NEVOIA DE A SE ALIMENTA SI A SE HIDRATA

DEFINIŢIE Necesitate a fiinţei umane de a absorbi alimente de bună calitate şi în cantitate

suficientă, pentru a-şi asigura dezvoltarea, întreţinerea ţesuturilor şi energia indispensabilă unei
bune funcţionări.
INDEPENDENŢA ÎN SATISFACEREA NEVOII
Apa este lichidul solvent al tuturor substanţelor chimice, organice şi anorganice necesare unei
bune funcţionări a organismului. Diluează toţi produşii rezultaţi din metabolismul intermediar.
Se găseşte în organism în 2 stări: - liberă-circulantă; - fixă-structurală.
1.Apa liberă reprezintă 60%-70% din greutatea organismului.
Apa menţine în soluţie o serie de săruri minerale. Sărurile minerale menţin presiunea osmotică
a lichidelor din organism.
NECESARUL DE APĂ ŞI SĂRURI MINERALE - odată cu nevoile de apă, se satisfac şi nevoile de
săruri minerale.
- necesarul de apă: - la adult : -2000-2500 ml în 24 h
- la copil: nevoia este mai mare în raport cu greutatea
-180 ml apă/kg corp în primele 6 luni
-150 ml apă/kg corp între 6 şi 9 luni
-120 ml apă/kg corp între 9 şi 12 luni -100 ml apă/kg corp peste 12 luni
- necesarul de minerale: - 4g Na/24h; - 3-4g K/24h; - 2g Ca/24h; - 0,15g Mg/24h; - 18mg Fe/24h;
- 6g Cl/24h.
Pentru a se menţine sanatoasă, fiinţa umană are nevoie de o cantitate adecvată de alimente,
conţinând elementele nutritive indispensabile vieţii.
Cantitatea şi natura alimentelor nutritive sunt în funcţie de: sex, vârsta, greutate, înălţime,
activitate depusă, starea de sănătate sau de boală.
O alimentare adecvată trebuie să conţină toţi factorii necesari menţinerii vieţii şi asigurării
tuturor funcţiilor organismului în condiţii normale: glucide, proteine, lipide, vitamine, apă,
săruri minerale.

Glucidele (hidraţii de carbon) reprezintă sursa principală energetică a organismului. Digerarea

şi asimilarea lor nu solicită organismul prea mult, de aceea este bine ca 50% din necesităţile
calorice ale organismului să se asigure prin hidraţii de carbon, dacă nu există o contraindicaţie
în ceea ce priveşte aportul lor (diabetul zaharat, obezitate, etc.).
La copii, aportul de glucide trebuie mărit în boli febrile, caşexie, denutriţie, afecţiuni hepatice şi
renale. Necesarul: 4-6 g/kg corp/24 h.

Proteinele reprezintă materialele plastice ale organismului, ele înlocuind substanţele distruse
prin uzura fiziologică sau patologică. Ele reprezintă, în acelaşi timp, o sursă importantă de
energie şi constituie materia primă a enzimelor şi a hormonilor. Necesarul: 1-1,5 g/kg corp/24
ore.
Aportul insuficient de lungă durată al substanţelor proteice determină scăderea proteinelor
plasmatice, distrugerea parenchimului hepatic, apariţia unei anemii şi prin reducerea presiunii
coloid-osmotice a sângelui, retenţia apei în organism cu formarea de edeme.
Creşterea cantităţii de proteine este indicată în sarcină şi alăptare, arsuri, anemii, evacuări
pleurale şi abdominale, postoperator.
Scăderea cantităţii de proteine este indicată în boli renale, afecţiuni febrile.

Lipidele – au valoare calorică mare, acestea având calităţi energetice mari, într-un volum mic.
Pe lângă rolul energetic, lipidele intră şi compoziţia ţesutului nervos şi a stromei eritrocitare, iar
sub formă depozitară, reprezintă rezervele de energie ale organismului şi ţesutul de susţinere
pentru organele interne. Necesarul este de 1-2 g/kg corp/24h.
Raţia de grăsimi se va reduce în insuficienţa hepatică, nefroza lipoidică, DZ, obezitate, boli
febrile.
Raţia de grăsimi se măreşte în stări de subnutriţie, hipertiroidism.
Vitaminele – sunt necesare menţinerii metabolismului normal al organismului, nevoia de
vitamine creşte în majoritatea bolilor.
Necesar de: vitamina c=150mg, vitamina b1=25mg, vitamina b6=6mg, vitamina pp=8mg si
vitamina k=20mg. Necesarul lor se asigură prin consumarea fructelor, legumelor, salatelor,
sucurilor de fructe.

FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ SATISFACEREA NEVOII

Biologici:
- vârsta şi dezvoltarea: nevoile alimentare sunt variabile, în funcţie de perioada de creştere şi
dezvoltare (copil, adolescent, adult, vârstnic);
- activităţi fizice: cu cât efortul fizic este mai intens, cu atât creşte metabolismul şi aportul
alimentar;
- orarul şi intervalul dintre mese: se recomandă un program riguros al orelor de masă, tuturor
indivizilor.
Psihologici: emoţiile: sunt indivizi care-şi pierd apetitul şi alţii care consumă mai multe
alimente; anxietatea
Sociologici: Climatul: iarna mesele sun bogate în calorii, calde şi nutritive, iar vara se preferă
mesele uşoare bogate în fructe şi legume, precum şi hidratare corespunzătoare.
Statutul socio-economic: deprinderile alimentare se formează în copilărie şi sunt influenţate de
apartenenţa la un grup social sau de sărăcie.
Religia: în funcţie de apartenenţa religioasă, indivizii au anumite ritualuri alimentare. Cultura:
alimentaţia este strâns legată de tradiţiile şi superstiţiile fiecărui popor.
MANIFESTĂRI DE INDEPENDENŢĂ
Cavitatea bucală: să aibă dentiţie bună sau proteza bine adaptată, mucoasa bucală roz şi
umedă, limba roz şi gingii roz şi aderente la dinţi;
Masticaţia: să fie usoară, eficace cu gura închisă;
Reflexul de deglutiţie (inghiţire): prezent;
Digestia: lentă şi nestingherită;
Deprinderi alimentare: orarul meselor regulat, 3 mese principale, plus două gustări (ora 10,
pauza nocturnă);
Apetit: poftă de mâncare – senzaţie agreabilă, tradusă prin dorinţa de hrană;
Foame: senzaţie dezagreabilă, tradusă prin nevoia de a mânca;
 Saţietate: senzaţie de plenitudine, resimţită de individ atunci când nevoia de hrană este
satisfacută;
Hidratare: nevoia de lichide în funcţie de necesităţi;
Gust şi valoare acordate mâncării: deprinderile individului privind alegerea alimentel
II. DEPENDENŢA ÎN SATISFACEREA NEVOII
Sunt două probleme de dependenţă:
- alimentaţie şi hidratare inadecvată prin deficit;
- alimentaţie şi hidratare inadecvată prin surplus.
Surse de dificultate
De ordin fizic: alterarea mucoasei bucale, digestive, a peristaltismului intestinal (mişcarea
intestinelor); Obstrucţii, tumori, strangulări;
Dezechilibre: neurologice, endocrine, metabolice, durere, abuzul de medicamente şi alcool.
De ordin psihologic: anxietate, stres, situaţii de criză.
De ordin sociologic: seceta, foame, malnutriţie.
Lipsa cunoaşterii: de sine şi a mediului înconjurător.
ALIMENTAŢIA ŞI HIDRATAREA INADECVATĂ PRIN DEFICIT
Definiţie: aport insuficient de elemente nutritive cantitativ şi calitativ care afecteaza starea
nutriţională a individului.
MANIFESTĂRI DE DEPENDENŢĂ
Hipoorexie-inapetenţa: lipsa poftei de mâncare;
anorexie: scadere marcata sau pierderea apetitului;
disfagie: dificultate la înghiţire;
condiţia cavităţii bucale: absenţa dinţilor, carii dentare, ulceraţii ale mucoasei bucale, limba
încarcată cu depozite albicioase „limba saburală”;
glosite: inflamaţia limbii şi a gingiilor
odinofagie-durere la inghitire
disfagie-greutate la inghitire
aerofagie –inghitirea unei mari cantitati de aer odata cu saliva sau cu alimentele rapid ingerate
sialoree-hipersalivatie,ptialism-exagerarea secretiei salivare
digestia: insoţită de greaţă, vărsături, regurgitaţii (revenirea alimentelor ingerate în stomac),
aerofagie (eliminarea aerului din stomac pe gură),
pirozis (arsuri la stomac);
ruminatie-revenirea in gura a unor bucati alimentare si remestecarea lor
geofagie –obicei de a manca pamant
cheilofagie-tic al unor indivizi de a-si musca buzele
deprinderi alimentare: greşeli în alegerea alimentelor şi în prepararea lor, orar nesatisfăcut al
orelor de masă.
hidratare: consum insuficient de lichide, pierderi în greutate, semne de deshidratare:
tegumente uscate, urină concentrată, slăbiciune.
Gust şi valoare acordate mâncării: dezordonat, mănâncă în picioare sau în pat, consumă numai
alimente crude, reci sau un singur fel.

INTERVENŢIILE ASISTENTEI LA PACIENTUL CU VULNERABILITATE

Obiective: pacientul să aibă o stare de bine, fără greţuri şi vărsături;
Intervenţii: aşeaza pacientul în poziţie semisezând, şezând sau decubit dorsal, cu capul într-o
parte; protejează lenjeria cu muşama şi aleză şi captează vărsătura;
educă pacientul să inspire profund;
administrează medicaţia prescrisă;
întrerupe regimul alimentar normal şi asigură regimul dietetic impus.
Obiective: pacientul să fie echilibrat hidroelectrolitic;
Intervenţii; daca nu varsă, se hidratează pe cale orală cu lichide reci, în cantităţi mici, la
intervale scurte de timp;
explorează gusturile alimentare ale pacientului
Obiective: pacientul să fie echilibrat nutriţional;
Intervenţii: serveste pacientul cu alimente la o temperatură moderată, la ore regulate,
prezentate cat mai apetisant;
învaţă pe pacient nr. de calorii conţinut de alimentele consumate;
susţine psihic pacientul
ALIMENTAŢIE INADECVATĂ PRIN SURPLUS
Definiţie: un aport alimentar exagerat cantitativ şi calitativ.
MANIFESTĂRI DE DEPENDENŢĂ
- greutate corporală cu 15-20% mai mare decât greutatea ideală;
- bulimie: constă în scăderea saţietăţii şi creşterea accentuată a senzaţiei de foame. Bulimia
nervoasa este o alta problema de ordin psihic din categoria tulburarilor de alimentatie - se
caracterizeaza prin mancatul compulsiv si metodele compensatorii inadecvate de a preveni
luatul in greutate.
O întâlnim în tumori cerebrale, isterie, neurastenie, distonii neurovegetative, disfuncţii
endocrine, erori înnăscute în metabolism, alcoolism, tabagism.
- polifagie: reprezintă o nevoie exagerată şi permanentă de a mânca. Ea poate fi fiziologică (la
tineri) şi patologică, în obiceiuri defectuoase alimentare, în stres, tumori cerebrale,
hipertiroidie, diabet zaharat, parazitoze intestinale sau medicamentoasă.
- greţuri şi vărsături.
Deshidratarea –pierderea de apa prin varsaruri,diaree,hipersudoratie ,poliurie.
 Deshidratarea usoara- pana la 5% din greutatea corporala-sete moderata, turgor
cutanat diminuat,TA valori normale,puls tahicardic
 Deshidratarea medie 5%- 10% din greutatea corporala-sete accentuate ,turgor net
diminuat, TA scazuta in ortostatism,puls slab,tahicardic,diureza scazuta
 Deshidratare severa – peste 10% din greutatea corporala- sete extrema ,turgor
diminuat, TA scazuta,puls filiform,oligo-anurie,obnubilare pana la coma
 Deshidratarea peste 15 %-deces- 6-7 zile fara apa.
INTERVENTIILE ASISTENTEI LA PACIENTUL CU MANIFESTĂRI DE DEPENDENŢĂ
Obiective: pacientul să aibă greutate corporală în funcţie de vârstă, sex, înălţime;
să desfăşoare activitate fizică;
să fie încurajat psihic.
Intervenţii: explorează gusturile pacientului;
învaţă pacientul valoarea calorică a alimentelor;
stabileşte un regim hipocaloric;
supraveghează pacientul să consume numai alimente permise;
cântăreşte zilnic pacientul;
conştientizează pacientul de importanţa activităţii fizice;
stabileşte un program de exerciţii;
învaţă pacientul metode de relaxare;
la nevoie, administrează medicaţia prescrisă.
Exemple de diagnostic de ingrijire:
Deficit de volum lichidian cauzat de reducerea aportului de apa manifestata prin
sete,tegumente si mucoase uscate,scadere in greutate,urina de culoare inchisa.
Exces de volum lichidian cauzat de insuficienta cardiaca manifestat prin HTA,dispnee de
efort,edeme,crestere in greutate.
Risc de dezechilibru al volumului lichidian cauzat de administrarea de diuretice manifestat prin
urinari frecvente,,scaderevin greutate,scaderea T.A.
Alterarea capacitatii de a se alimenta cauzata dentitiei ,manifestata prin halena
dezagreabila,durere la mestecare,sangerare
Alterarea capacitatii de a se alimenta cauzata sarcinii manifestata prin greata,varsaturi.
Alterarea nutritiei organismului cauzata conditiilor socio-economice precare, manifestata prin
senzatie de epuizare,scadere in greutate,cadere .
Alterarea nutritiei cauzaata de sedentarism( sau anxietate) manifestata prin ingestia unor
cantiatati mari de alimente, crestere in greutate,dispneea de efort.

Formula de calcul a IMC

Indicele de masa corporala Quetelet se calculeaza impartind greutatea exprimata in kg la
inaltimea exprimata in m la patrat: IMC = m / (h2)
m [kg]
2
IMC[kg/m ]    =   
h2 [m2]

Interpretarea IMC-ului
IMC Ce inseamna
sub 18,5 subponderal
intre 18,5 si 24,9 greutate normala
intre 25 si 29,9 supraponderal
intre 30 si 34,9 obezitate clasa I
intre 35 si 39,9 obezitate clasa II
peste 40 obezitate morbida

Indicele Broca Greutatea = Inaltimea (cm)-100

 ALIMENTAŢIA DIETETICĂ Înseamnă o contribuţie la tratarea pacientului, prin alimentele
ingerate. Regimurile dietetice sunt foarte variate, în funcţie de calitatea şi cantitatea
alimentelor ce le compun. În funcţie de cantitatea alimentelor, regimurile pot fi hipocalorice şi
hipercalorice.
Din punct de vedere calitativ ele sunt adaptate diverselor categorii de îmbolnăviri.
Regimurile dietetice urmăresc: Punerea în repaus şi cruţarea unor organe, aparate şi sisteme:
Regim de cruţare a intestinului gros – în dizenterie
Regim de cruţare a mucoasei bucale – stomatită;
Regim de cruţare a stomacului – gastrită, ulcer gastric;
Regim de cruţare a ficatului – hepatită, ciroză;
Regim de cruţare a rinichiului – nefrită, glomerulonefrită, insuficienţă renală acută;
La alcătuirea regimurilor de cruţare se va ţine seama de compoziţia chimică a alimentelor, de
modul de preparare, precum şi de starea lor de agregaţie
Dieta hidrica,hidro-zaharata- gastroenterite acute toxice sau infectioase,boli
febrile,obezitate,boli renale( litiaza renala) ,dupa interventii chirurgicale.
Regim hipocaloric- obezitate,perioada de realimentare a marilor denutriti,punerea in repauz a
aparatului digestive,cardiovascular.
Regim hipercaloric- munca fizica grea,hipertiroidism,sarcina ,lactatie,TBC,mucoviscidoza.
Regim hiperprotidic – varstnici,denutriti,anemii,tuberculoza,tratament cortizonic(desodat)
Regim hipoproteic-afectiuni renale cu retentive azotata,guta,insuficienta cardiac,hipertensiune
maligna
Regim hipolipidic- ateroscleroza, dislipidemii,obezitate,litiaza biliara,pancreatite cornice,
acidoza diabetic.
Regim lactat- guta acuta,cura de slabire a obezilor,boala ulceroasa,constipatii cornice
(iaurt),nefrite acute.
Regim vegetarian si de cruditati- afectiuni cardiac si renale care evolueaza cu edem,obezitate,
diabetul grav,dermatoze alergiceconstipatie cronica
Regim hiposodat- HTA,insificienta cardiac,sindroame nefrotice cu edem,cirozele cu
ascita,sarcina cu edeme si HTA.
Regim hipersodat- varsaturi,diaree,arsuri intinse,expunere la caldura cu pierderea de lichide
prin transpiratii, afectiuni renale cu pierdere de sare.