Test la disciplina axiologie.

Bulat Alexandru, anul II, Filosofie/antropologie

Nivelul I

1. Adevărat
2. Max Scheler
3. Mircea Florian-Reconstrucția filosofică; Tudor Vianu- Filosofia culturii; Petre Andrei- Filosofia
valorii

Nivelul II

1. Teorii subiectiviste: b, g, h;
2. Teorii obiectiviste: a, f;
3. Teorii relaționiste: c, d, e, i, j, k.
1. Obiectivitatea
2. Subiectivitatea
3. Caracterul absolut
4. Caracterul relativ

Nivelul III

Experiența valorică la W. Dilthey

Wilhelm Dilthey este unul din principalii reprezentanți ai curentului filosofic care s-a numit „filosofia
vieții”. Contribuția sa filosofică la constituirea științelor spiritului ca diferite de cele a naturii a avut un
impact și asupra tinerei discipline care este axiologia. În fond, în științele spiritului avem de a face cu
valorile iar metodele științelor naturii nu ne pot ajuta la explorarea acestor realități. Metoda trăirii pe
care Dilthey o aplică mai întâi studiilor istorice se va dovedi eficientă și în explorarea universului
valorilor. Cunoaștem valorile nu pe cale rațională sau abstractă ci avem acces nemijlocit la ele prin
trăirea în orizontul unei valori. Această trăire în raport cu valoarea Dilthey o va numi „experiență
valorică” sau axiologică. Aici este și meritul fenomenologiei, care a extins conceptul de experiență.
Deci, experiența nu este aici înțeleasă îngust ca cunoștință doar pe baza senzațiilor primite din
realitatea materială, ci există și o experiență spirituală. Prin această experiență avem acces la
universul specific uman unde găsim valori, scopuri, atitudini.

Aceste două tipuri de experiență schițează un nou raport dintre om și natură. Omul care are libertate
nu poate fi cercetat ca și natura care este necesitate în condiții de laborator și după legi universal
valabile(după legile matematicii). Dilthey a văzut această diferențiere dintre om și natură și a înțeles
că metodele științelor naturii nu sunt aplicabile în sfera umanului, că aici avem de a face cu o altă
realitate și avem nevoie de metode adecvate. Pe de altă parte, omul ca natură poate fi cercetat de
științele naturii(științele biologico-chimice ca medicina, anatomia fac progrese aici), dar ca spirit omul
e cu totul altceva. Există o prăpastie între natură și spirit și de aceea și între metodele științelor
corespunzătoare acestor realități ar trebui să existe.