Aparatul

respirator – curs 1
 Bronsitele
 Bronsita este o inflamatie a pasajelor bronsice,
caile respiratorii care conecteaza traheea la
plamani.
 Interiorul fiecarui pasaj bronsic este captusit cu o
mucoasa umeda, ale carei celule sunt ciliate.
Cilii se misca de jos in sus, antrenand astfel
impuritatile spre exterior.
Desi mucusul si firele de par din fosele nazale
opresc trecerea prafului si a altor impuritati care
se pot afla in aerul inspirat, se poate ca agenti
patogeni sau noxe sa treaca, mergand spre
plamani. Tusea este reactia naturala a corpului
la aceasta invazie.
 Agentii patogeni sau noxele
provoaca inflamarea cailor
bronsice iar ca raspuns la
inflamatie, mucusul este produs
in exces. Inflamatia si
producerea de substanta
mucoasa in exces pot distruge
cilii responsabili cu curatarea
cailor respiratorii. Cilii deteriorati
isi pierd capacitatea de a
functiona, mucusul
obstructioneaza caile respiratorii,
ceea ce face dificila respiratia,
deci aportul de oxigen scade.
 BRONSITA
ACUTA, care
dureaza mai
putin de sase
saptamani
 BRONSITA
CRONICA,
care este
recurenta si
apare frecvent
de-a lungul a
doi sau mai
multi ani
Bronsita acuta

 Bronsita acută cunoscută și ca o răceală toracică, este o inflamație

pe termen scurt a bronhiilor.
 Cel mai frecvent simptom este tusea. Alte simptome: expectoratia
mucoasa, respirația șuierătoare, dificultatea de respirație, febra și
disconfortul toracic.

În mai mult de 90% din cazuri, cauza este o infecție virală. Aceste
virusuri se pot răspândi prin aer când oamenii tușesc sau prin contact
direct. Factorii de risc includ expunerea la fumat, praf și alte poluări
atmosferice.
 Bronhopneumopatia cronica
obstructive
(BPOC)
 Bronhopneumopatia obstructivă cronică
(BPOC) este o boală caracterizată prin
limitarea partial reversibilă a fluxului de
aer; limitarea este progresivă şi se asociază
cu un răspuns inflamator anormal al
plămânului la particule nocive sau noxe.
Presupune asocierea a 2 entitati clinice:
 Bronsita cronica+Emfizem pulmonar
Diagnosticul pozitiv în BPOC
 1. Vârsta > 35-40 ani
 2. Simptomatologia care include:
 Tuse
-> cronică: minim trei luni pe an, doi ani consecutiv = diagnostic de bronşită
cronică
-> deseori productivă, cu spută mucoasă şi uneori mucopurulentă
-> predominant matinală (“toaleta bronşică”)
 Dispnee
-> simptomul central în BPOC
-> apare iniţial la eforturi mari: alergat, cărat greutăţi mari, muncă
fizică grea; pacientul nu mai poate face aceleaşi eforturi ca
persoanele de aceeaşi varstă;
-> lent progresivă (in ani) de la eforturi mari, la eforturi minime (vorbit) şi
chiar in repaus; uneori poate apărea şi in crize diurne sau nocturne,
uneori insoţite de wheezing;
-> NU este proporţională cu gradul afectării funcţiei ventilatorii
(spirometrie).
 Producţie cronică de spută
 3. Expunerea la factori de risc
 Fumatul de ţigarete: cel mai important factor de risc pentru BPOC. Pipa, trabucul şi alte
tipuri de fumat populare în alte ţări sunt de asemenea factori de risc. Expunerea pasivă la
fumul de ţigară poate contribui la apariţia bolii.
Alte cauze documentate:
 Noxe din mediu: prafuri şi vapori iritanţi, fumuri - când expunerile sunt suficient de
intense sau de prelungite
 Poluarea aerului de interior provenit de la combustibilul folosit pentru gătit sau încălzit, în
spaţii insuficient ventilate.
 Poluarea aerului de exterior - adaugă un plus de încărcătură de particule inhalate, rol
incomplet înţeles.
 Infecţiile respiratorii în prima copilărie sunt asociate cu reducerea funcţiei pulmonare şi
creşterea simptomelor respiratorii la maturitate.
 4. Examenul fizic care poate releva:
 obezitate sau hipoponderalitate;
 semne de obstrucţie: expir prelungit (durata auscultatorie a expirului este
egală sau mai lungă decat a inspirului), raluri sibilante şi ronflante, expir cu
buzele ţuguiate;
 semne de hiperinflaţie: torace “în butoi” (diametru antero-posterior mărit),
hipersonoritate la percuţie, diminuarea murmurului vezicular, atenuarea
zgomotelor cardiace;
 semne de insuficienţă respiratorie: cianoză centrală, alterarea stării de
conştienţă.
spirometria

 Tabloul clinic al BPOC (istoric + examen fizic) este relativ nespecific, mai
ales în formele uşoare şi moderate de boală. De aceea este necesară
confirmarea diagnosticului prin spirometrie, care permite în plus şi
stadializarea bolii.
În absența spirometriei diagnosticul de BPOC este incert.
Spirometria măsoară:
 - Capacitatea vitala (CV)
 - Volumul expirator maxim pe secundă (VEMS sau FEV1),
 Raportul VEMS/CV
Rezultatele sunt exprimate în procente din valoarea prezisă.
Obstrucţia căilor aeriene este definită ca VEMS <80% din valoarea prezisă
şi VEMS/CV < 70% din valoarea prezisă.
 Examene complementare
DIAGNOSTIC
DIAGNOSTIC IMAGISTIC
DE LABORATOR

 Radiografie toracica
 Gazometria sângelui arterial
 Fibrobronhoscopie, prelevare
 Dozarea alpha-1 antitripsinei aspirat brosic
 Testul de mers de 6 minute  Examen CT toracic cu substanţă
de contrast iv
 Examenul microscopic al sputei (frotiu
gram şi cultură)  Ecocardiografie
 Hemoleucogramă
 Explorarea funcţiei renale, hepatice,
electroliţi
 Coagulare, Ddimeri cantitativ
 ECG
Clasificarea în funcţie de severitate
a BPOC (clasificarea GOLD)
Severitatea BPOC este clasificată în patru stadii în funcție de
valoarea procentuală a VEMS (din valoarea prezisă în funcție de
vârstă, înălțime și sex).
Diagnostic diferenţial
 Exacerbările în BPOC
 Pe lânga riscul imediat de mortalitate, exacerbările au un impact negativ important
şi asupra progresiei bolii.
 Analize recente arată următoarele valori ale mortalitaţii pentru exacerbările severe
(cu spitalizare):
- 11% decese intraspitaliceşti,
- 22-40% la 1 an de la externare,
- 47% la 3 ani de la externare.
 Exacerbările au un impact important asupra calităţii vieţii, o frecvenţă crescută
a exacerbărilor asociindu-se cu o pierdere accentuată a calităţii vieţii.
 Comorbiditaţile pot acentua severitatea bolii şi implicit impactul asupra
calităţii vieţii. Majoritatea pacienţilor cu BPOC, începând cu stadiile
moderat/sever, prezintă cel puţin o comorbiditate.
 Comorbidităţi

Pacienţii cu BPOC au un risc crescut de a dezvolta:

 Boli cardiovasculare
 Osteoporoză
 Infecţii respiratorii
 Anxietate sau depresie
 Diabet zaharat
 Cancer pulmonar
 Bronşiectazii
Aceste comorbidităţi pot influenţa mortalitatea şi perioadele de spitalizare, motiv pentru care
trebuiesc investigate de rutină şi tratate corespunzător.
Managementul BPOC (GOLD)

Managementul BPOC-ului stabil trebuie bazat pe următoarele principii:

 determinarea severităţii bolii ţinand cont de simptomele pacientului;
 gradul de obstrucţie, frecvenţa şi severitatea exacerbărilor;
 complicaţii, prezenţa insuficienţei respiratorii, comorbidităţi şi
statusul general al pacientului;
 implementarea unui plan de tratament în trepte, care să reflecte
evaluarea gradului de severitate;
 alegerea tratamentului adaptat recomandărilor naţionale şi culturale,
preferinţelor şi îndemânării pacientului şi medicaţiei existente la
nivel local.
Obiectivele managementului BPOC:

 Reducerea simptomelor
 Prevenirea progresiei bolii
 Creşterea toleranţei la efort
 Prevenirea şi tratamentul complicaţiilor
 Prevenirea şi tratamentul exacerbărilor
 Reducerea mortalităţii
 Prevenirea şi reducerea efectelor adverse produse de tratament
 Tratamentul farmacologic
Ghidul GOLD recomandă ca tratament de
elecţie bronhodilatatoarele de lungă durată, în
prima linie de tratament, începând din stadiul II
şi până în stadiul IV de boală, toate celelalte
medicaţii adăugându-se treptat la terapia cu
bronhodilatatoare, care rămâne cheia
managementului în BPOC.
În plus, combinarea diferitelor tipuri de
bronhodilatatoare cu durată lungă de acţiune
este superioară asocierii cu bronhodilatatoarele
de scurtă durată.
Anticolinergice:
 Durata scurta de actiune (6 ore): Ipratropium bromid
 Durata ultr-lunga de actiune (24 ore): Tiotropium Bromid, Glicopironium
Bromid
 Efectul advers cel mai frecvent este uscarea mucoasei bucale (gura
uscata). Alte efecte adverse pot sa includa infectii urinare sau aritmii.
Beta2-agonisti
 Durata scurta de actiune (6 ore): Salbutamol
 Durata lunga de actiune (12 ore): Salmeterol, Formoterol
 Durata ultra-lunga de actiune (24 ore): Indacaterol
 Efectele adverse cele mai frecvent intilnite sunt aritmia, tahicardia, tremorul
Metilxantine
 Teofilina
 Efectele adverse cele mai frecvente sunt greata si pirozisul (senzatia de
arsura la nivelul stomacului). Sunt medicamente care au interactiuni cu
alimentele si cu alte medicamente.
Tratament non-farmacologic:

 Renunţarea la fumat şi evitarea noxelor respiratorii (profesionale sau

ambientale) este recomandată tuturor pacienţilor cu BPOC. Tratamentul
farmacologic (terapia de substituţie cu nicotină, bupropion) este
recomandat atunci când consilierea pentru sevrajul tabagic nu este
eficientă.
 Vaccinarea antigripală anuală este recomandată tuturor pacienţilor cu
BPOC. Vaccinarea antipneumococică este recomandată pacienţilor cu
vârsta > 65 ani şi/sau VEMS < 40%.
 Se administrează oxigenoterapie pentru a menţine SaO2 > 90%
 Reabilitare respiratorie
 Chirurgie