TENIS DE MASĂ

Învățarea serviciului simplu cu reverul

Tenisul de masă sau ping-pong este un sport în care doi sau patru jucători
lovesc o minge ușoară din celuloid de la unii la alții cu ajutorul unor palete. Jocul
are loc pe o masă separată în două de un fileu. Un jucător trebuie să lase mingea
jucată spre el să cadă o singură dată pe partea sa de masă și trebuie să o trimită
înapoi pe partea de masă a adversarului. Jocul se desfășoară cu viteză mare și
necesită reflexe rapide. Un jucător bun poate imprima efect mingii, ceea ce face
ca ricoșajul din masă sau paleta adversarului să fie imprevizibil. Tenisul de masă
a luat naştere ca un joc de societate al înaltei clase, practicat în Anglia sfârşitului
de secol XIX. Alături de badminton şi tenis de câmp, varianta de masă s-a
dezvoltat din tenisul antic, cunoscut şi sub denumirile de Jeu de Paume, Real
tennis, Court Tennis sau Royal Tennis.
Pregătirea tehnică reprezintă factorul de bază al antrenamentului prin care
se urmăreşte îndeplinirea următoarelor obiective:
a) Însuşirea şi perfecţionarea procedeelor tehnice;
b) Prevenirea şi corectarea greşelilor;
c) Automatismul loviturilor;
d) Creșterea eficacităţii tehnice.
Cauzele care favorizează apariţia greşelilor sunt demonstraţiile incorecte,
explicaţiile insuficient de clare, nefolosirea observaţiei ca metodă de învăţare şi
perfecţionare precum şi insuficienta supraveghere din partea antrenorului.
Corectarea se poate face cu o eficienţă maximă în faza de învăţare a loviturilor
atunci când nu sunt formate deprinderile, pe când automatismele defectuoase se
corectează foarte greu și necesită un timp îndelungat.
 Lovitura de rever sau backhand este lovitura realizată de pe partea opusă
mâinii care ţine paleta, de exemplu, de pe partea stângă în cazul jucătorilor care
folosesc mâna dreaptă.
Serviciul poate fi executat într-o multitudine de variante, în funcţie de locul
din care se efectuează, de partea paletei care loveşte mingea, de traiectoria şi
efectele imprimate mingii și de combinarea acestor elemente.
Ca execuţie tehnică serviciile pot fi: lungi sau scurte din forhand şi rever,
cu sau fără efect.
În funcție de efectul imprimat mingii avem mai multe tipuri de servicii:
- Serviciul tăiat;
- Serviciul liftat;
- Serviciul cu efecte laterale;
- Servicii cu efecte combinate;
- Serviciul drept fără efect;
- Servicii scurte, medii și lungi;
- Servicii în funcție de locul din care se execută;
- Servicii în funcție de direcționarea mingilor;

Exerciţii pentru învăţarea şi perfecţionarea serviciilor

În prima fază se urmăresc doar aspectele de ordin regulamentar, respectiv
realizarea contactului iniţial al mingii cu jumătatea proprie de masă. Serviciile se
pot executa „din mână”, lipsind atât razanţa cât şi direcţionarea şi efectul. Într-o
fază ulterioară, se trece la învăţarea serviciilor cu efect, tăiate, la început din
forhand, apoi din rever, procesul de perfecţionare al lor mergând în paralel. Ultima
fază o reprezintă legarea serviciilor de alte elemente tehnice, cu care dau naştere
unor acţiuni tehnico-tactice.
1. serviciu simplu, executat cu forhandul;
2. serviciu simplu, executat cu reverul;
3. serviciul cu reverul, executat în condiţii regulamentare, prin aruncarea
mingii din palma stângă;
 4. la fel, cu forhandul;
5. serviciul cu reverul executat în diferite zone marcate pe masa de joc;
6. serviciul scurt tăiat cu reverul, urmat de topspin şi prinderea mingii;
7. serviciul cu efect lateral, executat cu reverul din colţul forhand al mesei,
urmat de încheieri decisive cu reverul;
8. serviciul scurt cu reverul în diagonală, cu efect lateral spre stânga,
continuat cu încheieri decisive din ambele părţi.

Serviciul lung fără efect din rever – eficacitatea acestor servicii provine în
principal din elementul viteză, traiectoria lor fiind de obicei lungă cu direcţionare
spre zona laterală sau spre punctele slabe ale adversarului. Execuţia serviciului
lung se bazează pe principiile loviturilor de contraatac de intensitate medie sau
chiar mare. În acest sens, din poziţia iniţială paleta se retrage în faza pregătitoare
în partea stângă concomitent cu răsucirea trunchiului şi lăsarea greutăţii pe
piciorul stâng. Lovirea propriu-zisă se realizează prin ducerea braţului spre înainte
pe o linie rectilinie paralelă cu suprafaţa de joc, în momentul contactului cu
mingea înclinaţia paletei fiind dreaptă. Pe măsură ce ne apropiem de finalul
loviturii, planul paletei se închide uşor datorită mişcării de supinaţie (mișcarea de
rotație a antebrațului care apropie mâna de axul median al corpului), trunchiul se
răsuceşte spre dreapta, greutatea corpului trecând treptat pe piciorul drept.
Consolidarea serviciului lung din rever în diagonală şi linie se poate face
prin exersarea serviciului lung cu reverul în diagonală și linie urmat de contre de
rever în diagonală cu apropiere şi depărtare.
Exerciţii:
- serviciul lung în diagonală;
- serviciul lung în linie.
Greşeli:
- întoarcerea cu spatele la arbitru astfel încât acesta nu mai poate observa
în totalitate manevra de executare a serviciului;
- lansarea neregulamentară a mingii de cele mai multe ori spre paletă;
- viteza redusă de deplasare a braţului.
Indicaţii metodice:
- aruncarea corectă a mingii în vederea unei execuţii corecte;
- privirea urmăreşte mingea.
Bibliografie:

1. Apostu P., Tenis de masă teorie și practică, disponibil la:

https://docplayer.org/53956191-Tenis-de-masa-teorie-si-practica-lector-dr-
apostu-paula.html, accesat octombrie 2020;

2. Feflea I., Tenis de masă – Curs, Partea I: Tehnica, Universitatea din Oradea,
Facultatea de Geografie, Turism și Sport, Oradea, 2015;

3. Doboși S., Apostu P., Tenis de Masă – Curs de bază disponibil la

https://documente.net/document/curs-baza-tenis-de-masa-2009-1.html, accesat
noiembrie 2020.