TENIS DE MASĂ

Învățarea jocului de mijloc simplu cu reverul

Tenisul de masă sau ping-pong este un sport în care doi sau patru jucători
lovesc o minge ușoară din celuloid de la unii la alții cu ajutorul unor palete. Jocul
are loc pe o masă separată în două de un fileu. Un jucător trebuie să lase mingea
jucată spre el să cadă o singură dată pe partea sa de masă și trebuie să o trimită
înapoi pe partea de masă a adversarului. Jocul se desfășoară cu viteză mare și
necesită reflexe rapide. Un jucător bun poate imprima efect mingii, ceea ce face
ca ricoșajul din masă sau paleta adversarului să fie imprevizibil. Tenisul de masă
a luat naştere ca un joc de societate al înaltei clase, practicat în Anglia sfârşitului
de secol XIX. Alături de badminton şi tenis de câmp, varianta de masă s-a
dezvoltat din tenisul antic, cunoscut şi sub denumirile de Jeu de Paume, Real
tennis, Court Tennis sau Royal Tennis.
Pregătirea tehnică reprezintă factorul de bază al antrenamentului prin care
se urmăreşte îndeplinirea următoarelor obiective:
a) Însuşirea şi perfecţionarea procedeelor tehnice;
b) Prevenirea şi corectarea greşelilor;
c) Automatismul loviturilor;
d) Creșterea eficacităţii tehnice.
Cauzele care favorizează apariţia greşelilor sunt demonstraţiile incorecte,
explicaţiile insuficient de clare, nefolosirea observaţiei ca metodă de învăţare şi
perfecţionare precum şi insuficienta supraveghere din partea antrenorului.
Corectarea se poate face cu o eficienţă maximă în faza de învăţare a loviturilor
atunci când nu sunt formate deprinderile, pe când automatismele defectuoase se
corectează foarte greu și necesită un timp îndelungat.
 Lovitura de rever sau backhand este lovitura realizată de pe partea opusă
mâinii care ţine paleta, de exemplu, de pe partea stângă în cazul jucătorilor care
folosesc mâna dreaptă.
Jocul de mijloc constituie ABC-ul tenisului de masă. Loviturile au un
caracter pasiv și nu se urmăreşte preluarea iniţiativei. Eficienţa loviturilor este
dată de razanţa, intensitatea tăieturilor şi direcţionarea mingilor spre punctele
vulnerabile ale adversarilor.
Jocul de mijloc poate fi clasificat în funcţie de:
a. efectul imprimat mingii: jocul de mijloc tăiat (din jocul de mijloc tăiat
(din forhand şi din rever) care se bazează pe utilizarea loviturilor „tăiate“ şi jocul
de mijloc netăiat (cu forhandul şi cu reverul), care se bazează pe utilizarea
loviturilor „drepte“;
b. momentul contactului dintre paletă şi minge: jocul de mijloc din
semizbor, când contactul cu mingea are loc imediat după ricoşarea acesteia din
masă, pe traiectoria ascendentă.

Jocul de mijloc din rever se poate executa:

- în diagonală;
- în linie;
- dirijarea mingilor alternativ în diagonală şi în linie;
- liber dirijat.
Greşeli în execuție:
- uniformitatea exagerată în intensitatea efectelor de tăietură imprimate
mingii;
- terminarea loviturii se realizează prea lateral în dreapta;
- înclinaţia necorespunzătoare a paletei în momentul contactului cu mingea.
Indicaţii metodice:
- piciorul drept în faţă;
- respectarea direcţionărilor stabilite de profesor/antrenor;
 - privirea urmăreşte mingea.

Exerciţii pentru perfecționare:

Pe lângă exerciţiile analitice specifice învăţării fiecărei lovituri(drepte, tăiate,
liftate şi cu efecte laterale), se utilizează diferite teme:
1. joc de mijloc rever din jumătatea stângă a mesei, cu direcţionarea mingilor în
diagonală, spre reverul advers;
2. joc de mijloc rever dirijat în linie spre forhandul advers;
3. joc de mijloc rever dirijat alternativ diagonal şi în linie, spre
forhandul, respectiv spre reverul advers
4. joc de mijloc rever liber dirijat.
Bibliografie:

1. Apostu P.,Tenis de masă teorie și practică, disponibil la:

https://docplayer.org/53956191-Tenis-de-masa-teorie-si-practica-lector-dr-
apostu-paula.html, accesat octombrie 2020;

2. Feflea I., Tenis de masă – Curs, Partea I: Tehnica, Universitatea din Oradea,
Facultatea de Geografie, Turism și Sport, Oradea, 2015.