Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Prezentul glosar de termeni juridici conține termeni din domeniul dreptului, administrației,
ordinii și siguranței publice.
A ↑ 0–9 A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z ↓
abandon:
- părăsire a copiilor, a familiei etc. de către persoana care are obligația legală de
întreținere sau de susținere materială;
- renunțare la un bun sau la un drept.
abandon familial – părăsirea de către părinte sau soț a celui față de care este obligat
să îl susțină material sau moral.
abandonul minorului - părăsire a copiilor, de către persoana care are obligația
legală de întreținere.
abatere disciplinară - faptă prin care se nesocotește una sau mai multe obligații de
serviciu.
aberratio ictus - expresie folosită pentru a denumi una dintre cauzele care generează
infracțiunea deviată (ratată).
abilitare:
ab intestat - expresie latină care se referă la ipoteza unei persoane decedate fără a
dispune de patrimoniul acesteia prin testament; în acest caz operează succesiunea legală.
ab irato - expresie latină folosită pentru a caracteriza actul comis într-un moment de mânie.
abitație:
achitare:
acord – înțelegere între două părți (persoane fizice, juridice, state) la încheierea unui act.
acta - colecție de documente, registre etc. privitoare la o anumită instituție, persoană sau
problemă.
acte cu caracter obscen - manifestare publică indecentă sau cu caracter sexual explicit și
care aduce ofensă la pudoare.
activ – totalitatea bunurilor aparținând unei persoane fizice sau juridice.
administrație de stat:
admitere:
- înscriere, primire la un examen sau într-un post, într-un loc (în urma unui
examen);
- acceptare, primire a unui solicitant, a unui petiționar.
- susținere a unei cauze în fața justiției; sinonim: pledoarie; vezi și legitimă apărare;
- parte într-un proces care apără cauza cuiva.
apărător - persoană care asistă, reprezintă și apără cauza cuiva în fața justiției.
apel:
- cale de atac prin care se obține rejudecarea în fond a unui proces de către
instanța de fond imediat superioară aceleia care a pronunțat hotărârea atacată; vezi
și declarare a apelului;
- adresare la jurisdicția imediat superioară, spre a schimba sau anula o sentință
dată de prima instanță (vezi și curte de apel).
- deținere (din ordinul unei autorități) sub pază legală a unei persoane (care comite
sau care este bănuită că a comis o infracțiune); arestare, detenție, întemnițare;
- loc unde sînt ținuți cei arestați; închisoare, temniță.
- întrevedere (oficială) acordată (la cerere) cuiva de către o persoană care deține o
funcție de răspundere;
- ședință publică a tribunalului în care sînt ascultate părțile și pledoariile și în care
este pronunțată sentința.
audiere - ascultare a unui martor, a depoziției acestuia (în legătură cu fapte care pot duce
la lămurirea unui proces, a unei anchete, a unei situații conflictuale etc),
audit - controlul autorizat, efectuat de un expert (auditor), în scopul de a emite o opinie
independentă, pe baza unor documentații și care stabilește criterii de calitate.
au pair - persoană care locuiește în condiții de egalitate cu o familie dintr-o țară străină, pe
care o ajută la îngrijirea copiilor și/sau treburi domestice.
autentic:
- care este conform cu realitatea, cu adevărul, care nu poate fi pus la îndoială sau
contestat;
- (despre acte) care este întocmit cu respectarea formelor legale.
autentificare:
autentificat - (despre acte) care este întărit, învestit cu formele legate; legalizat.
autoabrogare - abrogare a unei legi la termenul fixat în prevederile ei.
autocertificare - declarare pe propria răspundere a unor detalii personale ca data și locul
nașterii, domiciliul etc, semnată de declarant, care înlocuiește un certificat eliberat de o
instituție publică.
autograf - act, text scris de mâna autorului; olograf.
autohton - persoană care s-a născut și a trăit pe teritoriul unde locuiește.
autor - persoană care face, care produce sau comite ceva (eventual o infracțiune); făptaș.
autorecuzare - modalitatea prin care persoana incompatibilă se abține să participe în
procesul penal, dacă se află într-unul din cazurile de incompatibilitate prevăzute de lege.
autoritate
- drept, putere de a comanda, de a da dispoziții;
- organ al puterii de stat.
autorizare:
autorizație:
avocat:
avocat din oficiu - avocat numit de judecător în cazul în care inculpatul nu are
posibilitatea de a-și plăti un avocat.
avocat pledant - avocat care este autorizat să pledeze, să susțină o cauză a uneia dintre
părțile implicate în proces în fața unei instanțe judecătorești (în schimbul unui onorariu).
avocat public - reprezentant al ministerului public în fața unei instanțe.
Avocatul Poporului - persoană însărcinată să-i apere pe cetățeni de abuzurile de putere
ale administrației.
avulsiune - smulgere de către ape a unei porțiuni de mal din pământul unui proprietar și
alipirea acesteia la pământul altui proprietar riveran.
avut obștesc - totalitatea bunurilor aflate în proprietatea statului, a organizațiilor obștești
etc.
B ↑ 0–9 A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z ↓
birou:
- instituție, serviciu public unde lucrează funcționari, specialiști etc.; prin extensie:
funcționarii unei astfel de instituții;
- grup de membri ai unei adunări însărcinat să conducă o adunare, o organizație.
bune oficii – mijloc de rezolvare pașnică a diferendelor dintre state, constând în demersuri
diplomatice întreprinse de un al treilea stat.
bun imobil - lucru care are o așezare fixă, stabilă și care, așadar, nu poate fi mutat dintr-
un loc în altul, fără să-și piardă destinația inițială sau identitatea.
C ↑ 0–9 A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z ↓
casație - (în unele state) organ judecătoresc suprem, care are dreptul să caseze o hotărâre
pronunțată de organele judecătorești de grad inferior; vezi și curte de casație.
casă de corecție - loc unde își execută pedeapsa infractorii minori.
catoniană, regulă ~ - principiu de drept potrivit căruia validitatea unui legat este
condiționată de supoziția că testatorul a murit imediat după redactarea testamentului.
cauțiune:
cerere - petiție, sesizare adresată unui organ de jurisdicție sau unui alt organ de stat
pentru valorificarea, recunoașterea sau apărarea unui drept.
cerere reconvențională - cerere prin care, într-un litigiu, pârâtul formulează pretenții
împotriva reclamantului în legătură cu litigiul respectiv; reconvențiune.
certificat de paupertate - (ieșit din uz) document prin care se atestă că o persoană
nu posedă bunuri impozabile.
certificat prenupțial - certificat medical eliberat celor ce vor să se căsătorească, prin
care se atestă că starea sănătății acestora este corespunzătoare pentru întemeierea
unei familii.
citație - invitație oficială scrisă, prin care persoană este chemată să se înfățișeze, la o
anumită dată, înaintea unei instanțe judecătorești sau a unei autorități; hârtie oficială care
conține această invitație.
clasare - încetare a unui proces penal când se constată că există o cauză legală care
împiedică continuarea acestuia.
clauză - dispoziție (specială), prevedere, stipulație prevăzută într-o convenție, într-un tratat,
într-un contract etc.
clauză de exclusivitate - clauză contractuală prin care una din părți se angajează să
nu încheie contracte identice cu terți.
clauză penală - clauză prin care părțile dintr-un contract convin ca, în caz de
neexecutare, debitorul să-i dea creditorului un anumit lucru (de obicei o anumită
sumă de bani).
client - persoană care se adresează unui avocat pentru a-și apăra interesele.
coabitare - situație în care mai multe persoane locuiesc împreună (în aceeași locuință).
coacuzat - persoană acuzată împreună cu alta (sau cu altele) în același proces,
considerată în raport cu aceasta (sau cu acestea).
coasigurare - asigurare simultană a mai multor persoane în limita sumei depuse în
garanție.
coautor - persoană care a săvârșit o infracțiune împreună cu altele, raportat la acestea;
vezi și complicitate.
cod - culegere de norme legislative care reglementează un anumit sector juridic.
complet (de judecată) - colectiv alcătuit din numărul legal de judecători și asesori care iau
parte la soluționarea unui litigiu.
complicitate:
copie legalizată - copie despre care un notar sau o instanță de judecată atestă că
este la fel cu originalul.
D ↑ 0–9 A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z ↓
dată certă – data unui înscris sub semnătură privată, care nu poate fi contestată de alte
persoane.
daună – pagubă provocată unei persoane fizice sau juridice, ca urmare a neîndeplinirii
unei obligații sau a săvârșirii unei delict.
debitor – persoană obligată de a da, a face sau a nu face ceva în folosul creditorului.
decădere – pierdere a unui drept cu titlul de sancțiune sau ca urmare a neexercitării
acestuia în termenul și în condițiile stabilite de lege.
decizie:
declarare a apelului - act prin care părțile implicate în proces nemulțumite de soluția
instanței de fond promovează apelul.
Declarația de la Langeac - document de drept internațional privitor la bazele și principiile
implementării unui statut de egalitate între părinți, precum și la problemele cronice din
practica și teoria familiei din lumea occidentală.
declarație:
denunț calomnios - delict care constă în a aduce acuzații mincinoase împotriva unei
persoane în fața instanței sau în fața unui ofițer de poliție sau în faþa altei autorități.
- convenție între două părți prin care una transmite celeilalte proprietatea unui bun
material, fără să primească ceva în schimb;
- act juridic care consfințește o donație;
- bun material transmis prin donație.
dosar penal - set de documente și probe colectate în cursul anchetei și procesului unei
infracțiuni.
drept:
E ↑ 0–9 A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z ↓
emancipare – ieșire a unui minor de sub tutela părintească prin efectul unui anumit act
juridic (emancipare expresă) sau ca urmare a unei casătorii (emancipare de drept).
eroare - reprezentare falsă a unei situații care poate servi drept cauză a anulării unei decizii
sau a unui act.
escrocherie - infracțiune care constă în înșelarea unei persoane prin mijloace frauduloase
în scopul obținerii unor profituri.
etatism – intervenția unui stat în viața economică a societății.
evacuare – îndepărtare a unei persoane, în baza unei hotărâri judecătorești, dintr-un loc
unde acea persoană locuiește ilegal.
evicțiune - pierderea de către un cumpărător a dreptului de proprietate asupra lucrului
cumpărat, sau tulburarea acestuia în exercitarea prerogativelor de proprietar cu privire la
acel lucru.
excepție:
F ↑ 0–9 A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z ↓
fals – denumire dată infracțiunilor săvârșite prin alterarea adevărului în acte scrise, oficiale
sau private; altă denumire: contrafacere.
familie - grup social având la baza căsătoria, alcătuit din soți, copii și din descendenții
acestora.
fapt juridic – împrejurare de a cărei producere legea leagă apariția, modificarea sau
stingerea unor raporturi juridice concrete; faptele juridice sunt evenimente care se produc
independent de voința omului sau prin voința omului (în care caz pot fi licite sau ilicite).
favorizarea infractorului – infracțiune care constă în ajutorul acordat unui infractor, fără
existența unei înțelegeri prealabile, astfel ca urmărirea sau executarea pedepsei să fie
zădărnicite ori ca infractorul să beneficieze de produsul infracțiunii.
făptaș - vezi autor.
"fără interes, nu există acțiune" - expresie conform căreia pentru ca o acțiune
judecătorească să fie admisibilă, autorul ei trebuie să justifice interesul său prin promovarea
acțiunii respective.
filială – unitate organizatorică cu sau fără personalitate juridică, care face parte din
sistemul unei organizații sau instituții centrale.
filiație - raport de rudenie între copii și părinți, descendență.
filiație adulterină - filiație a unui copil al cărui tată sau mamă erau căsătoriți cu
altcineva, când a fost conceput.
filiație incestuoasă - filiație a unui copil născut dintr-un incest.
film de proces - gen cinematografic în care acțiunea are loc (și) în sala de judecată și/sau
prezintă diverse proceduri judiciare.
fisc - instituție de stat care stabilește și încasează contribuțiile către stat ale unei persoane
fizice sau juridice, urmărește pe cei care nu și-au plătit în termen aceste contribuții.
folosință a unui drept - utilizare a unui lucru conform legii, de unde obținem un uzufruct.
fond - conținutul, materia și substanța dreptului sau situația juridică respectivă.
formalitate:
forță executorie - calitate a unui act juridic care îi permite, dacă este cazul, să recurgă la
forța publică pentru executarea sa.
forță majoră (caz de ~) - situație în care cineva nu poate acționa după voință din cauza
unor împrejurări care îl domină.
fracționare a pedepsei - măsură excepțională care permite suportarea unei pedepse pe
fracțiuni separate când cel ce trebuie s-o execute are o boală gravă, motive profesionale,
familiale sau sociale.
fraudă - săvârșirea cu rea-credință, pentru a obține foloase, a unor acte de atingere a
drepturilor altuia (păgubitoare pentru altă persoană); altă denumire: înșelăciune.
funcționar - persoană care exercită, permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum
a fost învestită, o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei autorități
publice, a unei instituții publice sau altei persoane juridice de drept public.
G ↑ 0–9 A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z ↓
gaj:
– administrarea patrimoniului sau a unei părți din bunurile unei persoane sau unei
organizații;
– totalitate a bunurilor încredințate unei persoane în vederea păstrării și
administrării.
H ↑ 0–9 A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z ↓
Habeas corpus, legea ~ – una dintre legile fundamentale constituționale din Anglia,
potrivit căreia nimeni nu putea fi arestat fără ordonanța scrisă a judecătorului.
hărțuire sexuală - infracțiune care constă în pretinderea în mod repetat de favoruri de
natură sexuală în cadrul unei relații de muncă sau al unei relații similare, dacă prin aceasta
victima a fost intimidată sau pusă într-o situație umilitoare.
hotărâre (judecătorească):
huliganism – infracțiune care constă în tulburarea ordinii publice prin acte, gesturi,
expresii lipsite de cuviință sau de respect față de regulile de conviețuire socială.
I ↑ 0–9 A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z ↓
identitate - componente datorită cărora se poate stabili că o persoană este cea care
pretinde și care se presupune: nume, prenume, naționalitate, filiație, domiciliu etc.
ilicit – interzis prin lege, care încalcă anumite dispoziții legale.
ignorantia juris non excusat - principiu conform căruia necunoașterea legilor nu servește
drept scuză.
imobil – lucru care în mod natural nu poate fi strămutat dintr-un loc în altul (exemple:
terenuri, clădiri, recolta neculeasă etc.).
impediment legal – piedică la încheierea unei căsătorii, rezultând din neîmplinirea
condițiilor pe care legea le impune bărbatului și femeii pentru a se putea căsători.
incapabil - persoană fizică lipsită de capacitate de exercițiu, fie fiind minoră sau fiind
persoană majoră care și-a pierdut capacitatea juridică (de exemplu, datorită unei boli
psihice).
incest - infracțiune care constă în întreținerea de relații sexuale între părinți și copii sau
între frați și surori.
incompetență - situația în care dosarul a fost înregistrat la altă instanță decât cea
competentă să judece cauza, deci a fost atribuit necorespunzător unei instanțe sau unei
secții ori poate fi și o incompetență teritorială.
inculpare - acuzare a cuiva în fața unei instanțe judecătorești; sinonime: imputare,
învinuire.
inculpat - vezi acuzat.
indiviziune - drept de proprietate pe care două sau mai multe persoane îl au, pe cote-părți,
asupra unor bunuri privite ca o totalitate nedivizată; altă denumire: coproprietate, denumire
arhaică: devălmășie.
infantilism legal - nivel scăzut al conștiinței juridice, un sentiment de responsabilitate în
ceea ce privește comportamentul în cadrul legii, cunoștințe și atitudini juridice insuficiente.
infracțiune:
- încălcare a unei legi, a unui ordin, a unui tratat sau a unei reguli prestabilite;
- faptă care prezintă pericol social, constând în săvârșirea cu vinovăție a unei
abateri de la legea penală, și care este sancționată de lege.
infracțiune motivată de ură - tip de infracțiune atunci când victima este țintă din
cauza apartenenței sale, reală sau presupusă, la un anumit grup social, de obicei,
definit de rasă, religie, orientare sexuală, dizabilitate, etnie, naționalitate, vârstă,
identitate de gen sau partid politic.
inocență - lipsă de vinovăție a unei persoane cu privire la orice fel de crimă sau delict; altă
denumire: nevinovăție.
instanță - cerere, memoriu înaintat unei autorități judecătorești pentru rezolvarea unui
litigiu (vezi și primă instanță).
- prevedere legală prin care se interzice săvârșirea anumitor fapte sau acte;
- măsură legală sau judecătorească aplicată unui răufăcător sau unui alienat
mintal, care constă în interzicerea exercitării anumitor acte juridice;
- interzicere a exercitării drepturilor politice (și civile) ale unei persoane ca măsură
represivă sau de protecție.
Î ↑ 0–9 A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z ↓
împroprietărire – act prin care se atribuie unei persoane un lot agricol, un lot de casă sau
o locuință, cu sau fără plată.
împuternicire - autorizare a cuiva de a face ceva; vezi și: mandat, procură.
înscris - declarație în scris care poate servi ca mijloc de probă sau care contribuie la
aflarea adevărului în cauză.
înstrăinare:
judecată:
judecător – funcționar de stat, numit sau ales, care soluționează pe calea justiției
procesele prin pronunțarea unei hotărâri.
juris et de jure - formulă latină despre o prezumpție care nu poate fi combătută de o probă
contrarie.
jurisprudență:
juris tantum - formulă latină care indică faptul că o prezumție care poate fi combătută de
proba contrarie.
juriu - totalitatea juraților care intră în componența curților cu juri, a unei instanțe de
judecată.
jus soli - formulă latină ce susține că stabilirea naționalității se face în funcție de locul de
naștere al cetățeanului.
justiție:
L ↑ 0–9 A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z ↓
legatar - beneficiarul unei dispoziții cuprinse într-un testament prin care i se lasă acelei
persoane, cu titlu gratuit, un întreg patrimoniu sau o fracțiune din acesta sau unul sau mai
multe bunuri.
linșaj - uciderea fără judecată de către un grup agitat în prealabil (vezi și lapidare).
litigiu - conflict între persoane, instituții, state etc. care poate forma obiectul unui proces,
unui arbitraj etc.
litispendență - situație în care același litigiu constituie obiectul a două acțiuni judecătorești
introduse spre soluționare la două organe de jurisdicție de același grad.
lotizare - împărțirea unui teren în loturi pentru a fi atribuite, de regulă de un notar, celor
care au dreptul la acestea, conform acțiunii juridice și probelor administrate.
M ↑ 0–9 A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z ↓
mandat de aducere – ordin dat unui organ de poliție de a aduce o persoană în fața
unei instanțe judecătorești sau unui organ de cercetare penală, pentru a da declarații
sau pentru a efectua anumite expertize.
mandat de arestare – act scris prin care organul judecătoresc competent ordonă
arestarea unui învinuit, inculpat sau condamnat.
mandat de percheziție - ordin judecătoresc emis de un magistrat sau de un
judecător pentru a autoriza poliția să efectueze o percheziție a unei persoane, a unei
locații sau a unui vehicul pentru dovezi ale unei infracțiuni.
martor:
- persoană chemată să declare în fața unei instanțe judecătorești sau a altui for de
cercetare, tot ce știe în legătură cu un fapt pe care îl cunoaște direct;
- persoană chemată, conform legii, să asiste la întocmirea unor acte, pe care le
cunoaște direct sau pentru a le da valoare legală.
- transmitere a patrimoniului unei persoane decedate către una sau mai multe
persoane în viață, în temeiul legii, al unui testament sau al unui contract de donație
de bunuri viitoare;
- bunuri materiale rămase de la o persoană decedată și transmise altei (sau altor)
persoane rămase în viață.
moștenitor:
- persoană care moștenește, care are drept de succesiune legală sau testamentară;
- persoană care urmează pe cineva într-un post, într-o demnitate; succesor, urmaș.
N ↑ 0–9 A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z ↓
nulitate procesuală – acea sancțiune procesuală care lovește orice act juridic
efectuat cu încălcarea anumitor dispoziții prevăzute de lege pentru validitatea sa,
lipsindu-l de eficacitate (vezi și sancțiune formală).
"nullum crimen sine lege" - principiu conform căruia constituie infracțiune numai fapta pe
care legea o prevede ca atare.
nume - numele de familie, obținut pe baza filiației și care este purtat de toți membrii unei
familii.
O ↑ 0–9 A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z ↓
obligație - raport juridic în temeiul căruia o persoană are dreptul de a pretinde altei
persoane să dea sau să facă ceva.
obligație alternativă - obligație care specifică pentru debitor mai multe feluri de a se
achita și posibilitatea de a alege între ele.
obligație civilă - obligația care în caz de neexecutare este sancționată de drept.
- specialist care asigură asistență (juridică, economică) unei instituții, unei societăți
comerciale etc. (pentru rezolvarea unor litigii);
- instituția Avocatului Poporului în Uniunea Europeană, persoană care conduce
această instituție;
- (în țările scandinave) personalitate independentă care are sarcina să examineze
plângerile cetățenilor împotriva administrației.
P ↑ 0–9 A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z ↓
pacta sunt servanda - expresie latină care ilustrează faptul că un contract valabil încheiat
are putere de lege între părțile contractante.
pagubă - pierdere materială suferită de cineva sau adusă cuiva; vezi și prejudiciu.
parazitism social - termen utilizat în fostele țări comuniste referitor la persoanele care nu
munceau sau care nu ofereau o contribuție semnificativă la societate și considerate o
povară pentru societate.
parchet:
partaj – operație prin care proprietarii unui bun determină părțile distincte ce revin fiecăruia
dintre ei, în natură sau în bani.
parte - persoană ce a participat la încheierea unui act juridic, personal sau prin
reprezentant, față de care se produc efectele actului juridic.
parte civilă - denumire dată victimei unei infracțiuni și care solicită în instanță printr-o
acțiune reparatorie o sumă de bani ca despăgubire.
parte vătămată - persoană fizică (sau juridică) care a suferit o pagubă materială sau
morală în urma săvârșirii de către altcineva a unei infracțiuni.
patrimoniu:
penal - (despre dispoziții cu caracter legal) care are un caracter represiv, se referă
infracțiuni și prevede pedepsele care trebuie aplicate; vezi și: cod penal, drept penal, proces
penal, sancțiune penală, clauză penală.
percheziție - cercetare făcută de către organele de urmărire penală sau de procuror
asupra unei persoane ori la domiciliul acesteia, pentru strângerea probelor privitoare la o
infracțiune sau pentru descoperirea infractorului.
persoană fizică - om considerat ca subiect cu drepturi și cu obligații și care participă în
această calitate la raporturile juridice civile.
persoană juridică - organizație cu patrimoniu propriu și administrație de sine stătătoare,
care se bucură de capacitatea de a avea drepturi și obligații.
petiție - expunere scrisă adresată de o persoană sau de un grup de persoane unei
instituții, unei organizații, unei autorități, în care se formulează o cerere, o revendicare, un
punct de vedere etc.
plângere - acțiune prin care o persoană sau o organizație solicită o instanță judecătorească
să rezolve o problemă sau un conflict legal.
prejudiciu:
prima instanță - instanță în compentența căreia este judecarea unui proces pentru prima
dată.
principiul neretroactivității - principiu potrivit căruia o lege nu poate produce efecte și
pentru trecut.
privilegiu - drept conferit de lege unui creditor de a fi preferat celorlalți creditori, chiar
ipotecari, în virtutea calității creanței sale.
probă - confirmare a unui adevăr, dovedire; dovadă, semn, mărturie în sprijinul cuiva sau a
ceva.
proces - acțiune în justiție făcută pentru soluționarea unui diferend între două părți care
sunt în litigiu sau pentru constatarea și sancționarea încălcării legilor statului; acțiune
judecătorească; totalitatea actelor, documentelor adunate în vederea acestei acțiuni.
procură - împuternicire legalizată prin care cineva poate reprezenta o persoană fizică sau
juridică și poate acționa în numele acesteia; act prin care se dă această împuternicire; vezi
și mandat.
procuror:
proiect de lege - text de lege care este în pregătire și a cărui inițiativă aparține guvernului.
promulgare - act prin care șeful statului dispune publicarea și intrarea în vigoare a unei
legi care devine executorie.
proprietate - stăpânire deplină asupra unui bun; bun material stăpânit, mai ales pământ
(agricol) sau imobil, în baza unui drept recunoscut; vezi și drept de proprietate.
R ↑ 0–9 A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z ↓
răspundere:
recidivă - săvârșirea din nou a unei infracțiuni de către o persoană care anterior a mai fost
condamnată definitiv pentru o altă infracțiune.
reclamant - persoană care se adresează justiției pentru a obține repararea unei nedreptăți,
a unei pagube cauzate de cineva, în general pentru a i se recunoaște un drept.
reclamat - vezi acuzat.
reconciliere - împăcarea părților implicate întrun proces și care, în cele mai multe cazuri,
întrerupe procedura.
reconvențiune - vezi cerere reconvențională.
recunoaștere a datoriei - act prin care o persoană recunoaște că datorează o sumă de
bani altei persoane.
recurs - cale de atac prin care se cere unei instanțe superioare să verifice legalitatea și
temeinicia unei hotărâri judecătorești nedefinitive, în vederea anulării sau modificării ei.
recuzare:
reședință:
- adresa la care o persoană fizică locuiește temporar, alta decât cea de domiciliu;
- sediul unei autorități sau al unei persoane oficiale; localitate sau clădire în care se
află acest sediu.
- desfacere unilaterală a unui act prin manifestarea de voință a persoanei care l-a
făcut;
- anulare a unui act juridic în cazurile prevăzute de lege;
- act prin care organul de stat competent hotărăște încetarea calității sale de
membru într-un organ ales.
rezident - (despre cetățenii unui stat stabiliți în alt stat) care își au domiciliul într-un anumit
loc.
reziliere - desfacere a unui contract, în cazul în care una dintre obligațiile reciproce nu a
fost executată, menținându-se acele efecte ale contractului care s-au produs până la data
desfacerii lui.
rezoluție:
rol:
rudă - persoană care face parte din aceeași familie cu alte persoane, unite între ele prin
legături de sânge sau prin alianță; rudenie
rudă prin alianță - persoană devenită, prin contractarea unei căsătorii, rudă cu
rudele soțului sau ale soției.
S ↑ 0–9 A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z ↓
sabotaj – infracțiune care constă în împiedicarea bunului mers al unei activități, în special
frânarea desfășurării normale a unui proces de producție.
salariat – persoană fizică ce încheie un contract de muncă individual cu o persoană fizică
sau juridică și se obligă să presteze munca în schimbul unui salariu.
sancțiune – măsură de constrângere prevăzută de legea penală în cazul adoptării unui
comportament prohibit prin norma juridică penală.
sentință arbitrală - hotărâre prin care tribunalul arbitral se pronunță asupra litigiului
cu a cărui soluționare a fost investit.
separare a bunurilor - regim matrimonial care se caracterizează prin faptul că cei doi soți
nu au bunuri comune.
separarare de fapt - situație în care soții trăiesc separat, fără ca ei să fie divorțați.
servicii sociale - măsuri în cadrul ajutorului social prin care administrația publică acordă
sprijin celor care prin resurse proprii nu-și pot asigura venitul necesar existenței.
servitute - drept în temeiul căruia proprietarul unui lucru imobil (fond dominant) se poate
prevala, împotriva proprietarului unui alt lucru imobil (fond aservit), de anumite sarcini care
grevează acest lucru (vezi și drept de servitute).
sigiliu - pecete de ceară pe care s-a imprimat prin apăsare o ștampilă și care servește la
închiderea unui recipient, a unei încăperi etc. pentru a evita deschiderea acestora de către
persoane neautorizate.
sistem juridic - ansamblu de reguli, proceduri și instituții care guvernează comportamentul
uman în societate și care sunt utilizate pentru a rezolva conflicte și a asigura respectarea
drepturilor și obligațiilor individuale.
situație juridică:
societate - grup de persoane care poate funcționa ca persoană juridică, în care caz trebuie
să aibă o denumire, statut, sediu și să fie înregistrat la Registrul Comerțului.
somație:
- ordin scris emanat de la o autoritate prin care se ordonă cuiva să execute (sau să
înceteze de a executa) o acțiune;
- act scris care cuprinde un ordin de a executa sau de a înceta o acțiune.
statut - act sau ansamblu de dispoziții cu caracter oficial, prin care se reglementează
scopul, structura și modul de funcționare al unei organizații, societăți pe acțiuni, asociații
etc.; prin generalizare, lege, regulament.
- persoană care face parte din populația altei țări decât aceea în care se află sau
trăiește;
- persoană) care aparține unei naționalități ce nu formează, în cadrul unui stat, o
minoritate națională.
- termen care se referă la o interpretare specială și unică a unui caz sau a unei
autorități.
- drepturi de proprietate intelectuală, pentru tipurile de lucrări care nu intră sub
incidența legislației generale privind drepturile de autor, dar sunt protejate prin
statute separate.
sultă - sumă de bani reprezentând diferența de valoare dintre două lucruri care se schimbă
între ele ori între valoarea părții ce i se cuvine unei persoane dintr-o moștenire și valoarea
lucrurilor ce i se atribuie cu ocazia împărțirii.
supralicitație - licitație publică suplimentară, prevăzută de lege în cazul urmăririi silite
imobiliare, în vederea obținerii unui preț mai mare decât cel la care s-a adjudecat bunul cu
ocazia licitației inițiale.
suspect - persoană despre care se bănuiește că a comis o infracțiune și care nu poate fi
audiată ca martor privind infracțiunea respectivă.
suspendare a executării pedepsei - măsură care permite oprirea executării pedepsei dacă
sunt motive grave medicale, familiale sau sociale.
Ș ↑ 0–9 A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z ↓
↑ 0–9 A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z ↓
T
taxă de protecție - sumă de bani pe care o percepe, prin șantaj, o bandă de infractori
persoanelor cu posibilități materiale sau patronilor de magazine sau localuri publice.
tentativă - încercarea de a săvârși o infracțiune care din diverse motive a rămas fără
rezultat.
termen:
- interval de timp în care organele judiciare sau persoanele interesate pot să-și
exercite drepturile sau obligațiile procesuale;
- data indicată pe citație când părțile trebuie sã se prezinte la proces.
terț - persoană străină de un act juridic și fără de care actul juridic sau hotărârea
pronunțată nu produce efecte.
testament - act juridic unilateral, revocabil cât timp testatorul este în viață, prin care cineva
își exprimă dorințele ce urmează a-i fi împlinite după moarte, mai cu seamă în legătură cu
transmiterea averii sale.
- organ de jurisdicție care rezolvă litigiile dintre persoanele fizice sau dintre acestea
și persoanele juridice, precum și unele recursuri (extraordinare);
- complet care judecă o cauză, un proces.
Tribunalul Funcției Publice al Uniunii Europene - instanță specializată a UE cu
rolul de a prelua o parte din atribuțiile Tribunalului de Primă Instanță și anume cele
care conferă competențe în ceea ce privește judecarea disputelor dintre UE și
funcționarii săi publici.
Tribunalul Penal Internațional - vezi Curtea Penală Internațională.
tutelă:
tutore - persoană care reprezintã pe minorul sub 14 ani și pe majorul pus sub interdicție.
U ↑ 0–9 A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z ↓
- acte îndeplinite de Parchet, poliție sau chiar de victima unei infracțiuni în scopul
condamnării vinovatului;
- acțiune juridică pentru a obține plata unei creanțe, pentru pedepsirea unui delict
etc.
uz de fals - folosirea unui înscris oficial sau sub semnătură privată, cunoscând că este
fals, în vederea producerii unei consecințe juridice.
uzucapiune - dobândirea dreptului de proprietate asupra unui bun prin posedarea lui o
anumită vreme.
uzufruct - vezi drept de uzufruct.
uzurpator - persoană care își însușește în mod fraudulos un bun, un drept, o calitate,
puterea de stat etc.
V ↑ 0–9 A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z ↓
validitate - calitate a unui act juridic de a întruni toate condițiile și de a produce toate
efectele prevăzute de lege.
verbum regens - expresie care arată în ce constă elementul material al unei infracțiuni.
verdict:
viager - un drept care îi este recunoscut unei persoane pe tot parcursul vieții, dar care nu
se poate transmite la urmași.
vicii ale consimțământului - fapte care conduc la alterarea consimțământului și deci la
nulitatea actului juridic, cum ar fi: eroare, dol, violență, leziune.
viciu de formă - nerespectare a unei dispoziții de procedură care atrage anularea unui act
sau a unei hotărâri judecătorești.
vinovăție - faptul de a fi vinovat; faptă comisă de cel vinovat; vezi și inocență.
viol - infracțiune care constă în fapta unei persoane de a avea raport sexual cu altă
persoană prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se apăra sau
a-și exprima voința.
violare de domiciliu - infracțiune care constă în fapta unei persoane de a pătrunde fără
drept, într-o locuință, încăpere, dependință, fără consimțământul persoanei care le
folosește, sau de a refuza să le părăsească la cererea acesteia.
violență:
Z ↑ 0–9 A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z ↓
↑ 0–9 A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z ↓
Vezi și
Glosar de termeni politici
Glosar de termeni filozofici
Listă de noțiuni juridice
Bibliografie
Ministerul administrației și internelor - Glosar de termeni din domeniul ordinii și siguranței
publice, Editura Ministerului Administrației și Internelor, 2006 ISBN (10) 973-745-008-6;
ISBN (13) 978-973-745-008-1
Legături externe
ro Portal.just.ro (http://portal.just.ro/175/Documents/6.%20Glosar%20de%20termeni%20j
uridici.pdf)
ro LegeAZ.net (https://legeaz.net/dictionar-juridic/)
ro DreptOnline.ro (http://www.dreptonline.ro/dictionar_juridic/dictionar_juridic.php)
ro Euroavocatura.ro (http://www.euroavocatura.ro/dictionar/A)
ro DictionarJuridic.ro (http://www.dictionarjuridic.ro/list/132/Dictionar-Juridic) Arhivat (http
s://web.archive.org/web/20170426133359/http://www.dictionarjuridic.ro/list/132/Dictionar-Jur
idic) în 26 aprilie 2017, la Wayback Machine.
ro Dicționar juridic Rubinian (https://www.rubinian.com/dictionar.php)
Acest articol conține text din Dicționarul enciclopedic român (1962-1966), aflat acum în
domeniul public.
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Glosar_de_termeni_juridici&oldid=15463747