BPOC

FIZ IOPATOL OGIE

• BPOC reprezintă limitarea progresivă și incomplet reversibilă a căilor aeriene

două caracteristici (fenotipuri) principale:
• Bronșita cronică: secreție excesivă de mucus, cronică sau recurentă, însoțită de tuse în majoritatea zilelor,
timp de min. 3 luni pe an, min. 2 ani consecutivi
• Emfizem: dilatare anormală și permanentă a spațiilor aeriene localizate distal față de bronhiolele terminale,
însoțită de distrugerea pereților, fără fibrozare
• Modificări inflamatorii cronice au consecințe distructive cu limitarea cronică a fluxului de aer
• Cauza cea mai comună: expunerea la fum de țigară
• Inhalarea particulelor și gazelor nocive: activează neutrofilele, macrofagele și limfocitele CD8+ care
eliberează mediatori chimici, inclusiv TNFα, IL-8, LT B4 (leucotriene) modificări distructive vaste ale
căilor aeriene, ale vascularizației pulmonare și ale parenchimului pulmonar
• Stresul oxidativ și dezechilibrul dintre sistemele de apărare și agresiune ale plămânilor (antiproteaze și
respectiv proteaze) pot fi prezente
• Factorii oxidanți generați de fumul de țigară: degradează proteinele și lipidele, contribuind la deteriorarea
țesutului; oxidanții întrețin inflamația, accentuează dezechilibrul protează-antiprotează prin inhibarea
antiproteazelor
 FIZIOPATOLOGIE

• Antiproteaza cu rol protector antitripsina α1 (AAT) inhibă enzimele proteazice, inclusiv elastaza neutrofilică
în absența activității AAT, elastaza atacă elastina, componentă majoră a pereților alveolari
deficitul genetic de AAT crește riscul de emfizem prematur
în emfizemul cauzat de fumat, dezechilibrul este asociat cu activitate proteazică crescută sau activitate
antiproteazică scăzută
• Exudatul inflamator în căile aeriene: creșterea numerică și dimensională a celulelor mucipare și a glandelor
secretoare de mucus secreția de mucus crește, iar motilitatea ciliară este deteriorată îngroșarea
mușchilor netezi și a țesutului conjunctiv la nivel căilor aeriene
• Inflamația cronică produce cicatrizare și fibrozare îngustarea difuză a căilor aeriene, predominant în căile
aeriene mici, periferice
• BPOC asociată fumatului: emfizem centrolobular, afectează în primul rând bronhiolele respiratorii
• Emfizemul panlobular întâlnit în deficitul de AAT, înaintează spre ductele și sacii alveolari
• Modificările vasculare: îngroșarea vaselor pulmonare, care poate determina disfuncția endotelială a arterelor
pulmonare; ulterior, modificările structurale cresc presiunea pulmonară, în special pe durata exercițiului fizic
• În BPOC severă, HTP secundară determină insuficiență cardiacă dreaptă (cord pulmonar)
 TABLOU CLINIC
• Simptome inițiale: tuse cronică, secreție de spută
pacienții pot avea tuse cu mai mulți ani înainte de a dezvolta dispnee
• Examen fizic: normal la majoritatea pacienților în stadiu incipient al bolii
limitarea severă a căilor aeriene: cianoza mucoaselor membranare
torace în butoi prin hiperinflația plămânilor
creșterea frecvenței respiratorii în repaus
respirație superficială
țuguierea buzelor în expir
folosirea mușchilor respiratori accesori
• Exacerbarea BPOC: dispnee marcată, volum crescut de spută sau purulență crescută
rigiditate toracică
necesar crescut de bronhodilatatoare
stare de rău, oboseală, scăderea toleranței la efort
 DIAGNOSTIC

• Se bazează pe: simptomele pacientului și pe istoricul expunerii la factori de risc precum fumul de țigară sau
noxele profesionale
• Clasificarea severității bolii: evaluarea limitării căilor aeriene prin spirometrie, cuantificarea severității
simptomelor și evaluarea frecvenței exacerbărilor
• Severitatea simptomelor ar trebui măsurată inițial, la diagnosticare și ulterior la examinările de control,
utilizând testul de evaluare BPOC, scala modificată a Medical Research Council sau chestionarul clinic
BPOC
• Pacienții sunt mai întâi clasificați pe baza severității obstrucției căilor aeriene (gradele 1-4) și încadrați într-un
grup (categorie A, B, C, D) în funcție de impactul simptomatologiei și riscul de exacerbări viitoare
 SPIROMETRIE

• Limitarea căilor aeriene trebuie confirmată prin spirometrie (evaluarea capacității respiratorii a plămânilor)
• Volumul expirator maxim pe secundă (VEMS): scăzut, cu excepția cazurilor foarte ușoare
• Capacitatea vitală forțată (CVF): poate fi scăzută
• Caracteristic BPOC: scăderea raportului VEMS:CVF sub 70%
• Nu se mai recomandă obținerea valorilor anterioare administrării de bronhodilatator sau calcularea gradului
de reversibilitate după administrarea bronhodilatatorului
• Rezultatele spirometriei după administrarea bronhodilatatorului sunt cele care trebuie folosite în evaluarea
funcției respiratorii a pacienților cu BPOC
 GAZELE SANGUINE ARTERIALE

• Nu sunt frecvent întâlnite modificări semnificative ale gazelor sanguine arteriale înainte ca VEMS să fie mai mic
de 1l; în acest stadiu, hipoxemia și hipercapnia (acumularea excesivă de dioxid de carbon în sânge) se pot croniciza
• Hipoxemia apare inițial la efort, dar pe măsură ce boala progresează se dezvoltă în repaus
• BPOC severă: presiunea arterială a oxigenului scăzută (presiunea parțială a oxigenului 45-60 mm Hg) (VN min. 80
mmHg)
presiunea arterială a dioxidului de carbon crescută (50-60 mm Hg) (VN: 35-45 mmHg)
hipoxemia rezultă prin hipoventilarea (V) țesutului pulmonar comparativ cu perfuzarea acestuia (Q)
raportul scăzut V:Q se deteriorează progresiv pe parcursul câtorva ani, rezultă un declin al PaO2
• Unii pacienți pierd capacitatea de a crește frecvența sau profunzimea respirației ca răspuns la hipoxemia persistentă
pe măsură ce BPOC progresează, iar funcția respiratorie și schimbul de gaze se deteriorează
• Unii pacienți manifestă hipercapnie cronică (fixatori de dioxid de carbon); la acești pacienți, răspunsul respirator
central la creșterea cronică a PaCO2 poate fi diminuat
• Modificările PaO2 și PaCO2 subtile și progresează lent de-a lungul mai multor ani pH-ul are valori apropiate de
normal deoarece rinichii compensează prin retenție de bicarbonat
• Dacă are loc un eveniment respirator acut (datorită pneumoniei sau exacerbării BPOC), PaCO2 poate crește rapid,
agravând acidoza respiratorie
 DG. INSUFICIENȚEI RESPIRATORII ACUTE ÎN BPOC

• Se bazează pe o scădere acută de 10-15 mm Hg a PaO2 sau o creștere acută a PaCO2, care determină
scăderea pH-ului seric la o valoare de 7,3 sau chiar mai mică
• Manifestări acute: neliniște, confuzie, tahicardie, diaforeză, cianoză, hipotensiune arterială, respirație
neregulată, mioză, stare de inconștiență
• Cauzele insuficienței respiratorii acute: exacerbarea acută a bronșitei
creșterea volumului și vâscozității sputei
agravează obstrucția și degradează suplimentar ventilația alveolară, agravând hipoxemia și hipercapnia
 T R ATA M E N T

Obiective:
 prevenirea/diminuarea agravării afecțiunii
 ameliorarea simptomelor
 creșterea toleranței la efort
 îmbunătățirea stării de sănătate
 prevenirea și tratarea exacerbărilor și a complicațiilor
 reducerea morbidității și a mortalității
Terapie nefarmacologică
• Pacienții educați despre boală, planul de tratament, strategii de încetinire a evoluției bolii, prevenirea complicațiilor
• Renunțarea la fumat: cea mai importantă măsură de prevenție a dezvoltării și agravării BPOC; reducerea expunerii la vaporii
și noxele profesionale, dar și la cele de mediu importantă
• Programe de reabilitare pulmonară: antrenamente fizice, exerciții de respirație, tratament medical, sprijin psihosocial,
educație sanitară
• Vaccinul antigripal administrat anual: CDC recomandă adm. vaccinului antipneumococic polizaharidic 23-valent la persoane
între 2-64 ani cu boli pulmonare cronice, fumători cu vârsta > 18 ani și la populația de peste 65 de ani
ghidurile GOLD: vaccin antipneumococic în BPOC de până la 65 de ani doar dacă VEMS <
40% din valoarea prezisă
• Pacienți stabilizați: oxigenoterapia de durată lungă dacă: PaO2 în repaus < 55 mm Hg sau SaO2 < 88% ± hipercapnie sau
 TERAPIE FARMACOLOGICĂ
• Farmacoterapia inițială bazată pe evaluarea combinată a limitării căilor aeriene, severității simptomelor, riscului de
exacerbare
• Pacienții cu simptome intermitente și risc de exacerbare scăzut: (grupa A)
-bronhodilatatoare inhalatorii cu durată scurtă de acțiune, la nevoie
• Când simptomele devin mai persistente (grupa B)
-bronhodilatatoare inhalatorii cu durată lungă de acțiune
• Pacienții cu risc crescut de exacerbări (grupele C și D)
-corticosteroizi inhalatori în combinație cu bronhodilatatoare cu durată lungă de acțiune
• Bronhodilatatoare cu durată scurtă de acțiune: (agoniștii β2-adrenergici/anticolinergice)
terapia inițială pentru pacienți cu simptome intermitente
ameliorează simptomele, cresc toleranța la efort
• Agoniștii β2-adrenergici inhalatori cu durată lungă de acțiune/anticolinergicele cu durată lungă de acțiune
ameliorează simptomele
scad frecvența exacerbărilor
îmbunătățesc starea de sănătate și calitatea vieții
recomandate în forme moderate până la severe de BPOC, atunci când simptomele apar frecvent și constant, când
 T R ATA ME N T U L FA R MA C O L O G I C R E C O MA N D AT P E N T R U B P O C S TA BI L Ă

Categorie de pacient Primă intenție A doua intenție Tratament alternativ

A (puține simptome, BADSA sau ACDSA, la ACDLA sau BADLA sau Teofilină
puține riscuri) nevoie ACDSA ș BADSA

B (mai multe simptome, ACDLA sau BADLA ACDLA și BADLA BADSA și/sau ACDSA
puține riscuri) Teofilină

C (puține simptome, mai CSI și BADLA sau ACDLA și BADLA sau BADSA și/sau ACDSA
multe riscuri) ACDLA ACDLA și IPDE4 sau Teofilină
BADLA și IPDE4

D (mai multe simptome, CSI și BADLA și/sau CSI și BADLA și BADSA și/sau ACDSA
mai multe riscuri) ACDLA ACDLA Teofilină
Sau CSI și BADLA și
IPDE4
Sau ACDLA și BADLA
sau ACDLA și IPDE4
 SIMPATOMIMETICE (AGONIȘTI Β2-SELECTIVI)

• Mecanism: relaxarea musculaturii netede bronșice, bronhodilatație, îmbunătățirea clearance-ului mucociliar

• Administrate cu ajutorul flacoanelor presurizate cu valvă dozatoare (MDI) sau a inhalatoarelor cu pulberi
uscate (DPI) eficiență similară terapiei prin nebulizare, preferate datorită costului și comodității la
administrare
• BADSA: preferate comparativ cu alte simpatomimetice cu durată scurtă de acțiune (izoproterenol,
metaproterenol, izoetarină)
selectivitate β2 și durată de acțiune mai lungă (4-6 ore)
administrare inhalatorie preferată celei orale/parenterale, dpdv al eficacității și ra.
administrare la nevoie, pt. ameliorarea simptomelor, sau regulat pt. a preveni/reduce simptomele
dacă pacienții nu pot obține un control adecvat al simptomelor, se adaugă bromura de ipratropiu
• Administrare: salbutamol (albuterol) aerosol inhalator (Ventolin, Proventil, ProAir) și pulbere inhalatoare
(ProAir RespiClick): 1-2 inhalații la 4-6 ore
levalbuterol aerosol inhalator (Xopenex HFA): 1-2 inhalări la 4-6 ore
terbutalină cpr. orale 2,5-5 mg de 3 ori/zi, la 6h distanță (max 15 mg/zi)
 SIMPATOMIMETICE (AGONIȘTI Β2-SELECTIVI)
• BADLA: administrare la fiecare 12 până la 24h în regim constant
asigură bronhodilatație de-a lungul intervalului de administrare
îmbunătățiri similare sau superioare BADSA în ce privește funcția respiratorie, ameliorarea
simptomelor, reducerea frecvenței exacerbărilor, necesitatea spitalizării
nu sunt recomandate pentru ameliorarea rapidă a simptomelor
• Administrare: salmeterol pulbere inhalatorie (Serevent) 1 inhalare la 12 ore
formoterol pulbere inhalatorie (Foradil) 1 inhalare la 12 ore
arformoterol soluție inhalatorie (Brovana), 1 fiolă de 15 µg/2 ml prin nebulizare la 12 ore
indacaterol pulbere inhalatorie (Arcapta) 1 inhalare pe zi
olodaterol spray inhalator (Striverdi Respimat), 2 inhalări o dată pe zi
vilanterol disponibil în SUA doar în combinație cu fluticazonă (Breo Ellipta) sau cu
anticolinergicul umeclidinum (Anoro Ellipta)
 ANTICOLINERGICE

• Mecanism: la administrare inhalatorie produc bronhodilatație prin inhibarea competitivă a R colinergici la

nivelul musculaturii netede bronșice
• ACDSA: bromura de ipratropiu
debut al acțiunii mai întârziat față de BADSA (15-20 min vs 5 min pt salbutamol)
deși poate fi mai puțin potrivită administrarea la nevoie, este prescrisă frecvent în acest mod
efect mai îndelungat decât BADSA
efectul maxim apare în 1,5-2h, durata de acțiune până la 8 ore
dacă pacienții nu obțin un control adecvat doar cu ipratropiu, se combină cu un BADSA
ra: uscăciunea gurii, greață, ocazional gust metalic
de tip anticolinergic au frecvență redusă (absorbție sistemică redusă)
• Administrare: Bromura de ipratropiu aerosol inhalator (Atrovent HFA) 2 inhalări de 4 x/zi (max 12
inhalări/zi) dozele adesea crescute progresiv până la 24 inhalări/zi
Bromura de ipratropiu soluție pentru nebulizare, 500 µg la 6-8 ore
 ANTICOLINERGICE

• ACDLA disponibile în SUA, doze în tratamentul de întreținere:

Bromură de tiotropiu spray inhalator (Spiriva Respimat) 2 inhalări o dată/zi, sau pulbere inhalatorie
(Spiriva Handi Haler) o capsulă (cu 2 inhalări) o dată/zi
Umeclidinum pulbere inhalatorie (Incruse Ellipta), o inhalare o dată/zi
Bromură de aclidiniu pulbere inhalatorie (Tudorza Pressair) o inhalare de 2 ori/zi
Bromură de glicopironiu pulbere inhalatorie (Seebri Neohaler), 1 inhalare de 2 ori/zi
 A S O C IE R I T E R A P E U T IC E C U A N T I C O L I N E R G IC E Ș I S I M PATO M IM E T I C E

• Utilizate frecvent, în special când boala progresează și simptomele se agravează

• Permit utilizarea dozei minime eficace, reduc reacțiile adverse individuale
• Asocierea BADSA/BADLA + anticolinergic: efect suplimentar asupra ameliorării simptomatologiei și
îmbunătățirii funcției pulmonare
• Administrare: ipratropiu/salbutamol spray inhalator (Combivent Respimat), 1 inhalare de 4-6 ori/zi
ipratropiu/salbutamol soluție pt nebulizare (DuoNeb) o fiolă a 3ml de 4 ori/zi prin nebulizare,
cu administrarea la nevoie a max. 2 doze suplimentare de 3 ml/zi
• Există numeroase combinații BADLA + ACDLA; în studii îmbunătățesc scorurile care evaluează funcția
respiratorie și simptomele comparativ cu monoterapia, dar este necesară evaluarea beneficiilor aduse în
reducerea exacerbărilor
• Administrare: vilanterol/umeclidinum pulbere inhalatorie (Anoro Ellipta) 1 inhalare/zi
olodaterol/bromură de tiotropiu spray inhalator (Stiolto Respimat) 2 inhalări o dată/zi
indacaterol/bromură de glicopironiu pulbere inhalatorie (Utibron Neohaler) 1 inhalare de 2
ori/zi
 METILXANTINE

Teofilina și aminofilina: bronhodilatație prin inhibarea fosfodiesterazei, dar și prin alte mecanisme
• Teofilina administrată cronic: poate îmbunătăți funcția respiratorie (inclusiv capacitatea vitală și VEMS)
reduce dispneea
crește toleranța la efort
îmbunătățește reglarea respirației
• Rol limitat în BPOC: interacțiuni medicamentoase, variabilitate interindividuală mare
• Teofilina: alternativă la pacienții care nu tolerează sau nu pot își pot administra bronhodilatatoare inhalatorii

când nu se obține un răspuns optim cu bronhodilatatoare inhalatorii

• Parametrii subiectivi importanți în aprecierea acceptabilității tratamentului cu metilxantine
• Teofilina în preparate cu cedare susținută: aderența la tratament mai bună
determină Cp constante (comparativ cu cele cu cedare imediată)
• Precauții: prudență la interschimbarea preparatelor cu cedare susținută
 METILXANTINE

• Administrare teofilina: inițial 200 mg de 2x/zi, se crește doza progresiv la fiecare 3-5 zile, până la doza țintă
majoritatea pacienților necesită 400-900 mg/zi
• Monitorizarea Cp: pentru ajustarea dozelor
un interval terapeutic de 8-15 µg/ml este țintit adesea pt a minimiza riscul de toxicitate
o dată sau de două ori pe an odată ce doza este stabilită
frecventă: înrăutățirea simptomelor, substanțe care interferează cu metabolismul teofilinei,
este suspectată toxicitate
• Reacții adverse: dispepsie, greață, vomă, diaree, cefalee, amețeală, tahicardie
pot apărea aritmii și convulsii, în special la concentrații toxice
• Factori care scad clearance-ul teofilinei: vârsta avansată, pneumonia bacteriană/virală, IC, afectarea hepatică,
hipoxemia ca urmare a decompensării acute, medicamente (cimetdină, macrolide, fluorochinolone)
• Factori care cresc clearance-ul teofilinei: fumat de tutun și marijuana, hipertiroidism, medicamente
(fenitoină, fenobarbital, rifampicină)
 CORTICOSTEROIZI

• Mecanism: reduc permeabilitatea capilară cu scăderea cantității de mucus, inhibă eliberarea enzimelor
proteolitice din leucocite și inhibă PG
• Indicațiile corticoterapiei în BPOC: utilizarea sistemică pe termen scurt în exacerbări acute
tratament inhalator la anumiți pacienți cu BPOC cronică și stabilă
• Tratamentul sistemic cronic: evitat din cauza beneficiilor incerte și riscului mare de toxicitate
• Administrarea inhalatorie: benefică în BPOC severă și cu risc crescut de exacerbări (gr C și D) necontrolată
prin bronhodilatatoare inhalatorii
• Reacții adverse ale corticosteroizilor inhalatori: răgușeală, durere în gât, candidoză orală, echimoze
• Reacții adverse severe: (supresia corticosuprarenală, osteoporoza, cataracta) mai puțin frecvent decât pentru
corticosteroizi sistemici, dar pacienții cu tratament inhalator cronic în doze mari trebuie monitorizați
 CORTICOSTEROIZI

• Asocierea corticosteroizi inhalatori + bronhodilatatoare cu durată lungă de acțiune

-îmbunătățire masivă a VEMS, a stării de sănătate și a frecvenței exacerbărilor comparativ cu
monoterapia
-facilitează administrarea ambelor medicamente, scade numărul total de inhalări necesare
• Administrare: budesonidă/formoterol aerosol inhalator (Symbicort) 160 µg/4,5 µg, 2 inhalări de 2 ori/zi
fluticazonă/salmeterol pulbere inhalatorie (Advair Diskus DPI) 250 µg/50 µg, 1 inhalare de 2
ori/zi
fluticazonă/vilanterol (Breo Ellipta) pulbere inhalatorie 100 µg/25 µg, 1 inhalare/zi
• Pacienți cu simptome multiple și risc crescut de exacerbare (gr D):
terapia triplă BADLA + ACDLA + corticosteroid inhalator: tratament de prima/ a doua alegere
 INHIBITORI AI PDE-4
Roflumilast (Daliresp): reduce riscul de exacerbare la pacienții cu BPOC severă + bronșită cronică și
exacerbări
• Administrare: 500 µg oral o dată/zi, cu sau fără alimente
• Reacții adverse majore: scădere în greutate, tulburări psihice (ideație suicidară, insomnie, anxietate,
depresie agravată sau nou-instalată)
• Metabolizat de CYP3A4 și CYP1A2; co-administrarea de inductori puternici ai CYP450 nerecomandată din
cauza potențialului de obținere de Cp subterapeutice; prudență la asociere cu inhibitori enzimatici puternici ai
CYP450 (reacții adverse)
• Benefic în: BPOC severă/foarte severă, cu risc crescut de exacerbare (gr C și D) care nu este ținută sub
control cu bronhodilatatoare inhalatorii
intoleranță la bronhodilatatoare/corticosteroizi
nu se pot administra bronhodilatatoare inhalatorii sau corticosteroizi
• Nu se asociază cu teofilina (mecanism de acțiune asemănător)
 TRATAMENTUL EXACERBĂRILOR BPOC

• Obiective:
 prevenirea spitalizărilor sau reducerea duratei de spitalizare
 prevenirea insuficienței respiratorii acute și decesului
 remisiunea simptomelor
 revenirea la starea clinică și la calitatea vieții inițiale
Terapie nefarmacologică
• Oxigenoterapie: în hipoxemie semnificativă (saturație în oxigen < 90%)
administrare cu precauție (în BPOC hipoxemia utilă pt. a declanșa mecanismul de reglare a respirației)
administrarea prea agresivă a oxigenului la pacienți cu hipercapnie cronică poate cauza deprimare și insuficiență
respiratorie
se ajustează debitul de oxigen pt a obține PaO2 > 60 mmHg;
se măsoară valorile gazelor sanguine arteriale după inițierea oxigenoterapiei pt. a monitoriza retenția de CO2
rezultată în urma hipoventilației
• Ventilația non-invazivă cu presiune pozitivă (VNI): asigură suport ventilator cu oxigen și flux de aer presurizat printr-o mască
facială sau nazală, fără a fi nevoie de intubație endotraheală
nu este adecvată pacienților cu status mental alterat, acidoză severă, stop respirator,
instabilitate cardiovasculară
intubarea și ventilația mecanică pot fi necesare în cazul pacienților la care VNI
eșuează sau care nu sunt eligibili pt VNI
 T R ATA M E N T U L E X A C E R B Ă R I L O R B P O C

Bronhodilatatoare
• Doza și frecvența administrării crescute pe durata exacerbării acute pt. a ameliora simptomele
• Preferați BADSA datorită debutului rapid; dacă simptomele persistă în ciuda dozelor crescute se adaugă
anticolinergic
• Administrare: dispozitive MDI, DPI sau nebulizatoare (eficacitate echivalentă)
nebulizarea preferată la pacienți cu dispnee severă care nu își pot ține respirația după activarea
dispozitivului MDI
• Teofilina: evitată din lipsa dovezilor care să argumenteze beneficiile
doar la pacienții care nu răspund la alte terapii
• Corticosteroizii: tratament de scurtă durată iv. sau oral
pt. majoritatea pacienților eficientă prednisona, 40 mg po. zilnic, timp de 10-14 zile
în cazul unui tratament cu durata > 2 săptămâni se diminuează treptat dozele, datorită
supresiei axei hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenale
 TRATAMENTUL EXACERBĂRILOR BPOC
Terapia antimicrobiană
• Utilă în prezența a cel puțin două din trei simptome: dispnee severă, volum crescut de spută, purulență
crescută a sputei
• Utilizarea colorației Gram și a culturii de spută discutabile, deoarece unii pacienți prezintă colonizare
bacteriană cronică a arborelui bronșic între exacerbări
• Antibioterapia empirică ia în considerare microorganismele patogene cele mai comune: Haemophilus
influenzae, Moraxella Catarrhalis, Streptococcus pneumoniae, Haemophilus parainfluenzae; prevalența
locală a rezistenței bacteriene considerată
• Se inițiază tratamentul în primele 24 h de la debutul simptomelor pt. a preveni spitalizarea inutilă și se
continuă încă 7-10 zile
• Tratamentul de 5 zile cu unele antimicrobiene poate avea eficacitate similară
 TRATAMENTUL EXACERBĂRILOR BPOC

• În exacerbările fără complicații: o macrolidă, cefalosporine de generația a doua sau a treia sau doxiciclină
se evită sulfametoxazol-trimetoprim datorită rezistenței în continuă creștere a
pneumococului
amoxicilina și cefalosporinele de gen. întâi nerecomandate datorită sensibilității la β-
lactamaze
eritromicina nerecomandată datorită activității insuficiente împotriva H. influenzae
• În exacerbări cu complicații: pot fi prezenți germeni rezistenți la antibiotice (pneumococi, H. influenzae, M.
catarrhalis producătoare de β-lactamază, microorganisme enterice G-)
amoxicilină/clavulanat sau o fluorochinolonă cu activitate crescută pe pneumococ
(levofloxacina, gemifloxacina, moxifloxacina)
• În exacerbări complicate cu risc de infectare cu Pseudomonas aeruginosa: o fluorochinolonă cu activitate crescută pe
pneumococ și P. aeruginosa (levofloxacina)
dacă este necesară terapia iv. - peniciline rezistente
la β-lactamaze cu activitate anti-Pseudomonas (ticarcilina, piperacilina) sau o cefalosporină de generația III sau IV cu
activitate anti-Pseudomonas
 EVALUAREA REZULTATELOR TERAPIEI

• În BPOC cronică și stabilă: evaluarea funcției pulmonare prin teste specifice în cazul introducerii unui nou
medicament, în cazul modificării dozei sau în cazul întreruperii unui medicament
• Alte modalități de evaluare: scala de evaluare a severității dispneei, evaluarea calității vieții și rata
exacerbărilor (inclusiv prezentarea în serviciul de urgență/spitalizările)
• În exacerbările BPOC se evaluează: leucograma, semne vitale, radiografia toracică, modificările frecvenței
dispneei, ale volumului de spută și purulenței acesteia, la debutul și pe parcursul exacerbării
• În exacerbări mai severe: ABG și SaO2
• Se evaluează aderența la tratament, efectele adverse, eventuale interacțiuni, aprecierea subiectivă a calității
vieții