Sunteți pe pagina 1din 136

Lect. univ. dr.

Nicolescu Adrian
ETICĂ ȘI INTEGRITATE
ACADEMICĂ
Lect. univ. dr. Nicolescu Adrian

ETICĂ ȘI INTEGRITATE
ACADEMICĂ
CURS UNIVERSITAR

EDITURA SITECH
Craiova, 2020
Corectura aparţine autorului.

© 2020 Autor
Toate drepturile asupra acestei ediţii sunt rezervate autorului. Orice repro-
ducere integrală sau parţială, prin orice procedeu, a unor pagini din această
lucrare, efectuate fără autorizaţia autorului este ilicită şi constituie o contra-
facere. Sunt acceptate reproduceri strict rezervate utilizării sau citării justifi-
cate de interes ştiinţific, cu specificarea respectivei citări.

© 2020 Author
All rights reserved. This book is protected by copyright. No part of this
book may be reproduced, stored in a retrieval system, or transmitted in any
form or by any means, electronic, photocopying, recording or otherwise,
without written permision from the copyright owner.

Editura SITECH face parte din lista editurilor românești acreditate de


CNCSIS și de asemenea face parte din lista editurilor cu prestigiul recunos-
cut de CNCS, prin CNATDCU, pentru Panelul 4.

Editura SITECH Craiova, România


Aleea Teatrului, nr. 2, Bloc T1, parter
Tel/fax: 0251/414003
E-mail: office@sitech.ro / editurasitech@yahoo.com

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României


NICOLESCU, ADRIAN
Etică și integritate academică : curs universitar/ Adrian Nicolescu. -
Craiova : Sitech, 2020
ISBN 978-606-11-7214-6

17

ISBN 978-606-11-7214-6
INTRODUCERE

Cursul intitulat ,,Etică și integritate academică” este


structurat pe mai multe capitole încercând să clarifice pe cât
posibil principalele concepte referitoare la integritatea aca-
demică, dar și chestiunile ce țin de mediul academic. La
redactarea acestui curs s-a avut în vedere întreaga legislație
în vigoare care conține prevederi în acest domeniu, dar și
literatura de specialitate atât din țară cât și din străinătate.
Considerăm important acest curs atât pentru stu-
denți, masteranzi, dar mai ales pentru doctoranzi și cerce-
tători deoarece oferă posibilitatea cunoașterii minimale a
normelor de conduită pentru desfășurarea în bune condiții
a activității academice.
Am acordat o atenție sporită principalelor coduri de
etică ale universităților din România având în vedere impor-
tanța lor ca modelator al comportamentelui academic, aces-
tea, nu în ultimul rând, având rolul de a sprijinii comunitatea
academică şi de a genera responsabilitatea individuală.
În primul capitol, intitulat ,,etica universitară”, au fost
supuse analizei noțiunile de etică, etică universitară si legis-
lație cu privire la etica universitară. De asemenea, au fost
prezentate principalele valori etice universitare care domină
comunitatea academică și orientează activitatea în domeniul
învățământului superior. Tot în cadrul acestui capitol au fost
prezentate pe scurt principalele atribuții semnificative ale
organismelor cu rol consultativ constituite conform legii,
cum ar fi Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplo-
melor și Certificatelor Universitare (CNATDCU) și a Consi-
liului de Etică și Management Universitar (CEMU).

5
În cadrul unei secțiuni din prezentul capitol a fost
abordată delimitarea universităților morale de cele imora-
le. Așadar, o universitate poate fi considerată morală în
situația în care membrii acesteia acționează cu respectarea
unor virtuți și principii prevăzute în practicile și proceduri-
le interne, pe când o universitate este considerată imorală
în situația în care o mare parte a activității didactice este
dominată de practici ilicite.
Capitolul II pune în lumină conținutul Cartei universi-
tare care constituie unul dintre cele mai importante documen-
te care trebuie să se regăsească la nivelul fiecărei universități,
și a principalelor coduri de etică ale universităților din Ro-
mânia. În raport cu regulamentele și codurile de etică univer-
sitară, Carta universitară poate fi considerată o ,,constituție”
care orientează toate aceste instrumente etice.
Rolul codului de etică este deosebit de important
pentru comunitatea acadmică deoarece reprezintă un an-
samblu coerent de reguli referitoare la principalele inter-
dicții și obligații morale.
Capitolul III tratează problematica plagiatului folo-
sind următoarea structură: clarificări conceptuale, sancți-
uni pentru plagiat și autoplagiat, tipuri de plagiat, acte
normative care reglementează plagiatul și autoplagiatul,
funcționarea și schimbările instituționale ale Consiliului
Național de Etică a Cercetării Științifice Dezvoltării Teh-
nologice și Inovării (CNECSDTI).
Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în cerce-
tarea științifică, dezvoltare tehnologică și inovare clarifică
semnificația celor doua concepte, atât a plagiatului, cât și
a autoplagiatului, spre deosebire de Legea educației națio-
nale nr.1/2011 care nu pune la dispoziție o definiție a
acestor noțiuni. În schimb, Legea educației naționale nr.
6
1/2011 în cadrul art. 310 consideră plagiatul ca fiind:
,,abatere gravă de la buna conduită în cercetarea științifică
și activitatea universitară.”În literatura de specialitate1 s-a
vehiculat faptul că,, situațiile clare de plagiat sunt cele în
care sunt preluate o serie de fragmente semnificative din
opera unui alt autor, fără a fi incluse între semnele distinc-
tive de citare.” De asemenea, s-a constatat că,, este dificil
de evidențiat plagiatul din surse nepublice, discuții private,
prezentări nepublicate făcute în cadrul unor conferințe.”2
Capitolul IV este intitulat ,,Buna conduită în cerce-
tarea științifică”, subiect ce se află sub umbrela legislativă
a actului normativ nr. 206/2004 privind buna conduită în
cercetarea științifică, dezvoltarea-tehnologică și inovare.
În conținutul capitolului au fost trecute în revistă abaterile
prevăzute în codurile de etică universitară, dar mai ales
sancțiunile pentru încălcarea normelor de bună conduită în
cercetarea științifică.
Constituie abateri grave de la buna conduită în cer-
cetarea ştiinţifică şi activitatea universitară:
a) ,,plagierea rezultatelor sau publicaţiilor altor autori;
b) confecţionarea de rezultate sau înlocuirea rezul-
tatelor cu date fictive;
c) introducerea de informaţii false în solicitările de
granturi sau de finanţare.”3
Totodată, în cadrul capitolului subliniem importan-
ța deosebită a sancțiunilor de a restabili ordinea juridică
într-o societate dominată de o multitudine de comporta-
mente antisociale.
1
Antonio Sandu, Bogdan Popoveniuc (coordonatori), Etică și integritate în
educație și cercetare, București, Tritonic Books, 2018, p. 437.
2
Ibidem.
3
Art. 310, Legea educației naționale nr. 1/2011.
7
Capitolul V este dedicat ,,principalelor prevederi
referitoare la dreptul de autor și drepturile conexe cu inci-
dență în activitatea științifică” având următorul conținut:
aspecte introductive, parcursul legislativ al actului norma-
tiv în vigoare și reglementări privind drepturile de autor.
În prima secțiune au fost clarificate o serie de as-
pecte generale cu privire la drepturile de autor și, totoda-
tă, definite anumite noțiuni cum ar fi cea de autor, iar în
cadrul celei de a doua secțiuni au fost prezentate, în extras,
articole din legea nr.8 din 14 martie 1996 privind dreptul
de autor şi drepturile conexe.
Capitolul VI tratează problematica integrității aca-
demice, care presupune că aceasta ,,se referă la un nucleu
dur de valori care conferă identitate morală unei persoane
sau instituții în care societatea nu are a se amesteca. (...)
Integritatea academică a universităților se referă la acele
valori care dau identitate instituției universitare, privită ca
o comunitate morală, și o disting de alte instituții de învă-
țământ.”4 Principiile care guvernează învăţământul preu-
niversitar şi superior, precum şi învăţarea pe tot parcursul
vieţii sunt următoarele:principiul echității, principiul cali-
tății, principiul relevanței, principiul eficenței ș.a.m.d.
Integritatea academică este vitală pentru desfășura-
rea în cele mai bune condiții a actului de educație și, de
asemenea, în vederea atingerii rezultatului dorit de către
comunitatea academică.
Ultimul capitol prezintă cele mai semnificative
fragmente din ,,ghidul de identificare a plagiatului în lu-
crările științifice adoptat de Consiliul Național de Etică a

4
Mureșan, V. Managementul etic în organizații. București, România, Editu-
ra Universității din București, 2009, p.137.
8
Cercetării, Dezvoltării Tehnologice și Inovării”, acestea
având un impact asupra mijloacelor de depistare și de
sancționare a plagiatului. Am considerat utilă prezentarea
acestui ghid având în vedere că reprezintă un instrument
facil în diagnoza cazurilor de nerespectare a deontologiei
de cercetare științifică.
În concluzie, considerăm că introducerea cursului
de ,,Etică și integritate academică”în planurile de învăță-
mânt, pentru toate programele de studii universitare, este
oportună, deoarece toate informațiile din curs puse la dis-
poziția studenților, masteranzilor, și doctoranzilor ajută la
conturarea unei conduite conforme realității juridice și,
totodată, facilitează activitatea de cercetare științifică.

9
CAPITOLUL 1
ETICA UNIVERSITARĂ

1.1. Delimitări conceptuale


,,Etica academică este un domeniu aflat la intersec-
ția dintre etica cercetării, managementul eticii în organiza-
ții (din zona academică) și deontologia profesională a cer-
cetătorului sau profesorului.”5
Deoseori, în practică s-a creat o confuzie între terme-
nul de etică și termenul de morală, așadar în cele ce urmează
se impune o delimitare clară între cele două concepte.
Termenul de etică provine din grecescu ,,êthos”
(moravuri); știință a principiilor morale. ,,Morala” desem-
nează mai cu seamă aplicarea acestor principii în actele
particulare ale vieții”6
,,Știința eticii este o disciplină socio-umană, îndru-
mătoare și prescriptivă, bazată pe principiile deliberării și
alegerii, vizând natura personalității și vieții, formarea
caracterului, studiul moravurilor.”7
În schimb termenul de morală desemnează ,,știința
binelui și a regulilor acțiunii umane care s-au constituit în
Antichitate, opunându-se fizicii, așa cum știința omului
(Socrate) se opune aceleia a naturii (filosofii ionieni). Mo-

5
Coordonator Liviu Papadima, Deontologie academică, Curriculum-cadru,
Editura UniversItății din București, 2018, p. 9.
6
Julia D. Laeousse Dicționar de filosofie, Editura Univers Enciclopedic,
București, 1996, p. 103.
7
C. Cozma, L. Măgurianu, în M. M. Pivniceru, C. Luca (coord), Deontolo-
gia profesiei de magistrat. Repere contemporane, Editura Hamagiu, Bucu-
rești, p. 2 apud Cristinel Ghigheci, Etica profesiilor juridice, Editura Hama-
giu, București, 2017, p. 9.
11
rala își pune problema adevaratei destinații a omului; ea
este deci parte a filosofiei care ne interesează direct pe
fiecare dintre noi. Orice acțiune liberă și reflectată presu-
pune ca scopul ei să fie socotit valabil, adică o reflecție și
o decizie prin prisma moralei. În general, de îndată ce re-
flectăm la viața noastră și la sensul pe care să i-l dăm, ne
punem problema moralei... Azi morala se prezintă mai
ales ca o teorie a relațiilor cu semenul, o filosofie a
,,comunicării” (M. Buber, E. Levinas)ː tocmai în cadrul
relației nemijlocite cu ,,fața” semenului trăiește omul în
mod originar experiența valorilor morale. Morala tinde,
așadar, să se înscrie într-o «ontologie», adică într-o teorie
a realitățiiː mai degrabă în descrierea «faptelor umane»
decât dintr-o analiză interioară a conștiinței omului caută
filosoful în mod firesc datoriile noastre elementare, spre a
fonda astfel o teorie a valorilor.”8
,,Morala academică și cea a cercetării nu sunt părți ale
,,moralei comune”, ci sunt forme ale eticii instituționale.”9
Mircea Djuvara, în studiul Drept și Morală, defi-
nește în felul următor cele două domenii:,,Când activita-
tea, obiect al judecății, este pur interioară, când este un
sentiment,o pur intenție, o tendință non-exterioară ne
aflăm în domeniul moralei; dimpotrivă, orice acțiune exte-
riorizată și manifestată printr-un gest material al agentului
în raport cu celălalt intră în domeniul dreptului.”10
Conform Dicționarului explicativ al limbii române,
termenul de ,,morală” presupune:

8
Ibidem, p. 217.
9
Emanuel Socaciu, Constantin Vică, Emilian Mihailov, Toni Gibea, Valen-
tin Mureșan, Mihaela Constantinescu, Etică și integritate academică, Editu-
ra Universității din București, 2018, p. 47.
10
M. Djuvara, Eseuri de filosofie a dreptului, Ed. Trei, București, 1997, p. 59.
12
,,1. Ansamblu de norme nescrise care reglementea-
ză comportarea oamenilor în societate, exprimând obliga-
țiile lor unii față de alții, față de colectivitate, de patrie.
2. Comportare, moravuri, obiceiuri.
3. Comportare lăudabilă, frumoasă.
4. Disciplină științifică ce se ocupă cu normele de
comportare a oamenilor în societate”11

1.2. Semnificațiile valorilor etice universitare

În lipsa unor acte normative cu forță juridică su-


perioară, de interes pentru analiza ce urmează este proiec-
tul „Pregătiți pentru a inova, pregătiți pentru a răspunde
mai bine nevoilor locale. Calitate și diversitate a universi-
tăților din România” al UEFISCDI - Unitatea Executivă
pentru Finanțarea Învățămantului Superior, a Cercetării,
Dezvoltării și Inovării în parteneriat cu Asociația pentru
Implementarea Democrației (AID) și European University
Association (EUA), prin intermediul căruia s-a elaborat
Metodologia de etică și integritate în procesul de evaluare
a universităților din România.12
Conform acesteia, sunt stabilite,,1.normele de etică
și integritate aplicabile în procesul de evaluare instituțio-
nală prevăzut de lege.
2. Metodologia are aplicabilitate generală și regle-
mentează la nivel național aspectele de etică și integritate

11
Pentru detalii suplimentare, a se vedea https://dexonline.ro/definitie/ mo-
rala, accesat la data de 03.01.2020.
12
Pentru detalii suplimentare, a se vedea http://pe.forhe.ro/sites/default/
files/metodologie_etica_consultare.pdf, accesat la data de 03.01.2020.
13
a evaluărilor instituționale. Prezenta Metodologie este in-
cidentă structurilor din MEN cu atribuții de evaluare insti-
tuțională, membrilor echipelor de evaluare, universităților
și membrilor comunității academice, pe timpul evaluărilor.
3. Dispozițiile Metodologiei nu substituie prevede-
rile procedurilor de evaluare instituțională, ale cartelor
universitare, ale codurilor de etică și deontologie profesio-
nală din universități și nici alte dispoziții legale care vi-
zează domeniul învățământului superior național.
4. Metodologia conține:
a) sistemul de valori etice universitare la care se rapor-
tează activitatea de evaluare instituțională din România;
b) scopul și obiectivele metodologiei;
c) principiile eticii și integrității evaluării instituționale;
d) regulile de etică și integritate a evaluării instituționale.
,,Sistemul de valori etice universitare (denumite în
continuare valorile etice) constituie cadrul de formalizare
a regulilor consensuale morale și de integritate în domeni-
ul academic, expresie a poziţiilor definitorii față ceea ce
este permis sau nu în mediul universitar.”13
,,Valorile etice orientează activitatea în domeniul
învățământului superior, în general, precum și în interiorul
mediului academic și al comunității universitare. Acestea
definesc relațiile moral - profesionale dintre membrii co-
munităţii universitare, între aceștia şi colaboratorii externi,
inclusiv cu membrii echipelor de evaluare instituțională
pentru clasificarea universităților.”14

13
Pentru detalii suplimentare, a se vedea http://pe.forhe.ro/sites/default/
files/metodologie_etica_consultare.pd, accesat la data de 03.01.2020.
14
Pentru detalii suplimentare, a se vedea http://pe.forhe.ro/sites/default/
files/metodologie_etica_consultare.pd, accesat la data de 03.01.2020.
14
Valorile etice universitare sunt următoarele:
a) Libertatea academică proclamă faptul că universi-
tatea este un spaţiu liber de ingerinţe, presiuni şi constrân-
geri, altele decât cele de natură ştiinţifică, legală şi etică.
b) Autonomia personală asigură exercitarea con-
simţământului propriu și posibilitatea opțiunii asupra progra-
melor, concursurilor şi oportunităţilor de studiu şi cercetare.
c) Transparența se referă la asigurarea accesului
public, în mod oportun, la toate categoriile de acțiuni, date
și informaţii care interesează membrii comunităţii univer-
sitare şi societatea din care aceasta face parte.
d) Etica relațiilor între membrii comunității acade-
mice solicită evitarea legăturilor și pozițiilor care duc la
conflicte de interese și incompatibilități de natură să afec-
teze judecăţile, evaluările obiective şi acţiunile membrilor
comunităţii și să permită: favoritismul; nepotismul; aplica-
rea de standarde duble în apreciere / evaluare; acte de per-
secuţie sau de răzbunare.
e) Respectul grija și toleranța, impun prețuirea demni-
tăţii fiecărui membru al comunității academice într-un climat
liber de orice discriminare, hărţuire, umilire, dispreţ, ame-
ninţare, intimidare; rezolvarea disputelor prin argumente
raţionale şi nu prin utilizarea unui limbaj (cuvinte, etichetări,
stil şi ton) sau unor atitudini / acţiuni inadmisibile în mediul
academic; încurajează politeţea, curajul, respectul, solicitu-
dinea, aprecierea, mândria, altruismul, empatia, înţelegerea,
solidaritatea, promptitudinea, optimismul;
f) Dreptatea și echitatea determină atitudini corecte
şi de respingere a discriminării, inegalității de șanse şi ex-
ploatării; promovarea culturii organizaţionale bazate pe
performanţă şi probitate; stimularea metodelor şi tehnici-
lor de lucru consultative şi flexibile; descurajarea şi elimi-
narea oricăror forme de corupţie.
15
g) Profesionalismul înseamnă competenţă în exer-
citarea profesiei; încredere în validitatea deciziilor profe-
sionale şi față de profesie; protejarea faţă de amatorism,
diletantism şi impostură; identificarea cu specialitatea şi
cu cei din acelaşi domeniu; atașamentul faţă de cariera
academică; obligaţia morală de a lucra în serviciul stu-
denţilor, evitând arbitrariul şi tratamentul preferenţial ne-
justificat; menţinerea standardelor profesionale; solidarita-
tea colegială şi competiţia loială.
h) Primatul meritocrației constă în recunoașterea,
cultivarea, recompensarea realizărilor, valorii și calității
personale / colective și în încurajarea: eficacității, efici-
enţei şi performanţei; dedicării faţă de profesie şi faţă de
studiu; talentului şi creativității; loialității faţă de instituţie
şi membrii comunităţii academice.
i) Responsabilitatea profesională și socială reclamă
implicare în problemele profesionale şi publice, colegialitate
şi spirit cetățenesc responsabil; garantarea dreptului de a
critica public – întemeiat şi argumentat – încălcările stan-
dardelor profesionale şi de calitate; interzicerea dezinformă-
rii, calomnierii, denigrării publice a persoanelor din insti-
tuţie şi a programelor de studii; responsabilitatea manifesta-
tă faţă de studenţi, faţă de subordonaţi, faţă de angajaţi.”15
De asemenea, prevederile Metodologiei fac trimite-
re la faptul căː ,,valorile etice enumerate asigură sistemul
de referință etic și de integritate la care se raportează acti-
vitatea de evaluare instituțională.”16

15
Pentru detalii suplimentare, a se vedea http://pe.forhe.ro/sites/default/
files/metodologie_etica_consultare.pdf, accesat la data de 03.01.2020.
16
Pentru detalii suplimentare, a se vedea http://pe.forhe.ro/sites/default/
files/metodologie_etica_consultare.pdf, accesat la data de 03.01.2020.
16
Și Codul de Etică al Universității din București
prevede ca valori fundamentale libertatea academică, au-
tonomia personală, dreptatea și echitatea, meritul acade-
mic și profesionalismul.
,,Mediul academic, atât în dimensiunea de predare,
cât și în cea de cercetare, asumă ca ideal discuția liberă,
rațională și critică. Propriile valori și principii morale sunt
în mod legitim obiecte ale acestei discuții. Reexaminarea
și dezbaterea lor continuă, actualizarea și specificarea lor
atunci când este nevoie, nu fac decât să le mențină vii și să
le sporească forța de a genera comportamente morale.”17
Sub umbrela reglementărilor metodologiei de etică și
integritate în procesul de evaluare a universităților din Româ-
nia intră și situația abaterilor de la valorile etice universitare.
Așadar, sunt considerate abateri de la sistemul de
valori etice următoarele comportamente:
,, a) obstrucţionarea activităţii didactice, de cerceta-
re ştiinţifică, administrative sau a oricărei alte funcţii a
universităţii;
b) frauda sub orice formă în procesul de învăță-
mânt, de cercetare ştiinţifică, precum şi în cadrul celorlalte
activități din universitate;
c) acceptarea / lipsa de reacție față de corupţie, fa-
vorizarea acesteia, obţinerea, pretinderea sau nerefuzarea
unor avantaje necuvenite;
d) inducerea în eroare a conducerii universității prin
dezinformare;

17
Coordonator Liviu Papadima, Deontologie academică, Curriculum-cadru,
op. cit., 2018, p. 13.
17
e) agresarea fizică sau morală săvârșită sub orice
formă împotriva membrilor comunității universitare sau în
legătură cu activitatea academică;
f) discriminarea, în toate formele de manifestare a
acesteia.
g) favoritismul, sub orice aspect;
h) participarea la activităţile din cadrul universității
prin încălcarea prevederilor legale și a dispozițiilor cartei
universitare privind consumul de alcool, droguri, de alte
substanțe interzise;
i) practicarea unor atitudini şi comportamente inde-
cente, insultătoare sau obscene și folosirea unui limbaj
neconform spiritului academic;
j) denigrarea publică a personalului sau instituţiei
de către membrii comunităţii universitare;
k) folosirea abuzivă a calităţii de membru al comu-
nităţii academice;
l) organizarea şi desfăşurarea de activităţi nepermi-
se în universitate, folosirea numelui, a resurselor umane,
financiare sau materiale ale acesteia în scopuri nelegale
sau contrare acesteia;
m) distrugerea, alterarea sau falsificarea documen-
telor şi a bazelor de date ale universităţii, ca şi utilizarea
lor în scopuri ilicite;
n) pătrunderea neautorizată în spaţiile în care acce-
sul este reglementat prin măsuri speciale;
o) utilizarea neautorizată şi provocarea cu vinovăţie
de prejudicii în dauna patrimoniului universității.”18

18
Pentru detalii suplimentare, a se vedea http://pe.forhe.ro/sites/default/
files/metodologie_etica_consultare.pdf , accesat la data de 04.01.2020.
18
De asemenea, prezenta Metodologie de etică și in-
tegritate în procesul de evaluare a universităților din Ro-
mânia stabilește că: ,,sancționarea abaterilor se face, după
caz, potrivit prevederilor legale și ale dispozițiilor din re-
gulamentele și cartele universitare.
În mod corespunzător, faptele anterior enumerate se
consideră abateri în situația săvârșirii de către membrii
echipelor de evaluare pe timpul evaluărilor instituționale
sau în legătură directă cu acestea. Cercetarea și sancționa-
rea abaterilor se fac în funcție de natura acestora, potrivit
prevederilor legale în materie.”19
Obiectivele prezentei Metodologii sunt foarte clare
si sunt prevăzute la pct. 12:
,,a) Proiectarea unei componente normative etice și
de integritate transversale, care să intersecteze planul națio-
nal al activității de evaluare instituțională a universităților.
b) Sprijinirea activității academice privind aspecte-
le cu implicații etice și pe planul integrității, care sunt co-
nexe procesului de evaluare instituțională a universităților.
c) Dezvoltarea, pe baze de etică și integritate, a com-
ponentei atitudinal – comportamentale și de prevenire afe-
rente activității de evaluare instituțională, valabilă - la nivelul
structurilor cu atribuții de evaluare; pentru evaluatori; în uni-
versități și pentru membrii comunității academice.”20
Având în vedere importanța principiilor, de idei ge-
nerale, după care se orientează orice materie, Metodologia
mai sus prezentată, face si ea trimitere la faptul că Etica și

19
Pentru detalii suplimentare, a se vedea http://pe.forhe.ro/sites/default/
files/metodologie_etica_consultare.pdf, accesat la data de 04.01.2020.
20
Pentru detalii suplimentare, a se vedea http://pe.forhe.ro/sites/default/
files/metodologie_etica_consultare.pd, accesat la data de 03.01.2020
19
integritatea evaluării instituționale a universităților se asi-
gură prin aplicarea următoarelor principii:
,,a) Principiul transparenței – datele/informațiile
privitoare la organizarea/funcționarea instituțiilor cu atri-
buții de evaluare, la procedurile și criteriile de evaluare și
cele referitoare la instituțiile de învățământ superior sunt
publice. Au caracter public datele privind evaluările uni-
versităților, potrivit dispozițiilor metodologiilor ce regle-
mentează desfășurarea acestor activități. Fac excepție da-
tele/informațiile care, potrivit prevederilor legale și cartei
universitare, nu au caracter public. Datele/informațiile de
orice fel nedestinate publicității, obținute voit sau acciden-
tal de către echipele de evaluatori în procesul de evaluare,
nu se transmit terților și nu se utilizează fără acordul pro-
prietarului de drept al acestora.
b) Principiul obiectivității și imparțialității – evalu-
ările se realizează corect, nepărtinitor și cu bună credință,
prin respectarea strictă a prevederilor legale în materie și a
dispozițiilor din metodologiile de profil. La desemna-
rea/selecționarea membrilor echipelor de evaluare se pre-
întâmpină conflictele de interese și incompatibilitățile,
precum și posibilitatea manifestării/acutizării unor rivali-
tăți anterioare recunoscute. Rapoartele de evaluare se ba-
zează numai pe date și fapte determinate nemijlocit, cuan-
tificabile și justificabile prin documentarea efectuată.
c) Principiul respectului și solidarității academice –
în cadrul procesului de evaluare se ține cont de faptul că
acesta nu are scopul de a denigra subiecții, ori de a afecta
negativ reputația universităților și a membrilor comunității
academice. Rapoartele de evaluare vizează nemijlocit as-
pectele supuse în mod expres acestui demers și nu elemen-
te neprecizate ca obiective prin metodologiile de profil.
20
d) Principiul responsabilității – cu prilejul evaluări-
lor, membrii echipelor formulează concluzii obiective pe
baza propriilor observații/verificări/analize și a datelor
puse la dispoziție de universități și răspund pentru activita-
tea desfășurată. În aceeași măsură, universitățile sunt res-
ponsabile pentru corectitudinea datelor furnizate echipelor
de evaluare. Echipele de evaluare nu se lasă influențate de
prejudecăți, de campaniile îndreptate împotriva subiecților
evaluărilor sau a lor, de sugestiile induse în diferite mo-
duri și nici de presiunile pentru modificare interesată, pe
diferite căi, a rezultatelor evaluărilor.
e) Principiul dreptului la opinie separată, abținerii,
retragerii, recuzării – nici un membru al unei echipe de
evaluare nu poate fi obligat să își însușească opiniile altor
evaluatori și/sau să exprime alt punct de vedere decât cel
pe care și-l formează potrivit propriei conștiințe profesio-
nale. În asemenea situații, membrul respectiv al echipei de
evaluare formulează în scris o opinie separată, se poate
abține prin redactarea în scris a justificării pentru acest act
sau se poate retrage din echipă, de asemenea, motivat.
Universitățile pot solicita motivat recuzarea echipei de
evaluare sau a unor membri ai acesteia.
f) Principiul reacției prompte – orice încălcări ale
principiilor eticii și integrității evaluărilor sau aspectele cu
această conotație constatate, ori depistate pe timpul evalu-
ărilor, anterior / ulterior acestora (dar în legătură certă cu
evaluări determinate), se aduc imediat, în scris, la cunoș-
tința celor în drept.”21

21
Pentru detalii suplimentare, a se vedea http://pe.forhe.ro/sites/default/
files/metodologie_etica_consultare.pd, accesat la data de 03.01.2020
21
1.3. Universitate morală versus universitate imorală

O universitate poate fi considerată morală în situa-


ția în care cursanții, cercetătorii, cadrele didactice, perso-
nalul administrativ acționează cu respectarea unor virtuți
și principii foarte bine conturate în practicile și procedurile
sale interne. Toate aceste virtuți pe care le vom prezenta
constituie pentru mediul academic repere morale.
Șapte virtuți organizaționale necesare unei universi-
tăți morale (adaptare după Kaptein)22ː
,,1.Claritate – evaluăm măsura în care exigențele
morale ale universității față de conduita membrilor acesteia
sunt exprimate clar, fără ambiguități, sub formă de reguli
sau direcții de comportament în cadrul politicilor și proce-
durilor formale de etică (ex. Codul de etică, politica de
onestitate academică), precum și în discuții informale (ex.
în cadrul unor training-uri de etică, în interacțiunea stu-
denți-profesori). Totuși, exigențele morale nu trebuie să fie
sufocante și nici specificate până în ultimul detaliu, scopul
fiind acela de a ghida comportamente morale, nu de a anula
propriile judecăți morale ale membrilor universității.
2. Consistență – evaluăm gradul în care exigențele
morale ale universității față de conduita membrilor aceste-
ia sunt coerente, fără contradicții, de exemplu urmărind
dacă modelul oferit de cadrele didactice cursanților sau de
superiorii ierarhici personalului administrativ este unul în
acord cu normele morale exprimate de politicile și proce-
durile etice ale universității.

22
Emanuel Socaciu, Constantin Vică, Emilian Mihailov, Toni Gibea, Valen-
tin Mureșan, Mihaela Constantinescu, Etică și integritate academică, op.cit.,
2018, p. 49.
22
3. Realizabilitate – evaluăm maniera în care uni-
versitatea stabilește exigențe morale de comportament
care pot fi atinse în mod realist de membrii acesteia, de
exemplu dacă aceștia au la dispoziție resursele necesare de
timp, cunoștințe, echipament, buget sau autoritatea de a
îndeplini responsabilitățile ce le-au fost trasate, astfel încât
să nu fie presați să încalce regulile morale din cauză că nu
pot gestiona aceste responsabilități din lipsă de resurse (de
pildă atunci când sunt stabilite cerințe exagerate de rezul-
tate în cercetare, care pot conduce la o eventuală fabricare
a datelor unui studiu).
4. Susținere – evaluăm modul în care universitatea
îi încurajează sau, dimpotrivă, îi demotivează pe membri
să adopte un comportament etic, mai exact dacă prin res-
pectarea normelor morale membrii au de câștigat sau de
suferit în activitatea lor cotidiană; de exemplu, dacă un
cursant care raportează acțiuni imorale ale unui profesor
va fi ulterior apreciat de colegi și celelalte cadre didactice
sau, dimpotrivă, marginalizat.
5. Vizibilitate – evaluăm gradul în care universita-
tea asigură monitorizarea comportamentelor imorale, as-
tfel încât acestea să poată fi depistate și aduse la cunoștin-
ța celor în măsură să ia atitudine, iar cei care ar putea fi
tentați să încalce regulile morale să știe că vor fi descope-
riți și sancționați, de exemplu printr-o atentă monitorizare
a tezelor de doctorat împotriva plagiatului.
6. Criticabilitate – evaluăm modul în care univer-
sitatea asigură mijloacele formale și informale prin care
membrii pot să discute deschis problemele și dilemele eti-
ce cu care se confruntă, de exemplu prin existența unui
consilier de etică și organizarea unor training-uri de etică.

23
7. Sancționabilitate – evaluăm maniera în care
universitatea pedepsește încălcarea regulilor morale și răs-
plătește comportamentele morale ale membrilor săi, de
exemplu prin introducerea în procedurile de evaluare a
unor indicatori privind conduita morală, sau prin sancțio-
narea imediată și fermă a copiatului ori falsificării de date,
astfel încât membrii să fie stimulați să repete comporta-
mentele morale și descurajați să încalce regulile. În egală
măsură, sancțiunile sau recompensele trebuie să fie pro-
porționale cu gravitatea abaterilor, respectiv cu meritul de
a respecta anumite reguli etice.”
Două cercetări empirice23 realizate la un interval de
timp de zece ani relatează principalele acțiuni imorale care
pot domina universitățile româneștiː
,,- favoritismul și evaluarea subiectivă din partea
cadrelor didactice;
- hărțuirea sexuală pe linie ierarhică;
- nerespectarea proprietății intelectuale;
- comunicarea deficitară în instituție;
- mita și cadourile oferite profesorilor;
- relațiile erotice între studenți și profesori;
- utilizarea unui limbaj ofensator sau superior de
către cadrele didactice;
- limbajul rece și nepoliticos al personalului admi-
nistrativ în relația cu studenții;
- presiuni din partea profesorilor pentru ca studenții
să le cumpere cărțile.”

23
Mihaela Miroiu (coord.); Daniela Cutaș; Ana Bulai; Liviu Andreescu; Da-
niela Ion. Etica în universități. Cum este și cum ar trebui să fie: cercetare și
cod. România: Ministerul Educației și Cercetării, 2005; respectiv Silvia Puiu;
Radu Florin Ogarca. „Ethics Management in Higher Education System of
Romania”. În: Procedia Economics and Finance, nr. 23, 2015, pp. 599-603.
24
O diagnoză morală a Universității București pe ba-
za unui sondaj de opinii realizat informal arată că princi-
palele comportamente imorale sunt, în ordinea descrescă-
toare a frecvenței, următoareleː
,,• Relația viciată profesor-student: adresare, hărțui-
re, tratarea arogantă a studenților
• Plagiat
• Conflict de interese, nepotism, concurență neloială
• Probleme de evaluare etică a proiectelor de cercetare
•Trafic de influență
• Corectitudinea notării – corupție
• Încălcarea dreptului la confidențialitate (în notare,
în calificativele finale, în datele statistice etc.)
• Statutul micilor cadouri instituționale
• Probleme de etichetă la ore și în serviciile admi-
nistrative.”24

1.4. Autonomia universitară

În conformitate cu prevederile Cartei Universitare,


Universitatea din Craiova funcționează pe baza autonomi-
ei universitare, înțeleasă ca modalitate specifică de auto-
conducere, cu un cadru legal format din Constituția Ro-
mâniei, Legea Învățământului şi propriile reglementări.
Totodată, în coformitate cu prevederile articolului 20 alin.
1 ,,autonomia Universității din Craiova se materializează
în autonomia organizării structurilor didactice şi ştiințifi-

24
Emanuel Socaciu, Constantin Vică, Emilian Mihailov, Toni Gibea, Va-
lentin Mureșan, Mihaela Constantinescu, Etică și integritate academică,
op.cit., 2018, p. 44.
25
ce, autonomia financiară şi administrativă, autonomia
funcțională, autonomia didactică, autonomia ştiințifică,
autonomia jurisdicțională.”
Autonomia universitară conferă posibilitatea comuni-
tății universitare de a-și desfășura activitatea in conformitate
cu respectarea principiilor și valorilor etice, fără nici un fel
de intervenție de tip ideologic, politic sau religios.
În prezent, dispozițiile Legii educației naționale nr.
1/2011 fac trimitere în mod expres la autonomia universi-
tară in cadrul art. 123, aceasta fiind garantată prin Consti-
tuţie, iar libertatea academică este garantată prin lege.
În exercitarea atribuțiilor sale Ministerul Educației,
Cercetării, Tineretului şi Sportului cooperează cu orga-
nisme cu rol consultativ constituite conform legii:
,,a) Consiliul Naţional de Statistică şi Prognoză a
Învăţământului Superior (CNSPIS);
b) Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Di-
plomelor şi Certificatelor Universitare (CNATDCU);
c) Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice
(CNCS);
d) Colegiul consultativ pentru cercetare-dezvoltare
şi inovare (CCCDI);
e) Consiliul Naţional pentru Finanţarea Învăţămân-
tului Superior (CNFIS);
f) Consiliul Naţional al Bibliotecilor Universitare
(CNBU);
g) Consiliul de etică şi management universitar
(CEMU);
h) Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifi-
ce, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării (CNECSDTI).”
Potrivit art. 217 alin. 1 din Legea educației naționa-
le nr. 1/2011: ,,din aceste organisme pot face parte cadre
26
didactice şi cercetători, având cel puţin titlul de confe-
renţiar sau de cercetător ştiinţific II ori titluri echivalente
obţinute în străinătate, membri ai Academiei Române şi ai
unor instituţii de cultură, precum şi un membru student în
CEMU şi CNCU şi un student cu statut de observator în
CNFIS, sau reprezentanţi ai mediului de afaceri în CCCDI
sau, ca observatori, în CNFIS.”
În cele ce urmează voi supune unei analize succinte
atribuțiile unor astfel de organisme cu rol consultativ.

1.4.1. Consiliul de Etică și Management


Universitar-C.E.M.U

Sediul materiei în analiza atribuțiilor Consiliului de


Etică și Management Universitar-C.E.M.U este ordinul nr.
4783/201725 privind aprobarea Regulamentului de organi-
zare și funcționare a Consiliului de Etică și Management
Universitar.
Pentru aducerea la îndeplinire a rolului său princi-
pal, Consiliul de Etică și Management Universitar are ur-
mătoarele atribuții:
,,a) sprijină realizarea politicilor de etică și integri-
tate în universități și monitorizează punerea lor în aplicare;
b) auditează comisiile de etică din universități;
c) prezintă, anual, un raport public privind etica
universitară;

25
Pentru informații suplimentare, a se vedea https://lege5.ro/ Gratu-
it/ge3tenzrhe3q/ordinul-nr-4783-2017-privind-aprobarea-regulamentului-
de-organizare-si-functionare-a-consiliului-de-etica-si-management-
universitar, accesat la data 04.01.2020.
27
d) soluționează sesizările privind încălcarea de că-
tre orice instituție de învățământ superior, de stat sau par-
ticulară, a obligațiilor prevăzute la art. 124 din Legea edu-
cației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările
ulterioare, privind respectarea legislației în vigoare, a car-
tei proprii, a contractului instituțional, a transparenței de-
cizionale și a libertății academice;
e) analizează și propune MEN, în cazul în care con-
stată nerespectarea într-o universitate a obligațiilor prevă-
zute la art. 124 din Legea nr. 1/2011, cu modificările și
completările ulterioare, revocarea din funcție a rectorului;
f) elaborează Codul de referință al eticii și deonto-
logiei universitare ce conține principii și proceduri pentru
arbitrarea litigiilor de etică universitară;
g) colaborează, în cadrul activității de asigurare a
calității învățământului superior, cu MEN, conform art.
192 alin. (1) din Legea educației naționale nr. 1/2011, cu
modificările și completările ulterioare;
h) inițiază și dezvoltă activitatea de cercetare și pu-
blicare pe probleme de etică și integritate universitară;
i) întocmește, la cererea MEN, rapoarte externe de
evaluare a respectării standardelor de etică profesională în
ceea ce privește activitatea doctorală, în conformitate cu
prevederile art. 170 din Legea nr. 1/2011, cu modificările
și completările ulterioare;
j) întocmește, la cererea MEN, rapoarte în cazul
constatării nerespectării prevederilor legale în procedura
de ocupare a posturilor didactice și de cercetare, în con-
formitate cu prevederile art. 299 alin. (2) din Legea nr.
1/2011, cu modificările și completările ulterioare.”
Consiliul de Etică și Management Universitar este
un organism consultativ al Ministerului Educației Naționa-
28
le, iar potrivit regulamentului de organizare și funcționare
misiunea constă în dezvoltarea culturii etice și integrității
în universitățile din România.
Structura Consiliului de Etică și Management Uni-
versitar este următoarea:
,,a) 3 reprezentanți numiți de către Consiliul Națio-
nal al Rectorilor;
b) 3 reprezentanți ai Ministerului Educației Națio-
nale, numiți de ministru;
c) un reprezentant numit de către Agenția Română
de Asigurare a Calității în Învățământul Superior;
d) un reprezentant numit de către Consiliul Națio-
nal pentru Finanțarea Învățământului Superior;
e) un reprezentant numit de către Consiliul Național
al Cercetării Științifice;
f) un reprezentant numit de către Consiliul Național
de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Uni-
versitare;
g) un reprezentant al federațiilor naționale ale stu-
denților.”

1.4.2. Consiliul Național de Atestare a Titlurilor,


Diplomelor și Certificatelor Universitare-C.N.A.T.D.C.U

Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplo-


melor și certificatelor Universitare, denumit în continuare
CNATDCU, este un organ consultativ, fără personalitate
juridică al Ministerului Educației Naționale și Cercetării
Științifice, denumit în continuare MENCȘ.

29
Cele mai importante atribuții ale CNATDCU sunt
următoarele:
,,a) elaborează și propune spre aprobare ministrului
educației naționale și cercetării științifice regulamentul intern
de funcționare al CNATDCU și al comisiilor CNATDCU;
b) monitorizează continuu respectarea reglementă-
rilor, procedurilor și standardelor în vigoare în activitatea
comisiilor de specialitate, întocmind rapoarte anuale către
ministrul educației naționale și cercetării științifice;
c) primește sesizările de nerespectare a standardelor
de etică profesională, inclusiv de existență a plagiatului în
cadrul tezelor de doctorat, și analizează responsabilitatea
autorului tezei de doctorat, a conducătorului de doctorat sau
a școlii doctorale pentru aplicarea prevederilor art. 68 alin.
(6) și art. 69 alin. (5) din Codul studiilor universitare de
doctorat, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 681/2011,
cu modificările și completările ulterioare. Procedura de so-
luționare a sesizărilor este prezentată în anexa nr. 2, care
face parte integrantă din prezentul regulament;
d) solicită IOSUD punctul de vedere privind neres-
pectarea standardelor de etică profesională, inclusiv exis-
tența plagiatului, în cadrul tezelor de doctorat, în termenul
stabilit la art. 69 alin. (3) din Codul studiilor universitare
de doctorat, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.
681/2011, cu modificările și completările ulterioare;
e) aprobă și propune ministrului educației naționale
și cercetării științifice acțiunile necesare îmbunătățirii ac-
tivității CNATDCU, rezultate ca urmare a monitorizării;
f) adoptă rezoluții în conformitate cu prevederile
prezentului regulament;
g) validează propunerile comisiilor de specialitate
și/sau comisiilor de lucru constituite în temeiul prevederi-
30
lor art. 4 alin. (1) lit. c), formulate în urma procesului de
evaluare a respectării standardelor de calitate și de etică
profesională, inclusiv de stabilire a existenței plagiatului;
h) analizează contestațiile și decide privind neres-
pectarea standardelor de calitate și de etică profesională,
inclusiv existența plagiatului, în cadrul tezelor de doctorat;
i) propune MENCȘ, în condițiile legii și ale prezen-
tului regulament, una sau mai multe măsuri precum retra-
gerea calității de conducător de doctorat, retragerea titlului
de doctor sau retragerea acreditării școlii doctorale;
j) alte atribuții stabilite de lege sau prin ordin al
ministrului educației naționale și cercetării științifice.”26

1.4.3. Consiliul Național de Etică a Cercetării Științifice,


Dezvoltării Tehnologice și Inovării-CNECSDTI

Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice,


Dezvoltării Tehnologice şi Inovării (CNECSDTI) din Ro-
mânia este un organism consultativ, fără personalitate juridi-
că, pe lângă autoritatea de stat pentru cercetare – dezvoltare
și își desfășoară activitatea cu respectarea strictă a dispoziții-
lor Legii nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea
științifică, dezvoltarea tehnologică și inovare.27
Cadrul legal privind buna conduită în cercetarea ști-
ințifică, dezvoltarea tehnologică și inovare este unul destul
de complex și cuprinde atât legislația principală (Legea

26
Pentru informații suplimentare, a se vedea http://www.cnatdcu.ro/wp-
content/uploads/2011/04/ANEXA-ROF.pdf, accesat la data de 04.01.2020
27
Pentru informații suplimentare, a se vedea https://cnecsdti.research.gov.ro/,
accesat la data de 04.01.2020
31
nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea științifică,
dezvoltarea tehnologică și inovare, Legea Educației Naționa-
le nr. 1/2011 art. 306-326, Ordinul de ministru nr.
211/19.04.2017 aprobarea Regulamentului de organizare şi
funcţionare a Consiliului Naţional de Etică a Cercetării Şti-
inţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării – CNECSDTI,
precum şi a componenţei nominale a acestuia – (OM
211/2017), Carta Europeană a Cercetătorilor și Codul de
Conduită pentru recrutarea cercetătorilor), cât și legislația
secundară (Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie,
republicată, cu modificările ulterioare, Legea nr. 129/1992
privind protecţia desenelor şi modelelor industriale republi-
cată, Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor și drepturi-
le conexe, cu modificările și completările ulterioare).
În conformitate cu dispozițiile Legii nr. 206/2004
Consiliul Național de Etică are următoarele atribuții:
,,-propune modificări ale Codului de etică;
-elaborează coduri de etică pe domenii științifice, pe
care le propune spre aprobare autorității de stat pentru cer-
cetare dezvoltare;
-urmărește aplicarea și respectarea de către unitățile
și instituțiile de cercetare-dezvoltare, precum și de către
personalul de cercetare-dezvoltare a dispozițiilor legale
referitoare la normele de conduită morală și profesională;
-formulează opinii și recomandări în legătură cu
problemele de natură etică ridicate de evoluția științei și a
cunoașterii;
-analizează cazurile referitoare la încălcarea norme-
lor de bună conduită, în urma sesizărilor sau contestațiilor
ori prin autosesizare;
-emite hotărâri prin care se constată dacă a fost reali-
zată o abatere de la normele de bună conduită; in cazurile
32
in care au fost constatate abateri, hotărârile numesc per-
soana sau persoanele fizice vinovate de respectivele aba-
teri și stabilesc sancțiunile ce urmează a fi aplicate;
-îndeplinește și alte atribuții stabilite de autoritatea
de stat pentru cercetare-dezvoltare.”28

1.4.4. Rolul comisiilor de etică în cadrul instituțiilor


care fac parte din sistemul național
de cercetare-dezvoltare

Activitatea comisiilor de etică este reglementată de


către Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în cerceta-
rea științifică care prevede în cadrul art. 9 alin. 1 că:
,,unitățile și instituțiile care fac parte din sistemul național
de cercetare-dezvoltare, unitățile și/sau instituțiile care
conduc programe de cercetare-dezvoltare, precum și unită-
țile care asigură valorificarea rezultatelor sunt responsabi-
le pentru respectarea normelor și a valorilor etice în cerce-
tare-dezvoltare.”
Atribuțiile comisiilor de etică sunt următoarele:
urmăresc în cadrul unităților sau al instituțiilor respectarea
codurilor de etică specifice domeniului și numesc comisii
de analiză pentru examinarea sesizărilor referitoare la aba-
terile de la buna conduită în activitatea de cercetare-
dezvoltare aduse în atenția lor în urma sesizărilor sau pe
bază de autosesizare.29

28
Art. 7, Legea nr. 206/2004 prinvind buna conduită în cercetarea științifi-
că, dezvoltarea tehnologică și inovare.
29
Art. 10, Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea științifi-
că, dezvoltarea tehnologică și inovare.
33
În desfășurarea atribuțiilor prevăzute de legislația în
vigoare, atât comisia de etică, cât și comisia de analiză
urmează procedurile care sunt detaliate în Codul de etică.
Totodată, trebuie evidențiat faptul că pot formula sezisări
scrise persoanele fizice, dar și persoanle juridice, iar comi-
sia de etică are obligația imperativă de a acționa conform
dispozițiilor legale.
Orice abatere de la buna conduită în activitatea de
cercetare-dezvoltare se finalizează cu aplicarea unei sanc-
țiuni de către Consiliul Național de Etică care stabilește
aplicarea uneia sau mai multora dintre acestea:
,,a) avertisment scris;
b) retragerea și/sau corectarea tuturor lucrărilor pu-
blicate prin încălcarea normelor de bună conduită;
c) retragerea calității de conducător de doctorat
și/sau a atestatului de abilitare;
d) retragerea titlului de doctor;
e) retragerea titlului didactic universitar sau a gra-
dului de cercetare ori retrogradarea;
f) destituirea din funcția de conducere din instituția
de cercetare-dezvoltare;
g) desfacerea disciplinară a contractului de muncă;
h) interzicerea, pentru o perioadă determinată, a ac-
cesului la finanțare din fonduri publice destinată
cercetării dezvoltării;
i) suspendarea, pe o perioadă determinată de timp
între 1 an și 10 ani, a dreptului de înscriere la un
concurs pentru ocuparea unei funcții superioare ori
a unei funcții de conducere, de îndrumare și de con-
trol sau ca membru în comisii de concurs;
j) îndepărtarea persoanei/persoanelor respective din
echipa de realizare a proiectului;
34
k) oprirea finanțării proiectului;
l) oprirea finanțării proiectului, cu obligativitatea
returnării fondurilor.30
Sancțiunile enumerate anterior sunt puse aplicare în
termen de 30 zile de la data emiterii hotărârii, după caz, de
Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului,
de preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Şti-
inţifică, de Consiliul Naţional pentru Atestarea Titlurilor,
Diplomelor şi Certificatelor Universitare, de conducătorii
autorităţilor contractante care asigură finanţarea din fon-
duri publice destinată cercetării-dezvoltării, de conducăto-
rii instituţiilor de învăţământ superior sau ai unităţilor de
cercetare dezvoltare.”31

1.5. Referințe bibliografice

• Legea nr. 1/2011 privind Legea educației națio-


nale actualizată.
• C. Cozma, L. Măgurianu, în M. M. Pivniceru, C.
Luca (coord), Deontologia profesiei de magistrat. Repere
contemporane, Editura Hamagiu, București, 2018.
• Coordonator Liviu Papadima, Deontologie aca-
demică, Curriculum-cadru, Editura Universității din Bucu-
rești, 2018.
• Emanuel Socaciu, Constantin Vică, Emilian Mi-
hailov, Toni Gibea, Valentinn Mureșan, Mihaela Constan-

30
Art. 14, Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea științifi-
că, dezvoltarea tehnologică și inovare.
31
Art. 326, Legea educației naționale nr. 1/2011.
35
tinescu, Etică și integritate academică, Editura Universită-
ții din București, 2018.
• Julia D. Laeousse Dicționar de filosofie, Editura
Univers Enciclopedic, București, 1996.
• Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în cer-
cetarea științifică, dezvoltarea tehnologică și inovare.
• M. Djuvara, Eseuri de filosofie a dreptului, Ed.
Trei, Bucrești, 1997.
• Mihaela Miroiu (coord.); Daniela Cutaș; Ana Bu-
lai; Liviu Andreescu; Daniela Ion. Etica în universități.
Cum este și cum ar trebui să fie: cercetare și cod. Româ-
nia: Ministerul Educației și Cercetării, 2005; respectiv
Silvia Puiu; Radu Florin Ogarca. „Ethics Management in
Higher Education System of Romania”. În: Procedia Eco-
nomics and Finance, nr. 23, 2015.
•https://lege5.ro/Gratuit/ge3tenzrhe3q/ordinul-nr-
4783-2017-privind-aprobarea-regulamentului-de-
organizare-si-functionare-a-consiliului-de-etica-si-
management-universitar, accesat la data de 04.01.2020.
•http://www.cnatdcu.ro/wp-
content/uploads/2011/04/ANEXA-ROF.pdf, accesat la
data de 04.01.2020.
• https://cnecsdti.research.gov.ro/, accesat la data
de 04.01.2020.
• https://dexonline.ro/definitie/morala, accesat la
data de 03.01.2020.
• http://pe.forhe.ro/sites/default/files/metodologie_
etica_consultare.pdf accesat la data de 04.01.2020.

36
CAPITOLUL 2
CONȚINUTUL CARTEI UNIVERSITARE ȘI
PRINCIPALELE CODURI DE ETICĂ
ALE UNIVERSITĂȚILOR DIN ROMÂNIA

2.1. Importanța Cartei universitare în mediul academic

Carta universitară, un document deosebit de impor-


tant pentru comunitatea academică, intră sub reglementa-
rea Legii educației naționale nr. 1/2011 și reprezintă
opţiunile majore ale comunităţii universitare, aplicându-se
în tot spaţiul universitar.
Conținutul Cartei Universității din Craiova cuprin-
de ,,drepturile şi obligațiile, precum şi normele care re-
glementează activitatea personalului didactic, a personalu-
lui didactic auxiliar, a personalului tehnic şi administrativ,
a personalului de cercetare ştiințifică, de proiectare şi a
celor care studiază în cadrul Universității din Craiova.”32
Misiunea Universității din Craiova este prevazută,
de asemenea, în Carta universitară, în cadrul art. 3 care
prevede că: ,,a) dezvoltarea ştiinței şi culturii naționale; b)
tezaurizarea şi difuzarea valorilor culturii şi civilizației
umane; c) promovarea spiritului de liber examen, a gândi-
rii critice, înnoirea şi înlocuirea cunoştințelor; d) promova-
rea valorilor spiritualității creştine; e) formarea şi perfecți-
onarea resurselor umane calificate şi înalt calificate; f)
participarea ştiinței româneşti la dezvoltarea ştiinței uni-
versale; g) afirmarea identității culturii naționale; h) dez-
32
Pentru detalii suplimentare, a se vedea http://cis01.ucv.ro/documente/
files/cartauniversitatiidincraiova.pdf, accesat la data de 05.01.2020.
37
voltarea societății româneşti sub forma unui stat de drept,
liber şi democratic.”
Tributară principiului ierarhiei actelor normative,
,,Carta universitară nu poate conţine prevederi contrare legis-
laţiei în vigoare. Nerespectarea legilor în conţinutul Cartei
universitare atrage nulitatea de drept a actului respectiv.
Carta universitară se adoptă numai după rezoluţia
pozitivă a Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi
Sportului privind avizul de legalitate asupra Cartei univer-
sitare. Rezoluţia privind avizul de legalitate se emite de
către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Spor-
tului în termen de maximum 30 de zile de la data solicită-
rii instituţiei de învăţământ superior.”33
Legislația în vigoare impune un conținut minimal al
Cartelor universitare, lăsând libertatea reglementării su-
plimentare, fiind însă imperativ ca acestea să prevadă:
,,a) modalităţile de desemnare şi revocare din
funcţie a persoanelor care ocupă funcţii de conducere sau
care fac parte din structurile şi organismele de conducere
ale universităţii, în conformitate cu legislaţia în vigoare;
b) Codul de etică şi deontologie profesională uni-
versitară;
c) modul în care se realizează gestiunea şi protecţia
resurselor universităţii;
d) condiţiile în care se constituie fondurile proprii
şi stabilirea destinaţiei acestora şi a condiţiilor în care sunt
utilizate;
e) condiţiile în care se pot încheia contracte cu in-
stituţiile publice şi cu alţi operatori economici în vederea
unor programe de cercetare fundamentală şi aplicativă sau

33
Art. 128 alin. 4 și 5 din Legea educației naționale nr. 1/2011.
38
a creşterii nivelului de calificare a specialiştilor cu studii
universitare;
f) condiţiile în care universitatea se poate asocia cu
alte instituţii de învăţământ superior sau cu alte organizaţii
pentru îndeplinirea misiunii sale;
g) modalităţile în care se pot construi, deţine şi fo-
losi elementele aferente bazei materiale a universităţii,
necesare educaţiei şi cercetării ştiinţifice;
h) modalităţile în care se derulează acţiunile de co-
operare internaţională ale instituţiei de învăţământ superi-
or, încheierea de contracte şi participarea la organizaţiile
europene şi internaţionale;
i) modalităţile de colaborare dintre structurile de
conducere ale universităţilor şi sindicatele personalului
didactic, de cercetare, tehnic şi administrativ şi organi-
zaţiile studenţeşti legal constituite;
j) orice alte aspecte considerate relevante de către se-
natul universitar şi care corespund legislaţiei în vigoare.”34

2.2. Principalele coduri de etică ale universităților


din România

În literatura specialitate35, codul de etică reprezintă


un ansamblu coerent de reguli (interdicții sau obligații
morale). Codul de etică constituie un instrument deosebit
de important pentru comunitatea academica, prin fapul că

34
Art. 128, Legea educației naționale nr.1/2011.
35
Emanuel Socaciu, Constantin Vică, Emilian Mihailov, Toni Gibea, Va-
lentin Mureșan, Mihaela Constantinescu, Etică și integritate academică,
Editura Universității din București, 2018, p. 70.
39
acesta reprezintă un set de reguli după care se ghidează
atât profesorii, cât și studenții.
Cu privire la structura unui cod de etică, în prezent
pot exista coduri bazate pe unul sau mai multe instituții
legale, precum: principii morale, valori morale, datorii
morale, reguli morale, virtuți morale.
Absența unor sancțiuni mult mai aspre și a unei
reacții mult mai energice din partea instituțiilor abilitate
împotriva conduitelor contrare valorilor și principiilor
promovate de codurile de etică ar genera lipsa de efecte a
acestor ,,instrumente etice.”
,,Prin codurile de etică, universitățile urmăresc
promovarea integrității academice, respectarea normelor
de etică profesională/deontologice, concentrându-se pe
conștientizarea comunității academice cu privire la valori-
le, normele și principiile etice promovate de instituție, pe
activități de prevenție și combatere a comportamentelor
ne-etice ce pot apărea atât în activitățile de cercetare, cât și
în cele ale actului educativ.”36
Totodată, universitățile pun accent în mod special
pe câteva valori esențiale ale mediului academic cum ar fi:
respectul, grija, toleranța, iar codurile de etică le pun în
valoare făcând trimitere în mod expres în conținutul lor la
aceste valori semnificative.
,,Urmare a nerespectării principiilor ce au la bază
aceste valori, codurile de etică prevăd sancționarea fapte-
lor ce aduc prejudicii universității și cadrelor didacti-
ce/corpului profesoral, abuzul de putere, dezinformarea,
calomnierea, denigrarea, plagierea rezultatelor cercetării

36
Antonie Sandu, Bogdan Popoveniuc (coord.), Etică și integritate în educa-
ție și cercetare, Editura Tritonic Books, București, 2018, p. 87.
40
sau publicațiilor, confecționarea rezultatelor cercetării,
introducerea de informații false, limbajul ireverențios,
comportamentul insultător, umilirea, disprețul, atacul la
persoană, orice formă de hărțuire.”37
Codurile de etică a universităților din România sunt
rezultatul muncii comisiilor de etică care depun un efort
susținut în dezvoltarea, elaborarea și actualizarea acestor
documente. Având în vedere complexitatea problemelor
cu care se confruntă, astăzi, mediul academic comisiile și
codurile de etică pot fi de mai multe tipuri. De exemplu, în
cadrul Universității din București activează atât Comisia
de Etică, cât și Comisia de Etică a Cercetării. Potrivit le-
gislației în vigoare, la nivelul universităților trebuie să
funcționeze o Comisie de Etică, care vizează atât persona-
lul didactic și de cercetare, cât și studenții, personalul di-
dactic auxiliar și, nu în ultimul rând, membrii pensionați.
Având în vedere că aceste coduri etice reprezintă
un reper pentru universitățile din România, în cele ce ur-
mează supunem atenției următoarele extrase.

2.2.1. Universitatea din Craiova

Universitatea din Craiova își desfășoară activitatea


cu respectarea strictă a principiilor şi valorilor pe care le
promovează Codul de etică şi deontologie profesională
universitară, iar acestea sunt următoarele: libertatea aca-
demică, autonomia personală, meritul, profesionalismul,
dreptatea şi echitatea, onestitatea şi corectitudinea intelec-
tuală, transparenţa, responsabilitatea, respectul şi tole-
ranţa, bunăvoinţa şi grija.
37
Ibidem, p. 78.
41
Cum faptele de corupție au luat amploare în ultima
perioadă în toate segmentele profesionale, codul de etică
și deontologie profesională conține prevederi concrete cu
privire la acest fenomen.
,,Combaterea corupţiei trebuie să reprezinte o prio-
ritate a universităţii. Corupţia nesancţionată poate duce la
crearea unei culturi instituţionale corupte. Contracararea
acestui fenomen ţine de forţa de combatere şi de voinţa
factorilor de decizie din universitate şi a fiecărui membru
al spaţiului academic. Pe lângă faptele de corupţie regle-
mentate de lege constituie fapt de corupţie şi «capturarea »
universităţii sau a facultăţii, departamentului, catedrei, de
către persoane, clanuri, grupuri de interese care deţin pute-
rea şi distribuie clientelar resursele materiale: dotări, sala-
rii, prime, burse, resursele de educaţie şi cercetare.
Universitatea se angajează să sancţioneze sever din
punct de vedere instituţional: mita şi tentativa de mituire
(în bani sau servicii), traficarea clientelară (cumpărarea şi
vânzarea în bani sau contraservicii) a examenelor, concur-
surilor pentru ocuparea posturilor, dar şi practicarea « pi-
lelor ». Următoarele posibile forme de corupţie în mediul
universitar sunt interzise:
a. Traficarea examenelor de admitere şi absolvire
(vânzarea, cumpărarea sau substituirea de lucrări contra
bani, servicii sau contraservicii);
b. Solicitarea de către membrii personalului univer-
sitar de bani sau cadouri precum şi tentative de mituire sau
mituirea acestora, precum şi cointeresarea în alte forme;
c. Strângerea de fonduri de la studenţi pentru oferi-
rea de cadouri sau pentru acoperirea costului meselor pen-
tru cadrele didactice care participă la examenele de li-
cenţă, dizertaţii, referatelor de doctorat etc.
42
d. Solicitarea unor servicii personale, de orice tip,
de la persoane care sunt sau urmează să fie în proces de
evaluare, angajare, sau promovare, precum şi oferirea unor
astfel de servicii în schimbul indulgenţei.”38
,,Constituie abateri sancţionabile de la etica univer-
sitară faptul de a oferi bani, cadouri sau servicii personale
membrilor personalului universitar, atunci când acceptarea
acestor cadouri / servicii are drept scop în mod explicit sau
implicit:
a. Furnizarea serviciilor deja prevăzute în fişa pos-
tului unui angajat şi pe persoana care oferă “darul” are
deja dreptul să le primească;
b. Influenţarea procesului de evaluare, angajare sau
promovare.”

2.2.2. Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca

Principalele obiective ale codului de etică și de-


ontologie profesională a Universității Babeș-Bolyai le re-
găsim în cadrul art. 1 alin. 2 potrivit căruia:,, prezentul
Cod are drept scop ghidarea şi reglementarea conduitei
tuturor membrilor comunităţii universitare, în interiorul
Universităţii Babeş-Bolyai şi în relaţia cu aceasta. Codul
de etică al Universităţii Babeş-Bolyai este un instrument
de modelare a comunităţii universitare în spiritul unor
principii şi valori, în sensul prevenirii încălcării normelor
eticii universitare. Codul de etică şi deontologie profesio-
nală este un reper de evaluare a moralităţii acţiunilor
membrilor comunităţii universitare, furnizând principii pe
38
Pentru detalii suplimentare, a se vedea https://cis01.ucv.ro/documente/
files/cod_etica.pdf., accesat la data de 05.01.2020
43
baza cărora se pot stabili modele de comportament, de
coeziune şi de valorizare a potenţialului comunităţii uni-
versitare.”39
Art. 2. Prezentul Cod se întemeiază pe următoarele
principii fundamentale: libertate academică, competenţă şi
profesionalism, integritate, onestitate intelectuală, colegia-
litate, loialitate, dreptate şi echitate, responsabilitate.
Art. 22. Constituie încălcări ale eticii în domeniul
cercetării:
a) plagiatul;
b) omisiunea recunoaşterii, fie prin menţionare ca
autor al unei opere, fie prin indicarea sursei, a contribuţiei
unor terţi la elaborarea unei opere;
c) obligarea autorilor unei opere de a menţiona ca au-
tori şi persoane care nu au participat la elaborarea acesteia;
d) menţionarea ca autori ai unei lucrări a unor per-
soane care nu au contribuit semnificativ la elaborarea
acesteia;
e) orientarea activităţii de cercetare a studenţilor,
masteranzilor, doctoranzilor în scopul obţinerii unui avan-
taj personal de către îndrumător;
f) confecţionarea de rezultate, înlocuirea rezultate-
lor cu date fictive;
g) nerespectarea condiţiilor de confidenţialitate;
h) încălcarea regulilor prevăzute la articolele anterioare

Art. 29. Din punct de vedere etic, proprietatea inte-


lectuală şi drepturile de autor sunt încălcate, iar autorul

39
Pentru detalii suplimentare, a se vedea https://www.ubbcluj.ro/ro/despre/
organizare/files/etica/Codul_Etic_al_UBB.pdf, accesat la data de
05.01.2020.
44
acestor încălcări devine culpabil din punct de vedere mo-
ral atunci când recurge la:
a) copierea unor texte sau pasaje, indiferent de nu-
mărul şi dimensiunea lor, ale unor opere ce aparţin unor
autori la care nu se face directă referinţă;
b) preluarea unor idei, argumente, date, rezultate fă-
ră a face referinţă la autorul de la care au fost preluate;
c) însuşirea creaţiilor intelectuale ale altor autori şi
prezentarea lor drept rezultate proprii, fără menţionarea
explicită a surselor acestor contribuţii, fără a preciza că
paternitatea acelor contribuţii nu îi aparţine.

2.2.3. Universitatea Nicolae Titulescu din București

Universitatea Nicolae Titulescu din București își


desfășoară activitatea cu respectarea legislației în vigoare
din domeniul educației, a altor acte normative, precum și
ale reglementărilor proprii, dar și cu respectarea principii-
lor: autonomiei universitare; libertății academice; răspun-
derii publice; asigurării calității; echității; transparenței;
respectării drepturilor și libertăților studenților și ale per-
sonalului academic; centrării educației pe student.
Conform Cartei Universitare:,,personalul didactic și
de cercetare, precum și personalul didactic și de cercetare
auxiliar au următoarele drepturi principale:
a) de a desfășura activitatea de învățământ în con-
formitate cu planul de învățământ, cu fișele disciplinelor și
cu propria lor conștiință profesională;
b) de a desfășura activitate de cercetare științifică în
cadrul universității, cu respectarea normelor deontologice
în materie, fără restricții ale libertății academice;
45
c) garantarea libertății academice, constând în posi-
bilitatea de a exprima liber opinii academice, în spațiul
universitar și în libertatea de predare, cercetare și creație,
în conformitate cu criteriile de calitate academică;
d) de a participa la activitatea departamentului și a
facultății din care fac parte, precum și la activitățile uni-
versității, în măsura în care le privesc;
e) de a alege și de a fi alese în organele de conduce-
re ale departamentului din care fac parte și ale facultății și
Universității, în condițiile legii și ale prezentei Carte;
f) de a contesta orice decizie a conducerii departa-
mentului, facultății sau Universității, la organele compe-
tente ale Universității;
g) de a beneficia de protecție în spațiul universitar
de autoritățile responsabile cu ordinea publică;
h) orice alte drepturi prevăzute în prezenta Cartă, în
contractele de muncă, de prestare de servicii sau de asoci-
ere încheiate cu universitatea, în alte reglementări ale uni-
versității, precum și în lege.”40
Personalul didactic și de cercetare și personalul di-
dactic și de cercetare auxiliar au următoarele îndatoriri
principale:
a) de a îndeplini integral și la nivel optim obligațiile
profesionale ce le revin conform atribuțiilor prevăzute în sta-
tul de funcții, fișa postului și alte documente ale universității;
b) de a respecta prezenta Cartă și celelalte regle-
mentări ale universității;
c) de a respecta, în toate împrejurările, standardele
eticii și deontologiei profesionale universitare;

40
Art. 17, alin. 1 din Carta Universitară a Universității Nicolae Titulescu
București.
46
d) de a respecta orice alte îndatoriri prevăzute în
prezenta Cartă, în contractele de muncă sau în alte con-
tracte încheiate cu Universitatea, în alte reglementări ale
Universității, precum și în lege.41
Conform codului de etică și deontologie profesională
,,Universitatea Nicolae Titulescu” din București asigură
membrilor săi libertate academică protejându-i împotriva
presiunilor și constrângerilor politice, religioase, economice,
etc. precum și împotriva manipulărilor și persecuțiilor în
condițiile în care aceștia respectă standardele științifice, lega-
le și etice dând dovadă de responsabilitate profesională.”

Constituirea Comisiei de etică conform Cartei Uni-


versitare

,,La nivelul Universității funcționează Comisia de


etică universitară. Structura și componența comisiei de
etică universitară este propusă de consiliul de administra-
ție, avizată de senatul universitar și aprobată de rector.
Membrii comisiei sunt persoane cu prestigiu profesional și
autoritate morală. Nu pot fi membri ai comisiei de etică
universitară persoanele care ocupă vreuna din funcțiile:
rector, prorector, decan, prodecan, director administrativ,
director de departament sau de unitate de cercetare – dez-
voltare, proiectare, miniproducție.
Comisia de etică universitară are următoarele atribuții:
a)analizează și soluționează abaterile de la etica
universitară, pe baza sesizărilor sau prin autosesizare, con-
form codului de etică și deontologie universitară;

41
Art. 17, alin. 2 din Carta Universitară a Universității Nicolae Titulescu
București.
47
b) realizează un raport anual referitor la situația
respectării eticii universitare și a eticii activităților de cer-
cetare, care se prezintă rectorului, senatului universitar și
constituie un document public;
c) contribuie la elaborarea Codului de etică și de-
ontologie universitară, care se suprapune senatului univer-
sitar pentru adoptare și includere în Carta universitară;
d) atribuții stabilite prin Lege nr. 206/2004, cu mo-
dificările și completările ulterioare;
e) alte atribuții prevăzute de lege.

Activitatea comisiei de etică universitară

Hotărârile Comisiei de etică universitară sunt aviza-


te de consilierul juridic al universității. Răspunderea juri-
dică pentru hotărârile și activitatea Comisiei de etică uni-
versitară revine universității.
Orice persoană, din universitate sau din afara uni-
versității, poate sesiza Comisia de etică universitară pentru
abateri săvârșite de membri ai comunității universitare.
Comisia de etică universitară păstrează confidențială
identitatea autorului sesizării. În urma unei sesizări, Comisia
de etică universitară demarează procedurile stabilite de Co-
dul de etică și deontologie universitară, respectiv de Legea
nr. 206/2004, cu modificările și completările ulterioare.
Comisia răspunde autorului sesizării în termen de
30 zile de la primirea sesizării și îi comunică acestuia re-
zultatul procedurilor, după încheierea acestora.
Abateri grave de la buna conduită în cercetarea ști-
ințifică și activitatea universitară sunt:
a) Plagierea rezultatelor sau publicațiilor altor autori;

48
b) Confecționarea de rezultate sau înlocuirea rezulta-
telor fictive;
c) Introducerea de informații false în solicitări de
granturi sau de finanțare.

Răspundere

Personalul didactic și de cercetare, personalul di-


dactic și de cercetare auxiliar, precum și cel de conducere,
de îndrumare și de control răspunde disciplinar pentru în-
călcarea îndatoririlor ce le revin, potrivit contractului indi-
vidual de muncă, precum și pentru încălcarea normelor de
comportare care dăunează interesului învățământului și
prestigiului instituției.
Sancțiunile disciplinare care se pot aplica persona-
lului didactic și de cercetare sunt următoarele:
a) Avertismentul scris;
b) Diminuarea salariului de bază, cumulat, când este ca-
zul, cu indemnizația de conducere, de îndrumare și de control;
c) Suspendarea, pe o perioadă determinată de timp,
a dreptului de înscriere la un concurs pentru ocuparea unei
funcții didactice superioare ori a unei funcții de conduce-
re, de îndrumare și de control, ca membru în comisii de
doctorat, de master sau de licență;
d) Destituirea din funcția de conducere din învățământ;
e) Desfacerea disciplinară a contractului de muncă.

Sancțiunile care se pot aplica de către comisia de


etică universitară studenților-doctoranzi pentru încălcarea
eticii universitare sunt următoarele:
a) Avertismentul scris;
b) Exmatricularea;
49
c) Alte sancțiuni prevăzute de Codul de etică și de-
ontologie universitară.
În cazul abaterilor de la prevederile Codului de eti-
că și deontologie profesională, comisia de etică universita-
ră stabilește, una sau mai multe dintre sancțiunile prevăzu-
te la art. 318 din Legea educației naționale nr. 1/2011.
În cazul abaterilor de la buna conduită în cercetarea
științifică, comisia de etică universitară stabilește, conform
Legii nr. 206/2004, cu modificările și completările ulterioare,
Codului de etică și deontologie profesională, una sau mai
multe dintre sancțiunile prevăzute la art. 318 din Legea educa-
ției naționale nr. 1/2011 ori alte sancțiuni prevăzute de lege.
Sancțiunile stabilite de comisia de etică și deontologie
universitară sunt puse în aplicare de către decan sau rector,
după caz, în termen de 30 de zile de la stabilirea sancțiunilor.”

2.2.4. Universitatea de Vest Timișoara

Codul de etică al Universității de Vest Timișoara


este clădit pe ,,următoarele principii fundamentale ale ac-
tivităţii şi ale comportamentului membrilor comunităţii
UVT: a) principiul libertăţii academice; b) principiul au-
tonomiei personale; c) principiul dreptăţii şi echităţii; d)
principiul onoarei şi respectării demnităţii umane; e) prin-
cipiul recunoaşterii meritului personal; f) principiul profe-
sionalismului; g) principiul onestităţii şi corectitudinii in-
telectuale; h) principiul transparenţei; i) principiul respon-
sabilităţii profesionale şi sociale; j) principiul integrităţii;
k) principiul politeţii, al respectului reciproc şi al tole-
ranţei; l) principiul colegialităţii; m) principiul loialităţii
faţă de UVT.
50
Supravegherea aplicării dispoziţiilor prezentului
cod și sancționarea încălcării acestora sunt de competenţa
Comisiei de etică şi deontologie universitară a UVT.
Comisia de etică şi deontologie universitară a UVT
are următoarele atribuţii:
a) analizează și sancționează abaterile de la etica şi
deontologia universitară, pe baza sesizărilor sau în urma
autosesizării, conform dispoziţiilor şi principiilor prezen-
tului cod. În cazul sesizărilor care vizează săvârşirea de
infracţiuni şi contravenţii, comisia suspendă procedura
până la pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive;
b) elaborează un raport anual referitor la situaţia
respectării eticii şi deontologiei universitare, care este pre-
zentat rectorului și Senatului UVT, constituind un docu-
ment public;
c) inițiază modificarea sau completarea prezentului
cod, prin formularea de propuneri care sunt transmise Se-
natului UVT;
d) îndeplinește atribuţiile stabilite de Legea nr.
206/2004, cu modificările şi completările ulterioare, pre-
cum și de orice alte dispoziții legale în vigoare.
Încălcarea eticii şi a deontologiei universitare şi
abaterea de la buna conduită în cercetarea ştiinţifică şi
creaţia universitară de către personalul didactic şi de cer-
cetare, de către studenţi şi de către personalul didactic şi
de cercetare auxiliar, se sancționează potrivit Codului
muncii şi prezentului cod, după caz.
Comisia stabileşte una dintre următoarele sancţiuni
şi informează public asupra sancţiunilor luate:
a) avertismentul scris;
b) diminuarea salariului de bază, cumulat cu indem-
nizaţia de conducere, de îndrumare şi control, după caz;
51
c) suspendarea, pe o perioadă determinată de timp, a
dreptului de înscriere la un concurs pentru ocuparea unei
funcţii didactice superioare sau a unei funcţii de conducere,
de îndrumare şi control, a dreptului de a participa în calitate
de membru în comisii de doctorat, de master sau de licenţă;
d) destituirea din funcţia de conducere sau manda-
tul de reprezentare într-o structură de conducere în UVT;
e) desfacerea disciplinară a contractului de muncă.
Pentru încălcarea eticii şi deontologiei universitare
de către studenţi, masteranzi şi doctoranzi, Comisia de
etică și deontologie universitară a UVT stabileşte una sau
mai multe dintre următoarele sancţiuni:
a) avertismentul scris;
b) diminuarea bursei cu un cuantum stabilit de comisie;
c) pierderea locului în căminul UVT;
d) exmatricularea cu drept de reînmatriculare în UVT;
e) exmatricularea fără drept de reînmatriculare în UVT.
În UVT se interzice ocuparea posturilor didactice și
de cercetare de către persoane cu privire la care s-a dove-
dit că au realizat abateri grave de la buna conduită în cer-
cetarea științifică și creația universitară și activitatea uni-
versitară, stabilite conform legii.
În UVT se anulează concursul pentru un post didac-
tic sau de cercetare ocupat, iar contractul de muncă cu
UVT încetează de drept, indiferent de momentul la care s-
a dovedit că o persoană a realizat abateri grave de la buna
conduită în cercetarea științifică și creația universitară și
activitatea universitară.”42

42
Pentru detalii suplimentare, a se vedea https://www.uvt.ro/files/
c508b1ca9c5b73dc42afd458775b8484226f0d49/, accesat la data de
05.01.2020.
52
2.2.5. Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași

Codul de etică și deontologie profesională43 al Uni-


versității Alexandru Ioan Cuza din Iași este unul foarte
bine structurat și conține prevederi clare în ce privește ac-
tivitatea desfășurată de către toti membrii universității.
Codul de etică prevede:
,,Codul de etică şi deontologie profesională repre-
zintă un cadru de formalizare a unor reguli consensuale
între membrii comunităţii academice, privitoare la modul
de a acţiona în acelaşi spaţiu social, pentru a conferi un
spor de autoritate acestuia în ansamblul societăţii.
Parte integrantă a mecanismelor de asigurare a cali-
tăţii instituţionale, Codul de etică şi deontologie profesiona-
lă are menirea de a contribui la îmbunătăţirea continuă a
procesului de formare profesională, morală şi civică, la pu-
nerea în act a unor atitudini şi comportamente cât mai
aproape de exemplaritate, în temeiul integrităţii academice.
Furnizând un model de conduită, Codul este un
contract moral între membrii comunităţii universitare, a
cărei coeziune o menţine prin angajarea adeziunii şi devo-
tamentului, a aprecierii, a imparţialităţii şi a comunicării
profesionale.
La interferenţa dintre morală şi drept, Codul de eti-
că şi deontologie profesională este un instrument de orien-
tare, de intervenţie ameliorativă, de evaluare a moralităţii
acţiunilor membrilor comunităţii universitare, pe baza
unor standarde generale „bune pentru fiecare, dar şi pentru
societate”, conciliind: concurenţa şi cooperarea, individua-
43
Pentru detalii suplimentare, a se vedea https://www.uaic.ro/wp-content/
uploads/2013/12/3CoduldeEtica.pdf, accesat la data de 05.01.2020.
53
lismul şi solidaritatea, asumarea regulilor generale şi libe-
rul-arbitru, în scopul de a proteja atât libertatea şi demnita-
tea persoanei, cât şi binele public.
Expresie a poziţiilor etice definitorii pentru ceea ce
este permis sau nu, Codul desfăşoară un ansamblu de drep-
turi şi obligaţii ce decurg din valori şi principii civice fun-
damentale, aplicabile cu flexibilitate în situaţii concrete, în
ideea afirmării unei interacţiuni sociale armonioase – cadru
de realizare justă şi eficientă a potenţialului intelectual şi
uman al tuturor membrilor comunităţii universitare.”
Articolul 1 prevede faptul că: ,,este elaborat în
conformitate cu prevederile Constituţiei României, ale
legislaţiei în domeniul educaţiei şi al muncii, elaborat cu
respectarea drepturilor individuale fundamentale, dar şi cu
cerinţele exercitării responsabilităţilor personale, respectiv
cu Legea Educaţiei Naţionale nr.1/2011.”
Articolul 2, de asemenea, conține prevederi referi-
toare la faptul că:,,Codul de etică este elaborat în raport cu
valorile, principiile şi normele etice profesionale generale
ale: libertăţii academice, autonomiei personale, dreptăţii şi
echităţii, respectului şi toleranţei, meritului personal, tran-
sparenţei, responsabilităţii individuale şi publice, onestităţii
şi corectitudinii intelectuale, bunăvoinţei şi altruismului.”
Membrii comunităţii academice şi ceilalţi angajaţi
ai universităţii au următoarele obligaţii:
,,1. Să respecte prevederile legilor în baza cărora îşi
desfăşoară activitatea, ale Codului muncii, ale Cartei Universi-
tăţii, ale Regulamentului de ordine interioară, precum şi hotă-
rârile conducerii Universităţii, facultăţilor şi departamentelor;
2. Sa respecte ordinea, moralitatea, onoarea perso-
nală şi drepturile celorlalţi, atât în interiorul Universităţii,
cât şi în afara ei;
54
3. Să asigure dezvoltarea unui climat de civilitate,
respect reciproc, recunoaştere şi preţuire a demnităţii indivi-
duale, bunăvoinţă, toleranţă, solidaritate, ataşament faţă de
instituţie şi faţă de valorile pe care aceasta le promovează;
4. Să-şi îndeplinească în mod corespunzător obliga-
tiile didactice, de cercetare, de studii şi de serviciu, în
acord cu principiul profesionalismului;
5. Personalul didactic trebuie să probeze calităţi in-
telectuale şi psihopedagogie, obiectivitate, spirit de drepta-
te, corectitudine în activitatea de predare-învăţare, de cer-
cetare şi publicare, de evaluare a performanţei (...);”
În concluzie, putem observa cu usurință faptul că
majoritatea codurilor de etică din universitățile prezentate
fac trimitere la principiile si valorile pe care comunitatea
universitară le promovează în vederea desfășurării activi-
tății în bune condiții.

2.3. Codul de etică și deontologie profesională


al personalului de cercetare-dezvoltare

În prezent, Legea nr. 206/2004 privind buna condu-


ită în cercetarea științifică, dezvoltarea tehnologică și ino-
vare prevede desfășurarea activităților de cercetare științi-
fică, devoltare tehnologică și inovare pe baza unui set de
principii morale după cum urmează:

a) ,,Principiul demnităţii: personalul de cercetare-


dezvoltare are obligaţia să desfăşoare activităţile
de cercetare-dezvoltare manifestând respect faţă de
fiinţele vii şi în particular faţă de om ca fiinţă raţio-
55
nală, netratându-le niciodată doar ca mijloc, ci în-
totdeauna ca valoare supremă.
b) Principiul autonomiei: personalul de cercetare-
dezvoltare trebuie să aibă libertatea de a face pro-
priile alegeri, de a-şi dezvolta aptitudinile, de a cer-
ceta, cu respectarea normelor legale in vigoare şi să
respecte acest principiu şi pentru persoanele cu care
colaborează.
c) Principiul integrităţii: personalul de cercetare-
dezvoltare îşi va exercita activitatea cu onestitate,
corectitudine şi spirit colegial, în deplină concor-
danţă cu celelalte principii etice, fără nici o in-
gerinţă din afară.
d) Principiul binefacerii: personalul de cercetare-
dezvoltare are obligaţia să promoveze acele activi-
tăţi de cercetare-dezvoltare care produc beneficii
sociale sau economice punând in balanţă beneficii-
le, daunele şi riscurile în vederea obţinerii unui re-
zultat optim, fără a ignora interesul individual.
e) Principiul precauţiei: personalul de cercetare-
dezvoltare are obligaţia de a clarifica gradul de
precizie, respectiv de risc ce caracterizează rezulta-
tele cercetării-dezvoltării. În desfăşurarea activi-
tăţilor de cercetare-dezvoltare vor fi luate în consi-
derare toate consecinţele care pot fi prezise (prevă-
zute, anticipate) pe baza datelor ştiinţifice, alături
de acelea a căror probabilitate nu poate fi negată
chiar dacă nu este dovedită ştiinţific.”44

44
Art. 5, Codului de etică şi deontologie profesională a personalului de
cercetare- dezvoltare.
56
În literatura de specialitate45 sunt enumerate ca
principii morale următoarele:
- ,,principiul respectului persoanei - participanții în
cadrul cercetării trebuie să ia decizii proprii și în
mod autonom, de aceea trebuie să fie corect infor-
mați cu privire la implicațiile pe care le presupune
participarea lor în diferite etape ale cercetării;
- principiul justiției- presupune dreptate, echitate,
nepărtinire, nediscriminare și impațialitate, echili-
bru al beneficiilor și îndatoririlor tuturor partici-
panților la cercetare;
- principiul confidențialității subiecților și pro-
tecția datelor- presupune atenție la anonimizarea,
stocarea și nedivulgarea informațiilor cu privire la
participanții din cadrul cercetării;
- principiul integrității - presupune atenție și proteja-
rea persoanelor vulnerabile participante la cercetare;
- principiul precauției - se referă la faptul că în
cercetare trebuie să se asigure un mare nivel de
protecție prin anticiparea unor posibile riscuri în
viitor, ca efect al derulării cercetării;
- principiul dublui efect- cercetările vor fi inițiate
și dezvoltate, doar dacă beneficiile anticipate jus-
tifică riscurile asociate.
- principiul competenței profesionale - prevede o
bună pregătire a specialistului în domeniul cerce-
tării și a domeniilor conexe, exprimată prin capa-
citatea acestuia de aplica, combina și transfera cu-
noștințe și abilități în contexte multiple și variate,
45
A. Sandu, Elemente etice implicate în propunerea de cercetare. Suceava
Româniaꓽ Universitatea ,,Ștefan cel Mare`` din Suceava.Disponibil la
httpꓽ//www.eiaecsad.usv.ro/manuale/Elemente-etice.pdf.
57
cu scopul desfășurării activității la un nivel înalt
calitativ;
- principiul legalității - indică faptul că cercetăto-
rul trebuie să cunoască și să respecte prevederile
legale și etice aplicabile activității de cercetare în
general, dar și în cadrul normativ specific unor
domenii distincte ca cel economic, social.
- principiul colegialității - respectul și corectitudi-
nea față de colegi și față de membrii echipei de
cercetare, cooperare, deschidere pentru schimbul
de idei, susținerea și dezvoltarea unei culturi etice;
- principiul responsabilității sociale - cercetarea
trebuie să aducă beneficii la nivel social, să promo-
veze valoarea binelui comun, să determine progres.”
,, (...) personalul de cercetare-dezvoltare are urmă-
toarele obligaţii:
a) să furnizeze informaţii legate de interesele finan-
ciare relevante pentru activităţile de cercetare-dezvoltare;
b) să furnizeze la cerere, informaţii privind implica-
rea în organizaţii bazate pe valori religioase sau politice
care ar putea să influenţeze activitatea de cercetare-
dezvoltare;
c) să declare imediat conflictul de interese în care s-
ar putea afla la un moment dat şi să-şi clarifice poziţia
faţă de această situaţie.”46
În capitolul 5 intitulat ,,Responsabilități” Codul de
etică și deontologie profesională al personalului de cerce-

46
Pentru detalii suplimentare, a se vedea https://www.google.com/search?
q=codul+de+etica+si+deontologie+profesionala+al+personalului+de+cercet
are-dezvoltare&rlz=1C1CHBF_roRO858RO858&oq=codul+&aqs
=chrome.0.69i59l3j0j69i57j0l3.3707j0j8&sourceid=chrome&ie=UTF-8,
accesat la data de 06.01.2020.
58
tare-dezvoltare instituie în sarcina personalului de cerceta-
re-dezvoltare următoarele obligații:
,,În toate etapele carierei sale, personalul de cerce-
tare-dezvoltare are responsabilitatea de a-şi îmbunătăţi
continuu pregătirea profesională, actualizând şi dezvoltând
regulat capacităţile şi competenţele din domeniul său şti-
inţific, precum şi cele interdisciplinare.
Personalul de cercetare-dezvoltare trebuie să cu-
noască obiectivele prevăzute în Strategia naţională de
cercetare-dezvoltare şi să contribuie la realizarea acestora.
Personalul de cercetare-dezvoltare trebuie să cunoas-
că reglementările privitoare la dreptul de proprietate intelec-
tuală şi la exigenţele şi condiţiile oricărui sponsor sau fi-
nanţator, independent de natura contractului lor. Personalul
de cercetare-dezvoltare trebuie să aibă o atitudine proactivă
faţă de societate şi să acţioneze pentru aplicarea rezultatelor
de cercetare-dezvoltare în beneficiul societăţii.”
,,Constituie abatere de la prezentul Cod orice neres-
pectare a normelor fundamentale şi a standardelor profesio-
nale de bună conduită a personalului de cercetare-dezvoltare.
Sancţiunile au şi rolul de a preveni cazurile de aba-
tere de la conduita ştiinţifică necorespunzătoare, de a păs-
tra prestigiul cercetării ştiinţifice şi al unităţilor şi insti-
tuţiilor de cercetare-dezvoltare.
Sancţiunile sunt:
A. Morale:
a) - interdicţia de participare la competiţia de
obţinere a finanţării proiectelor de cercetare
b) - interdicţia de a face parte din diverse comisii
(de evaluare, de acordarea de fonduri etc.)
B. Disciplinare:

59
a) prevăzute in Legea nr.206/2004 privind buna
conduită în cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea tehnologică
şi inovare, cu modificările şi completările ulterioare,
b) prevăzute în Legea nr.53/2003 – Codul Mun-
cii,cu modificările şi completările ulterioare.”

2.4. Referințe bibliografice

• A. Sandu, Elemente etice implicate în propunerea


de cercetare. Suceava România: Universitatea ,,Ștefan cel
Mare” din Suceava.Disponibil la http://www.eiaecsad.usv.
ro/manuale/Elemente-etice.pdf.
• Antonie Sandu, Bogdan Popoveniuc (coord.), Eti-
că și integritate în educație și cercetare, Editura Tritonic
Books, București, 2018.
• Carta Universitară a Universității Nicolae Titules-
cu București.
• Codul de etică și deontologie profesională a per-
sonalului de cercetare-dezvoltare.
•Emanuel Socaciu, Constantin Vică, Emilian Miha-
ilov, Toni Gibea, Valentin Mureșan, Mihaela Constanti-
nescu, Etică și integritate academică, Editura Universității
din București, 2018.
• Legea educației naționale nr. 1/2011.
• http://cis01.ucv.ro/documente/files/carta universi-
tatiidincraiova.pdf, accesat la data de 05.01.2020.
• https://cis01.ucv.ro/documente/files/cod_etica.pdf,
accesat la data de 05.01.2020.
• https://www.ubbcluj.ro/ro/despre/organizare/files/
etica/Codul_Etic_al_UBB.pdf, accesat la data de 05.01.2020.

60
• https://www.uvt.ro/files/c508b1ca9c5b73dc42afd
458775b8484226f0d49/, accesat la data de 05.01.2020.
• https://www.uaic.ro/wp-content/uploads/2013/12/3
CoduldeEtica.pdf, accesat la data de 05.01.2020.
• https://www.google.com/search?q=codul+de+ eti-
ca+si+deontologie+profesionala+al+personalului+de+cercet
are-dezvoltare&rlz=1C1CHBF_roRO858RO858&oq= co-
dul+&aqs=chrome.0.69i59l3j0j69i57j0l3.3707j0j8& source-
id=chrome&ie=UTF-8, accesat la data de 06.01.2020.

61
CAPITOLUL 3
PLAGIATUL

3.1. Clarificări conceptuale


În prezent, societatea actuală se confruntă cu un feno-
men destul de amplu în ce privește plagiatul, acesta fiind con-
siderat un proces de-a dreptul endemic în lumea academică.47
Plagiatul este, confrom dispozițiilor art. 4 alin.1, lit. d
din Legea nr.206/2004, ,,expunerea într-o operă scrisă sau o
comunicare orală, incusiv în format electronic, a unor texte,
expresii, idei, demonstrații, date, ipoteze, teorii, rezultate ori
metode științifice extrase din opere scrise, inclusiv în format
electronic, ale altor autori, fără a menționa acest lucru și fără
a face trimitere la sursele originale.” Același art 4 alin 1, lit.
3 din legea mai sus menționată definește și autoplagiatul ca
fiind ,,expunerea într-o operă scrisă sau o comunicare orală,
inclusiv în format electronic, a unor texte, expresii, demon-
strații, date, ipoteze, teorii, rezultate ori metode științifice
extrase din opere scrise, inclusiv în format electronic, ale
aceluiași sau acelorași autori, fără a menționa acest lucru și
fără a face trimitere la sursele originale.”
În literatura de specialitate s-a arătat că ,,prin plagi-
at se înțelege prezentarea operei ori a unei părți din opera
altui autor, fără a menționa sursa de inspirație, astfel încât
să se înțeleagă că opera respectivă, ori părțile din ea prelu-
ate ar aparține celui ce le face publice.”48 Totodată, în lu-
crarea sa Chelcea evidențiază faptul că ,,astăzi grosso mo-
47
Maurer Hermann, F. Kappe, Bilal Zaka. ,,Plagiarism- A Survey.`` Journal
of Universal Computer Science, vol 12, no 8 (2006), pp. 1050-1084.
48
Bujorel Florea, Reflecții privind plagiatul (II), în R.R.D.P.I. nr. 2/2017, p. 81.
62
do ,,a plagia” înseamna ,,a-ți însuși ideile, textele (integral
sau parțial), creațiile altora, fără a cita”49
Conform Dicționarului explicativ al limbii româ-
ne , ,,plagiatul” are mai multe sensuri:
50

- ,,Acțiunea de a plagia, plagiere;


- Operă literară, artistică sau științifică a altcuiva,
însușită (integral sau parțial) și prezentată drept creație
persoanală.
- Care a fost însușit de la altcineva și prezentat
drept creație personală.”
Potrivit unei lucrări de specialitate (...) se recomandă:
- ,,să se dea sursa ideii sau modelul de analiză care
a stat la baza unor cercetări și analize personale și care au
determinat desfășurarea studiului și obținerea concluziilor
diferite (...);
- să se arate contextul în care s-a formulat o anumi-
tă propunere (...) și să se caracterizeze critic constructiv
această propunere în ce privește oportunitatea și eficiența;
- să se arate punctele de vedere divergente existente
(...) în ce privește posibilitățile de perfecționare a unei activi-
tăți, cu redarea concisă a acestora (prin citate) și să se formu-
leze vis-à-vis de ele propria poziție (care înseamnă alinierea
totală sau parțială la unele puncte de vedere deja conturate)
care să reglementeze temeinic, punct cu punct.”51

49
Septimiu Chelcea, Cum să redactăm o lucrare de licență, o teză de docto-
rat, un articol științific în domeniul științelor socio-umane, ediția a IV-a
revizuită și adăugită, Editura Comunicare.ro, București, 2007, p. 42.
50
Pentru detalii suplimentare, a se vedea https://dexonline.ro/ defini-
tie/plagiat, accesat la data 07.01.2020.
51
Cezar Basno, Nicolae Dardac, Consultații privind lucrarea de diplomă în
învățământul superior economic, Editura Didactică și Pedagogică, R. A,
București, 1996, p. 27.
63
3.2. Sancțiuni pentru plagiat și autoplagiat

Pe lângă noțiunile de plagiat și autoplagiat pe care


le-am indicat anterior, Legea nr. 206/2004 privind buna
conduită în cercetarea științifică și activitatea universitară
clarifică și semnificația altor termeni cum ar fiː
,, b) confecționarea de rezultate sau date - raporta-
rea de rezultate sau date fictive, care nu sunt rezultatul real
al unei activități de cercetare-dezvoltare;
c)falsificarea de rezultate sau date - raportarea se-
lectivă sau respingerea datelor ori a rezultatelor nedorite;
manipularea reprezentărilor sau a ilustrațiilor; alterarea
aparatului experimental ori numeric pentru a obține datele
dorite fără a raporta alterările efectuate;”
Același act normativ prevede, în cuprinsul art. 111
că,, pentru abaterile constatate de la buna conduită în acti-
vitatea de cercetare-dezvoltare, conducerea unității sau
instituției aplică personalului de cercetare-dezvoltare una
ori mai multe dintre urmatoarele sancțiuni, cu respectarea
prevederilor art. 11 alin. (6):
a) avertisment scris;
b) retragerea și/sau corectarea tuturor lucrărilor pu-
blicate prin încălcarea normelor de bună conduită;
c) diminuarea salariului de bază, cumulat, când este ca-
zul, cu indemnizația de conducere, de îndrumare și de control;
d) suspendarea, pe o perioadă determinată de timp
între 1 an și 10 ani, a dreptului de înscriere la un concurs
pentru ocuparea unei funcții superioare ori a unei funcții
de conducere, de îndrumare și de control sau ca membru
în comisii de concurs;

64
e) destituirea din funcția de conducere din instituția
de cercetare-dezvoltare;
f) desfacerea disciplinară a contractului de muncă.

3.3. Tipuri de plagiat

Doctrina a evidențiat faptul că ,,plagiatul are nuanțe


(,,a împrumuta” o idee nu-i totuna cu a reproduce pagini
întregi fără să citezi) și se diferențiează în tipuri după in-
tenționalitate (plagiatul deliberat și plagiatul involuntar,
,,de bună credință”), după modelul copiat (auto plagiatul și
plagiatul propriu-zis), după domeniu (plagiatul în artă și
plagiatul în știință, după gravitate (plagiatul în lucrările de
an sau în lucrările de licență, în tezele de doctorat sau în
volumele tipărite), în fine, după frecvența acestei practici
dezonorante (plagiatul întâmplător, plagiatul ca stil, con-
stant, recidivist).”52
Atât plagiatul voluntar, cât și plagiatul involuntar
au suscitat un interes deosebit pentru literatura de speciali-
tate53 care a încercat o clarificare a acestora.
În lucrarea sa, Miroiu54 oferă o definire a conceptu-
lui de plagiat involuntar ca reprezentând „folosirea greşită

52
Septimiu Chelcea, Cum să redactăm o lucrare de licență, o teză de doctorat,
un articol științific în domeniul științelor socio-umane, op.cit., 2007, p. 42.
53
Coravu, R. (2013) Ce este plagiatul şi cum poate fi prevenit (dacă se
doreşte). Revista de Bibliologie şi Ştiinţa Informării, 24 (2), pp. 39-43;
Shafir, M. (2012) Reguli antiplagiat Harvard disponibil online la adresa
http://www.romaniacurata.ro/reguli-antiplagiat-harvard-2942.htm; Turnitin.
(2012) White Paper: The Plagiarism Spectrum, produs de iParadigms, dis-
ponibil online la adresa http://pages.turnitin.com/plagiarism_spectrum.html
65
a sistemul de citare, sau neindicarea sursei unui material
sau „ca rezultat al lipsei de informare cu privire la practi-
cile care încalcă etica ştiinţifică.”
În cele ce urmează supunem atenției următoarele tipuri
de plagiat care se vehiculează în literatura de specialitate:
Plagiatul direct, integral: „preluarea unui text
[cuvânt cu cuvânt] şi folosirea acestuia în propriul text
fără a cita autorul sursă. Se consideră plagiat direct şi si-
tuaţia în care, textul preluat este încadrat de propriile idei,
dar lipsesc ghilimelele sau parafrazarea pentru textul pre-
luat şi indicarea referinţei.”55
Plagiatul de tip mozaic: „preluarea unor fragmente
dintr-o sursă/din mai multe surse, schimbând unele cuvin-
te, dar fără însă a parafraza în mod adecvat şi fără a inclu-
de textul între ghilimele”. Este apreciat ca plagiat de tip
mozaic, situaţia în care autorul unei lucrări nu face o dis-
tincţie clară între propriile idei şi ideile altor autori ale
căror opere le-a consultat în formularea propriilor argu-
mente şi în elaborarea lucrării.”56
Plagiatul prin parafrazarea inadecvată: „para-
frazarea unui text cu schimbarea unor cuvinte şi redarea în
forma sa originală, fără reformularea ideii sursă cu pro-
priile cuvinte.”57

54
Miroiu, M. (coord), Bulai, A., Cutaş, D., Andreescu, L., & Ion, D. (2005)
Etica în universităţi. Cum este şi cum ar trebui să fie: Cercetare şi cod, Pro-
iect, Bucureşti: Facultatea de Ştiinţe Politice, Şcoala Naţională de Studii
Politice şi Administrative, Fundaţia Konrad Adenauer şi Ministerul Edu-
caţiei şi Cercetării, disponibil online la adresa http://www.edu.ro/index.php/
rap_rez_desc_sitstat/2760, p. 23.
55
Shafir, M. (2012) op.cit.
56
Ibidem.
57
Universitatea Babeș-Bolyai. (2014) Ghid împotriva plagiatului, disponibil
online la adresa http://polito.ubbcluj.ro/scoaladoctorala/?page_id=214.
66
Plagiatul prin parafrazarea necitată: „folosirea cu-
vintelor proprii pentru exprimarea ideilor altor autori”. Acest
comportament se consideră plagiat deoarece ideile sunt pro-
prietatea autorului materialului sursă şi atunci se impune
includerea unei referinţe clare către sursă, chiar dacă formu-
larea iniţială a fost schimbată în mod semnificativ.”58
Plagiatul prin nerespectarea obligaţiei de originali-
tate: „folosirea unui număr mare de paragrafe sau idei din sur-
sele consultate, cu citarea acestora, dar în proporţie mult prea
mare, astfel încât acestea alcătuiesc majoritatea lucrării.”59
Plagiatul prin citarea fără referinţă: „folosirea
textului preluat cu utilizarea ghilimelelor, dar fără indica-
rea sursei/referinţei originale.”60
De asemenea, conform studiului realizat de către
Turnitin61 sunt identificate următoarele 10 tipuri de plagiat:
1. Clona: prezentarea sau transmiterea lucrării altui
autor, cuvânt cu cuvânt, ca fiind propria lucrare.
2. Copierea sau CTRL-C: o parte din lucrare cu-
prinde fragmente semnificative de text dintr-o altă sursă
necitată.
3. Find-Replace: schimbarea unor cuvinte și fraze,
dar menținerea conținutului esențial/principal al sursei.
4. Remix: parafrazarea câtorva surse astfel încât
conținutul lor să se potrivească.
5. Reciclarea: reutilizarea propriilor lucrări fără ci-
tare. Autoplagiatul

58
Shafir, M. (2012) op.cit.
59
Coravu, R. (2013) Ce este plagiatul şi cum poate fi prevenit (dacă se
doreşte).op. cit., 24 (2), pp. 39-43
60
Shafir, M. (2012) op.cit.
61
Turnitin. (2012) White Paper: The Plagiarism Spectrum, produs de iParadigms,
disponibil online la adresa http://pages.turnitin.com/plagiarism_spectrum.htm
67
6. Hibrid: combinarea unor surse citate corect cu
pasaje copiate (fără citare) într-o singură lucrare.
7. Confuzie: o lucrare care reprezintă un mix de
materiale copiate din diferite surse fără citare corectă a
acestora.
8. Eroare: o lucrare care include, care nu există sau
care nu conține informații corecte despre sursă.
9. Agregat: o lucrare care include citări corecte, dar
lucrarea este lipsită de contribuții originale.
10. Re-tweet: o lucrare care include citări corecte,
dar se apropie prea mult ca formulare și/sau structură cu
textul original.

3.4. Acte normative cu incidență în domeniul


plagiatului și autoplagiatului

Principalele acte normative care reglementează si-


tuația juridică a ,,plagiatului” și a ,,autoplagiatului” sunt
următoareleː
- Legea educației naționale nr.1/2011;
- Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în cer-
cetarea științifică, dezvoltarea tehnologică și inovare;
- Legea nr. 319/2003 privind Statutul personalului
de cercetare-dezvoltare;
- Hotărârea de Guvern nr. 681/2011privind aproba-
rea Codului studiilor universitare de doctorat, publicat în
M.Of. nr. 551 din 03.08.2011.
Așa cum am prezentat anterior, Legea nr. 206/2004
privind buna conduită în cercetarea științifică, dezvoltare
tehnologică și inovare clarifică semnificația celor doua
68
concepte atât a plagiatului, cât și a autoplagiatului, spre
deosebire de Legea educației naționale nr.1/2011 care nu
pune la dispoziție o definiție a acestor noțiuni.
În schimb, art. 310 din Legea educației naționale
prevede următoareleː
,,Constituie abateri grave de la buna conduită în
cercetarea ştiinţifică şi activitatea universitară:
a) plagierea rezultatelor sau publicaţiilor altor autori;
b) confecţionarea de rezultate sau înlocuirea rezul-
tatelor cu date fictive;
c) introducerea de informaţii false în solicitările de
granturi sau de finanţare.”
De asemenea, Codul studiilor universitare de doctorat
adoptat prin Hotărârea de Guvern nr. 681/201162 conține
următoarele prevederi referitoare la etica universitară sau la
abaterile de la buna conduită în cercetarea științificăː
,,În cazul unor fraude academice, ale unor încălcări
ale eticii universitare sau al unor abateri de la buna condu-
ită în cercetarea științifică, inclusiv a plagiatului, studentul
doctorand și/sau conducătorul de doctorat răspund/ răs-
punde în condițiile legii”(art.20)
,,În urma identificării unor încălcări ale bunei con-
duite în cercetare-dezvoltare, inclusiv plagierea rezultate-
lor sau publicațiilor altor autori, confecționarea de rezulta-
te ori înlocuirea rezultatelor cu date fictive, în cadrul eva-
luării tezei de către conducătorul de doctorat sau comisia
de îndrumare, acordul de susținere publică, nu se obți-
ne.”(art. 67)

62
Hotărârea de Guvern nr. 681/2011 privind aprobarea Codului studiilor
universitare de doctorat, publicat în M.Of. nr. 551 din 03.08.2011, cu ultima
modificare prin Hotărârea de Guvern nr.134/2016, publicat în M. Of. nr.
182 din 10.03.2016.
69
3.5. Evoluția normativă a Consiliului Național de Etică
a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice
și Inovării (CNECSDTI)

Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice,


Dezvoltării Tehnologice şi Inovării (CNECSDTI) își des-
fășoară activitatea cu respectarea strictă a prevederilor
Legii nr. 206/2004 a bunei conduite în activitatea de cer-
cetare-dezvoltare şi a devenit cu adevărat operaţional după
adoptarea Legii nr. 1/2011 a educaţiei naţionale.
În conformitate cu ordinul MECTS nr. 211/2017
privind aprobarea Regulamentului de organizare şi
funcţionare al Consiliului Naţional de Etică a Cercetării
Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării, precum şi
a componenţei nominale a acestuia, CNECSDTI are ca
atribuţii următoarele:
- monitorizarea aplicării şi respectării dispoziţiilor
legale referitoare la normele de etică şi deontologie în cer-
cetare de către unităţile şi instituţiile din sistemul naţional
de cercetare-dezvoltare şi inovare, precum şi de către per-
sonalul de cercetare-dezvoltare;
- elaborarea de propuneri cu privire la cele mai bu-
ne practici pentru depistarea plagiatului şi elaborarea de
propuneri, de reglementări în domeniu.
Pentru a ne orienta asupra impunității plagiatului
înainte de Legea nr. 206/2004, este folositoare practica
CNECSDTI în sensul că:
a),,existenţa normelor de drept care sancţionează
fapta de a-şi însuşi pe nedrept lucrarea / opera / ideile
aparţinând altei persoane: încă de la A. I. Cuza s-a recu-
noscut autorilor unor creaţii literare sau artistice un drept
70
de proprietate asupra operelor lor prin Legea proprietăţii
literare şi artistice din 1862. Mai târziu, legea din 1923
(Legea nr. 126 din 28 iunie 1923 asupra proprietăţii litera-
re şi artistice, emisă de Ministerul Cultelor şi publicată în
Buletinul Oficial nr. 68 din 28 iunie 1923) arăta la art. 2
că: «autorii de tot felul de scrieri literare sau ştiinţifice,
(...), în fine toţi creatorii de opere intelectuale, sub orice
formă şi alcătuire s-ar manifesta ele, se vor bucura în tot
timpul vieţii, ca de o proprietate a lor, de dreptul exclusiv
de a publica, reprezenta sau executa, a autoriza traduceri-
le, adaptările şi reproducerile în orice mod, a exploata sin-
guri sau a vinde operele lor, în total sau în parte, a le dărui
sau a le transmite altora prin testament».”63
Doctrina64 afirmă faptul că ,,uitata Lege a drepturi-
lor de autor defineşte clar şi simplu plagiatul, conform
tuturor normelor europene în vigoare”, la art. 141, şi anu-
me: „Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare
de la 3 luni la 5 ani sau cu amendă de la 2500 lei la 5000
lei fapta persoanei care îşi însuşeşte, fară drept, calitatea
de autor al unei opere [...].”
De asemenea, s-a argumentat faptul căː,,Raportarea
definiţiei faptei de plagiat la dispoziţiile art. 9 din Legea
nr. 8/1996, relevă că preluarea unor «idei, demonstraţii,
date, ipoteze, teorii, rezultate ori metode ştiinţifice» din
opera altui autor, fără a indica faptul preluării şi fără a face
trimitere la opera din care s-a făcut preluarea (prin indica-
rea numelui autorului, a titlului operei, a editurii care a
publicat opera, a anului publicării, a paginii de la care s-a

63
Antonio Sandu, Bogdan Popoveniuc (coordonatori), Etică și integritate în
educație și cercetare, Tritonic Books, București, 2018, p. 461.
64
Vasiliu E. Miracolul unei definiții invizibileːplagiatul. Disponibil la
httpː//www.contributors.ro//unei-definitii-invizibile-plagiatul/
71
făcut preluarea) poate fi calificată juridic numai ca faptă
de plagiat, sancţionată prin mijloacele procedurale regle-
mentate prin Legea nr. 206/2004, Legea nr. 319/2003, Le-
gea nr. 1/2011 şi HG nr. 681/2011.”65
Într-o lucrare recentă, Florea Sonia66 a evidențiat con-
secinţele unei Decizii a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
(Decizia nr. 1961 din 16 aprilie 2014, ÎCCJ, Secţia de con-
tencios administrativ şi fiscal), conform căreia folosirea la
examenele de promovare în activitatea academică, după
2004, a unei lucrări plagiate anterior, reprezintă o încălcare a
dispoziţiilor art. 14 alin. (12) din Legea nr. 206/2004.
b),,dincolo de succesiunea prevederilor legale, acte-
le materiale şi intenţionale care caracterizează conţinutul
faptelor de plagiat şi autoplagiat constituie abateri grave
de la etica academică. Plagiatul (ca atitudine de copiere
fără drept a creaţiei altui autor) a fost dintotdeauna con-
damnat în mediul academic şi de cercetare.”67
Legea educației naționale nr. 1/2011 a jucat un rol
esențial în aplicarea prevederilor Legii nr. 206/2004 în
prinvința CNECSDTI.
În cele ce urmeză prezentăm în ordine cronologică
principalele ordine cu privire la regulamentul de funcțio-
nare al CNECSDTI după cum urmează:
1. Ordin nr. 5.735 din 20 octombrie 2011 al minis-
trului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului privind
aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a

65
Florea S. Plagiatul și încălcarea drepturilor de autor. Disponibil la
httpsː//www.juridice.ro//plagiatul-si-incalcarea-drepturilor-de-autor.html.
66
Florea S. Plagiatul și încălcarea drepturilor de autor. Studiu comparat de
jurisprudență. Curierul judiciar, 9, pp. 532-543.
67
Antonio Sandu, Bogdan Popoveniuc (coordonatori), Etică și integritate în
educație și cercetare, op. cit., 2018, p. 463.
72
Consiliului Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dez-
voltării Tehnologice şi Inovării.
2. Ordin nr. 4.393 din 6 iunie 2012 al ministrului
educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, interimar, pri-
vind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţiona-
re a Consiliului Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice,
Dezvoltării Tehnologice şi Inovării, modificat prin OR-
DIN nr.4.835 din 25 iulie 2012.
3. Ordin nr. 5.873 din 4 decembrie 2015 al minis-
trului educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice pentru
abrogarea Ordinului ministrului educaţiei, cercetării, tine-
retului şi sportului, interimar, nr. 4.393/2012 privind
aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a
Consiliului Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dez-
voltării Tehnologice şi Inovării.
4. Ordin nr. 5.693 din 2 noiembrie 2016 al minis-
trului educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice privind
aprobarea componenţei Consiliului Naţional de Etică a
Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării
(CNECSDTI).
5. Ordin nr. 5.712 din 4 noiembrie 2016 al minis-
trului educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice privind
aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a
Consiliului Naţional de Etică a Cercetării Stiintifice, Dez-
voltării Tehnologice şi Inovării (CNECSDTI)
6.Ordin nr. 211 din 19 aprilie 2017 al ministrului
cercetării şi inovării privind aprobarea Regulamentului de
organizare şi funcţionare al Consiliului Naţional de Etică a
Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării,
precum şi a componenţei nominale a acestuia.

73
3.6 Referințe bibliografice

• Antonio Sandu, Bogdan Popoveniuc (coordonatori), Eti-


că și integritate în educație și cercetare, Tritonic Books,
Bucrești, 2018.
• Bujorel Florea, Reflecții privind plagiatul (II), în
R.R.D.P.I. nr. 2/2017.
• Cezar Basno, Nicolae Dardac, Consultații privind lucra-
rea de diplomă în învățământul superior economic, Edi-
tura Didactică și Pedagogică, R. A, București, 1996.
• Coravu, R. (2013) Ce este plagiatul şi cum poate fi pre-
venit (dacă se doreşte). Revista de Bibliologie şi Ştiinţa
Informării, 24 (2).
• Florea S. Plagiatul și încălcarea drepturilor de autor.
Disponibil la httpsː//www.juridice.ro//plagiatul-si-
incalcarea-drepturilor-de-autor.html.
• Florea S. Plagiatul și încălcarea drepturilor de autor.
Studiu comparat de jurisprudență. Curierul judiciar, 9.
• Hotărârea de Guvern nr. 681/2011 privind aprobarea
Codului studiilor universitare de doctorat, publicat în
M.Of. nr. 551 din 03.08.2011, cu ultima modificare
prin Hotărârea de Guvern nr134/2016, publicat în M.
Of. nr. 182 din 10.03.2016.
• Maurer Hermann, F. Kappe, Bilal Zaka. ,,Plagiarism- A
Survey.” Journal of Universal Computer Science, vol
12, no 8 (2006).
• Miroiu, M. (coord), Bulai, A., Cutaş, D., Andreescu, L., &
Ion, D. (2005) Etica în universităţi. Cum este şi cum ar
trebui să fie: Cercetare şi cod, Proiect, Bucureşti: Faculta-
tea de Ştiinţe Politice, Şcoala Naţională de Studii Politice
şi Administrative, Fundaţia Konrad Adenauer şi Ministe-
74
rul Educaţiei şi Cercetării, disponibil online la adresa
http://www.edu.ro/index.php/rap_rez_desc_sitstat/2760.
• Septimiu Chelcea, Cum să redactăm o lucrare de licență,
o teză de doctorat, un articol științific în domeniul știin-
țelor socio-umane, ediția a IV-a revizuită și adăugită,
Editura Comunicare.ro, București, 2007.
• Shafir, M. (2012) Reguli antiplagiat Harvard disponibil
online la adresa http://www.romaniacurata.ro/reguli-
antiplagiat-harvard-2942.htm;
• Turnitin. (2012) White Paper: The Plagiarism Spectrum,
produs de iParadigms, disponibil online la adresa
http://pages.turnitin.com/plagiarism_spectrum.html.
• Universitatea Babeș-Bolyai. (2014) Ghid împotriva plagi-
atului, disponibil online la adresa http://polito.ubbcluj.ro/
scoaladoctorala/?page_id=214
• Vasiliu E. Miracolul unei definiții invizibileːplagiatul.
Disponibil la httpː//www.contributors.ro//unei-definitii-
invizibile-plagiatul/.
• https://dexonline.ro/definitie/plagiat, accesat la data de
07.01.2020.

75
CAPITOLUL 4
IDEEA DE BUNĂ CONDUITĂ ÎN CERCETAREA
ȘTIINȚIFICĂ

4.1. Aspecte generale

În doctrină68 s-a încercat o conturare a conceptului


de ,,cercetare științifică” care presupune următoarele:
,, - o investigație sistematică, controlată, empirică și
critică asupra unor ipoteze privind relațiile prezumate între
anumite fenomene;
- o activitate pentru descoperirea adevărului.
- se mai definește ca experiență, atitudine, arta in-
vestigării științifice, efortul de a dobândi noi cunoștințe;
- activitatea de a găsi răspunsuri la întrebări.”
Articolul 1 din Legea nr. 206/2004 privind buna
conduită în cercetarea științifică, dezvoltarea-tehnologică
și inovare69, prevede că ,,buna conduită în activitățile de
cercetare știintifică, dezvoltare tehnologică și de inovare,
denumite în continuare activități de cercetare-dezvoltare,
se bazează pe un ansamblu de norme de bună conduită și
de proceduri destinate respectării acestora.”
Următorul text legal din același act normativ, enumeră
tipurile de norme privind buna conduită în cercetarea științifică,
dezvoltarea-tehnologică și inovare, după cum urmează:
68
Pentru detalii suplimentare, a se vedea http://www.cse.uaic.ro/_fisiere/ Do-
cumentare/Suporturi_curs/II_Metodologia_cercetarii.pdf
69
Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea științifică, dezvol-
tarea-tehnologică și inovare, publicată în M. Of. nr. 505 din 04.06.2004, cu
ultima modificare prin Ordonanța Guvernului nr. 2/2016, publicată în M.
Of. nr. 51 din 21.01.2016 și aprobată prin Legea nr. 178/2016 (...)
76
,,a) norme de bună conduită în activitatea științifică;
b) norme de bună conduită în activitatea de comu-
nicare, publicare, diseminare și popularizare științifică,
inclusiv în cadrul cererilor de finanțare depuse în cadrul
competițiilor de proiecte organizate din fonduri publice;
c) norme de bună conduită în activitatea de evaluare
și monitorizare instituțională a cercetării-dezvoltării, de eva-
luare și monitorizare de proiecte de cercetare-dezvoltare ob-
ținute prin acțiuni din cadrul Planului Național de Cercetare,
Dezvoltare și Inovare și de evaluare de persoane în vederea
acordării de grade, titluri, funcții, premii, distincții, sporuri,
atestate sau certificate în activitatea de cercetare-dezvoltare;
d) norme de bună conduită în funcțiile de conduce-
re în activitatea de cercetare-dezvoltare;
e) normele de bună conduită privind respectarea ființei
și demnității umane, evitarea suferinței animalelor și ocrotirea
și refacerea mediului natural și a echilibrului ecologic.”

4.2. Tipuri de abateri de la buna conduită în codurile


de etică universitară

Având în vedere faptul că legislația în vigoare nu


conține o enumerare exhaustivă în ce privește faptele ce
constituie abateri de la buna conduită, atunci universitățile
din România prin codurile de etică adoptate au extins sfera
acestor abateri de la traiectoria unei bune conduite.
Mai jos, prezentăm sub acest aspect, în extras Co-
dul de etică și deontologie profesională70 al Universității
,,Ioan Cuza” din Iași.

70
Pentru detalii suplimentare, a se vedea https://www.uaic.ro/wp-content/
uploads/2013/12/3CoduldeEtica.pdf, accesat la data de 08.1.2020.
77
,,Se consideră abatere de la Codul de etică şi se
sancţionează următoarele:
a) frauda sub orice formă în activitatea de predare,
învăţare, cercetare ştiinţifică şi în celelalte activităţi din
Universitate;
b) corupţia sau favorizarea acesteia (de la acte de
mituire, până la trafic de influenţă, cu recurgere la bani,
servicii, cadouri);
c) distrugerea, alterarea sau falsificarea documente-
lor şi a bazelor de date ale Universităţii, ca şi utilizarea lor
în scopuri ilicite;
d) furnizarea de informaţii false conducerii Universităţii;
e) obstrucţionarea activităţii de educaţie, de cerce-
tare ştiinţifică, administrativă sau a oricărei alte funcţii a
Universităţii;
f) orice formă de agresare fizică sau morală;
g) favoritismul sub orice formă;
h) obţinerea, pretinderea sau nerefuzarea unor
avantaje necuvenite;
i) participarea la activităţi didactice şi manifestări
ştiinţifice sub influenţa alcoolului;
j) folosirea unui limbaj contrar spiritului academic;
k) intrarea neautorizată în spaţiile în care accesul
este reglementat prin măsuri speciale;
1) practicarea unor atitudini şi comportamente in-
decente, insultătoare sau obscene;
m) utilizarea neautorizată şi provocarea de prejudi-
cii, cu vinovăţie, a patrimoniului Universităţii;
n) denigrarea publică a personalului sau instituţiei
de către membrii comunităţii universitare;
o) folosirea abuzivă a calităţii de membru al comu-
nităţii academice;
78
p) organizarea şi desfăşurarea de activităţi politice
în Universitate, ca şi folosirea numelui Universităţii, a
resurselor umane, financiare sau materiale ale acesteia în
scopuri politice partizane;
q) discriminarea sub orice formă.”
Inclusiv codul de etică și deontologie profesională71
al Universității din Craiova conține prevederi clare cu privire
la ,,abateri sancţionabile de la etica universitară faptul de a
oferi bani, cadouri sau servicii personale membrilor persona-
lului universitar, atunci când acceptarea acestor cadouri /
servicii are drept scop în mod explicit sau implicit:
a. Furnizarea serviciilor deja prevăzute în fişa pos-
tului unui angajat şi pe persoana care oferă “darul” are
deja dreptul să le primească;
b. Influenţarea procesului de evaluare, angajare sau
promovare.
Este interzis favoritismul, indiferent de criterii (pri-
etenie, rudenie, afaceri, afiliere de orice tip etc.) în proce-
sul de evaluare, angajare sau promovare, salarizare sau la
împărţirea sarcinilor didactice sau administrative.
Favoritismul nu se confundă cu preferinţa pe baze
de competenţe demonstrate (de exemplu, cazuri de angaja-
re pe motive de competenţă deosebită sau de excelenţă
profesională recunoscute de către comunitatea specialişti-
lor în domeniu).”

71
Pentru detalii suplimentare, a se vedea https://cis01.ucv.ro/ documen-
te/files/cod_etica.pdf, accesat la data de 08.01.2020.
79
4.3. Sancțiuni pentru încălcarea normelor de bună
conduită în cercetarea științifică și activitatea
universitară

,,În drept, când spunem sancțiune, spunem de ase-


menea realizarea regulii juridice, ca și prerogativelor con-
sacrate și protejate de ea, ceea ce acoperă sfera aplicării
contencioase sau nu a dreptului sau a drepturilor.”72
,,Orice sancțiune juridică tinde, în ultimă analiză, să
asigure eficacitatea ordinii juridice. Chiar atunci când este
aplicată într-un caz particular, sancțiunea vizează, înainte
de toate, interesul general.Violarea particulară a dreptului
nu este altceva decât ocazia de a aplica o sancțiune; bi-
nențeles, natura violării determină natura și gravitatea
sancțiunii, dar, aplicând-o, autoritatea urmărește scopuri
care depășesc cu mult considerațiile cazului individual.
Este vorba, înainte de toate, de a asigura, prin sancțiune, o
anumită disciplină socială care garantează, într-o manieră
generală, respectul ordinii juridice. Astfel, în spatele sis-
temului juridic există al doilea sistem puternic dezvoltat,
un sistem de garanții pe care le numim sancțiuni. Toată
lumea știe că el este acolo, gata să fie pus în mișcare îm-
potriva celui care îndrăznește să înfrângă ordinea juridică.
Desigur, sistemul de sancțiuni comportă slăbiciuni și lacu-
ne, dar în asamblu el este suficient pentru a asigura o
anumită disciplină socială. Sancțiunile sunt cele care fac
ca dreptul să fie nu doar o ordine moral obligatorie, ci o
ordine efectivă din punct de vedere social. Această funcție
a sancțiunilor este în mod particular clară în cazul tuturor
72
Dan Claudiu Dănișor, Ion Dogaru, Gheorghe Dănișor, Teoria generală a dreptu-
lui, Ediția 2, Curs universitar, Editura C.H. Beck , București, 2008, p. 543.
80
sancțiunilor care nu pot să aibă drept scop repararea pagu-
bei cauzate, și mai ales a sancțiunilor penale. Aceasta nu
profită cu nimic persoanei lezate. Funcția lor este pur socia-
lă; ea constă în garantarea ordinii și a păcii prin faptul că ele
forțează pe toți membrii societății să aibă o atitudine de res-
pect și de deferență față de prescripțiile legii. Dar sancțiuni-
le sunt departe de a avea toate aceeași vigoare și de a conferi
tuturor regulilor juridice același grad de eficacitate.”73
Termenul de sancțiune este utilizat în limbajul juri-
dic și fiecare ramură de drept a generat un sistem propriu
de sancțiuni.
În prezent, există diferite tipuri de sancțiuni cum ar fi:
-Sancțiunile civile;
-Sancțiunile autonome și private;
-Sancțiunile penale;
-Sancțiunile administrative;
-Sancțiunile internaționale.
Dispozițiile Legii educației naționale nr. 1/2011 fac
trimitere în cadrul art. 310 la principalele abateri de la bu-
na conduită, astfel:,,constituie abateri grave de la buna
conduită în cercetarea ştiinţifică şi activitatea universitară:
a) plagierea rezultatelor sau publicaţiilor altor autori;
b) confecţionarea de rezultate sau înlocuirea rezul-
tatelor cu date fictive;
c) introducerea de informaţii false în solicitările de
granturi sau de finanţare.”
Abaterile de la normele de bună conduită prevăzute
de Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea
științifică, dezvoltarea tehnologică și inovare în art. 2 lit.

73
P. Pescatore, Introduction à la science du droit, Centre universitaire de
l`Ếtat, Louxembourg, 1978, pp. 400-401.
81
a), în măsura în care nu constituie infracțiuni potrivit legii
penale, includ:
a) confecționarea de rezultate sau date și prezentarea
lor ca date experimentale, ca date obținute prin calcule sau
simulări numerice pe calculator ori ca date sau rezultate ob-
ținute prin calcule analitice ori raționamente deductive;
b) falsificarea de date experimentale, de date obți-
nute prin calcule sau simulări numerice pe calculator ori
de date sau rezultate obținute prin calcule analitice ori ra-
ționamente deductive;
c) îngreunarea deliberată, împiedicarea sau sabotarea
activității de cercetare-dezvoltare a altor persoane, inclusiv
prin blocarea nejustificată a accesului la spațiile de cercetare-
dezvoltare, prin avarierea, distrugerea ori manipularea apara-
turii experimentale, a echipamentului, a documentelor, a
programelor de calculator, a datelor în format electronic, a
substanțelor organice sau anorganice ori a materiei vii nece-
sare altor persoane pentru derularea, realizarea sau finaliza-
rea activităților de cercetare-dezvoltare.”
Abaterile de la normele de bună conduită prevăzute
de Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea
științifică, dezvoltarea-tehnologică și inovare în art. 2 lite-
ra b), în măsura în care nu constituie infracțiuni potrivit
legii penale, includ:
,,a) plagiatul;
b) autoplagiatul;
c) includerea in lista de autori a unei publicații ști-
ințifice a unuia sau mai multor coautori care nu au contri-
buit semnificativ la publicație ori excluderea unor coautori
care au contribuit semnificativ la publicație;
d) includerea în lista de autori a unei publicații ști-
ințifice a unei persoane fără acordul acesteia;
82
e) publicarea sau diseminarea neautorizată de către
autori a unor rezultate, ipoteze, teorii ori metode științifice
nepublicate;
f) introducerea de informații false în solicitările de
granturi sau de finanțare, în dosarele de candidatură pentru
abilitare, pentru posturi didactice universitare ori pentru
posturi de cercetare-dezvoltare.
Abaterile de la normele de bună conduită prevăzute
de Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea
științifică, dezvoltarea-tehnologică și inovare art. 2 lit. c),
în măsura în care nu constituie infracțiuni potrivit legii
penale, includ:
a) nedezvăluirea situațiilor de conflicte de interese
în realizarea sau participarea la evaluari;
b) nerespectarea confidențialității în evaluare;
c) discriminarea, în cadrul evaluărilor, pe criterii de
vârstă, etnie, sex, origine socială, orientare politică sau
religioasă, orientare sexuală ori alte tipuri de discriminare,
cu excepția măsurilor afirmative prevăzute de lege.
Abaterile de la normele de bună conduită prevăzute
de Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea
științifică, dezvoltarea-tehnologică și inovare în art. 2 lit.
d), în măsura în care nu constituie infracțiuni potrivit legii
penale, includ:
a) abuzul de autoritate pentru a obține calitatea de au-
tor sau coautor al publicațiilor persoanelor din subordine;
b) abuzul de autoritate pentru a obține salarizare,
remunerare sau alte beneficii materiale din proiectele de
cercetare-dezvoltare conduse ori coordonate de persoane
din subordine;
c) abuzul de autoritate pentru a obține calitatea de
autor sau coautor al publicațiilor persoanelor din subordi-
83
ne ori pentru a obține salarizare, remunerare sau alte bene-
ficii materiale pentru soți, afini ori rude până la gradul al
III-lea inclusiv.
d) abuzul de autoritate pentru a impune nejustificat
propriile teorii, concepte sau rezultate asupra persoanelor
din subordine;
e) obstrucționarea activității unei comisii de etică, a
unei comisii de analiză sau a Consiliului Național de Eti-
că, în cursul unei analize a unor abateri de la buna condui-
tă în activitatea de cercetare-dezvoltare din subordine;
f) nerespectarea prevederilor și procedurilor legale
destinate respectării normelor de bună conduită în activita-
tea de cercetare-dezvoltare prevăzute în prezenta lege, în
Legea nr. 1/2011, în Codul de etică, în codurile de etică pe
domenii, în regulamentele de organizare și funcționare a
instituțiilor de cercetare-dezvoltare, respectiv în cartele
universitare, după caz, inclusiv nepunerea în aplicare a
sancțiunilor stabilite de către comisiile de etică conform
art. 11 alin. (6) din prezenta lege sau de către Consiliul
Național de Etică, conform art. 326 din Legea nr. 1/2011.
Abaterile de la normele de bună conduită prevăzute
de Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea
științifică, dezvoltarea-tehnologică și inovare în art. 2 lit.
e) sunt detaliate în Codul de etică sau în codurile de etică
pe domenii.
Art. 21 alin. 6 din legea mai sus menționată prevede
faptul că: ,,următoarele situații pot de asemenea să atragă
răspunderea etică prin asociere pentru abateri de la buna
conduită în activitatea de cercetare-dezvoltare:
a) participarea activă în abateri săvârșite de alții;

84
b) cunoașterea abaterilor săvârșite de alții și nesesi-
zarea comisiei de etică prevăzute la art. 9 sau a Consiliului
Național de Etică;
c) coautoratul publicațiilor conținând date falsifica-
te sau confecționate;
d) neîndeplinirea obligațiilor legale și contractuale,
inclusiv a celor aferente contractului de mandat sau con-
tractelor de finanțare, în exercitarea funcțiilor de conduce-
re ori de coordonare a activităților de cercetare-dezvoltare.
Pentru a preveni eventualele derapaje de la buna con-
duită în activitatea de cercetare-dezvoltare, legislația în vi-
goare74 stabilește în mod clar sancțiunile pe care le pot aplica
unitatea sau instituția în care își desfășoară activitatea perso-
nalul de cercetare-devoltare. Astfel, sancțiunile aplicate pot
fi una sau mai multe și sunt în ordinea severității lor:
a) avertisment scris;
b) retragerea și/sau corectarea tuturor lucrărilor pu-
blicate prin încălcarea normelor de bună conduită;
c) diminuarea salariului de bază, cumulat, când este ca-
zul, cu indemnizația de conducere, de îndrumare și de control;
d) suspendarea, pe o perioadă determinată de timp
între 1 an și 10 ani, a dreptului de înscriere la un concurs
pentru ocuparea unei funcții superioare ori a unei funcții
de conducere, de îndrumare și de control sau ca membru
în comisii de concurs;
e) destituirea din funcția de conducere din instituția
de cercetare-dezvoltare;
f) desfacerea disciplinară a contractului de muncă.

74
Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea științifică, dezvol-
tarea-tehnologică și inovare.
85
4.4. Rolul Comisiei de etică în cadrul universităților
conform legislației educației naționale nr. 1/2011

În cadrul fiecărei universități din România funcțio-


nează Comisia de etică universitară conform legislației
educaționale.75
,,Comisia de etică intervine în condiţiile în care
sunt încălcate normele morale cu privire abuzul de putere
şi de autoritate, la încălcarea drepturilor membrilor comu-
nităţii academice privind îndoctrinarea şi dogmatizarea,
denaturarea rezultatelor cercetării, a conţinutului cursuri-
lor şi seminariilor, a dreptului la intimitate şi confidenţiali-
tate, propunând sancţiuni.”76
Consiliul de administrație joacă un rol deosebit în
sensul că acesta propune spre avizare și aprobare senatului
universitar și rectorului structura și competența comisiei de
etică în conformitate cu dispozițiile legislației educaționale.77
Legislația în vigoare impune și anumite interdicții
în ce privește constituirea comisiei de etică, așadar nu pot
face parte din această comisie următoarele persoane care
ocupă funcțiile: rector, prorector, decan, prodecan, direc-
tor administrativ, director de departament sau de unitate
de cercetare-dezvoltare, proiectare, microproducţie.
,,Orice persoană, din universitate sau din afara uni-
versităţii, poate sesiza Comisiei de etică universitară aba-
teri săvârşite de membri ai comunităţii universitare.”78
75
Art. 306, alin. 1 din Legea educației naționale nr. 1/2011.
76
Pentru detalii suplimentare, a se vedea http://cis01.central.ucv.ro/ ma-
nag_ac_ad/2006/files/cod_etica_2006.pdf, accesat la data de 10.02.2020.
77
Art. 306, alin. 2 din Legea educației naționale nr.1/2011.
78
Ibidem, art. 308.
86
,,În urma unei sesizări, comisia de etică universitară
demarează procedurile stabilite de Codul de etică şi de-
ontologie universitară, respectiv de Legea nr. 206/2004, cu
modificările şi completările ulterioare. Comisia răspunde
autorului sesizării în termen de 30 de zile de la primirea
sesizării şi îi comunică acestuia rezultatul procedurilor,
după încheierea acestora.”79
În conformitate cu dispozițiile art. 306, alin. 3 din
Legea educației naționale nr.1/2011 ,,comisia de etică uni-
versitară are următoarele atribuţii:
a) analizează şi soluţionează abaterile de la etica
universitară, pe baza sesizărilor sau prin autosesizare, con-
form Codului de etică şi deontologie universitară;
b) realizează un raport anual referitor la situaţia
respectării eticii universitare şi a eticii activităţilor de cer-
cetare, care se prezintă rectorului, senatului universitar şi
constituie un document public;
c) contribuie la elaborarea Codului de etică şi de-
ontologie universitară, care se propune senatului universi-
tar pentru adoptare şi includere în Carta universitară;
d) atribuţiile stabilite de Legea nr. 206/2004, cu
modificările şi completările ulterioare;
e) alte atribuţii prevăzute de prezenta lege sau stabi-
lite conform Cartei universitare, conform legii.”
În vederea respectării dispozițiilor normative, Co-
misia de etică universitară are la îndemână posibilitatea
legală de a aplica sancțiuni personalului didactic și de cer-
cetare și personalului didactic și de cercetare auxiliar pen-
tru eventualele abateri de la buna conduită în cercetarea
științifică, astfel:

79
Ibidem, art. 309.
87
a) avertisment scris;
b) diminuarea salariului de bază, cumulat, când este ca-
zul, cu indemnizaţia de conducere, de îndrumare şi de control;
c) suspendarea, pe o perioadă determinată de timp,
a dreptului de înscriere la un concurs pentru ocuparea unei
funcţii didactice superioare ori a unei funcţii de conduce-
re, de îndrumare şi de control, ca membru în comisii de
doctorat, de master sau de licenţă;
d) destituirea din funcţia de conducere din învăţământ;
e) desfacerea disciplinară a contractului de muncă.80
Comisia de etică universitară nu aplică sancțiuni
doar personalului didactic și de cercetare, ci are posibilita-
tea în conformitate cu dispozițiile art. 319 din Legea edu-
cației naționale nr.1/2011 de aplica sancțiuni studenților și
studenților-doctoranzi pentru încălcarea eticii universitare.
Aceste sancțiuni sunt următoarele:
a) avertisment scris;
b) exmatricularea;
c) alte sancţiuni prevăzute de Codul de etică şi de-
ontologie universitară.

4.5. Referințe bibliografice

• Dan Claudiu Dănișor, Ion Dogaru, Gheorghe Dă-


nișor, Teoria generală a dreptului, Ediția 2, Curs universi-
tar, Editura C.H. Beck , București, 2008.
• Legea educației naționale nr.1/2011.
• Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în cer-
cetarea științifică, dezvoltarea-tehnologică și inovare, pu-
80
Ibidem, art. 318.
88
blicată în M. Of. nr. 505 din 04.06.2004, cu ultima modi-
ficare prin Ordonanța Guvernului nr. 2/2016, publicată în
M. Of. nr. 51 din 21.01.2016 și aprobată prin Legea nr.
178/2016
• P. Pescatore, Introduction à la science du droit,
Centre universitaire de l`Ếtat, Louxembourg, 1978.
• https://www.uaic.ro/wp-content/uploads/2013/12/
3CoduldeEtica.pdf, accesat la data de 08.01.2020.
• https://cis01.ucv.ro/documente/files/cod_etica.pdf,
accesat la data de 08.01.2020.
•http://www.cse.uaic.ro/_fisiere/Documentare/Supo
rturi_curs/II_Metodologia_cercetarii.pdf, accesat la data
de 10.01.2020.
•http://cis01.central.ucv.ro/manag_ac_ad/2006/files
/cod_etica_2006.pdf, accesat la data de 10.01.2020.

89
CAPITOLUL 5
PRINCIPALELE REGLEMENTĂRI PRIVIND
DREPTUL DE AUTOR ȘI DREPTURILE CONEXE
CU INCIDENȚĂ ÎN ACTIVITATEA ȘTIINȚIFICĂ

5.1. Aspecte introductive și parcursul legislativ


al actului normativ în vigoare

Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și dreptu-


rile conexe, modificată și completată este actul normativ
de reglementare a drepturilor de autor în România.
,,Această lege a fost adoptată la 14 martie 1996 și
publicată în Monitorul Oficial nr. 60 din 26 martie 1996.
De-a lungul timpului, actul normativ a suferit o serie de
modificări și adăugiri prin acte normative cum ar fi: Legea
nr. 146/1997, Legea nr. 285/2004, O.U.G. nr. 123/2005,
O.U.G. nr. 190/2005, Decizia nr. 571/2010, Legea nr.
202/2010, Legea nr. 71/2011, O.U.G. nr. 71/2011, Legea
nr. 76/2012, Legea nr. 187/2012, Legea nr. 255/2013 și
Legea nr. 53/2015.
În iunie 2018, Legea nr. 8/1996 privind dreptul de
autor și drepturile conexe a fost republicată în Monitorul
Oficial nr. 489 din 14 iunie 2018. Republicarea vine în
contextul modificărilor substanțiale aduse prin Legea nr.
74/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr.
8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, pu-
blicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 268 din 27 martie
2018. Articolele din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de
autor au fost renumerotare. De exemplu, articolul 33 pri-

90
vind limitele exercitării dreptului de autor, a devenit arti-
colul 35 după republicarea din 2018.
Printre altele, această lege prevede că autorul unei
opere (literară, artistică, muzicală etc.) să dețină dreptul
asupra respectivei opere pe toată durata vieții sale, plus
încă 70 de ani. Drepturile de autor se moștenesc de către
urmașii legali ai autorului. În cazul operelor realizate prin
colaborarea mai multor autori, drepturile de autor expiră la
70 de ani de la moartea ultimului dintre aceștia. În cazul
operelor publicate sub pseudonim, sau anonim, dreptul de
autor durează 70 de ani de la publicarea respectivei opere.
Legea se aplică și pentru operele create înainte de publica-
rea legii, dar numai dacă perioada de protecție n-a expirat,
conform legislației anterioare.”81
În afara UE, în țările semnatare ale convenției de la
Berna durata protecției în baza drepturilor de autor poate va-
ria, dar este de minimum 50 de ani de la decesul autorului.82
,,Drepturile de autor sau copyright (anglicism care
se pronunță [ pron. copiraĭt ]) reprezintă ansamblul prero-
gativelor de care se bucură autorii cu referire la operele
create; instituția dreptului de autor este instrumentul de
protecție a creatorilor și a operelor lor.
Utilizarea loială este o doctrină juridică care permi-
te, în anumite condiții, utilizarea materialelor protejate
prin drepturi de autor fără a obține permisiunea deținătoru-

81
Pentru detalii suplimentare, a se vedea https://ro.wikipedia.org/wiki/ Le-
gea_dreptului_de_autor, consultat la data de 12.01.2020.
82
Pentru detalii suplimentare, a se vedea https://europa.eu/ youreuro-
pe/business/running-business/intellectual-property/copyright/index_ro.htm?
pk_campaign=YEB_Search2019-20&pk_medium=banner1&pk_source=
google_ro&_pmclid=b_10715667_wp_3980839_k_3466728, consultat la
data de 12.01.2020.
91
lui drepturilor și fără remunerație. Țările au reguli diferite
privind utilizarea de materiale fără permisiunea deținăto-
rului drepturilor de autor.
De exemplu, în Statele Unite, lucrările care con-
stau din comentarii, critică ori cercetare, reportajele jurna-
listice sau materialele educative pot fi considerate utilizare
loială (fair usage). Alte țări au un concept similar, denumit
comportament corect, care poate să funcționeze diferit.
În România, există concepte similare reglementate în
capitolul VI al Legii nr. 8/1996 (în forma republicată, din anul
2018), numit "Limitele ale exercitării dreptului de autor.”83
Legea nr. 8/1996 stabilește cadrul pentru definirea
noțiunii de autorː,, Este autor persoana fizică sau persoa-
nele fizice care au creat opera.”(art.3, alin.1)
,,Se prezumă a fi autor, până la proba contrară, per-
soana sub numele căreia opera a fost adusă pentru prima
dată la cunoştinţă publică.”(art. 4, alin.1)
De asemenea, legea definește drept ,,operă comună”
opera ,,creată de mai mulți autori, în colaborare”, iar dreptul
de autor în acest caz ,,dreptul de autor asupra operei comune
aparţine coautorilor acesteia, între care unul poate fi autorul
principal, în condiţiile prezentei legi.”(art.5, alin.2)
În literatura de specialitate84 s-a vehiculat faptul că
se bucură de calitatea de autor acel contributor care a par-
ticipat la una sau mai multe dintre următoarele etape de
realizare a lucrăriiː elaborarea ideii de cercetare și a pro-
iectului de cercetare, realizarea efectivă unei sau mai mul-

83
Pentru detalii suplimentare, a se vedea https://ro.wikipedia.org/wiki/
Drepturi_de_autor, consultat la data de 12.01.2020.
84
Swedberg, K. Who is an author?. European Journal of Heart Failure,
10(6), pp. 523-524.
92
tor componente ale cercetării, au participat în mod semni-
ficativ la elaborarea și redactarea articolului final.
International Committee of Medical Journal Editors85
a evidențiat faptul că un contributor să se bucure de calitatea
unui autor al unei lucrări, acesta trebuie să îndeplinească
următoarele criterii:să aibă contribuții substanțiale la desig-
nul cercetării, la culegerea sau analiza și interpretarea date-
lor, să fi elaborat cel puțin o revizuire critică a articolului, să
fi participat la elaborarea ultimei versiuni aprobate pentru
publicarea articolului, să fie capabil șă își asume responsabi-
litaea pentru întregul articol, inclusiv asupra problemelor
legate de etica cercetării și integritatea academică.
În lumina indicațiilor Ghidului APA86 poate fi consi-
derat ,,autorat” persoana care îndplinește următoarele cerințe:
- persoana care a contribuit semnificativ la cerceta-
re, inclusiv la designul acesteia;
- persoana care a participat la analiza statistică ori
de altă natură a datelor sau a contribuit cu idei importante
la elaborarea articolului.
,,Stabilirea calității de autor este, nu odată, dificilă,
generând suspiciuni în ce privește plagiatul sau alte forme
de malpraxis academic. Situațiile cele mai frecvente pri-
vesc ,,traficul” de prestigiu prin care autorul (sau co-
autorii) includ(e) ,,numele” unei alte persoane, cu presti-
giu academic mai mare sau importanță într-o anumită con-
85
International Committee of Medical Journal Editors (ICMJE). 1979. Re-
commendations for the Conduct, Reporting, Editing and Publication of
Scholarly Work in Medical Journals (Vancouver Convention). Disponibil la
httpsꓽ//www.etikkom.no/en/library/practical-information/legal-statutes-
and-guidelines/the-vancouver-recommendations/
86
American Psychological Association (APA). Publication manual of the
American Psychological Association (5th ed.) Waghington, DC, SUAꓽ
American Psychological Association, p. 350.
93
junctură, în calitate de co-autor al operei la care, însă, nu a
avut nicio contribuție.
Cercetătorii au constat existența și persistența bene-
fică a rețelelor de co-autorat, ferment al Colaborării în
mediul de Cercetare, dar și a situațiilor penibile ale falsu-
lui co-autorat sau citării excesive între membrii unui grup
în vederea creșterii artificiale a indicelui Hirsch, de pildă.
Domeniile de cercetare își stabilesc reguli proprii privind
stabilirea calității de Autor și Co-autor, în funcție de con-
tribuția intelectuală, organizarea, conducerea și superviza-
rea finală a lucrării.”87

5.2. Reglementări privind drepturile autor

În cele urmeză prezentăm, în extras, articole din


Legea nr.8 din 14 martie 1996 privind dreptul de autor şi
drepturile conexe.
,,Constituie obiect al dreptului de autor operele ori-
ginale de creaţie intelectuală în domeniul literar, artistic
sau ştiinţific, oricare ar fi modalitatea de creaţie, modul
sau forma concretă de exprimare şi independent de valoa-
rea şi destinaţia lor, cum sunt:
a) scrierile literare şi publicistice, conferinţele, pre-
dicile, pledoariile, prelegerile şi orice alte opere scrise sau
orale, precum şi programele pentru calculator;

87
Andrei Avram, Cătălin Berlic, Bogdan Murgescu, Mirela Luminița Mur-
gescu, Marian Popescu, Cosmina Rughiniș, Dumitru Sandu, Emanuel Soca-
ciu, Emilia Șercan, Bogdan Ștefănescu, Simina Elena Tănăsescu, Sanda
Voinea, coordonatorː Liviu Papadima, Deontologie Academică, Curricu-
lum-Cadru, Editura Universității din București, 2018, p. 47.
94
b) operele ştiinţifice, scrise sau orale, cum ar fi:
comunicările, studiile, cursurile universitare, manualele
şcolare, proiectele şi documentaţiile ştiinţifice;”88
,,Fără a prejudicia drepturile autorilor operei origi-
nale, constituie, de asemenea, obiect al dreptului de autor
operele derivate care au fost create plecând de la una sau
mai multe opere preexistente, şi anume:
a) traducerile, adaptările, adnotările, lucrările do-
cumentare, aranjamentele muzicale şi orice alte transfor-
mări ale unei opere literare, artistice sau ştiinţifice care
reprezintă o muncă intelectuală de creaţie;
b) culegerile de opere literare, artistice sau ştiinţifi-
ce, cum ar fi: enciclopediile şi antologiile, colecţiile sau
compilaţiile de materiale sau date, protejate ori nu, inclu-
siv bazele de date, care, prin alegerea sau dispunerea ma-
terialului, constituie creaţii intelectuale.”89
,,Nu pot beneficia de protecţia legală a dreptului de
autor următoarele:
a) ideile, teoriile, conceptele, descoperirile şi in-
venţiile, conţinute într-o operă, oricare ar fi modul de pre-
luare, de scriere, de explicare sau de exprimare;
b) textele oficiale de natură politică, legislativă, ad-
ministrativă, judiciară şi traducerile oficiale ale acestora;
c) simbolurile oficiale ale statului, ale autorităţilor
publice şi ale organizaţiilor, cum ar fi: stema, sigiliul, dra-
pelul, emblema, blazonul, insigna, ecusonul şi medalia;
d) mijloacele de plată;
e) ştirile şi informaţiile de presă;
f) simplele fapte şi date.”90
88
Art. 7 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe.
89
Art. 8 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe.
90
Art. 9 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe.
95
,,Autorul unei opere are următoarele drepturi morale:
a) dreptul de a decide dacă, în ce mod şi când va fi
adusă opera la cunoştinţă publică;
b) dreptul de a pretinde recunoaşterea calităţii de
autor al operei;
c) dreptul de a decide sub ce nume va fi adusă ope-
ra la cunoştinţă publică;
d) dreptul de a pretinde respectarea integrităţii operei şi
de a se opune oricărei modificări, precum şi oricărei atingeri
aduse operei, dacă prejudiciază onoarea sau reputaţia sa;
e) dreptul de a retracta opera, despăgubind, dacă es-
te cazul, pe titularii drepturilor de exploatare, prejudiciaţi
prin exercitarea retractării.”91
,,Sunt permise, fără consimţământul autorului şi fă-
ră plata vreunei remuneraţii, următoarele utilizări ale unei
opere aduse anterior la cunoştinţă publică, cu condiţia ca
acestea să fie conforme bunelor uzanţe, să nu contravină
exploatării normale a operei şi să nu îl prejudicieze pe au-
tor sau pe titularii drepturilor de exploatare:
a) reproducerea unei opere în cadrul procedurilor judicia-
re sau administrative, în măsura justificată de scopul acestora;
b) utilizarea de scurte citate dintr-o operă, în scop de
analiză, comentariu sau critică ori cu titlu de exemplificare, în
măsura în care folosirea lor justifică întinderea citatului;
c) utilizarea de articole izolate sau de scurte extrase
din opere în publicaţii, în emisiuni de radio sau de televi-
ziune ori în înregistrări sonore sau audiovizuale, destinate
exclusiv învăţământului, precum şi reproducerea pentru
învăţământ, în cadrul instituţiilor publice de învăţământ

91
Art. 10 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe.
96
sau de ocrotire socială, de articole izolate sau de scurte
extrase din opere, în măsura justificată de scopul urmărit;
d) reproducerea pentru informare şi cercetare de
scurte extrase din opere, în cadrul bibliotecilor, muzeelor,
filmotecilor, fonotecilor, arhivelor instituţiilor publice cul-
turale sau ştiinţifice, care funcţionează fără scop lucrativ;
reproducerea integrală a exemplarului unei opere este
permisă, pentru înlocuirea acestuia, în cazul distrugerii, al
deteriorării grave sau al pierderii exemplarului unic din
colecţia permanentă a bibliotecii sau a arhivei respective;
e) reproducerea, difuzarea sau comunicarea către
public, în scopul informării asupra problemelor de actuali-
tate, de scurte extrase din articole de presă şi reportaje ra-
diofonice sau televizate;
f) reproducerea, difuzarea sau comunicarea către
public de scurte fragmente ale conferinţelor, alocuţiunilor,
pledoariilor şi a altor opere de acelaşi fel, care au fost ex-
primate oral în public, cu condiţia ca aceste utilizări să
aibă ca unic scop informarea privind actualitatea;
g) reproducerea, difuzarea sau comunicarea către
public a operelor în cadrul informaţiilor privind evenimen-
tele de actualitate, dar numai în măsura justificată de sco-
pul informaţiei;
h) reproducerea, cu excluderea oricăror mijloace
care vin în contact direct cu opera, difuzarea sau comuni-
carea către public a imaginii unei opere de arhitectură, artă
plastică, fotografică sau artă aplicată, amplasată perma-
nent în locuri publice, în afara cazurilor în care imaginea
operei este subiectul principal al unei astfel de reprodu-
ceri, difuzări sau comunicări şi dacă este utilizată în sco-
puri comerciale;

97
i) reprezentarea şi executarea unei opere în cadrul
activităţilor instituţiilor de învăţământ, exclusiv în scopuri
specifice şi cu condiţia ca atât reprezentarea sau executa-
rea, cât şi accesul publicului să fie fără plată.
În cazurile prevăzute la lit. b), c), e), f) şi h) trebuie să
se menţioneze sursa şi numele autorului, dacă acesta apare
pe lucrarea utilizată, iar în cazul operelor de artă plastică sau
de arhitectură, şi locul unde se găseşte originalul.”92

5.3 Referințe bibliografice

• American Psychological Association (APA). Pu-


blication manual of the American Psychological Associa-
tion (5th ed.) Waghington, DC, SUA: American Psycho-
logical Association.
• Andrei Avram, Cătălin Berlic, Bogdan Murgescu,
Mirela Luminița Murgescu, Marian Popescu, Cosmina Ru-
ghiniș, Dumitru Sandu, Emanuel Socaciu, Emilia Șercan,
Bogdan Ștefănescu, Simina Elena Tănăsescu, Sanda Voinea,
coordonatorː Liviu Papadima, Deontologie Academică,
Curriculum-Cadru, Editura Universității din București, 2018.
• International Committee of Medical Journal Edi-
tors (ICMJE). 1979. Recommendations for the Conduct,
Reporting, Editing and Publication of Scholarly Work in
Medical Journals (Vancouver Convention). Disponibil la
https://www.etikkom.no/en/library/practical-
information/legal-statutes-and-guidelines/the-vancouver-
recommendations/.

92
Art. 33 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe.
98
• Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drep-
turile conexe.
• Swedberg, K. Who is an author?. European Jour-
nal of Heart Failure, 10(6).
• https://ro.wikipedia.org/wiki/Legea_dreptului_de_
autor#cite_note-2, accesat la data 12.01.2020.
• https://ro.wikipedia.org/wiki/Drepturi_de_autor, ac-
cesat la data de 12.01.2020.
•https://europa.eu/youreurope/business/running-
business/intellectual-property/copyright/index_ro.htm?pk_
campaign=YEB_Search2019-20&pk_medium=banner1 &pk_
source=google_ro&_pmclid=b_10715667_wp_3980839_k
_3466728, accesat la data de 12.01.2020.

99
CAPITOLUL 6
INTEGRITATE ACADEMICĂ

6.1. Aspecte introductive

Integritatea academică ,,se referă la un nucleu dur de


valori care conferă identitate morală unei persoane sau insti-
tuții în care societatea nu are a se amesteca. (...) Integritatea
academică a universităților se referă la acele valori care dau
identitate instituției universitare, privită ca o comunitate mo-
rală, și o disting de alte instituții de învățământ.”93
Totodată, același autor94 afirmă că ,,integritatea
academică a profesorilor vizează corectitudinea raporturi-
lor cu studenţii, onestitatea în activitatea de cercetare şi
didactică etc. (...) Integritatea cercetătorului ştiinţific se
referă la valorile onestităţii, responsabilităţii şi încrederii
care trebuie să guverneze activitatea sa şi care nu trebuie
tulburate de nici o intervenţie externă.”
În opinia noastră integritatea academică reprezintă
un concept complex care presupune ca întreaga activitate
academică să se desfășoare cu respectarea valorilor și
principiilor prevăzute în codurile de etică adoptate de către
toți membrii universităților.
Conform Dicționarului explicativ al limbii române,
termenul de ,,integritate” presupune:

93
Mureșan, V. Managementul etic în organizații. București, România,
Editura Universității din București, 2009, p.137.
94
Ibidem.
100
- ,,însușirea de a fi integru; cinste; probitate; inco-
ruptibilitate;
- caracter integru; sentiment al demnității, dreptății
și conștiinciozității, care servește drept călăuză în conduita
omului; onestitate; cinste; probitate.”95
În ultima perioadă, în centrul atenției se află măsu-
rile de prevenție dar și formarea continuă a cadrelor didac-
tice și a studenților pe acest subiect de interes.
În cele ce urmeză, anexăm un extras din Metodolo-
gia de evaluare externă, a standardelor, a standardelor de
referinţă şi a listei indicatorilor de performanţă a Agenţiei
Române de Asigurare a Calităţii in învăţământul Superior
(ARACIS), metodologie care din anul 2018 cunoaşte une-
le îmbunătăţiri, inclusiv la nivelul acestui standard:
„Standardul S.A.1.1 Misiune şi obiective şi integri-
tate academică: indicatorul de performanţă IR A. 1.1.2.
Integritate academică:
Min: Furnizorul de educaţie/instituţia de învăţă-
mânt are un Cod de etică şi deontologie profesională uni-
versitară / integritate academică, prin care apără valorile
libertăţii academice, autonomiei universitare şi integrităţii
etice, dispune de practici şi aplică mecanisme clare pentru
asigurarea permanentă a vigilenţei faţă de eventuale frau-
de în activităţile sale academice, de cercetare sau de orice
altă natură, inclusiv măsuri active de prevenire şi elimina-
re a oricăror forme de plagiat.
Ref. 1: Furnizorul de educaţie/instituţia de învăţă-
mânt poate face dovada că aplicarea acestor practici în
toate procesele pe care le gestionează - management, edu-
caţie, cercetare ş.a. - a condus la îmbunătăţirea perfor-
95
Pentru detalii suplimentare, a se vedea https://dexonline.ro/definitie/ inte-
gritate, accesat la data de 12.01.2020.
101
manţelor obţinute. Rezultatele evaluărilor efectuate sunt
înscrise în rapoarte de activitate anuale, care sunt publica-
te pe pagina web a instituţiei.
Ref. 2: Furnizorul de educaţie/instituţia de învăţă-
mânt are o politică bazată pe prevenţie cu privire la even-
tuala încălcare a codului de etică şi integritate academică,
demonstrând prin poziţionări publice, studii, analize sau
măsuri acest fapt. Aceasta integrează inclusiv în planurile
de învăţământ elemente care să responsabilizeze studenţii
în acest sens, respectiv cadrele didactice demonstrează că
sunt la curent cu evoluţiile la nivel naţional, european şi
global cu privire la procesele şi tehnicile de prevenire şi
combatere a acţiunilor care încalcă normele de etică şi
integritate academică. „(HG nr. 915/2017).
,,În educație integritatea este esețială pentru a exista
un învățământ de calitate. De aceea, există reglementări in-
terne ale universităților foarte bine puse la punct, unde se
detaliază condițiile integrității academice. Integritatea aca-
demică are mai multe valențe în viață de zi cu zi în universi-
tăți: se referă pe de o parte la activitatea de cercetare științifi-
că dar în același timp trebuie să se refere și la activitatea di-
dactică, de predare și instruire. Activitatea didactică este ex-
trem de importantă, astfel încât un tânăr venit de pe băncile
liceului îl va avea ca model pe profesorul universitar. De
aceea, cadrul didactic trebuie să aibă în permanență grijă de
comportamentul său atât în mediul academic, cât și în socie-
tate. Dacă nu are niște valori personale care îl definesc, exis-
tă riscul să influențeze negativ pe student, prin comporta-
mentul său, prin cunoașterea transmisă etc.”96

96
Elena Emilia Ștefan, Etică și integritate academică, Curs universitar,
Editura Pro Universitaria, 2018, p. 94.
102
6.2. Principii și valori ce rezultă
din legea educației naționale nr. 1/2011

Art. 2 alin. 1 din Legea educației naționale


nr.1/2011 prevede că ,,legea are ca viziune promovarea
unui învăţământ orientat pe valori, creativitate, capacităţi
cognitive, capacităţi volitive şi capacităţi acţionale, cu-
noştinţe fundamentale şi cunoştinţe, competenţe şi abilităţi
de utilitate directă, în profesie şi în societate.”
Același articol, dar în cuprinsul alin. 2 evidențiază
faptul căː ,,misiunea asumată de lege este de formare, prin
educaţie, a infrastructurii mentale a societăţii româneşti, în
acord cu noile cerinţe, derivate din statutul României de
ţară membră a Uniunii Europene şi din funcţionarea în
contextul globalizării, şi de generare sustenabilă a unei
resurse umane naţionale înalt competitive, capabilă să
funcţioneze eficient în societatea actuală şi viitoare.”
Având în vedere că în ultimul timp subiectul globa-
lizării este în centrul atenției, ținând cont și de faptul că și
legea educației naționale aduce în discuție acest concept,
am considerat necesar clarificarea acestuia apelând la lite-
ratura de specialitate. Așadar, globalizarea constituie ,,un
proces al cărui conținut e dat de o multiplicitate de legături
și conexiuni care depășesc statele națiune (și, implicit,
societățile naționale) ce constituiau sistemul mondial al
modernității. Conceptul însuși de globalizare definește un
proces prin care evenimentele, deciziile și activitățile care
au loc într-o parte a lumii pot avea consecințe semnificati-
ve pentru indivizi și comunități din alte părți ale globului
(...)astfel, statul-națiune, creația a modernității europene,
pare deja compromis.”97 O definție a procesului globaliză-

Șandru D. Reiventarea ideologiei. Iași, Româniaː Institutul European, p. 281.


97

103
rii a fost oferită și de Petrescu98 care considera că acest
fenomen constituie ,,procesele prin care relațiile sociale
devin tot mai apropiate, depășesc frontierele, astfel încât
viața umană se desfășoară din ce în ce mai mult într-o
lume percepută ca un întreg.”
Principiile care guvernează învăţământul preuniver-
sitar şi superior, precum şi învăţarea pe tot parcursul vieţii
din România sunt:
,,a) principiul echităţii - în baza căruia accesul la
învăţare se realizează fără discriminare;
b) principiul calităţii - în baza căruia activităţile de
învăţământ se raportează la standarde de referinţă şi la
bune practici naţionale şi internaţionale;
c) principiul relevanţei - în baza căruia educaţia răs-
punde nevoilor de dezvoltare personală şi social-economice;
d) principiul eficienţei - în baza căruia se urmăreşte
obţinerea de rezultate educaţionale maxime, prin gestiona-
rea resurselor existente;
e) principiul descentralizării - în baza căruia deciziile
principale se iau de către actorii implicaţi direct în proces;
f) principiul răspunderii publice - în baza căruia
unităţile şi instituţiile de învăţământ răspund public de
performanţele lor;
g) principiul garantării identităţii culturale a tuturor
cetăţenilor români şi dialogului intercultural;
h) principiul asumării, promovării şi păstrării identi-
tăţii naţionale şi a valorilor culturale ale poporului român;
i) principiul recunoaşterii şi garantării drepturilor
persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale, dreptul la

98
Petrescu, S. Globalizare – oportunități și temeri. Revista de Geografie
Politică, Geopolitică și Geostrategie-Geopolitică, Globalizarea relațiilor
inter-civilizaționale, VI(26), 2008, pp. 35-44.
104
păstrarea, la dezvoltarea şi la exprimarea identităţii lor
etnice, culturale, lingvistice şi religioase;
j) principiul asigurării egalităţii de şanse;
k) principiul autonomiei universitare;
l) principiul libertăţii academice;
m) principiul transparenţei - concretizat în asigura-
rea vizibilităţii totale a deciziei şi a rezultatelor, prin co-
municarea periodică şi adecvată a acestora;
n) principiul libertăţii de gândire şi al independenţei
faţă de ideologii, dogme religioase şi doctrine politice;
o) principiul incluziunii sociale;
p) principiul centrării educaţiei pe beneficiarii acesteia;
q) principiul participării şi responsabilităţii părinţilor;
r) principiul promovării educaţiei pentru sănătate, inclu-
siv prin educaţia fizică şi prin practicarea activităţilor sportive;
s) principiul organizării învăţământului confesional
potrivit cerinţelor specifice fiecărui cult recunoscut;
t) principiul fundamentării deciziilor pe dialog şi
consultare;
u) principiul respectării dreptului la opinie al elevu-
lui/studentului ca beneficiar direct al sistemului de în-
văţământ.”99

6.3. Prevederi ale Codurilor de etică și integritate


ale universităților din România cu privire
la integritatea academică

În cele ce urmează prezentăm în extras codurile de


etică și deontologie profesională a următoarelor universități:

99
Art. 3 din Legea educației naționale nr.1/2011.
105
- Codul de etică al Universității de Vest din Timi-
șoara;
- Codul de etică și deontologie profesională al Uni-
versității Ioan Cuza din Iași;
- Codul de etică și deontologie profesională al Uni-
versității din Craiova.

6.3.1. Codul de etică al Universității de Vest


din Timișoara100

,,Integritatea membrilor comunităţii academice este


esenţială pentru desfăşurarea în condiţii de excelenţă a
activităţii didactice şi de cercetare.”101
Membrii comunităţii academice trebuie să evite si-
tuaţiile de incompatibilităţi şi de conflicte de interese. Dife-
renţa între incompatibilitate şi conflict de interese, aşa cum
sunt ele definite de lege şi înţelese în prezentul Cod: un con-
flict de interese poate exista atunci când un membru al co-
munităţii UVT trebuie să ia o decizie care să influenţeze un
interes exclusiv personal, în timp ce, pentru a se afla într-o
situaţie de incompatibilitate, un membru al comunităţii UVT
nu trebuie să ia vreo decizie, fiind suficient faptul că ocupă
concomitent două sau mai multe funcţii al căror cumul este
interzis de lege. Membrii comunităţii academice nu pot să-
vârşi acte sau fapte de corupţie sau de altă natură susceptibi-
le să le afecteze integritatea, să vicieze climatul universitar şi
să aducă prejudicii imaginii instituţiei.”102
100
Pentru detalii suplimentare, a se vedea https://www.uvt.ro/files/c508b1
ca9c5b73dc42afd458775b8484226f0d49/, accesat la data de 13.01.2020.
101
Art. 10, alin. 1 din Codul de etică al Universității de Vest din Timișoara.
102
Art. 10, alin. 2 din Codul de etică al Universității de Vest din Timișoara.
106
Codul de etică al Universității de Vest din Timișoa-
ra clarifică și conceptul de ,,conflict de interese” care
semnifică ,,(...) situaţia în care un membru al comunităţii
universitare, respectiv un cadru didactic, student sau o
persoană care face parte din personalul administrativ al
universităţii, are un interes personal, direct sau indirect,
contrar interesului pe care, în calitatea şi/sau funcţia pe
care o exercită în UVT, are obligaţia legală sau statutară
să îl protejeze, interes de natură să creeze prejudicii de
imagine şi sau materiale instituţiei sau altor membri din
comunitatea universitară.”103
Codul de etică instituie în sarcina persoanei care se
află în situația unui conflict de interese, obligația impera-
tivă de a sesiza în scris organele competente și de a se ab-
ține de la orice decizie care privește soțul/soția, ruda sau
afinul până la gradul al III-lea inclusiv.
,,În cazul în care conflictul de interese apare în ac-
tivitatea de examinare sau evaluare, cadrul didactic în ca-
uză are obligaţia de a informa organele competente, ce-
rând înlocuirea sa din comisia de evaluare sau examinare,
comisia de doctorat sau comisia de concurs.(...) Dacă înlo-
cuirea sa nu este posibilă din cauza lipsei unui cadru di-
dactic care are acelaşi domeniu şi nivel de competenţă, se
va numi un alt cadru didactic, având o specialitate cât mai
apropiată, pentru a-1 asista la examinarea sau evaluarea
studentului/candidatului respectiv.”104
Relația cadru didactic-stundent trebuie să fie gu-
vernată de integritate pe toate palierele, iar acest aspect

103
Art. 11 din Codul de etică al Universității de Vest din Timișoara.
104
Art. 13 din Codul de etică al Universității de Vest din Timișoara.
107
presupune faptul că profesorii trebuie să aplice o evaluare
corectă și obiectivă a performanțelor studentului.
,,Constituie încălcări ale principiului integrităţii în
relaţia biunivocă cadru didactic– student/ masterand/ doc-
torand următoarele fapte:
a) pretinderea sau acceptarea de favoruri de orice natură;
b) pretinderea sau acceptarea de cadouri sau alte fo-
loase materiale;
c) hărţuirea în toate formele sale;
d) împrumutul de bani între cadrul didactic şi studenţi;
e) prestarea de către cadrul didactic / studentului a
unor activităţi remunerate în favoarea studentului / cadru-
lui didactic, a soţului/soţiei acestuia, a unei rude sau a unui
afin, până la gradul al IV-lea inclusiv;
f) tolerarea copiatului şi a oricărei alte forme de
fraudă care are loc în timpul examinării;
g) tolerarea plagiatului şi oricăror altor forme de
înşelăciune;
h) condiţionarea participării la orice formă de
examinare de cumpărarea materialelor bibliografice ale
titularului de disciplină.”105
,,În activitatea de cercetare ştiinţifică şi creaţie uni-
versitară, principiul integrităţii presupune:
a) acceptarea şi menţionarea ca autori ai unei opere
persoanele care au participat efectiv la elaborarea lucrării
de cercetare ştiinţifică şi creaţie universitară;
b) indicarea sursei din care a fost preluată o idee, o
expresie, un rezultat al unei cercetări anterioare, indiferent
dacă acestea au fost sau nu publicate. Această regulă pri-
veşte şi elementele preluate din lucrări de orice natură ale

105
Art. 16 din Codul de etică al Universității de Vest din Timișoara.
108
studenţilor sau doctoranzilor şi utilizate ulterior de un ca-
dru didactic în propriile cercetări;
c) recunoaşterea explicită a contribuţiei oricărei
persoane care a participat în mod real la o activitate de
cercetare. În situaţia în care contribuţia a constat doar într-
o activitate de supervizare, supraveghere sau consiliere, nu
este necesară o recunoaştere formală a contribuţiei. În
aceste cazuri, însă, în aceste cazuri se vor include formule
de mulţumire;
d) respectarea riguroasă a destinaţiei fondurilor alo-
cate unui proiect de cercetare. Sursele de finanţare care
stau la baza unei cercetări se menţionează în publicaţiile în
care s-au materializat rezultatele cercetării;
e) respectarea normelor de etică şi deontologie universi-
tară referitoare la cercetarea efectuată pe subiecţi umani (utili-
zarea consimțământului informat și protejarea datelor cu carac-
ter personal) și prin experimente desfăşurate cu ajutorul anima-
lelor şi al oricăror altor elemente ce ţin de etica cercetării;
f) evaluarea corectă, obiectivă, a performanţelor
cadrului didactic, fără părtinire sau favoritism, în cadrul
examenelor de doctorat, perfecţionare a pregătirii profesi-
onale etc., al concursurilor de ocupare a posturilor, în ca-
drul evaluărilor periodice, în cadrul interviurilor şi exame-
nelor de promovare.”106
,,În activitatea administrativă şi managerială, prin-
cipiul integrităţii presupune:
a) încheierea de acte juridice (contracte, angaja-
mente, parteneriate sau orice altă formă de colaborare) sau
operaţiuni în interesul UVT, cu excluderea oricărui con-
flict de interes;

106
Art. 17 din Codul de etică al Universității de Vest din Timișoara.
109
b) respectarea tuturor procedurilor de alegere sau
numire a structurilor de conducere ale UVT;
c) respectarea tuturor procedurilor de derulare a
examenului, concursului de post a cadrelor didactice;
d) desfăşurarea corectă a procedurilor de selecţie şi
a concursurilor de post a personalului administrativ.”107
,,Constituie încălcări ale principiului integrităţii în
activitatea de conducere şi cea administrativ-managerială:
a) fraudarea prin orice mod şi cu intenţie a procedu-
rilor de organizare a concursurilor pentru ocuparea postu-
rilor didactice;
b) fraudarea prin orice mod şi cu intenţie a proce-
durilor de alegere sau numire a structurilor de conducere
ale universităţii;
c) fraudarea prin orice mod şi cu intenţie a procedu-
rilor concursurilor pentru ocuparea posturilor didactice;
d) participarea unui membru al conducerii şi adminis-
traţiei universităţii la negocieri comerciale cu firme sau or-
ganizaţii în care are un interes personal, direct sau indirect;
e) încheierea de către membrii conducerii şi/sau
administraţiei de contracte, angajamente, parteneriate sau
orice altă formă de colaborare externă, în care un membru
al universităţii are un interes personal, direct sau indirect;
f) colaborările şi angajamentele externe ale unor
membri ai corpului didactic şi administrativ al UVT care
împiedică îndeplinirea în bune condiţii a sarcinilor înscrise
în statele de funcţii şi fişele posturilor pe care le ocupă,
dacă se dovedeşte că prin aceasta au fost cauzate prejudi-
cii efective instituţiei;

107
Art. 19 din Codul de etică al Universității de Vest din Timișoara.
110
g) deciziile sau actele adoptate ori încheiate în con-
diţii de conflict de interese şi cele ale structurilor deliberative
la care cel puţin unul dintre membri se află în conflict de
interese şi nu s-a abţinut de la vot ori de la dezbateri.”108

6.3.2. Codul de etică și deontologie profesională


al Universității Ioan Cuza din Iași109
,,- Personalul didactic, personalul didactic auxiliar
şi cel nedidactic este obligat să nu primească, să nu ofere
şi să nu tolereze folosirea unor mijloace ilicite în des-
făşurarea activităţii lor;
-Studenţii sunt obligaţi să nu primească, să nu ofere
şi să nu tolereze folosirea unor mijloace ilicite în activita-
tea de evaluare, în pregătirea referatelor, lucrărilor de li-
cenţă, a dizertaţiilor, să nu comită fraudă intelectuală;
-Membrii comunităţii academice şi ceilalţi angajaţi
ai universităţii trebuie să se abţină de la comiterea oricăror
fapte care pot aduce atingere prestigiului şi imaginii Uni-
versităţii;
-Este interzis să se facă abuz de statutul socio-
profesional/poziția ierarhică în exploatarea rezultatelor
muncii științifice ale altei persoane și se sancționează în-
călcarea dreptului de proprietate intelectuale.
-Este interzis şi se sancţionează plagiatul sub orice
formă. Plagiatul semnifică însuşirea integrală sau parţială
de către o persoană a unei opere literare, ştiinţifice, a idei-

108
Art. 20 din Codul de etică al Universității de Vest din Timișoara.
109
Pentru detalii suplimentare, a se vedea https://www.uaic.ro/wp-
content/uploads/2013/12/3CoduldeEtica.pdf, accesat la data 13.01.2020.
111
lor ce aparţin altei persoane şi prezentarea acestora drept
creaţie personală;
- Folosirea de către studenţi a unor mijloace ilicite
atunci când sunt supuşi evaluării prin examene, colocvii,
referate, lucrări de licenţă şi disertaţii, constituie abatere.
Se consideră mijloc ilicit orice procedeu de pregătire a
răspunsurilor solicitate de examinatori în afara cu-
noştinţelor deţinute de către studenţi.”

6.3.3. Codul de etică și deontologie al


Universității din Craiova110

,,Onestitatea academică şi corectitudinea intelectuală


În activitatea academică principiul adevărului este
esenţial. El se exprimă prin onestitate academică şi corec-
titudine intelectuală.
Cele mai frecvente încălcări ale acestui principiu sunt:
a. Înşelăciunea (folosirea unor materiale documen-
tare interzise în timpul examinării, copiatul);
b. Facilitatea înşelăciunii (sprijinul unei persoane
care doreşte să înşele o comisie de examinare, oferirea
unei lucrări gata făcute, substituirea unei persoane ce ur-
mează a fi examinată etc.);
c. Fabricarea datelor (utilizarea unor date improvizate
într-o cercetare sau experiment, modificarea intenţionată a
datelor unui experiment, citarea unor articole inventate);
d. Autoplagiatul (folosirea aceleiaşi lucrări la mai
multe examene);
110
Pentru detalii suplimentare, a se vedea https://cis01.ucv.ro/ documen-
te/files/cod_etica.pdf, accesat la data de 13.01.2020
112
e. Includerea unor date false în dosarul de concurs
sau de angajare etc.(ex. Falsificarea CV- ului,);
f. Plagiatul;
Plagiatul este o fraudă intelectuală.”

6.4. Referințe bibliografice

• Legea educației naționale nr.1/2011.


• Elena Emilia Ștefan, Etică și integritate academi-
că, Curs universitar, Editura Pro Universitaria, 2018.
• Mureșan, V. Managementul etic în organizații. Bu-
curești, România: Editura Universității din București, 2009.
• Petrescu, S. Globalizare – oportunități și temeri.
Revista de Geografie Politică, Geopolitică, Globalizarea
relațiilor inter-civilizaționale, VI(26), 2008.
• https://www.uvt.ro/files/c508b1ca9c5b73dc42afd
458775b8484226f0d49/, accesat la data de 13.01.2020.
• https://www.uaic.ro/wp-content/uploads/2013/12/
3CoduldeEtica.pdf, accesat la data de 13.01.2020.
• https://cis01.ucv.ro/documente/files/cod_etica.pdf,
accesat la data de 13.01.2020.
• https://dexonline.ro/definitie/integritate, accesat la
data de 12.01.2020

113
CAPITOLUL 7
GHIDUL DE INDENTIFICARE A PLAGIATULUI
ÎN LUCRĂRILE ȘTIINȚIFICE ADOPTAT
DE CONSILIUL NAȚIONAL DE ETICĂ
A CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE, DEZVOLTĂRII
TEHNOLOGICE ȘI INOVĂRII

Ghidul elaborat de către Ministerul Cercetării și


Inovării prin Consiliul Național de Etică a Cercetării Știin-
țifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării cuprinde urmă-
toarele prevederi111:

Obiective și definiții

Ghidul de indentificare a plagiatului ,,prezintă princi-


pii generale și bune practici (procedee specifice) în diagnos-
ticarea plagiatului. Poate fi un instrument util în diagnoza
cazurilor de nerespectare a deontologiei de cercetare științi-
fică. Este destinat, în principal, activității de la nivelul Consi-
liului Național de Etică dar poate fi folosit ca ghid și în alte
situații similare din spațiile academic-universitare.”
,,Orientează în prezent modul de aplicare a legii
206/2004 în soluționarea sesizărilor referitoare la lucrări
suspecte de plagiat supuse spre evaluare Consiliului Național
de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și
Inovării (CNECSDTI). Ghidul va fi periodic actualizat de
către CNECSDTI în funcție de cazuistica și de jurisprudența
în materia depistării și sancționării plagiatului.”
111
Pentru detalii suplimentare, a se vedea https://cnecsdti.research.gov.ro/
wp-content/uploads/cne/2017/12/Ghid_identificare_plagiat_final_site.pdf,
accesat la data de 14.01.2020
114
Ghidul oferă o definiție a plagiatului și autoplagiatului

,,Plagierea este preluarea de către un autor a unor


elemente din opera de creație intelectuală a altui autor și
prezentarea lor în spațiul public drept componente ale unei
opere proprii.
Plagiatul este rezultatul acțiunii de a plagia și se re-
feră la opera generată prin preluarea ilegitimă, intenționată
sau nu, din punct de vedere deontologic.”
Definiția oferită de către ghid este una complexă și
în deplină concordanță cu prevederile legii nr. 206/2004
privind buna conduită în cercetarea științifică, dezvoltarea
tehnologică și inovare și nu, în ultimul rând, cu opinia lite-
raturii de specialitate internaționale.
,,Autoplagiatul nu este plagiat, în sensul strict,
adoptat prin definiția dată. Preluarea în acest caz se face
nu după opera unui alt autor, ci din lucrări proprii autoru-
lui în discuție, dar fără specificarea faptului că opera actu-
ală reproduce total sau parțial o operă mai veche a acelu-
iași autor.
Autoplagiatul este de inclus mai mult în seria prac-
ticilor de conduită științifică inadecvată. Trebuie descura-
jat, însă, pentru că poate duce la recunoașteri profesionale
nefundamentate prin multiplicarea aceleiași lucrări ca fi-
ind probă de nouă producție intelectuală.
Gravitatea autoplagiatului, dar și a plagiatului din
operele altor autori, trebuie estimată în corelație cu mai
mulți factori asupra cărora vom reveni în secțiunea de
procedee. Preluarea unei părți dintr-un text semnat în cali-
tate de coautor fără specificarea clară a lucrării colective-
sursă este însă plagiat, care apare ca uzurpare a unui bun
colectiv în interes personal.”
115
Cu privire la sancțiunile aplicabile diferitelor mo-
duri de plagiat și autoplagiat, prezentul material nu face
nicio trimitere.
În schimb, ghidul face referire la ,,ideea că frauda in-
telectuală de tip plagiat trebuie, în primul rând, să fie corect
identificată și, ulterior, sancționată proporțional cu gravitatea
care îi este asociată si consecințele ei. O diagnosticare ine-
xactă duce, ca și în medicină, la tratament inadecvat.”

7.1. Principii și clasificări în analiza plagiatului

Prezentul ghid pune la dispoziție șase principii care


se aplică la toate domeniile de cercetare-dezvoltare:
,,Severitatea
Plagierea în cadrul unei opere este cu atât mai seve-
ră cu cât preluările ilegitime a) au o mai mare extensie, b)
sunt localizate în zone mai importante din arhitectura lu-
crării, c) decurg nu din necunoașterea bunelor practici de
redactare și c) se înscriu în mai mare măsură într-o serie
repetitivă pentru autorul respectiv.
Extrinsec, dar cumulativ, contează și avantajele pe
care autorul în cauză le obține din plagiere.
Combinația text plagiat/text original nu exclude
plagiatul
Prezența unei părți originale și corect editate în mate-
rialul supus evaluării nu compensează în niciun fel plagiatul
dovedit pentru alte părți ale aceluiași material. Desigur, con-
strucția lucrării prin alternanța de secțiuni originale și plagia-
te trebuie luată in considerație la stabilirea procedurilor de
sancționare. Evaluarea, însă, trebuie să semnaleze și să dife-
rențieze clar ceea ce este „bolnav” și, ceea ce este „sănătos”
în lucrare.
116
Plagiatul este preluare de text, dar poate fi și
preluare de idei
Constituie plagiat atât preluarea de idei cât și prelu-
area de text fără citările de rigoare.
Furtul intelectual are loc prin parafrazarea unor
idei, fără semnalarea intenționată a legăturii dintre lucra-
rea care expune și lucrarea sursă a ideii.
Așa cum specifică și definiția din legea 206/2004,
dar și documentele de referință internaționale, există și un
plagiat prin preluare frauduloasă de cuvinte sau de text.
Plagiatul este furt din opera altui autor, nu a unor
idei sau a unor cuvinte, ci a unor idei exprimate prin cu-
vinte sau a unor cuvinte care exprimă idei.
Bunele practici de integritate nu sunt dependen-
te de contextul legal
În pofida variațiilor de context social-politic și de
etapă de dezvoltare a cercetării științifice, în România a
existat tot timpul și o cultură a bunelor practici în materie
de integritate în prezentarea rezultatelor de cercetare.
Contactul cu modelele occidentale de bune practici în
domeniu, mai simplu sau mai dificil, a existat în permanență.
Plagiatul din lucrări colective
Preluarea fără citările de rigoare din lucrări semnate
în calitate de coautor poate fi tot o formă de plagiat dacă
se face pe scară largă, repetată și poate aduce prejudicii de
imagine celorlalți coautori.
Plagiatul și „cunoașterea comună”
Suspiciunea de plagiat nu se poate extinde și asupra
creațiilor intelectuale care intră în categoria a ceea ce se
cheamă ”cunoașterea comună”. Principiul trebuie aplicat,
însă, cu rigoarea cuvenită spiritului său.

117
Formulările interpretative asupra unor texte norma-
tive sau asupra unor date de largă cunoaștere publică sau a
unor evenimente istorice nu sunt, în sine, texte normative
sau simple descrieri de fapte și evenimente. Prezența unor
astfel de formulări interpretative preluate din operele altor
autori, fără citările de rigoare, sunt tot plagiat, ca formulări
care au marcă de originalitate asociată unui autor anume.

7.2. Procedee prevăzute în Ghid

,,I. Severitatea plagiatului.


Plagierea, la nivelul unei opere date, poate avea
grade diferite de severitate.
Patru criterii sunt definitorii pentru diagnosticarea
severității plagierii: extensia preluărilor ilegitime, localiza-
rea lor în arhitectura lucrării, caracterul realmente voluntar
sau involuntar al actelor de plagiat și repetabilitatea acte-
lor de fraudă ale autorului în diferite lucrări.
Un al cincilea criteriu de gravitate a plagiatului este
de natură extrinsecă și se referă la avantajele obținute,
nemeritat, de către autor ca urmare a plagierii.
Criterii de evaluare a severității:
1. Numărul de paragrafe plagiate. Cu cât numă-
rul de paragrafele copiate ca atare (verbatim), în bloc, este
mai mare, cu atât probabilitatea de intenționalitate în pla-
giere este mai mare.
2. Numărul de cuvinte. Cu cât numărul de cuvinte
identificate în paragrafele copiate ca atare, în bloc, este
mai mare, cu atât probabilitatea de intenționalitate în pla-
giere este mai mare.
118
3. Plagierea parafrazărilor. Preluarea nelegitimă,
fără citările de rigoare, de către autorul III (C) a parafrază-
rilor pe care autorul II (B) le-a realizat după texte ale auto-
rului I (A) este semn sigur de intenționalitate a plagiatului
practicat de autorul de evaluat (C).
Sunt mai multe variante ale acestui gen de furt intelectual:
3.1. Preluarea incorectă de către C se face atât pen-
tru parafrazare cât și pentru citarea semnate de B cu referi-
re la A. Altfel spus, plagiatorul își asuma atât interpretarea
dată de B despre A cât și modul în care B citează lucrarea
semnată de A. Probabilitatea ca un astfel de lanț de simili-
tudini între plagiatorul C și sursa plagiatului (autorul B) să
fie întâmplătoare este practic, nulă.
3.2. Preluarea incorectă de către C se face pentru pa-
rafrazarea textului semnat de B despre A, fără a mai mențio-
na, însă, trimiterea bibliografică cu care B s-a raportat la lu-
crarea semnată de A. Probabilitatea ca și C și B să parafraze-
ze identic textul semnat de A este apropiată de zero.
3.3. Preluarea ca atare de către C a unor citări inco-
recte ale autorului B despre un text semnat de A.
4. Practicarea plagiatului de tip mozaic: se preia
un bloc de text, fără citarea de rigoare, iar în interiorului
textului respectiv se înlocuiesc cuvinte, dar cu păstrarea
structurii de ansamblu a frazării.
5. Localizarea plagiatului în introducerea lucrării
ca zonă de definire a obiectivelor de cercetare, în partea de
prezentare a metodologiei proprii, contribuțiilor originale
și concluziilor constituie circumstanțe agravante în di-
agnosticarea severității plagiatului.
6. Falsitatea motivației de necunoaștere a bune-
lor practici de citare.
O astfel de situație apare atunci când persoana sus-
pectă de plagiat a) susține în apărarea sa ideea că ”atunci

119
când am scris eu teza sau articolul nu se știau toate aceste
reguli de citare corectă de astăzi” dar b) are în propria lucra-
re secvențe multiple în care citează corect. Este o autoinfir-
mare a motivației pe care o dă pentru plagiat. Nu poți susține
că nu ai știut regulile citării prin ghilimele și note de subsol
dacă în aceeași lucrare citezi, cu multiple ocazii, corect.

II. Recunoașterea plagiatului prin norme cantitative

1. Dacă textul preluat fără citările de rigoare depă-


șește limita unei posibile memorări de cuvinte succesive -
variabilă, desigur, pentru domenii diferite, dar și pentru
persoane - atunci se poate vorbi de probabilitate sporită de
plagiat cuvânt cu cuvânt.
2. Pentru științele exacte și pentru discipline cu
înalt grad de formalizare, această limită poate fi mai mare.
În astfel de cazuri de formalizare puternică a abordării este
normal ca formulările standardizare extinse să aibă o largă
circulație în spațiile profesionale. Revine specialiștilor din
domeniu să estimeze dacă textele standard preluate fără
citare pot fi considerate drept cunoaștere comună.
3. Situația de mai sus nu trebuie să fie confundată, în-
să, cu un pretins drept de a prelua, fără citare corectă, inter-
pretarea unor acte normative, realizată de către alți autori.
4. Contează foarte mult și cât anume se preia, fără
citare corectă, explicită, din surse relevante pentru cunoaș-
terea comună.
5. Severitatea plagiatului în funcție de dimensiunea
fraudei intelectuale este variabil sancționată de la societate
la societate, de la domeniu la domeniu.

120
6. Contează mai mult intenționalitatea dovedită a
plagiatului decât cantitatea acestuia, estimată prin analize
de similitudine. În măsura în care plagiatul intenționat în
lucrarea de referință este dovedit ca fiind repetitiv, indife-
rent de partea din lucrare afectată, atunci diagnosticarea
plagiatului prin intenționalitate devine prioritară ca impor-
tanță față de estimarea cantitativă a textelor preluate inco-
rect sub aspectul deontologiei profesionale.
7. Dacă totuși se apelează la estimări cantitative ale
plagiatului este indicat ca acestea să fie atât de tip procen-
tual, relativ, cât și în cifre absolute, eventual de număr de
cuvinte. Ceea ce se incriminează prin deciziile asupra pla-
giatului în sferă academică și de cercetare este intenția
realizată de a plagia. (...) Stipularea unui prag procentual
de text care poate fi plagiat fără probleme este cu conse-
cințe negative grave, ușor de estimat. Stabilirea la nivel
central a unui prag oficial sau acceptabil de x% până la
care se poate plagia va avea consecințe negative ușor de
estimat pentru practica academică din învățământ și din
publicistica de specialitate.

III.Falsa problemă a cunoașterii comune

Ieșirea din capcana toleranței la plagierea textelor


normative sau de cunoaștere comună.
Faptul că anumite texte preluate incorect se referă
la evenimente istorice cunoscute sau la interpretarea unor
acte normative nu face justificabil în niciun fel actul de
plagiere. Detaliile de interpretare și modul de frazare sunt
marcă de originalitate și trecerea lor în pachetul ”plagiatu-

121
lui care poate fi justificat prin caracterul neimportant al
textului” nu poate fi acceptată.

IV. Autori fantomă

Suspiciunea de implicare a unor autori fantomă


(ghost writers) este greu de verificat dar poate fi întărită prin:
- listarea unui număr mare de referințe la bibliogra-
fie care nu apar explicit folosite în lucrare, în pofida faptu-
lui că în aceeași lucrare apar frecvent citări corecte;
- erori repetate în text,
Preluarea prin traducerea unor texte, de orice fel,
dintr-o limbă străină și prezentarea lor – în bloc compact
sau în stil mozaicat - ca text propriu nu este decât altă
formă de plagiat intenționat.

V. Expertiza de evaluare a plagiatului

1. Sunt necesare expertize multiple, transparente, în


evaluarea suspiciunilor de plagia.
2. Implicarea unor specialiști independenți în di-
agnosticarea cazurilor de plagiat este obligatorie.
3. Aplicațiile informatice care duc la estimarea ponde-
rii pe care o au textele din lucrarea de referință si-
milare cu alte texte semnate de alți autori, prezente
pe internet, nu pot suplini evaluările experților prin
analize calitative.
4. Aplicațiile informatice care duc la estimarea ponde-
rii pe care o au textele din lucrarea de referință si-
milare cu alte texte semnate de alți autori, prezente

122
pe internet, nu pot suplini evaluările experților prin
analize calitative.

7.3. Modalități de citare corectă surselor bibliografice

Cele mai cunoscute stiluri sunt:

1. APA ( American Psychological Association)

Conform acestui stil de citare, autorul și anul apari-


ției lucrării sunt cele care sunt scoase în evidență.
Citarea apare în text sub două forme: în paranteză
(Dogaru, 2002: 23) sau narativ Dogaru (2008:23) a scris
despre Drept civil.
Referințele alcătuiesc bibliografia și cuprind în to-
talitate datele de identificare ale lucrării citate: ,,Dogaru,
I.(2002), Drept civil. Ideea curgerii timpului și consecințe-
le ei juridice. București: All Beck.”

2. MLA (Modern Lnaguage Association)

Acest stil de citare este cel mai uzitat de către co-


munitatea academică.
Regulile de bază MLA, de pe site-ul Universității
Pardue, de exemplu:
-https://owl.english.purdue.edu/owl/resource/747/01/
-http://www.mla.org/MLA-Style/What-s-New-in-
the-Eighth-Edition

123
3. Chicago

Este un stil clasic de citare și presupune citarea prin


note (de subsol sau de sfârșit de capitol/lucrare).
,,În același timp, stilul e eficient pentru credibilitatea
indicării surselor în contextul unei suspiciuni de plagiat
sau testări a similitudinii.”112
Regulile de bază ale stilului Chicago, pe site-ul Uni-
versității Pardue, de exemplu:
– https://owl.english.purdue.edu/owl/resource/717/0

4. Harvard

Este cunoscut publicului prin modalitatea simplă, ca-


re pun accent pe autor și dată, dar se adaptează multitudi-
nii de tipuri de surse și suporturi.(hârtie, digital)
Regulile de bază ale stilului, pe site-ul Imperial Col-
lege of London, de pildă:
–http://www.imperial.ac.uk/media/imperial-college/
administration-and-support-services /library/public/Harvard.pd
Dintre multele tutoriale sau ghiduri:
-https://redactareacademica.wordpress.com/2015/04/
28/tutorial-stil-de-citare-apa/comment-page-1/
- https://redactareacademica.wordpress.com/2015/04/
28/tutorial-stil-de-citare-apa/comment-page-1/
- http://www.humanistica.ro/meniu/Reguli%20de%
20citare.pdf

112
Liviu Papadima (coord), Deontologie Academică, Curriculum-cadru,
Editura Universității din București, 2018, p. 51.
124
– https://redactareacademica.wordpress.com/2015/
04/28/tutorial-stil-de-citare-apa/comment-page-1/ – A gu-
ide to the APA 6th ed. referencing style (http://www.
apastyle.org/manual/) – http://www.humanistica.ro/meniu/
Reguli de citare.pdf – Ghid de scriere academică pentru
studenți, SAR, ANOSR, 2017 (http://www.romania curata.ro/
wp-content/uploads/2017/07/Ghid-de-scriere-academică-
pentru-studenți.compressed-1.pd
Câteva reguli de bază, așa cum le-a sistematizat
Leslie Stebbins113:
,,– Când faci copy-paste dintr-o sursă, copiază în-
treaga citare (autor, titlul, dată, editură);
– Când citezi de pe o pagină de web, pune și data
accesării;
– Fie pui toate notele într-un document Word
(‖depozitul‖ tău), marchează (de ex. color) textul care nu e
al tău astfel încât, atunci când te apuci de scris, să nu în-
curci ce scrii tu cu ce ai copiat din alții;
– Folosește bold sau ( ) pentru comentarii sau para-
fraze care sunt cu cuvintele tale;
– E util să scrii cu cuvintele tale rezumatul ideilor,
esența conținutului pe care s-ar putea să-l folosești în lucrare
(nu uita să indici din ce este dedus rezumatul, esența);
– Orice notă de mână, pune-o în format electronic
și stochează în ,,depozitul” de Note;”

113
Leslie F. Stebbins, Student Guide to Research in the Digital Age: How to
Locate and Evaluate Information Sources (Westport, CT: Libraries Unlimi-
ted, 2006), 155, http://www.questia.com/read/119705542/student-guideto-
research-in-the-digital-age-how.p.155
125
7.4. Referințe bibliografice

• Liviu Papadima (coord), Deontologie Academică,


Curriculum-cadru, Editura Universității din București, 2018.
• Leslie F. Stebbins, Student Guide to Research in
the Digital Age: How to Locate and Evaluate Information
Sources (Westport, CT: Libraries Unlimited, 2006), 155,
http://www.questia.com/read/119705542/student-guideto-
research-in-the-digital-age-how.
•https://cnecsdti.research.gov.ro/wpcontent/uploads
/cne/2017/12/Ghid_identificare_plagiat_final_site.pdf,
accesat la data de 14.01.2020.

126
Bibliografie selectivă

1. Cărți, cursuri, tratate, monografii, articole, acte nor-


mative:

• A. Sandu, Elemente etice implicate în propunerea


de cercetare. Suceava România: Universitatea ,,Ștefan cel
Mare” din Suceava. Disponibil la http://www.eiaecsad.
usv.ro/manuale/Elemente-etice.pdf.
• American Psychological Association (APA). Pu-
blication manual of the American Psychological Associa-
tion (5th ed.) Waghington, DC, SUA: American Psycho-
logical Association.
• Andrei Avram, Cătălin Berlic, Bogdan Murgescu,
Mirela Luminița Murgescu, Marian Popescu, Cosmina
Rughiniș, Dumitru Sandu, Emanuel Socaciu, Emilia Șer-
can, Bogdan Ștefănescu, Simina Elena Tănăsescu, Sanda
Voinea, coordonatorː Liviu Papadima, Deontologie Aca-
demică, Curriculum-Cadru, Editura Universității din Bu-
curești, 2018.
• Antonio Sandu, Bogdan Popoveniuc (coordona-
tori), Etică și integritate în educație și cercetare, Tritonic
Books, București, 2018.
• Bujorel Florea, Reflecții privind plagiatul (II), în
R.R.D.P.I. nr. 2/2017.
• C. Cozma, L. Măgurianu, în M. M. Pivniceru, C.
Luca (coord), Deontologia profesiei de magistrat. Repere
contemporane, Editura Hamagiu, București.
• Carta Universitară a Universității Nicolae Titules-
cu București.

127
• Cezar Basno, Nicolae Dardac, Consultații privind
lucrarea de diplomă în învățământul superior economic,
Editura Didactică și Pedagogică, R. A, București, 1996.
• Codul de etică și deontologie profesională a per-
sonalului de cercetare-dezvoltare.
• Coravu, R. (2013) Ce este plagiatul şi cum poate
fi prevenit (dacă se doreşte). Revista de Bibliologie şi Şti-
inţa Informării, 24 (2).
• Dan Claudiu Dănișor, Ion Dogaru, Gheorghe Dă-
nișor, Teoria generală a dreptului, Ediția 2, Curs universi-
tar, Editura C.H. Beck , București, 2008.
• Elena Emilia Ștefan, Etică și integritate academi-
că, Curs universitar, Editura Pro Universitaria, 2018.
• Emanuel Socaciu, Constantin Vică, Emilian Mi-
hailov, Toni Gibea, Valentin Mureșan, Mihaela Constan-
tinescu, Etică și integritate academică, Editura Universită-
ții din București, 2018.
• Florea S. Plagiatul și încălcarea drepturilor de au-
tor. Disponibil la httpsː//www.juridice.ro//plagiatul-si-
incalcarea-drepturilor-de-autor.html.
• Florea S. Plagiatul și încălcarea drepturilor de au-
tor. Studiu comparat de jurisprudență. Curierul judiciar, 9.
• Hotărârea de Guvern nr. 681/2011 privind aproba-
rea Codului studiilor universitare de doctorat, publicat în
M.Of. nr. 551 din 03.08.2011, cu ultima modificare prin
Hotărârea de Guvern nr134/2016, publicat în M. Of. nr.
182 din 10.03.2016.
• International Committee of Medical Journal Edi-
tors (ICMJE). 1979. Recommendations for the Conduct,
Reporting, Editing and Publication of Scholarly Work in
Medical Journals (Vancouver Convention). Disponibil la
https://www.etikkom.no/en/library/practical-
128
information/legal-statutes-and-guidelines/the-vancouver-
recommendations/.
• Julia D. Laeousse Dicționar de filosofie, Editura
Univers Enciclopedic, București, 1996.
• Legea nr. 1/2011 privind Legea educației naționa-
le actualizată.
• Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în cer-
cetarea științifică, dezvoltarea tehnologică și inovare.
• Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drep-
turile conexe.
• Leslie F. Stebbins, Student Guide to Research in
the Digital Age: How to Locate and Evaluate Information
Sources (Westport, CT: Libraries Unlimited, 2006), 155,
http://www.questia.com/read/119705542/student-guideto-
research-in-the-digital-age-how.
• M. Djuvara, Eseuri de filosofie a dreptului, Ed.
Trei, Bucrești, 1997.
• Maurer Hermann, F. Kappe, Bilal Zaka.
,,Plagiarism- A Survey.” Journal of Universal Computer
Science, vol 12, no 8 (2006).
• Mihaela Miroiu (coord.); Daniela Cutaș; Ana Bu-
lai; Liviu Andreescu; Daniela Ion. Etica în universități.
Cum este și cum ar trebui să fie: cercetare și cod. Româ-
nia: Ministerul Educației și Cercetării, 2005; respectiv
Silvia Puiu; Radu Florin Ogarca. „Ethics Management in
Higher Education System of Romania”. În: Procedia Eco-
nomics and Finance, nr. 23, 2015.
• Miroiu, M. (coord), Bulai, A., Cutaş, D., Andre-
escu, L., & Ion, D. (2005) Etica în universităţi. Cum este şi
cum ar trebui să fie: Cercetare şi cod, Proiect, Bucureşti:
Facultatea de Ştiinţe Politice, Şcoala Naţională de Studii
Politice şi Administrative, Fundaţia Konrad Adenauer şi Mi-
129
nisterul Educaţiei şi Cercetării, disponibil online la adresa
http://www.edu.ro/index.php/rap_rez_desc_sitstat/ 2760.
• Mureșan, V. Managementul etic în organizații. Bu-
curești, România: Editura Universității din București, 2009.
• P. Pescatore, Introduction à la science du droit,
Centre universitaire de l`Ếtat, Louxembourg, 1978.
• Petrescu, S. Globalizare – oportunități și temeri.
Revista de Geografie Politică, Geopolitică și GeoPolitică,
Globalizarea relațiilor inter-civilizaționale, VI(26), 2008.
• Septimiu Chelcea, Cum să redactăm o lucrare de
licență, o teză de doctorat, un articol științific în domeniul
științelor socio-umane, ediția a IV-a revizuită și adăugită,
Editura Comunicare.ro, București, 2007.
• Shafir, M. (2012) Reguli antiplagiat Harvard dispo-
nibil online la adresa http://www.romaniacurata.ro/reguli-
antiplagiat-harvard-2942.htm;
• Swedberg, K. Who is an author?. European Jour-
nal of Heart Failure, 10(6).
• Turnitin. (2012) White Paper: The Plagiarism Spec-
trum, produs de iParadigms, disponibil online la adresa
http://pages.turnitin.com/plagiarism_spectrum.html.
• Universitatea Babeș-Bolyai. (2014) Ghid împotriva
plagiatului, disponibil online la adresa http://polito.ubbcluj.ro/
scoaladoctorala/?page_id=214
•Vasiliu E. Miracolul unei definiții invizibi-
leːplagiatul. Disponibil la httpː//www.contributors.ro//unei-
definitii- invizibile-plagiatul/.

2. Surse online:

• https://dexonline.ro/definitie/morala, accesat la
data de 03.01.2020.
130
• http://pe.forhe.ro/sites/default/files/metodologie_
etica_consultare.pdf accesat la data de 04.01.2020.
•https://lege5.ro/Gratuit/ge3tenzrhe3q/ordinul-nr-
4783-2017-privind-aprobarea-regulamentului-de-
organizare-si-functionare-a-consiliului-de-etica-si-
management-universitar, accesat la data de 04.01.2020.
• http://www.cnatdcu.ro/wp-content/uploads/2011/
04/ANEXA-ROF.pdf, accesat la data de 04.01.2020.
• https://cnecsdti.research.gov.ro/, accesat la data de
04.01.2020.
• http://cis01.ucv.ro/documente/files/carta universi-
tatiidincraiova.pdf, accesat la data de 05.01.2020.
• https://cis01.ucv.ro/documente/files/cod_etica.pdf,
accesat la data de 05.01.2020.
•https://www.ubbcluj.ro/ro/despre/organizare/files/
etica/Codul_Etic_al_UBB.pdf, accesat la data de
05.01.2020.
• https://www.uvt.ro/files/c508b1ca9c5b73dc42afd
458775b8484226f0d49/, accesat la data de 05.01.2020.
• https://www.uaic.ro/wp-content/uploads/2013/12/
3CoduldeEtica.pdf, accesat la data de 05.01.2020.
•https://www.google.com/search?q=codul+de+etica
+si+deontologie+profesionala+al+personalului+de+cercet
are-dezvoltare&rlz=1C1CHBF_roRO858RO858&oq
=codul+&aqs=chrome.0.69i59l3j0j69i57j0l3.3707j0j8&so
urceid=chrome&ie=UTF-8, accesat la data de 06.01.2020.
• https://dexonline.ro/definitie/plagiat, accesat la
data de 07.01.2020.
•http://www.cse.uaic.ro/_fisiere/Documentare/Supo
rturi_curs/II_Metodologia_cercetarii.pdf, accesat la data
de 10.01.2020.
131
• https://ro.wikipedia.org/wiki/Legea_dreptului_de_
autor#cite_note-2, accesat la data 12.01.2020.
• https://ro.wikipedia.org/wiki/Drepturi_de_autor, acce-
sat la data de 12.01.2020.
•https://europa.eu/youreurope/business/running-
business/intellectual-property/copyright/index_ro.htm?pk_
campaign=YEB_Search2019-20&pk_medium=banner1&
pk_source=google_ro&_pmclid=b_10715667_wp_39808
39_k_3466728, accesat la data de 12.01.2020.
•https://cnecsdti.research.gov.ro/wpcontent/uploads
/cne/2017/12/Ghid_identificare_plagiat_final_site.pdf,
accesat la data de 14.01.2020

132
CUPRINS

INTRODUCERE ......................................................................... 5

CAPITOLUL 1. ETICA UNIVERSITARĂ............................ 11


1.1. Delimitări conceptuale ......................................................... 11
1.2. Semnificațiile valorilor etice universitare ............................ 13
1.3. Universitate morală versus universitate imorală .................. 22
1.4. Autonomia universitară ........................................................ 25
1.4.1. Consiliul de Etică și Management Universitar -
C.E.M.U .................................................................................. 27
1.4.2. Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și
Certificatelor Universitare - C.N.A.T.D.C.U ............................. 29
1.4.3. Consiliul Național de Etică a Cercetării Științifice,
Dezvoltării Tehnologice și Inovării - CNECSDTI .................. 31
1.4.4. Rolul comisiilor de etică în cadrul instituțiilor care fac
parte din sistemul național de cercetare-dezvoltare ................. 33
1.5. Referințe bibliografice.......................................................... 35

CAPITOLUL 2. CONȚINUTUL CARTEI UNIVERSITARE


ȘI PRINCIPALELE CODURI DE ETICĂ ALE
UNIVERSITĂȚILOR DIN ROMÂNIA.................................. 37
2.1. Importanța Cartei universitare în mediul academic ................. 37
2.2. Principalele coduri de etică ale universităților din România 39
2.2.1. Universitatea din Craiova .............................................. 41
2.2.2. Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca..................... 43
2.2.3. Universitatea Nicolae Titulescu din București .............. 45
2.2.4. Universitatea de Vest Timișoara ................................... 50
2.2.5. Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași .................. 53
2.3. Codul de etică și deontologie profesională al personalului de
cercetare-dezvoltare .................................................................... 55
2.4. Referințe bibliografice.......................................................... 60

CAPITOLUL 3. PLAGIATUL ................................................ 62


3.1. Clarificări conceptuale ......................................................... 62
3.2. Sancțiuni pentru plagiat și autoplagiat ................................. 64
133
3.3. Tipuri de plagiat ................................................................... 65
3.4. Acte normative cu incidență în domeniul plagiatului și
autoplagiatului ............................................................................. 68
3.5. Evoluția normativă a Consiliului Național de Etică a
Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării
(CNECSDTI) ............................................................................... 70
3.6 Referințe bibliografice........................................................... 74

CAPITOLUL 4. IDEEA DE BUNĂ CONDUITĂ ÎN


CERCETAREA ȘTIINȚIFICĂ ............................................... 76
4.1. Aspecte generale .................................................................. 76
4.2. Tipuri de abateri de la buna conduită în codurile de etică
universitară .................................................................................. 77
4.3. Sancțiuni pentru încălcarea normelor de bună conduită în
cercetarea științifică și activitatea universitară ............................ 80
4.4. Rolul Comisiei de etică în cadrul universităților conform
legislației educației naționale nr. 1/2011 ..................................... 86
4.5. Referințe bibliografice.......................................................... 88

CAPITOLUL 5. PRINCIPALELE REGLEMENTĂRI


PRIVIND DREPTUL DE AUTOR ȘI DREPTURILE
CONEXE CU INCIDENȚĂ ÎN ACTIVITATEA
ȘTIINȚIFICĂ ............................................................................ 90
5.1. Aspecte introductive și parcursul legislativ al actului
normativ în vigoare ..................................................................... 90
5.2. Reglementări privind drepturile autor .................................. 94
5.3 Referințe bibliografice........................................................... 98

CAPITOLUL 6. INTEGRITATE ACADEMICĂ ................ 100


6.1. Aspecte introductive ........................................................... 100
6.2. Principii și valori ce rezultă din legea educației naționale
nr. 1/2011 .................................................................................. 103
6.3. Prevederi ale Codurilor de etică și integritate ale universităților
din România cu privire la integritatea academică ........................ 105
6.3.1. Codul de etică al Universității de Vest din Timișoara .. 106

134
6.3.2. Codul de etică și deontologie profesională al Universității
Ioan Cuza din Iași .................................................................. 111
6.3.3. Codul de etică și deontologie al Universității din
Craiova ................................................................................... 112
6.4. Referințe bibliografice........................................................ 113

CAPITOLUL 7. GHIDUL DE INDENTIFICARE A


PLAGIATULUI ÎN LUCRĂRILE ȘTIINȚIFICE ADOPTAT
DE CONSILIUL NAȚIONAL DE ETICĂ A CERCETĂRII
ȘTIINȚIFICE, DEZVOLTĂRII TEHNOLOGICE ȘI
INOVĂRII................................................................................ 114
7.1. Principii și clasificări în analiza plagiatului ................... 116
7.2. Procedee prevăzute în Ghid ............................................ 118
7.3. Modalități de citare corectă surselor bibliografice ......... 123
7.4. Referințe bibliografice .................................................... 126

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ ............................................. 127

135
Tipărit în România

Craiova, Aleea Teatrului, nr. 2, Bloc T1, parter


Tel/fax: 0251/414 003; 0351/401 501
Mobil: 0722 216 508; 0741 205 715
e-mail: editurasitech@yahoo.com; office@sitech.ro