă în unirea prin încorporare a unor bunuri
mobile care aparţin unor proprietari diferiţi, unire prin care se formează un lucru mobil nou ce revine
proprietarului lucrului cel mai important dintre cele care s-au unit, cu obligaţia de a despăgubi pe proprietarul
lucrului mai puţin important.

ACCIDENTUL DE MUNCĂ - este întâmplarea neplăcută care produce rănirea, mutilarea sau moartea
cuiva; vătămarea sănătăţii sau moartea unui angajat, provocate prin acţiunea, de regulă neprevăzută, a unei
cauze exterioare victimei în cazul procesului de muncă sau în legătură cu el.

ACHIESAREA - este încuviinţarea, recunoaştea unui act, a unui drept, a unei hotărâri; în cadrul procesului
civil este manifestarea în forma procesuală a consimţământului pârâtului de a recunoaşte pretenţiile
reclamantului sau a părţii care a pierdut procesul în faţa primei instanţe de a renunţa la calea de atac a
recursului. Reprezintă un act procesual de dispoziţie al părţilor alături de desistare (renunţare) şi tranzacţia
judiciară pentru stingerea procesului civil, acte ce trebuie făcute personal sau prin mandatar cu procură
specială.

ACONTUL - este suma de bani plătită ca garanţie în contul preţului, de una dintre părţile contractante
celeilalte părţi, înainte ca aceasta să fi trecut la executarea obligaţiei sale.

ACORDUL - reprezintă consimţământul la ceva, înţelegerea între două părţi la încheierea unui act juridic,
care, uneori, pentru a fi valabil, se dă în faţa unui funcţionar sau în faţa notarului public.

ACORDUL COMERCIAL - reprezintă forma cea mai frecventă pe care o îmbracă tratatele internaţionale,
este o convenţie prin care, de regulă, două state îşi reglementează relaţiile privind exportul, importul,
tranzitul şi depozitarea mărfurilor, taxele vamale, sistemul de plată, garanţii reciproce etc., şi care, de obicei,
se încheie la nivel guvernamental şi poate fi pe termen lung sau pe termen scurt.

ACREDITAREA - este împuternicirea dată unei persoane prin scrisoare de acreditare într-o calitate
diplomatică.

ACTELE PREMERGĂTOARE - sau investigaţiile prealabile, sunt actele procedurale de natură şi

funcţionalitate specifică, situate în afara procesului penal. Scopul lor este de a completa informaţiile pe care
le au organele de urmărire penală cu privire la săvârşirea unei infracţiuni şi de a preîntâmpina începerea
urmăririi penale în mod nejustificat. Pot fi ascultate anumite persoane, se efectuează verificări, investigaţii,
pânde operative, fotografii, filme, verificarea unor înscrisuri, cercetarea la faţa locului, interceptarea
comunicaţiilor, ascultarea secretă. Nu în orice cauză penală este necesară efectuarea de acte premergătoare.

ACTELE PREPARATORII - sunt actele prin care se pregăteşte realizarea, executarea infracţiunii de a
săvârşi o infracţiune. Legea penală română nu pedepseşte actele preparatorii decât în mod excepţional, în
cazul unor delicte grave când sunt asimilate cu tentativele şi sancţionate ca atare; alteori, sunt incriminate ca
delicte şi crime de sine stătătoare

ACTUL - este acel document elaborat de o autoritate de stat, prin care se atesta un fapt, o obligaţie,
identitatea cuiva. Exista mai multe categorii de acte: actul juridic, actul administrativ, individual, actul de
administrare, act de dispoziţie, act procesual, act procedural.

ACTUL AUTENTIC - reprezintă mijlocul de probă din categoria înscrisurilor prevăzute în Codul civil, care

2
s-a încheiat cu solemnităţile cerute de lege de un funcţionar public, care are dreptul de a funcţiona în locul
unde s-a făcut.

ACTUL DE CRUZIME - este actul săvârşit de infractor în timpul consumării faptei şi care provoacă
victimei suferinţe fizice sau psihice şi chinuri prelungite, ceea ce dă făptuitorului o ferocitate deosebită.
Actul de cruzime constituie circumstanţă agravantă reală şi se răsfrânge şi asupra participanţilor, dacă au
hotărât împreună asupra acestuia. Actele de cruzime alături de actele de violenţă fac parte din fenomenul de
agresivitate, care este o componentă a agresivităţii infractorului. Actele violente chiar dacă nu sunt
enumerate de lege ca circumstanţe agravante, instanţa de judecată le poate reţine ca atare dacă ele imprimă
faptei un caracter grav.

ACTUL DE EXECUŢIE - este actul prin care se duce la îndeplinire hotărârea de a săvârşi o infracţiune,
realizându-se însăşi acţiunea care constituie elementul material al infracţiunii. Actul de execuţie face parte
din faza externă a infracţiunii, în care se încadrează şi tentativa. Legislaţia penală română arată că actele de
execuţie se pedepsesc ori de câte ori legea prevede aceasta.

ACTUL DE ÎNCEPERE A URMĂRIRII PENALE - este actul prin care se dispune începerea urmăririi
penale de către organul competent. Începerea urmăririi penale se dispune prin rezoluţie sau prin proces-
verbal, când organul de urmărire penală se sesizează din oficiu. În cazul constatării urmărirea penală începe
tot prin proces-verbal în cursul şedinţei de judecată. Acestea fiind actele sau modalităţile legale de începere a
urmăririi penale.

ACTUL DE SESIZARE - este actul prin care este sesizat organul de urmărire penală sau se dispune
trimiterea în judecată a inculpatului. Când legea prevede că începerea urmăririi penale nu poate avea loc fără
o sesizare specială, aceasta trebuie făcută în scris şi semnată, iar actul de sesizare trebuie să cuprindă în mod
corespunzător datele prevăzute de plângere. Actul de sesizare al instanţei îl constituie rechizitoriul sau
plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în cazurile prevăzute de lege.

ACTUL DE STARE CIVILĂ - este înscrisul autentic prin care se dovedeşte naşterea, căsătoria sau decesul
unei persoane.

ACTUL SUB SEMNĂTURĂ PRIVATĂ - reprezintă un mijloc de probă din categoria înscrisurilor ce
cuprinde pe lângă conţinut şi semnătura părţilor, elemente necesare pentru valabilitatea lui.

ACTUL JURIDIC CIVIL - reprezintă manifestarea de voinţă făcută cu intenţia de a produce efecte
juridice, adică de a crea, modifica ori stinge un raport juridic civil. Actele juridice sunt de mai multe feluri:
acte juridice uni, bi sau multilaterale (în funcţie de numărul părţilor); acte cu titlul oneros sau gratuit (în
funcţie de scopul urmărit), cele cu titlul oneros se împart în comutative şi aleatorii, iar cele cu titlu gratuit, în
liberalităţi şi acte dezinteresate; acte constitutive, translative şi declarative (după efectele pe care le produc)
s.a.

ACŢIONARUL - este persoana care posedă acţiuni la o societate pe acţiuni sau la o societate în comandită
pe acţiuni.

ACŢIONARUL SEMNIFICATIV - - este persoana care, nemijlocit şi singură, ori prin intermediul sau
împreună şi în legătură cu alte persoane, deţine sau este proprietar de acţiuni sau alte valori mobiliare.

ACŢIUNEA - este desfăşurarea unei activităţi în vederea atingerii unui scop pentru aducerea la îndeplinire a
unei hotărâri delictuoase. Este una dintre modalităţile de realizare a elementului material al infracţiunii,
alături de inacţiune. Acţiunea are în structura sa elemente care poartă denumirea de acte.

ACŢIUNEA CAMBIALĂ - este mijlocul juridic prin care posesorul unei cambii îşi realizează dreptul său
de creanţă izvorât din aceasta, urmărind în cazul în care plata este refuzată, pe debitorul principal ori pe
debitorii în regres. Acţiunea cambială este o acţiune directă şi serveşte creditorului cambial pentru urmărirea

3
datornicului pe cale judiciară, putând fi făcută oricând până la împlinirea termenului de prescripţie, dar poate
fi şi indirectă sau de regres servind creditorului cambial la urmărirea debitorilor în regres, fiind posibilă atât
la împlinirea scadenţei, cât şi în anumite condiţii, mai înainte de data scadentă.

ACŢIUNEA CIVILĂ - este mijlocul legal cel mai important de protejare prin constrângere judiciară a
drepturilor civile încălcate sau a intereselor ocrotite de lege nerespectate. În sens material, reprezintă
posibilitatea reclamantului de a obţine recunoaşterea sau realizarea dreptului său contestat, încălcat,
nerespectat, prin contrângerea judiciară a pârâtului. În sens procesual, dreptul la acţiunea civilă reprezintă
posibilitatea unei persoane de a se adresa organului jurisdicţional, în vederea apărării dreptului său încălcat.

ACŢIUNEA CIVILĂ ÎN PROCESUL PENAL - este mijlocul legal prin care persoana care a suferit o
pagubă ca urmare a delictului săvârşit, solicită despăgubiri în vederea reparării pagubei produse. Obiectul
acţiunii civile este tragerea la răspundere civilă a inculpatului, precum şi a părţii responsabile civilmente.
Acţiunea civilă poate fi alăturată acţiunii penale în cadrul procesului penal, prin constituirea persoanei
vătămate ca parte civilă, situaţie în care ea trebuie soluţionată de instanţa penală.

ACŢIUNEA CONFESORIE - este acea acţiune reală prin care se urmăreşte ocrotirea sau valorificarea
celorlalte drepturi reale principale (exceptând dreptului de proprietate): uz, uzufruct, abitaţie, superficie,
servitute atunci când o altă persoană obstrucţionează exercitarea acestor dezmembrăminte ale dreptului de
proprietate.

ACŢIUNEA DIRECTĂ - constă în dreptul unei persoane de a da în judecată pe altcineva, parte într-un act
juridic, deşi nu este în raport contractual cu pârâtul. Constituind o excepţie de la principiul relativităţii
efectelor contractului, acţiunea directă conferă creditorului o situaţie juridică privilegiată, în sensul că dreptul
la o astfel de acţiune se naşte, în puterea legii, direct în persoana creditorului, fără a trece nici un moment
prin patrimoniul debitorului său, astfel încât titularul acţiunii directe nu va suferi concursul celorlalţi
creditorichiar privilegiaţial debitorului său.

ACŢIUNEA IMOBILIARĂ - desemnează acea acţiune civilă care are ca obiect pretenţii privitoare la
drepturi asupra unui bun imobil (prin natura şi destinaţia lui sau prin obiectul la care se aplică), fiind de
competenţa instanţei locului unde se află situat imobilul.

ACŢIUNEA IPOTECARĂ - desemnează acţiunea reală care se naşte din ipotecă şi care serveşte
creditorului ipotecar la recuperarea creanţei sale ajunse la scadenţă, prin urmărirea bunului ipotecat.

ACŢIUNEA ÎN ANULARE - reprezintă mijlocul procedural de valorificare a dreptului de a cere în justiţie

desfiinţarea retroactivă a unui act juridic lovit de nulitate relativă.

ACŢIUNEA ÎN CONSTATARE - este acţiunea civilă prin care se cere ca instanţa de judecată să constate,
prin hotărârea sa, fie existenţa unui drept, fie inexistenţa unui drept pretins al pârâtului.

ACŢIUNEA ÎN CONSTATAREA NULITĂŢII ABSOLUTE A UNUI ACT JURIDIC - este acel mijloc
procedural de valorificare a dreptului de a cere în justiţie desfiinţarea retroactivă a unui act juridic lovit de
nulitate absolută, acţiune ce poate fi intentată de oricare din părţi, de către procuror şi de către orice persoană
interesată, oricând fiind imprescriptibilă.

ACŢIUNEA ÎN JUSTIŢIE - este mijlocul legal în temeiul căruia se poate aduce înaintea justiţiei conflictul
de drept născut din încălcarea unei norme. Prin ea se solicită instanţei judecătoreşti constatarea sau realizarea
unui drept şi este condiţia necesară ca o instanţă să exercite atribuţiile sale jurisdicţionale. Ea este
concretizată în cererea de chemare în judecată (în materie civilă), în plângerea prealabilă adresată de
persoana vătămată direct instanţei de judecată, în condiţiile prevăzute de lege.

ACŢIUNEA PENALĂ - este mijlocul prevăzut de lege prin care se realizează, în justiţie, tragerea la
răspunderea penală a persoanelor care au săvârşit crime şi delicte şi pedepsirea acestora. Acţiunea penală se

4
pune în mişcare prin actul de inculpare prevăzut de lege (ordonanţa procurorului, rechizitoriul de trimitere în
judecată, dacă acţiunea penală nu a fost pusă în mişcare în cursul urmăririi) şi constituie mijlocul de sesizare
a instanţei, care, odată investită, este obligată să judece. Acţiunea penală se poate exercita în tot cursul
procesului penal şi constituie mijlocul de sesizare al instanţei de judecată şi temeiul juridic în baza căruia
părţile îşi exercită drepturile ce le revin.

ACŢIUNEA ÎN PRESTAŢIE TABULARĂ - este acţiunea reală prin care cel îndreptăţit să-şi intabuleze în
cartea funciară un drept real imobiliar poate cere instanţei judecătoreşti să dispună înscrierea acelui drept în
cartea funciară, dacă cel obligat refuză să predea înscrisul necesar pentru strămutarea ori constituirea
dreptului respectiv în favoarea sa, hotărâre care să suplinească înscrisul de constituire sau de strămutare a
dreptului real imobiliar şi să servească la intabularea acestuia.

ACŢIUNEA ÎN REGRES - reprezintă acea acţiune civilă prin care cel obligat poate cere în justiţie
obligarea aceluia pentru care a plătit să înapoieze plăţile făcute pe seama lor.

ACŢIUNEA ÎN RESCIZIUNE - reprezintă acţiunea civilă prin care partea îndreptăţită cere instanţei
judecătoreşti anularea unui act juridic pentru leziune.

ACŢIUNEA ÎN RESTITUIREA PLĂŢII NEDATORATE - este acţiunea civilă prin care cel ce a făcut o
plată nedatorată cere restituirea ei de la cel care a primit-o fără drept.

ACŢIUNEA ÎN REVENDICARE - este acţiunea prin care proprietarul care a pierdut posesia asupra unui
bun individual determinat, cere instanţei să i se stabilească dreptul de proprietate asupra bunului şi să
redobândească posesia lui de la cel care îl stăpâneşte fără drept.

ACŢIUNEA ÎN REVENDICARE MOBILIARĂ - este acţiunea ce poate avea ca obiect numai bunuri
mobile în care reclamantul revendicant va trebui să dovedească că a fost posesor al bunului revendicat, că
acel lucru a ieşit din patrimoniul lui fără voia sa şi că bunul respectiv este identic cu acela aflat în detenţia
ilegală a pârâtului.

ACŢIUNEA ÎN REZILIERE - este mijlocul procedural de valorificare, în caz de neînţelegere între părţi, a
dreptului de obţine rezilierea unui contract sinalagmatic pentru neexecutarea culpabilă a obligaţiilor celeilalte
părţi.

ACŢIUNEA ÎN REZOLUŢIE - este mijlocul procedural prin care una din părţile unui contract poate cere
rezoluţiunea contractului pentru neexecutarea culpabilă a obligaţiilor celeilalte părţi. În cazul în care părţile
au stipulat în contract un pact comisoriu de gradul II şi III, acţiunea în rezoluţie este o acţiune de constatare.

ACŢIUNEA ÎN SIMULAŢIE - este mijlocul procedural prin care se cere instanţei de judecată înlăturarea
unui act juridic aparent, simulat, descoperindu-se existenţa şi cuprinsul actului juridic secret încheiat de părţi.
Acţiunea poate fi intentată de oricare dintre părţile actului juridic, precum şi de terţii care au interesul să se
prevaleze de actul secret.

ACŢIUNEA MIXTĂ - este acea acţiune civilă prin care se exercită concomitent un drept real şi un drept
personal (de creanţă), ambele luând naştere din aceeaşi operaţiune juridică.

ACŢIUNEA MOBILIARĂ - este acţiunea civilă ce are ca obiect pretenţii privitoare la drepturi asupra unui
bun mobil corporal sau incorporal, ori mobil prin anticipaţie, fiind de competenţa instanţei unde se află
domiciliul pârâtului.

ACŢIUNEA NEGATORIE - reprezintă acţiunea reală prin care reclamantul contestă faptul că pârâtul ar
avea un drept de superficie, un drept de uzufruct, uz, abitaţie ori de servitute.

ACŢIUNEA OBLICĂ - este acţiunea civilă prin care creditorul chirografar exercită în numele debitorului

5
său drepturile şi acţiunile patrimoniale neexercitate de către acesta, reprezentând un mijloc preventiv de
apărare împotriva pericolului insolvabilităţii debitorului şi urmăreşte ca scop conservarea patrimoniului
acestuia. Pentru exercitarea acţiunii oblice debitorul trebuie să fi neglijat ori să fi refuzat a-şi executa el
însuşi dreptul în exercitarea căruia i se subrogă creditorul, să existe un pericol de insolvabilitate al
debitorului prin pierderea dreptului neexercitat de el sau, creanţa creditorului să fie certă şi lichidă.

ACŢIUNEA PAULIANĂ - este acea acţiune prin care creditorul poate cere anularea actelor juridice făcute
în frauda drepturilor sale de către debitor, pentru a cărei intentare este necesară existenţa unei fraude din
partea debitorului, să se fi prejudiciat drepturile creditorului, care să constea în micşorarea gajului general de
natură să determine insolvabilitatea totală sau parţială a debitorului, actul atacat să nu constituie exerciţiul
unui drept strict personal al debitorului; creanţa creditorului să fie anterioară actului atacat, să fie certă,
lichidă şi exigibilă; în cazul actelor cu titlu oneros, terţul să fi participat în complicitate cu debitorul la
fraudă.

ACŢIUNEA PERSONALĂ - este acţiunea care se întemeiază pe un drept personal, de creanţă, servind la
exercitarea sau apărarea acelui drept.

ACŢIUNEA PETITORIE - este acea acţiune reală imobiliară care tinde la apărarea dreptului de proprietate
sau a altui drept real imobiliar şi care priveşte însuşi fondul dreptului ce aparţine numai titularului dreptului
încălcat, contestat sau nerespectat.

ACŢIUNEA POSESORIE - este acţiunea reală imobiliară prin care se urmăreşte apărarea posesiunii
imobilului, putând fi intentată de posesorchiar dacă nu este şi proprietarul imobilului respectiv.

ACŢIUNEA REALĂ - este acţiunea civilă prin care se urmăreşte ocrotirea sau valorificarea unui drept real.

ACŢIUNILE LA PURTĂTOR - sunt acele acţiuni emise de societăţile comerciale care nu prezintă
menţiunea numelui titularului, ele aparţinând celui care le posedă.

ACŢIUNILE NOMINATIVE - sunt acţiunile emise de societăţi comerciale la care numele titularului este
menţionat atât pe titlu cât şi în registrul societăţii. Astfel numai titularii lor pot exercita drepturile pe care le
încorporează, ele pot fi cesionate, dar acest lucru trebuie menţionat în registrul societăţii.

ACUZATUL (învinuit sau inculpat) - este persoana învinuită de săvârşirea unor fapte penale de o anumită
gravitate, numite crime. El este considerat parte principală în procesul penal.

ACUZATORUL - este persoana care acuză. În procesul penal, dovedirea vinovăţiei revine acuzării, adică
procurorului, respectiv părţii vătămate, în situaţia în care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea
prealabilă a acesteia adresată direct instanţei de judecată. Procurorul nu are numai sarcina de a dovedi
învinuirea, ci este obligat să administreze probe şi în favoarea inculpatului.

ADJUDECAREA - este modul de dobândire a dreptului de proprietate constând în atribuirea, prin hotărâre
judecătorească, a unui bun scos la licitaţie publică persoanei care oferă preţul cel mai mare.

AD PROBATIONEM - este o locuţiune latină, utilizată în legătură cu o condiţie de formă a unui act juridic
pentru a exprima ideea că aceasta este cerută de lege numai pentru dovada existenţei actului respectiv şi nu
pentru validitatea acestuia.

AFINI - sunt persoanele între care există o legătură de rudenie (soţii între ei nu sunt afini, aşa cum nici
rudele unuia dintre soţi nu sunt afini cu rudele celuilalt soţ).

AFLAREA ADEVĂRULUI - reprezintă un principiu fundamental în procesului penal, conform căruia, în

desfăşurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele şi împrejurările
cauzei, precum şi cu privire la făptuitor.

6
AGRESORUL - este persoana care săvârşeşte o agresiune şi devine susceptibilă de a fi trasă la răspundere
penală.

ALIBI - reprezintă dovada sau mijlocul de apărare prin care o persoană îşi dovedeşte nevinovăţia rezultată
din constatarea că la data săvârşirii crimei se afla în altă parte decât în locul unde s-a comis aceasta.

ALIENABIL - este un atribut juridic ce caracterizează anumite categorii de drepturi sau de bunuri,
exprimând posibilitatea înstrăinării acestora prin acte juridice cu respectarea dispoziţiilor prevăzute de lege.

ALUVIUNEA - reprezintă o formă a accesiunii imobiliare naturale ce constă în creşterile de pământ care se
fac succesiv de-a lungul malurilor apelor curgătoare, creştere ce se cuvine proprietarului fondului riveran.

AMENDAMENTUL - reprezintă acel text care se introduce într-un proiect de lege, pentru a preciza, a
completa sau pentru a modifica unele dispoziţii.

AMENDA - este sancţiunea administrativă, contravenţională, fiscală sau civilă care constă în obligaţia
autorilor unor fapte ilicite, de a plăti o sumă de bani la bugetul de stat.

AMENDA JUDICIARĂ - reprezintă sancţiunea ce se aplică de către organul de urmărire penală prin
ordonanţă şi de instanţa de judecată, prin încheiere, persoanei care în cursul procesului penal a săvârşit o
abatere judiciară dintre cele prevăzute de legea procesual penală.

AMENDA PENALĂ - este pedeapsa principală ce constă în suma de bani pe care infractorul este
condamnat de instanţă să o plătească. Este prevăzută ca o sancţiune alternativă cu pedeapsa închisorii şi se
aplică numai în limitele prevăzute de lege.

AMNISTIA - cauză care înlătură răspunderea penală alături de prescripţia răspunderii penale, lipsa plângerii
prealabile şi împăcarea părţilor. Această cauză înlătură posibilitatea aplicării sancţiunilor şi nu priveşte
caracterul penal al faptei. Este un act de clemenţă a puterii supreme legislative (Parlamentul României) prin
care se înlătură răspunderea penală pentru fapta săvârşită. Ea se acordă prin lege şi, dacă intervine înainte de
condamnare, înlătură răspunderea penală, iar dacă intervine după condamnare înlătură şi executarea
pedepsei, precum şi celelalte consecinţe ale condamnării. Amnistia nu are efecte asupra măsurilor de
siguranţă, educative şi asupra drepturilor persoanei vătămate (nu înlătură acţiunea civilă).

AMPRENTA - este urma lăsată prin presare pe o suprafaţă, şi poate fi: amprentă digitală (urma lăsată de
ţesuturile papilare ale degetului); amprentă palmară (lăsată de palmă); amprentă plantară (lăsată de talpa
piciorului desculţ).

ANCHETA INTERNAŢIONALĂ - reprezintă o modalitate de soluţionare paşnică a diferendelor ce constă

în clarificarea unor chestiuni foarte controversate ce formează obiectul diferendului internaţional, de către o
comisie desemnată în acest scop de părţile aflate în litigiu sau de către o organizaţie internaţională ale cărei
concluzii au un caracter facultativ.

ANTECONTRACTUL DE VÂNZARE-CUMPĂRARE - este acordul de voinţă contractual prin care o

parte sau ambele părţi se obligă să semneze în viitor un anumit contract de vânzare-cumpărare, stabilind şi
conţinutul esenţial al acestuia.

ANTREPRENOR - este persoana care a încheiat un contract de atrepriză, obligându-se astfel faţă de
cocontractantul său, numit client sau beneficiar, să execute, pe riscul său, o anumită lucrare în schimbul unui
preţ stabilit în raport cu rezultatul obţinut.

ANULABIL - este acel caracter al unui act juridic de a fi susceptibil de anulare, dacă nu a fost încheiat cu
respectarea dispoziţiilor legale în vigoare.

7
ANULAREA - este acea sancţiune civilă ce constă în desfiinţarea retroactivă prin hotărâre judecătorească a
unui act juridic lovit de nulitate relativă

APATRID - este persoana care nu are cetăţenia nici unui stat dar pentru al căror statut juridic internaţional
au fost elaborate două convenţii: Convenţia privind statutul apatrizilor de la New York din 1954, conform
căreia apatrizii de pe teritoriul unui stat se vor bucura de un tratament la fel de favorabil ca şi acela acordat
străinilor, şi Convenţia pentru reducerea cazurilor de apatridie semnată la New York în 1961.

APĂRĂTOR - este persoana care are calificarea profesională, cunoştinţe de specialitate şi dreptul să acorde
asistenţă juridică sau să reprezinte părţile într-un proces. Dreptul la apărare constituie un drept fundamental
al cetăţenilor fiind consacrat de Constituţia României şi în Codul de procedură penală.

APELUL - este calea de atac ordinară prevăzută de Codul de procedură penală, fiind al doilea grad de
jurisdicţie asupra fondului cauzei. De regulă, pot fi atacate cu apel toate sentinţele, cu excepţia unor sentinţe
pronunţate de tribunalul militar privind crimele şi delictele contra ordinii şi disciplinei militare, sentinţele
pronunţate de curţile de apel şi Curtea Militară de Apel, sentinţele pronunţate de secţia penală şi secţia
militară a Curţii Supreme de Justiţie.

APRECIEREA PROBELOR - operaţiune ce constă în evaluarea şi compararea probelor administrate, şi

formularea concluziilor cu privire la puterea probantă şi valoarea lor într-o cauză penală. Aprecierea unei
probe se face de către organul de urmărire penală şi de instanţa de judecată potrivit convingerii lor, formate
în urma examinării tuturor probelor administrate şi conducându-se după conştiinţa lor.

ARBITRAJUL INTERNAŢIONAL - reprezintă modul de reglementare a diferendelor internaţionale, în

care părţile, printr-o convenţie formală, se supun deciziei unei terţe părţi în urma unei proceduri contencioase
din care rezultă o hotărâre definitivă. Scopul arbitrajului este acela de a hotărî pe baza aplicării regulilor
convenite anterior de părţi şi a dreptului internaţional soluţionarea într-un anumit mod a conflictului ivit între
ele.

ARESTAREA - este privarea de libertate a unei persoane, măsură procesuală prevăzută de Codul de
procedură penală şi a cărei aplicare asigură desfăşurarea normală a procesului penal în vederea realizării
scopului acestuia.

ARVUNA - reprezintă suma de bani pe care o parte o dă celeilalte părţi în urma încheierii unui contract sau a
unui antecontract, urmând ca în caz de nerealizare a contractului din culpa uneia dintre părţi, aceasta să
piardă suma deja plătită, respectiv să restituie dublul sumei primite dacă acest lucru este prevăzut în mod
expres în contract.

ASCENDENŢII ORDINARI - sunt ascendenţii defunctului, alţii decât părinţii lui (care sunt ascendenţi
privilegiaţi), adică bunici, străbunici etc. fără limită de grad, care pot fi din căsătorie, din afara căsătoriei, sau
în cazul adopţiei cu efecte depline, din rudenia civilă rezultat al adopţiei şi care alcătuiesc clasa a III-a de
moştenitori legali.

ASCENDENŢII PRIVILEGIAŢI - sunt părinţii defunctului chemaţi la succesiunea acestuia şi fac parte din
clasa a II-a de moştenitori legali.

ASIGURAREA - este măsura care se ia în vederea prevenirii, înlăturării, reparării unor consecinţe negative
ce se vor putea produce datorită unor evenimente dăunătoare, numite în acest caz riscuri asigurate.

ASIGURATUL - este subiectul unui raport juridic de asigurare care, în cazul producerii evenimentului
asigurat, este îndreptăţit să pretindă prestaţia pe care o implică tipul respectiv de asigurare.

ASOCIATUL - este o parte într-un contract de societate, membru al unei asociaţii.

8
ASOCIAŢIA DE PROPRIETARI - organizaţie a proprietarilor apartamentelor dintr-o clădire cu mai multe
apartamente proprietate privată sau mixtă.

ASOCIAŢIA MAGISTRAŢILOR DIN ROMÂNIA - asociaţie profesională a judecătorilor şi procurorilor

din România cu personalitate juridică şi statut propriu.

ASISTENŢA JURIDICĂ - este forma prin care se manifestă dreptul la apărare. Învinuitul sau inculpatul are
dreptul să fie asistat de un apărător în tot cursul urmăririi penale şi al judecăţii, iar organele judiciare sunt
obligate să-i aducă la cunoştinţă acest drept.

AUDIEREA - este un act procedural ce constă în ascultarea învinuitului sau inculpatului, a celorlalte părţi
din procesul penal, a martorului, precum şi a expertului, care se poate realiza pe tot cuprinsul procesului
penal în modul şi în condiţiile prevăzute de lege.

AUTORUL - este persoana care a creat o operă literară, artistică, ştiinţifică sau orice altă operă de creaţie
intelectuală şi care se bucură de toate prerogativele care alcătuiesc conţinutul dreptului de autor asupra operei
pe care a creat-o.

AUTORITATEA DE LUCRU JUDECAT - este un principiu juridic potrivit căruia hotărârile judecătoreşti
definitive capătă autoritate (putere) de lucru judecat, nemaiputând fi atacate decât prin căile de atac
extraordinare. Hotărârile judecătoreşti definitive devin executorii şi împiedică o nouă urmărire pentru aceeaşi
faptă, chiar dacă acesteia i s-ar da o nouă încadrare juridică.

AUTORITATEA TUTELARĂ - este organul de stat căruia îi revin, conform legii, atribute privitoare la
stabilirea şi organizarea tutelei, la supravegherea, controlul şi îndrumarea activităţii de ocrotire a minorului şi
a altor incapabili.

AUTORIZAŢIA PREALABILĂ - este actul administrativ a cărui existenţă şi valabilitate condiţionează

posibilitatea încheierii legale a unui act juridic civil sau a desfăşurării unei anumite activităţi, controlate în
prealabil de către organul de stat competent.

AVULSIUNE - este formă a accesiunii imobiliare naturale ce constă în alipirea la un teren a unei bucăţi de
pământ smulse de la un alt teren, prin acţiunea unei ape curgătoare, bucată de teren care devine proprietatea
titularului terenului la care s-a produs alipirea, cu posibilitatea pentru fostul proprietar de a o revendica în
termen de un an.

BANCRUTA FRAUDULOASĂ - constă în falsificarea, sustragerea sau distrugerea evidenţelor societăţii

sau ascunderea unei părţi din activul societăţii, înfăţişarea de datorii neexistente sau prezentarea în registrele
societatii, în alt act ori în bilanţ, a unor sume nedatorate, precum şi în caz de faliment al societăţii,
înstrăinarea în frauda creditorilor a unei părţi însemnate din activ.

BARTER - constituie o formă de compensare a valorilor privind mărfurile exportate şi importate de un grup
restrâns de parteneri din două ţări diferite, cu scopul de a se evita plata lor în valută. Spre deosebire de
cliring, care se încheie prin acorduri guvernamentale, operaţiunile de barter au la bază convenţii încheiate cu
firme comerciale participante.

BĂNUIT - este un concept folosit în practica judiciară care desemnează persoana presupusă că ar fi săvârşit
o infracţiune, dar cu privire la care nu există probe suficiente pentru a fi pusă sub urmărire penală.

BENEFICIAR - este persoana în folosul căreia se constituie sau se transferă un drept subiectiv, ori se
execută o lucrare sau se prestează un anumit serviciu în condiţiile şi la termenele stabilite printr-un act

9
juridic; este cel în folosul căruia se constituie un drept real de folosinţă asupra unui teren.

BILET LA ORDIN - reprezintă titlul de credit în baza căruia o persoană, numită emitent, îşi asumă
obligaţia de a plăti altei persoane, numită beneficiar, o sumă de bani la împlinirea termenului de scadenţă.

BIROU DE CARTE FUNCIARĂ - reprezintă un compartiment auxiliar al judecătoriei, care are ca obiect
de activitate înscrierea în cartea funciară a actelor şi faptelor juridice referitoare la imobile.

BREVET DE INVENŢIE - reprezintă acel înscris oficial prin care se face descrierea unei invenţii şi
instituirea protecţiei juridice asupra acesteia, şi care oferă titularului dreptul de folosire exclusivă a invenţiei
respective.

BUNA CREDINŢĂ - este convingerea intimă a unei persoane că tot ceea ce face este bine, conform legii;
este obligaţia de comportament conform cu regulile de convieţuire, care revine părţilor la încheierea şi
executarea unei convenţii. Are importanţă şi pentru a se face deosebirea între martorul de bună credinţă şi
martorul de rea-credinţă sau mincinos.

BUNURILE - reprezintă acele lucruri în privinţa cărora se pot constitui drepturi şi obligaţii patrimoniale şi
care pot constitui o valoare economică.

BUNURILE COMUNE - sunt bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soţi care, de la data
dobândirii lor, sunt bunuri comune ale soţilor. Pot deveni bunuri comune toate bunurile fără a distinge dacă
sunt mobile sau imobile, corporale sau incorporale, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege. Soţii
sunt egal îndreptăţiţi să administreze şi să dispună de bunurile comune care nu pot fi urmărite de creditorii
personali ai unuia dintre soţi. Nici unul dintre soţi nu poate înstrăina şi nici nu poate greva un teren sau
construcţie, ce face parte din bunurile comune, dacă nu are consimţământul expres al celuilalt soţ. La
desfacerea căsătoriei bunurile comune fac obiectul partajului.

BUNURILE CORPORALE - definesc acele bunuri care au o existenţă materială.

BUNURILE DIVIZIBILE - reprezintă acele lucruri care pot fi împărţite în mai multe diviziuni, fragmente,
părţi, etc., fără ca prin acesta să li se schimbe destinaţia.

BUNURILE FRUGIFERE - sunt acele bunuri susceptibile de a produce fructe naturale, industriale sau
civile.

BUNURILE FUNGIBILE - sunt acele bunuri susceptibile de înlocuire cu altele de acelaşi fel pentru
executarea unor obligaţii stabilite prin voinţa părţilor.

BUNURILE GENERICE - sunt acele bunuri ce se caracterizează prin însuşiri comune lucrurilor aparţinând
aceluiaşi gen, clase sau categorii.

BUNURILE IMOBILE - sunt acele lucruri care au o aşezare fixă, stabilă, care nu pot fi mutate dintr-un loc
în altul fără să-şi piardă destinaţia iniţială sau identitatea. Pot fi bunuri imobile prin destinaţia lor, prin natura
lor sau prin obiectul la care se aplică.

BUNURILE INDIVIZIBILE - sunt acele bunuri ce nu pot fi împărţite în mai multe fragmente, părţi, fără a i
se schimba destinaţia. Indivizibilitatea unui lucru rezultă din natura lui.

BUNURILE MOBILE - sunt acelea care nu au o aşezare fixă, stabilă, care poate fi mişcat dintr-un loc în
altul prin forţă proprie sau cu concursul unei energii străine, fără să-şi piardă valoarea economică. Un bun
poate fi mobil prin natura lui, prin anticipaţie sau prin determinarea legii.

BUNURILE NECOMSUMPTIBILE - sunt acelea care pot face obiectul unor acte de folosinţă repetate,

10
fără a-şi pierde identitatea sau fără a trebui să treacă în alt patrimoniu.

BUNURILE PRINCIPALE - sunt acele lucruri care au o existenţă de sine stătătoare, o destinaţie
economică proprie şi un regim juridic independent, şi la utilizarea cărora pot servi unul sau mai multe lucruri
accesorii.

BUNURILE PUBLICE - sunt bunurile ce aparţin domeniului public şi sunt de uz sau de interes public,
declasate ca atare prin acte normative. Dreptul de proprietate asupra acestor bunuri aparţine statului şi
unităţilor administrativ-teritoriale, care exercită posesia, folosinţa şi dispoziţia asupra lor, în limitele şi în
condiţiile prevăzute de lege.

BUNURILE SUCCESORALE - sunt acele bunuri care intră în componenţa masei succesorale.

BUNURILE VIITOARE - sunt bunurile care fac obiectul unei obligaţii civile care urmează a fi produse sau
dobândite de debitor.

BUNELE MORAVURI - constituie ansamblul normelor de conduită cu caracter moral, la care legea civilă
face uneori trimitere pentru a fi luate în considerare de către instanţele de judecată, ca un criteriu de apreciere
a caracterului imperativ a unor texte de lege, a caracterului licit al unei cauze sau condiţii contractuale.

BURSA DE VALORI - - este o instituţie cu personalitate juridică ce asigură publicului, prin activitatea
intermediarilor autorizaţi, sisteme, mecanisme şi proceduri adecvate pentru efectuarea continuă, ordonată,
transparentă şi echitabilă a tranzacţiilor cu valori mobiliare şi care constituie piaţa oficială şi organizată
pentru negocierea valorilor mobiliare admise la cotă, oferind economiile investite în ele garanţie morală şi
securitate financiară prin măsurarea continuă a lichidităţii respectivelor valori mobiliare.

CADASTRUL - reprezintă sistemul unitar şi obligatoriu de evidenţa tehnică, economică şi juridică prin care
se realizează identificarea, înregistrarea, reprezentarea pe hărţi şi planuri cadastrale a tuturor terenurilor,
precum şi a celorlalte bunuri imobile de pe întreg teritoriul ţării.

CADUCITATEA - reprezintă lipsa de eficacitate a unui act juridic, determinată de un eveniment

independent de voinţa sau de culpa părţilor, după încheierea valabilă a actului, şi care împiedică producerea
efectelor sale.

CALEA DE ATAC - este un mijloc juridic procesual, pus la dispoziţia părţii interesate, procurorului etc.,
prin care se creează posibilitatea verificării legalităţii şi temeiniciei, hotărârilor judecătoreşti şi înlăturarea
eventualelor greşeli judiciare.

CALITATEA - reprezintă acel ansamblu de însuşiri specifice pe care trebuie să le aibă produsele sau
bunurile care formează obiectul unui contract în concordanţă cu prevederile legale şi convenţionale.

CALOMNIA - - face parte din grupul delictelor contra demnităţii, aşezate în capitolul VIII, titlul I, art. 225,
Codul penal, partea specială, şi care constă în afirmarea sau imputarea în public, prin orice mijloace, a unei
fapte determinate privitoare la o persoană, care, dacă ar fi adevărată, ar expune acea persoană la o sancţiune
penală, administrativă sau disciplinară, ori dispreţului public.

CAMBIA - reprezintă acel titlu de credit ce conţine o obligaţie de plată sau de a face fără să se plătească fără
contraprestaţie o sumă determinată, în virtutea căreia o persoană dă mandat altei persoane să execute acea
obligaţie în favoarea unei a treia persoane, numită beneficiar, la împlinirea scadenţei.

CAPACITATEA DE EXERCIŢIU - - reprezintă capacitatea persoanei de a-şi exercita drepturile şi de a-şi

asuma obligaţiile, săvârşind acte juridice, personal sau prin reprezentantul legal - părinte sau tutore. Aceasta

11
se dobândeşte la data la care persoana devine majoră şi încetează o dată cu moartea persoanei sau cu ocazia
punerii sub interdicţie judecătorească.

CAPACITATEA DE FOLOSINŢĂ - - conform decretului nr. 31/1954 reprezintă capacitatea de a avea

drepturi şi obligaţii. Aceasta începe la naşterea persoanei şi încetează o dată cu moartea acesteia.

CAPACITATEA JURIDICĂ - reprezintă aptitudinea generală a persoanei fizice sau juridice de a avea
drepturi şi obligaţii recunoscute de lege, de a fi subiect de drept.

CAPACITATEA PENALĂ - este aptitudinea unei persoane de a răspunde penal pentru crimele sau
delictele săvârşite. De regulă, orice persoană are capacitate penală. Nu au capacitate penală minorii până la
vârsta de 14 ani şi persoanele bolnave mintal (incapabilii), categorii de persoane care, din cauza vârstei sau
stării mintale, nu au discernământul necesar pentru a-şi da seama de faptele săvârşite şi de consecinţele
acestora.

CAPACITATEA SUCCESORALĂ - este aptitudinea unei persoane de a fi subiect al drepturilor şi

obligaţiilor ce le implică calitatea sa de moştenitor. Capacitatea succesorală a persoanei fizice începe de la
naşterea acesteia şi încetează la data morţii sau la data stabilită printr-o hotărâre de declarare a morţii sale
prezumate, precum şi dacă se ivesc cazuri de nedemnitate succesorală.

CAPITALUL SOCIAL - este acea parte din patrimoniul unei societăţi comerciale, care cuprinde aportul în
bani sau în natură, adus de membrii societăţii la data constituirii acesteia, pentru a servi la înfăptuirea
activităţii ei şi la atingerea scopului urmărit.

CARTEA FUNCIARĂ - este sistemul de publicitate imobiliară întemeiat pe identificarea cadastrală a

imobilelor; care poate fi colectivă (pentru întreaga construcţie) sau individuală (pentru fiecare etaj,
apartament sau parcelă de teren având proprietari diferiţi).

CASAREA - defineşte desfiinţarea unei hotărâri judecătoreşti ca urmare a admiterii unei căi de atac (recurs,
apel, recurs în anulare).

CAUŢIUNEA - reprezintă suma de bani depusă de inculpat prin care se garantează respectarea de către
acesta a obligaţiilor cei revin pe timpul liberării provizorii şi este la dipoziţia organului de urmărire penală
sau a instanţei de judecată care a dispus liberarea provizorie pe cauţiune.

CAZIERUL JUDICIAR - reprezintă un sistem de organizare şi clasificare a fişelor de evidenţă în care sunt
consemnate datele privind antecedentele penale ale unei persoane (sancţiunile penale ce i s-au aplicat,
începerea, întreruperea şi încetarea executării pedepsei închisorii, liberarea condiţionată, amnistia, graţierea,
prescripţia, reabilitarea etc.), în mod provizoriu, până la soluţionarea definitivă a cauzei date privind punerea
în mişcare a acţiunii penale şi arestarea preventivă luată împotriva învinuitului (inculpatului).

CAZUL FORTUIT - reprezintă o cauză care înlătură caracterul penal al faptei şi vinovăţia persoanei, când
acţiunea sau inacţiunea, care a produs rezultatul periculos, a intrat în concurs cu o forţă străină de conştiinţa
şi voinţa persoanei, intervenţie care a dat naştere unui rezultat pe care făptuitorul nu l-a conceput şi nici nu l-
a urmărit. Cazul fortuit înlătură şi răspunderea civilă.

CĂSĂTORIA - reprezintă uniunea liber consimţită între un bărbat şi o femeie, încheiată potrivit
dispoziţiilor legale, cu scopul de a întemeia o familie, şi care este reglementată de normele imperative ale
legii. Actul juridic prin care se încheie căsătoria nu poate fi considerat un contract deoarece în cazul unui
contract fiecare parte urmăreşte un scop diferit, pe când în cazul căsătoriei ambele părţi urmăresc un scop
comun, acela de a întemeia o familie; pentru că efectele juridice ale contractului sunt determinate de părţi, în
timp ce efectele căsătoriei sunt prestabilite de lege, cei care se căsătoresc au numai posibilitatea de a accepta
sau nu statutul legal al căsătoriei aşa cum este el stabilit de lege; în principiu, contractul poate fi susceptibil
de modalităţi, pe când căsătoria nu poate fi afectată de asemenea modalităţi; căsătoria nu poate înceta prin

12
simplul acord de voinţă al părţilor sau prin voinţa unilaterală a uneia dintre părţi, precum în cazul
contractelor; în cazul nerespectării obligaţiile contractuale de către una din părţi, cealaltă parte poate cere
rezoluţiunea contractului, dar căsătoria nu poate fi desfăcută decât prin divorţ în condiţiile stabilite prin lege.

CĂSĂTORIA FICTIVĂ - este o formă a simulaţiei, când nu s-a încheiat în scopul de a întemeia o familie,
adică de a crea relaţii patrimoniale şi personale pe care căsătoria le implică ci, cu scopul de a obţine anumite
rezultate care altfel nu s-ar fi putut obţine, fiind un mijloc pentru realizarea unui scop ilicit. Dacă din
căsătoria fictivă s-au născut ori conceput copii, ceea ce presupune că soţii au convieţuit, nu se mai poate
declara nulitatea căsătoriei pentru fictivitate.

CĂSĂTORIA PUTATIVĂ - este aceea care, deşi nulă sau anulată, produce totuşi unele efecte faţă de soţul
care a fost de bună-credinţă la încheierea ei, adică de a nu fi cunoscut cauza nulităţii căsătoriei.

CEDAT - este debitorul unui raport juridic de obligaţie care a făcut obiectul unei cesiuni de creanţă, prin
efectul căreia o altă persoană numită cesionar, a devenit creditor în locul cedentului.

CEDENT - este creditorul care îşi transmite dreptul său unei alte persoane numite cesionar, printr-o cesiune
de creanţă.

CENZOR - este persoana desemnată să verifice gestiunea unei organizaţii, societăţi comerciale etc. , ce face
parte dintr-o comisie de cenzori sau de revizie; este persoana aleasă de către Adunarea generală a unei
societăţi comerciale, dintre asociaţii ei sau din afară, pentru a verifica conturile prezentate de administraţie.

CERCETAREA - defineşte acţiunile desfăşurate de organele de urmărire penală sau de jurisdicţie pentru
stabilirea existenţei sau inexistenţei unei infracţiuni, împrejurările şi condiţiile în care fapta penală s-a
săvârşit şi identificarea infractorului.

CERCETAREA LA FAŢA LOCULUI - este activitatea de urmărire penală, ce constă în cercetarea

nemijlocită şi amănunţită a locului unde s-a săvârşit infracţiunea pentru a se face constatări cu privire la locul
săvârşirii faptei, a se descoperi şi a se fixa urmele infracţiunii, precum şi împrejurările în care infracţiunea a
fost comisă. Ea se efectuează de către organele de urmărire penală şi de către instanţa de judecată, atunci
când este necesar, în prezenţa părţilor şi a învinuitului sau a inculpatului arestat.

CERTIFICATUL - reprezintă înscrisul eliberat de către un organ de stat, prin care se adevereşte existenţa
unei fapte sau săvârşirea unui act juridic.

CERTIFICATUL DE MOŞTENITOR - este înscrisul oficial prin care, la încheierea procedurii

succesorale notariale, notarul constată calitatea de moştenitor a unei persoane, precum şi drepturile
succesorale ale acesteia, şi care constituie totodată şi dovada acestei calităţi.

CERTIFICATUL DE NAŞTERE - reprezintă certificatul de stare civilă eliberat unei persoane cu ocazia
naşterii sale şi în care se consemnează acest eveniment.

CESIONARUL - este acea persoană care dobândeşte de la cedent calitatea de creditor într-un raport juridic
de obligaţie preexistent, printr-o cesiune de creanţă.

CESIUNEA DE CREANŢĂ - reprezintă mijlocul specific de transmitere a obligaţiilor constând în acordul

de voinţe prin care creditorulnumit cedenttransmite în mod voluntar, cu titlu oneros sau cu titlu gratuit,
dreptul său de creanţă unei alte persoanenumită cesionarcare va deveni astfel creditor în locul său, şi care va
putea încasa creanţa cedată de la debitor.

CETĂŢENIA - reprezintă legătura juridică şi politică permanentă dintre o persoană fizică şi un stat, care
generează şi exprimă drepturile şi obligaţiile reciproce dintre acea persoană şi statul al cărui cetăţean este.

13
CHIRIAŞ - este acea persoană care dobândeşte folosinţa unei locuinţe sau a altui bun în baza unui contract
de închiriere, plătind în schimb o sumă de bani numită chirie.

CITAŢIA - este actul procedural, prin care o persoană este chemată în faţa organelor de urmărire penală sau
a instanţei de judecată. Citaţia are caracter de ordin şi obligă persoana citată să se prezinte la data şi la locul
indicat, în caz de neprezentare putându-i-se aplica amenda judiciară prevăzută de lege.

CLASA DE MOŞTENITORI - reprezintă categoria de persoane aflate în relaţii de rudenie cu defunctul,

care sunt chemate la succesiunea acestuia în ordinea stabilită de lege.

CLAUZA - este prevederea sau stipulaţia cuprinsă într-un act juridic. Clauza contractuală se stabileşte în
contract prin acordul de voinţă al părţilor. Clauza penală este clauza prin care părţile evaluează, anticipat şi
prin apreciere, daunele ce i se cuvin creditorului în caz de neexecutare, executare cu întârziere sau executare
necorespunzătoare a clauzelor contractuale.

CLAUZA COMPROMISORIE - reprezintă o stipulare cu caracter specialce vizează diferendele care pot să
apară în legătură cu aplicarea sau interpretarea tratatului respectiv - sau, cu caracter generalcare vizează toate
diferendele ce pot să apară între părţi- dintr-un tratat bilateral sau multilateral, prin care statele-părţi se obligă
ca, în cazul apariţiei unui diferend între ele, să-l soluţioneze prin metoda arbitrajului internaţional.

CLAUZA PENALĂ - este convenţia accesorie prin care părţile contractuale stabilesc, prin apreciere,
cuantumul daunelor-interese compensatorii sau moratorii, care vor fi datorate de partea în culpă în caz de
neexecutare a obligaţiilor contractuale.

COAUTORATUL - este forma participaţiei penale, care constă în săvârşirea unei crime sau a unui delict de
câte două sau mai multe persoane, situaţie în care toate persoanele participante au calitatea de autori ai
aceleiaşi fapte.

CODUL - este actul legislativ care cuprinde într-un sistem unitar normele dintr-o ramură a dreptului.

COGITATIONIS POENA NEMO PUNITUR - (nimeni nu poate suferi o pedeapsă pentru gândurile sale)
principiu al dreptului penal cunoscut încă din dreptul roman. Gândurile omului neexteriorizate prin acte de
conduită, nu pot constitui temei al răspunderii penale, deoarece intenţia nu s-a tradus în faptă, în acţiune.

COLATERALII ORDINARI - sunt rudele defunctului, altele decât fraţii, surorile şi descendenţii acestora,
până la gradul al IV-lea inclusiv, adică mătuşile, unchii, verii şi verişoarele primare, chemate la succesiunea
acestuia, şi care alcătuiesc clasa a IV-a de moştenitori.

COLOTERALII PRIVILEGIAŢI - sunt fraţii şi surorile defunctului şi descendenţii acestora până la

gradul IV inclusiv (nepoţii şi strănepoţii de frate / soră) din aceeaşi căsătorie sau din căsătorii diferite, din
afara căsătoriei sau din adopţia cu efecte depline.

COLOCATAR - este persoana având calitatea de locatar principal sau locatar, considerată în raporturile sale
cu alte persoane care locuiesc în acelaşi imobil şi au aceeaşi calitate.

COMANDITAT - este asociatul dintr-o societate în comandită simplă ce este ţinut să răspundă solidar şi
nelimitat pentru obligaţiile asumate de societate, având drept de a participa la administrarea societăţii.

COMANDITAR - este asociatul dintr-o societate în comandită simplă care răspunde pentru obligaţiile
asumate de societate numai în limita capitalului subscris de el, sau promis că îl va da societăţii, şi care nu are
drept de participare la administrarea societăţii.

COMISIA NAŢIONALĂ A VALORILOR MOBILIARE (C.N.V.M.) - este autoritate administrativă

autonomă cu personalitate juridică, ale cărei atribuţii principale sunt de a favoriza buna funcţionare a pieţei

14
valorilor mobiliare; de a asigura protecţia investitorilor contra practicilor neloiale, abuzive şi frauduloase; de
a realiza informarea deţinătorilor de valori mobiliare şi a publicului; de a stabili cadrul activităţii
intermediarilor şi a agenţilor pentru valori mobiliare şi al organismelor însărcinate cu asigurarea funcţionării
pieţei valorilor mobiliare.

COMISIA ROGATORIE - este insituţia folosită de organul de urmărire penală sau instanţa de judecată
pentru realizarea unui act procedural de către un alt organ sau instanţă, de acelaşi grad, din altă localitate,
atunci când nu are posibilitatea de a efectua nemijlocit actul procedural respectiv.

COMODANTUL - este persoana care în temeiul unui contract de comodat, împrumută comodatarului un
bun, în mod gratuit.

COMODATARUL - este persoana care în temeiul unui contract de comodat, primeşte de la comodant un
bun, având obligaţia de a se îngriji de conservarea bunului, de a se întrebuinţa de acesta conform naturii şi
destinaţiei stabilite prin contract şi de a restitui bunul respectiv la termenul prevăzut în contractul de
comodat.

COMORIENŢII - sunt două sau mai multe persoane care au murit în aceeaşi împrejurare şi în astfel de
condiţii încât nu se poate stabili dacă una a supravieţuit alteia, ele fiind socotite că au murit deodată, şi între
persoanele în cauză să existe vocaţie succesorală reciprocă.

COMPENSAŢIA - este un mijloc de stingere a unor obligaţii reciproce, având ca obiect bunuri de acelaşi
fel, şi este de trei feluri: legală, convenţională sau judiciară.

COMPLETUL DE JUDECATĂ - reprezintă colectivul de judecători constituit, de regulă, de către

preşedintele instanţei, pentru soluţionarea cauzelor care i s-au repartizat.

COMPLEXUL DE INFERIORITATE - este acea stare psihică ce se resimte ca un sentiment de

insuficienţă, de incapacitate personală, constituită dintr-un ansamblu de manifestări, atitudini, emoţii şi
reacţii, sau chiar comportamente caracterizate fie prin mobilizarea eforturilor spre un anumit domeniu, fie
prin comportamente de tip inferior precum despotism, brutalitate; comportamente care, uneori, pot conduce
la săvârşirea de crime şi delicte. Complexul de inferioritate poate apărea în urma unor deficienţe sau
infirmităţi reale sau imaginare, amplificat şi de dispreţul sau dezaprobarea tacită sau exprimată a celorlalţi.

COMPLICELE - este participantul la săvârşirea unei infracţiuni sau a unui delict, care, cu intenţie,
înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, sau care promite, înainte
sau în timpul săvârşirii faptei, că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe făptuitor chiar
dacă, după săvârşirea faptei, promisiunea nu este îndeplinită.

COMPLICITATEA - reprezintă modalitatea de participaţie cel mai des întâlnită în practică judiciară, şi
constă în fapta persoanei care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte săvârşite
de legea penală, inclusiv prin promisiunea tăinuirii lucrurilor provenite din săvârşirea faptei, sau de a
favoriza infractorul, promisiune făcută anterior începerii executării sau în timpul realizării acesteia.

COMPLOTUL - constă în iniţierea sau constituirea unei asociaţii sau grupări în scopul săvârşirii vreuneia
dintre infracţiunile contra securităţii naţionale ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unei astfel de
asociaţii sau grupări.

COMPORTAMENTUL DEVIANT - este un caz particular al comportamentului care constă în punerea în

pericol a valorilor fundamentale ale societăţii prin îndepărtarea semnificativă a făptuitorului de la normele
sociale, morale şi legale a societăţii, reflectând o stare conflictuală a individului cu mediul social; prin
săvârşirea de acţiuni antisociale cu caracter nociv pentru societate. Acest comportament deviant este
determinat de o varietate de factori dintre care amintim: caracteristicile ereditare ale personalităţii, precum şi
cele achiziţionate din mediul social în care a crescut şi a fost educat.

15
COMUNITATEA DE BUNURI - - desemnează bunurile dobândite în timpul căsătoriei ce intră sub
incidenţa comunităţii de bunuri, adică se prezumă că sunt bunuri comune. În cazul bunurilor comune regimul
juridic al acestora diferă după cum sunt bunuri mobile sau imobile. În cazul bunurilor mobile, oricare dintre
soţi poate efectua acte de înstrăinare sau de grevare cu drepturi reale a acestora fără a avea nevoie de
consimţământul expres al celuilalt soţ. În schimb, în cazul bunurilor imobile, actele de înstrăinare se pot
încheia valabil doar cu consimţământul expres al ambilor soţi.

COMUTAREA PEDEPSEI - este modalitatea de graţiere prin care o pedeapsă pronunţată, mai gravă, este
înlocuită cu alta, mai uşoară. Comutarea pedepsei se acordă la cerere sau din oficiu.

CONCEDIEREA - reprezintă încetarea contractului individual de muncă din iniţiativa angajatorului,

dispusă pentru motive care ţin sau nu de persoana salariatului, cu un preaviz de 15 zile în cazul funcţiilor de
execuţie şi de 30 de zile în cazul funcţiilor de conducere.

CONCESIONARUL - este persoana fizică sau juridică care a dobândit dreptul de a exploata anumite bunuri
sau servicii publice, prin încheierea unui contract de concesiune.

CONCESIUNEA - este convenţia între stat şi concesionar, prin care ultimul capătă dreptul de a exploata
bunuri sau servicii publice aparţinând statului, care rămâne în continuare proprietar al bunurilor concesionate
şi are drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege.

CONCLUZIILE - reprezintă susţinerile şi punctele de vedere ale părţilor şi procurorului exprimate în cursul
procesului penal cu privire la soluţionarea cauzei deduse judecăţii.

CONCUBINAJUL - desemnează relaţia de conveţuire, cu caracter de stabilitate relativă, ce reprezintă o

simplă stare de fapt.

CONCURENŢA NELOIALĂ - constă în fabricarea ori punerea în circulaţie a produselor care poartă
denumiri de origine ori indicaţii de provenienţă false, precum şi aplicarea pe produsele puse în circulaţie de
menţiuni false privind brevetele de invenţii ori folosirea unor nume comerciale sau a denumirilor
organizaţiilor de comerţ ori industriale cu scopul de a induce în eroare pe beneficiari.

CONCURSUL DE INFRACŢIUNI - - constă în săvârşirea de aceeaşi persoană a două sau mai multe
infracţiuni, înainte de a fi fost condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele.

CONDAMNAREA - reprezintă una dintre soluţiile pe care le pronunţă instanţa care a judecat cauza penală,
dacă constată că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat. Completul de judecată
fixează şi pedeapsa în conformitate cu dispoziţiile legii penale.

CONDIŢIA POTESTATIVĂ SIMPLĂ - este acea condiţie ce constă într-un eveniment viitor a cărui
realizare depinde de voinţa uneia dintre părţi cât şi de un element exterior.

CONDIŢIA REZOLUTORIE - este acea condiţie la îndeplinirea căreia actul juridic ce conţine o astfel de
condiţie este desfiinţat retroactiv.

CONDIŢIA SUSPENSIVĂ - este acea condiţie care suspendă îndeplinirea obligaţiei până la îndeplinirea ei.

CONFIRMAREA - reprezintă manifestarea de voinţă prin care o persoană îndreptăţită a cere anularea unui
act juridic renunţă expres sau tacit la acest drept.

CONFLICTUL DE COMPETENŢĂ - este situaţia în care două sau mai multe instanţe judecătoreşti se
consideră concomitent competente să soluţioneze o anumită cauză, ori, dimpotrivă, se consideră
necompetente şi îşi declină, toate, competenţa.

16
CONFLICTUL DE MUNCĂ - reprezintă orice dezacord intervenit între partenerii sociali în raporturile de
muncă.

CONFRUNTAREA - este procedeul probatoriu folosit de către instanţa de judecată şi organele de urmărire
penală care constă în punerea faţă în faţă şi ascultarea concomitentă a două sau mai multe persoane
interogate anterior în aceeaşi cauză penală, şi în ale căror declaraţii există contraziceri ce trebuiesc lămurite.
Declaraţiile date de persoanele confruntate se consemnează într-un proces-verbal.

CONSECINŢELE DEOSEBIT DE GRAVE - reprezintă urmări ale infracţiunii care pot determina
agravarea sancţiunilor penale. Prin consecinţe deosebit de grave, se înţelege o pagubă materială mai mare de
50 de milioane lei sau o perturbare deosebit de gravă a activităţii, cauzată unei autorităţi publice, instituţii
publice, ori unei regii autonome, societăţi comerciale ori altei persoane juridice sau fizice.

CONSENSUALISMUL - este principiul juridic ce se caracterizează prin recunoaşterea valabilităţii

încheierii unui contract prin simplul acord de voinţă al părţilor.

CONSILIUL EUROPEI - este organizaţia de cooperare interguvernamentală şi parlamentară, creată în

1949, al cărei scop este să realizeze o uniune mai strânsă între membrii săi pentru promovarea şi protejarea
principiilor şi idealurilor ce constituie patrimoniul lor comun, a favorizării progresului lor economic şi social,
prin apărarea şi dezvoltarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale. Consiliul are două organe
principale, Comitetul Miniştrilor şi Adunarea Parlamentară, asistate de Secretariatul consiliului.

CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII - reglementat în Legea nr. 92/1992 pentru organizarea

judecătorească, organism constituit din 15 membri aleşi pentru o durată de 4 ani de Camera Deputaţilor şi de
Senat, în şedinţă comună.

CONSIMŢĂMÂNTUL - este manifestarea de voinţă a unei persoane în vederea încheierii unui act juridic,
pentru a cărei valabilitate consimţământul trebuie să fie liber exprimat şi neviciat.

CONSTATAREA MEDICO-LEGALĂ - reprezintă un mijloc de probă necesar în următoarele cazuri:

moarte violentă, moarte a cărei cauză nu se cunoaşte ori este suspectă, când este necesară o examinare
corporală a învinuitului ori a persoanei vătămate pentru a se constata pe corpul acestora existenţa urmelor
infracţiunii. Ea se dispune de organul de urmărire penală.

CONSTITUIREA CA PARTE CIVILĂ - este actul procesual prin care persoana vătămată îşi manifestă
voinţa de a participa în procesul penal în calitate de parte civilă. Se poate constitui parte civilă numai
persoana care a suferit nemijlocit vătămări prin infracţiune, personal sau prin reprezentanţi legali.

CONSTRÂNGEREA FIZICĂ ŞI CONSTRÂNGEREA MORALĂ - sunt cauze care înlătură caracterul

penal al faptei. Potrivit articolelor 27 şi 28 C.pen. nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală,
săvârşită din cauza unei constrângeri fizice căruia făptuitorul nu i-a putut rezista, şi nici din cauza unei
constrângeri morale, exercitată prin ameninţarea cu un pericol grav pentru persoana făptuitorului ori a altuia
şi care nu putea fi înlăturată în alt mod.

CONTESTAŢIA ÎN ANULARE - este calea extraordinară de atac, exercitată împotriva hotărârilor penale
definitive. Legea penală prevede patru cazuri de contestaţie în anulare: când procedura de citare a părţii
pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii; când
partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de
a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare.

CONTESTAŢIA LA EXECUTARE - este procedeul jurisdicţional de soluţionare a plângerilor îndreptate

împotriva actelor de executare dintr-o hotărâre penală. Contestaţia se poate face în patru cazuri prevăzute de
lege, şi anume: când s-a pus în executare o hotărâre nedefinitivă, când executarea este îndreptată împotriva

17
altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare, când se iveşte vreo nelămurire cu privire la
hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare, când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea
sau orice altă cauză de stingere sau de micşorare a pedepsei, precum şi orice alt incident ivit în cursul
executării.

CONTRACTUL - este actul juridic civil ce constă în acordul de voinţă între două sau mai multe persoane,
încheiat în scopul de a crea, modifica sau stinge drepturi şi obligaţii.

CONTRACTUL ACCESORIU - este acel contract care nu are o existenţă de sine stătătoare ci depinde de
existenţa unui alt contract principal.

CONTRACTUL ALEATORIU - este contractul oneros la încheierea căruia părţile nu cunosc existenţa şi
întinderea exactă a avantajelor patrimoniale ce vor rezulta din contract, deoarece depinde de realizarea unui
eveniment viitor şi incert.

CONTRACTUL COLECTIV DE MUNCĂ - este convenţia încheiată în formă scrisă între angajator sau
organizaţia patronală, de o parte, şi salariaţi, reprezentaţi prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de
cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condiţiile de muncă, salarizarea, precum şi alte drepturi şi
obligaţii ce decurg din raporturile de muncă.

CONTRACTUL COMERCIAL - este acel contract prin care se stabilesc raporturi juridice comerciale şi
din care izvorăsc obligaţii comerciale.

CONTRACTUL COMUTATIV - este contractul cu titlu oneros la încheierea căruia părţile cunosc
întinderea obligaţiilor şi astfel pot aprecia valoarea acestora pentru prestaţii echivalente.

CONTRACTUL CONSENSUAL - este acel contract care este valabil încheiat prin simplul acord de voinţă
al părţilor indiferent de forma în care este exprimat.

CONTRACTUL CU EXECUTARE SUCCESIVĂ - este contractul în care obligaţiile uneia din părţi sau a
părţilor sunt stabilite să se execute în timp printr-o prestaţie continuă sau printr-o serie de prestaţii repetate la
anumite intervale de timp.

CONTRACTUL DE ANTREPRIZĂ - este contractul în baza căruia una din părţi, numită antreprenor, se
obligă să execute pe riscul său o anumită lucrare pentru cealaltă parte, numită client, în schimbul unui preţ.

CONTRACTUL DE ARENDARE - este un contract prin care una din părţi, numită arendator, transmite
celeilalte părţi, numită arendaş, bunuri agricole în vederea exploatării pe o durată determinată, în schimbul
unui preţ numit arendă, stabilit în produse agricole.

CONTRACTUL DE ASIGURARE - face parte din categoria contractelor aleatorii şi constă în obligaţia
asiguratului să plătească celeilalte părţi, numită asigurator o sumă determinată numită primă de asigurare, în
schimbul căreia asiguratorul se obligă a suporta riscurile ce decurg din producerea în viitor a unor
evenimente expres menţionate în contract, fiind un contract bilateral, cu titlu oneros, încheiat, de obicei, pe
perioadă determinată, cu execuţie succesivă, solemn. Părţile contractante sunt: asigurătorul - o societate
comercială care se obligă a plăti anumite sume de bani la realizarea evenimentului prevăzut în contractul de
asigurare sau lege şi asiguratul - persoana fizică sau juridică care intră în raporturi juridice cu asigurătorul fie
în virtutea legii, fie prin încheierea contractului de asigurare.

CONTRACTUL DE COMODAT (ÎMPRUMUT DE FOLOSINŢĂ) - este contractul prin care o

persoană, numită comodant, remite spre folosinţă temporară unei alte persoane, numită comodatar, un lucru,
cu obligaţia pentru aceasta din urmă de a-l restitui în natură, în individualitatea sa.

CONTRACTUL DE CONCESIUNE - este contractul prin care una din părţi, numită concendent, transmite

18
pe o perioadă determinată celeilalte părţi, numită concesionar, dreptul şi obligaţia de exploatare a unui bun, a
unei activităţi sau a unui serviciu public, în schimbul unei redevenţe.

CONTRACTUL DE DEPOZIT - este contractul prin care o persoană numită deponent, încredinţează un
lucru altei persoane, numită depozitar, care se obligă să-l păstreze pe o perioadă determinată sau
nedeterminată şi să-l restituie la cerere.

CONTRACTUL DE DONAŢIE - este un contract solemn, unilateral şi cu titlu gratuit prin care una din
părţi, numită donator, îşi micşorează în mod irevocabil patrimonial său cu un drept, mărind patrimonial
celeilalte părţi, numită donator, cu acelaşi drept, fără a urmări să primească ceva în schimb.

CONTRACTUL DE FIDEJUSIUNE (cauţiune) - este contractul prin care o persoană (fidejusor) se obligă
să garanteze faţă de creditor executarea obligaţiei de care este ţinut debitorul, în cazul când acesta nu o
îndeplineşte.

CONTRACTUL DE GAJ - este contractul prin care debitorul emite creditorului său un lucru mobil
corporal sau incorporal, în vederea garantării sale. Gajul este lucrul mobil ce face obiectul unui astfel de
contract şi în general orice bun mobil poate fi dat în gaj. Este un contract accesoriu, unilateral, real şi
consitutitv de drepturi reale.

CONTRACTUL DE ÎNCHIRIERE A LOCUINŢEI - este o varietate a contractului de locaţiune, fiind

aplicabil numai închirierilor care au ca obiect locuinţe.

CONTRACTUL DE ÎNTREŢINERE - este contractul prin care una din părţi înstrăinează un bun sau
plăteşte o sumă de bani, iar cealaltă parte se obligă să-i asigure întreţinerea în natură pe timpul cât va trăi, iar
după moarte să o înmormânteze. Este un contract cu titlu oneros, aleatoriu, sinalagmatic, traslativ de
proprietate şi consensual.

CONTRACTUL DE KNOW-HOW - este contractul ce are ca obiect transmiterea cu titlu oneros a unor
cunoştinţe şi procedee tehnice care n-au fost şi nici nu sunt brevetate, sau chiar a unei abilităţi ori experienţe
tehnice care constituie un secret comercial.

CONTRACTUL DE LOCAŢIUNE - este contractul prin care o persoană numită locator pune la dispoziţia
altei persoane numită locatar folosinţa unui bun individual determinat, pe o anumită perioadă de timp, în
schimbul unei sume de bani numită chirie.

CONTRACTUL DE MANDAT - este un contract prin care o persoană, numită mandatar, se obligă să
încheie acte juridice pe seama unei alte persoane, numită mandant, care îi dă această împuternicire şi pe care
îl reprezintă.

CONTRACTUL DE PRESTĂRI SERVICII - este contractul prin care una dintre părţi, numită prestator,
se obligă să-i presteze celeilalte părţi, numită beneficiar, în schimbul unui preţ determinat şi la un termen
stabilit una sau mai multe activităţi utile.

CONTRACTUL DE RENTĂ VIAGERĂ - este contractul prin care o persoană, numită credirentier,
înstrăinează un bun sau plăteşte o sumă de bani în schimbul unei prestaţii periodice în bani, care urmează a I
se plăti până la decesul său. Este un contract cu titlu oneros aleatoriu, sinalagmatic, consensual şi traslativ de
proprietate.

CONTRACTUL DE SCHIMB - este un contract prin care părţile, numite copermutanţi, se obligă fiecare,
să transmită celeilalte dreptul de proprietate asupra unui bun, fiecare parte fiind în acelaşi timp înstrăinătorul
unui bun şi dobânditorul altui bun.

CONTRACTUL DE SOCIETATE CIVILĂ - este contractul prin care două sau mai multe persoane se

19
obligă, fiecare faţă de cealaltă, să pună în comun aportul lor material şi/sau de muncă spre a constitui un fond
şi să desfăşoare împreună o activitate în vederea atingerii unui scop comun, beneficiile sau pierderile fiind
împărţite între ele.

CONTRACTUL DE VÂNZARE-CUMPĂRARE - este contractul prin care una din părţi, vânzătorul,
strămută proprietatea bunului său asupra celeilalte părţi, cumpărătorul, care se obligă în schimb să plătească
preţul bunului vândut.

CONTRACTUL GRATUIT - este contractul prin care una din părţi se obligă să procure celeilalte părţi un
folos patrimonial fără a primi nimic în schimbul prestaţiei executate.

CONTRACTUL INDIVIDUAL DE MUNCĂ - este contractul în temeiul căruia o persoană fizică,

denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru şi sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau
juridică, în schimbul unei remuneraţii denumită salariu.

CONTRADICTORIALITATEA - reprezintă unul din principiile de bază al judecăţii conform căruia,

probele administrate în cauză, drepturile părţilor de a fi prezente la judecată, de a cunoaşte pretenţiile sau
învinuirile formulate împotriva lor, precum şi toate elementele de fapt şi de drept ale cauzei, sunt supuse
discuţiei în contradictoriu în faţa instanţei. Acest principiu reflectă interesele contrare ale părţilor, realizarea
egalităţii acestora în faţa legii, precum şi separarea funcţiei acuzării de cea a apărării.

CONTRAEXPERTIZA - este un mijloc de probă ce constă într-o nouă expertiză cerută de partea
nemulţumită de modul în care starea de fapt a fost stabilită prin expertiza anterioară.

CONTRAOFERTA - reprezintă acea manifestare de voinţă juridică prin care destinatarul ofertei propune
ofertantului încheierea contractului în alte condiţii decât cele propuse în oferta iniţială.

CONŢINUTUL INFRACŢIUNII - constă în totalitatea condiţiilor cerute de lege pentru ca o faptă să

constituie infracţiune, şi anume: fapta să fie prevăzută de legea penală, să prezinte pericol social şi să fie
săvârşită cu vinovăţie.

COPERMUTANTUL - este acea persoană care încheie un contract de schimb.

COPROPRIETATE FORŢATĂ (PERPETUĂ) - este o formă a proprietăţii comune pe cote-părţi care se

caracterizează prin aceea că se menţine independent de voinţa coproprietarilor, pentru că poartă, de cele mai
multe ori, asupra unor bunuri accesorii a căror soartă juridică depinde de cea a bunurilor principale.
Coproprietarii sunt obligaţi să participe la cheltuielile necesare întreţinerii şi conservării bunurilor comune,
proporţional cu cota lor ideală.

CORPUL DE CLĂDIRE - reprezintă acea parte componentă a unei clădiri, delimitată după anumite criterii
precum: sistemul arhitectonic şi constructiv determinat de faţade şi materialele de construcţie a pereţilor
exteriori; intrarea separată în clădire; independenţa şi regimul diferit de înălţime faţă de alte clădiri alăturate.

CORPURILE DELICTE - sunt mijloacele materiale de probă ce reprezintă acele obiecte care au fost
folosite sau destinate să servească la săvârşirea unei infracţiuni şi acele obiecte care sunt produsul
infracţiunii.

CORUPŢIA - reprezintă acele fapte limitative reglementate de lege, precum luarea şi darea de mită,
primirea de foloase necuvenite, traficul de influenţă etc.; constituie activităţile ilicite desfăşurate în scopul
obţinerii de avantaje materiale sau morale, a unor poziţii sociale sau politice înalte. Corupţia cuprinde
încălcarea normelor referitoare la îndatoririle funcţionarului public, precum şi neîndeplinirea obligaţiilor
legale de către agenţii economici, având un grad sporit de periculozitate socială, cu profunde consecinţe
negative asupra întregului sistem social. Există mai multe tipuri de corupţi, şi anume: corupţie profesională,
economică sau criminalitate economico-financiară sau de afaceri, şi corupţia politică, ce include diferite

20
activităţi cum ar fi finanţarea ilegală a campaniilor electorale, promovarea cu precădere în funcţii
guvernamentale a unor persoane numai pe criterii politice.

CREANŢA EXIGIBILĂ - este creanţa ajunsă la scadenţă, care poate fi pretinsă, căreia i se poate cere
executarea , chiar executarea silită.

CREANŢA LICHIDĂ - este creanţa al cărui cuantum este precis determinat, adică al cărui obiect reprezintă
o sumă determinată de bani sau o cantitate determinată de bunuri generice.

CREDITORUL - este subiectul activ al unui raport juridic, titular al unui drept de creanţă, care poate
pretinde debitorului îndeplinirea obligaţiei corelative.

CREDITORUL CHIROGRAFAR - este creditorul a cărui creanţă nu este însoţită de nici o garanţie reală
sau personală, ci este asigurată printr-un drept de gaj general al creditorilor asupra patrimoniului debitorului.

CREDITORUL GAJIST - este creditorul a cărui creanţă este garantată printr-un drept real accesoriu de gaj.

CREDITORUL IPOTECAR - este creditorul a cărui creanţă este garantată printr-un drept real accesoriu
imobiliar de ipotecă.

CRIMA - este termenul care desemnează infracţiunile cele mai grave şi care clasifică infracţiunile în mai
multe clase: crime, delicte şi contravenţii.

CRIMA ORGANIZATĂ - reprezintă activităţile infracţionale ale unor grupuri constituite pe principii
conspirative, cu o structură ierarhică bine definită, cu o mare capacitate de înfiltrare în structurile sociale,
orientate spre profitul ilicit rezultat din activităţile infracţionale de amploare pe care le desfăşoară, utilizând
forţa, violenţa.

CRIMINALITATEA - totalitatea infracţiunilor săvârşite pe un teritoriu determinat şi într-o anumită

perioadă.

CRIMINALITATEA GULERELOR ALBE - este un concept ce desemnează actele ilicite săvârşite de

către persoane cu poziţie socială şi economică foarte bună, şi care se bucură de o anumită autoritate şi
prestigiu.

CRIMINALITATEA VIOLENTĂ - reprezintă infracţiunea comisă prin acte de agresivitate sporită, cu

urmări deosebit de grave, ce creează şi menţin un sentiment de spaimă, groază şi insecuritate în rândul
opiniei publice, precum violenţa specifică crimei organizate şi terorismului.

CRIMINOLOGIA - este ştiinţa care are ca obiect studierea cauzelor criminalităţii, în scopul stabilirii
mijloacelor şi măsurilor pentru prevenirea şi combaterea acestora.

CULPA - există atunci când făptuitorul prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind fără temei
că el nu se va produce, şi atunci când nu prevede rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea să-l prevadă.
Culpa cu previziune este singura formă de culpă criminală, care se apropie de intenţie prin elementul de
prevedere pe care ambele îl comportă. Culpa cu previziune va fi considerată întotdeauna ca o formă de
vinovăţie aparţinând culpei, iar nu intenţiei. Specific prevederii în cazul culpei este împrejurarea că
reflectând în conştiinţa făptuitorului un rezultat ce-i apare acestuia ca puţin probabil sau chiar imposibil de a
se realiza, acesta nici nu-l va urmări şi nici nu-l va accepta sau dori. Culpa simplă sau greşeala există atunci
când autorul faptei nu prevede rezultatul socialmente periculos deşi putea şi trebuia să-l prevadă. În
conţinutul ei obiectiv culpa constă în încălcarea sau omiterea unei obligaţii, iar subiectiv, în trebuinţa şi în
posibilitatea realizării acesteia.

CULPA CREDITORULUI - reprezintă o cauză de exonerare de răspundere contractuală.

21
CUMPĂRĂTORUL - este persoana cu capacitate deplină de exerciţiu, ori reprezentat sau asistat de părinţi
ori tutore, care printr-un contract de vânzare-cumpărare dobândeşte dreptul de proprietate asupra unui bun
determinat sau mai multor bunuri determinate, ori asupra unui alt drept real sau de creanţă, în schimbul unei
sume de bani numită preţ.

CURATELA - este o instituţie reglementată de Codul familiei, organizată de autoritatea tutelară. Curatela se
instituie pentru ocrotirea unei persoane capabile, dar care, din cauza bătrâneţii, a bolii sau a unei infirmităţi
fizice, nu poate personal să-şi administreze singură bunurile sau să-şi apere interesele în bune condiţii. Ea se
instituie la cerere sau din oficiu, dar cu consimţământul celui reprezentat.

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ - este unica autoritate de jurisdicţie din România care se supune doar
Constituţiei şi Legii sale de organizare şi funcţionare. Se pronunţă numai asupra problemelor de drept,
neputându-se pronunţa asupra modului de interpretare şi de aplicare a legii, ci numai asupra înţelesului său, a
concordanţei sau neconcordanţei acesteia cu dispoziţiile constituţionale.

CURTEA CU JURAŢI - este instanţa judecătorească ce funcţionează în unele state şi are competenţa de a
judeca faptele penale dintre cele mai grave, fiind compusă din magistraţi de profesie şi din cetăţeni, aleşi în
urma unui interogatoriu şi după anumite reguli, denumiţi juraţi. Aceştia se vor pronunţa prin verdict asupra
chestiunilor de fapt, iar curtea hotărăşte asupra aplicării legii.

CURTEA DE APEL - judecă în dreptul procesual civil: 1.în primă instanţă, procesele şi cererile în materie
comercială al căror obiect are o valoare de peste 10 miliarde lei, precum si cererile în materie de contencios
administrativ privind actele autorităţilor şi instituţiilor centrale; 2.ca instanţă de apel, apelurile declarate
împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii şi tribunale în prima instanţă; 3.ca instanţe de recurs,
recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel sau împotriva hotărârilor
pronunţate în primă instanţă de tribunale, care potrivit legii, nu sunt supuse apelului precum si în alte cauze
prevăzute de lege; 4. în alte materii date prin lege în competenţa lor;

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE - este instanţa judecătorească supremă din România, cu atribuţii de
judecată potrivit legii, de urmărire a aplicării corecte şi unitare a legilor de către toate instanţele.

CUTUMA - este practica generală, relativ îndelungată şi repetată a statelor, considerată de ele ca dând
expresie unor reguli de conduită cu forţă juridică obligatorie, adică dând expresie unei reguli de drept.
Cutuma este cel mai vechi izvor de drept internaţional.

DAREA DE MITĂ - este promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, în modurile şi scopurile
prevăzute de lege.

DARUL MANUAL - este o varietate a contractului de donaţie ce are ca obiect bunuri mobile corporale, a
cărui valabilă încheiere se execută prin remiterea efectivă a bunului sau bunurilor de la donator la donatar,
fără a fi necesară îndeplinirea unei alte formalităţi.

DATE ÎN FORMĂ ELECTRONICĂ - sunt reprezentări ale informaţiei într-o formă adecvată creării,
prelucrării, trimiterii, primirii sau stocării acesteia prin mijloace electronice.

DAUNA - este paguba sau prejudiciul provocat unei persoane ca urmare a neîndeplinirii unei obligaţii
contractuale sau legale, a săvârşirii unei infracţiuni, precum şi atunci când legea stabileşte expres obligaţia de
a o repara.

DAUNE COMINATORII - sunt sumele de bani pe care debitorul unei obligaţii de a face sau a nu face ceva

22
este obligat să le plătească creditorului, pentru fiecare zi de întârziere până la executarea obligaţiei sale.

DAUNE - INTERESE - reprezintă despăgubirile în bani la care este obligat prin hotărâre judecătorească,
debitorul în scopul reparării prejudiciilor cauzate creditorului prin neexecutarea obligaţiilor contractuale sau
prin executarea lor defectuoasă ori cu întârziere.

DAUNE-INTERESE COMPENSATORII - reprezintă echivalentul în bani al reparării prejudiciului cauzat

creditorului prin neexecutarea totală sau parţială a obligaţiilor contractuale ale debitorului.

DAUNE - INTERESE MORATORII - sunt acele daune-interese care se plătesc pentru simpla întârziere în
executarea obligaţiilor contractuale.

DEBITORUL - este subiectul pasiv al unui raport juridic, care este ţinut să execute în favoarea creditorului
o anumită prestaţie determinată, de a da, a face sau a nu face ceva.

DECĂDEREA - reprezintă pierderea unor drepturi ca urmare a unei condamnări sau a neexercitării unui
drept. În materie penală, decăderea este sancţiunea procedurală ce constă în pierderea unui drept procesual
care nu a fost exercitat în termenul prevăzut de lege. În materie civilă, decăderea este sancţiunea procedurală
ce intervine atunci când sunt nerespectate termenele legale imperative. Neexercitarea oricărei căi de atac şi
neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, excepţie făcând situaţia în
care legea dispune altfel sau partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa
ei.

DECĂDEREA PĂRINTELUI DIN DREPTURILE PĂRINTEŞTI - reprezintă pierderea drepturilor

părinteşti dacă sănătatea sau dezvoltarea fizică a copilului este pusă în pericol prin modul de exercitare a
acestora, prin purtare abuzivă sau prin neglijenţă gravă în îndeplinirea îndatoririlor de părinte, cu titlu de
sancţiune pronunţată prin hotărâre judecătorească.

DECIZIA - este hotărârea prin care instanţa se pronunţă asupra apelului, recursului, recursului în anulare,
recursului în interesul legii, precum şi hotărârile pronunţate de instanţa de recurs în judecarea cauzei, fiind
redactată de unul din judecătorii completului de judecată care a participat la soluţionarea cauzei.

DECLARAREA DISPARIŢIEI ŞI A MORŢII - este instituţia de drept de competenţa judecătoriei.

Declararea judecătorească a morţii este precedată de declararea judecătorească a dispariţiei pronunţată de
instanţă numai dacă aceasta lipseşte de la domiciliul său şi dacă a trecut un an de la data ultimelor ştiri din
care rezultă că era în viaţă. Pentru declararea judecătorească a morţii trebuie ca de la data ultimelor ştiri din
care să rezulte că persoana dispărută era în viaţă să fi trecut cel puţin patru ani, iar de la data afişării
extrasului de pe hotărârea prin care s-a declarat dispariţia să fi trecut şase luni.

DECLARAŢIA DREPTURILOR OMULUI ŞI ALE CETĂŢEANULUI - este un document al revoluţiei

din Franţa, care a fost adoptat la 26 august 1789 de către Adunarea Constituantă, ce proclamă libertatea,
proprietatea individului şi rezistenţa împotriva asupririi, ca drepturi naturale şi de neatins ale omului, iar
legea, ca expresie a voinţei comune egală pentru toţi.

DECLARAŢIA UNIVERSALĂ A DREPTURILOR OMULUI - a fost adoptată de Adunarea Generală a

Organizaţiei Naţiunilor Unite (O.N.U.) reunită la Paris în data de 10 decembrie 1948, pe care a proclamat-o
în preambulul său ca ideal comun de neatins de către toate popoarele şi toate naţiunile, este primul document
internaţional care prevede necesitatea respectării drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, şi care în
cele 30 de articole ale sale face o enumerare a drepturilor elementare ale persoanei, drepturile şi libertăţile
civile şi politice, drepturile economice şi sociale.

DECLARAŢIILE - constituie mijloace de probă, relatări făcute de către persoanele şi părţile care participă
în procesul penal.

23
DECLINAREA DE COMPETENŢĂ - este trimiterea cauzei penale de către organul care constată că nu
este competent organului de urmărire penală sau instanţei de judecată considerat ca fiind competent.
Hotărârea de declinare a competenţei nu este supusă apelului sau recursului.

DEFETISMUL - - face parte din grupul crimelor şi delictelor contra capacităţii de apărare a ţării, aşezate în
capitolul II, titlul XII, art. 504 Cod penal, partea specială şi care constă în răspândirea sau publicarea în timp
de război de zvonuri sau informaţii false relative la situaţia economică şi politică a ţării, la starea morală a
populaţiei în legătură cu declanşarea şi mersul războiului, precum şi săvârşirea altor asemenea fapte de
natură să slăbească rezistenţa morală a populaţiei.

DELAPIDAREA - constă în însuşirea, folosirea sau traficarea de către un funcţionar, în interesul său ori
pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau administrează.

DELEGAREA - este împuternicirea dată unor organe ierarhic inferioare atunci când un organ de urmărire
penală sau instanţa de judecată nu are posibilitatea să efectueze un act de procedură pentru că obiectele sau
locul faptei se află într-o altă localitate decât cea în care îşi are reşedinţa organul competent; de asemenea,
reprezintă exercitarea temporară, din dispoziţia angajatorului, de către salariat, a unor lucrări sau sarcini
corespunzătoare atribuţiilor de serviciu în afara locului său de muncă şi care poate fi dispusă pentru o
perioadă de cel mult 60 de zile putându-se prelungi, cu acordul salariatului, cu cel mult 60 de zile.

DELEGAŢIA - este actul juridic prin care o persoană numită delegant, însărcinează o altă persoană numită
delegat, să execute o anumită prestaţie în favoarea unei terţe persoane numită delegatar, cu consimţământul
acesteia.

DELIBERAREA - este operaţiunea prin care completul de judecată apreciază asupra soluţiei pe care
urmează să o pronunţe în cauza supusă judecăţii, deliberare ce are loc după încheierea dezbaterilor. La
deliberare iau parte numai membrii completului de judecată în faţa căruia s-au desfăşurat dezbaterile,
trebuind soluţionate toate problemele care fac obiectul procesului penal. Deliberările au loc în camera de
consiliu, asupra chestiunilor de fapt şi asupra celor de drept, asupra existenţei faptei şi vinovăţiei
făptuitorului, asupra stabilirii pedepsei, măsurilor educative sau de siguranţă, dacă este cazul, asupra reparării
pagubei produse prin infracţiune şi asupra altor probleme. Membrii completului de judecată au obligaţia să-şi
expună părerea asupra fiecărei chestiuni, preşedintele având ultimul cuvânt. În cazul în care unanimitatea nu
este întrunită, hotărârile se iau cu majoritate.

DELINCVENŢA JUVENILĂ - reprezintă un fenomen complex, un ansamblu de conduite ale unor minori
aflate în conflict cu valorile ocrotite de norma penală. Un rol principal în evaluarea fenomenului de
delicvenţă juvenilă îl ocupă analiza etiologică ce implică un studiu detaliat al caracteristicilor personalităţii în
formare a minorilor, precum şi influenţele mediului în care creşte. Studiul delicvenţei juvenile presupune o
evaluare amănunţită a raporturilor dintre membrii grupului familial şi a conflictelor ce apar între aceştia, mai
ales în situaţii de criză.

DEMISIA - reprezintă actul unilateral de voinţă al salariatului care, printr-o notificare scrisă, comunică
angajatorului încetarea contractului individual de muncă, după împlinirea termenului de preaviz.

DENUNŢUL - reprezintă o modalitate de sesizare a organelor de urmărire penală cu privire la săvârşirea

unei infracţiuni prevăzute de legea penală făcută de către o persoană sau de către o instituţie publică.
Denunţul poate fi scris sau oral şi trebuie să cuprindă aceleaşi date ca şi plângerea, dar poate fi făcut chiar de
cel care a săvârşit infracţiunea.

DENUNŢAREA CALOMNIOASĂ - este infracţiunea ce constă în învinuirea mincinoasă făcută prin

denunţ sau plângere, cu privire la săvârşirea unei infracţiuni de către o anumită persoană.

DEPENDINŢE - sunt acele încăperi care deservesc suprafaţa locuibilă, reprezentând un accesoriu al acestei
suprafeţe.

24
DEPĂŞIREA LIMITELOR LEGITIMEI APĂRĂRI - este starea în care se află persoana care, apărându-
se împotriva unui atac material, direct, imediat şi injust, ripostează exagerat depăşind limita unei apărări
proporţionale cu gravitatea pericolului şi împrejurările în care s-a produs atacul.

DEPĂŞIREA LEGITIMEI STĂRI DE NECESITATE - reprezintă acea stare în care se află persoana
care, pentru a salva de la un pericol iminent ce nu putea fi înlăturat altfel viaţa şi integritatea corporală a sa, a
altuia sau un bun important al său, al altuia sau un interes public, săvârşeşte o faptă prevăzută de legea penală
prin care pricinuieşte urmări vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce dacă pericolul nu era
înlăturat.

DEPONENTUL - - este persoana care în temeiul unui contract de depozit, încredinţează spre păstrare
depozitarului, un bun mobil, cu obligaţia acestuia din urmă de a i-l restitui în natură.

DESCENDENŢII - sunt copiii defunctului şi urmaşii lor în linie dreaptă la infinit, fără deosebire de sex şi
indiferent dacă sunt din aceeaşi căsătorie sau din căsătorii diferite.

DESCHIDEREA SUCCESIUNII - reprezintă momentul transmiterii de drept a patrimoniului lui de cujus

către moştenitorii săi legali şi testamentari cu respectarea prevederilor legislaţiei în vigoare.

DESESIZAREA - este încetarea investirii unui organ de urmărire penală sau instanţă de judecată cu
soluţionarea unei pricini, în temeiul propriei hotărâri sau a hotărârii unui organ superior.

DESISTAREA - constă în întreruperea de către făptuitor a săvârşirii infracţiunii, de bună voie, înainte de
descoperirea faptei. Nu constituie desistare dacă făptuitorul a renunţat la infracţiune determinat fiind de o
cauză externă, care a impus curmarea săvârşirii ei.

DESPĂGUBIREA - reprezintă suma de bani stabilită prin hotărâre judecătorească, pe care debitorul unei
obligaţii contractuale neexecutate sau a unei fapte ilicite prejudiciabile, este obligat să o plătească
creditorului sau victimei prejudiciului, în scopul reparării pagubelor produse.

DETAŞAREA - este actul prin care se dispune schimbarea temporară a locului de muncă, din dispoziţia
angajatorului, la un alt angajator, în scopul executării unor lucrări în interesul acestuia şi poate fi dispusă pe o
perioadă de cel mult un an. În mod excepţional, prin detaşare se poate modifica şi felul muncii, dar numai cu
consimţământul scris al salariatului.

DETECTOR DE MINCIUNI - este un aparat folosit de către organele de urmărire penală în încercarea de a
determina dacă cel supus acestei probe spune sau nu adevărul în legătură cu întrebările care-i sunt adresate.
Detectorul de minciuni se bazează pe corelaţia dintre răspunsul neadevărat şi modificările ce se produc în
corpul celui interogat în momentul examinării, când bătăile inimii se accelerează, presiunea sanguină se
măreşte, respiraţia devine mai rapidă şi mai sacadată. Emotivitatea crescută, evidenţiată în momentul
examinării, poate constitui un indiciu al sincerităţii sau nesincerităţii celui examinat, dar nicidecum
descoperirea adevărului, motiv pentru care nu poate constitui mijloc de probă în justiţie.

DETENŢIA - este stăpânirea materială asupra unui lucru mobil, exercitată temporar, în baza unui raport
juridic, fără ca persoana care o exercită să se pretindă posesorul lui.

DETENTORUL PRECAR - este acea persoană care deţine un bun fără intenţia sau voinţa de a efectua
această stăpânire pentru sine, de a se comporta ca proprietar al acelui bun sau ca titular al altui drept real.

DETURNAREA DE FONDURI - constă în schimbarea destinaţiei fondurilor băneşti sau a resurselor

materiale, fără respectarea prevederilor legale, dacă fapta a cauzat o perturbare a activităţii economico-
financiare sau a produs o pagubă unui organ sau instituţii de stat sau unei alte unităţi de interes public.

25
DEŢINEREA - constă în privarea de libertate a persoanei arestate preventiv şi condamnate pentru săvârşirea
de infracţiuni şi ţinerea ei în locuri special amenajate.

DEVĂLMĂŞIA - este dreptul de proprietate pe care două sau mai multe persoane numite devălmaşi îl au
asupra aceluiaşi bun nedivizat între ele în cote-părţi.

DEZBATERILE - reprezintă o fază a judecăţii în primă instanţă ce are loc după cercetarea judecătorească,
în cadrul cărora se dă cuvântul procurorului şi părţilor pentru a expune problemele în legătură cu situaţia de
fapt şi de drept, rezultate din cercetarea judecătorească, precum şi prezentarea concluziilor. În materie
penală, cuvântul în cadrul dezbaterilor se dă într-o anumită ordine: procuror, parte vătămată, partea civilă,
partea civilmente responsabilă şi inculpat. În materie civilă, dezbaterea începe cu strigarea numărului de
ordine al procesului, se face apelul părţilor şi se verifică dacă a fost îndeplinită procedura de citare, apoi se dă
cuvântul părţilor.

DEZMEMBRĂMINTELE - reprezintă o separare a drepturilor reale în: posesie, folosinţă şi dispoziţie.

DIFERENDUL - reprezintă o neînţelegere privind o problemă juridică sau un conflict de concepţii juridice,
ori de interese între două persoane. Un diferend internaţional se poate naşte între state, între state şi
organizaţii, precum şi între asemenea organizaţii, caz în care se vor aplica principiile fundamentale ale
soluţionării diferendelor între state.

DISCERNĂMÂNTUL - reprezintă capacitatea psihică a unei persoane de a-şi da seama de caracterul şi

urmările faptei pe care o săvârşeşte şi de a-şi manifesta conştient voinţa în raport cu fapta respectivă. O
persoană va răspunde penal numai atunci când are posibilitatea de a discerne.

DISPENSA - reprezintă scutirea unei persoane de îndeplinirea anumitor condiţii sau obligaţii prevăzute de
lege.

DIVIDENDELE - sunt beneficiile obţinute prin activitatea unei societăţi comerciale şi care urmează a fi
împărţite între asociaţi după ce au fost deduse cheltuielile şi cotele destinate fondului de rezervă şi
amortizare.

DIVORŢUL - reprezintă desfacerea căsătoriei pe cale judecătorească datorită unor motive temeinice, a unor
raporturi iremediabile dintre soţi care fac imposibilă continuarea căsătoriei pentru cel care cere desfacerea ei.

DIVULGAREA - infracţiune de dezvăluire, de transmitere a unui secret către o persoană neîndreptăţită să-l
cunoască.

DIVULGAREA SECRETULUI PROFESIONAL - infracţiune ce constă în divulgarea fără drept a unor

date, de către cel căruia i-au fost încredinţate, sau de către cel care a luat cunoştinţă în virtutea funcţiei sau
profesiei, dacă fapta este de natură a aduce prejudicii unei persoane.

DOCTRINA - reprezintă totalitatea principiilor ce guvernează sistemului juridic; este un mijloc auxiliar de
determinare a normelor de drept. Are rolul de a critica, sintetiza şi analiza, fără a avea competenţa de a
elabora norme de drept.

DOLUL (viclenia) - reprezintă inducerea în eroare a unei persoane prin folosirea de mijloace dolosive sau
viclene cu scopul de a o determina să consimtă la încheierea unui act juridic şi presupune existenţa a două
elemente, şi anume: elementul intenţional care constă în voinţa de a induce o persoană în eroare, şi elementul
material ce constă în întrebuinţarea de mijloace viclene pentru realizarea intenţiei de inducere în eroare.

DOMICILIUL - reprezintă locuinţa statornică sau cea principală a persoanei fizice, trecută şi în cartea de
identitate a persoanei, aşa cum este luată în evidenţa organelor administrative ale statului.

26
DONATARUL - este persoana care are capacitatea de a primi cu titlu gratuit, printr-un contract de donaţie,
de la o altă persoană, numită donator, dreptul de proprietate asupra unuia sau mai multor bunuri determinate,
fără a da nimic în schimb.

DONAŢIA DEGHIZATĂ - - este donaţia simulată, ascunsă sub forma unui act juridic cu titlu oneros, dar
valabilă dacă donatorul avea capacitatea de a dispune cu titlu gratuit.

DONAŢIA INDIRECTĂ - este donaţia realizată printr-un act juridic diferit de contractul de donaţie,
încheiat cu intenţia de a gratifica persoana donatarului, transmiţându-i un bun fără a stipula vreo
contraprestaţie.

DONAŢIA ÎNTRE SOŢI - reprezintă o varietate a contractului de donaţie ce poate fi oricând revocată de
către soţul donator, indiferent de forma pe care a îmbrăcat-o, a unui act autentic, a unui dar manual sau a unei
donaţii indirecte ori deghizate.

DONAŢIA PRIN PERSOANĂ INTERPUSĂ - este prezumată a fi donaţia făcută în favoarea unui părinte,
a unui descendent sau a soţului persoanei incapabile de a primi în mod direct donaţia. Donaţia prin persoană
interpusă este lovită de nulitate absolută în măsura în care urmăreşte să eludeze o incapacitate sau o
interdicţie legală de a primi cu titlu gratuit.

DREPTUL - este totalitatea regulilor de conduită stabilite şi sancţionate de lege şi care sunt aduse la
îndeplinire prin forţa de constrângere a statului. Sistemul dreptului se împarte pe ramuri, în funcţie de
specificul relaţiilor sociale pe care le reglementează.

DREPTUL ADMINISTRATIV - este ramura dreptului ce reglementează raporturile patrimoniale, pe baza

metodei sale specifice, ce constă în subordonarea unei părţi faţă de cealaltă, adică acele raporturi
patrimoniale în care cel puţin una din părţile raportului juridic este un organ administrativ, care îşi impune
voinţa în mod obligatoriu prin dispoziţii pe care cealaltă parte trebuie să le execute.

DREPTUL AFECTAT DE MODALITĂŢI - este dreptul subiectiv a cărui naştere, exercitare sau stingere
depinde de îndeplinirea sau neîndepinirea unor condiţii, termene sau sarcini, numite generic modalităţi.

DREPTUL CANONIC - este acel drept ce cuprinde totalitatea regulilor instituite de biserică referitoare la
organizarea internă a acesteia, la raporturile ei cu statul şi cu credincioşii, la unele aspecte ale vieţii
credincioşilor.

DREPTUL CIVIL - este acea ramură a dreptului care reglementează raporturi patrimoniale şi
nepatrimoniale stabilite între persoane fizice şi persoane juridice aflate pe poziţii de egalitate juridică. Este
acel drept ce reglementează unele raporturi patrimoniale în care părţile figurează ca subiecte egale în
drepturi, şi unele raporturi nepatrimoniale legate de individualitatea persoanei, condiţia juridică a persoanei
fizice şi a altor subiecte de drept civil în calitatea lor de participanţi la raporturile juridice civile.

DREPTUL COMERCIAL - reglementează raporturile ce se stabilesc în activitatea comercială internă,

realizată de către comercianţi şi cuprinde normele juridice ce reglementează activitatea comercială, adică
producerea şi circulaţia mărfurilor, executarea de lucrări şi prestarea de servicii; este un ansamblu de norme
juridice de drept privat aplicabile raporturilor juridice izvorâte din săvârşirea actelor juridice, faptelor şi
operaţiunilor, considerate de lege fapte de comerţ, precum şi raporturilor juridice la care participă persoanele
care au calitatea de comercianţi.

DREPTUL DE ABITAŢIE - este un drept de uz care are ca obiect o locuinţă şi care conferă titularului său
dreptul de a poseda şi folosi acea locuinţă, proprietatea altei persoane, pentru satisfacerea nevoilor de locuit
ale lui şi ale familiei sale. Dreptul de abitaţie poate fi constituit prin contract şi testament.

DREPTUL DE APĂRARE - este un principiu de bază al procesului penal ce constă în prerogativele şi

27
posibilităţile legale, pe care le au părţile în proces, de a-şi apăra interesele legale, personal sau prin
reprezentant, de a prezenta dovezile pe care le consideră necesare şi de a participa la desfăşurarea procesului
penal.

DREPTUL DE AUTOR - reprezintă totalitatea normelor juridice care reglementează raporturile referitoare
la realizarea unei opere literare, artistice sau ştiinţifice; reprezintă ansamblul drepturilor subiective de ordin
personal nepatrimonial şi de ordin patrimonial recunoscute prin lege autorilor operelor de creaţie intelectuală,
literară, artistică, ştiinţifică, în scopul ocrotirii intereselor legitime ale creatorilor.

DREPTUL DE AZIL - este dreptul acordat de către un stat unor cetăţeni străini urmăriţi de autorităţile din
ţara lor din motive politice, pentru a se stabili pe teritoriul său, neputând, astfel, fi extrădaţi.

DREPTUL DE CREANŢĂ - este acel drept care conferă titularului lor posibilitatea de a cere unei alte
persoane individual determinată să dea, să facă, sau să nu facă ceva.

DREPTUL DE PREEMŢIUNE - reprezintă dreptul uneia din părţi de a fi preferata unei alte persoane la
cumpărarea sau vânzarea unui anumit bun

DREPTUL DE PROPRIETATE - este acel drept real care conferă titularului dreptul de a întrebuinţa bunul
potrivit naturii ori destinaţiei sale, de a-l folosi şi de a dispune de el în mod exclusiv şi perpetuu, în cadrul şi
cu respectarea legislaţiei în vigoare.

DREPTUL DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ - reprezintă ansamblul normelor juridice care

reglementează raporturile privind protecţia creaţiei intelectuale în domeniile industrial, ştiinţific, literar şi
artistic, precum şi semnele distinctive ale activităţii de comerţ.

DREPTUL DE PROPRIETATE PRIVATĂ - este dreptul aparţinând numai persoanelor fizice care îşi pot
exercita, asupra imobilelor din proprietatea privată, toate prerogativele dreptului de proprietate, adică
posesia, folosinţa şi dispoziţia din putere proprie şi în interesul satisfacerii nevoilor personale.

DREPTUL DE SERVITUTE - este sarcina impusă asupra unui imobil pentru uzul şi utilitatea unui imobil
având alt proprietar. Este un drept real principal derivat, perpetuu şi indivizibil, constituit asupra unui imobil,
numit fond aservit sau dominat, pentru uzul şi utilitatea altui imobil, numit fond dominant, imobile care
aparţin unor proprietari diferiţi.

DREPTUL DE SUPERFICIE - este drept real rezultat din dreptul de proprietate pe care îl are o persoană,
denumită superficiar, asupra construcţiilor, plantaţiilor sau a altor lucrări care se află pe o suprafaţă de teren
care aparţine unei alte persoane, teren asupra căruia superficiarul capătă un drept de folosinţă.

DREPTUL DE UZ - este acel drept real principal, dezmembrământ al dreptului de proprietate, care conferă
titularului său atributele de posesie şi folosinţă asupra unui bun aflat în proprietatea altuia, dar numai în
limitele necesare satisfacerii trebuinţelor lui şi ale familiei sale. Titularul dreptului de uz poate fi numai o
persoană fizică. Dreptul de uz are un caracter strict personal, adică uzuarul nu poate înstrăina beneficiul sau
emolumentul dreptului său.

DREPTUL DE UZUFRUCT - este dreptul de a se bucura cineva de lucrurile ce sunt proprietatea altuia,
întocmai ca însuşi proprietarul lor, însă cu îndatorirea de a le conserva substanţa, adică dreptul de a utiliza
bunul şi de a-i culege fructele având obligaţia de a conserva substanţa bunului dat în uzufruct şi de a-l restitui
la încetarea uzufructului.

DREPTUL FAMILIEI - reprezintă totalitatea normelor juridice care reglementează raporturile personale şi
patrimoniale ce izvorăsc din căsătorie, rudenie, adopţie şi raporturile asimilate de lege, sub anumite aspecte,
cu raporturile de familie, în scopul ocrotirii şi întăririi familiei.

28
DREPTUL PENAL - reprezintă ansamblul normelor juridice care reglementează relaţiile de apărare socială
şi combatere a criminalităţii, prin determinarea acţiunilor sau inacţiunilor care constituie infracţiuni şi a
sancţiunilor ce le sunt aplicabile. Scopul dreptului penal este determinat de necesitatea apărării valorilor
sociale şi a ordinii de drept împotriva criminalităţii şi de combatere a acesteia. Ca ramură a ştiinţelor juridice,
dreptul penal cuprinde ansamblul cunoştinţelor privitoare la fenomenele juridice penale exprimate în diverse
concepţii, teorii, idei cu privire la legitimitatea, conţinutul şi funcţiile dreptului penal, precum şi la metode şi
mijloace specifice de apărare socială şi de combatere a criminalităţii.

DREPTUL PRINCIPAL - este dreptul subiectiv care dă naştere în mod direct unui drept la acţiune şi în
puterea căruia titularul poate pretinde altor persoane o anumită conduită.

DREPTUL POZITIV - cuprinde totalitatea normelor juridice în vigoare la un moment dat, prin care se
reglementează o instituţie juridică sau care alcătuiesc o ramură de drept ori care alcătuiesc împreună sistemul
dreptului.

DREPTUL REAL - este acel drept subiectiv patrimonial şi absolut, care conferă titularului său posibilitatea
de a-şi exercita în mod direct şi fără concursul altei persoane anumite atribute cu privire la un bun.

DREPTUL REAL ACCESORIU - este acel drept real pentru garantarea unui drept de creanţă a cărui
existenţă depinde în mod direct de existenţa dreptului garantat.

DREPTUL REAL PRINCIPAL - este acel drept real cu o existenţă de sine stătătoare, independent de
existenţa vreunui alt drept.

DREPTUL RELATIV - este acel drept subiectiv care produce efecte numai între titularul său, ca subiect
activ, şi una sau mai multe persoane determinate, ca subiect pasiv, respectiv subiecte pasive. Obligaţia
corelativă unui drept relativ constă în îndatorirea subiectului pasiv de a avea comportarea pe care o
presupune natura dreptului subiectiv activ, adică de a da, a face sau a nu face ceva.

DREPTUL ROMAN - cuprinde totalitatea normelor de conduită, instituite sau sancţionate în statul (cetatea,
republica şi imperiul) roman şi care constituie un sistem extrem de vast şi complex, format din numeroase
ramuri şi instituţii juridice.

DREPTUL SECUNDAR - este un drept subiectiv ce conferă titularului său puterea de a determina
producerea unui efect juridic, prin încheierea unui act juridic unilateral, de natură să afecteze şi interesele
altei persoane.

DREPTUL SUBIECTIV - este prerogativa recunoscută de lege persoanei fizice sau juridice, ca subiect
activ al raportului juridic, de a putea pretinde subiectului sau subiectelor pasive să săvârşească o anumită
acţiune sau se să abţină de la săvârşirea unei acţiuni sau de la orice act care ar putea stânjeni exercitarea
dreptului subiectului activ.

EFECTELE HOTĂRÂRII CIVILE ÎN PENAL - - legea procesual penală stabileşte că hotărârea

definitivă civilă prin care a fost soluţionată acţiunea civilă nu are autoritate de lucru judecat în faţa organelor
de urmărire penală şi a instanţei penale cu privire la existenţa infracţiunii, a persoanei care a săvârşit
infracţiunea şi a vinovăţiei acesteia.

EFECTELE JURIDICE - sunt consecinţele pe care le produc faptele şi actele juridice care se bucură de
eficacitate în condiţiile şi în limitele prevăzute de lege.

EFRACŢIA - este modalitatea de a săvârşi infracţiunea ce constă în forţarea încuietorilor, ruperea

29
legăturilor sau violarea oricărui dispozitiv de închidere, şi constituie circumstanţă agravantă în cazurile
prevăzute de lege.

EGOCENTRISMUL - reprezintă tendinţa individului de a raporta totul la el însuşi, considerându-se în

centrul tuturor lucrurilor şi situaţiilor, întotdeauna având dreptate. Se consideră, de asemenea şi permanent
persecutat, tendinţă caracterizată prin acţiuni dominatoare îndreptate spre satisfacerea propriilor dorinţe,
scopuri, interese.

EMISIUNEA MONETARĂ - este acel drept a statelor de a bate moneda, reprezintă un atribut al
suveranităţii lor monetare, care pe plan internaţional a fost recunoscut pentru prima dată, în mod oficial, în
anul 1929 şi care constă în următoarele operaţiuni: crearea semnelor băneşti, adică tipărirea biletelor şi
baterea monedelor; stocarea de către emitent a semnelor băneşti, punerea în circulaţie a semnelor băneşti
create în acest scop, respectiv retragerea acestora.

EMISIUNEA DE VALORI MOBILIARE - - este totalitatea valorilor mobiliare de acelaşi tip şi clasă,
emise de un emitent la o anumită dată.

EMITENTUL - este acea persoană care emite un bilet la ordin sau un titlu de credit devenind astfel
debitorul unei obligaţii de plată faţă de o altă persoană.

EMITENTUL DE VALORI MOBILIARE - - denumit în continuare emitent - este o persoană juridică -

societate comercială, regie autonomă, autoritate a administraţiei publice centrale sau locale, sau orice entitate
legal constituită şi calificată ca atare de C.N.V.M. care, în condiţiile legii, a emis, emite sau intenţionează să
emită valori mobiliare şi care are obligaţia de a recunoaşte şi plăti drepturile incorporate în instrumentul
negociabil, conform clauzelor stipulate în titlu şi potrivit legii care îl guvernează.

EMITEREA DE VALORI MOBILIARE - - este procesul prin care emitentul oferă spre subscriere
investitorilor existenţi şi potenţiali un anumit tip şi clasă de valori mobiliare.

EMOLUMENTUL - este ansamblul avantajelor şi prerogativelor uzufructuarului în temeiul dreptului de

uzufruct, sau acea parte a activului succesoral dintr-o moştenire, ce revine legatarului universal sau cu titlu
universal, în urma împărţirii acesteia între toţi moştenitorii.

EREDITATEA - reprezintă transmiterea caracterelor fizice şi psihice de la părinţi la copii prin mijlocirea
cromozomilor şi genelor.

EROAREA - reprezintă greşita reprezentare a realităţii, reprezentarea inexactă, falsă a acesteia cu ocazia
încheierii unui act juridic.

EROAREA DE DREPT - este atunci când reprezentarea falsă a realităţii cade asupra existenţei sau
conţinutului unei norme de drept, dar care nu afectează valabilitatea consimţământului şi a actului juridic
încheiat.

EROAREA DE FAPT - constă în necunoaşterea sau cunoaşterea incompletă a unor date ale realităţii
materiale şi constituie o cauză ce înlătură caracterul penal al faptei.

EROAREA JUDICIARĂ - este eroarea ce are loc cu prilejul judecării unei cauze penale, constând în
greşita stabilire a faptelor, ceea ce a avut ca urmare pronunţarea unei hotărâri nedrepte, situaţie în care există
posibilitatea reparării pagubei în cazul condamnării sau al luării unor măsuri preventive pe nedrept.

EROAREA MATERIALĂ - reprezintă greşeala din actul de procedură întocmit de organul de urmărire
penală sau instanţa de judecată.

EXCEPŢIILE DE NECOMPETENŢĂ - sunt mijloacele prin care se creează posibilitatea trimiterii cauzei

30
de la organul judiciar necompetent la cel competent. Excepţiile de necompetenţă pot fi ridicate de către
procuror, de către părţi sau din oficiu.

EXCEPŢIILE DE NEEXECUTARE - sunt consecinţele directe ale principiului interdependenţei

obligaţiilor reciproce ale părţilor în contractele sinalagmatice care constă în dreptul de a refuza executarea
obligaţiei asumate atâta timp cât cealaltă parte nu-şi execută obligaţia corelativă.

EXCEPŢIILE DE PROCEDURĂ - sunt mijloacele de apărare invocate în cursul procesului penal,

constând în stări de fapt sau de drept, susceptibile să pună capăt sau să întrerupă cursul judecăţii. Constituie
excepţii: autoritatea de lucru judecat, excepţia de necompetenţă, prescripţia, lipsa actului de sesizare etc.

EXECUTAREA SILITĂ - reprezintă o procedură reglementată de lege prin care se asigură, cu ajutorul
forţei de constrângere a statului, realizarea drepturilor creditorului în cazul neîndeplinirii de bună voie a
obligaţiilor corelative în sarcina debitorului.

EXECUTORII JUDECĂTOREŞTI - reprezintă personalul auxiliar încadrat pe lângă tribunale şi

judecătorii, care efectuează executarea silită a dispoziţiilor cu caracter civil din titlurile executorii, precum şi
orice alte atribuţii conferite de lege, şi a căror activitate este îndrumată şi controlată de către preşedinţii
instanţelor pe lângă care funcţionează.

EXERCITAREA FĂRĂ DREPT A UNEI PROFESII - constă în exercitarea fără drept a unei profesii sau
a oricărei activităţi pentru care legea cere autorizaţie, ori exercitarea acestora în alte condiţii decât cele
legale, dacă legea specială prevede că săvârşirea unor astfel de fapte se sancţionează potrivit legii penale.

EXONERAREA DE RĂSPUNDERE CIVILĂ - reprezintă scutirea, de către organul de jurisdicţie

competent - sesizat cu acţiunea în responsabilitate - de obligaţia de responsabilitate a celui care a săvârşit o
faptă ce a adus prejudicii.

EXPERTIZA - este acel mijloc de probă ce constă în rezolvarea unor probleme de specialitate de către
persoane ce posedă cunoştinţe profunde într-un domeniu dat.

EXPROPRIEREA - este modalitatea de dobândire de către stat a dreptului de proprietate asupra unor
bunuri aparţinând altor proprietaripersoane fizice sau persoane juridice - , pentru satisfacerea unor interese
obşteşti, generale.

EXPULAZAREA STRĂINILOR - este îndepărtarea silită de pe teritoriul unei ţări a cetăţeanului străin sau
fără cetăţenie care nu domiciliază în ţară şi care a săvârşit o infracţiune pe teritoriul respectivei ţări, dacă
prezenţa lui prezintă pericol social.

EXTRAVILAN - desemnează partea din unitatea administrativ-teritorială cuprinsă în afara intravilanului,

delimitată cadastral potrivit legii.

EXTRĂDAREA - este un act bilateral ce intervine între două state şi se acordă pe bază de convenţie
internaţională, pe bază de reciprocitate sau în temeiul legii; este actul prin care un stat, pe al cărui teritoriu s-
a refugiat un infractor, îl predă pe acesta la cererea altui stat.

EVICŢIUNEA - este pierderea totală sau parţială a lucrului vândut ca urmare a unei hotărâri judecătoreşti
care, pornind de la o cauză anterioară ii recunoaşte unui terţ, fie un drept de proprietate, fie un alt drept din
categoria drepturilor reale asupra aceluiaşi lucru.

FACTORII VINOVĂŢIEI - sunt factorul intelectiv şi factorul volitiv. Factorul intelectiv sau aptitudinea de
înţelegere presupune reprezentarea deplină a conţinutului, sensului şi finalităţilor urmărite sau acceptate prin

31
săvârşirea faptei, precum şi prevederea întregii desfăşurări cauzale a acesteia. Factorul volitiv presupune
capacitatea individului de a-şi dirija în mod liber şi de a-şi stăpâni în mod deplin actele de conduită.

FALIMENTUL - este procedura de executare silită ce vizează toate bunurile debitorului aflat în
imposibilitate de plată a datoriilor exigibile cu sumele de bani disponibile.

FALSUL INTELECTUAL - constă în falsificarea unui înscris oficial de către un funcţionar aflat în
exerciţiul atribuţiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, ori
prin omisiunea cu ştiinţă de a însera unele date sau împrejurări.

FALSUL ÎN DECLARAŢII - sunt acele declaraţii neconforme adevărului, făcută unui organ sau instituţie
de stat ori unei instituţii publice, sau de interes public, în vederea producerii unor consecinţe juridice, pentru
sine sau pentru altul, atunci când potrivit legii ori împrejurărilor, declaraţiile făcute servesc pentru
producerea acestor consecinţe juridice.

FALSUL PRIVIND IDENTITATEA - constă în prezentarea sub o identitate falsă ori atribuirea unei
asemenea identităţi unei alte persoane, pentru a induce sau menţine în eroare un organ sau o instituţie de stat
sau o altă unitate, în vederea producerii unei consecinţe juridice, pentru sine ori pentru altul.

FAMILIA - ca fenomen social este o formă de relaţii sociale dintre oamenii legaţi între ei prin căsătorie sau
rudenie. Din familie fac parte soţii, părinţii şi copiii, precum şi, uneori, alte persoane între care există relaţii
de rudenie.

FAPTA JURIDICĂ - este împrejurarea care determină apariţia, modificarea sau stingerea unor raporturi
juridice, precum şi naşterea, modificarea sau stingerea unor drepturi subiective sau obligaţii.

FAPTA NU ESTE PREVĂZUTĂ DE LEGEA PENALĂ - reprezintă o cauză de împiedicare a punerii în

mişcare sau de exercitare a acţiunii penale, deoarece fapta săvârşită nu este prevăzută de legea penală, astfel
că, ea nu reprezintă o infracţiune, şi deci nu atrage răspunderea penală.

FAPTA NU PREZINTĂ PERICOLUL SOCIAL AL UNEI INFRACŢIUNI - atunci când prin atingerea
minimă adusă uneia dintre valorile sociale apărate de lege şi prin conţinutul ei nu prezintă gradul de pericol
social al unei infracţiuni. Deoarece lipseşte una din trăsăturile esenţiale ale infracţiunii, respectiv pericolul
social, fapta nu constituie infracţiune, prin urmare nu atrage răspunderea penală.

FAPTA PUTATIVĂ - este fapta săvârşită de o persoană care are reprezentarea comiterii unei infracţiuni,
deşi acea faptă nu este prevăzută de legea penală, şi deci, nu constituie infracţiune.

FAPTA SĂVÂRŞITĂ ÎN PUBLIC - reprezintă fapta comisă într-un loc care prin natura sau destinaţia lui
este întotdeauna accesibil publicului, chiar dacă în momentul săvârşirii nu este prezentă nici o persoană; în
orice alt loc accesibil publicului, dacă sunt de faţă două sau mai multe persoane; în loc neaccesibil
publicului, cu intenţia însă ca fapta să fie auzită sau văzută şi dacă acest rezultat s-a produs faţă de două sau
mai multe persoane; într-o adunare sau reuniune de mai multe persoane, cu excepţia reuniunilor care pot fi
considerate că au caracter de familie, datorită naturii relaţiilor dintre persoanele participante; prin orice
mijloace cu privire la care făptuitorul şi-a dat seama că fapta ar putea ajunge la cunoştinţa publicului.

FAPTUL JURIDIC PROCESUAL - reprezintă acea împrejurare de fapt care dă naştere, modifică sau
stinge un raport juridic sau împiedică naşterea acestuia. Acesta poate fi de mai multe feluri: constitutiv,
modificator, extinctiv şi impeditiv. În materie civilă, faptul juridic cuprinde faptele umane şi cele naturale,
care pot fi probate prin orice mijloc de probă.

FAVORIZAREA INFRACTORULUI - reprezintă ajutorul acordat unui infractor fără o înţelegere

prealabilă săvârşirii infracţiunii, pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecarea sau executarea
pedepsei, ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracţiunii.

32
FAZELE PROCESULUI PENAL - reprezintă acele etape în cadrul cărora se desfăşoară activităţi specifice,
respectiv urmărirea penală, judecata şi punerea în executare a hotărârii judecătoreşti.

FĂPTUITORUL - este persoana care a săvârşit nemijlocit o faptă prevăzută de legea penală sub forma
tentativei sau infracţiunii consumate şi împotriva căreia nu a început urmărirea penală.

FOLOSUL INFRACŢIUNII - este profitul, beneficiul, câştigul material pe care îl obţine făptuitorul prin
săvârşirea unei infracţiuni.

FORMELE INFRACŢIUNII - este noţiunea ce delimitează etapa pregătirii de etapa executării propriu-
zise, iar în raport cu aceste etape se pot distinge următoarele forme ale infracţiunii: forma actelor
preparatorii, forma tentativei, forma faptului consumat, forma faptului epuizat.

FRAUDA - reprezintă inducerea în eroare, fapta de înşelăciune săvârşită spre a realiza un profit material prin
atingerea drepturilor aduse altei persoane.

FRONTIERA - este linia reală sau convenţională ce desparte teritoriul a două state sau, după caz, de marea
liberă şi care se întind în înălţime până la limita inferioară a spaţiului extraatmosferic, iar în adâncime, în
interiorul pământului, până la limitele accesibile tehnicii moderne, şi a cărei trecere este permisă numai în
condiţiile stabilite de lege.

FRUSTRAREA - reprezintă acea stare psihică a unei persoane în urma nesatisfacerii unei trebuinţe, intenţii,
dorinţe care modifică comportamentul acesteia, provocându-i stări de criză ce pot genera chiar acţiuni
violente datorită pierderii autocontrolului. Este o stare profund emoţională a unui individ atunci când este
privat de unele drepturi, recompense, satisfacţii considerate de acesta că i se cuvin.

FUNCŢIONARUL PUBLIC - este persoana care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent
cum a fost investită, o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul instituţiilor publice sau altor
persoane juridice de interes public.

FURTUL - constă în luarea unui bun mobil din posesia sau detenţia altuia, fără consimţământul acesteia, în
scopul de a şi-l însuşi pe nedrept.

FURTUL CALIFICAT - este o variantă a furtului simplu dar, săvârşit de două sau mai multe persoane
împreună, de o persoană având asupra sa o armă sau o substanţă narcotică, de către o persoană mascată,
deghizată sau travestită, asupra unei persoane care este în imposibilitatea de a-şi exprima voinţa, într-un loc
public, într-un mijloc de transport în comun, în timpul nopţii, în timpul unei calamităţi, prin efracţie,
escaladare sau prin folosirea fără nici un drept a unei chei adevărate sau a unei chei mincinoase.

FONDUL FUNCIAR - reprezintă totalitatea terenurilor de orice fel, indiferent de destinaţie, de titlurile pe
bază cărora sunt deţinute sau de domeniul public ori privat din care fac parte.

GAJUL ( amanetul) - - este o garanţie reală, îndeplinind aceeaşi funcţie ca şi ipoteca, cu deosebirea că are
întotdeauna ca obiect bunuri mobile care se încredinţează creditorului sau unui terţ.

GARANTAREA DREPTULUI DE APĂRARE - este un principiu fundamental în procesul penal potrivit

căruia dreptul de apărare este garantat învinuitului, inculpatului şi celorlalte părţi în cursul procesului penal şi
a cărui aplicare impune organelor de urmărire penală să asigure părţilor deplina exercitare a drepturilor
procesuale legale, să încunoştinţeze pe învinuit sau pe inculpat despre fapta pentru care este învinuit, despre
încadrarea juridică a acesteia şi să-i asigure posibilitatea pregătirii şi exercitării apărării.

33
GARANTAREA LIBERTĂŢII PERSOANEI - reprezintă un principiu fundamental al procesului penal,
consacrat în Constituţie, în baza căruia nici o persoană nu poate fi reţinută sau arestată şi nici nu poate fi
supusă vreunei forme de restrângere a libertăţii, decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege. Astfel,
părţile şi celelalte persoane participante la procesul penal sunt inviolabile, adică asupra lor nu se pot folosi
presiuni fizice sau morale, în cadrul cercetării sau în legătură cu declaraţiile pe care le fac.

GARANŢIA - este un mijloc legal sau convenţional de asigurare a executării obligaţiilor; este modalitatea
juridică prin care un bun mobil sau imobil este afectat pentru a asigura pe creditorul obligaţiei îndeplinite că
debitorul îşi va executa obligaţia corelativă asumată.

GENOCIDUL - este una dintre cele mai grave crime împotriva păcii şi omenirii, ce constă în săvârşirea în
scopul de a distruge în întregime sau în parte o colectivitate sau un grup naţional, etnic, rasial sau religios,
precum: uciderea membrilor colectivităţii sau grupului, vătămarea gravă a integrităţii fizice sau mintale a
membrilor colectivităţii sau grupului, supunerea acestora la condiţii de existenţă sau tratament de natură să
ducă la distrugerea fizică, împiedicarea naşterilor în interiorul grupului sau colectivităţii vizate, transferarea
forţată a copiilor aparţinând unei colectivităţi sau unui grup, în altă colectivitate sau grup.

GESTIUNEA FRAUDULOASĂ - constituie pricinuirea de pagube cu rea-credinţă unei persoane cu ocazia

administrării sau conservării bunurilor acesteia, de către persoana care ar fi trebuit să aibă grijă de buna
administrare sau conservare a bunurilor respective.

GRAŢIEREA - este un act de clemenţă a puterii de stat, ce aparţine Preşedintelui şi respectiv Parlamentului
României, prin care se acordă unui condamnat iertarea totală sau parţială a pedepsei sau comutarea acesteia
în una mai uşoară.

GREVA - reprezintă încetarea voluntară şi colectivă a lucrului de către salariaţi.

HOTĂRÂREA JUDECĂTOREASCĂ - este actul juridic procesual, final şi de dispoziţie prin care se
soluţionează cauza penală de către instanţa de judecată, punându-se, astfel, capăt judecăţii.

ILICIT - interzis de lege, care încalcă anumite dispoziţii sau reguli de conduită prevăzute de lege.

IMATURITATEA AFECTIVĂ - este o disfuncţie a personalităţii unui individ, ce constă în recurgerea la

comportamente infantile, precum plânsul, pentru obţinerea unor plăceri minore, fiind predispus la manifestări
şi comportamente antisociale cu urmări deosebit de grave.

IMATURITATEA INTELECTUALĂ - reprezintă o latură a personalităţii delicventului ce constă în

incapacitatea acestuia de a prevedea pe termen lung consecinţele acţiunii sau inacţiunii sale, precum şi o
capacitate redusă de a stabili un raport raţional între pierderi şi câştiguri în proiectarea şi săvârşirea unui act
infracţional.

IMPRESCRIPTIBIL - reprezintă dreptul care nu se stinge prin prescripţie, prin trecerea timpului.

IMUNITATEA - reprezintă nepedepsirea făptuitorului datorită unor cauze prevăzute de lege, precum:
denunţarea infractorului, gradul de rudenie în caz de tăinuire şi de favorizare a infractorului etc.

INCAPACITATEA PROCESUALĂ - este inaptitudinea unei persoane de a-şi exercita personal drepturile
sale în cadrul procesului, de aceea va participa la activitatea de judecată prin reprezentant.

INCESTUL - constă în raportul sexual între rude în linie directă sau între fraţi şi surori, reglementată de

34
articolul 222 Cod Penal.

INCIDENTUL PROCEDURAL - este acea împrejurare ce intervine în desfăşurarea procesului civil, de

natură să aducă modificări cu privire la cadrul litigiului sau cu privire la instanţa sesizată, precum: cererile
formulate de părţi sau de terţe persoane şi modificările intervenite cu privire la compunerea completului de
judecată sau la instanţa sesizată.

INCOMPATIBILITATEA - desemnează situaţia în care un membru al completului de judecată este oprit,

în cazurile expres prevăzute de lege, să participe la soluţionarea unui anumit litigiu.

INCRIMINAREA - constă în descrierea faptei prevăzute de lege ca infracţiune, stabilirea conţinutului

juridic, a condiţiilor obiective şi subiective, prevederea pedepselor care se aplică infractorilor şi măsurile ce
se pot lua în cazul comiterii ei.

INCULPATUL - este persoana împotriva căreia a fost pusă în mişcare acţiunea penală, moment din care
acesta devine parte în procesul penal.

INDIVIDUALIZAREA PEDEPSELOR - este principiu de bază a dreptului penal ce constă în adaptarea

pedepsei şi a executării ei la cazul concret şi la persoana infractorului, astfel încât să se asigure scopul şi să
se realizeze finalitatea răspunderii penale, conform gravităţii infracţiunii, pericolului social concret al
acesteia, situaţiei personale a infractorului şi periculozităţii lui.

INFRACTORUL - este persoana care a săvârşit cu vinovăţie o infracţiune ori care a participat la comiterea
ei ca autor, instigator sau complice.

INFRACŢIUNEA - este fapta ce prezintă pericol social, care a fost săvârşită cu vinovăţie şi este prevăzută
de legea penală.

INOPOZABILITATEA - - este sancţiunea ce intervine în cazul nesocotirii unor cerinţe de publicitate faţă
de terţi, prevăzute de lege pentru anumite acte juridice.

INSTIGAREA - este acţiunea intenţionată a unei persoane de a determina o altă persoană să săvârşească o
infracţiune, fiind o formă a participaţiei penale.

INSULTA - constă în atingerea adusă onoarei ori reputaţiei unei persoane prin cuvinte, prin gesturi sau prin
alte mijloace, ori prin expunerea la batjocură, precum şi fapta de a atribui unei persoane un defect, boală sau
infirmitate, care, chiar dacă sunt reale, nu ar trebui relevate.

INTERPUSUL - este persoana care apare într-un act juridic în locul adevăratului interesat a încheia acel act
juridic, de obicei pentru a ocoli dispoziţiile legii ce opresc săvârşirea actului în favoarea acestuia din urmă.

INTIMATUL - este parte în cadrul unui proces care se află în situaţia unui pârât în caz de recurs sau în altă
cale de atac, respectiv persoana împotriva căreia se declară recursul.

INVESTITORUL - - este orice persoană care, pe cont propriu, cumpără, deţine şi vinde valori mobiliare
fără a practica intermedierea ca fapt de comerţ.

INTRAVILAN - - partea din unitatea administrativ-teritorială, legal delimitată, destinată construirii şi

abitaţiei.

JUDECATA CONTESTAŢIEI ÎN ANULARE - se face de către instanţa de recurs care a pronunţat

hotărârea a cărei anulare se cere pentru vreunul dintre cazurile prevăzute de lege. Instanţa, constatând că
35
cererea de contestaţie este întemeiată, admite în principiu cererea şi dispune citarea părţilor interesate şi
poate hotărî desfiinţarea prin decizie sau prin sentinţă a ultimei hotărâri a cărei anulare se cere şi procedează
la rejudecarea recursului sau la rejudecarea cauzei după casare.

JUDECATA ÎN APEL - reprezintă a doua etapă a fazei procesuale a judecăţii după judecarea în primă
instanţă şi înaintea judecării în recurs, în care instanţa de apel verifică hotărârea pronunţată în primă instanţă
în vederea unei noi judecăţi în fapt şi în drept pe baza materialelor din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri
noi ce i se aduc.

JUDECATA ÎN PRIMĂ INSTANŢĂ - este prima etapă a judecăţii care începe în momentul sesizării
instanţei şi se încheie în momentul pronunţării unei hotărâri judecătoreşti definitive.

JUDECATA ÎN RECURS - este a treia etapă de judecată în care instanţa supune hotărârea atacată unei
minuţioase verificări sub aspectul legalităţii şi al temeiniciei pe baza materialului din dosarul cauzei şi a
oricăror înscrisuri noi aduse în faţa instanţei de recurs. Instanţa este obligată să se pronunţe asupra tuturor
motivelor de recurs invocate de procuror şi de părţi.

JUDECATA ÎN REVIZUIRE - este de competenţa instanţei care a judecat cauza în primă instanţă, iar când
temeiul revizuirii constă în ireconciabilitatea hotărârilor, competenţa se determină potrivit dispoziţiilor
privind indivizibilitatea şi conexitatea. Judecarea în revizuire are două etape, şi anume, admiterea în
principiu şi rejudecarea cauzei după admiterea în principiu a cererii de revizuire.

JUDECATA RECURSULUI ÎN ANULARE - este de competenţa Curţii Supreme de Justiţie, când părţile
se citează în funcţie de declararea recursului în favoarea sau defavoarea condamnatului. La judecata
recursului în anulare se aplică procedura de la judecarea recursului.

JUDECĂTORUL - este magistratul care are atribuţii de a soluţiona cauze penale, civile şi administrative în
cadrul unei instanţe judecătoreşti.

JURISDICŢIA - este competenţa de a judeca a instanţelor judecătoreşti sau a organelor care au atribuţia de
a judeca pricini de aceeaşi categorie.

JURISPRUDENŢA - este denumirea dată practicii judiciare, considerată izvor de drept.

LABILITATEA - reprezintă trăsătura personalităţii individului cu o emotivitate fluctuantă, deosebit de

influenţabil, care nu-şi poate controla dorinţele, fiind imprevizibil.

LATURA OBIECTIVĂ - este latură a infracţiunii ce constă în manifestările exterioare prin care se
realizează acţiunea sau inacţiunea şi se produc urmările socialmente periculoase, şi care face parte din
conţinutul constitutiv al infracţiunii. Structura laturii obiective este alcătuită din: elementul material (acţiunea
sau inacţiunea), urmarea imediată şi legătura de cauzalitate.

LATURA SUBIECTIVĂ - constă în atitudinea psihică a persoanei care a săvârşit infracţiunea şi urmările
ei, având ca elemente componente: elementul subiectiv (vinovăţia cu modalităţile sale), mobilul şi scopul, ca
cerinţe esenţiale la unele infracţiuni.

LEGALITATEA - este principiul general de drept, conform căruia autorităţile de stat, instituţiile publice şi
toţi cetăţenii sunt obligaţi să respecte legea, principiu ce consacră supremaţia legii în întreaga activitate
socială.

LEGATARII - sunt persoanele desemnate de testator (moştenitori testamentari) să culeagă moştenirea, în tot
sau în parte.

36
LEGĂTURA DE CAUZALITATE - este unul din elementele laturii obiective a infracţiunii ce constă în
legătura dintre faptă şi rezultatul sau urmarea imediată.

LEGEA PENALĂ - reprezintă dispoziţiile cu caracter penal cuprins în legi sau decrete, precum şi legea
procesual penală prin intermediul căreia se aplică normele de drept penal.

LEGILE DRACONICE - reprezintă primele norme de drept scrise la Atena, Întocmite de Dracon, legiuitor
din Grecia antică, secolul al VII-lea i.e.n. Legile au rămas proverbiale prin asprimea lor, ele prevedeau
pedeapsa cu moartea pentru cele mai mici infracţiuni. Publicarea acestor legi, excesiv de dure s-a făcut sub
presiunea demosului din Atena şi urmărea să îngrădească arbitrariul justiţiei.

LEGITIMA APĂRARE - este o cauză care înlătură caracterul penal al faptei. Este în stare de legitimă
apărare persoana care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust, îndreptat
împotriva sa, împotriva altuia sau împotriva unui interes public şi care pune în pericol grav persoana sau
drepturile celui atacat ori interesul public, precum şi cel care din cauza tulburării sau temerii, a depăşit
limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi împrejurările în care s-a produs atacul.

LIPSA PLÂNGERII PREALABILE - este o cauză care înlătură răspunderea penală în cazul infracţiunilor
pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale este condiţionată de introducerea unei plângeri prealabile de
către persoana vătămată.

LIPSIREA DE LIBERTATE ÎN MOD ILEGAL - este infracţiunea ce constă în lipsirea de libertate a unei
persoane în mod ilegal prin simulare de calităţi oficiale, prin răpire, ori de către o persoană înarmată, de două
sau mai multe persoane împreună sau dacă în schimbul eliberării se cere un folos material sau orice alt
avantaj, precum şi în cazul în care victima este minoră sau este supusă unor suferinţe ori sănătatea sau viaţa îi
sunt puse în pericol.

LUAREA DE MITĂ - este infracţiunea reglementată de Codul penal la articolul 308, ce constă în fapta
funcţionarului care, direct sau indirect, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin, ori
acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini , a nu îndeplini sau a
întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar
acestor îndatoriri.

MAGISTRATUL - este denumirea acordată de lege judecătorilor şi procurorilor. Conform Legii pentru
organizarea judecătorească nr. 92/1992, au calitatea de magistrat şi fac parte din corpul magistraţilor,
judecătorii de la toate instanţele judecătoreşti, procurorii din cadrul parchetelor de pe lângă acestea precum şi
magistraţii asistenţi ai Curţii Supreme de Justiţie.

MANDATUL - - este un contract în temeiul căruia o persoană numită mandant, împuterniceşte pe o altă
persoană, numită mandatar, să încheie în numele ei şi pentru ea anumite acte juridice.

MANDATUL DE ARESTARE - este actul procedural care se emite de procuror sau instanţa de judecată în
cazurile şi condiţiile prevăzute de lege ce trebuie să conţină indicarea organului care a dispus luarea măsurii,
data şi locul emiterii, numele, prenumele şi calitatea persoanei care l-a emis, datele privitoare la identificarea
inculpatului, fapta ce formează obiectul inculpării şi denumirea infracţiunii, încadrarea juridică a faptei şi
pedeapsa prevăzută de lege, temeiurile concrete care determină arestarea, indicarea locului unde urmează a fi
deţinut cel arestat, mandat ce se execută de către organele de poliţie.

MARTORUL - este persoana care are cunoştinţă despre o faptă sau o împrejurare de natură să servească la
aflarea adevărului în procesul penal, având obligaţia de a se prezenta la chemarea organelor judiciare, de a
depune mărturie şi de a relata adevărul şi numai adevărul.

37
MARTORII ASISTENŢI - sunt persoanele care asistă la efectuarea unui act procedural, atunci când legea
prevede aceasta.

MARCA - este un semn susceptibil de reprezentare grafică, servind la deosebirea serviciilor sau a produselor
unei persoane fizice sau juridice de cele aparţinând altor persoane.

MASA MONETARĂ - reprezintă suma activelor care pot fi utilizate pe teritoriul unei ţări pentru
cumpărarea de bunuri şi servicii şi pentru achitarea datoriilor, precum şi relaţia între cantitatea banilor în
circulaţie sub forma numerarului şi depozitelor la vedere, şi nivelul ratelor dobânzii existente la un moment
dat

MĂRTURIA MINCINOASĂ - este fapta martorului care într-o cauză penală, civilă sau în orice altă cauză
în care se ascultă martori, face afirmaţii mincinoase ori nu spune tot ceea ce ştie referitor la anumite fapte sau
împrejurări asupra cărora a fost întrebat.

MĂRTURISIREA - este acea parte din declaraţia învinuitului prin care recunoaşte fapta săvârşită. Este
mijlocul de dovadă prin care una din părţi confirmă existenţa sau inexistenţa unor fapte sau împrejurări pe
care cealaltă parte se sprijină în dovedirea pretenţiilor sau în apărarea sa.

MĂSURILE ASIGURATORII - sunt măsurile procesuale care se pot lua numai în cursul procesului penal
de către organul de urmărire penală sau de către instanţa de judecată şi care constau în indisponibilizarea prin
instituirea unui sechestru a bunurilor mobile şi imobile, în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune,
precum şi pentru garantarea executării pedepsei amenzii. În materie civilă, măsuri asiguratorii sunt:
sechestrul judiciar, asigurator şi poprirea asiguratoare.

MEDIEREA - este o procedură diplomatică de reglementare a diferendelor internaţionale, drept conferit

puterilor străine conflictului de a media ostilităţile, chiar în decursul acestora. Mediatorul trebuie să fie un
terţstat, un grup de state, O.N.U. sau instituţiile sale specializate, alte organizaţii internaţionale cu vocaţie
mondială sau regională sau o personalitate de prestigiu - acceptat de comun acord, de către părţile aflate în
conflict. Procedura de mediere se poate declanşa la cererea părţilor aflate în litigiu sau, la iniţiativa părţii
terţe care se oferă să intervină cu diferite propuneri pentru soluţionarea conflictului respectiv.

MIJLOACELE DE PROBĂ - sunt acele mijloace prin care se constată elementele de fapt ce pot servi ca
probă, înscrisurile, depoziţiile martorilor, mărturisirea, cercetarea la faţa locului şi expertiza.

MOBILUL INFRACŢIUNII - este elementul component a laturii subiective a infracţiunii, factorul psihic
intern care determină o conduită făptuitorului şi îi direcţionează activitatea, precum lăcomia, ura, răzbunarea,
gelozia etc.

MOŞTENIREA LEGALĂ - (ab intestat)transmiterea patrimoniului succesoral în temeiul legii, la

persoanele, în cota şi în ordinea determinate de lege. Intervine în cazul şi în măsura în care defunctul nu a
dispus prin testament de patrimoniul său pentru caz de moarte sau manifestarea sa de voinţă nu poate
produce efecte, în total sau în parte, precum şi în cazul în care defunctul a lăsat testament, însă acesta nu
cuprinde dispoziţii referitoare la transmiterea patrimoniului succesoral.

MOŞTENIREA TESTAMENTARĂ - intervine în cazul şi în măsura în care transmiterea masei

succesorale are loc în temeiul voinţei defunctului, manifestată prin testament.

MUSTRAREA - este măsura educativă care se poate lua faţă de minor alături de libertatea supravegheată,
internarea într-un centru de reeducare sau într-un instituţie medical-educativă. Mustrarea se poate lua faţă de
minorul care răspunde penal şi constă în dojenirea minorului, în arătarea pericolului social al faptei săvârşite.

38
NEDEMNITATEA SUCCESORALĂ - este decăderea de drept a moştenitorului legal din dreptul de a
culege o moştenire determinată, inclusiv rezerva la care ar fi avut dreptul din moştenire, deoarece s-a făcut
vinovat de o faptă gravă faţă de cel care lasă moştenirea sau faţă de memoria acestuia.

NEGOCIEREA - este o procedură de reglementare paşnică a diferendelor internaţionale care să nu pună în

pericol pacea şi securitatea internaţională, şi nici justiţia. Statele aflate în diferend nu se pot sustrage de la
negocierea oferită de statul cu care se află în litigiu, aceasta având un rol deosebit în preîntâmpinarea
conflictelor, dar şi în oprirea acestora, oferind părţilor posibilitatea de a stabili singure viitoarele
reglementări. Negocierea în cazul unui litigiu trebuie desfăşurată cu bună-credinţă şi cu voinţa reală de a
ajunge la un rezultat. În funcţie de cadrul de desfăşurare al negocierilor, acestea pot fi bilaterale, plurilaterale
sau multilaterale şi colective.

NERETROACTIVITATEA LEGII PENALE - este un principiu de drept privind aplicarea legii penale în
timp, ce constă în faptul că legea penală nu se aplică faptelor care, la data la care au fost săvârşite, nu erau
prevăzute ca infracţiuni.

NORMA - este regula de conduită cu caracter general şi impersonal stabilită de organele de stat competente
prin lege sau alte acte normative a căror respectare este asigurată prin forţa de constrângere a statului.

NULITATEA - - reprezintă o sancţiune care lipseşte actul juridic de efectele sale fireşti sau de o parte a
acestora atunci când actul juridic a fost încheiat cu nerespectarea condiţiilor de valabilitate sau cu încălcarea
unor dispoziţii legale imperative.

NUMELE - ca element de identificare a persoanei, reprezintă un drept personal nepatrimonial, inalienabil şi

imprescriptibil.

OBIECTUL INFRACŢIUNII - este format din relaţiile sociale care sunt vătămate sau puse în pericol prin
acţiunea sau inacţiunea făptuitorului.

OBLIGAŢIA - este acel raport juridic în conţinutul căruia intră dreptul subiectului activ, denumit creditor,
de a cere subiectului pasiv, denumit debitor, să dea, să facă sau să nu facă ceva, sub sancţiunea constrângerii
de stat în cazul neexecutării de bună voie.

ORALITATEA - este mijlocul de probă folosit în epoca feudală, ce consta în folosirea faţă de învinuit a
unor metode pline de cruzime, spre a se ajunge la relevarea adevărului cu ajutorul intervenţiei divine. Astfel,
proba apei rezidă în aruncarea învinuitului în apă, legat de mâini şi de picioare şi, dacă nu se îneca, era
considerat nevinovat. Din aceeaşi categorie de metode fac parte proba focului, a fierului încins s.a.

ORDONANŢA - este actul procedural în care procurorul sau organul de urmărire penală consemnează o
dispoziţie asupra unor acte sau măsuri de urmărire penală.

ORGANELE DE URMĂRIRE PENALĂ - sunt procurorul şi organele de cercetare penală, din care fac
parte organele de cercetare ale poliţiei şi organele de cercetare penală specială.

ORGANIZAŢIILE INTERNAŢIONALE - sunt subiectele derivate ale dreptului internaţional, titulare de

drepturi şi obligaţii în conformitate cu normele internaţionale, instituite de state prin acorduri încheiate între
ele. Reprezintă o asociere de state, asociere constituită printr-un tratat, înzestrate cu o constituţie şi organe
comune, având o personalitate juridică distinctă de cea a statelor membre care o compun. Organizaţiile
internaţionale se clasifică în organizaţii internaţionale guvernamentale şi neguvernamentale, cu vocaţie
universală şi subregională, deschiseîn care pot fi membre orice stateşi închiseîn care pot fi membre doar
statele fondatoare sau state dintr-o anumită regiunecu caracter general sau cu un caracter limitat la un anumit

39
domeniu.

ORGANIZAŢIILE INTERNAŢIONALE NEGUVERNAMENTALE - sunt asociaţii fără scop lucrativ,

constituite de persoane fizice sau juridice de drept intern de naţionalităţi diferite, în conformitate cu dreptul
intern al statului pe al cărui teritoriu îşi au sediul.

PAGUBA - este prejudiciul material suferit de o persoană sau adus unei persoane ca urmare a săvârşirii unei
fapte ilicite.

PARCHETUL - este organul judiciar ce face parte din structura Ministerului Public, încadrat cu procurori
care exercită atribuţiile ce revin acestui minister.

PARTEA CIVILĂ - este parte în procesul penal alături de inculpat, partea vătămată şi partea responsabilă
civilmente, care exercită acţiunea civilă în cadrul procesului penal.

PARTEA RESPONSABILĂ CIVILMENTE - parte în procesul penal chemată să răspundă conform legii
civile pentru pagubele provocate prin fapta învinuitului sau inculpatului.

PARTEA VĂTĂMATĂ - este partea în procesul penal care a suferit prin fapta penală o vătămare fizică,
morală sau materială.

PARTICIPAŢIA IMPROPIE - constă în determinarea înlesnirea sau ajutarea în ortice mod, cu intenţie, la
săvârşirea din culpă de către o altă persoană, a unei fapte prevăzute de legea penală sau în determinarea,
înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intenţie, la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, de către o
persoană care comite acea faptă fără vinovăţie.

PARTICIPAŢIA PENALĂ - se înţelege cooperarea mai multor persoane la săvârşirea unei infracţiuni care
prin natura sa putea să fie comisă de un singur făptuitor.

PATRONUL - este persoana juridică înmatriculată sau persoana fizică autorizată potrivit legii, care
administrează şi utilizează capitalul, indiferent de natura acestuia, în scopul obţinerii de profit în condiţii de
concurenţă şi care angajează muncă salariată.

PATRONATUL - este organizaţia patronilor, autonomă, fără caracter politic înfiinţată ca persoană juridică
de drept privat fără scop patrimonial, care reprezintă, susţine şi apără interesele membrilor săi în relaţiile cu
autorităţile publice, cu sindicatele şi cu alte persoane juridice şi fizice în raport cu obiectul şi scopul său de
activitate, potrivit propriului statut şi în acord cu prevederile legii. Patronatele se pot constitui în uniuni,
federaţii, confederaţii patronale sau în alte structuri asociative.

PĂRŢILE - sunt persoanele fizice sau persoanele juridice titulare de drepturi şi obligaţii civile.

PEDEAPSA - este una din instituţiile fundamentale ale dreptului penal, ce consitutie o măsură de
constrângere şi un mijloc de reeducare a celui condamnat.

PEDOFILIA - este o tulburare a comportamentului sexual constând în atracţia erotică fie faţă de băieţi, fie
faţă de fetiţe. Pedofilia, alături de sadism şi masochism face parte din categoria perversiunilor sexuale.

PERCHEZIŢIA - este activitatea procesuală exercitată de organele de urmărire penală sau de instanţa de
judecată în scopul scoaterii la iveală a unor obiecte sau înscrisuri care se află ascunse, şi care, dacă ar fi
descoperite ar contribui la aflarea adevărului într-o cauză penală.

PERVERSIUNEA SEXUALĂ - constă în actele de perversiune sexuală săvârşite în public sau dacă au

40
produs scandal public, cu o persoană care nu a împlinit vârsta de 15 ani sau care are vârsta cuprinsă între 15-
18 ani, dacă fapta este săvârşită de tutore sau curator ori de către supraveghetor, îngrijitor, medic curant,
profesor sau educator, folosindu-se de calitatea sa ori dacă făptuitorul a abuzat de încrederea victimei, de
autoritatea şi influenţa sa asupra acesteia.

PLÂNGEREA - este modul de sesizare al organelor de urmărire penală făcută de către o persoană sau
organizaţie publică, căreia i s-a acuzat o vătămare prin infracţiune.

PLÂNGEREA PREALABILĂ - este instituţia de drept penal ce reprezintă o condiţie de tragere la

răspundere penală în cazul infracţiunilor pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale este condiţionată de
introducerea unei plângeri prealabile de către persoana vătămată, lipsa ei înlăturând răspunderea penală.

POPRIREA - - este o măsura de executare silită care se dispune atunci când debitorul unei obligaţii are la
rândul său un alt debitor.

POSESIA - este puterea materială pe care o exercită o persoană asupra bunului dându-i posibilitatea de a se
comporta ca şi cum ar fi adevăratul proprietar al bunului.

POSESORUL - este persoana fizică sau juridică care deţine numai posesiunea şi folosinţa din
dezmembrămintele dreptului de proprietate.

PRACTICA JUDICIARĂ - este activitatea desfăşurată de organele de urmărire penală şi instanţele de

judecată, şi rezolvările date de aceste organe în cazurile concrete de competenţa lor; este ansamblul soluţiilor
pronunţate de Curtea Supremă de Justiţie, ca urmare al exercitării recursului în interesul legii.

PRELUAREA - - este o tranzacţie sau o serie de tranzacţii cu valori mobiliare conferind persoanei sau
grupului de persoane implicate, prin titlurile astfel dobândite, singure ori împreună cu cele deja deţinute ori
controlate, o poziţie de control sau majoritară în participare la capitalul emitentului.

PREMEDITAREA - este activitatea de natură preponderent psihică care precede înfăptuirea unei infracţiuni
şi care constă în luarea de către făptuitor a hotărârii de a comite fapta şi în pregătirea executării acesteia cu
privire la alegerea locului, timpului şi a mijloacelor folosite. Constituie o circumstanţă agravantă a
răspunderii penale.

PREZUMŢIA DE NEVINOVĂŢIE - reprezintă principiul fundamental prevăzut în Codul de procedură

penală, partea generală. Constituţia României consacră expres faptul că persoana este considerată nevinovată
până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare. Astfel, legea presupune făptuitorul
nevinovat, cât timp nu a fost făcută pe deplin dovada vinovăţiei sale. În temeiul legii, învinuitul sau
inculpatul nu este obligat să probeze nevinovăţia sa.

PRIMIREA DE FOLOASE NECUVENITE - infracţiune de corupţie, ce constă în primirea de către un

funcţionar, direct sau indirect, de bani sau de alte foloase, pentru îndeplinirea unui act în virtutea funcţiei sale
şi la care era obligat în temeiul acesteia.

PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE DREPTULUI INTERNAŢIONAL - sunt acele principii care

au drept conţinut norme de aplicaţie universală, ca nivel maxim de generalitate şi un caracter imperativ, ce
dau expresie şi protejează valori internaţionale fundamentale în raporturile dintre subiectele dreptului
internaţional. Acestea determină conţinutul celorlalte principii, norme şi instituţii ale întregului sistem a
dreptului internaţional, conţinând norme juridice ale căror trăsături se caracterizează ca principii
fundamentale.

PROPRIETARUL - este persoana fizică sau juridică titulară în exclusivitate sau în indiviziune a dreptului
real asupra corpului de proprietate supus înscrierii.

41
PROPRIETATEA PRIVATĂ - este dreptul persoanelor fizice sau juridice, al statului sau unităţilor
administrativ-teritoriale asupra bunurilor mobile sau imobile, bunuri asupra cărora proprietarul exercită
atributele dreptului de proprietate în interes propriu, dar în limitele legii.

PROPRIETATEA PUBLICĂ - este dreptul subiectiv ce aparţine statului sau unităţilor administrativ-
teritoriale şi are ca obiect bunurile care, fie prin natura lor, fie printr-o dispoziţie a legii sunt de uz sau de
utilitate publică.

PROBELE - - sunt mijloace de convingere prin care se stabileşte existenţa unor acte sau fapte juridice şi,
automat, a unor drepturi şi obligaţii ce rezultă din acestea.

PROROGAREA - este extinderea competenţei unui organ judiciar prin posibilitatea acordată de lege, de a
soluţiona anumite cauze, care in mod obişnuit nu intră în competenţa sa. În materie penală nu poate exista
decât prorogare legală. În materie civilă, prorogarea competenţei instanţei de judecată, după temeiul care o
determină, poate fi: legală, voluntară (convenţia părţilor) şi judecătorească.

PROVOCAREA - reprezintă o circumstanţă atenuantă când infracţiunea a fost săvârşită sub stăpânirea unei
puternice tulburări sau emoţii, determinate de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin
violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă faptă ilicită gravă.

PROXENETISMUL - este infracţiunea ce constă în îndemnul sau constrângerea la prostituţie, ori înlesnirea
practicării prostituţiei sau tragerea de foloase de pe urma practicării prostituţiei de către o persoană, precum
şi recrutarea de persoane pentru prostituţie ori traficul de persoane în acest scop.

PRESCRIPŢIA DREPTULUI LA ACŢIUNE - reprezintă mijlocul de stingere a dreptului la acţiune în

sens material prin neexercitarea acelui drept în intervalul de timp prevăzut de lege. Termenul general de
prescripţie este de 3 ani, dar legea prevede şi o serie de termene speciale. Cursul prescripţiei dreptului la
acţiune se suspendă sau se întrerupe în cazul unor împrejurări expres stabilite de lege.

PROCESUL VERBAL - reprezintă un mijloc de probă scris ce trebuie să cuprindă menţiunile necesare şi să
aibă forma cerută de lege.

PROCURA - este înscrisul constatator al contractului de mandat care dă posibilitatea ca mandatarul să

lucreze în numele şi pe socoteala mandantului şi cuprinde puterile conferite mandatarului, limitele
împuternicirii sale, se redactează în scris şi trebuie să fie autentificat ori de câte ori mandatarul este însărcinat
să încheie un act autentic.

PROMISIUNEA DE VÂNZARE - - se deosebeşte de contractul de vânzare-cumpărare, în primul rând prin

natura obligaţiei la care îi dă naştere, adică obligaţia de a face şi nu obligaţia de a da, respectiv de a transfera
proprietatea aşa cum se întâmplă în cazul contractului.

PRONUNŢAREA HOTĂRÂRII - se face în şedinţă publică de către preşedintele completului de judecată

asistat de grefier.

PSIHANALIZA - este metoda de analiza psihologică care prin diverse probe îşi propune să descopere
cauzele unor boli psihice şi să le vindece. După Freud în structura psihicului uman se constată mai multe
nivele: conştient, inconştient şi preconştientul, adică subconştientul.

PSIHOLOGIA JUDICIARĂ - studiază caracteristicile psihosociale ale participanţilor la procesul penal,

precum şi inteligenţa, caracterul, aptitudinile sociale şi atitudinile delicventului.

PUBLICITATEA IMOBILIARĂ - este sistemul de înscriere în documente publice a corpurilor de

proprietate împreună cu drepturile imobiliare pe care le au proprietarii şi posesorii asupra lor. Publicitatea
imobiliară se realizează prin cartea funciară.

42
PUNEREA ÎN MIŞCARE A ACŢIUNII PENALE - este activitatea prin care procurorul sau instanţa de
judecată declanşează acţiunea penală împotriva învinuitului, care din acest moment devine inculpat.

PUNEREA SUB INTERDICŢIE - este mijlocul de ocrotire judiciară a persoanelor lipsite de discernământ
aflate în imposibilitatea de a se îngriji de interesele lor sau de a-şi exercita drepturile civile.

RAPORTUL DE EXPERTIZĂ - este relatarea făcută de către expertul desemnat de instanţă, în scris sau
oral, în care acesta expune constatările şi concluziile sale cu privire la împrejurările de fapt a căror lămurire a
fost solicitată.

RATIFICAREA - este o modalitate principală de exprimare a consimţământului de către statele care au luat
parte la negocierea tratatului şi care este prevăzută şi cerută de dreptul intern al statelor semnatare, modalitate
prin care tratatul este supus controlului parlamentar.

RĂSPÂNDIREA DE MATERIALE PORNOGRAFICE - este fapta de a expune, a vinde sau de a

răspândi, a închiria, a distribui, a confecţiona ori a produce în alt mod, a transmite, a oferi sau a pune la
dispoziţie, ori de a deţine în vederea răspândirii fără drept de materiale pornografice.

REABILITAREA - este cauza care înlătură consecinţele condamnării şi care dă dreptul persoanei
condamnate de a fi repusă în folosinţa drepturilor de care a fost lipsită.

RECIDIVA - este o formă a pluralităţii de infracţiuni ce constă în săvârşirea unei noi infracţiuni de către o
persoană care a fost condamnată definitiv pentru o altă infracţiune, sau pentru mai multe alte infracţiuni.

RECUNOAŞTEREA UNUI STAT - constă în actul prin care un stat admite că o entitate politică
îndeplineşte condiţiile specifice ale unui stat nou cu personalitate juridică deplină în ordinea internaţională şi
îşi exprimă voinţa de a-l considera membru al comunităţii internaţionale.

RECURSUL - este calea de atac ordinară prin care la cererea procurorului şi a părţilor interesate se asigură
repararea erorilor din hotărârile judecătoreşti pronunţate în fond, constituind al treilea grad de jurisdicţie.

REFUGIATUL - este acea persoană care din cauza temeri justificate de a fi persecutată pe motiv de rasă,
religie, naţionalitate, apartenenţă la un grup social sau opinie politică şi-a părăsit ţara sa de origine, nu poate
sau nu mai doreşte să se întoarcă în ţară.

RELELE TRATAMENTE APLICATE MINORULUI - se referă la punerea în primejdie gravă, prin

măsuri sau tratamente de orice fel, a dezvoltării fizice, intelectuale sau morale a minorului, de către părinţi
sau de către orice persoană căreia minorul i-a fost încredinţat spre creştere şi educare.

RENTA VIAGERĂ - reprezintă dreptul unei persoane numită credirentier, de a primi periodic, atâta timp
cât trăieşte o sumă de bani numită rentă, de la o altă persoană numită debirentier.

REPREZENTAREA SUCCESORALĂ - este un beneficiu al legii în virtutea căruia un moştenitor legal

sau mai mulţi, de un grad mai îndepărtatnumit reprezentanturcă în gradul, locul şi drepturile ascendentului
săunumit reprezentatcare este decedat la deschiderea moştenirii, pentru a culege partea care i s-ar fi cuvenit
acestuia din moştenire, dacă s-ar mai fi aflat în viaţă.

RETROACTIVITATEA LEGII PENALE - este principiul de aplicare a legii penale în raport cu timpul,
potrivit căruia legea penală nouă se va aplica retroactiv atunci când nu mai prevede ca infracţiune fapta
săvârşită sub legea veche.

43
REZERVA LA TRATAT - este o declaraţie universală, indiferent cum este redactată sau definită, făcută de
un stat atunci când semnează, ratifică, acceptă, aprobă sau aderă la un tratat, prin care urmăreşte să excludă
sau să modifice efectele juridice ale anumitor prevederi ale tratatului în aplicarea lor faţă de statul respectiv,
conform articolului 2 din Convenţia de la Viena din 1969. Rezerve se pot face decât în cazul tratatelor cu
caracter multilateral.

REZOLUŢIUNEA - reprezintă desfiinţarea unui contract bilateral, la cererea uneia dintre părţi, ca urmare a
faptului că cealaltă parte nu şi-a executat culpabil obligaţiile ce ii reveneau prin respectivul contract.

REZILIEREA - este desfiinţarea unui contract bilateral, cu executare succesivă în timp, ca urmare a
neexecutării culpabile a obligaţiilor contractuale.

REVOCAREA - - este o sancţiune de drept civil care constă în înlăturarea efectelor actului juridic civil,
datorită ingratitudinii manifestate de cel gratificat sau a neexecutării culpabile a unor sarcini asumate.

SEMNATURA ELECTRONICĂ - reprezintă date în formă electronică care sunt ataşate sau logic asociate
cu alte date în formă electronică şi care servesc ca metodă de identificare.

SENTINŢA - este hotărârea judecătorească prin care instanţa de judecată soluţionează cauza în primă
instanţă ori prin care aceasta se dezinvesteşte fără a soluţiona cauza.

SPIONAJUL INFORMATIC - reprezintă obţinerea prin mijloace ilicite sau divulgarea, transferul ori
folosirea fără drept a unui secret comercial sau industrial cu intenţia de a cauza un prejudiciu economic
persoanei care deţine dreptul asupra secretului, sau de a obţine pentru sine ori pentru altul anumite avantaje.

SESIZAREA - este actul prin care un organ de stat este informat şi abilitat să desfăşoare o anumită
activitate.

SINDICATUL - este persoana juridică independentă, fără scop patrimonial, constituită în scopul apărării şi
promovării drepturilor colective şi individuale, precum şi a intereselor profesionale, economice, sociale,
culturale şi sportive ale membrilor lor.

STRĂMUTAREA JUDECĂŢII - este instituţia de drept procesual penal care constă în trecerea instanţei de
la instanţa competentă după lege, la altă instanţă de acelaşi grad, din altă localitate, pentru desfăşurarea
normală a procesului penal.

SUBIECTELE DREPTULUI INTERNAŢIONAL - sunt entităţile ce au calitatea de destinatari direcţi ai

normelor internaţionale, ele având capacitatea de a exercita drepturi şi de a dobândi obligaţii în ordinea
juridică internaţională. Statele sunt considerate subiectele originare ale dreptului internaţional, dar, ca urmare
a constituirii, creşterii numărului şi însemnătăţii organizaţiilor internaţionale, acestea sunt înzestrate cu
personalitate juridică propie , distinctă de cea a statelor membre.

SUBIECTUL INFRACŢIUNII - este persoana care săvârşeşte sau participă la săvârşirea infracţiunii în
calitate de autor, instigator sau complice.

SOCIOLOGIA PENALĂ - studiază modul de producere şi structurare a reprezentărilor şi atitudinilor

colectivităţilor umane faţă de faptele antisociale, precum şi concordanţele sau discordanţele acestor atitudini
în raport cu normele reglementate prin lege.

SULTA - reprezintă suma de bani care se dă unuia dintre copermutanţi (părţile din contractul de schimb), in
cazul in care bunurile care se schimbă nu sunt de valoare egală. În cazul contractului de schimb imobiliar

44
sunt aplicabile regulile de la vânzare-cumpărare cu luarea in considerare a unor excepţii prevăzute de
art.1407, 1408 C. Civ.

TENTATIVA - constă în punerea în executare a intenţiei de a săvârşi infracţiunea, executare care a fost
întreruptă sau care nu şi-a produs efectul ori, când consumarea infracţiunii nu a fost posibilă din cauza
insuficienţei sau defectuozităţii mijloacelor folosite, sau din cauza împrejurării că în timpul când s-au
săvârşit actele de executare, obiectul lipsea de la locul unde făptuitorul credea că se află.

TEORIA PERSONALITĂŢII CRIMINALE - a fost creată de J. Pinatel care considera că elementul

decisiv al unui comportament criminal este trecerea la actul în sine, act determinat de un nucleu de
personalităţi caracterizate prin egocentrism, labilitate, agresivitate şi indiferenţă afectivă. Trecerea la actul
infracţional se poate face la unii indivizi printr-o excitaţie uşoară, iar la alţii în urma unor presiuni intense.

TERITORIUL DE STAT - este spaţiul în interiorul căruia este aşezată populaţia unui stat format din
teritoriul terestru (solul şi subsolul), teritoriul maritim (apele interioare şi marea teritorială) şi teritoriul aerian
(format din coloana de aer care se găseşte deasupra solului şi deasupra teritoriului maritim, fiind delimitat
orizontal prin frontierele terestre, fluviale şi maritime, iar vertical până la limita spaţiului cosmic, delimitat
după altitudinea celui mai de jos perigeu ce permite menţinerea pe orbită a unui satelit considerată a fi la
aproximativ 90 - 110 km deasupra nivelului mării).

TERŢII - sunt persoanele complet străine de actul juridic, adică persoanele cărora actul juridic nu le poate
profita în nici un fel ori nu le poate îndatora in nici un fel.

TESTAMENTUL - este acel a ct juridic prin care o persoană (testatorul) dispune de patrimoniul său, în tot
sau în parte, după încetarea sa din viaţă. Este unul din modurile de a înstrăina cu titlul gratuit proprietatea şi
este reglementat în Codul civil. Legea prevede ca, testamentul este un act revocabil prin care testatorul
dispune pe timpul încetării sale din viaţă, de tot sau parte din avutul său.

TRAFICUL DE INFLUENŢĂ - constă în primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de
promisiuni, daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, săvârşită de către o persoană care are
influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public sau a unui funcţionar pentru a-l
determina să facă, să nu facă ori să întârzie un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu sau să facă un act
contrar acestor atribuţii.

TRAFICUL DE SUBSTANŢE TOXICE - constă în producerea, deţinerea sau orice altă operaţiune privind
circulaţia produselor toxice, cultivarea în scop de prelucrare a plantelor ce conţin astfel de substanţe ori
experimentarea produselor sau a substanţelor toxice fără drept.

TRATATUL - este un acord încheiat în scris între subiectele de drept internaţional şi guvernat de dreptul
internaţional, încheiat în scopul de a produce efecte juridice şi consemnat într-un instrument unic sau, în
două sau mai multe instrumente conexe, oricare ar fi denumirea sa. Părţile componente ale unui tratat sunt:
titlul (în care se precizează materia în care se încheie şi părţile), preambulul (în care se prevăd scopurile
încheierii tratatului, circumstanţele în care se încheie, precum şi unele principii generale care guvernează
materia respectivă), dispozitivul (cuprinde clauzele de fond ce reglementează normele de conduită ale
părţilor, drepturile şi obligaţiile ce le incumbă), clauzele finale (stabilesc modul de intrare în vigoare şi de
modificare, termenul pe care se încheie tratatul, limbile în care se încheie, data şi locul semnării, semnăturile
părţilor) la care se mai pot adăuga şi unele anexe

TRĂDAREA - este fapta cetăţeanului român, a persoanei fără cetăţenie care are domiciliul în România sau a
străinului aflat în serviciul statului român de a stabili legături cu o putere sau o organizaţie străină ori cu
agenţi ai acestora, în scopul de a suprima sau ştirbi unitatea, indivizibilitatea, suveranitatea sau independenţa
statului, prin acţiuni de provocare de război contra ţării sau de înlesnire a ocupaţiei militare străine, ori de

45
subminare economică, politică sau a capacităţii de apărare a statului, ori de aservire faţă de o organizaţie
străină sau putere străină, precum şi de întrajutorare a unei organizaţii ori a unei puteri străine pentru
desfăşurarea unei activităţi inamice împotriva securităţii naţionale.

TRIBUNALUL - este instanţa judecătorească ce judecă în primă instanţă procesele şi cererile date prin lege
în competenţa sa. Ca instanţă de apel, judecă apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de
judecătorii în primă instanţă, iar ca instanţă de recurs, judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor
pronunţate de judecătorii care, potrivit legii nu sunt supuse apelului.

TRIMITEREA DOSARULUI LA PROCURATURĂ - este operaţiunea pe care o efectuează organul de

cercetare penală, adică înaintarea dosarului procurorului cu un referat, în care este consemnat rezultatul
cercetărilor, după ce cercetarea penală este încheiată.

TRIMITEREA ÎN JUDECATĂ - constă în înaintarea instanţei de judecată competente a dosarului de

cercetare penală împreună cu numărul necesar de copii de pe rechizitoriul întocmit de procuror.

TULBURAREA DE POSESIE - este fapta de ocupare în tot sau în parte, fără drept, a unui imobil aflat în
posesia altuia. Obiectul infracţiunii este un bun imobil precum un teren, casă, gard, arbori, etc., iar subiectul
infracţiunii poate fi orice persoană, chiar şi proprietarul bunului imobil, dacă bunul se află în posesia altuia.

TULBURAREA FOLOSINŢEI LOCUINŢEI - este fapta prin care se tulbură în mod repetat folosinţa
locuinţei locatarilor dintr-un imobil ori prin care se împiedică normala folosinţă a imobilului. Acţiunea
penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

TUTELA - este instituţia de ocrotire a minorului care este lipsit de îngrijire părintească, precum şi a
alienatului şi debilului mintal, dar mai ales a persoanei care, din cauza vârstei nu se poate apăra singură.
Tutorele exercită drepturile şi îndeplineşte obligaţiile ce-i revin în scopul ocrotirii intereselor acestor
persoane.

UBICUITATEA - este un criteriu de apreciere a locului săvârşirii infracţiunii. Potrivit teoriei ubicuităţii
legea penală română se aplică tuturor infracţiunilor săvârşite pe teritoriul României.

ULTRAJUL CONTRA BUNELOR MORAVURI ŞI TULBURAREA LINIŞTII PUBLICE - este fapta

unei persoane care, în public săvârşeşte acte sau gesturi, proferează cuvinte ori expresii sau se dedă la orice
alte manifestări prin care se aduce atingere bunelor moravuri sau se produce scandal public ori se tulbură
liniştea şi ordinea publică.

UMANISMUL DREPTULUI PENAL - este unul din principiile dreptului penal, conform căruia, în
determinarea legii penale şi a valorilor apărate, o poziţie deosebit de importantă ocupă interesele şi drepturile
fundamentale ale omului, demnitatea, onoarea şi alte atribute ale persoanlităţii umane. Răspunderea penală,
sancţiunile şi măsurile penale, precum şi alte instituţii de drept penal sunt reglementate în aşa fel încât să
ducă la reeducarea şi integrarea socială a celor condamnaţi.

URMĂRIREA PENALĂ - reprezintă o fază a procesului penal, constând în activitatea desfăşurată de

organele de urmărire penală în cursul căreia se strâng şi se verifică probele necesare cu privire la existenţa
infracţiunilor, la identificarea făptuitorilor şi la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se dispune sau nu
trimiterea în judecată.

UZUCAPIUNEA - reprezintă un mod dobândire a dreptului de proprietate asupra unui bun prin posedarea
neîntreruptă a acestuia în termenul şi în condiţiile cerute de lege.

46
VACANŢA JUDECĂTOREASCĂ - este perioada în care se efectuează concediile de odihnă cuvenite
personalului instanţelor, cu excepţia instanţelor în materie penală, pentru cauzele cu arestaţi; în alte materii
pentru obligaţiile de întreţinere de orice fel, asigurarea dovezilor, cererile de ordonanţă preşedinţială, precum
şi în alte cauze considerate urgente, conform Legii nr. 92/1992 cu modificările ulterioare.

VALORILE MOBILIARE - - sunt instrumentele negociabile emise în formă materială sau evidenţiate prin
înscrieri în cont, care conferă deţinătorilor lor drepturi patrimoniale asupra emitentului - drepturi de
proprietate sau drepturi de creanţă asupra acestuia - conform legii şi în condiţiile specifice de emisiune a
acestora. Valori mobiliare pot fi acţiunile, obligaţiunile, instrumentele financiare ale administraţiei publice
centrale şi locale, precum şi instrumentele financiare derivate sau orice alte instrumente financiare încadrate
de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare în această categorie.

VENDETTA - este o cutumă justiţiară în temeiul căreia o stare de adversitate, neprietenie, provocată de o
ofensă gravă sau un omor, se extinde şi se transmite asupra tuturor rudelor victimei, acestea asumându-şi
obligaţia de răzbunare, obligaţie care se transmite şi generaţiilor viitoare (vezi clasica piesa de teatru Romeo
si Julieta).

VERSIUNILE DE URMĂRIRE PENALĂ - reprezintă acele presupuneri, percepţii, supoziţii elaborate de

organele judiciare, menite de a da explicaţii posibile faptei în ansamblu sau unor aspecte legate de aceasta,
pentru a se constata dacă investigaţiile ulterioare o confirmă sau nu. În raport cu întinderea lor, cu sfera
împrejurărilor spre a căror explicare se îndreaptă presupunerile elaborate, versiunile pot privi fie fapta în
ansamblu, fie elemente ale acesteia, fie împrejurări secundare, derivate legate de infracţiune sau de făptuitor.
Orice versiune trebuie supusă verificării pentru că confirmarea unei versiuni are drept consecinţă
transformarea unei explicaţii probabile în certitudine.

VICII ASCUNSE - - reprezintă nişte deficienţe ale unui bun, care îi afectează utilitatea, făcând-o să scadă.
Viciile se pot numi ascunse atunci când nu se pot descoperi la o cercetare cât mai atentă şi mai serioasă, pe
care orice cumpărător este obligat să o facă fie personal, fie apelând la o persoană de specialitate.

VICTIMOLOGIA - provine din latinescul victima şi din termenul de origine greacă logos şi denumeşte
domeniul ştiinţific care studiază rolul victimei în săvârşirea infracţiunii deoarece, practica judiciară a
demonstrat că uneori activitatea victimei favorizează săvârşirea faptei prevăzute de legea penală.

VINOVĂŢIA - este una din trăsăturile esenţiale ale infracţiunii ce priveşte latura subiectivă a infracţiunii ce
constă în atitudinea conştiinţei subiectului infracţiunii faţă de faptă şi faţă de rezultatul faptei sale, şi există
când fapta ce prezintă pericol social este săvârşită cu intenţie sau din culpă.

VIOLAREA DE DOMICILIU - constă în pătrunderea fără drept, în orice mod, într-o locuinţă, încăpere,
dependinţă sau loc împrejmuit ţinând de acestea, fără consimţământul persoanei care le foloseşte, sau refuzul
de a le părăsi la cererea acesteia. Obiectul juridic special al infracţiunii îl reprezintă relaţiile sociale
referitoare la apărarea libertăţii persoanei sub aspectul vieţii domestice. Subiectul activ al infracţiunii poate fi
orice persoană, iar cel pasiv este deţinătorul de fapt al imobilului, persoana care foloseşte domiciliul violat.

VIOLAREA SECRETULUI CORESPONDENŢEI - constă în deschiderea fără drept, a unei

corespondenţe adresate altuia, ori interceptarea unei convorbiri sau comunicări efectuate prin telefon, telegraf
sau prin alte mijloace de transmitere la distanţă.

VIOLENŢA - este ameninţarea unei persoane cu un rău care să-I producă o temere ce o determină să
consimtă la încheierea unui act juridic civil, pe care altfel nu l-ar fi încheiat.

VIOLUL - constă în actul sexual, de orice natură, cu o persoană de sex diferit sau de acelaşi sex, prin
constrângerea acesteia, sau profitând de posibilitatea ei de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa. Obiectul
juridic special al infracţiunii este format din relaţiile sociale cu privire la libertatea sexuală a unei persoane.

47
VOINŢA - este procesul psihic care se manifestă prin acţiuni conştiente îndreptate spre realizarea unor
scopuri stabilite. Actele de voinţă sunt determinate de cauze exterioare, de condiţiile de viaţă şi de educaţie
ale persoanei. Voinţa stă la baza oricărui act exterior conştient, astfel, în lipsa ei, făptuitorul nu răspunde
penal pentru fapta săvârşită.

48