TEHNICI ASOCIATE NEVOII DE A BEA SI A MANCA

I. ALIMENTAŢIA DIETETICĂ
Definitie - Înseamnă o contribuţie la tratarea pacientului, prin alimentele ingerate. Regimurile
dietetice sunt foarte variate, în funcţie de calitatea şi cantitatea alimentelor ce le compun.
În funcţie de cantitatea alimentelor, regimurile pot fi:
- hipocalorice;
- hipercalorice.
Din punct de vedere calitativ ele sunt adaptate diverselor categorii de îmbolnăviri.
Regimurile dietetice urmăresc:
* Punerea în repaus şi cruţarea unor organe, aparate şi sisteme:
- regim de cruţare a intestinului gros – în dizenterie
- regim de cruţare a mucoasei bucale – stomatită;
- regim de cruţare a stomacului – gastrită, ulcer gastric;
- regim de cruţare a ficatului – hepatită, ciroză;
- regim de cruţare a rinichiului – nefrită, glomerulonefrită, insuficienţă renală acută;
* La alcătuirea regimurilor de cruţare se va ţine seama de compoziţia chimică a alimentelor, de
modul de preparare, precum şi de starea lor de agregaţie;
* Echilibrul unor funcţii deficitare sau exagerate ale organismului:
- in colita de fermentaţie – regim bogat în proteine;
- in colita de putrefacţie – regim bogat în carbohidraţi; În insuficienţa cardiacă – restricţie de lichide
* Compensarea unor tulburări rezultate din disfuncţia glandelor endocrine:
- se va stabili toleranţa la glucide în diabetul zaharat; regimul va corespunde acestei toleranţe;
* Satisfacerea unor nevoi exagerate ale organismului:
- in boli infecţioase – regim bogat în vitamine;
- afecţiuni osoase – regim bogat în calciu;
- in tratamentul cu hormoni corticosuprarenali – regim bogat în proteine;
* Îndepărtarea unor produse patologice de pe pereţii intestinali:
- produse patologice ca: mucus, puroi, se pot îndepărta cu ajutorul regimului de mere rase sau
morcovi;
* În vederea alcătuirii unui regim dietetic cât mai variat este necesară cunoaşterea echivalenţelor
calitative şi cantitative ale principiilor alimentare;
* Numărul regimurilor dietetice este variat în funcţie de diversitatea îmbolnăvirilor, de stadiul şi de
gravitatea acestora;
Tipuri de regimuri
Regimul hidric Indicaţii
În primele zile postoperator, diarei acute, gastrite acute
Alimente permise:
Supe limpezi de legume, ceaiuri îndulcite cu zaharină sau
neîndulcite, zeamă de orez, supe diluate şi degresate din
carne, apă fiartă şi răcită
Hidro-zaharat Indicaţii:
Perioada de debut a hepatitei epidemice; insuficienţa
renală acută, insuficienţa hepatică acută, colecistită acută,
în perioada febrilă a bolilor infecţioase
Alimente permise:
Sucuri de fructe îndulcite, ceaiuri îndulcite, zeamă de
compot, zeamă de orez
Se administrează în cantităţi mici şi repetate
Semilichid Indicaţii:
Colecistită subacută, perioada icterică a hepatitei
epidemice, ciroza hepatică, varice esofagiene, după
primele zile ale infarctului miocardic
Alimente permise:
Supe de făinoase, supe de legume, piureuri de legume,
fructe coapte, făinoase, sufleuri de brânză de vaci
Mese mici cantitativ şi mai frecvente
Lactat Indicaţii:
În primele 3-5 zile ale fazei dureroase a bolii ulceroase, în
primele zile după hemoragia digestivă superioară
Alimente permise:
1000-2000 ml lapte, eventual îmbogăţit cu frişcă sau
Smântână
Lacto-făinos Indicaţii:
după puseul acut al ulcerului în remisiune, după operaţii
pe stomac
Alimente permise:
brânză de vaci, ouă moi, caş, lapte, pireuri de legume,
smântână, frişcă, făinoase
Hepatic Indicaţii:
hepatită cronică, ciroză hepatică decompensată, neoplasm
hepatic
Alimente permise:
brânză de vaci, caş, urdă, iaurt, carne slabă fiartă, pâine
albă prăjită, legume, făinoase, fructe coapte, biscuiţi, supe
de făinoase, unt 10 g/zi, ulei 20-30 g/zi
Renal Indicaţii:
glomerulonefrită acută difuză, insuficienţă renală
Alimente permise:
salată de crudităţi cu untdelemn, fructe crude, coapte,
compot, supe de legume şi făinoase, prăjituri cu mere,
caş, brânză de vaci, urdă, gălbenuş de ou, frişcă, pâine
fără sare;
Cardio-vascular Indicaţii:
cardiopatii decompensate, hipertensiune arterială, infarct
miocardic acut în a doua săptămână de boală:
Alimente permise:
lapte, iaurt, brânzeturi, carne slabă fiartă, salată de sfeclă,
fructe crude sau coapte, compot, aluat de tartă, dulceaţă,
unt 10 g şi ulei 30 g/zi
Diabetic Indicaţii:
diabetul zaharat
Alimente permise:
în funcţie de toleranţa la glucide va cuprinde alimente
cântărite în mod obligatoriu şi alimente necântărite:
alimente cântărite: pâine, lapte, cartofi, făinoase, legume
uscate, fructe
alimente necântărite: peşte, carne, mezeluri, ouă, supe de
carne, sosuri fără făină, ulei
Hipocaloric Indicaţii:
obezitate, hipertensiune arterială
Alimente permise:
240 calorii – 300 g brânză de vaci
400 calorii – lapte, brânză de vaci, carne albă, legume,
 mere
600 calorii – din aceleaşi alimente

II. ALIMENTAREA PACIENTULUI

Alimentatia bolnavului trebuie sa respecte urmatoarele principii:
- inlocuirea cheltuielilor energetice de baza ale organismului, cele necesare cresterii la copil, sau
cele necesarea refacerii pierderilor, prin consum la adult;
- asigurarea aportului de vitamine si saruri minerale necesare metabolismului normal;
- favorizarea procesului de vindecare prin crutarea organelor bolnave – alimentatia rationala poate
influenta tabloul clinic, caracterul procesului infectios (patologic) si ritmul evolutiei acestuia,
devenind astfel un factor terapeutic;
- prevenirea unei evolutii nefavorabile in bolile latente, transformarea bolilor acute in cronice si
aparitia recidivelor;
- consolidarea rezultatelor terapeutice obtinute prin alte tratamente.
1. Servirea meselor
a) Orarul si repartizarea meselor:
- intervalul dintre mese trebuie stabilit astfel incat perioada de repaus din cursul noptii sa nu
fie mai mare de 10 - 11 ore, iar in unele cazuri si mai mic (ulcer gastric).
- pacientii in stare grava, febrili, vor fi alimentati in momentele de acalmie, indiferent de
programul sectiei
- pacientii cu hipersecretie gastrica sau boala ulceroasa vor fi alimentati la intervale scurte,
in functie de stadiul de evolutie; la ei alimentele trebuie servite uneori din ora in ora in cursul zilei,
adaugand una, doua mese si-n cursul noptii
- pacientii febrili, adinamici, in stare grava vor fi alimentati dupa un program special, cu
mese mici, dese, atat ziua cat si noaptea
- pacientii cardiaci si cei cu sistem nervos labil suporta greu o flamanzire mai mare de 6 ore
- alimentele rezervate acestor bolnavi vor fi pastrate in conditii corespunzatoare la oficiul de
alimente
- mesele principale nu vor fi servite niciodata inaintea aplicarii tratamentului
- dupa pranz vor fi rezervate ore de odihna, intrucat, in aceasta perioada, procesul de digestie
blocheaza energia organismului prin angajarea unei cantitati mari de sange la nivelul organelor
abdominale
b) Pregatirea servirii meselor:
- hranirea pacientului nu trebuie sa fie tulburata de activitatea sectiei (tratamente, recoltari, vizita
medicala,etc.)
- inaintea servirii meselor nu se aplica tratamente dureroase
- se vor inlatura din salon toti factorii dezagreabili (plosca, urinare, scuipatori)
- pacientii cu aspect neplacut (arsi, cu piodermite, cei care varsa) vor fi izolati de restul bolnavilor
cu paravane
- saloanele vor fi aerisite, curate, cu ambianta placuta, familiala
- asistenta imbraca un halat alb peste uniforma, isi prinde parul in calota, isi spala bine mainile
c) Distribuirea alimentelor:
- servirea estetica si curata a meselor creste pofta de mancare a pacientilor
- asigura decalnsarea secretiei sucurilor digestive si pe cale psihica
- operativitatea impiedica denaturarea si racirea alimentelor (isi pastreaza forma, aspectul si
valoarea calorica initiala)
- distribuirea alimentelor se face pe baza tabelelor de alimentatie
- in unele cazuri, asistenta intocmeste fise individuale de regim, care se inmaneaza pacientului odata
cu masa (pastrate, vor ajuta pacientul la domiciliu)
- alimentele se portioneaza pe regimuri, apoi sunt distribuite in salon pe un carucior special, iar la
bolnavi pe tavi acoperite
- felurile de alimente se servesc pe rand, pe masura ce bolnavul consuma felul anterior
- alimentele nu se ating cu mana
- gustul unor alimente se poate corecta cu: sare, otet, zahar (daca nu contravine dietei)
d) Ordinea de servire a mesei:
- se va distribui intai regimul comun, apoi regimurile tip si la urma se va dispune
aducerea regimurilor individuale, pentru pacientii a caror alimentatie nu se incadreaza in
regimurile tip
- vor lua masa intai pacientii ce se pot alimenta singuri, apoi asistenta se va ocupa de cei ce
trenuie alimentati de ea
- alimentatia artificiala se va face in afara programului obisnuit
2. Modurile de alimentare ale bolnavilor
In functie de starea bolnavului, alimentarea se face: activ, pasiv, artificial.
A. Alimentarea activa
In functie de starea generala, pacientul mananca singur, fara ajutor, alimentele oferite,
in salon sau sala de mese, la masa sau la pat.
1) Pregatiri - materiale - tava, tacamuri, farfurii, servetele, cana pentru supa, pahar de apa, fete de
masa, cosilet de paine.
2) Conditii de mediu-a) sala de mese- curatenia, aerisirea, se aranjeaza estetic pe mese mici (4
persoane), tacamurile, paharele, cana de apa, sevetelele, flori, numarul regimului; - se creeaza o
atmosfera cat mai intima; - se anunta bolnavii sa vina la masa; - se invita sa se spele pe maine.
Servirea mesei - se servesc felurile de mancare pr rand
- se ridica imediat vesela folosita
- nu se ating alimentele cu mana
- se observa daca pacientul a consumat alimentele in intregime, daca nu, se
solicita motivul si se iau masuri de inlocuire
- se transporta vesela la oficiu
- se aeriseste si se curata sala de mese
-b) conditii de mediu in salon, la masa- se indeparteaza tot ce ar putea
influenta negativ apetitul pacientului (tavita, scuipatori, plosca); - se separa cu paravan pacientii cu
aspect dezagreabil pentru ceilalti; - se pregateste masa pacientului: se aseaza fata de masa curata,
tacamuri, cana de apa, servetele, sarea (dupa caz); - se invita pacientul sa se spele pe maini; -
pacientul este ajutat sa se aseze la masa; - asistenta imbraca halatul de protectie, isi prinde parul sub
boneta, se spala pe maini.
-c) alimentarea activa in salon, la pat: - se pregateste salonul ca si pentru
alimentarea la masa; - se aseaza pacientul in pozitie confortabila, semisezand sau sezand cu ajutorul
rezematorului de pat sau pernei; - se protejeaza lenjeria de pat cu musama; - se aseaza peste
musama un lighean, i se ofera pacientului sapunul si i se toarna apa sa se spele; - i se ofera prosopul
sa-si stearga mainile; - se indeparteaza materialele folosite
- se adapteaza masa speciala la pat, acoperita cu fata de masa sau o tava acoperita cu
servetel, se aseaza pe genunchii pacientului, peste patura acoperita cu aleza
- se aseaza in jurul gatului un prosop
- asistenta imbraca halatul de protectie
- se spala pe maini si serveste masa la fel ca la masa, in salon
-d) alimentarea activa, la pat in decubit lateral stang: - se aseaza pacientul in
decubit lateral stang, cu capul sprijinit pe o perna; - se spala pe maini; - se protejeaza lenjeria de pat
cu o aleza, iar cea a bolnavului cu un prosop curat
- se aseaza tava pe marginea patului sau pe un taburet la inaltimea patului; - se servesc
alimentele pe rand, se vor taia cele solide
- lichidele se servesc in cani speciale cu cioc sau cu ajutorul unor tuburi transparente, curate,
fierte
- se ridica vesela utilizata, se indeparteaza materalele folosite, se spala pacientul pe maini

B. Alimentarea pasiva
 Pacientului i se introduc alimentele pe gura.
1) Scop: - vor fi hraniti bolnavii imobilizati, paralizati, epuizati, adinamici, in stare grava si cei cu
usoare tulburari de deglutitie.
2) Pregatiri: - materiale: - tava, farfurii, pahar cu apa sau cana cu cioc, sevet de panza, cana de
supa, tacamuri
- asistenta: - imbraca halatul de protectie
- aseaza parul sub boneta
- se spala pe maini
- pacient: - se aseaza in pozitie semisezand cu ajutorul rezematoarelor de pat sau in
decubit dorsal cu capul usor ridicat si aplecat inainte pentru a usura deglutitia; - se protejeaza
lenjeria cu un prosop curat; -se protejeaza pacientul cu un prosop in jurul gatului; - se adapteaza
masuta la pat si se aseaza mancarea astfel incat sa vada ce i se introduce in gura.
3) Servirea mesei: - asistenta se aseaza in dreapta pacientului si ii ridica usor capul cu perna
- verifica temperatura alimentelor (pacientii in stare grava nu simt temperatura si
nici gustul alimentelor
- ii serveste supa cu lingura sau din cana cu cioc, taie alimentele solide
- supravegheaza debitul lichidului pentru a evita incarcarea peste puterile de
deglutitie ale pacientului;
- acesta va fi sters la gura;
- se aranjeaza patul
- se indeparteaza eventualele resturi alimentare care, ajunse sub bolnav pot
conduce la formarea escarelor; - schimba lenjeria daca s-a murdarit
- acopera pacientul si aeriseste salonul
- strange vesela si o duce la oficiu
DE STIUT: - se incurajeaza pacientul in timpul alimentatiei, asigurandu-l de contributia
alimentelor in procesul vindecarii
- se ofera pacientului cantitati nu prea mari, deoarece ar putea sa le aspire, neputand
sa le inghita
DE EVITAT: servirea alimentelor prea fierbinti sau prea reci; - atingerea alimentelor care au fost in
gura pacientului.
3. Principii de alimentare ale pacientilor inapetenti
Scop:
- observarea apetitului urmareste descoperirea si combaterea inapetentei sau anorexiei bolnavului
- apetitul poate fi un indiciu in stabilirea diagnosticului unor afectiuni; astfel bolnavii cu:
- cancer gastric refuza carnea de vaca
 - in hepatita epidemica- faza preicterica refuza grasimile
- polifagia indica un diabet zaharat
- apetitul preferential in cazul unor carente ale organismului (gravide)
Pentru combaterea anorexiei sau inapetentei, se vor avea in vedere urmatoarele:
- se verifica daca inapetenta este totala sau repulsia se manifesta numai fata de alimentele de
regim in comparatie cu cele preferate
- se inlocuiesc in functie de preferintele bolnavului in cadrul limitelor permise de prescriptia
medicala
- servirea mesei se va face intr-un cadru cat mai estetic
- se servesc alimentele in portii mici, pentru a nu provoca senzatia de plenitudine, numai la
simpla vedere, a cantitatilor mari
- mesele se servesc la intervale mici (2 - 3 ore)
- pentru eliminarea senzatiei de greata, lichidele se servesc reci, acidifiate cu lamaie, intr-o
variatie cat mai mare
- nu se administreaza alimente hiperzaharate - provoaca senzatia de plenitudine si provoaca
diareea
- laptele in canatitate mai mare de 1 l provoaca greata, diaree
- albuminele supradozate (branza) provoaca meteorism si accentueaza inapetenta
- la bolnavii complet inapetenti, senzatia de sete va fi exploatata si l-i se vor oferi elemente
nutritive sub forma lichida: laptele, sucurile de fructe vor fi imbogatite cu praf de lapte, cacao,
galbenus, preparate de zahar, zeama de lamaie sau portocale
- bulionul de legume va fi imbogatit cu unt, branza, faina, galbenus de ou, cacao
- in aceste amestecuri se vor introduce si preparate de vitamine, daca ele nu disperseaza usor
si nu modofica gustul sau mirosul alimentelor
- se asigura necesitatile calorice 2500 - 3000 cal/24 ore prin administrare de preparate
lichide hipercalorice
- la revenirea apetitului se administreaza alimentatie solida repartizata in 4 - 5 mese
- asistenta trebuie sa noteze exact cantitatea de alimente consumata si sa calculeze valoarea
calorica pentru a se putea orienta in privinta acoperirii necesitatilor zilnice ale bolnavului
- va urmari ca bolnavul sa consume doar alimente conform prescriptiei medicale
C. Alimentarea artificiala
Definitie: introducerea alimentelor in organismul pacientului prin mijloace artificiale.
Procedee: - sonda gastrica sau intestinala
- gastrostoma
- pe cale parenterala
 - clisma
Scop: - hranirea pacientilor inconstienti
- cu tulburari de deglutitie
- cu intoleranta sau hemoragii digestive
- operati pe tubul digestiv si glandele anexe
- cu structuri esofagiene sau ale cardiei
- in stare grava
- negativism alimentar
1. Alimentarea prin sonda gastrica
a) Pregatire: - materiale: - de protectie: - aleza, prosoape
- sterile: - sonda Einhorn sau Faucher
- seringi de 5 - 10 cm
- pensa hemostatica
- nesterile: - palnie, tavita renala
- bulion alimentar (sa nu aiba grunji, sa fie la temperatura
corpului, sa aiba valoare calorica)
- pacient:
-psihic- se informeaza pacientul si i se explica necesitatea tehnicii; - este rugat sa respecte
indicatiile din timpul sondajului
-fizic-se aseaza pacientul pe un scaun cu speteaza, cu spatele cat mai drept
-se protejeaza cu sortul de caiciuc sau material plastic
-se indeparteaza proteza dentara (la nevoie); - se aseaza tavita renala sub barbie
pentru a capta saliva
b) Introducerea sondei:
- asistenta se spala pe maini cu apa si sapun
- imbraca sortul de cauciuc
- isi pune manusile sterile
- umezeste sonda pentru a favoriza alunecarea in faringe si esofag
- se aseaza in dreapta bolanvului si ii fixeaza capul cu mana stanga, tinandu-l intre mana si
torace
- prinde cu mana dreapta extremitatea rotujita a sondei ca pe un creion
- cere pacientului sa deschida larg gura, sa respire adanc si introduce capatul sondei pana la
peretele posterior al faringelui, cat mai aproape de radacina limbii, invitand bolnavul sa inghita; -
prin deglutitie sonda patrunde in esofag si este impinsa foarte atent spre stomac (la marcajul 40 - 50
cm citit la arcada dentara)
 - verifica prezenta sondei in stomac prin aspirarea continutului cu seringa; - se fixeaza sonda
c) Alimentarea propriu-zisa
- in caz de staza gastrica, se aspira continutul si se face spalatura gastrica
- se aseaza palnia la capatul sondei si se toarna lichidul alimentar 200 - 400 ml pana la 500
ml, incalzit la temperatura corpului; - se introduc apoi 200 - 300ml apa si o cantitatea mica de aer
pentru a goli sonda
-se inchide sonda prin pensare pentru a evita scurgerea alimentelor in faringe de unde ar
putea fi aspirate, determinand o complicatie grava = pneumonia de aspiratie
- se extrage atent sonda
DE STIUT: - la pacientii inconstiensi, cu tulburari de deglutitie sau care trebuie alimentati mai mult
timp pe aceasta cale, sonda se introduce endonazal
- sondele de polietilen se mentin mai mult de 4 - 6 zile, cele de cauciuc maxim 2- 3
zile fiind traumatizante (produc escare ale mucoaselor)
- ratia zilnica se administreaza in 4 - 6 doze foarte incet, de preferinta cu aparatul de
perfuzat utilizand vase izoterme
2. Alimentarea prin gastrostoma
Gastrostoma = deschiderea si fixarea operatorie a stomacului la piele in scopul
alimentarii printr-o sonda in cazul in care calea esofagiana este intrerupta.
In cazul stricturilor esofagiene, dupa arsuri sau intoxicatii cu substante caustice, cand
alimentatia artificiala ia un caracter de durata si nu se poate utiliza sonda gastrica, alimentele vor fi
introduse in organism prin gastrostoma.
In stoma este fixata o sonda de cauciuc prin intermediul careia alimentele sunt introduse cu
o seringa sau palnie, iar alimetarea se face la fel ca prin sonda gastrica. Alimentele se introduc in
doze fractionate, la intervale obisnuite, incalzite la temperatura corpului. Cantitatea introdusa o data
nu va depasi 500 ml.
Dupa introducerea alimntelor sonda se inchide, pentru a impiedica refularea lor.
Tegumentele din jurul stomei se pot iritasub actiunea sucului gastric ce se prelinge adesea pe
langa sonda; - regiunea din jurul fistulei se va pastra uscata, acoperita cu un unguent protector si
antimicrobian, pansata steril cu un pansament absorbant.
3. Alimetarea prin clisma
Asigura hidratarea si alimetarea pentru timp scurt.
Deoarece in rect nu sunt fermenti pentru digestie, iar mucoasa absoarbe doar solutii
izotonice, substantele proteice sunt eliminate sau supuse unui proces de putrefactie.
Alimentarea se face prin clisme picatura cu picatura, cu solutie Ringer, glucoza 47 % cu rol
hidratant; - in locul irigatorului se foloseste un termos.
4. Alimentarea parenterala
Se face cu substante cu:
- valoare calorica mare
- pot fi utilizate direct de tesuturi
- nu au proprietati antigenice
- nu au actiune iritanta sau necrozanta asupra tesuturilor
Pe cale i.v. pot fi introduse solutii izo sau hipertone (glucoza 10 - 20 - 33 - 40 %; fructoza 20
%, sol. Dextran, hidrolizate proteice).
Alimentarea se face dupa calcularea necesarului de calorii / 24 ore si a ratiei de lichide in
care pot fi dizolvate principiile nutritive. Nevoia de lichide este completata cu ser fiziologic sau
solutii glucozate si proteice. Alimentarea parenterala se face ca si hidratarea. Ritmul de administrare
difera de la 50 - 500 ml / ora, dupa natura si concentratia preparatului, starea pacientului.
4. Tipuri de fluide introduse in organism
* Tipurile de fluide introduse in organism sunt:
- solutii izotonice – solutiile care au aceeasi concentratie cu lichidul organismului (plasma);
- solutii hipertonice – solutiile care au o concentratie mai mare decat lichidul organismului;
- solutii hipotonice – solutiile care au o concentratie mai scazuta decat lichidul organismului.
* Solutii utilizate pentru rehidratare si remineralizare
1. Solutie izotonica de NaCl =ser fiziologic:este o solutie apoasa de 0,9% NaCl
2. Solutie hipertona de NaCl: 10-20% NaCl
3. Bicarbonat de Na: este o solutie izotonica de 1,4%
4. Lactat de Na este solutie izotonica de 1,9%
5. Glucoza: o putem gasi sub 2 forma de:
- solutie izotonica de 4,7%
- solutie hipertonica de 5, 10, 20, 33, 40%
6. Solutie de glucoza izotonica ce contine K 2%
7. Solutie de Ringer: este solutia de electroliti KCl 0,3gr, CaCl 0,5 gr, NaCl 8,5 gr + 1000 ml
apa
8. Solutie Darow: 1000 ml apa + KCl 2,8 gr; NaCl 4 gr, lactat de Na 29 g 20%
9. Solutie Krebs: NaCl 7 gr; KCl 28 GR; sulfat acid de K 1,16 gr, CaCl2 0,27gr, sulfat de Mg
2,4o gr.
10. Solutie Buttler: NaCl 0,58 gr; KCl; sulfat de K bibazic 0,25 gr, lactat de Na 20%, -11,2 gr;
glucoza 24 gr+ 1000 ml apa
11. Solutie Lo value="12">Solutia Therm este o baza ce se combina cu CO2 formand
bicarbonate si este indicata in acidoza metabolica
 12. Solutie Fisher – este o solutie alcalina in combaterea acidozei metabolice
13. Inlocuitori ai masei circulante in solutie de NaCl sau glucoza sunt:
 Dextran 70 - Plasma umana
 Dextran 40 - Sange integral
 Rheomacrodex - Derivate de sange
 Marisang - Masa eritrocitara
* Tulburari ale fluidelor
Volumul deficitar de fluid (deficit de volum lichidian):
- hipovolemie ,
- deshidratare.
Se datoreaza pierderilor excesive (vărsături, aspiraţie, diaforeză, arsuri, diuretice) sau mişcării
fluidului: acumulare anormală de fluid în diferite zone ale organismului (ascită, edem periferic
hematom).
Manifestări - piele uscată cu turgor redus;
de - membrane, mucoase uscate, buze uscate, limba arsă;
dependenta - ochii adânciţi, moi;
- letargie ;
- sete;
- scăderea eliminării urinare;
- tahicardie;
- hipotensiune arterială;
- scăderea presiunii venoase centrale;
- creşterea hemoglobinei şi a hematocritului prin hemoconcentraţie;
- creşterea ureei sanguine;
- urină concentrată cu densitate mare.
Intervenţiile - măsoară şi notează zilnic ingestia şi eliminarea;
asistentei - cântăreşte zilnic pacientul;
medicale - monitorizează semnele vitale, nivelul de conştienţă, parametrii clinici, rezultatele
de laborator, slăbiciune, nelinişte, agitaţie riguroasă;
- menţine integritatea membranelor mucoase prin igienă riguroasă;
- îngrijeşte tegumentele cu atenţie pentru evitarea atingerii integrităţii lor;
- inspectează zilnic zonele de presiune de poziţie şi le masează la fiecare două
ore;
- asigură aportul lichidian 2500 ml/zi din care 1500 ml per os.
Excesul volumului de lichid:
- merge în sectorul extracelular, dând naştere la edeme;
- se datoreaza creşterii Na şi a cantităţii de apă prin retenţie şi/sau ingestie excesivă, scăderii
excreţiei renale de Na si apă, scăderii mobilizării de lichide în interiorul spaţiului intravascular.
Manifestări - creşterea acută în greutate;
de - edem periferic;
dependenta - pleoape edematiate;
- creşterea presiunii venoase centrale;
- hipertensiune arterială, puls puternic;
- dispnee;
- raluri crepitante;
- turgescenţa jugularelor;
- scăderea hemoglobinei şi a hematocritului;
- scăderea densitaţii urinare.
Intervenţiile - educă pacienţii cronici, privind apariţia acestor semne;
asistentei - educă pacientul şi familia privind importanţa aportului scăzut de lichide şi Na;
medicale - măsoară zilnic ingestia şi eliminarea;
- cântăreşte zilnic pacientul;
- observă edemul periferic;
- ascultă frecvent respiraţia;
- evaluează semnele şi simptomele de edem pulmonar;
- stabileşte cantitatea de lichide pentru fiecare tură;
- educă pacientul privind efectul diureticelor asupra echilibrului
hidroelectrolilic ;
- învaţă pacientul care sunt lichidele şi alimentele cu conţinut crescut în Na;
- schimbă concepţia de preparare a alimentelor.

* Tulburari electrolitice
Hipo- Manifestări:
natremia - deficit de Na sub 130 mEq/l;
- cefalee, confuzie;
- anxietate, piele umedă.
Intervenţiile asistentei medicale:
- creează un mediu de siguranţă, pacientul fiind agitat şi confuz;
- recunoaşte modificările de comportament;
 - acordă suport psihologic;
- acordă suport moral familiei;
- monitorizează soluţiile intravenoase şi rata de flux a acestora.
Hiper- Manifestări:
natremia - excesul de Na: peste 150 mEq/l;
- agitaţie ce poate progresa spre convulsii;
- membrane, mucoase uscate;
- sete, hiperemia feţei;
- tahicardie, hipertensiune arterială ;
Intervenţiile asistentei medicale:
- reduce ingestia de Na;
- administrează soluţii cu conţinut scăzut de Na;
- administrează diuretice;
- creează un mediu de siguranţă.
Hipo Manifestări;
potasemia - nivelul redus de K sub 3 mEq/l;
- slăbiciune, scăderea peristaltismului până la ileus;
- scăderea poftei de mâncare;
- crampe musculare la extremităţi;
- greţuri, fatigabilitate.
Intervenţiile asistentei medicale:
- administrează intravenos K cu mare prudenţă;
- monitorizează aritmiile cardiace;
- asigură mediul de siguranţă;
- monitorizează sunetele intestinale;
- măsoară cu atenţie ingestia şi excreţia;
- educă pacientul să evite alimentele bogate în K (banane, spanac, varză de
Bruxelles, citrice, piersici, caise).
Hiper Manifestări:
potasemia - exces de potasiu peste 5,5 mEq/l;
- greaţă, crampe abdominale;
- diaree (hiperactivitate intestinală);
- parestezii, slăbiciune, iritabilitate;
- aritmii cardiace severe;
- schimbarea personalităţii.
 Intervenţiile asistentei:
- administrează perfuzii de glucoza şi insulina sau bicarbonat (scad nivelul de K prin
uşurarea pătrunderii lui în celulă);
- monitorizează aritmiile cardiace;
- asigură mediul de securitate.

III. PERFUZIA INTRAENOASA

* Definiţie: Prin perfuzie se înţelege introducerea pe cale parenterală, picătură cu picătură a

soluţiilor pentru reechilibrare hidroelectrolitică, hidroionică şi volemică a organismului.
* Scopul:
- hidratarea şi mineralizarea organismului,
- alimentaţia pe cale parenterală;
- administrarea medicamentelor la care se urmareste efect prelungit;
- depurativ, prin diluarea si favorizarea excretiei din organism a produsilor toxici;
- completarea proteinelor sau a altor component sanguine.
In mod normal exista un echilibru intre lichidele ingerate si pierderile fiziologice, iar in situatii
patologice (de boala) se produce un dezechilibru ce duce la deshidratare sau hiperhidratare. In
functie de cauza si mecanismul prin care se instaleaza aceste dezechilibre pot interesa sectorul
intracelular sau extracelular sau chiar ambele.
Modificarile din lichidul extracelular duc la aparitia mai multor sindroame de deshidratare:
 Deshidratarea izotona: atunci cand aportul insuficient sau pierderile intereseaza atat apa cat
si electrolitii in aceeasi proportie. Ex.: varsaturi,diaree, fistula gastrica, aspiratie gastrica,
paracenteza accentuate, hemoragii masive (sunt situatii in care se pot pierde 2-3-5 l /24 h)
 Deshidratarea hipertona: cand se elimina apa in cantitate mai mare decat sarurile si
electrolitii. Ex.: transpiratii exagerate, diabet zaharat, insolatie,febra)
 Deshidratarea hipotona: cand se elimina saruri in cantitate mai mare decat apa.
Stabilirea necesitatilor hidrice si minerale ale organismului se face prin: stabilirea felului
deshidratarii si investigatii de laborator. Atunci cand nu se poate stabili felul deshidratarii se
administreaza in parti egale glucoza + solutii izotonice de saruri minerale.
Cantitatea lichidelor necesare organismului se stabileste prin insumarea ratiei de intretinere (adica
pierderile de lichide/24 h) si a ratiei de corectare (se face pe baza analizelor de laborator de catre
medic) a dezechilibrelor anterioare.
* Locul puncţiei pentru perfuzie:
- Venele de la plica cotului (bazilica si cefalica).
- Venele epicraniene sau jugulare la copilul mic şi sugari.
- Venele de pe suprafaţa dorsală a mâinii.
- Venele subclaviculare sau femurale.
* Materiale necesare:
 trusa sterila pentru perfuzat
 solutie hidratanta sterila si incalzita la temperature corpului
 garou
 tavita renala
 stativ pentru suspendarea pungilor cu solutie perfuzabila
 seringi si ace sterile
 musama, aleza
 pensa hermostatica
 casoleta cu campuri sterile, comprese sterile, solutii dezinfectante ( alcool, tinctura de iod )
 banda adeziva, foarfece, vata.
* Tehnica:
1. Pregatirea materialelor si instrumentelor:
- pe o tava acoperita cu un camp steril pregatim materialele mai sus amintite
- se pregateste flaconul si trusa de perfuzie si se fixeaza pe stativ
- vom fi foarte atenti sa eliminam aerul din lumenul tubului de perfuzie, iar amboul tubului sa nu
atinga nimic din jur atunci cand il suspendam pe stativ, pt a nu desterilize
2. Pregatirea fizica si psihica a pacientului:
- se aseaza bolnavul in decubit dorsal, comod, cu bratul in extensie si pronatie
- sub brat punem o perna tare acoperita cu musama si aleza
3. Efectuarea perfuziei:
- spalare pe maini
- se dezinfecteaza si badijoneaza locul punctiei
- se face punctia venoasa si se adapteaza amboul aparatului de perfuzie la ac
- se deschide imediat prestubul pentru a permite scurgerea lichidului in vena si se regleaza viteza de
scurgere a lichidului in vena cu ajutorul prestubului la indicatia medicului (60 pic / minu)t.
- pe urma, se fixeaza in leucoplast portiunea de tub de langa ac si acul pe pielea bolnavului
- se supravegheaza modul de functionare al aparatului si starea bolnavului
- daca exista mai multe flacoane cu solutie de perfuzat, schimbarea flaconului gol cu cel plin se face
astfel: inainte ca flaconul sa se goleasca complet se inchide prestubul si se racordeaza aparatul de
perfuzie la noul flacon; dupa racordare se deschide imediat prestubul permitand lichidului sa curga
in vena; schimbarea flaconului se va face rapid pentru ca sangele refulat prin ac sa nu se coaguleze
si sa fie necesara alta punctie venoasa
- dupa terminarea perfuziei, inainte ca ultimul flacon sa se goleasca, se inchide prestubul, se aplica
pensa hemostatica intre ambou si tubul de control, se exercita o presiune asupra zonei cu un tampon
si se extrage acul ( vezi punctia venoasa )
- pe locul punctiei se aplica pansament steril fixat cu leucoplast
4. Ingrijiri dupa tehnica:
- se aseaza bolnavul comod si se dau lichide caldute , fiind supravegheat
5. Reorganizarea locului de munca:
- trusa de perfuzie se arunca
- restul materialelor se pregatesc pt sterilizat
- perfuzia se noteaza in F.T notand : data, cantitatea de lichid de perfuzat, numele celui care a facut
perfuzia.
* Accidente:
- hiperhidratarea – in acest caz se reduce ritmul prfuziei sau se intrerupe aceasta si se administreaza
medicatie tonicocardiaca la indicatia medicului;
- embolie gazoasa – prin patrunderea aerului in curentul circulator – se previne prin eliminarea
completa a aerului de pe tubul perfuzorului;
- revarsarea lichidului in tesuturile perivenoase poate da nastere la flebite sau necroze;
- coagularea sangelui pe ac sau pe branula – se previne prin spalarea bine cu ser sau administrarea
unei solutii de heparina