Sunteți pe pagina 1din 6

Legislaţia muncii

Tema seminar
Legea Nr. 210 din 31 decembrie 1999 privind concediul paternal

Student: Tarpan Andrei Ionut


Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei
Specializarea: Psihologia muncii, organizaţionala şi resurse umane

Cuprins
1. Genul şi diferenţele de gen în sănătatea publică ...................................................................1

2. Descrierea legii Nr. 210 din 31 decembrie 1999 privind concediul paternal pe articole.......1

3. Importanta prezenţei tatălui în primele săptămâni de viaţă ale copilului. ............................2

4. Beneficiarii concediului paternal, studii comparative...........................................................2

5. Ce presupune cursul de puericultura?....................................................................................3

6. Reflexie personală..................................................................................................................3

7. Bibliografie............................................................................................................................3

1. Genul şi diferenţele de gen în sănătatea publică


În contextul politicilor sociale, genul a reprezentat un subiect de interes pentru numeroase
studii de specialitate. De-a lungul timpului, genul a fost pus în relaţie cu anumite constructe
precum: rasă, etnicitatea, naţionalitatea, însă nu a fost privit decât din prisma diferenţelor
biologice vizibile. Conform lui (Baume et al., 2001), termenul de gen este folosit pentru a descrie
anumite caracteristici ale bărbaţilor şi femeilor ce se construiesc social prin învăţarea unor
comportamente care determină rolurile şi identităţile de gen. În România primele demersuri ce
susţin egalizarea şanselor pentru sexe au început în 1999 când s-a implementat legea LEGE Nr.
210 din 31 decembrie 1999 privind concediul paternal urmată de legea nr. 202/2002 privind
egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi.

2. Descrierea legii Nr. 210 din 31 decembrie 1999 pe articole

Această lege este emisă de către Parlamentul României şi este publicată în Monitorul Oficial
Nr. 654.

În primul articol al legii se prezintă scopul acesteia de a asigura participarea efectivă a tatălui
la îngrijirea noului-născut. De asemenea este prezentat faptul că tatăl are dreptul la un concediu
paternal de 5 zile lucrătoare.

Cel de-al doilea articol prezintă dreptul tatălui asigurat în cadrul sistemului asigurărilor
sociale de stat la un concediu paternal plătit de 5 zile lucrătoare. Acest concediu se acordă în
primele 8 săptămâni de la naşterea copilului şi se justifica prin certificatul de naştere, din care
rezultă calitatea de tata. Indemnizaţia va fi plătită din fondul de salarii al unităţii la care este
angajat tatăl, iar suma va fi egală cu salariul corespunzător perioadei respective.

Cel de-al treilea articol prezintă dreptul la concediu parental al unui tată ce se afla în serviciul
militar obligatoriu (cu precizarea permisiei de 7 zile calendaristice), aceasta permisie fiind
ulterior justificată prin prezentul certificat de naştere cât şi printr-o declaraţie de recunoaştere a
paternităţii.

Articolul patru vorbeşte despre taţii ce au obţinut un certificat de absolvire a cursului de


puericultura ce au drept de majorare a concediului paternal cu 10 zile lucrătoare, de altfel tatăl
poate beneficia o singură dată de aceasta majorare.

În articolul 5 se precizează drepturile tatălui în cazul decesului mamei copilului în timpul


naşterii sau în timpul perioadei de lăuzie. Tatăl dispune de restul concediului neefectuat de către
mama, de asemenea tatăl copilului beneficiază de o indemnizaţie egală cu ajutorul pentru sarcină
şi lăuzie cuvenit mamei sau de o indemnizaţie calculată după salariul de bază şi vechimea în
muncă ale acestuia. Aceasta indemnizaţie este acordată de unitatea la care tatăl îşi desfăşoară
activitatea.

1
În articolul 6 se prezintă responsabilitatea guvernului de a aproba prin hotărâre normele
metodologice de aplicare, la propunerea comună a Ministerului Sănătăţii, Ministerului Muncii şi
Protecţiei Sociale, a prezenţei legi în termen de 30 de zile de la publicarea acesteia în Monitorul
Oficial al României.

Ultimul articol surprinde faptul că prezenta lege intra în vigoare la 45 de zile de la publicarea
acesteia în Monitorul Oficial al României.

Dată în care legea a fost adoptată de Camera Deputaţilor şi de Senat în şedinţa este 15
decembrie 1999. Cu menţiunea respectării prevederilor art. 76 alin. (2) şi 74 alin. (1) din
Constituţia României.

3. Importanţa prezenţei tatălui în primele săptămâni de viaţă ale copilului.

După cum am menţionat şi mai sus, durata concediului paternal este scurtă, însă are un
impact semnificativ asupra copilului nou-născut. Studiile de specialitate arata importanţa
prezenţei tatălui în primele zile de viaţă ale copilului, astfel vorbim despre identificarea
părinţilor. Prin timpul petrecut cu copii lor, părinţii se ataşează din ce în ce mai mult de ei, devin
mai responsabili şi îi crează un context favorabil dezvoltării armonioase. Conform articolului
realizat de Burrs et al., 2012 s-a demonstrat că timpul petrecut între tată şi copil, duce către o
susceptibilitate mai scăzută a nivelului de agresivitate şi depresie.

4. Beneficiarii concediului paternal, studii comparative.

De câţiva ani taţii au început să îşi asume rolul de părinte privind cu o mai mare importanţă
rolul lor în dezvoltarea copilului. Deşi concediile de creştere ale copilului sunt în exclusivitate
solicitate de mame, o analiză statistica din anul 2018 ne arată că peste 17.000 de taţi romani
beneficiază de concediu paternal.
Un alt studiu realizat pe o perioadă îndelungată, arata creşteri în adoptarea prevederilor din
anul 1994, pentru: Europa de Est, Asia Centrală, America Latină și Caraibe. Urmând ca în anul
2013 să existe legislaţie cu privire la paternitate în 79 de tari.

2
Anumite prevederi cu privire la bărbaţi sunt întâlnite, mai cu seamă în ţările dezvoltate.
Durata concediului de paternitate variază de la o ţară la alta. De exemplu: Finlanda, Islanda,
Lituania, Portugalia şi Slovenia oferă concedii ce depăşesc perioada de 2 săptămâni. Toate ţările
ce oferă concedii de paternitate oferă libera alegere a taţilor de a beneficia sau nu de aceste zile
libere. Bineînţeles că există şi excepţii cum ar fi Chile, Italia şi Portugalia unde concediul de
paternitate este obligatoriu (Ryder, 2014).

5. Ce presupune cursul de puericultura?

Cursul de puericultura constă în prezentarea noţiunilor elementare atât teoretice cât şi


practice necesare în vederea îngrijirii noului-nascut. Prin acest curs tatăl învaţă să acorde ajutor
mamei în perioada de lăuzie. Acest curs este susţinut de către medicul de familie al tatălui, sau
un medic specialist în medicina familiei şi se desfăşoară în perioada de sarcină a mamei sau după
naşterea copilului. După verificarea noţiunilor pe care tatăl le-a dobândit, medicul eliberează
atestatul de absolvire a cursului de puericultura.

6. Reflexie personală

Consider că toate informaţiile prezentate anterior descriu în amănunt importanta legii Nr. 210
din 31 decembrie 1999 privind concediul paternal. Descrierea celor 7 articole aduce un aport
important de cunoştinţe prin care se poate observa numărul mic de zile pe care un tată le are de
petrecut cu noul- născut. Făcând o comparaţie cu alte ţări constat cu tristeţe ca taţii din România
petrec destul de puţin timp cu copiii lor şi mai ales cu mamele în perioada de lăuzie. Prin
capitolul 3 am încercat să surprind câteva beneficii ale importanţei prezenţei tatălui în procesul
de dezvoltare al copilului, tocmai pentru a reliefa faptul că această lege poate fi îmbunătăţită.
Concluzionând, sper că în viitorul apropiat o lege din anul 1999 să fie actualizata nevoilor
cetăţenilor din prezent.

7. Bibliografie

Burrus, S. W., Green, B. L., Worcel, S., Finigan, M., & Furrer, C. (2012). Do Dads Matter?
Child Welfare Outcomes for Father-Identified Families. Journal of Child Custody, 201-
216.

Ryder, G. (2014). Maternitate și paternitate la locul de muncă. Bucuresti: International Labour


Office.

Baume, Elaine; Juarez, Mercedes; Standing, Hilary. (2001). Gender and health equity network.
Gender and health equity resource guide, Institute of Development Studies, University of
Sussex
www.legislatie.just.ro
3

S-ar putea să vă placă și