Aortă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Sari la navigareSari la căutare
Aorta

Schema aortei și a segmentelor ei

Ramurile aortei

Detalii
 Latină Aorta, arteria maxima

Originea embrionară Truncus arteriosus Fourth left

branchial artery Paired dorsal

aortae (combine into the single

descending aorta)

De la ventriculul stâng

Până la Aorta acendentă:

arteră coronară

dreaptă și arteră coronară

stangă.

Arcul aortic (vase

supraaortice):

trunchi branchiocefalic

Left common carotid

artery

Left subclavian artery

Descending

aorta, thoracic

part:

Left bronchial arteries

esophageal arteries to the

thoracic part of

the esophagus

Third to

eleventh Posterior

intercostal arteries, and

the Subcostal arteries

n
 d

b
d

t:

Parietal branches:

Inferior phrenic arteries

Lumbar arteries

Median sacral artery

Visceral branches:

Celiac trunk

Middle suprarenal arteries

Superior mesenteric

artery

Renal arteries

Gonadal

arteries testicular in

males, ovarian in females
 Inferior mesenteric artery

Terminal branches:

Common iliac arteries

Median sacral artery

Combination of

cava

The

(entire body with exception of the respiratory zone of the

is supplied by the

A12.2.02.001

3734

Aorta ( /eɪˈɔrtə/ ay-OR-tə ) este principala și cea mai mare arteră din corpul uman, care își

are originea în ventriculul stâng al inimii și se extinde până în abdomen , în unde se
împarte in două artere mai mici (arterele iliace comune). Aorta distribuie sânge oxigenat
către toate părțile corpului prin circulația sistemică. [1]

Cuprins

 1Anatomie
o 1.1Aorta ascendentă
o 1.2Arcul aortic
o 1.3Aorta toracică
o 1.4Aorta abdominală
o 1.5Dezvoltare
o 1.6Microanatomie
o 1.7Variabilitate
 2Fiziologie
o 2.1Fluxul de sânge și viteza
 3Semnificația clinică
 4Alte animale
 5Istorie
 6Referințe
 7Legături externe

Anatomie[modificare | modificare sursă]
Cursul aortei în torace (vedere anterioară), începând posterior de artera pulmonară principală, apoi anterior de
arterele pulmonare drepte, traheea și esofagul, apoi rotindu-se posterior pentru a se îndrepta dorsal spre aceste
structuri.

Din surse anatomice, aorta este de împărțită în secțiuni. [2] [3] [4] [5]

O modalitate de clasificare a unei părți a aortei este prin compartimentul anatomic, unde
aorta toracică (sau porțiunea toracică a aortei) are traseul de la inimă la diafragmă. Aorta
continuă apoi în jos ca aorta abdominală (sau porțiunea abdominală a aortei) de la
diafragmă la bifurcația aortică.
Un alt sistem împarte aorta în raport de cursul și direcția fluxului de sânge. În acest sistem,
aorta începe ca aortă ascendentă, se deplasează superior din inimă și apoi face o cotitură
cunoscută sub numele de arc aortic. Urmând arcada aortică, aorta se deplasează apoi
inferior ca aortă descendentă. Aorta descendentă are două părți. Aorta începe să coboare
în cavitatea toracică și, în consecință, este cunoscută sub numele de aorta toracică. După
ce aorta trece prin diafragmă, este cunoscută sub numele de aorta abdominală. Aorta se
termină prin împărțirea în două vase de sânge majore, arterele iliace comune și un vas mai
mic, medial, artera sacrală mediană. [6] :18
Aorta ascendentă[modificare | modificare sursă]
Aorta ascendentă începe de la deschiderea valvei aortice din ventriculul stâng al inimii.
Trece printr-o teacă pericardică comună cu trunchiul pulmonar. Aceste două vase de
sânge se răsucesc unul în jurul celuilalt, determinând aorta să înceapă posterior trunchiului
pulmonar, dar se termină răsucindu-se în partea dreaptă și anterioară. [7] :191,204 Trecerea de
la aorta ascendentă la arcada aortică se face la reflexia pericardică asupra aortei. [8] :Plate 211
La rădăcina aortei ascendente, lumenul are trei buzunare mici între cuspizii valvei aortice și
peretele aortei, și se numesc sinusurile aortice sau sinusurile Valsalva. În sinusul aortic
stâng are originea artera coronară stângă, iar sinusul aortic drept dă naștere și arterei
coronare drepte . Împreună, aceste două artere alimentează inima. Sinusul aortic posterior
nu dă naștere nici unei artere coronare. Din acest motiv, sinusurile aortice stângi, drepte și
posterioare se mai numesc și sinusuri stâng-coronare, drept-coronare și non-
coronare. [7] :191
Arcul aortic[modificare | modificare sursă]
Arcul aortic se răsucește peste artera pulmonară stângă și bifurcația trunchiului pulmonar,
de care rămâne conectat prinligamentul arterios, un rest al circulației fetale care este
obliterat la câteva zile după naștere. Pe lângă aceste vase de sânge, arcul aortic
traversează bronhia principală stângă. Între arcada aortică și trunchiul pulmonar se află o
rețea de fibre nervoase autonome, plexul cardiac sau plexul aortic. Nervul vag stâng, care
trece anterior arcului aortic, trimite o ramură majoră, nervul laringian recurent, care se trece
sub arcada aortică doar lateral de ligamentul arterios. Apoi urmează un traseu înapoi la
gât.
Arcul aortic are trei ramuri majore: de la proximal la distal, acestea sunt trunchiul
brahiocefalic, artera carotidă comună stângă și artera subclaviculară stângă. Trunchiul
brahiocefalic irigă partea dreaptă a capului și gâtului, precum și brațul drept și peretele
toracic, în timp ce ultimii doi vascularizează împreună partea stângă a acelorași regiuni.
Arcul aortic se termină, iar aorta descendentă începe la nivelul discului intervertebral dintre
a patra și a cincea vertebră toracică. [7] :209
Aorta toracică[modificare | modificare sursă]
Aorta toracică descendentă dă naștere la arterele intercostale și subcostale, precum și la
arterele bronșice stângi superioare și inferioare și ramuri variabile
către esofag, mediastin și pericard. Cea mai mică pereche de ramuri sunt arterele frenice
superioare, care alimentează diafragma, și arterele subcostale pentru coasta a XII-a. [9] :195
Aorta abdominală[modificare | modificare sursă]
Aorta abdominală începe la hiatusul aortic al diafragmei la nivelul celei de-a XII-a vertebre
toracice. [10] Dă naștere arterelor lombare și musculofrenice, arterelor suprarenale renale
medii și arterelor viscerale (trunchiul celiac, artera mezenterică superioară și artera
mezenterică inferioară). Se termină printr-o bifurcație în arterele iliace comune stânga și
dreapta. În punctul bifurcației, izvorăște și o ramură mai mică, artera sacrală mediană. [9] :331
Dezvoltare[modificare | modificare sursă]
Aorta ascendentă se dezvoltă din tractul de ieșire, care începe inițial ca un singur tub care
leagă inima de arcurile aortice (care vor forma marile artere) în dezvoltarea timpurie, dar,
care, apoi se separă în aortă și trunchiul pulmonar.
Arcurile aortice încep ca cinci perechi de artere simetrice care leagă inima de aorta dorsală
și apoi suferă o remodelare semnificativă [11] pentru a forma structura asimetrică finală a
marilor artere, a treia pereche de artere contribuind la formarea arterelor carotidele
comune, a 4-a din dreapta formând baza și partea de mijloc a arterei subclaviculare drepte,
iar a 4-a din stânga fiind partea centrală a arcului aortic. Mușchiul neted al marilor artere și
adunarea de celule care formează septul aorticopulmonar care separă aorta și artera
pulmonară este derivat din creasta neuronală cardiacă. Această contribuție a creastei
neuronale la mușchiul neted al marii artere este neobișnuită, deoarece majoritatea
mușchilor netezi sunt derivați din mezoderm. De fapt, mușchiul neted din aorta abdominală
este derivat din mezoderm, iar arterele coronare, care apar chiar deasupra valvelor
semilunare, posedă mușchi neted de origine mezodermală. Eșecul septului
aorticopulmonar de a împărți marile vase are ca rezultat trunchiul arterios persistent.
Microanatomie[modificare | modificare sursă]
 Aorta unui porc a fost deschisă, arătând, de asemenea, niște artere ramificate.

Aorta este o arteră elastică și, ca atare, este destul de distensibilă. Aorta este formată
dintr-un amestec eterogen de mușchi netezi, nervi, celule intime, celule endoteliale, celule
asemănătoare fibroblastelor și o matrice extracelulară complexă. Peretele vascular este
format din mai multe straturi cunoscute sub numele de tunica externa, tunica media și
tunica intima. Grosimea aortei necesită o rețea extinsă de vase de sânge minuscule numite
vasa vasorum, care alimentează straturile externe ale aortei tunica externa și tunica
media. [12] Arcul aortic conține baroreceptori și chemoreceptori care transmit informații
despre tensiunea arterială și pH-ul din sânge și nivelurile de dioxid de carbon către medulla
oblongata a creierului. Aceste informații care sunt procesate de creier și sistemul nervos
autonom mediază răspunsurile homeostatice.
În tunica media, mușchiul neted și matricea extracelulară sunt cantitativ cele mai mari
componente ale peretelui vascular aortic. Unitatea fundamentală a aortei este lamela
elastică, care constă din mușchi netezi și matrice elastică. Stratul medial al aortei constă
din straturi musculoelastice concentrice (lamela elastică) la mamifere. Componenta
mușchiului neted nu modifică dramatic diametrul aortei, ci servește mai degrabă la
creșterea rigidității și a viscoelasticității peretelui aortic atunci când este activată. Matricea
elastică domină proprietățile biomecanice ale aortei. Matricea elastică formează lamele,
formate din fibre elastice, colageni (predominant tip III), proteoglicani
și glicoaminoglicani . [13]
Variabilitate[modificare | modificare sursă]
Pot apărea variații în localizarea aortei și în modul în care arterele se ramifică din aortă.
Aorta, în mod normal în partea stângă a corpului, poate fi găsită în dreapta în dextrocardie,
în care inima se găsește în dreapta sau situs inversus, în care este inversată locația tuturor
organelor. [9] :188
De asemenea, pot apărea variații în ramificarea arterelor individuale. De exemplu, artera
vertebrală stângă poate apărea din aortă, în locul arterei carotide comune stângi. [9] :188
În canalul arterial brevetat, o tulburare congenitală, canalul fetal arterial nu reușește să se
închidă, lăsând un vas deschis care leagă artera pulmonară de aorta descendentă
proximală. [14]

Fiziologie[modificare | modificare sursă]
Anatomia aortei majore care prezintă aortă ascendentă, trunchi brahiocefalic, artera carotidă comună stângă,
artera subclaviană stângă, istm aortic, arc aortic și aortă toracică descendentă

Aorta alimentează toată circulația sistemică, ceea ce înseamnă că întregul corp, cu

excepția zonei respiratorii a plămânului, își primește sângele din aortă. În linii mari,
ramurile din aorta ascendentă alimentează inima; ramurile din arcul aortic vascularizează
capul, gâtul și brațele; ramurile din aorta toracică descendentă alimentează pieptul (cu
excepția inimii și a zonei respiratorii a plămânului); iar ramurile din aorta abdominală
alimentează abdomenul.Bazinul și picioarele își iau sângele din arterele iliace comune.
Fluxul de sânge și viteza[modificare | modificare sursă]
Natura pulsatilă a fluxului sanguin creează o undă de impuls care se propagă în josul
arborelui arterial, iar la nivelul bifurcației, undele reflectate se reîntorc către valvulele
semilunare și la originea aortei. Aceste unde de întoarcere creează crestătura dicrotică
afișată în curba de presiune aortică în timpul ciclului cardiac pe măsură ce aceste unde
reflectate împing valva semilunară aortică. [15] Odată cu înaintarea în vârstă, aorta se
rigidizează astfel încât unda pulsului se propagă mai repede și undele reflectate revin mai
repede la inimă înainte ca valva semilunară să se închidă, ceea ce crește tensiunea
arterială. Rigiditatea aortei este asociată cu o serie de boli și patologii, iar măsurile
neinvazive ale vitezei undei pulsului sunt un indicator independent al hipertensiunii.
Măsurarea vitezei undei pulsului (invaziv și neinvaziv) este un mijloc de determinare a
rigidității arteriale. Viteza aortică maximă poate fi notată ca V max sau mai puțin frecvent
ca AoV max .
Presiunea arterială medie (PAM) este cea mai mare în aortă, iar PAM scade de-a lungul
circulației de la aortă la artere la arteriole la capilare la vene înapoi în atriu. Diferența dintre
presiunea aortică și cea atrială menține fluxul sanguin în circulație. [16] Când ventriculul
stâng se contractă pentru a forța sângele în aortă, aorta se extinde. Această întindere
oferă energia potențială care va ajuta la menținerea tensiunii arteriale în timpul diastolei,
deoarece în acest timp aorta se contractă pasiv. Acest efect Windkessel al marilor artere
elastice are implicații biomecanice importante. Reculul elastic ajută la conservarea energiei
din inima pompantă și la netezirea naturii pulsatile create de inimă. Presiunea aortică este
cea mai mare la nivelul aortei și devine mai puțin pulsatilă și mai mică, deoarece vasele de
sânge se împart în artere, arteriole și capilare, astfel încât fluxul este lent și lin pentru
schimbul de gaze și nutrienți.

Semnificația clinică[modificare | modificare sursă]

 Anevrism aortic - micotic, bacterian (de exemplu sifilis), senil, genetic, asociat cu
boli cardiace valvulare
 Coarctația aortică - pre- ductală, post-ductală
 Disecția aortică
 Stenoza aortica
 Aortita, inflamația aortei care poate fi observată în traume, infecții și boli autoimune
 Ateroscleroza
 Sindromul Ehlers–Danlos
 Sindromul Marfan
 Traumatisme, cum ar fi ruptura aortică traumatică, cel mai adesea toracică și distală
până la artera subclaviană stângă [17] și adesea rapid fatală [18]
 Transpunerea marilor vase, vezi și dextro-Transpunerea marilor artere și levo-
Transpunerea marilor artere

Alte animale[modificare | modificare sursă]

Toți amniotii au un aranjament în general similar cu cel al oamenilor, deși cu o serie de
variații individuale. Cu toate acestea, la pești există două vase separate denumite
aortas. Aorta ventrală transportă sângele neoxigenat din inimă până la branhii; o parte a
acestui vas formează aorta ascendentă în tetrapode (restul formează artera pulmonară). A
doua aortă dorsală transportă sângele oxigenat din branhii către restul corpului și este
omologă cu aorta descendentă a tetrapodelor. Cele două aorte sunt conectate printr-un
număr de vase, una trecând prin fiecare branhie. Amfibienii dețin și al cincilea vas de
legătură, astfel încât aorta are două arcuri paralele. [19]

Istorie[modificare | modificare sursă]
Cuvântul „Aorta” provine din aorta, latină târzie din greaca clasică aortē ( ἀορτή ), din aeirō,
„Ridic, ridic” ( ἀείρω ) [20] Acest termen a fost aplicat pentru prima dată de Aristotel atunci
când descrie aorta și descrie cu exactitate cum pare „suspendat” deasupra inimii. [21]
Funcția aortei este documentată în Talmud, unde este notată ca una dintre cele trei vase
majore care intră sau ies din inimă și unde perforația este legată de moarte. [22]

Referințe[modificare | modificare sursă]
1. ^ Maton, Anthea; Jean Hopkins; Charles William McLaughlin; Susan Johnson; Maryanna Quon
Warner; David LaHart; Jill D. Wright (1995). Human Biology Health. Englewood Cliffs, New Jersey:
Prentice Hall. ISBN 978-0-13-981176-0.
2. ^ Tortora, Gerard J. (1995).  Principles of Human Anatomy  (ed. Seventh). Harper Collins.
pp. 341, 367, 369. ISBN 978-0-673-99075-4.
 3. ^ Tortora, Gerard J.; Grabowski, Sandra Reynolds (1996). Principles of Anatomy and
Physiology  (ed. Eighth). Harper Collins. p. 634.  ISBN  978-0-673-99355-7.
4. ^ Hole, John W. Jr.; Koos, Karen A. (1994). Human Anatomy (ed. Second). Wm. C. Brown.
p.  479. ISBN 978-0-697-12252-0.
5. ^ De Graaff, Van (1998).  Human Anatomy  (ed. Fifth). WCB McGraw-Hill. pp.  548–
549. ISBN 978-0-697-28413-6.
6. ^ Putz, R.; Pabst, R., ed. (2006). Atlas van de menselijke anatomie(în Dutch) (ed. 3rd). Bohn
Stafleu van Loghum.  ISBN  978-90-313-4712-4. Parametru necunoscut |tip= ignorat (ajutor)
7. ^ a b c Drake, Richard L.; Vogl, Wayn A.; Mitchell, Adam W. M. (2010). Gray's Anatomy for
Students (ed. 2nd). Churchill Livingstone (Elsevier). ISBN 978-0-443-06952-9.
8. ^ Netter, Frank H. (2003).  Atlas of Human Anatomy (ed. 3rd). ICON Learning
Systems.  ISBN  978-1-929007-21-9.
9. ^ a b c d Drake, Richard L.; Vogl, Wayne; Tibbitts, Adam W.M. Mitchell; illustrations by Richard;
Richardson, Paul (2005). Gray's anatomy for students. Philadelphia: Elsevier/Churchill
Livingstone. ISBN 978-0-8089-2306-0.
10. ^ Lech, C; Swaminathan, A (noiembrie 2017). „Abdominal Aortic Emergencies”. Emergency
Medicine Clinics of North America. 35(4): 847–67.  doi:10.1016/j.emc.2017.07.003.  PMID  28987432.
11. ^ Bamforth, Simon D.; Chaudhry, Bill; Bennett, Michael; Wilson, Robert; Mohun, Timothy J.; Van
Mierop, Lodewyk H.S.; Henderson, Deborah J.; Anderson, Robert H. (1 martie 2013).  „Clarification of the
identity of the mammalian fifth pharyngeal arch artery”.  Clinical Anatomy  (în engleză). 26 (2): 173–
182. doi:10.1002/ca.22101.  ISSN  1098-2353. PMID 22623372.
12. ^ Ritman, E; Lerman, A (2007). „The dynamic vasa vasorum”. Cardiovascular Research.  75  (4):
649–658.  doi:10.1016/j.cardiores.2007.06.020. ISSN 0008-6363.  PMC 2121590  . PMID 17631284.
13. ^ Tsamis, A.; Krawiec, J. T.; Vorp, D. A. (2013). „Elastin and collagen fibre microstructure of the
human aorta in ageing and disease: a review”. Journal of the Royal Society Interface. 10 (83):
20121004. doi:10.1098/rsif.2012.1004.  ISSN  1742-5689. PMC  3645409  .  PMID  23536538.
14. ^ MedlinePlus > Patent ductus arteriosus Update Date: 21 December 2009
15. ^ Seeley, Rod; Stephens, Trent; Philip Tate (1992).  „20”. În Allen, Deborah.  Anatomy and
physiology (ed. 2). Mosby-Year Book, Inc. p. 631.  ISBN  978-0-8016-4832-8.
16. ^ Nichols WW, O'Rourke MF. McDonald's Blood Flow in Arteries: Theoretical, Experimental and
Clinical Principles. 4th ed. London, UK: Edward Arnold; 1998
17. ^ Samett EJ. http://www.emedicine.com/radio/topic44.htm Aorta, Trauma. eMedicine.com.
Accessed on: April 24, 2007.
18. ^ Tambyraja, A; Scollay, JM; Beard, D; Henry, JM; Murie, JA; Chalmers, RT (2006). „Aortic
Trauma in Scotland - A Population Based Study”. European Journal of Vascular and Endovascular
Surgery. 32 (6): 686–689. doi:10.1016/j.ejvs.2006.04.006.  PMID  16750920.
19. ^ Romer, Alfred Sherwood; Parsons, Thomas S. (1977).  The Vertebrate Body. Philadelphia, PA:
Holt-Saunders International. pp.  419–421.  ISBN  978-0-03-910284-5.
20. ^ Illustrated Steadman's Dictionary, 24th ed.
21. ^ Harper, Douglas. „Aorta”.  Online Etymology Dictionary. Accesat în  5 ianuarie 2014.
22. ^ Rosner, Fred (1995). Medicine in the Bible and the Talmud: Selections from classical Jewish
sources  (ed. Augm.). Hoboken, NJ: KTAV Pub. House. pp. 87–96. ISBN 9780881255065.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

  Definiția dicționarului Wikționar pentru aortă
  Materiale media legate de Aortă la Wikimedia Commons