ALIMENTAŢIA BOLNAVULUI

DEFINIŢIE: asigurarea aportului caloric necesar pentru susţinerea forţelor fizice ale
bolnavului.
Prin alimentaţie se urmăreşte:
- acoperirea cheltuielilor energetice de bază ale organismului, cele necesare creşterii (copii) cât şi
cele necesare refacerii pierderilor prin cheltuieli exagerate;
- să asigure aportul de vitamine şi săruri minerale necesare desfăşurării normale a
metabolismului, creşterii şi celorlalte funcţii ale organismului;
- să favorizeze condiţiile prielnice procesului de vindecare;
- să prevină o evoluţie nefavorabilă în cazul unei înbolnăviri latente, să împiedice transformarea
bolilor acute în cronice, precum şi apariţia recidivelor;
- să consolideze rezultatele terapeutice obţinute prin alte metode de tratament.
Pentru o alimentaţie corectă trebuie să asigurăm necesităţile cantitative şi calitative ale
organizmului
Calculul raţiei alimentare (calorice)
Definiţie:
 Raţia alimentară (calorică) reprezintă proporţia alimentelor de origine animală sau
vegetală, pe 24 ore, conţinute în dietă.

Raţia calorică se calculeaza in funcţie de:

 Vârstă.
 Sex.
 Activitatea prestată.
 Starea de sănătate.
 Starea de boală.

Condiţii:
 Raţia trebuie să corespundă cantitativ şi calitativ.
 Să asigure necesarul potrivit nevoilor organismului.
 Se măsoară în calorii.
 Raţia minimă medie pentru organismul în repaus este de 1600 calorii.
 Calculul se face în funcţie de vârstă, sex, greutate, activitate.

Necesar caloric:
 În repaus absolut = 25 calorii / kg corp.
o În activitate minimă = 30 calorii / kg corp.
o În activitate medie = 35 calorii / kg corp.
o În activitate intensă (intelectuală, studenţi) = 40 calorii / kg corp.
o În activităţi foarte grele (mineri) = 45-60 calorii / kg corp.
 Necesarul caloric pentru bolnav de 60 kg în repaus absolut = 1500 cal/24 ore.
 Un copil necesită un plus de 30% calorii.
 Un bătrân necesită cu 15% calorii mai puţin.
 Necesarul creşte la bolnavul în ambulator, creşte în activitate.
 Pentru fiecare grad de temperatură este necesar un plus de 13% calorii.
 Pentru stări de agitaţie necesarul creşte cu până la 30%.

Valoarea calorică a principiilor alimentare:

 1 g glucide = 4,1 cal.
 1 g proteine = 4,1 cal.
 1 g lipide = 9,3 cal.

Conţinutul raţiei echilibrate:

 400 g glucide – 6 g / kg corp.
 70 g lipide – 1g / kg corp.
 70 g proteine – 1 g / kg corp.
Există un echilibrul între principiile nutritive:

. 5 grupe de substanţe nutritive:

1. proteine,
2. lipide,
3. glucide,
4. minerale,
5. vitamine
Calculul raţiei calorice:
 Aportul de glucide şi lipide depinde de vârstă, perioade de dezvoltare, consum
energetic, stare de boală.
 Raţia de proteine – la copii creşte cu 3,5 g / kg corp / 24 ore, iar la bătrâni scade.

Dacă organismul este supus unui regim de foame va consuma din resursele proprii (rezerve)
circa 11g / 24 h,1 slăbire rapidă mascată printr-o retenţie mascată de apă.
Asigurarea aportului de substanţe alimentare poate fi calculată ţinându-se seama de valoarea
energetică a principiilor alimentare
În acest scop asistentul medical trebuie:
- să cântărească bolnavul la internare şi să controleze evoluţia greutăţii în timpul spitalizării;
- să aprecieze cheltuielile energetice în plus;
- să respecte recomandarile medicale , care impreuna cu nutritionistul va calcula necesarul de
nutrienti si calorii.
- să observe toleranta si apetitul pacientului.

Asigurarea necesităţilor calitative

- regimul alimentar trebuie să cuprindă toţi factorii necesari pentru menţinerea vieţii şi
asigurarea tuturor funcţiilor organismului în condiţii normale
Hidraţi de carbon - sursă principală energetică a organismului (50% din necesar); excepţii fac
diabetul zaharat, colita de fermentaţie
În cazuri febrile – hidrocarbonate lichide şi siropuri, ceaiuri, limonade, sucuri de fructe
Substanţe proteice:
- materiale plastice ale organismului
- materie primă a fermenţilor şi hormonilor
- creşterea necesarului de proteine în afecţiuni ca:
- insuficienţă hepatică
- tulburări de digestie
- arsuri întinse
- hemoragii
- boli febrile
- necesarul de proteine la organism sănătos este de 1-1,5 g/ kg corp/ 24 h
Grăsimile
- substanţe cu valoare calorică înaltă; necesarul de lipide al organismului este de 1-1,5 g/kg
corp, ceea ce reprezintă 30-40% din raţia energetică totală a organismului
raţia de grăsimi se reduce în:
- insuficienţă hepatică
- insuficienţă pancreatică
- nefroză
- ateromatoză
- obezitate
se măreşte în:
- stări de subnutriţie
- arderi exagerate, hipertiroidism.
Vitaminele
- necesare pentru menţinerea metabolismului normal al organismului;
- necesarul de vitamine creşte în majoritatea îmbolnăvirilor ajungînd până la:
- 150 mg vit.C
- 25 mg vit. B, B6
- 8 mg vit. PP
- 20 mg vit. K, şi este asigurat prin introducerea fructelor, salatelor, legumelor
Apa şi sărurile minerale
- necesităţile de apă zilnică sunt 2500-3000 ml/24 h
- necesităţile de
Na 4 g/24 h
K 3,4 g/24 h
Ca 2 g
Mg 0,15 g
necesarul de apă şi săruri minerale creşte în :
- transpiraţie abundente
- diaree, vărsături
- hemoragii
- plasmoragii (arsuri întinse)
- diureză exagerată
- boli febrile
Pierderile de apă se completează cu ape minerale, supe, sucuri, soluţie Ringer
Pierderile de săruri se completează cu soluţii hipertonice de săruri minerale
Deci necesităţile calitative ale organismului cuprind compoziţia chimică şi starea de agregare a
alimentelor (lichide, semilichide, solide)
Alimentele supuse proceselor de pregătire suferă transformări calitative în compoziţia lor
chimică:
- prăjirea grăsimilor eliberează acizi graşi greu suportaţi în afecţiuni duodenale, vezicale,
interzişi în boli ulceroase;
- prin prăjire carnea îşi păstrează toate substanşele componente
- prin fierbere carnea pierde substanţe organice şi minerale;
- alimentele preparate la cald rămân sărace în vitamine.

ALIMENTAŢIA DIETETICĂ
Regimuri alimentare

Regimul alimentar sau dieta constituie partea integrantă din conduita terapeutică a
pacientului prin alimentele ingerate.
. Regimurile dietetice sunt foarte variate, în funcţie de calitatea şi cantitatea alimentelor
ce le compun.
In funcţie de cantitatea alimentelor, regimurile pot fi hipocalorice si hipercalorice. Din punct de
vedere calitativ ele sunt adaptate diverselor categorii de îmbolnăviri.
Regimurile dietetice urmăresc:
- punerea în repaus şi cruţarea unor organe, aparate şi sisteme:
- regim de cruţare a intestinului gros - în dizenterie;
- regim de cruţare a mucoasei bucale - stomatită;
- regim de cruţare a stomacului - gastrită, ulcer gastric;
- regim de cruţare a ficatului - hepatită, ciroză;
- regim de cruţare a rinichiului - nefrită, glomerulonefrită, insuficienţă renală acută;
- la alcătuirea regimurilor de cruţare se va ţine seama de compoziţia chimică a alimentelor, de
modul de preparare, precum şi de starea lor de agregaţie;
- echilibrul unor funcţii deficitare sau exagerate ale organismului:
- în colita de fermentaţie - regim bogat în proteine;
- în colita de putrefacţie - regim bogat în hidrocarbonaţi;
- în ciroza hepatică - restricţie de lichide;
- în insuficienţa cardiacă - restricţie de lichide;
- compensarea unor tulburări rezultate din disfuncţia glandelor endocrine:
- se va stabili toleranţa la glucide în diabetul zaharat; regimul va corespunde acestei toleranţe;
- satisfacerea unor nevoi exagerate ale organismului:
- în boli infecţioase - regim bogat în vitamine;
- afecţiuni osoase - regim bogat în calciu;
- în tratamentul cu hormoni corticosuprarenali - regim bogat în proteine;
- îndepărtarea unor produse patologice de pe pereţii intestinali:
- produse patologice ca: mucus, puroi, se pot îndepărta cu ajutorul regimului de mere rase sau
morcovi.
- în vederea alcătuirii unui regim dietetic cât mai variat este necesară cunoaşterea
echivalenţelor calitative şi cantitative ale principiilor alimentare.
- numărul regimurilor dietetice este variat în funcţie de diversitatea îmbolnăvirilor, de stadiul şi
de gravitatea acestora.
Regimul Indicaţii :
hidric - în primele zile postoperator, diarei acute, gastrite acute
Alimente permise:
- supe limpezi de legume, ceaiuri îndulcite cu zaharină sau neîndulcite, zeamă de
orez, supe diluate şi degresate din carne, apă fiartă şi răcită

Hidro- Indicaţii
zaharat - perioada de debut a hepatitei epidemice: insuficienta renală acută, insuficienţa
hepatică acută, colecistita acută, în perioada febrilă a bolilor infecţioase
Alimente permise
- sucuri de fructe îndulcite, ceaiuri îndulcite, zeamă de compot, zeamă de orez
- se administrează în cantităţi mici şi repetate

Semilichid Indicaţii
- colecisitita subacută, perioada icterică a hepatitei epidemice, ciroza hepatică,
varice esofagiene, după primele zile ale infarctului miocardic acut
Alimente permise:
- supe de făinoase, supe de legume, piureuri de legume, fructe coapte, făinoase,
sufleuri de brânză de vaci
- mese mici cantitativ si mai frecvente

Lactat Indicaţii
- în primele 3-5 zile ale fazei dureroase a bolii ulceroase, în primele zile după
hemoragia digestivă superioară
Alimente permise
-1000-2000 ml lapte, eventual îmbogăţit cu friscă sau smântână

Lacto-
făinos Indicaţii
vegetarian - după puseul acut al ulcerului în remisiune, după operaţii pe stomac
Alimente permise
 -brânză de vaci, ouă moi, caş, lapte, piureuri de legume, smântână, frişcă, făinoase

Hepatic Indicaţii
- hepatită cronică agresivă, ciroză hepatică decompensată, neoplasm hepatic
Alimente permise
- brânză de vaci, caş, urdă, iaurt, carne slabă fiartă, pâine albă prăjită, legume,
făinoase, fructe coapte, biscuiţi, supe de făinoase, unt 10 g/zi, ulei 20-30 g/zi.

Renal Indicaţii
- glomerulonefrită acută difuză, insuficienţă renală
Alimente permise
- salată de crudităţi cu untdelemn, fructe crude coapte, compot, supe de legume şi
făinoase, prăjituri cu mere, caş, brânză de vaci, urdă, gălbenuş de ou, frişcă, pâine
fără sare

Cardio- Indicaţii
vascular - cardiopatii decompensate, hipertensiune arterială, infarct miocardic acut în a doua
săptămână de boală
Alimente permise
- lapte, iaurt, brânzeturi, carne slabă fiartă, salată de sfeclă, fructe crude sau coapte,
compot, aluat de tartă, dulceaţă, unt 10 g şi ulei 30 g/zi

Diabetic Indicaţii
- diabetul zaharat
Alimente permise
- în funcţie de toleranţa la glucide va cuprinde alimente cântărite în mod obligatoriu
şi alimente necântărite:
- alimente cântărite: pâine, lapte, cartofi, făinoase,
legume uscate, fructe
-alimente necântărite: peşte, carne, mezeluri, ouă, supe de carne, sosuri fără făină,
ulei

Hipo- Indicaţii
caloric - obezitate, hipertensiune arterială
Alimente permise
- 240 calorii - 300 g brânză de vaci
- 400 calorii - lapte, brânză de vaci, carne albă, legume, mere
- 600 calorii din aceleaşi alimente
După criteriile cantitative regimul dietetic poate fi :
a. hipocaloric – obezitate
- cruţarea unor organe.
b. hipercaloric – pacienţi subnutriţi.
 MODURI DE ALIMENTARE A BOLNAVULUI

Una din cele mai importante sarcini ale îngrijirii bolnavului este alimentaţia.
Asigurarea aportului caloric necesar pentru susţinerea forţelor fizice ale bolnavului,
stabilirea regimului alimentar adecvat pentru asigurarea condiţiilor de vindecare şi
administrareaalimentelor pe cale naturală sau artificială, constituie sarcini elementare ale
îngrijirii oricărui bolnav spitalizat.
În funcţie de starea pacientului, alimentarea se face:
 activ – pacienta mănâncă singură în sala de mese sau în salon
 pasiv – pacientei i se introduc alimentele în gură
 artificial – alimentele sunt introduse în organism în condiţii nefiziologice.

Pregătiri materiale
 tavă
 farfurii
 pahar cu apă sau cană cu cioc
 şervet de pânză
 cană de supă
 tacâmuri
asistenta medicala
 îmbracă halatul de protecţie
 aşază părul sub bonetă
 se spală pe mâini
pacient
 se aşază în poziţie semişezând cu ajutorul rezemătoarelor de pat sau în decubit dorsal cu
capul uşor ridicat şi aplecat înainte pentru a uşura deglutiţia
 i se protejează lenjeria cu un prosop curat
 se protejează cu un prosop în jurul gâtului
 se adaptează măsuţa la pat şi i se aşază mâncarea astfel încât să vadă ce i se introduce în
gură
Servirea mesei
 asistenta se aşează în dreapta pacientului şi îi ridică uşor capul cu perna
 verifică temperatura alimentelor(pacienţii în stare gravă nu simt temperatura, nici
gustul alimentelor), gustând cu o altă lingură
 îi serveşte supa cu lingura sau din cana cu cioc, taie alimentele solide
 supraveghează debitul lichidului pentru a evita încărcarea peste puterile de deglutiţie
ale pacientului
 este şters la gură, i se aranjează patul
 se îndepărtează eventualele resturi alimentare care, ajunse sub bolnav, pot contribui la
formarea escarelor
 schimbă lenjeria dacă s-a murdărit
 acoperă pacientul şi aeriseşte salonul
 strânge vesela şi o transportă la oficiu

De ştiut
 se încurajează pacientul în timpul alimentaţiei, asigurându-l de contribuţia alimentelor
în procesul vindecării
 se stimulează deglutiţia prin atingerea buzelor pacientului cu lingura
 se oferă pacientului cantităţi nu prea mari-deoarece , neputând să le înghită, ar putea să
le aspire
De evitat
- servirea alimentelor prea fierbinţi sau prea reci
- atingerea alimentelor care au fost în gura pacientului

ALIMENTAREA ACTIVĂ ŞI PASIVĂ

OBIECTIVELE PROCEDURII
• Asigurarea necesităţilor calorice şi calitative în funcţie de vârsta şi starea organismului
• Favorizarea procesului de vindecare, consolidarea rezultatelor terapeutice şi prevenirea
cronicizării unor îmbolnăviri

Alimentarea activă se poate face în sala de mese, în salon; la masă sau la pat.
În sala de mese aerisită, curăţenia trebuie să fie desăvârşită; porţiile aranjate estetic sunt
aşezate pe mese mici (4 persoane). Se invită pacientele la masă, se invită să se spele pe mâini.
Felurile de mâncare se servesc pe rând, vesela folosită se ridică imediat. Nu se ating alimentele
cu mâna.
Se observă dacă pacientul a consumat alimentele; în caz contrar se află motivul şi se iau măsuri.
În salon la masă: se îndepărtează tot ce ar putea influenţa negativ apetitul pacientului
(tăviţă,scuipători, ploscă). Se invită pacientul să se spele pe mâini, se ajută să se aşeze la masă;
servirea mesei se face ca în sala de mese.
În salon, la pat: se pregăteşte salonul ca pentru alimentarea în salon la masă. Se aşează
pacientul în poziţie confortabilă, este invitat să se spele pe mâini, asistenta servindu-i
materialele necesare şi protejând lenjeria de pat cu muşama. Se adaptează masa specială la pat
şi se serveşte masa la fel ca în salon la masă.
PREGĂTIREA PACIENTULUI
CULEGEŢI DATE DESPRE:
- Afecţiune, regim, orarul meselor, repartizarea alimentelor pe mese
- Posibilităţile de mobilizare, dacă pacientul este imobilizat, dacă are indicaţie de repaus
- Posibilitatea de a-şi folosi membrele superioare şi nivelul de autonomie (se poate alimenta
singur-activ, sau este alimentat de altă persoană- pasiv)
- Efectuarea unor examene care impun un anumit regim sau restricţii alimentare înainte sau
după acestea
- Administrarea unor medicamente înainte, în timpul mesei sau după masă
- Preferinţele alimentare ale pacientului
a) PSIHICĂ:
- Stimulaţi autonomia
- Explicaţi pacientului importanţa alimentaţiei şi a respectării regimului pentru evoluţia
favorabilă a bolii
b) FIZICĂ:
- Respectaţi recomandările cu privire la mobilizarea ei asiguraţi pacientul de ajutorul
dumneavostră
- Ajutaţi pacientul să se spele pe mâini
- Aşezaţi pacientul într-o poziţie confortabilă în raport cu starea sa generală:
• Şezând la masă în salon sau în pat
• Semişezând pentru pacientul care se poate ridica puţin
• În decubit lateral stâng dacă pacientul este dreptaci, cu capul uşor ridicat
EFECTUAREA PROCEDURII:
- Verificaţi dacă sunt îndeplinite condiţiile pentru servirea mesei: salonul este aerisit, au fost
îndepărtate ploştile şi urinarele, nu se fac tratamente, nu se face curat în salon
- Identificaţi pacientul şi regimul alimentar recomandat
- Ajutaţi pacientul să-şi spele mâinile
- Pregătiţi alimentele pe o tavă acordând atenţie aspectului estetic
- Îmbrăcaţi un halat curat şi manuşi
a)Alimentarea activă
Servirea mesei la pat în poziţie şezând sau semişezând
- Aşezaţi pacientul în poziţie confortabilă
- Protejaţi lenjeria pacientului cu ajutorul unui prosop dacă este cazul
- Aşezaţi tava cu alimente în faţa pacientului sau adaptaţi o masuţă specială
- Ajutaţi pacientul să taie alimentele dacă este necesar
- Observaţi dacă pacientul consumă toate alimentele
Alimentarea activă la pat în poziţie de decubit lateral
- Aşezaţi pacientul în decubit lateral lăsând liber braţul dominant (de obicei drept)
- Ridicaţi uşor capul pacientului şi protejaţi patul pacientului cu un prosop curat
- Aşezaţi sub bărbia pacientului un prosop curat
- Puneţi tava cu alimente pe marginea patului, pe un taburet sau pe noptieră aşa încât pacientul
să vadă ce mănâncă
- Taiaţi alimentele în bucăţi mici
- Ajutaţi pacientul să bea lichide prin sucţiune sau cu ajutorul unei căni speciale
b) Alimentaţia pasivă
- Aşezaţi pacientul în poziţie şezând (dacă are membrele superioare afectate) sau semişezând
(dacă este imobilizat, adinamic, epuizat, în stare gravă)
- Protejaţi lenjeria de pat şi de corp folosind prosoape curate
- Plasaţi tava cu alimente pe noptieră, pe un taburet sau pe o măsuţă adaptabilă la pat
- Asezaţi-vă în partea dreaptă a pacientului (de regulă) pe un scaun, verificaţi temperatura
alimentelor
- Ridicaţi cu o mână (stânga) capul bolnavului cu pernă şi administraţi supa cu lingura pe
jumătate plină
- Asiguraţi-vă că pacientul a înghiţit înainte de a administra o nouă cantitate
- Rezervaţi-vă suficient timp pentru a putea face mici pauze dacă este nevoie
- Tăiaţi alimentele în bucăţi mici fără să le atingeţi cu mâna
- Încurajaţi pacientul să consume alimentele purtând o discuţie agreabilă
- Folosiţi linguriţa sau o pipetă dacă pacientul este în stare foarte gravă sau are tulburări de
deglutiţie
- Observaţi permanent faciesul pacientului
ÎNGRIJIREA PACIENTULUI
- Aşezaţi pacientul în poziţie comodă dacă nu poate singur
- Refaceţi patul, îndepărtaţi eventualele firmituri sau schimbaţi lenjeria dacă este necesar
- Verificaţi dacă prezintă cumva senzaţie de greaţă
- Ajutaţi pacientul să-şi facă toaleta cavităţii bucale
REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ
- Îndepărtaţi vasele muradare şi resturile alimentare
- Aerisiţi încaperea
NOTAREA PROCEDURII
- Notaţi în dosarul de îngrijire cantitatea de alimente şi lichide ingerate
- Modificările de apetit: dispariţia, diminuarea, exagerarea, refuzul alimentelor, nu-i place
mâncarea, respectă restricţiile religioase, refuză anumite alimente
- Prezintă sete exagerată
- Acuză senzaţie de greaţă, de rău în timpul mesei sau după masă
- Acuză senzaţia de plenitudine
- Refuză regimul recomandat, consumă alimente nepermise
- Recomandări speciale care trebuie comunicate turei următoare: mese mici şi dese, în timpul
nopţii, restricţie alimentare pentru examinările din zilele următoare
EVALUAREA EFICACITĂŢII PROCEDURII
Rezultate aşteptate/dorite:
- Pacientul consumă întreaga cantitate de alimente şi se hidratează corespunzător
- Exprimă stare de confort
- Respectă regimul alimentar, o parte din simptome au dispărut
Rezultate nedorite / Ce faceţi
- Pacientul nu consuma întreaga cantitate de alimente
- Cercetaţi cauzele: apetit diminuat, condiţii necorespunzătoare de servire a mesei, nu-i plac
alimentele, consumă alimente aduse de aparţinători, îşi respecta religia
- Pacientul refuză anumite alimente, acuză greaţă
- Se consemnează observaţiile şi se anunţă medicul

Alimentatia artificiala = introducerea alimentelor în organismul pacientului prin mijloace

artificiale:
- sondă gastrică sau intestinală
- pe cale parenterală
- clismă picătură cu picătură
- gastrostoma.
Scop: hrănirea pacienţilor
- inconştienţi
- cu tulburări de deglutiţie
- cu intoleranţă sau hemoragii digestive
- operaţi pe tubul digestiv şi glandele anexe
- în stare gravă,
- cu negativism alimentar.

Alimentaţia enterală
Numele de alimentaţie enterală vine din limba greaca: enteron = intestine, aşadar alimentaţia
enterală constă în orice formă de alimentaţie care foloseşte tractul gastrointestinal. Se poate
realiza pe următoarele căi:
- sonda gastrică: nasogastrică, orogastrică
- sonda nasoduodenală
- sonda nasojejunală(plasată intraoperator)
- jejunostoma chirurgicală
Şi mai rar prin:
- faringostomă
- esofagostomă
- gastrostomă chirurgicală
- P.E.G. (gastrostoma endoscopică percutană)

Alimentarea prin sondă gastrica

Materiale
- de protecţie: aleză, prosoape
- sterile : sondă naso-gastrică, seringi de 5-10 cm, pensă hemostatică
- nesterile : pâlnie, tăviţă renală
Calitatile alimenelor
- să nu prezinte grunji,
 - să fie la temperatura corpului,
- să aibă valoare calorica

Execuţie
- în caz de stază gastrică , se aspiră conţinutul şi se efectuează spălătură gastrică
- se ataşează pâlnia la capătul sondei şi se toarnă lichidul alimentar 200-400 ml până la 500
ml, încălzit la temperatura corpului
- se introduc apoi 200-300 ml apă şi o cantitate mică de aer pentru a goli sonda
- se închide sonda prin pensare pentru a evita scurgerea alimentelor în faringe de unde ar
putea fi aspirate determinând pneumonia de aspiraţie – complicaţie gravă
- sau se introduce ratia zilnica in 4-6 doze, foarte incet, cu aparatul de perfuzie atasat la
extremitatea libera a sondei, se verifica viteza de scurgere a picuratorului; nu se va
administra mai mult de 200-250 ml intr-o ora;
Ingrijirea pacientului
- se aseaza pacientul intr-o pozitie comoda si se inchide sonda intre doua administrari;
- se urmareste pacientul pentru a sesiza aparitia greturilor, varsaturilor, balonarii, crampelor,
diareei
- se indeparteaza sonda cand se termina indicatia de alimentare artificiala, respectand pasii
de la tubajul nazo-gastric sau la intervale stabilite de medic (2-3 zile - sondele de cauciuc, 4-
7 zile sondele de polietilen);
- se lasa un interval liber de 6-8 ore pe timpul noptii pana la montarea unei noi sonde, pentru
refacerea circulatiei la nivelul mucoasei si, daca nu exista o contraindicatie, se schimba nara;
- se mobilizeaza sonda ramasa pe loc pentru a evita lezarea mucoasei;
- se verifica daca senzatia de foame a disparut sau a diminuat;
Reorganizarea locului de munca
- se indeparteaza manusile si materialele folosite in containere speciale;
- se spala mainile;
Notarea procedurii
- se noteaza procedura si numele celui care a efectuat-o:data, ora, cantitatea si felul
alimentelor administrate; reactii adverse, intoleranta (greata, voma)
Evaluarea eficacitatii procedurii
Rezultate asteptate/dorite:
- Pacientul a tolerat bine administrarea alimentelor pe sonda gastric
- Pacientul este satisfacut
Rezultate nedorite / Ce faceti:
- Pacientul prezinta greata, varsaturi
- Se consulta medicul- poate fi o intoleranta sau o reactie la unele alimente
- Pacientul prezinta leziuni la nivelul mucoasei nazale si uscaciunea mucoasei bucale-se
asigura o buna igiena a cavitatii bucale;se mobilizeaza sonda;se schimba nara dupa
asigurarea unui repaus intre indepartarea si repunerea sondei
- Pacientul prezinta tuse si semne de sufocare-s-a gresit procedura si alimentele au ajuns in
caile aeriene- se retrage sonda si se introduce pe cale esofagiana
- Se anunta medicul pentru a stabili masuri de prevenire a bronhopneumoniei de aspiratie
- Acordati o atentie deosebita pacientului inconstient
Recomandari
- Sondele de cauciuc pot fi lasate pe loc 2-3 zile, mentinerea lor peste acest termen poate
cauza leziuni ale mucoasei nazale
- Sondele de polietilen pot fi mentinute si tolerate mai mult, pana la 4-7 zile.
- Este recomandabil ca sonda sa fie mobilizata de mai multe ori in cursul zilei, favorizand prin
aceasta circulatia sanguina normala la nivelul suprafetelor traversate de ea;
- La 3-5 zile, sonda trebuie indepartata pentru 6-8 ore (repausul de noapte), dupa care se va
putea reintroduce, insa prin nara de parte opusa.
- Este important ca alaturi de aportul caloric si vitaminic, pacientul sa primeasca si ratia
corespunzatoare de lichide pentru acoperirea necesitatilor hidrice care trebuie calculate
exact.
- Raţia zinică se administrează în 4-6 doze foarte încet, de preferinţă cu aparatul de perfuzat
utilizând vase izoterme

Alimentarea prin gastrostomă

Gastrostoma =deschiderea şi fixarea operatorie a stomacului la piele în scopul alimentării

printr-o sondă în cazul în care cale esofagiană este întreruptă
-în cazul stricturilor esofagiene , după arsuri sau intoxicaţii cu substanţe caustice , când
alimentaţia artificială ia un caracter de durată şi nu se poate utiliza sonda gastrică , alimentele
vor fi introduse în organism prin gastrostomă
-în stomă, este fixată o sondă prin intermediul căreia alimentele sunt introduse cu ajutorul unei
seringi sau prin pâlnie
-respectându-se aceleaşi principii se introduc şi aceleaşi amestecuri alimentare ca în cazul
alimentaţiei prin sondă gastrică
-alimentele vor fi introduse în doze fracţionate la intervale obişnuite , după orarul de
alimentaţie al pacienţilor , încălzite la temperatura corpului
-cantitatea introdusă o dată nu va depăşi 500 ml
-după introducerea alimentelor sonda se închide pentru a împiedica refularea acestora
-tegumentele din jurul stomei se pot irita sub acţiunea sucului gastric care se prelinge adesea
pe lângă sondă , provocând uneori leziuni apreciabile
-de aceea , regiunea din jurul fistulei se va păstra uscată, acoperită cu un unguent protector şi
antimicrobian, pansată steril cu pansament absorbant

Alimentarea prin clismă

-se poate asigura hidratarea şi alimentarea pe o perioadă scurtă de timp
-deoarece în rect nu sunt fermenţi pentru digestie, iar mucoasa absoarbe numai soluţii izotone,
substanţele proteice sunt eliminate sau supuse unui proces de putrefacţie
alimentarea se face prin clisme picătură cu picătură cu soluţie Ringer, glucoză cu rol hidratant.

Alimentarea parenterală
Materile necesare
-de protecţie-pernă elastică pentru sprijinirea braţului, muşama, aleză;
-pentru dezinfecţia tegumentului
-instrumentar şi materiale sterile - seringi şi ace de unică folosinţă(se verifică integritatea
ambalajului, valabilitatea, lungimea şi diametrul acelor) - în funcţie de scop; pense, mănuşi ,
tampoane
-alte materiale-garou sau bandă Esmarch, fiole cu soluţii medicamentoase, soluţii perfuzabile,
tăviţă renală
 perfuzor = trusă de perfuzie
 pompă de perfuzie automată-cu reglare programată a volumului şi ratei de flux
 robinete cu două sau mai multe căi
 branulă(cateter i.v.)
 fluturaş
 benzi de leucoplast pentru fixarea acului(canulei) şi a tubului perfuzorului de pielea
bolnavului
Se face cu substanţe care:
-Au valoare calorică ridicată
-Pot fi utilizate direct de ţesuturi
-Nu au proprietăţi antigenice
-Nu au acţiune iritantă sau necrozantă asupra ţesuturilor
Pe cale i.v. pot fi introduse soluţii izo- sau hipertone : glucoză 10-20-33-40% , fructoză 20% ,
hidrolizate proteice
Planul de alimentare se face după calcularea necesarului de calorii / 24h şi a raţiei de lichide în
care pot fi dizolvate principiile nutritive
Nevoia de lichide este completatăcu ser fiziologic sau sol. glucozate şi proteice
Ritmul de administrare diferă după natura şi concentraţia preparatului, starea pacientului, de la
50ml/h la 500ml/h