“ In esenta alimentatia bolnavului nu se deosebeste de a unui om sanatos care se hraneste rational”

(I. Gontea)

ALIMENTAŢIA BOLNAVULUI

Una din cele mai importante sarcini ale îngrijirii bolnavului este alimentaţia. Asigurarea aportului
caloric necesar pentru susţinerea forţelor fizice ale bolnavului, stabilirea regimului alimentar adecvat
pentru asigurarea condiţiilor de vindecare şi administrarea alimentelor pe cale naturală sau artificială,
constituie sarcini elementare ale îngrijirii oricărui bolnav spitalizat.

Alimentatia rationala=aportul de alimente in concordanta cu nevoile organismului,diferentiate

dupa varsta,munca,stare de sanatate sau de boala,stare fiziologica.
O alimentatie adecvata trebuie sa contina toti factorii necesari mentinerii vietii si asigurarii tuturor
functiilor organismului in conditii normale:
-glucide(hidrati de carbon), proteine, lipide, vitamine, apa si saruri minerale

Ø Alimentatia bolnavului trebuie sa respecte urmatoarele principii:

 inlocuirea cheltuielilor energetice de baza ale organismului -cele necesare cresterii (la copii) sau
cele necesare refacerii peirderilor prin consum (la adult);
 asigurarea aportului de vitamine si saruri minerale necesare metabolismului normal, cresterii (la
copii) si celorlalte functii;
 favorizarea procesului de vindecare prin crutarea organelor bolnave;
 prevenirea evolutiei nefavorabile in bolile latente, transformarea bolilor acute in boli cronice si
aparitia recidivelor;
 consolidarea rezultatelor terapeutice.

Calcularea ratiei alimentare

Definitie–proportia de alimente de origine vegetala si animala necesara unui bolnav pe 24/h
Ratia alimentara se calculeaza in functie de :
- varsta,sex,greutate corporala,munca prestata,stare de sanatate sau boala

Conditii
- ratia alimentara trebuie sa corespunda cantitativ si calitativ;
- sa asigure necesarul potrivit nevoilor organismului;
- se masoara in calorii
- ratia minima medie pentru organusmul in repaus este 1600calorii
- calculul se face in functie de sex,greutate,activitate

Necesar caloric/24h
In functie de activitate:
- in repaus absolut-25 calorii/kg corp
- in activitate minima-35-40cal/kg corp
- in activitate medie-40-45 cal/kg corpIn activitate
- activitate intensa-45-60cal/kg corp

1
 In functie de varsta:
-plus 20-30%pentru copii
-minus 10-15%pentru varstnici

ATENŢIE‼
 Numarul de calorii/kgcorp in stari fiziologice:sportivi,sarcina si alaptare +30%
 Un bolnav cu stare febrile necesarul de calorii este cu13% in plus pentru fiecare grad de
temperature: 25xG+13%(pentru T=38grade)
 In arsuri se cresc cu 40-100% in functie de gradul arsurii
 Un bolnav in repaus absolute la pat necesita 25cal/kg corp(de exemplu un bolnav cu greutatea de
60kg necesita 1500cal/24h

Valoarea calorica a principiilor alimentare in urma metabolizarii lor:

1g glucide=4,1calorii
1g proteine=4,1 calorii
1g lipide=9,3 calorii

Continutul ratiei echilibrate:

400g glucide-6g/kgcorp
70g lipide-1g/kg corp
70g proteine-1g/kgcorp

Echilibrul intre principiile nutritive

50-55% hidrati de carbon

10-15% proteine
30-40% lipide

Se asigura echilibrul intre produsele de origine vegetala si animal

40% protein de origine animala

60%proteine de origine vegetala
35%lipide de origine animala
65%lipide de origine vegetala

 Ratia echilibrata la adult va cuprinde:400g glucide/24h(6g/kg corp/24h);70g lipide/24h(1g/kg

corp/24h);70g proteinein 24h(1g/kg corp/24h)

2
Intocmirea foii de alimentatie zilnica

Foaia de alimentative zilnica=document in care se centralizeaza regimurile alimentare zilnice

prescrise de medic fiecarui bolnav in scop terapeutic.
Intocmirea foii de alimentatie revine asistentei sefe; asistentele de salon raporteaza numarul de
regimuri dietetice si de suplimente prescrise de medic.

Asistenta sefa totalizeaza numarul de regimuri dietetic pe cecţie si trimite foaia de alimentative la
blocul alimentar pentru efectuarea si livrarea regimurilor.
Foaia de alimentative se intocmeste in fiecare zi.

ALIMENTAŢIA DIETETICĂ

- Alimentatia dietetica=contrubuie la tratarea pacientului prin alimentele ingerate.

Regimurile dietetice sunt variate,in funcie de cantitatea si calitatea alimentelor ce o compun
Din punct de vedere cantitativ regimurile dietetice pot fi : ,- hipocalorice , -hipercalorice

Din punct de vedere calitativ ele sunt adaptate diverselor categorii de imbolnaviri.

Regimurile dietetice urmaresc:

 punerea in repaus si crutarea unor organe, aparate si sisteme:

- regim de crutare a intestinului gros – in dizenterie
- regim de crutare a mucoasei bucale – stomatita
- regim de crutare a stomacului – gastrita, ulcer gastric
-regim de crutare a ficatului – hepatita, ciroza
- regim de crutare a rinichiului – nefrita, glomerulonefrita, insuficienta renala acuta;

 echilibrul unor functii deficitare sau exagerate ale organismului:

- in colita de fermentatie – regim bogat in proteine;
- in colita de putrefactie – regim bogat in carbohidrati;
- in insuficienta cardiaca – restrictie de lichide

 compensarea unor tulburari rezultate din disfunctia glandelor endocrine:

- se va stabili toleranta la glucide in diabetul zaharat; regimul va corespunde acestei tolerante;

 satisfacerea unor nevoi exagerate ale organismului:

- in boli infectioase – regim bogat in vitamine;
-afectiuni osoase – regim bogat in calciu;
- in tratamentul cu hormoni corticosuprarenali – regim bogat in proteine;

 indepartarea unor produse patologice de pe peretii intestinali:

- produse patologice:mucus, puroi, se pot indeparta cu ajutorul regimului de mere rase sau morcovi;

1. REGIM HIDRIC
Indicatii : - in primele zile postoperator
- diaree acuta
- gastrite acute

3
Alimente permise : - supe limpezi de legume
- ceaiuri neindulcite sau indulcite cu zaharina
- zeama de orez
- supe diluate si degresate de carne
- apa fiarta si racita

2. REGIM HIDRO-ZAHARAT
Indicatii : - perioada de debut a hepatitei epidemice
- insuficienta renala acuta
- insuficienta hepatica acuta
- colecistita acuta
- boli infectioase – in perioada febrila
Alimente permise : - sucuri de fructe indulcite
- ceaiuri indulcite
- zeama de compot
- zeama de orez

3. REGIM SEMILICHID mese mici cantitativ si mai frecvente

Indicatii : - colecistita subacuta
- hepatita epidemica – perioada icterica
- ciroza hepatica
- varice esofagiene
- infarct miocardic – in primele zile
Alimente permise : - supe fainoase
- supe de legume
- piureuri de legume
- fructe coapte
- fainoase
- sufleuri de branza de vaci

4. REGIM LACTAT
Indicatii : - ulcer – in primele 3-5 zile ale fazei dureroase
- hemoragia digestiva superioara – primele zile dupa
Alimente permise : -1000-2000ml lapte ± frisca sau smantana

5. REGIM LACTO-FAINOS (vegetarian)

Indicatii : - dupa puseul acut al ulcerului in remisiune
- operatii la nivel gastric
Alimente permise : - branza de vaci
- oua moi, cas, lapte, piureuri de legume, smantana, frisca, fainoase

6. REGIM HEPATIC
Indicatii : - hepatita cronica agresiva
- ciroza hepatica decompesata
- neoplasm hepatic
Alimente permise : - branza vaci
- cas, urda, carne slaba fiarta, paine alba prajita, legume, fainoase, fructe coapte, biscuiti, supe de
fainoase, unt 10g /zi, ulei 20-30 g/ zi

4
7. REGIM RENAL
Indicatii : - glomerulonefrita acuta difuza
- insuficienta renala
Alimente permise : - salata de cruditati cu untdelemn
- fructe crude coapte, compot, supe de legume si fainoase, prajituri de mere, cas, branza de vaci, urda,
galbenus de ou, frisca, paine fara sare

8. REGIM CARDIO-VASCULAR
Indicatii : - cardiopatii decompensate
- Hta
- infarct miocardic acut in a 2-a sapt. de boala
Alimente permise : -lapte, iaurt
- branzeturi, carne slaba fiarta, salata de sfecla, fructe crude sau coapte, compot, aluat de tarta,
dulceata, unt 10g/zi, ulei 30g/ zi

9. REGIM DIABETIC in functie de toleranta la glucide va cuprinde alimente cantarite in mod

obligatoriu si alimente necantarite
Indicatii : - diabet zaharat
Alimente permise : - alimente cantarite : -paine, lapte, cartofi, fainoase, legume uscate, fructe
- alimente necantarite : - peste, carne, mezeluri, oua, supe de carne, sosuri
fara, faine, ulei

10. REGIM HIPOCALORIC

Indicatii : - obezitate
- HTA
Alimente permise : - 240 calorii – 300g branza de vaci
- 400 calorii – lapte, branza de vaci, carne alba, legume, mere
- 600 calorii – aceleasi alimente

5
 ALIMENTAŢIA PACIENTULUI
În funcţie de starea pacientului, alimentarea se face:

Alimentaţia pacientulu:
- alimentaţia activă
- alimentaţia pasivă
- alimentaţia pasivă.
Una din cele mai importante sarcini ale îngrijirii bolnavului este alimentaţia. Asigurarea aportului caloric
necesar pentru susţinerea forţelor fizice ale bolnavului, stabilirea regimului alimentar adecvat pentru
asigurarea condiţiilor de vindecare şi administrarea alimentelor pe cale naturală sau artificială, constituie sarcini
elementare ale îngrijirii oricărui bolnav spitalizat.
În funcţie de starea pacientului, alimentarea se face:
- activ – pacienta mănâncă singură în sala de mese sau în salon
- pasiv – pacientei i se introduc alimentele în gură
- artificial – alimentele sunt introduse în organism în condiţii nefiziologice.
Alimentarea activă se poate face în sala de mese, în salon; la masă sau la pat.
În sala de mese aerisită, curăţenia trebuie să fie desăvârşită; porţiile aranjate estetic sunt aşezate pe
mese mici (4 persoane). Se invită pacientele la masă, se invită să se spele pe mâini. Felurile de mâncare se
servesc pe rând, vesela folosită se ridică imediat. Nu se ating alimentele cu mâna.
Se observă dacă pacientul a consumat alimentele; în caz contrar se află motivul şi se iau măsuri.
În salon la masă: se îndepărtează tot ce ar putea influenţa negativ apetitul pacientului (tăviţă,scuipători,
ploscă). Se invită pacientul să se spele pe mâini, se ajută să se aşeze la masă; servirea mesei se face ca în
sala de mese.
În salon, la pat: se pregăteşte salonul ca pentru alimentarea în salon la masă. Se aşează pacientul în
poziţie confortabilă, este invitat să se spele pe mâini, asistenta servindu-i materialele necesare şi protejând
lenjeria de pat cu muşama. Se adaptează masa specială la pat şi se serveşte masa la fel ca în salon la masă.
Alimentarea pasivă - Când starea generală a bolnavilor nu le permite să se alimenteze singuri, trebuie
să fie ajutaţi.
Scop
 vor fi hrăniţi bolnavii
- imobilizaţi, paralizaţi , epuizaţi , adinamici , în stare gravă , cu uşoare tulburări de deglutiţie
Pregătiri
materiale
- tavă, farfurii, pahar cu apă sau cană cu cioc, şervet de pânză, cană de supă, tacâmuri
asistenta
 îmbracă halatul de protecţie
 aşază părul sub bonetă
 se spală pe mâini
pacient
 se aşază în poziţie semişezând cu ajutorul rezemătoarelor de pat sau în decubit dorsal cu capul
uşor ridicat şi aplecat înainte pentru a uşura deglutiţia
 i se protejează lenjeria cu un prosop curat
 se protejează cu un prosop în jurul gâtului
 se adaptează măsuţa la pat şi i se aşază mâncarea astfel încât să vadă ce i se introduce în gură
Servirea mesei
 asistenta se aşează în dreapta pacientului şi îi ridică uşor capul cu perna
 verifică temperatura alimentelor(pacienţii în stare gravă nu simt temperatura, nici gustul
alimentelor), gustând cu o altă lingură
 îi serveşte supa cu lingura sau din cana cu cioc, taie alimentele solide
6
  supraveghează debitul lichidului pentru a evita încărcarea peste puterile de deglutiţie ale
pacientului
 este şters la gură, i se aranjează patul
 se îndepărtează eventualele resturi alimentare care, ajunse sub bolnav, pot contribui la formarea
escarelor
 schimbă lenjeria dacă s-a murdărit
 acoperă pacientul şi aeriseşte salonul
 strânge vesela şi o transportă la oficiu
De ştiut
 se încurajează pacientul în timpul alimentaţiei, asigurându-l de contribuţia alimentelor în procesul
vindecării, se stimulează deglutiţia prin atingerea buzelor pacientului cu lingura
 se oferă pacientului cantităţi nu prea mari-deoarece , neputând să le înghită, ar putea să le aspire
De evitat
- servirea alimentelor prea fierbinţi sau prea reci, atingerea alimentelor care au fost în gura pacientului
ALIMENTAREA ARTIFICIALĂ înseamnă introducerea alimentelor în organismul pacientului prin
mijloace artificiale.
Se realiz. prin următoarele procedee:
 sondă gastrică sau intestinală, gastrostomă (Deschiderea chirurgicala a stomacului la peretele
abdominal, pentru a permite introducerea alimentelor in stomac printr-o sonda evitand astfel
esofagul.), clismă, parenteral
scop:
 hrănirea pacienţilor inconştienţi
 cu tulburări de deglutiţie
 cu intoleranţă sau hemoragii digestive
 operaţi pe tubul digestiv şi glandele anexe
 cu stricturi esofagiene sau ale cardiei
 în stare gravă; negativism alimentar
1. Alimentarea prin sondă gastrică
Materiale
- de protecţie: aleză, prosoape
- sterile : sondă gastrică sau Faucher, seringi de 5-10 cm, pensă hemostatică
- nesterile : pâlnie, tăviţă renală
- bulion alimentar : să nu prezinte grunji, să fie la temperatura corpului, să aibă valoare calorică
Pacient
• Se asaza bolnavul pe un scaun cu speteaza, cu spatele cat mai drept.
• Se protejeaza cu sortul de cauciuc sau de material plastic.
• Se indeparteaza proteza dentara (daca este cazul) si se pune intr-un pahar cu apa.
Execuţie
- în caz de stază gastrică , se aspiră conţinutul şi se efectuează spălătură gastrică
- se ataşează pâlnia la capătul sondei şi se toarnă lichidul alimentar 200-400 ml până la 500 ml, încălzit
la temperatura corpului
- se introduc apoi 200-300 ml apă şi o cantitate mică de aer pentru a goli sonda
- se închide sonda prin pensare pentru a evita scurgerea alimentelor în faringe de unde ar putea fi
aspirate determinând pneumonia de aspiraţie – complicaţie gravă
- se extrage sonda cu atenţie
DE ŞTIUT :
la pacienţii inconştienţi cu tulburări de deglutiţie sau care trebuie alimentaţi mai mult timp pe
această cale , sonda se introduce endonazal

7
 sondele de polietilen se menţin mai mult de 4-6 zile , cele de cauciuc maximum 2-3 zile fiind
traumatizante (produc escare ale mucoaselor)
raţia zinică se administrează în 4-6 doze foarte încet, de preferinţă cu aparatul de perfuzat
utilizând vase izoterme
2. Alimentarea prin gastrostomă
 deschiderea şi fixarea operatorie a stomacului la piele în
scopul alimentării printr-o sondă în cazul în care cale
esofagiană este întreruptă
 în cazul stricturilor esofagiene, după arsuri sau intoxicaţii cu
substanţe caustice, când alimentaţia artificială ia un
caracter de durată şi nu se poate utiliza sonda gastrică ,
alimentele vor fi introduse în organism prin gastrostomă
 în stomă, este fixată o sondă de cauciuc prin intermediul
căreia alimentele sunt introduse cu ajutorul unei seringi sau
prin pâlnie
 respectându-se aceleaşi principii se introduc şi aceleaşi amestecuri alimentare ca în cazul
alimentaţiei prin sondă gastrică
 alimentele vor fi introduse în doze fracţionate la
intervale obişnuite , după orarul de alimentaţie al
pacienţilor , încălzite la temperatura corpului
 cantitatea introdusă o dată nu va depăşi 500 ml
 după introducerea alimentelor sonda se închide
pentru a împiedica refularea acestora
 tegumentele din jurul stomei se pot irita sub acţiunea
sucului gastric care se prlinge adesea pe lângă sondă ,
provocând uneori leziuni apreciabile
 de aceea , regiunea din jurul fistulei se va păstra
uscată, acoperită cu un unguent protector şi antimicrobian, pansată steril cu pansamentb absorbant
3. Alimentarea prin clismă
 se poate asigura hidratarea şi alimentarea pe o perioadă scurtă de timp
 deoarece în rect nu sunt fermenţi pentru digestie, iar mucoasa absoarbe numai soluţii izotonice,
substanţele proteice sunt eliminate sau supuse unui proces de putrefacţie
 alimentarea se face prin clisme picătură cu picătură cu soluţie Ringer, glucoză 47‰ cu rol
hidratant
 pacientul stăîn d.l stg sau dr. , este dezbrăcat, lenjeria de pat protejată
 este rugat să relaxeze musculatura anală.se introduce canula rewctală cu mişcări de răsucire şi
înaintarev.pregătirea şi efectuarea clismei
 în locul irigatorului se foloseşte un termos
4. Alimentarea parenterală
materile necesare
 dezinfectante - alcool iodat
 materiale pentru puncţia venoasă
 de protecţie-pernă elastică pentru sprijinirea braţului, muşama, aleză;
 pt. dezinfecţia tegumentului tip I (cu tamponul îmbibat în alcool se badijonează tegumentul timp de 30
de sec.)
 instrumentar şi materiale sterile - seringi şi ace de unică folosinţă(se verifică integritatea ambalajului,
valabilitatea sterilizării, lungimea şi diametrul acelor) - în funcţie de scop; pense, mănuşi chirurgicale,
tampoane

8
 alte materiale-garou sau bandă Esmarch, fiole cu soluţii medicamentoase, soluţii perfuzabile, tăviţă
renală
 perfuzor = trusă de perfuzie (ambalat de unică întrebuinţare)
 pompă de perfuzie automată-cu reglare programată a volumului şi ratei de flux
 robinete cu două sau mai multe căi
 branulă(cateter i.v.)
 fluturaş
 benzi de leucoplast pentru fixarea acului(canulei) şi a tubului perfuzorului de pielea bolnavului
Se face cu substanţe care:
 Au valoare calorică ridicată
 Pot fi utilizate direct de ţesuturi
 Nu au proprietăţi antigenice
 Nu au acţiune iritantă sau necrozantă asupra ţesuturilor
 Pe cale i.v. pot fi introduse soluţii izo- sau hipertone : glucoză 10-20-33-40% , fructoză 20% ,
soluţie dextran , hidrolizate proteice
 Planul de alimentare se face după calcularea necesarului de calorii / 24h şi a raţiei de lichide în
care pot fi dizolvate principiile nutritive
 Nevoia de lichide este completatăcu ser fiziologic sau sol. glucozate şi proteice
 Alimentarea parenterală se face ca şi hidratarea
 Ritmul de administrare diferă după natura şi concentraţia preparatului, starea pacientului, de la
50ml/h la 500ml/h

Căile de hidratare a organismului

Căile de hidratare sunt: orală, duodenală, rectală, subcutanată, intravenoasă, intraosoasă, intramusculară.
A. Orală
 calea fiziologică de administrare a lichidelor
 declanşează reflex funcţia normală a tubului digestiv şi a glandelor anexe, funcţie necesară
absorbţiei lichidelor
 se renunţă la această cale în caz de:
 vărsături
 tulburări de deglutiţie
 stenoză pilorică şi esofagiană
 negativism total din partea pacientului
B. Duodenală
 administrarea lichidelor se face prin sondă duodenală Einhorn
 lichidele se administrează picătură cu picătură într-un ritm de 60-100/min
 se menţine temperatura lichidului în timpul administrării
C. Rectală
 se face prin clismă, picătură cu picătură, sau clisme Katzenstein: se poate asigura hidratarea pe o
perioadă scurtă de timp
 în rect se resorb numai soluţii izotonice, de aceea hidratarea pe cale rectală se face numai cu
soluţie de clorură de sodiu 9‰ , glucoză 47 ‰
 clisma hidratantă este precedată de o clismă evacuatoare
 în locul irigatorului se foloseşte un termos
 se foloseşte sondă Nélaton care se introduce în rect în profunzime de 10-15cm, după ce sonda a
fost lubrifiată cu vaselină

9
  poziţia pacientului este în decubit dorsal, cu membrele inferioare în uşoară abducţie sau în decubit
lateral cu mb. inf. în flexie
 temp. lichidului tb. menţinută constantă la ≈ 34-37ºC
 rata de flux este de 60pic./min.
 cantitatea totală adm. o dată nu tb. să depăş. 500ml , iar /24h ≤ 1,5-2l
 administrarea prea rapidă a lichidelor poate să dea senzaţia de colici, tenesme şi senzaţia de
eliminare a lichidelor introduse
D. Subcutanată
 se face prin perfuzii
 poz. pacientului: decubit dorsal
 loc. de elecţie: faţa externă a coapsei, flancuri, peretele abdominal anterior, regiunea submamară
sau pectorală
 dacă se lucrează cu 2canule, vor fi introduse în locuri simetrice
 tegumentele regiunii alese se dezinfectează ca pentru orice intervenţie şi se izolează cu câmpuri
sterile
 rata de flux: 60-80pic./min. cu 1 ac şi 120-180pic./min cu 2 ace
 resorbţia este lentă, iar cantităţile mai mari se resorb greu
 poate determina accidente:
 necroza ţesuturilor prin compresiune
 coagularea ţesuturilor (când temperatura este prea înaltă)
 flegmoane
 complicaţii septice
 rămâne tumefacţie care se resoarbe în câteva ore
E. Perfuzia intravenoasă
- pentru echilibrare hidroionică şi volemică
- introducerea lichidelor în venă se face direct prin canule metalice fixate în venă,
canule de material plastic introduse transcutanat prin lumenul acelor sau prin denudare
de venă

F. Intraosoasă
 Dacă nu se pot aborda venele bolnavului hidratarea se va efectua şi pe cale intraosoasă.
 Canula prin care se va scurge lichidul de perfuzie se va introduce în spongioasa oaselor superficiale :
capul sternului, condrilii femurali, creasta iliacă
 După îndepărtarea mandrinului se verifică poziţia acului injectând în cavitatea medulară 0,5-1 ml ser
fiziologic.
 După efectuarea tehnicii se racordează canula la aparatul de perfuzie pregătit la fel ca şi pt. perfuzia
i.v.
 Viteza de pătrundere a lichidului nu trebuie să depăşească 60 pic./min., iar lichidul de perfuzie se
împrăştie în lacunele sanguine din ţesutul osos de unde pătrunde în circulaţia generală.
 Înfundarea aparatului cu microorganisme sau substanţe expune bolnavul la urmări fatale.
G. Intramusculară
Se administrează vitamine prin injecţie i.m.

TIPURI DE FLUIDE
§ Izotonice = aceeasi concentratie cu lichidul organismului (plasma)
§ Hipertonice = concentratie mai mare decat lichidul organismului
10
§ Hipotonice = concentratie mai mica decat lichidul organismului

SOLUTII UTILIZATE PENTRU REHIDRATAREA SI REMINERALIZAREA ORGANISMULUI

Solutie izotonica de NaCl = sol apoasa de 9‰ de NaCl = ser fiziologic

Solutie hipertona de NaCl = sol NaCl 10-20%
Bicarbonat de sodiu = sol apoasa izotonica de 1,4%
Lactat de sodiu = sol izotonica 1,9%
Glucoza - sol izotonica 5%
- sol hipertonica 10-20-33-40%
Solutie de KCl = K 2% in sol de glucoza izotonica
Solutie Ringer = sol de electroliti: KCl 0,3g; CaCl2 0,5g; NaCl 8,5g; apa pana la 1000 ml
Solutie Darow = KCl 2,8 ; NaCl 4g ; sol lactat de Na 20%-29g, apa pana la 1000 ml
Solutie Krebs = NaCl 7g ; KCl 0,28g; fosfat acid de K 1,16g; CaCl 0,27g; sulfat de Mg 2,4g
Solutie Buttler = NaCl 0,58g; KCl o,89g; fosfat de K bibazic 0,25g; sol lactat de Na 20% 11,2g;
glucoza24g; apa pana la 1000 ml
Solutie Locke = NaCl 9g ; KCl 0,075g ; CaCl2 0,10g ; bicarbonatdeNa 0,10g ; glucoza 1g ; apa pana la
1000ml.
Solutie Hartmann = aceeasi compozitie ca la sol Ringer + lactat de Na 3,1g pana la 1000 ml
Solutie Tham = baza aminata ce se combina cu CO2 formand bicarbonat (se foloseste in combaterea
acidozei metabolice)
Solutie Fischer = sol alcalina folosita in combaterea acidozei metabolice
Inlocuitori ai masei circulante = in sol de NaCl sau glucoza ; sunt polimeri ai glucozei cu greutati
moleculare diferite
Dextran 70 = Macrodex
Dextran 40 = Rehomacrodex
Marisang
Plasma umana, Sange integral, Derivate de sange masa eritrocitara.

11