Clasa a XII-a

Curs cu Frecventa Redusa

Semestrul II

An scolar 2010-2011

TEME PROPUSE:

POPOARE SI SPATII ISTORICE

I.Tema: Descoperitori de noi spatii si culturi

Lectia 1:Calatori romani acasa si in lume

II.Tema: Călători în secolele XVII

Lectia 1:Calatori romani in secolele XVII

III.Tema: Călători în secolele XVIII

Lectia1: Calatori romani in secolele XVIII

IV.Tema:Spatiul extraeuropean

Lectia 1:Calatori romani in spatiul extraeuropean

OAMENII, SOCIETATEA SI LUMEA IDEILOR

V.Tema:Politicile culturale si romanii din afara granitelor

Lectia:Romanii din afara granitelor

 DESCOPERITORI DE NOI SPATII SI CULTURI

LECTIA:
CALATORI ROMANI ACASA SI IN LUME

Omul medieval, chiar atunci când era obligat să călătorească, imagina structuri
de
sociabilitate care să le înlocuiască pe cele similare din comunitatea stabilă, de care era
obligat pentru o vreme să se despartă (caravanele de negustori, pelerinajele,
companiile
de tineri ucenici, care se deplasau în cadrul formării lor profesionale între diferite
centre
de producţie etc). Oamenii străbat distanţe mult mai semnificative decât în
secolele anterioare şi nu doar pentru a face comerţ sau pentru a se duce la război.
încep să se contureze călătoria ştiinţifică, cea educativ-instruc-tivă, de studii, de
plăcere (ca modalitate de petrecere a timpului liber) sau din simplă curiozitate.
Dominaţia otomană a limitat semnificativ posibilităţile de mişcare ale
boierimii autohtone dincolo de graniţele ţării.

Nicolae Milescu Spătarul

 Şirul lor este inaugurat de călătoriile învăţatului moldovean Nicolae Milescu Spătarul, la
sfârşitul secolului al XVII-lea. Jurnal de călătorie în China şi Descrierea Chinei sunt rezultatul
observaţiilor făcute de Nicolae Milescu pe parcursul călătoriei sale în China, între anii 1675 şi 1678.
Acesta conducea o solie a ţarului Rusiei, a cărei misiune era legată de sondarea posibilităţilor de
stabilire de contacte comerciale, mai cu seamă, dar nu numai, între Rusia şi China. Boierul moldovean
fusese însărcinat însă şi cu observarea şi descrierea atentă a teritoriilor prin care urma să treacă şi a
populaţiilor cu care avea să intre în contact. Atât lucrările, cât şi autorul lor au fost cunoscuţi şi
apreciaţi în Europa, nu doar la vremea respectivă, ci şi mult timp după aceea. Nicolae Milescu face
figură de erudit al vremii sale. Mare boier moldovean, el îşi făcuse studiile la laşi, la Constantinopol şi
posibil la Padova. Cunoştea greaca veche şi modernă, slavona, turca, araba şi latina. Călătoria în China
u este singura sa experienţă de acest gen, dar este cu siguranţă cea mai spectaculoasă. Nicolae. Milescu
Spătarul a călătorit în Europa şi în Rusia, fie datorită diverselor însărcinări diplomatice pe care le-a
primit, fie urmând în exil pe domnul care îi conferise dregătoria de mare spătar.
 Călători în secolele XVII

Lectia:

Calatori romani in secolele XVII

În Ţara Românească, sfârşitul secolului al XVII-lea şi începutul secolului al

XVIII-lea au fost marcate de personalitatea lui Constantin Cantacuzino
Stolnicul. Şcolit la Târgovişte, Constantinopol, Padova, Constantin Cantacuzino
cunoştea slavona, greaca şi latina. El a ocupat mai multe dregătorii, între care pe
cea de secretar al cancelariei externe a lui Constantin Brâncoveanu, participând
activ la viaţa şi la intrigile politice muntene, de unde i se va trage şi sfârşitul. Ca
şi prietenul său moldovean Nicolae Milescu, a făcut călătorii de studii, a îndeplinit
misiuni oficiale sau a fost obligat, în câteva rânduri, să ia calea exilului. între 1665 şi
1670 întreprinde marea călătorie spre Orientul Mijlociu, continuată cu ţările din sudul,
apusul şi centrul Europei, în urma căfeia ne lasă întâiul jurnal de călătorie redactat de
un cărturar român direct în limba maternă (include şi perioada studiilor la Padova).
Din lungile drumuri pe care s-a preumblat, aduce în ţară numeroase cărţi, care,
împreună cu cele de acasă, vor alcătui celebra bibliotecă a stolnicului de la
Mărgineni. în afara jurnalului de călătorie, a scris o Istorie a Ţării Româneşti şi
a alcătuit o Schiţă geografică a preaînălţatei ţări a Ungrovlahiei, în fapt prima hartă
a Ţării Româneşti, tipărită la Padova în 1700.
 Lectia:
Calatori romani in secolele XVIII

Dimitrie Cantemir, la rândul său, este

cunoscut pentru importante lucrări cartografice
asupra Munţilor Caucaz (însoţind expediţia ţarului Petru
I împotriva Persiei, în 1722) şi a oraşului Constantinopol.
în timpul domniilor fanariote, din raţiuni de securitate
politică şi militară, otomanii au limitat drastic libertatea
de mişcare a românilor. în plus, secolul al XVIII-lea
fanariot a fost o epocă zbuciumată şi traumatizantă, în
care deplasările oamenilor sunt mai mult pribegiri şi
băjeniri din faţa armatelor sub diferite steaguri şi
prea puţin călătorii în adevăratul înţeles al cuvântului. Din ultima parte a secolului al
XVIII-lea datează un jurnal anonim de călătorie, Călătoria agricolă a boierului român
Romani prin diferite părţi ale Europei, publicată între 1775 şi 1780, într-o traducere
germană la Nurnberg. Cu studii la Istanbul şi probabil în câteva oraşe europene,
boierul oltean autor al jurnalului a călătorit iniţial, din raţiuni economice, în Polonia şi
în statele germane, iar apoi ca pribeag, după ce fusese prizonier la turci, în Anglia,
Italia, Spania, Portugalia, Olanda şi oraşele germane.
Un nou model social
Călătoria şi tipul de document în al
cărui pretext se constituie, jurnalul de
călătorie, capătă valenţe educative, vehiculând şi
propunând un nou model social.
Constantin (Dinicu) Golescu este autorul
unui astfel de tip de scriere Însemnare a călătoriei
mele (...) făcută în anul 1824, 1825, 1826. Boier
cărturar cu studii la Academia Grecească din
Bucureşti, a ocupat mai multe dregătorii
importante şi a avut preocupări filantropice (legate de şcoală, mai ales) şi culturale
semnificative. Călătoriile sale nu au la origine ideea de agrement, ci sunt dictate fie
de funcţiile pe care le-a îndeplinit, fie de obligaţii familiale. A străbătut
Transilvania, Banatul, Ungaria, Austria, Italia, Elveţia şi parte din teritoriile
germane. însemnare a călătoriei mele este o scriere care răspunde multor exigenţe
literare, cu o structură stilistică în mod voit complicată, fiind construită şi redactată
ulterior pe baza notelor de voiaj ale autorului. A fost considerată chiar o „mică
utopie" expusă sub forma unei călătorii într-un spaţiu real, „dar din care se reţin
numai elementele necesare formării unui model utopic: societatea civilizată şi
activă al cărei exemplu Golescu îl propune compatrioţilor săi".

Ion Codru-Drăguşanu, originar dintr-o familie ţărănească făgărăşeană şi

călător împătimit din prima jumătate a secolului al XlX-lea, mărturisea într-una dintre
Epistolele sale: „nu putui rezista setei de noi experienţe (...) părăsii Bucureştii cu
tânărul prinţ G.G., care vrea să-mi arate parizieni şi franci la ei acasă". Călătoriile i-
au fost ocazionate în general de slujbele pe care le-a îndeplinit, dar prilejul lor a fost
întotdeauna căutat şi dorit cu ardoare. Ion Codru-Drăguşanu este călător din
curiozitate, „plecam să cerc rotundul lumii", cum singur mărturiseşte, din dorinţa de „a
cunoaşte lumea mare" şi de „a istorisi la întoarcere multe". Cam în aceeaşi perioadă,
pentru George Sion, „dintre plăcerile cele mai dulci care le gustă muritorii, amorul
şi călătoria sunt cele dintâi: cea dintâi gâdilă inima, cealaltă gâdilă sufletul".
La jumătatea secolului al XlX-lea, călătoria înseamnă libertate, în primul rând
de
mişcare, dar şi spirituală, imaginaţie, chiar. Pentru Vasile Alecsandri, „Adevăratul
călător e acela care, când se porneşte la drum, îşi propune să meargă unde îl duce
fantezia lui, astăzi spre răsărit, mâni spre apus, astăzi pe mare, mâni pe uscat".
Acestea reprezintă observări complete şi pertinente ale geografiei, structurilor sociale
şi politice, trecutului istoric, potenţialului economic al locurilor descrise. între
călătorii români de la jumătatea secolului al XlX-lea se numără Vasile Alecsandri,
Grigore Alexandresou, Gheorghe Asachi, George Bariţiu, Nicolae Bălcescu,
Dimitrie Bolintineanu, Timotei Cipariu, Ion Eliade Rădulescu, Ion Ghica, August
Treboniu Laurian, Costache Negruzzi, Dimitrie Ralet, Alecu Russo.

Lectia:
Spaţiile extraeuropene.
La sfârşitul secolului al XlX-lea, românii încep să călătorească în
spaţii
extraeuropene. Unele dintre aceste călătorii stau sub specia turismului de diferite
facturi,
altele se înscriu mai curând în categoria explorăril&r ştiinţifice de diverse
tipuri
(geografice, geologice, speologice, naturaliste etc). Dintre călătorii exploratori ai
acestei perioade îi putem aminti pe luliu Popper (Tara de Foc şi Patagonia), Dimitrie
şi Nicolae Ghica-Comăneşti, tată şi fiu (Somalia), Bazil Assan (Oceanul îngheţat şi
regiunile arctice), Sever Pleniceanu (fluviul Congo), Ion L. Cătina (Africa
australă). Lor li se adaugă oamenii de ştiinţă ai acestei perioade, dintre care cei
mai cunoscuţi sunt Gregoriu Ştefănescu, geolog, mineralog, profesor universitar
şi membru al Academiei Române, şi Emil Racoviţă, naturalist şi biospeolog,
participant la prima expediţie antarctică organizată la sfârşitul secolului al XlX-lea
de Societatea Belgiană de Geografie.
Tema de lucru
Calatori in secolele XVII-XVIII. Comentând:
- cauzele pentru care romanii au calatorit mai
puţin decât contemporanii lor din alte
spatii europene
- principalii calatori romani din aceasta perioada
arătând scopul calatoriilor si
consecinţele lor.
In secolele XVII-XVIII încep sa se contureze diferite
tipuri de calatorii:
- calatoria ştiinţifica
- calatoria educativ instructiva
- calatoria de studii
- călătoriile de plăcere (modalitate de petrecere a
timpului liber)
- simpla curiozitate
Romanii au calatorit mai puţin decât
contemporanii lor din alte spatii europene datorita
dominaţiei otomane care a limitat semnificativ
posibilitatea de mişcare ale boierimii autohtone. In
timpul domniilor fanariote din raţiuni de securitate
politica si militara otomanii au limitat drastic libertatea de
mişcare a romanilor, perioada fanariota a fost o epoca
zbuciumata si traumatizanta, deplasările oamenilor fiind
mai mult pribegii si bejenerii din fata armatelor sub diferite
steaguri si prea puţin calatorii.
Calatoria lui Nicolae Milescu Spataru. Sfârşitul
sec. XVII „Jurnal de calatorie in China” si „descrierea
Chinei intre anii 16775-1678”.
Acesta a condus o solie a tarului Rusiei, boierul
moldovean fusese însărcinat insa si cu
observare si descrierea atenta a teritoriilor prin care o sa
treacă si a populaţiilor cu care o
sa intre in contact. Mare boier moldovean isi făcuse
studiile la Iaşi, Constantinopul si probabil la Padova.
Cunoştea greaca veche si moderna, slavona, turca, araba si
latina.
Nicolae Milescu Spataru a calatorit in Europa si in Rusia
datorita diverselor insarcinari diplomatice pe care le-a
primit fie urmând in exil pe domnul care ii conferise
dregătoria de mare spătar.

Personalitatea lui Constantin Cantacuzino Stolnicul .

Şcolit la Târgovişte, Constantinopol, Padova cunoştea
slavona, greaca si latina. A ocupat
mai multe dregătorii, cea mai importanta, secretar al
cancelarie externe al lui Constantin Brancoveanu
participând activ la viata si la intrigile politice muntene de
unde i se trage si sfârşitul. A făcut calatorii de studii a
îndeplinit misiuni oficiale sau a fost obligat in câteva
rânduri sa ia calea exilului. Intre 1665 si 1670 întreprinde
marea calatorie spre orientul mijlociu, continuata cu
tarile din sudul, apusul si centrul europei, in urma
căreia lasa primul jurnal de calatorie redactat de un
cărturar roman direct in limba materna. Importanta
calatoriilor este aceea ca aduce in tara numeroase carti
care împreuna cu cele de acasă vor alcătui celebra
biblioteca a stolnicului de la Mărgineni.
A mai scris o istorie a Tarii Romaneşti si a alcătuit o
schiţa geografica a preinaltatei tari a UngroVlahiei
infapt prima harta a tarii romane tipărita la Padova 1700.

Tema propusa
Lucrările lui Dimitrie Cantemir si a lui
Constantin Dinicu Golescu având in vedere :
- diferite tipuri de calatorii.
- principalele lucrări si importanta lor.
 POLITICI CULTURALE SI ROMANII DIN AFARA GRANITELOR

LECTIA:Romanii din afara granitelor

Statul roman a acordat atentie chestiunilor legate de soarta romanilor din afara
granitelor datorita faptului ca intreaga intelctualitate si toate clasele politice, indifferent
de orientarea doctrinara sustineau realizarea Romaniei Mari, adica a statului national
roman in forma sa maxima.

Statul roman modern, national si liberal dorea sa aduca in cuprinsul sau pe toti
romanii, indifferent ca acestia se afla in Transilvania, Basarabia sau in alte
regiuni.Sprijinul cel mai consistent a fost acordat romanilor din Transilvanisa desi
majoritari in aceasta provincie, drepturile lor politice nu le erau recunoascute in ciuda
argumentelor istorice si demografice.

Dupa realizarea dualismului austro-ungar in 1867 cand partea rasariteana a Imperiul

Habsburgic a fost lasata sub autoritatea guvernului de la Austria problema se agraveaza
datorita politcii de maghearizare fortata.

Statul roman nu i-a putut sprijini in mod deschis pe romanii ardeleni, deoarece
actiunea ar fi putut fi interpretata ca amestec in treburile interne ale unei alte tari dar a
facut-o neoficial prin subventii mascate acordate scolilor si asociatiilor culturale
romanesti.Multi intelectuali transilvaneni refugiati la Bucuresti au fost angajati la
Ministerul Cultelor si Instructinunilor Publice. In general relatiile bilateral romano-
austro-ungare nu au avut de suferit datorita chestiunilor romanilor transilvaneni; Romania
si Austro-Ungaria faceau totusi parte din Tripla Alianta.Au existat insa si moment
tensionate cum a fost cel generat de Memorandumul pe care liderii Partidului National
Roman din Transilvania l-au adresat imparatului Franz Iosif in 1892 prin care cereau
recunoasterea natiunilor romane ca natiune politica cu drepturi depline in cadrul
imperiului.

Nu acelasi lucru se poate spune despre Basarabia, desi era si ea o provinicie

romaneasca pierduta in urma razboiului ruso-turc din 1806-1812, cu o populatie majoritar
formata din romani nu se bucura de aceiasi atentie,Din punct de vedere ideologic,
Basarabia nu reprezenta un subiect de interes, datorita politici de deznationalizare
promovata de autoritatiile tariste nu a existat o elita, pana tarziu spre sfarsitul secolului
XIX, care sa preia conducerea luptei nationale asa cum se intampla in Transilvania.

Rusia reprezenta pentru guvernul de la Bucuresti principal amenintare externa si de

aceea orice initiative privitoare la Basarabia nici nu putea fi luata in considerare. Statul
roman a acordat in acelasi timp sprijin romanilor(aromanilor) de la sud de Dunare, in
special celor din Thessalia, Macedonia, Epir, din regiunea silistrei, acolo unde
comunitatiile erau mai numeroase si mai bine precizate.Aceste grupuri facusera parte din
marea arie a populatiilor romanice de la nord si sud de Dunare, arie rupta de invazia
masiva a slavilor.

Autoritatile otomane nu au recunoascut decat tarziu, in 1905, existent acestei

nationalitati in cadrul Imperiului Otoman.

Gestul politic al Constantinopolului a determinat o serie de persecutii si violente grave

asupra aromanilor din partea bulgarilor si grecilor care nu vedeau cu ochi buni aparitia
acestui ,,concurrent” pe teritoriul luptei nationale.

Dupa primul razboi mondial Romania a fost singurul stat balcanic care a recunoscut
existent pe teritoriul sau a minoritatiilor nationale.Sprijinul acordat de statul roman a luat
forma finantarii scoliilor si bisericilor romanesti din balcani si pregatirii in tara a
invatatorilor si preotilor romani.

VOCABULAR:

MEMORANDUM=document politic elaborate de fruntasii miscarii nationale din

Transilvania la implinirea a 100 de ani de la publicarea Supplex Libellus Valachorum.

DUALISM= forma de organizare politica a imperiului habsburgic dupa infrangerea in

fata Prusiei(1866); Franz Iosif este imparat al Austri si rege al Ungariei.
TEMA PROPUSA:

I.Definiti termenii:memorandum si Tripla Alianta si construiti cu acestea cate un enunt

II.Ordonati cronologic urmatoarele evenimente istorice:

a)Recunoasterea natiunii romane ca natiune politica

b)Razboiul ruso-turc

III.Aratati unde locuiau aromanii si care era situatia lor.