Cezara este personajul principal din nuvela cu acelasi nume
scrisa de Mihai Eminescu. Ea face parte din categoria femeilor care topesc inimi de gheata. Cezara era de o frumusete dumnezeiasca. Cezara e caracterizata direct de catre autor: “Fata ei era de-o albeata chihlimbarie intunecata numai de-o viorie umbra, acei ochi de-un albastru intuneric care sclipesc in umbra genele lungi si devin prin asta mai dulci, mai intunecosi, mai demonici. Parul ei blond pare-o bruma aurita, gura dulce, cu buza de desupt putin mai plina, parea ca cere sarutari, nasul fin si barbia rotunda si dulce”. Cezara este caracterizata indirect prin faptele sale: ea isi cerea iertare pentru dragostea ce o purta in suflet. Pentru a obtine dragostea lui Ieronim, e gata de orice, chiar si sa se umileasca in fata lui: “Iarta dac-o femeie iti spune ca te iubeste / cind te iubesc, cind as primi sa fiu servitoarea ta, numai sa ma suferi intr-un colt al casei in care vei locui tu, sa suferi ca sa sarut perina pe care va dormi capul tau”. Cezara este o tânără frumoasă, fiica marchizului Bianchi, un om „sărac, desfrânat, jucător”, care e dispus să-şi vândă fiica marchizului bogat Castelmare „dacă i s-ar plăti preţul pe care îl cere”. Prin trasaturile ei fizice se defineste ca personaj romantic: „Dar ce frumoasă, ce plină, ce amabilă era!”. Femeia este imploratoare, patetica, dar si orgolioasa (constienta de frumusetea si tineretea ei, de vraja ei seducatoare), intuitiva si sentimentala, senzuala dar si sfioasa, supusa si totodata provocatoare, o alta „Floare albastra". Se observa in opera lui Eminescu, chipul angelic si perfect al femeii. Pe lângă faptul că era de o frumuseţe dumnezeiască, ea mai era „curioasă şi neastimpărată”. Cezara se aseamana cu Catalina, personajul poemului “Luceafarul” scris tot de Mihai Eminescu. Ele ambele erau niste personaje romantice si visatoare. Ele reprezinta chipul ideal al femeii poetului: ochi albastri, parul blond. Totusi, Cezara intr-un sfirsit s-a regasit cu Ieronim, iar Catalina a ramas cu Catalin, nu cu Luceafarul la care visa. In opinia mea, femeia cu frumusetea ei a reusit sa topeasca inima de gheata a celui pe care il iubea. In nuvela sa, Eminescu a caracterizat-o pe Cezara intr-un mod absolut si sublim pe care nu-l va uita nimeni niciodata. Pot spune cu desavirsire ca Cezara este un personaj tipic romantic.