TENIS DE MASĂ

Învățarea jocului de mijloc din semizbor cu forhandul

Tenisul de masă sau ping-pong este un sport în care doi sau patru jucători
lovesc o minge ușoară din celuloid de la unii la alții cu ajutorul unor palete. Jocul
are loc pe o masă separată în două de un fileu. Un jucător trebuie să lase mingea
jucată spre el să cadă o singură dată pe partea sa de masă și trebuie să o trimită
înapoi pe partea de masă a adversarului. Jocul se desfășoară cu viteză mare și
necesită reflexe rapide. Un jucător bun poate imprima efect mingii, ceea ce face
ca ricoșajul din masă sau paleta adversarului să fie imprevizibil. Tenisul de masă
a luat naştere ca un joc de societate al înaltei clase, practicat în Anglia sfârşitului
de secol XIX. Alături de badminton şi tenis de câmp, varianta de masă s-a
dezvoltat din tenisul antic, cunoscut şi sub denumirile de Jeu de Paume, Real
tennis, Court Tennis sau Royal Tennis.
Pregătirea tehnică reprezintă factorul de bază al antrenamentului prin care
se urmăreşte îndeplinirea următoarelor obiective:
a) Însuşirea şi perfecţionarea procedeelor tehnice;
b) Prevenirea şi corectarea greşelilor;
c) Automatismul loviturilor;
d) Creșterea eficacităţii tehnice.
Cauzele care favorizează apariţia greşelilor sunt demonstraţiile incorecte,
explicaţiile insuficient de clare, nefolosirea observaţiei ca metodă de învăţare şi
perfecţionare precum şi insuficienta supraveghere din partea antrenorului.
Corectarea se poate face cu o eficienţă maximă în faza de învăţare a loviturilor
atunci când nu sunt formate deprinderile, pe când automatismele defectuoase se
corectează foarte greu și necesită un timp îndelungat.
 Forhandul este lovitura realizată de pe partea mâinii care ţine paleta (de pe
partea dreaptă în cazul jucătorilor ce folosesc mâna dreaptă).
Jocul de mijloc constituie ABC-ul tenisului de masă. Loviturile au un
caracter pasiv și nu se urmăreşte preluarea iniţiativei. Eficienţa loviturilor este
dată de razanţa, intensitatea tăieturilor şi direcţionarea mingilor spre punctele
vulnerabile ale adversarilor.
Jocul de mijloc poate fi clasificat în funcţie de:
a. efectul imprimat mingii: jocul de mijloc tăiat (din forhand şi din rever) care se
bazează pe utilizarea loviturilor „tăiate“ şi jocul de mijloc netăiat (cu forhandul şi
cu reverul), care se bazează pe utilizarea loviturilor „drepte“;
b. momentul contactului dintre paletă şi minge: jocul de mijloc din semizbor,
când contactul cu mingea are loc imediat după ricoşarea acesteia din masă, pe
traiectoria ascendentă.

Exerciţii pentru învăţarea şi perfecţionarea jocului de mijloc din semizbor

cu forhandul:
1. joc de mijloc din semizbor cu forhandul de pe jumătatea dreaptă a mesei,
direcţionat în diagonală, spre forhandul partenerului, care va răspunde fie
cu joc tăiat, fie cu joc de mijloc din semizbor;
2. acelaşi exerciţiu, cu direcţionarea mingilor în linie, spre reverul advers;
3. acelaşi exerciţiu, cu direcţionarea mingilor alternativ în linie;
4. acelaşi exerciţiu, cu direcţionarea liberă a mingilor joc de mijloc din
semizbor alternativ cu forhandul şi cu reverul spre forhandul advers
(partenerul va răspunde prin mingi trimise în linie şi în diagonală utilizând
fie lovituri tăiate, fie din semizbor);
5. acelaşi exerciţiu, din colţul rever al mesei spre forhandul sau reverul advers
6. joc de mijloc din semizbor de pe toată masa spre forhandul (reverul) advers
7. acelaşi exerciţiu, cu lovituri liber dirijate.
Utilizarea lovirii din semizbor pentru perfecţionarea jocului de mijloc prin
combinarea cu loviturile tăiate dar şi cu alte elemente tehnice:
 1. cu forhandul se execută doar joc de mijloc din semizbor, iar cu reverul doar
joc de mijloc tăiat sau invers;
2. schimburi de lovituri din semizbor, executând din când în când câte o
lovitură tăiată;
3. joc de mijloc de pe toată masa, din semizbor și tăiat liber dirijat, combinat
cu atacuri directe din ambele părţi, pe orice minge favorabilă.

Greşeli în execuție:
- poziţia greşită a picioarelor în momentul lovirii (dreptul în faţă la forhand);
- realizarea cu întârziere a contactului cu mingea;
- înclinaţia necorespunzătoare a paletei în momentul contactului cu mingea
(prea închisă sau prea deschisă).
Indicaţii metodice:
- aşezarea piciorului stâng în faţă;
- privirea orientată la minge.
Bibliografie:

1. Apostu P.,Tenis de masă teorie și practică, disponibil la:

https://docplayer.org/53956191-Tenis-de-masa-teorie-si-practica-lector-dr-
apostu-paula.html, accesat octombrie 2020;

2. Feflea I., Tenis de masă – Curs, Partea I: Tehnica, Universitatea din Oradea,
Facultatea de Geografie, Turism și Sport, Oradea, 2015.