TENIS DE MASĂ

Învățarea serviciului simplu cu forhandul

Tenisul de masă sau ping-pong este un sport în care doi sau patru jucători
lovesc o minge ușoară din celuloid de la unii la alții cu ajutorul unor palete. Jocul
are loc pe o masă separată în două de un fileu. Un jucător trebuie să lase mingea
jucată spre el să cadă o singură dată pe partea sa de masă și trebuie să o trimită
înapoi pe partea de masă a adversarului. Jocul se desfășoară cu viteză mare și
necesită reflexe rapide. Un jucător bun poate imprima efect mingii, ceea ce face
ca ricoșajul din masă sau paleta adversarului să fie imprevizibil. Tenisul de masă
a luat naştere ca un joc de societate al înaltei clase, practicat în Anglia sfârşitului
de secol XIX. Alături de badminton şi tenis de câmp, varianta de masă s-a
dezvoltat din tenisul antic, cunoscut şi sub denumirile de Jeu de Paume, Real
tennis, Court Tennis sau Royal Tennis.
Pregătirea tehnică reprezintă factorul de bază al antrenamentului prin care
se urmăreşte îndeplinirea următoarelor obiective:
a) Însuşirea şi perfecţionarea procedeelor tehnice;
b) Prevenirea şi corectarea greşelilor;
c) Automatismul loviturilor;
d) Creșterea eficacităţii tehnice.
Cauzele care favorizează apariţia greşelilor sunt demonstraţiile incorecte,
explicaţiile insuficient de clare, nefolosirea observaţiei ca metodă de învăţare şi
perfecţionare precum şi insuficienta supraveghere din partea antrenorului.
Corectarea se poate face cu o eficienţă maximă în faza de învăţare a loviturilor
atunci când nu sunt formate deprinderile, pe când automatismele defectuoase se
corectează foarte greu și necesită un timp îndelungat.
 Lovitura forhand este lovitura realizată de pe partea mâinii care ţine paleta
(de exemplu, de pe partea dreaptă în cazul jucătorilor ce folosesc mâna dreaptă).
Serviciul poate fi executat într-o multitudine de variante, în funcţie de locul
din care se efectuează, de partea paletei care loveşte mingea, de traiectoria şi
efectele imprimate mingii și de combinarea acestor elemente.
Ca execuţie tehnică serviciile pot fi: lungi sau scurte din forhand şi rever,
cu sau fără efect.
În funcție de efectul imprimat mingii avem mai multe tipuri de servicii:
- Serviciul tăiat;
- Serviciul liftat;
- Serviciul cu efecte laterale;
- Servicii cu efecte combinate;
- Serviciul drept fără efect;
- Servicii scurte, medii și lungi;
- Servicii în funcție de locul din care se execută;
- Servicii în funcție de direcționarea mingilor;

Exerciţii pentru învăţarea şi perfecţionarea serviciilor

În prima fază se urmăresc doar aspectele de ordin regulamentar, respectiv
realizarea contactului iniţial al mingii cu jumătatea proprie de masă. Serviciile se
pot executa „din mână”, lipsind atât razanţa cât şi direcţionarea şi efectul. Într-o
fază ulterioară, se trece la învăţarea serviciilor cu efect, tăiate, la început din
forhand, apoi din rever, procesul de perfecţionare al lor mergând în paralel. Ultima
fază o reprezintă legarea serviciilor de alte elemente tehnice, cu care dau naştere
unor acţiuni tehnico-tactice.
1. serviciu simplu, executat cu forhandul;
2. serviciu simplu, executat cu reverul;
3. serviciul cu forhandul, executat în condiţii regulamentare, prin aruncarea
mingii din palma stângă;
 4. la fel, cu reverul;
5. serviciul cu forhandul şi apoi cu reverul, executat în diferite zone marcate
pe masa de joc;
6. serviciul scurt tăiat cu forhandul, urmat de topspin şi prinderea mingii;
7. serviciul cu efect lateral, executat cu forhandul din colţul rever al mesei,
urmat de încheieri decisive cu forhandul;
8. serviciul scurt cu reverul în diagonală, cu efect lateral spre stânga,
continuat cu încheieri decisive din ambele părţi.

Serviciul lung fără efect din forhand se bazează pe principiile loviturilor de

atac, contactul mingii cu masa făcându-se cât mai aproape de linia de fund în
ambele suprafeţe de joc. Astfel, traiectoria mingii este mai lungă şi mai razantă
peste plasă. Înălţimea traiectoriei depinde de unghiul sub care mingea ia primul
contact cu masa de joc. Serviciul realizat de la o înălţime cât mai aproape de masa
de joc va imprima mingii o traiectorie joasă, fără de care nu se poate concepe un
bun serviciu.
Consolidarea serviciului lung din forhand în diagonală şi în linie:
- serviciul lung cu forhandul în diagonală, urmat de contre forhand în
diagonală cu apropiere şi depărtare;
- serviciul lung cu forhandul în linie, urmat de contre forhand în linie cu
apropiere şi depărtare.
Exerciţii:
- serviciul lung în diagonală;
- serviciul lung în linie.
Greşeli:
- nerespectarea regulamentului privind întinderea palmei stângi
care ţine mingea;
- realizarea unui elan prea scurt;
- nefolosirea încheieturii pumnului, în realizarea loviturii propriu zise;
- prelungirea exagerată a fazei de încheiere a loviturii.
Indicaţii metodice:
- contactul mingii cu masa proprie se produce în zona liniei defund;
- în faza de învăţare se insistă asupra corectitudinii mişcării.
Bibliografie:

1. Apostu P., Tenis de masă teorie și practică, disponibil la:

https://docplayer.org/53956191-Tenis-de-masa-teorie-si-practica-lector-dr-
apostu-paula.html, accesat octombrie 2020;

2. Feflea I., Tenis de masă – Curs, Partea I: Tehnica, Universitatea din Oradea,
Facultatea de Geografie, Turism și Sport, Oradea, 2015;

3. Doboși S., Apostu P., Tenis de Masă – Curs de bază disponibil la

https://documente.net/document/curs-baza-tenis-de-masa-2009-1.html, accesat
noiembrie 2020.