Lecția de zbor

În opera “Lecția de zbor” scrisă de autorul Nichita Stănescu, imaginarul poetic se conturează în
jurul parcursului vieții umane, acesta devenind centrul contemplării poetice. Titlul, nu a fost ales în mod
întâmplător, reprezentând în mod alegoric o metaforă pentru viață, asemuind-o cu zborul unei păsări, sugerând
astfel faptul că dorința de a atinge noi înălțimi, de a continua să lupți pentru idealurile tale și astfel de a- ți
descoperi adevăratul scop al existenței, este o latură a naturii umane, asemenea instinctul ui de a zbura care este
întrepătruns în ființa unei zburătoare.
Poezia este construită pe două planuri, cel terestru și cel cosmic, eul liric împletind cu măiestrie o profundă
legătură între acestea, evidențiată în secvența “ cum se strâng râurile într-un fluviu/ cum închid norii câmpia ”.În
prima secvență a textului, enumerația “Mai întâi îţi strângi umerii,/mai apoi te înalţi pe vârful
picioarelor,/închizi ochii/refuzi auzul.” este construită asemenea unui ritual sacru, pe care ființa umană trebuie să
îl urmeze în viață pentru aș putea lua zborul către viitorul la care visează. Prin intermediul monologului liric
adresat din versurile “Îţi spui în sine:/acum voi zbura./Apoi zici:/Zbor./Şi acesta e zborul.” eul liric pune
în lumină ideea că, încrederea în sine reprezintă o parte determinantă în încercarea omului de a atinge idealul, cu
ajutorul acestei diferențe de mentalitate, imposibilul devenind posibil.
În cea de a doua secvență poetică, versul “cum se strâng râurile într-un fluviu“ instan ța lirică sugerează
ideea că, efortul îndelungat și implicarea profundă reprezintă cheia pentru depășirea limitelor. În secven ța “Te-
nalţi pe vârful picioarelor /cum se înalţă piramida pe nisip. ” se conturează ideea că fiin ța umană va încerca mereu
să se dezvolte, aceasta ridicându-se încontinuu, pâna va ajunge la apogeul existen ței sale.Metafora “refuzi
auzul/auzul unui singur secol ”evidențiază un spațiu atemporal propice reflecției, punând în lumină ideea că
atingerea perfecțiunii poate fi realizată doar atunci când liniștea și pacea au ajuns până în esen ța existen ței.
Versurile “acum voi zbura / de la naştere spre moarte.” evidențiază efemeritatea fiin ței umane, care ajunge să
conștientizeze faptul că nu are puterea de a-și schimba trecutul, dar își poate modela viitorul.
Textul oferă o perspectivă inedită asupra vieții, conturând ideea că, prin puterea încrederii în sine, orice este
realizabil. O abordare asemănătoare este regăsită în volumul “Războiul care mi-a salvat viața”de Kimberly
Brubaker Bradley, în care este expusă povestea Adei, o fată de zece ani din Anglia, în timpul celui de-al
Doilea Război Mondial. Deși milioane de vieți au fost pierdute în acea perioadă, Ada este salvată de acele
evenimente tragice, fiindu-i oferită o nouă șansă în viață, o viață în care va fi acceptată și va putea să se dezvolte,
părând asemănătoare lecției de zbor de care vorbește Nichita Stănescu.
 În concluzie, viața și toate aspectele ei inedite au reprezentat, încă din cele mai vechi timpuri, o sursă
continuă de inspirație pentru numeroși poeți și artiști, aceștia creând câte un univers unic, prin viziunea sa inedită
despre lume și viață.