CUPRINS

D.M. Pippidi. Introducere..............................................4

HOMER G. Murnu. Cuvântul traducãtorului.............................32

ODISEEA
Cântul I.....................................................................40

ODISEEA Cântul II...................................................................74

Traducere de GEORGE MURNU
Studiu introductiv ºi note
de D.M. PIPPIDI
Note............................................................................958
Glosar.......................................................................1000
Cântul III................................................................108
Cântul IV................................................................146
Cântul V.................................................................210
Cântul VI................................................................248
Cântul VII..............................................................274
Cântul VIII.............................................................300
Cântul IX................................................................344
Cântul X.................................................................386
Cântul XI................................................................430
Cântul XII..............................................................478
Cântul XII..............................................................514
Cântul XIV.............................................................548
Cântul XV..............................................................588
Cântul XVI.............................................................630
Cântul XVII...........................................................666
Cântul XVIII..........................................................712
Cântul XIX.............................................................744
Cântul XX..............................................................788
Cântul XXI.............................................................818
Cântul XXII...........................................................850
Cântul XXIII..........................................................888
Cântul XIV.............................................................916
 ࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿畆⊸࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿ž䳐ᱛ࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿Ÿ⻘䦗࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿
೹࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿£ ᳙ ᳙ ࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿¤ㄠǭ࿿࿿࿿࿿࿿143¬‫ڨ‬础࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿뙞ᶙ࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿
ᢼ
࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿±ᑦ䮐࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿²蝀杼࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿³胦焣࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿´簮
﨎ᆇ࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿¸쬮狞࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿¹狏࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿º쎤恝࿿࿿࿿
࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿¾鰬֎࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿¿ꢆ⊩࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿ À쟊彡࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿Á萈
Ä勚大࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿Å잌Ⅻ࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿Æꬲᢦ࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿ Ç뵤
INTRODUCERE* 狐䠾࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿Ëꋨ簶࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿Ì솾幭࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿Íࡤ࿿࿿࿿
Ñ偸繓࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿Òꂰ绦࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿Ó睲橖࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿Ô⥋
멢ᰪ ᰪ ࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿ Ø࿙࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿Ù㔦尼࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿Ú➸堢
Vreme îndelungatã, de-a lungul veacurilor celor mai frumoase ale 쏤嶰 ࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿Þ‫רּ‬䠋࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿ß൤㡗࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿à䟮瀹࿿࿿
Antichitãþii, problema autorului Odiseii n-a fost niciodatã ridi-catã. ä萘⣺ ࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿å놂㉌࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿æ堮吓࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿ç⁘⳱ ⁘ ࿿࿿࿿
࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿
Ideea istoricitãþii lui Homer era atât de înrãdãcinatã în spirite încât, ë红冎 ࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿ ì뇜 Ⓐ ࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿ í豶㿾 ࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿࿿ î鹬彑
departe de a pune la îndoialã paternitatea unuia din poemele prin Se aminteºte cititorului cã principalele probleme puse de originea ºi transmiterea
poeziei homerice au fost tratate în introducerea la Iliada, al cãrei cuprins e
excelenþã „homerice”, se atribuia Cântãreþului orb întreaga moºtenire
presupus cunoscut.
epicã a trecutului, punându-i-se în seamã nu numai epopei ca Thebaida
sau Cypriile, dar încã ºi Imnurile religioase transmise sub numele lui, ori
poemul eroic-comic Margites, pe care, la sfârºitul secolului al IV-lea, un
gânditor ºi un erudit de talia lui Aristotel îl înscrie cu hotãrâre la activul
poetului prestigios1. Primele ºovãieli în privinþa autorului ºi a datei
cântãrii rãtãcirilor lui Odiseu se înregistreazã mai târziu, la Alexandria,
unde, în tihna celei mai mari biblioteci pe care o vãzuse lumea, laolaltã
cu alte discipline pânã atunci necunoscute, avea sã se nascã, din nevoia
valorificãrii unui patrimoniu literar imens, ºtiinþa cãreia îi spunem astãzi
„istorie literarã” ºi pe care creatorii ei o numeau filologie.

Pânã în secolul al III-lea î.Hr., Iliada ºi Odiseea circulaserã în lungul

ºi în latul lumii mediteraneene în copii ce n-aveau nimic oficial ºi care se
deosebeau între ele în foarte multe privinþe. Întoc-mite din râvna pentru
poezie a locuitorilor diferitelor cetãþi din Grecia metropolitanã sau din
colonii, asemenea copii înfãþiºau va-riante ale unui original desfigurat
uneori din ignoranþã, alteori cu ºtiinþã, pentru a satisface vanitatea unei
familii sau a unei seminþii, a cãror menþiune într-un pasaj al celor douã
epopei constituia în ochii grecilor un titlu de mândrie. Epoca clasicã a
cunoscut astfel
 Introducere 5

ediþii ale poemelor lui Homer denumite dupã locul de provenienþã

ediþia „cypriotã” sau „cretanã”, „massaliotã” sau „argolicã”, fãrã a mai
vorbi de ediþia „atenianã”, faimoasã între toate pentru grija cu care
fusese alcãtuitã din iniþiativa ºi sub supravegherea capetelor celor mai
luminate ale cetãþii. Întemeietorii bibliotecii alexandrine se gãseau dar
înaintea unei multiplicitãþi de variante, fãcutã sã înspãimânte pe cei mai
îndrãzneþi, iar primii „filologi”, recrutaþi dintre conservatorii
nenumãratelor manuscrise, n-au întârziat sã înþeleagã cã în domeniul
poeziei epice datoria lor cea mai de seamã trebuia sã fie îngrijirea unui
text al operelor homerice prezentând acele garanþii de autenticitate de
care erau lipsite ediþiile anterioare.

Sarcina nu era uºoarã, ºi e meritul indiscutabil al unor oameni ca

Zenodotos din Efes ºi Aristofanes din Bizanþ (mai târziu al unui
Aristarch din Samothrake) de a fi elaborat pentru întâia oarã criteriile
complexe pe care se întemeiazã pânã în zilele noastre munca editorului
de texte. În istoria culturii, aceasta reprezintã un eveniment considerabil.
Confruntând variante ºi clasând manuscrise, eliminând episoadele
interpolate ºi supunând unui întreit examen – lingvistic, metric ºi estetic
– fiece vers din multele zeci de mii ale textului tradiþional, aceºti
precursori ai învãþaþilor moderni au fãcut posteritãþii serviciul de a
distinge pentru întâia oarã operele lui Homer din ansamblul ciclului
epic, iar, în cuprin-sul fiecãreia din cele douã epopei, de a nota prin
semne adecvate versurile strãine de versurile inutil repetate, denaturãrile
voite de alterãrile rezultate din inexperienþa copiºtilor anteriori.
Sârguinþa lor lucidã e la baza textului pe care-l citim al poemelor, ºi
folosul ºtiinþific ar fi fost desigur mai mare dacã în ultimele douã
veacuri ale erei pãgâne emulii întru filologie ai alexandrinilor,
„gramaticii” ºcolii din Pergam, n-ar fi pãrãsit orientarea celor dintâi,
reintrodu-când în studiile homerice preocupãri religioase ºi
moralizatoare strãine de rosturile unei adevãrate critici.

În istoria textului homeric, momentul alexandrin îmbracã de aceea o

particularã semnificaþie, ºi e remarcabil cã unii dintre urmaºii lui
Zenodotos – un Xenon, un Hellanicos – împingând
6 D.M. Pippidi
pânã la ultimele consecinþe efortul lor analitic, par sã fi ajuns pentru
întâia oarã la concluzia îndrãzneaþã cã Iliada ºi Odiseea ar fi operele
unor poeþi diferiþi. Argumentele de care se slujeau aceºti „Despãrþitori”
– Chorizontes, cum au fost numiþi în limba greacã – nu ne mai sunt
astãzi cunoscute. Aºa cum s-au pierdut lucrãrile unde-ºi expuneau ideile,
s-au pierdut ºi scrierile apãrãto-rilor opiniei tradiþionale – Aristarch în
primul rând, printre ale cãrui opere citate de contemporani se numãrã un
tratat intitulat Împotriva paradoxelor lui Xenon. Sigur e doar cã
autoritatea gra-maticului din Samothrake trebuie sã fi abãtut spiritele de
la calea deschisã de cei doi novatori, de vreme ce, de-aci înainte,
îndoiala în privinþa paternitãþii Odiseii nu se mai întâlneºte formulatã cu
hotãrâre la nici unul din istoricii literari ai Antichitãþii. Nepotrivi-rile
dintre cele douã poeme, ºi în primul rând deosebirea de ton perceptibilã
pentru o ureche exercitatã, aveau sã fie explicate ca rodul unei evoluþii
lãuntrice a autorului. Deosebit de caracteris-ticã din acest punct de
vedere e atitudinea autorului anonim al tratatului Despre sublim, a cãrui
judecatã, reprezentativã pentru întreaga criticã greacã post-alexandrinã,
avea sã rãmânã acea a homerizanþilor din toate þãrile ºi de toate limbile
pânã la începutul secolului al XVIII-lea, când, sub înrâurirea aproape
simultanã a Conjecturilor academice ale abatelui D’Aubignac2 ºi a
reflecþii-lor lui Vico din cea de a doua a sa Scienza Nuòva3 , în
atmosfera de exaltare a însuºirilor „naturale” ale unei umanitãþi
decãzute din perfecþia-i originarã, avea sã se nascã – pentru a dãinui
pânã în zilele noastre – ceea ce veacul al XIX-lea a numit „problema
homericã”: vastã disputã în jurul originilor ºi dezvoltãrii poeziei greceºti
epice, a cãrei concluzie (sau, mai degrabã, al cãrei pos-tulat) avea sã se
dovedeascã tãgada istoricitãþii rapsodului pe care din timpuri
imemoriale Europa se deprinsese sã-l aºeze la obârºia oricãrei poezii.
Catechismul credinþei celei noi, apãrut în 1795, e scris în lati-neºte 4.
Autorul – Friedrich August Wolf, profesor la Universitatea din Halle –
nu bãnuia probabil în ce mãsurã piatra de el zvârlitã era sortitã sã tulbure
apele liniºtite ale filologiei. ªi, totuºi, s-a întâm-
Introducere 7
plat cu Precuvântarea la Homer un lucru rareori petrecut în istoria
ºtiinþelor: largi cercuri de cititori – eleniºti ºi istorici, dar ºi poeþi ori
artiºti, începând cu cei mai de seamã dintre contemporani: un Goethe, un
Schiller, în Anglia un Walter Scott – înfruntând paginile aride ºi
pasionându-se pentru o tezã ce ameninþa cu pustiirea „grãdina cea mai
roditoare din întreg domeniul estetic” (cum se exprimã autorul lui Faust
într-o scrisoare cãtre autorul Hoþilor), s-au pornit pe polemici, lãudând
sau ponegrind lucrarea ºi pe au-tor cu o vigoare ce n-avea sã se
istoveascã pânã-n zilele noastre.
Nu e aci locul sã înºirãm urmãrile importante pe care o ase-menea
dezbatere (care, în ultimã instanþã, angaja concepþia unei întregi epoci
despre artã ºi rostul ei în societate) le-a avut asupra dezvoltãrii culturii
germane de la începutul secolului al XIX-lea. Pentru nevoile acestei
introduceri va fi de ajuns sã relevãm cã o tezã potrivit cãreia epopeea
homericã n-ar fi „o operã conceputã ºi executatã”, ci „a luat naºtere ºi s-a
dezvoltat în chip firesc”, de-a lungul unei întregi perioade a istoriei
grecilor5, implica, pe lângã inexistenþa unui poet cu numele Homer
(cãruia pe nedrept i s-ar fi atribuit meritele unei întregi pleiade de
improvizatori anonimi), negarea obârºiei comune a Iliadei ºi a Odiseii, ai
cãror autori, indiferent de numele lor, nu mai puteau fi deci aceiaºi, nici
numaidecât contemporani.
Aceastã din urmã poziþie, care în secolul al II-lea î.Hr. fusese a
„Despãrþitorilor” ºi care în cel de-al XIX-lea redevenea a „Anali-ticilor”
– pãrtaºi ai unei metode de cercetare tinzând sã punã în luminã
particularitãþile fiecãrui poem în parte, cu scopul de a înlesni
înþelegerea chipului cum s-au format ºi a raporturilor lor reciproce – se
oglindeºte în producþia imensã, în toate graiurile pãmântului, acumulatã
în ultimii 150 de ani fãrã întrerupere. În-cepând cu limba ori metrica ºi
sfârºind cu meteorologia ºi riturile de înmormântare, trecând prin analiza
sintacticã ºi examenul aºa-numitelor „realitãþi”, aspectele felurite ale
Iliadei ºi Odiseii au fost înregistrate, scrutate ºi confruntate, cu rezultate
uneori utile, în cele mai multe cazuri descurajante. Pornitã sã vâneze
contra-
8 D.M. Pippidi
dicþii ºi inconsecvenþe, pentru a întemeia pe ele teorii în privinþa
elaborãrii celor douã epopei din cânturi izolate, grupate nu se ºtie cum în
jurul unui „nucleu originar” care în cazul Iliadei ar fi fost o Achilleidã,
iar în cazul Odiseii un mai puþin precis conturat poem al Întoarcerii
eroului – succesiv îmbogãþit cu o Telemachie ºi cu un episod al
Rãzbunãrii împotriva peþitorilor Penelopei – critica homericã, aºa cum a
fost înþeleasã ºi practicatã vreme de un veac ºi mai bine, s-a fãcut
vinovatã de o regretabilã lipsã de înþelegere faþã de natura celor douã
epopei, considerate ca opere de artã.
Pornind de la convingerea cã, din punctul de vedere al metodei, n-ar
exista deosebire între studiul unui poem ºi al celui din urmã ciob ieºit la
ivealã pe un câmp de sãpãturi arheologice 6, însufleþit de o încredere în
propriile capacitãþi care a dat prilej pânã ºi celui mai modest profesor de
limbi clasice „sã-l trateze pe Homer ca pe un ºcolar nepriceput, ale cãrui
compoziþii ar avea nevoie sã fie corectate” 7, „Analiticii” au acumulat
contribuþii ºi concluzii a cãror trãsãturã caracteristicã e de a se anula
între ele, îndreptãþind reflecþia spiritualã a lui Goethe, care, într-una din
convorbirile cu Eckermann, la 1 februarie 1827, observa cu dreptate cã
„Wolf l-a putut distruge pe Homer, dar nu ºi poezia acestuia, dãruitã cu
mi-raculoasa putere a eroilor din Wallhala, care dimineaþa se sfârtecã în
bucãþi, iar la prânz se aºazã la masã cu toate mãdularele tefere”.
Lãsând la o parte obiecþiile mai puþin însemnate ºi observaþiile de
detaliu, al cãror examen ar necesita un mare numãr de pagini,
argumentele folosite de criticii ultimului veac împotriva tradiþiei care
face din Homer autorul deopotrivã al Iliadei ºi al Odiseii se pot rândui în
douã categorii principale. E vorba, înainte de toate, de teza dupã care în
cele douã epopei s-ar oglindi culturi materiale diferite, cãrora le-ar
corespunde forme de organizare a societãþii diferite ºi ele; în al doilea
rând, de existenþa unor contradicþii în chipul cum a fost folosit
materialul legendar într-un poem ºi în celãlalt.
În ce priveºte prima afirmaþie, cu mult cea mai gravã dacã s-ar
dovedi întemeiatã, adevãrul e cã tocmai cercetãrile la care au fost supuse
epopeile din partea „wolfienilor” mai vechi sau mai recenþi
Introducere 9
n-au izbutit sã punã în luminã vreo trãsãturã deosebitoare de oa-recare
importanþã. Cum e evident pentru orice cititor neprevenit, civilizaþia
zugrãvitã în Iliada ºi în Odiseea e o civilizaþie a bronzu-lui.
Întrebuinþarea fierului nu e necunoscutã, dar e încã restrânsã. În
domeniul uneltelor ºi al armamentului, în materie de navigaþie ºi de
tacticã militarã, în modul de construcþie a locuinþelor ºi în mijloacele de
locomoþiune, în alimentaþie ºi în îmbrãcãminte, in-formaþiile oferite de
cele douã poeme nu se deosebesc între ele. Dacã Iliada lasã impresia
unui mod de viaþã mai aspru, mai puþin evoluat, aceasta se datoreºte nu
numai subiectu-lui, care ne pune sub ochi o lume încleºtatã în luptã, ci,
mai ales, împrejurãrii cã, oricât de vastã ºi de complexã, o operã de artã
nu poate îmbrãþiºa nici pe departe toate manifestãrile vieþii. 8
Neþinându-se seama de acest adevãr elementar, s-a argumentat în cele
mai multe cazuri ex silentio, presupunându-se cã ori de câte ori poetul
nu vorbeºte de o instituþie sau de o nãscocire, am avea do-vada cã nu le
cunoaºte. În realitate, tocmai în aceastã ordine de idei ar fi trebuit sã dea
de gândit împrejurarea cã singura menþiu-ne a scrisului într-un text
homeric se întâlneºte în Iliada9, iar nu în Odiseea, cum ar fi fost de
aºteptat din punctul de vedere al cui-va care vede în acest poem o operã
cu câteva veacuri mai recentã.
În privinþa structurii sociale ori a instituþiilor, lucrurile nu stau
altfel. Dacã, aºa cum s-a arãtat în introducerea la Iliada, epoca zugrãvitã
în aceastã epopee e o epocã de tranziþie de la societatea organizatã
gentilic la societatea împãrþitã în clase 10, acelaºi lucru se poate spune
despre Odiseea, cu deosebirea cã, în timp ce aspec-tele înfãþiºate în
Iliada sunt mai direct legate de realitãþile rãzboiu-lui, lumea Odiseii e o
lume redatã îndeletnicirilor de toate zilele. În amândouã cazurile, cadrele
societãþii sunt aceleaºi: începând cu celula organicã a oricãrei polis, care
e ginta (în greceºte: genos), trecând prin fratrie, care e o asociaþie de
ginþi, ºi sfârºind cu tribul, la rându-i o grupare, mai mult sau mai puþin
puternicã, de fratrii. În aceste condiþii ºi pe aceeaºi treaptã de dezvoltare
a forþelor productive, formele de organizare politicã nu prezintã
deosebiri. Democraþia militarã, despre care s-a spus cu drept cuvânt cã e
re-
10 D.M. Pippidi
gimul politic descris în Iliada, continuã sã fie forma de conducere a
oamenilor din Odiseea, în ciuda faptului cã aspectele înfãþiºate sunt
altele decât în poemul închinat rãzboiului Troiei. Câtã vreme în ultima
epopee, prin natura lucrurilor, importanþa capilor de oºti e subliniatã la
fiece pas, ceea ce ne izbeºte mai ales în Odiseea sunt limitele unei
autoritãþi care, pentru a se face respectatã, are nevoie de sprijinul unui
„sfat”, convocat pentru a delibera în orice împrejurare 11, ale cãrui
hotãrâri, la rândul lor, sunt supuse unei adunãri a norodului întreg.
Asemenea adunãri ne sunt descrise în mai multe rânduri de Odiseea, fie
în þara feacilor12 , fie în Itaca, înainte ºi dupã întoarcerea eroului. 13 S-a
putut deci face observaþia cã în ele rolul oamenilor de rând e mai
important decât în Iliada, unde mulþimea chematã sã delibereze se
mulþumeºte sã asiste la certurile dintre fruntaºi ºi sã ia aminte la
hotãrârile capului oºtii.14 Pornind de-aci, era fireascã presupunerea cã
stadiul de organizare politicã oglindit în Odiseea ar fi mai recent decât
acel descris în Iliada, trãgându-se concluzii în privinþa vârstei
respective a celor douã poeme.
În realitate (ºi lãsând la o parte împrejurarea cã în adunãri-le itaciene
rolul capilor de ginþi e fãcut mai important de lipsa prelungitã a celui ce
ar fi trebuit sã convoace ºi sã conducã aceste adunãri), ceea ce trebuie
avut în vedere, ºi, ceea ce se uitã de prea multe ori, e cã – fie ºi în ipoteza
dupã care unele aspecte ale vieþii obºteºti ar fi mai evoluate în Odiseea
decât în Iliada – aceasta nu implicã numaidecât concluzia unei
anterioritãþi a ultimului poem faþã de primul. Câtã vreme nimeni nu se
gândeºte sã punã la îndoialã faptul cã informaþiile epopeii se întind pe
mai multe veacuri, e firesc ca alãturi de aspecte indiscutabil mai vechi
fiecare din cele douã texte sã înfãþiºeze stãri de lucruri mai apropiate de
vremea când a trãit poetul. Din acest punct de vedere, Iliada nu se
deosebeºte de Odiseea ºi, dacã în aceasta din urmã, ca sã citãm un
exemplu, proprietatea gentilicã a solului e pe punctul de a face loc
proprietãþii individuale, fenomenul nu e fãrã analogii în Iliada, unde,
alãturi de tabloul ginþii lui Priam – adãpostitã într-un singur palat ºi
muncindu-ºi pãmântul în devãlmãºie15 – nu lipsesc
Introducere 11
cazurile în care moartea pãrintelui e urmatã de împãrþirea averii între
fraþi.16
Evident, mai puþin lesnicioasã e aprecierea a ceea ce s-a numit
„fizionomia spiritualã” a celor douã epopei, ºi înainte de toate a
concepþiilor etice ºi religioase oglindite în fiecare din ele. Din acest
punct de vedere, o opinie rãspânditã între cercetãtori e aceea dupã care –
în raport cu concepþia despre lume a personajelor Iliadei
– credinþa eroilor Odiseii s-ar caracteriza printr-o mai mare puri-tate,
printr-un progres pe calea unei eticizãri care ar fi imprimat divinitãþilor
„prea-umane” ale poemului despre Ilion un accentuat caracter moral,
fãcând din ele paznicii dreptãþii. Acest mod de a gândi nu ni se pare
îndreptãþit, în mãsura în care se întemeiazã numai pe unele pasaje ale
epopeii, nesocotind cu totul alte texte al cãror înþeles nu se deosebeºte
cu nimic de ideile dominante ale Iliadei. Pentru autorul ultimului poem
am avut prilejul sã scriem, „existã un neam al zeilor, al cãrui amestec în
liberul joc al forþelor omeneºti introduce în acesta un element iraþional.
Zeii participã la existenþa oamenilor pentru a-i ajuta sau pentru a-i
prigoni, fãrã ca într-un caz sau în celãlalt atitudinea sã le fie îndreptãþitã
de pur-tarea acestora din urmã. Succesul, reuºita în orice întreprindere
omeneascã, nu depind în ultimã instanþã de valoarea individualã, ci de
sprijinul acordat de nemuritori dupã îndemnuri ce nu cunosc justificare.
Mai cu seamã Zeus ne e înfãþiºat ca întruparea unei voinþe
atotputernice, dar arbitrare, ale cãrei manifestãri nu pot fi prevãzute, nici
evitate. Partea de bine ºi de rãu a fiecãruia e fixatã de el dupã criterii ce
n-au a face cu virtutea sau cu dreptatea, ºi aceasta chiar din clipa naºterii,
înainte ca bãrbatul ori femeia sã fi avut rãgazul sã-ºi manifeste însuºirile
bune sau rele”17.
Concepþii asemãnãtoare îºi fac loc în cele mai multe cânturi ale
Odiseii, ºi încercarea de a stabili din acest punct de vedere o de-
marcaþie între cele douã opere se loveºte de mãrturia irecuzabilã a
textelor: Nimic mai ºubred pe pãmânt ca omul, proclamã eroul întors la
cãmin, în cuvintele pe care le adreseazã lui Amfinomos:
Nu crede el c-are sã dea vrodatã De
rãu pânã ce zeii-i dau norocul
12 D.M. Pippidi
Sã-i meargã toate-n plin ºi-i pot genunchii.
Iar când trimit rãstriºti asuprã-i zeii,
Le rabdã el pe vrute, pe nevrute,
Cãci mintea-i se tot schimbã dupã ziua
Ce-o lumineazã cel-de-sus.18
În termeni mai puþin metaforici, concepþia despre raporturile cu
divinitatea profesatã de Odiseu nu-i alta decât cea exprimatã de Ahile în
întâlnirea cu Priam, venit sã rãscumpere leºul lui Hector:
Asta e soarta ce zeii croirã sãrmanilor oameni, Viaþa sã-ºi
ducã-n durere, iar lor de nimic nu le pasã. Douã butoaie se
aflã-n Olimp pe podeala lui Zeus: Unu-i butoiul cu rele, celalt
e butoiul de bunuri. Când un amestec din ele cuiva între
oameni dã Zeus, Nenorocirea-l aºteaptã, dar are ºi parte de
bine. Dacã-i dã însã necazuri, îl face batjocura lumii, Foamea
pe sfântul pãmânt îl adulmecã fãrã de milã ªi-umblã sãracul
pribeag, oropsit de zei ºi de oameni.19
Aceeaºi melancolicã judecatã asupra fragilitãþii fericirii, por-nind de
la constatarea nenumãratelor primejdii ce-o pândesc, culmineazã în
aceeaºi proclamare a atotputerniciei divine, în afara cãreia nimic nu se
îndeplineºte:
Ca unul care poate toate cele,
Dã Joe bun ºi rãu pe lumea asta…20
Sau, în alt loc:
Cãci Dumnezeu ne dã, ori nu, de-a pururi Aºa
cum vrea, fiind atotputernic. 21
Ideea însãºi cã Zeus distribuie singur partea de bine ºi de rãu a
fiecãrui muritor, atât de plastic formulatã în cântul XXIV al Iliadei, se
întâlneºte în termeni asemãnãtori în cuvintele de îmbãrbãtare adresate lui
Odiseu de Nausicaa, în frumoasa scenã a întâlnirii:
Nu pari om rãu ºi nici lipsit de minte,
Introducere 13
Dar singur Joe bunurile-mparte,
Cum vrea, fieºtecãrui om pe lume,
Ori bun ori rãu, ºi el îþi dete aceste
Nenorociri – ºi catã sã le suferi.22
Aci ºi în alte locuri ale Odiseii ultimul cuvânt al înþelepciunii e
resemnarea – în afarã de cazul când spectacolul unei nedreptãþi se
întâmplã sã smulgã chiar celui mai pios un strigãt de revoltã:
…Doamne tatã Joe,…
Nu-i altul între zei mai crud ca tine!
Tu nu te-nduri de oameni ºi eºti totuºi
Pãrinte-al lor! Tu-i laºi de-a pururi pradã
Nevoii ºi durerilor amare.23
Atitudinea e caracteristicã pentru teodiceea Odiseii ºi a Iliadei
deopotrivã, ºi semnificativã e încã împrejurarea cã în fiecare din aceste
epopei, alãturi de concepþia care atribuie lui Zeus rãspun-derea sorþii
muritorilor, se întâlneºte alta, potrivit cãreia lotul de fericire sau
nefericire al fiecãrui individ ar fi hotãrât nu de un zeu anume, ci de o
divinitate conceputã colectiv, de totalitatea forþelor în a cãror grijã stã
mersul lumii.24
O idee mai puþin banalã îºi face drum într-un pasaj al Odiseii unde e
menþionatã ceea ce poetul numeºte „Ursita zeilor” – forþã anonimã ºi
încã vagã în care suntem înclinaþi sã recunoaºtem prefigurarea unei
ordini cosmice, manifestatã ca justiþie divinã. Îndatã dupã rãpunerea
peþitorilor, în casa-i regãsitã, Odiseu poto-leºte exaltarea bãtrânei
Euriclea, transportatã de beþia rãzbunãrii:
Taci, doicã, ºi te bucurã în tine,
Dar nu mai chiui, cã nu-i a bine
Sã te mândreºti cu moartea unor oameni.
Cã lor le puse capãt doar ursita
Ce-a fost de sus ºi-a lor nelegiuire…25
Moartea tinerilor, rãpunerea lor de cãtre erou sunt aci explicate ca
urmãri ale unei hotãrâri a zeilor – moira theon – determinatã de faptele
lor ticãloase – schetlia erga. Sub o formã timidã, ceea
14 D.M. Pippidi
ce mijeºte în ultimele versuri e ideea unei rãspunderi morale, atât de
puþin familiarã lumii cântate de poet încât, într-un faimos pasaj al
Iliadei, acuzat de greci de a le fi pricinuit suferinþe fãrã numãr prin
purtarea-i jignitoare faþã de Ahile, Agamemnon rãspunde:
Mã-nvinuirã de multe ori ºi mã mustrarã danaii
Cã de la mine-i tot rãul. Nu sunt eu de vinã, ci numai Zeus,
Ursita ºi Furia, iasma hoinarã prin umbrã, Care-n sobor mã
fãcurã din minte sã-mi ies ca nebunii ªi sã rãpesc lui Ahile
rãsplata ce obºtea-i dãduse. Ce puteam eu împotrivã? O zânã
le puse la cale
Toate, fiica mai mare a lui Zeus, Orbirea duºmanã,
Care sminteºte pe toþi…26
Faþã de aceste declaraþii ºi de altele exprimând idei asemã-nãtoare 27,
versurile din Odiseea unde omorul candidaþilor la mâna Penelopei e
justificat prin crimele de care aceºtia se fãcuserã vinovaþi reprezintã,
fãrã îndoialã, un pas înainte. S-a vãzut deci în ele reflexul unei epoci mai
noi decât vremea când a fost compu-sã Iliada, ºi acestui prim indiciu i s-
au adãugat în ultima vreme argumentele scoase din examenul unui pasaj
al celui dintâi cânt al poemului.
Îndatã dupã prologul în care sunt expuse liniile mari ale cuprin-sului
ºi se dau amãnunte în legãturã cu soarta tovarãºilor eroului, pe punctul
de a ni-l înfãþiºa pe acesta întreprinzând întoarcerea din insula unde
zãboveºte, un sfat al zeilor examineazã oportunita-tea de a pune capãt
lungilor lui rãtãciri. În aceastã împrejurare, cu gândul la lipsa de mãsurã
a oamenilor, mai-marele soborului ceresc denunþã deprinderea acestora
de a arunca asupra olim-pienilor rãspunderea propriilor lor fãrãdelegi:
Întâi ºi-ntâi pãrintele-omenirii ªi-al zeilor
luã între ei cuvântul Gândind la soarta
lui Egist, mãritul, Ucis de tânãrul Orest,
vestitul
Lui Agamemnon fiu, ºi zise: „Doamne,
Introducere 15
Cum oamenii pe zei îi tot defaimã! ªi-
nchipuie cã de la noi vin toate
Necazurile lor, ci dânºii singuri Cu-a
lor pãcate ºi-nrãiesc ursita. Aºa Egist
acum, în ciuda soartei, Luã-n cãsãtorie
pe femeia
Lui Agamemnon ºi-i ucise soþul La-
ntoarcerea din Troia, ºi el totuºi ªtia
nãprazna ce urma sã fie,
Cãci noi îi trimisesem pe-al lui Argus
Ucigãtor pândeþ, pe zeul Hermes, ªi-l
prevestise el sã nu-l omoare
ªi nici sã-i ia soþia, cãci Oreste Pe-Atrid
va rãzbuna, când va fi mare ªi jindui-va
þara lui pierdutã.
Dar sfatul bun el nu vru sã-i asculte ªi
toate acum ºi le plãti grãmadã.”28
În originalul grec, ideea redatã de traducãtorul român o datã prin „ºi-
nrãiesc ursita”, a doua oarã prin „în ciuda soartei” e exprimatã de
adverbul hypermoron, al cãrui înþeles e dublu ºi de a cãrui interpretare
depinde în ultimã instanþã semnificaþia eticã a întregului pasaj. Dupã
sensul atribuit prepoziþiei cu care începe ºi care înseamnã „peste”, am
avea, într-un caz, libertatea pentru om de a-ºi mãri partea de bine ori de
rãu hãrãzitã de zei, de a adãuga la vicisitudinile normale ale fiecãrei
vieþi vicisitudini noi, decurgând din propria-i voinþã; în cel de-al doilea,
o libertate mai larg înþeleasã, putinþa pentru fiecare din noi de a încãlca
rânduiala dinainte stabilitã, fie ºi cu preþul unei pedepse de care nu vom
scãpa ºi care ne va face sã reflectãm – prea târziu – la binefacerile
înfrânãrii.
Între istoricii culturii greceºti, ca ºi între specialiºtii proble-melor
homerice, pãrerile sunt împãrþite. Cu treizeci de ani în urmã, un mare
elenist a încercat sã acrediteze opinia dupã care în cuvintele atribuite de
poet lui Zeus ºi-ar gãsi expresie un mo-ment hotãrâtor din dezvoltarea
unei conºtiinþe etice greceºti.29
16 D.M. Pippidi Introducere 17

Esenþialã în aceastã interpretare apare intenþia lui Egist, acþiunea Nu e-n zadar jurãmântul, nici strânsul de mâni laolaltã,
nelegiuitã sãvârºitã în cunoºtinþã de cauzã. În apelul la cumpãna Sângele mieilor ºi închinatele vinuri, chezaºii credinþei.
lãuntricã, la o voinþã slobozitã din cãtuºele fatalitãþii, ar sta inte-resul Dacã de asta nu-i bate pe loc împãratul olimpic,
neobiºnuit al textului, ºi aceasta a fãcut sã se scrie despre el cã ar Fi-vor bãtuþi mai târziu ºi scump vor plãti-o troienii:
reprezenta „... cea dintâi afirmare a liberului-arbitru în istoria spiritului Toþi au sã piarã, ºi ei ºi nevestele lor ºi copiii.33
occidental”.30
În aceste condiþii, hotãrârea e anevoioasã ºi discuþia ar putea
Pentru învãþatul cãruia îi împrumutãm aceastã judecatã ºi în ochii continua, dacã, pentru a dezlega spinoasa problemã a raporturilor dintre
cãruia ionianul care a compus pasajul în chestiune s-ar dovedi un
cele douã epopei, criticul n-ar avea la dispoziþie incontesta-bile afinitãþi
gânditor „mai modern decât Socrate” (în mãsura în care, pentru acesta
de plan ºi de tehnicã narativã, a cãror mãrturie ni se pare decisivã ºi
din urmã, „a cunoaºte binele ºi a-l sãvârºi e totuna”), e de la sine înþeles
asupra cãrora socotim necesar sã ne oprim.
cã autorul primului cânt al Odiseii n-are nimic comun cu autorul
Din acest punct de vedere, ceea ce trebuie pus în primul rând în
celorlalte cânturi, ºi încã ºi mai puþin cu autorul Iliadei. Ne-am gãsi,
luminã e modul cum Odiseea se leagã de ciclul epic prin su-biect ºi prin
dupã modul sãu de a vedea, înaintea unui adaos, ºi singurul lucru ce se
chipul cum e exploatat subiectul. A spune cã, la fel cu Iliada, poemul
poate spune despre vremea în care a fost introdus în economia poemului
rãtãcirilor lui Odiseu reprezintã un crâmpei din legendele prilejuite de
e cã, în jurul anului 600, când Solon îºi scria elegia intitulatã Eunomia,
rãzboiul Troiei, ar fi exact numai în parte. Fãrã îndoialã, în fiecare din
Odiseea trebuie sã fi avut înfãþiºarea pe care i-o cunoaºtem astãzi.
aceste epopei îºi gãseºte expresia un episod al acþiunii care, începutã cu
preliminariile expediþiei, expuse în Cyprii, se sfârºea cu moartea lui
Se înþelege cã nu poate fi vorba sã discutãm în acest loc proble-ma
Odiseu, povestitã în Telegonia. Câtã vreme însã în orice alt poem din
raporturilor dintre cântul I ºi cânturile II-XXIV 31, dupã cum nu putem
ciclu despre care se întâmplã sã avem ºtiri naraþiunea evenimentelor se
discuta nici chestiunea, strâns legatã de ea, a cronologiei. Ceea ce nu ne
desfãºura simplu, de la un anumit punct al acþiunii de ansamblu la
putem dispensa de a releva totuºi e metoda defec-tuoasã care întemeiazã
punctul unde începea acþiunea poemului urmãtor, în Iliada ºi în
concluzii de o atât de mare însemnãtate pe examenul unui text izolat; în
Odiseea, ºi numai în ele, acþiunile particulare sunt proiectate pe fondul
al doilea rând, împrejurarea cã, pentru majoritatea cercetãtorilor, între
acþiunii generale aºa fel cã – fãrã sã ni se dea amãnuntele ºi fãrã sã se
ideile primului cânt al Odiseii ºi concepþia despre pãcat, dominantã în
insiste câtuºi de puþin – suntem fãcuþi sã cunoaºtem nu numai
restul poemelor homerice, nu-i nici o deosebire. E uºor de vãzut, susþin
antecedentele, dar ºi urmãrile depãrtate ale întâmplãrilor cântate.
pãrtaºii acestei teze, cã în cuvântarea abia reprodusã Zeus nu tãgãduieºte
partea de rele ce le-ar veni oamenilor de la zei. Ceea ce þine sã
Orice cititor al Iliadei a putut face observaþia cã, în ciuda re-
sublinieze e numai cã, la acestea, muritorii se încãpãþâneazã sã adauge
strângerii subiectului la desfãºurãrile câtorva zile din cel de-al zecelea an
„cu-a lor pãcate”, cum traduce G. Murnu, sau „prin ne-stãpânirea lor”,
al asediului Troiei, în cursul naraþiunii, ºi oarecum pe nesimþite, poetul
cum s-ar putea încã reda dativul atasthaliesin.32 gãseºte mijlocul de a ne informa despre pricinile sângerosului rãzboi –
judecata lui Paris, urmatã de rãpirea Elenei
Într-o ordine de idei înruditã, s-a fãcut observaþia cã sarcina de
– ºi despre împrejurãrile încheierii lui multã vreme dupã sfârºitul
împãrþitor al dreptãþii a celui mai mare dintre zei e proclamatã de Iliada
epopeii. Acelaºi lucru se poate spune despre Odiseea, cu preciza-rea
în termeni nu mai puþin categorici decât în versurile Odiseii, unde
importantã cã, o datã cu inserarea poemului în cadrul ciclului întreg,
pieirea peþitorilor era justificatã prin „faptele lor urâcioase”:
asistãm la o neîntreruptã raportare a acþiunii la acþiunea
18 D.M. Pippidi
Iliadei, ale cãrei episoade sunt nu numai presupuse cunoscute, dar
oarecum continuate ºi adâncite. E de ajuns sã relevãm în ace-astã ordine
de idei desluºirile din cânturile III ºi IV în legãturã cu numeroase
personaje despre a cãror soartã cântãreþul rãtãcirilor lui Odiseu nu era
obligat sã vorbeascã34, sau locurile unde eroul se referã la împrejurãri ºi
situaþii abia menþionate în Iliada ºi în legãturã cu care ni se dau
amãnunte neaºteptate.35
Încã ºi mai semnificativ e faptul cã portretul moral al lui Odiseu
– identic în cele douã epopei – e împletit din aceleaºi trãsãturi de
caracter ºi cã aceste trãsãturi sunt puse în luminã de-a lungul în-tregului
poem, în ciuda diversitãþii de situaþii la care eroul e adus sã ia parte. În
mãsura în care pledeazã pentru unitatea Odiseii, particularitatea de care
vorbim pledeazã pentru unitatea de autor a celor douã opere, a cãror
asemãnare de tehnicã ºi de structurã gãseºte în felul acesta explicaþia cea
mai mulþumitoare.
Sub raportul tehnicii povestirii, bunãoarã, trebuie remarcat cã, în loc
sã expunã desfãºurarea faptelor în ordine cronologicã, de la izbucnirea
ostilitãþilor pânã la cãderea Troiei, Iliada ne introduce în mijlocul
acþiunii, mulþumindu-se sã ne punã sub ochi un numãr restrâns de
peripeþii grupate în jurul acþiunii centrale, care e cearta lui Ahile cu
Agamemnon. Acest mod de a proceda – a cãrui eficacitate artisticã a fost
lãudatã în Antichitate de Horaþiu 36, dar care nu e cel natural – nu se
întâlneºte, cum am avut prilejul s-o relevãm, la nici unul din poeþii
ciclului epic, al cãror fel de a nara evenimentele, mai puþin rafinat,
începea relatarea conflictului dintre greci ºi troieni cu antecedentele lui
cele mai depãrtate. Astfel concentratã, acþiunea propriu-zisã nu dureazã
decât un numãr restrâns de zile – 49 în totul –– ºi e o manifestare a
abilitãþii autorului faptul cã, prin prelungirile-i spre trecut ºi viitor,
acþiunea, în realitate modestã, se amplificã pânã la proporþiile unei
drame angajând destinele întregii lumi cunoscute.
Trãsãturi ca cele puse în luminã se întâlnesc întocmai în Odiseea, cu
adaosul cã unele din ele ni se înfãþiºeazã parcã ºi mai perfecþionate,
duse la un nivel de mai mare desãvârºire de arta unui poet stãpân pe
mijloacele sale. Abia dacã mai e nevoie
Introducere 19
sã amintim, de pildã, cã naraþiunea suferinþelor lui Odiseu începe ºi ea
în al zecelea an al rãtãcirilor eroului ºi cã se concentreazã într-un numãr
de zile aproape egal cu acel al Iliadei.37 Relatarea acestor suferinþe nu se
desfãºoarã însã într-un singur sens, în succesiunea lor fireascã. Printr-un
artificiu impresionant, ºi care avea sã fie imitat de Vergiliu în Eneida,
pãþaniile eroului pânã în momentul începerii poemului ne sunt aduse la
cunoºtinþã abia mai târziu, în cânturile IX-XII, printr-o întoarcere în
urmã care opreºte un timp desfãºurarea acþiunii ºi care prilejuieºte – în
condiþiile în care are loc, la curtea lui Alcinoos, în atmosfera sãr-
bãtoreascã a ospãþului – o emoþie abia stãpânitã a ascultãtorilor ºi a
povestitorului. Pe aceastã cale, amploarea subiectului e, fireºte, sporitã 38,
dar mai ales se creeazã un centru de interese al poemu-lui întreg, în
raport cu care cuprinsul cânturilor I-VIII slujeºte ca o pregãtire, iar al
cânturilor XIII-XXIV ca încheiere. A vorbi, în aceste condiþii, de o
Odisee rezultatã la întâmplare din punerea laolaltã a mai multor poeme
fãrã legãturã între ele înseamnã a închide ochii asupra uneia din
particularitãþile cele mai izbitoare ale artei lui Homer: suverana
mãiestrie cu care conduce firele unei acþiuni complexe, desfãºurându-se
pe mai multe planuri pânã la împlinirea fiecãreia din ele.
Multiplicitatea acestor desfãºurãri de fapte, „sfârºind în chip
potrivnic pentru cei rãi ºi pentru cei buni”39, e realizatã, de altã parte, cu
o remarcabilã sobrietate de mijloace. În ciuda împreju-rãrii cã Odiseea e
cântarea întâmplãrilor lui Odiseu, acestea nu ne sunt povestite toate, fãrã
discernãmânt, aºa cum nici în Iliada rãzboiul pentru Ilion nu-i relatat
întreg. Cum nota cu ascuþime încã din Antichitate autorul Poeticii,
„subiectul nu-i unul, cum îºi închipuie unii, întrucât priveºte un singur
personaj. Doar multe ºi nenumãrate sunt întâmplãrile putând sã se
iveascã în viaþa cuiva, fãrã ca din ele sã reiasã o unitate; ºi tot astfel
faptele unui om sunt multe, fãrã ca laolaltã sã alcãtuiascã o singurã
acþiune. De aceea greºit mi se pare a fi procedat poeþii când s-au apucat
sã scrie care o Heracleidã, care o Theseidã, ori alte poeme de soiul
acesta, cu gândul cã, dacã Heracles a fost unul, o operã despre el va fi ºi
ea
20 D.M. Pippidi
neapãrat unitarã. Homer, în schimb, care exceleazã în atâtea alte
privinþe, pare a fi vãzut bine ºi aci, ajutat fie de o practicã artisticã
deosebitã, fie de talentul lui firesc. Într-adevãr, compunând Odise-ea, nu
s-a gândit sã cuprindã în ea toate pãþaniile eroului – faptul de a fi fost
rãnit pe muntele Parnas, bunãoarã, ori simularea nebuniei la adunarea
oºtilor, întâmplãri a cãror legãturã nu era de ajuns de strânsã pentru ca
una sã urmeze celeilalte în chip necesar ori numai verosimil – ci a
compus-o în jurul unei singure acþiuni, în înþelesul dat de noi
cuvântului, ºi aºijderea ºi Iliada40.”
Aceastã unicã acþiune de care vorbeºte Aristotel e întoarcerea
eroului la cãmin ºi rãzbunarea asupra acelora ce-n lipsa lui îi pãrãduiau
avutul. Realizatã de-a lungul a nenumãrate peripeþii, înfrângând
numeroase piedici, nãzuinþa spre patria regãsitã nu e numai firul ce
leagã episoadele Odiseii într-o indisolubilã unitate, dar, mai presus de
orice, motivul ce imprimã epopeii atmosfera-i particularã:
Dar el ar vrea mãcar ºi fum sã vadã
Ieºind din þara lui, ºi-apoi sã moarã!
Aplicate lui Odiseu, la începutul primului cânt 41, cuvintele Athenei
definesc o stare de spirit ce nu se mai schimbã. Ispite ori plãceri, osteneli
ºi primejdii – nimic nu izbuteºte sã covârºeascã acest dor de-acasã în
care se împletesc poezia peisajului natal, dragostea de pãrinte ºi
amintirea soaþei credincioase:
Eu locuiese Itaca, limpezitul Ostrov, pe
unde-i muntele Neritul Cu freamãt de
pãduri, la-nfãþiºare Mãreþ, ºi unde
împrejur sunt multe ªi-apropiate insule,
precum e Zachintul pãduros, Dulichiu,
Same. Itaca-i cea mai delungatã-n mare
ªi scundã spre apus, iar celelalte
Sunt mai spre rãsãrit. Pietroasã, asprã-i Itaca,
dar ca bunã mamã creºte
Introducere 21
Feciori voinici. ªi-apoi nimic mai dulce Ca
þara ei nu pot vedea pe lume.42
Iar în alt loc:
Nu-mi bãnui, zeiþã preacinstitã, Cã ºtiu
ºi eu deplin cã nu-i ca tine Cumintea
mea nevastã Penelopa De mândrã la
privit ºi de-arãtoasã, Cãci ea e o femeie
muritoare, Iar tu eºti o zeiþã fãrã
moarte
ªi fãrã bãtrâneþe. Dar eu totuºi
Mereu doresc ºi nãzuiesc o datã
S-ajung la mine, sã mã vãd în þarã.43
Anii de rãtãciri în parte impuse, în parte cãutate dintr-o sete de
necunoscut ce nu lipseºte cu totul din sufletul lui Odiseu 44, cum nu-i
lipseºte nici voinþa de a agonisi printre strãini averea cu care se
mândreºte într-un faimos pasaj al cântului al XIX-lea 45, sfârºesc cu
îndemnul de a gusta în tihnã bunãstarea oferitã de o soartã pânã la urmã
binevoitoare. Tensiunii violente, atmosferei saturate de sublim a Iliadei i
se substituie în Odiseea o atmosferã mai puþin furtunoasã, idealului de
viaþã eroic un altul, orientat spre bucu-riile simple ale existenþei. S-ar
zice cã în primul poem conºtiinþa dureroasã a precaritãþii lucrurilor, a
caducitãþii vieþii, împiedicã pe poet sã se opreascã cu luare-aminte
asupra atâtor bunuri pe care astãzi le stãpânim, dar de care moartea ne
va despãrþi mâine. În Odiseea viziunea e mai calmã: melancolicã, dar
nu sfâºietoare. κi face drum în ea un soi de înþelepciune practicã
întrupatã nu numai de eroul „pãþit” care-i dã numele, dar, în mãsuri
diferite, de aproape toate personajele fãcute sã vorbeascã. Însuºi Ahile,
cel care se jertfise fãrã ºovãire pentru a dobândi slava, e pus sã proclame
preþul vieþii în cuvintele de atâtea ori citate:
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . De moarte
Sã nu-mi dai mângâiere, tu slãvite. Mai
bine-aº vrea sã fiu argat la þarã,
22 D.M. Pippidi
La un sãrac cu prea puþinã stare
Decât aci în iad sã fiu mai mare.46
Existenþa spre care nãzuiesc protagoniºtii – în Itaca sau la feaci, la
Sparta ori în Pylos – e o existenþã de decenþã exterioarã ºi lãuntricã, de
purtãri alese ºi de cãutare în îmbrãcãmintea ºi-n locuinþele confortabile,
când nu luxoase.
În cântul al IV-lea, la curtea lui Menelau, Telemah îºi mãrturi-seºte
entuziasmul:
Ian uite, dragul meu, tu Nestorene, Prin
sala asta ce frumos rãsunã! Ce
strãlucire de argint, de aur, De-aramã ºi
de chihlimbar ºi fildeº! Doar în Olimp
de-o fi cumva la Joe Aºa palat. Ce
frumuseþi nespuse
ªi ce minuni! Uimirea mã cuprinde!47
În cântul al VI-lea, lepãdat de furtunã pe malul ospitalier al Scheriei,
Odiseu adreseazã copilei care-l întâmpinã o rugã în care se îmbinã un
mare rafinament de expresie ºi de simþire:
Te rog, domniþã, în genunchi. Eºti zânã Ori
muritoare? Dacã tu eºti una
Din cele care locuiesc Olimpul, Eu
dupã stat ºi faþã ºi fãpturã Te-asemãn
foarte cu-a lui Joe fiicã Diana. Iar de
eºti o muritoare
De pe pãmânt, ferice sunt de trei ori
Pãrintele-þi ºi maica ta ºi fraþii!
................................... Privindu-te,
uimirea mã cuprinde. În Delos doar
vãzui aºa un lujer De finic care fraged
rãsãrise Pe lâng-altarul zeului Apollon,
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Cum vãzut-am
Mlãdiul copãcel, uimit în faþã-i
Introducere 23
Am stat eu îndelung, cã n-a fost altul
Mai gingaº din pãmânt crescut ca dânsul.
Aºa uimit ºi-nmãrmurit, femeie,
Privesc ºi-n faþa ta, ºi mã cutremur
De tine sã m-ating la rugãminte:
Dar mare, ba nespusã mi-e durerea!48
Aiurea – în descrieri de locuri sau de petreceri, în ceremonialul
ospeþelor sau în complimentele pe care ºi le adreseazã mesenii, în
înºirarea comorilor de care-i plin celarul (descrise cu grijã ºi cu atât mai
iubite cu cât au fost dobândite cu mai multã trudã) – privi-rea poetului
zãboveºte de preferinþã asupra aspectelor cotidiene ale existenþei, în
prima parte a poemului transfigurate de dorul întreþinut de depãrtare, în
cea de-a doua, de bucuria regãsirii.
În Iliada, prins de vârtejul acþiunii, cititorul – ca ºi poetul – n-are
parcã rãgazul sã gândeascã; în Odiseea, poezia însãºi e o poezie a
reflexiunii, izvorâtã din frumuseþea pe care aceasta ºtie s-o desco-pere
în lucrurile cele mai umile. „Aºa fiind – s-a observat cu drep-tate într-un
studiu închinat lui Homer, cãruia-i împrumutãm câteva din trãsãturile
puse în luminã în paginile precedente – Iliada e ceva unic în felul ei; ...
în ea rãsunã ecourile unor vremi strãvechi ºi necunoscute... Monotona ei
mãreþie, încordarea de care e plinã, cruzimea ºi acea elementarã
tristeþe… sunt caracteristici ce fac din ea o operã ce nu poate fi
comparatã cu nici o alta… Odiseea, în schimb, e asemenea multor
poeme în care spiritul se înalþã la nivelul unei contemplaþii care e
eliberare ºi uitare.”49
Însemneazã cumva, aºa cum s-a spus ºi s-a repetat pânã într-o vreme
recentã50, cã cele douã epopei ar aparþine unor vremi dife-rite, cã în
fiecare din ele s-ar oglindi însuºirile unor poeþi osebiþi ca mentalitate?
Expunerea de pânã aci a înfãþiºat rãspunsul so-cotit de noi plauzibil,
care e tot mai mult al criticii homerice din zilele noastre ºi în care
filologii contemporani au fost de altmin-teri precedaþi de autorul
tratatului Despre sublim. „Iliada fiind compusã într-o vreme când
spiritul lui Homer se gãsea în culmea puterii – scria Necunoscutul –
toatã aceastã operã a cãpãtat un
24 D.M. Pippidi
caracter dramatic ºi furtunos, câtã vreme în cea mai mare parte a Odiseii
se vãdeºte un caracter narativ, care e acel al bãtrâneþii. Astfel, în
Odiseea l-am putea compara pe Homer cu soarele la asfinþit, care-ºi
pãstreazã mãreþia, dar e fãrã putere. Într-adevãr, el nu mai foloseºte aci
un ton ca acel din poemul despre Ilion, nici înãlþimea de stil mereu
susþinutã ºi fãrã cãderi, nici aceeaºi mulþime de pasiuni ce se revarsã
unele dupã altele, nici vioiciunea ºi vigoarea ca-n discursurile ce
îndeamnã la fapte, nici belºugul de imagini luate din lumea lucrurilor
adevãrate, ci în Odiseea, totul reducându-se la basm ºi la povestirea unor
rãtãciri de necrezut, vedem cã mãreþia scade, întocmai cum oceanul se
retrage în sine lãsându-ºi þãrmurile goale. Spunând acestea, n-am uitat
furtunile din Odiseea, nici întâmplãrile cu ciclopul ºi alte câteva locuri:
vorbesc de bãtrâneþe, dar de bãtrâneþea lui Homer…”51
*
Despre rãsunetul Odiseii în Antichitate ºi în cultura veacu-rilor
urmãtoare esenþialul a fost spus în introducerea la Iliada, unde s-au dat
amãnuntele necesare în legãturã cu dãinuirea în conºtiinþa europeanã a
aceluia pe care Dante îl numeºte undeva „poetul suveran”:
…signor de l’altissimo canto
che sovra gli altri com’aquila vola.52
Mai interesantã ni se pare precizarea cã, într-o mãsurã mai mare
decât eroii Iliadei, protagoniºtii Odiseii se regãsesc într-o serie de opere
ale literaturilor mai noi, cãrora le-au împrumutat – dacã nu spiritul
homeric, de care era inevitabil sã rãmânã strãine vlãstarele unei lumi atât
de depãrtate de lumea Cântãreþului orb – o varietate de tipuri ce n-
aºteptau decât chemarea fantaziei pentru a reînvia sub privirile noastre
desfãtate. Din galeria acestor per-sonaje fac parte Telemah ºi Penelopa,
Polifem ºi Calipso, Circe ºi Elpenor, Tiresias – mai presus de toþi ºi de
toate Odiseu, cu privire la ale cãrui variate întrupãri, de la Dante la
Joyce, trecând peste Tennyson ºi Giraudoux, s-ar putea scrie un amplu
studiu de lite-
Introducere 25
raturã comparatã. Caracteristicã pentru toate aceste reelaborãri ale
mitului strãvechi e o fundamentalã alterare a figurii eroului, ale cãrui
întâmplãri – pe mare ºi pe uscat – ne sunt înfãþiºate ca urmarea unui
incoercibil impuls spre necunoscut:
nici dor de fiu, nici mila de-un pãrinte bãtrân,
pe-atunci, nici dragostea datoare sã curme-al
Penelopei plâns fierbinte n-au fost în stare-a-
nvinge a mea ardoare sã plec în lume ca sã ºtiu
ºi eu ºi-a altor neamuri vicii ºi valoare.53
Acolo unde stânca Gibraltarului a însemnat pentru milenii sfârºitul
lumii cunoscute, poarta spre noianul fãrã margini ºi fãrã nume, în loc sã-
ºi întoarcã prora spre mãri umblate, eroul ºi-n-deamnã tovarãºii sã-l
însoþeascã într-o aventurã fãrã precedent:
O, fraþi – am zis – prin mii de mii de grele
sosiþi ºi-n cel din urm-Apus acum, cu slabul
rest al vieþii puþintele
ce licurã de-abia pierdutã-n scrum, ce-ar fi,
ca-n lumea cea fãr’ de fiinþe noi dincolo de
soare-am face-un drum? Voi fii sunteþi ai
nobilei seminþe
ºi nu nãscuþi spre trai de dobitoc ci-
onoare sã cãtaþi ºi cunoºtinþe!54
Martir al setei de a cunoaºte, neostenit cãutãtor de orizonturi noi,
Odiseu prefigureazã pentru autorul Divinei Comedii unul din aspectele
cele mai izbitoare ale sufletului uman, neastâmpãrul ce nu se satisface ºi
nu se istoveºte. Aceeaºi trãsãturã e atribuitã fiului lui Laerte de
Tennyson în poemul Ulysses – cu cât de puþinã aderenþã la textul
homeric abia dacã trebuie s-o subliniem, dupã cele scrise înainte cu
privire la strãdania eroului de a-ºi gãsi cãminul, de care e þinut departe
nu de setea-i de aventurã, ci de puterea necruþãtoare a unei divinitãþi
vrãjmaºe.
Pentru modernii cântãreþi ai lui Odiseu, acesta se înfãþiºeazã ca
întruparea unei îndrãzneli ce nu cunoaºte piedici. Emul al lui
26 D.M. Pippidi
Sindbad – cu care a fost nu o datã comparat, dar al cãrui gust pen-tru
risc în realitate nu-l împãrtãºeºte; precursor al exploratorilor globului –
de la Magellan ori Cook pânã la Scott ºi Amundsen – eroul grec ar
simboliza, în aceste condiþii, voinþa de autodepãºire a omului din zilele
noastre. Atât doar cã interpretarea pe care-o amintim presupune atracþia
unui neºtiut de a cãrui vrajã sufletul grec a rãmas strãin, aºa cum a rãmas
strãin de ideea infinitului, dragã naturilor romantice. Pe þãrmuri
inospitaliere ori pe marea plinã de primejdii, între lestrigoni ºi lotofagi,
ceea ce doreºte Odiseu e întoarcerea între ai sãi, acel „rãgaz în
bunãstare”, care va rãmâne pânã la sfârºitul lumii vechi idealul omului
clasic. În-treprinzãtor, pentru cã nu poate altfel; viteaz, pentru cã de
vitejia lui depinde mântuirea tovarãºilor ce-l însoþesc; mai presus de
toate iscusit la vorbã ºi capabil a face faþã celor mai neprevãzute situaþii
– bãrbatul rãbduriu cãruia-i era dat sã cunoascã în lungu-i drum
„mulþime de oameni, de cetãþi ºi de datini” nu-i totuºi mai puþin un
remarcabil exemplar de umanitate, întruparea unui neam care s-a
complãcut a vedea în el propria-i imagine înfrumuseþatã.
În cultura româneascã, Odiseea s-a bucurat din partea traducã-torilor
de un mai susþinut interes decât cel arãtat Iliadei, a cãrei primã
tãlmãcire demnã de acest nume e a lui G. Murnu, tipãritã la Budapesta în
1906. Poate pentru cã destinatã unei mai lesnicioase rãspândiri, poate
pentru cã mai puþin întinsã, Odiseea a ispitit în schimb un mai mare
numãr de interpreþi, începând cu vornicul Alecu Beldiman la începutul
veacului al XIX-lea ºi sfârºind cu Eugen Lovíinescu, a cãrui versiune –
reeditatã în mai multe rân-duri – a apãrut în primã ediþie în 1935. Între
aceste douã limite de timp se situeazã – în ordine cronologicã –
traducerea în prozã a lui Ion Caragiani, adaptarea versificatã a lui
Simeon P. Simon, traducerea în endecasilabi a lui G. Murnu ºi
traducerea în hexa-metri a primelor 12 cânturi de Cezar Papacostea.
Fãrã sã fi fost tipãritã, traducerea în prozã a vornicului Beldi-man
pare sã se fi bucurat de o destul de mare preþuire printre contemporani,
judecând dupã faptul cã ni s-a pãstrat în mai multe manuscrise, risipite
între diferite biblioteci din þarã.55 Þinând sea-
Introducere 27
mã de împrejurãri, aceastã preþuire nu e nejustificatã, traducerea
impunându-se atenþiei prin exactitate ºi printr-o preocupare de formã
remarcabilã pentru vremea când a fost fãcutã. 56
Calitãþi asemãnãtoare nu pot fi tãgãduite nici traducerii Caragiani 57,
în ciuda faptului cã – pentru un contemporan al lui Eminescu ºi al lui
Creangã – „bine-nutritul” junimist scrie o limbã încã sãracã. Suficienþa
cu care vesteºte cititorilor epopeea „pentru întâia datã tradusã în
româneºte” apare, de altã parte, nelalocul ei, dacã ne gândim cã
versiunea vornicului Beldiman n-a putut sã-i rãmânã necunoscutã. 58
Patru ani dupã traducerea Caragiani, apãrea la Blaj broºura intitulatã
Ratecirile lui Odysseu, poema epico-traditionaria în 15 canturi dupã
Homer59. Traducãtorul – mai degrabã autorul aces-tei adaptãri a
originalului grec – era Simeon P. Simon, „studinte gimnasiale”. Homer
– „dupã care mai cu seamã e tradusã aceastã poema epica”, cum se poate
citi în „prefacia” – are foarte puþin a face cu opera studintelui ardelean,
a cãrui dorinþã de a-ºi instrui cititorii merge pânã la întocmirea unei
„biografii” a lui Odiseu, publicatã în chip de introducere, ºi în care se
dezbate chestiunea dacã fiul lui Laerte descindea din Poseidon sau din
Hermes, „domnedieulu lotriloru”. Caracteristic e ºi sfârºitul compunerii
„epico-traditionarii”, în care, dupã pilda oferitã de numeroase basme, se
proclamã:
S-au telnitu cu Penelope, Odysseu domnedieescu ªi de
n-au muritu, ºi astadi, la olalta ei traescu!
Din cele trei versiuni publicate aproape simultan în ultimele decenii,
cea mai largã rãspândire a avut-o desigur a lui Lovi-nescu retipãritã de
trei ori sub îngrijirea traducãtorului ºi, acum în urmã, de Editura
Tineretului, cu o prefaþã de Tudor Vianu.60 Chiar traducerea
Papacostea, deºi redusã la primele 12 cânturi ºi rãmasã pentru totdeauna
trunchiatã prin moartea prematurã a autorului, s-a bucurat de douã
ediþii, cea dintâi din 1929, a doua, postumã, din 1946.
Printr-o curioasã întâmplare, vreme de treizeci de ani tradu-
28 D.M. Pippidi Introducere 29

cerea Murnu n-a cunoscut un rãsunet pe mãsura Iliadei, tradusã de NOTE

acelaºi cãrturar61, în ciuda indiscutabilelor ei calitãþi ºi în ciuda
împrejurãrii cã – pânã în acest moment – e unica versiune româ-neascã
în versuri completã. Faptul de a fi adoptat endecasilabul, renunþând la
hexametru, nu constituie desigur o explicaþie, dat fiind cã tocmai
preferinþa acordatã unui vers familiar cititorului modern a fost salutatã
de mulþi ca un exemplu vrednic de urmat ºi ca o realizare marcând
izbânda literarã cea mai valabilã a tra-ducãtorului. 62 Oricare ar fi
adevãrul, prezenta reeditare, urmând la un scurt interval dupã apariþia în
aceeaºi colecþie a ediþiei definitive a Iliadei63, va contribui, suntem
convinºi, la desfãtarea celor în ochii cãrora poemele homerice reprezintã
nu numai creaþii excepþionale ale unei literaturi bogate ca puþine altele,
dar operele între toate reprezentative ale simþirii grecilor, primul lor
aport la patrimoniul cultural al lumii.
9 Cel puþin aceasta e imaginea pe care ne-o înfãþiºeazã cele douã epopei, pânã
D.M. PIPPIDI
0 Poetica, IV, 1448 b, 30 ºi urm.
1 Conjectures académiques ou Dissertation sur l’Iliade, Paris, 1715.
2 Napoli, 1730.
3 Prolegomena ad Homerum, sive de operum Homericorum prisca et genuina
forma variisque mutationibus et probabili ratione emen-dandi, Halle, 1795.
4 Sunt aproape întocmai cuvintele lui Fr. Schlegel, fervent admirator al lui
Wolf: Prosaische Jugendschriften, ed. Minor, I (Viena, 1882),
0 327-328.
5 Cf. U. von Wilamowitz-Moellendorff, Die Heimkehr des Odysseus, Berlin,
1927, p. 172.
6 Colardeau, Annales de l’Université de Grenoble, XVIII, 1905.
7 Cf., totuºi, în cântul XVIII, 472-595, descrierea scenelor presupuse a
împodobi faimosul scut al lui Ahile.
8 VI, 169, cu nota corespunzãtoare.
de curând cele mai vechi documente scrise privitoare la istoria lumii egeene
în mileniul II î.Hr. Cum s-a arãtat însã în intro-ducerea la Iliada (ºi mai
departe în nota la III, 6), recenta descifrare
0 scrierii „lineare B”, punându-ne la dispoziþie un numãr crescând de
izvoare documentare din a doua jumãtate a mileniului II, e de naturã sã
îmbogãþeascã ºi, în unele privinþe, sã modifice cunoºtinþele noastre despre
structura societãþii miceniene, ca ºi despre cultura ei îndeobºte. În aceastã
ordine de idei, e de reþinut împrejurarea cã, în tabletele din Pylos, numãrul
sclavilor apare mai mare decât o lãsa sã se bãnuiascã textul homeric, fie cã e
vorba de sclavi „regali”, fie de sclavi ai templelor. Rãmâne ca ulterioare
cercetãri sã precizeze dacã pretinºii robi nu sunt numai persoane dependente
ºi dacã, aºa cum e probabil, invazia dorianã n-a însemnat din punctul de
vedere al dezvoltãrii relaþiilor sclavagiste o dare înapoi pe mãsura aceleia
constatate ºi în alte domenii ale vieþii sociale.

0 VI, 71-73; VII, 170-176; 235-246.

1 VIII, 10 ºi urm.
2 II, 8 ºi urm; XXIV, 554 ºi urm.
3 II, 80-385.
4 VI, 242-250.
5 V, 157; XII, 409; XV, 183-189.
6 Homer, Iliada (E.L.U., 1967).
7 XVIII, 175-181.
8 Iliada, XXIV, 519-525.
30 D.M. Pippidi 5919 Tratatul Despre sublim, cap. IX (trad. C. Balmuº, uºor modificatã).

5888 IV, 331-332.

5889 XIV, 609-610.
5890 VI, 256-260.
5891 XX, 257-261.
5892 Odiseea, III, 370-375. Cf. Iliada, XVI, 424-427.
5893 XXII, 499-503.
5894 XIX, 83-90.
5895 Cf., cu titlu de exemplu, Iliada, III, 163-164.
5896 I, 45-66.
5897 W. Jaeger, Sitzungsberichte der Akademie Berlin, 1926, pag. 69 ºi
urm.
5898 G. Pasquali, Pagine meno stravaganti, Firenze, 1935, pag. 76.
5899 Câte ceva, în aceastã privinþã, se va spune mai departe.
5900 U. von Wilamowitz-Moellendorff, Der Glaube der Hellenen, II
(Berlin, 1932), pp. 118-119. Cf. M.P. Nilsson, Geschichte der griechischen
Reli-gion, I (Munchen, 1941), pag. 339.
5901 IV, 153-157.
5902 IV, 8-10, 260-265, 374-399; XI, 647-652, 732-763.
5903 V, 409-413; VIII, 682 ºi urm.; XIV, 643-690.
5904 Epistola cãtre Pisoni, versurile 148 ºi urm.
5905 Patruzeci, dupã calculul minuþios fãcut în mai multe rânduri de
filologi.
5906 „Subiectul Odiseii, observã Aristotel, nu-i deloc lung. Un om rãtãceºte
prin strãini ani îndelungaþi, singur ºi pândit de Poseidon. La el acasã
treburile merg aºa fel cã peþitorii îi prãpãdesc avutul ºi feciorul îºi vede zilele
ameninþate. Bãtut de toate vânturile, ajunge la capãt: se lasã recunoscut de
câþiva credincioºi, cade asupra vrãjmaºilor, se mântuie, ºi pe ei îi nimiceºte.
Subiectul propriu-zis e acesta: restul sunt episoade.” (Poetica, XVII, 1455 b,
16 ºi urm.)
5907 Sunt cuvintele lui Aristotel, Poetica, XIII, 1453 a, 32.
5908 VIII, 1451 a. 16-29.
5909 I, 87-88.
5910 IX, 27-38.
5911 V, 282-290.
5912 Cf. IX, 297-299.
5913 Versurile 385-389.
5914 XI, 652-656.
5915 IV, 98-104.
5916 VI, 202-231.
5917 E. Turolla, Saggio su la poesia di Omero, Bari, 1930, pag. 93.
5918 F. Jacoby, Die Antike, IX, 1933, pp. 159 ºi urm. În acelaºi sens, vezi
acum ºi M.I. Finley, Lumea lui Odiseu (trad. rom. de Liliana ºi D.M.
Pippidi), Bucureºti, Ed. ªtiinþificã, 1968.
 Introducere 31

5888 Infernul, IV, 95-96: „…domn al cântãrii dulci de lirã, ce stã vultur
deasupra tuturor” (trad. Coºbuc).
5889 Infernul, XXVI, 94-99.
5890 Infernul, XXVI, 112-120.
5891 Un studiu al lor comparativ, cu concluzii neîndoielnice privind paterni-
tatea lui Beldiman, a fost publicat de N. Lascu, Studii literare, I, 1942,
5888 94 ºi urm.
5892 Cu titlu de exemplu, reproducem aci (dupã Lascu, pag. 109) cuvintele
lui Odiseu în faimoasa scenã a întâlnirii cu Nausicaa (cântul VI, ver-surile
160-171): „…cãci mie nu mi s-a întâmplat a vedea un chip aºa de minunat,
care mã pãtrunde cu mirare; îmi pare cã vãd o frumoasã odraslã ce am vãzut
la Delos aproape de jãrtãvnicul lui Apollo, care din adâncimea pãmântului
deodatã a odrãslit. Cãci întru nenorocita mea cãlãtorie, care pentru mine a
fost izvorul nenorocirilor, am trecut
5888 datã prin ostrovul acela, având împreunã cu mine armia pe care eu
5888 povãþuiesc. Vãzând aceastã frumoasã odraslã, întru adevãr m-am
pãtruns de mirare. Mirarea ce-mi pricinuieºte vederea ta nu este mai micã;
ruºinea ºi frica m-au oprit a mã apropia ºi a îmbrãþiºa genunchile tale. Tu
vezi pre un om cuprins de dureri, pãtruns de mâhniciune; ieri scãpat de
primejdia mãrii, dupã ce douãzeci de zile am fost întru batjocurã vânturilor ºi
valurilor…”

5888 Odyssea ºi Batrachomyomachia. Traducere în prozã de I. Caragiani,

Jassy, Tipo-litografia H. Goldner, 1876.
5889 Pentru moravurile literare ale vremii, nu-i lipsit de interes sã semna-
lãm cã, în aceleaºi pagini „Cãtre cititori”, Caragiani anunþã tipãrirea
iminentã a unei traduceri a Iliadei, care n-a apãrut niciodatã: „Fiindcã Iliada,
care era proiectatã sã iasã mai nainte, este încã subt presã (sublinierea e a
noastrã) ºi în ea expunem tot ce avem de zis în privinþa chestiunei omerice,
cât ºi în privinþa traducerei, ne abþinem pânã la ieºirea ei de a vorbi aici ceea
ce pe larg spunem acolo”.
5890 Blasiu, Tipografia Seminariului gr.-cat., 1880.
5891 Bucureºti, 1955. Cele trei ediþii anterioare sunt din 1935, 1936 ºi 1946.
O a cincea ediþie, îngrijitã de Tr. Costa, a fost publicatã de aceeaºi editurã în
1966.
5892 În afara admirabilei ediþii prime (Bucureºti, „Cultura Naþionalã”,
1924), nu cunoaºtem decât o singurã retipãrire, a editurii „Cugetarea”
(Bucureºti, 1940).
5893 E. Lovinescu, în prefaþa la traducerea Odiseii (Bucureºti, 1946), pag.
9.
5894 Bucureºti, Editura Teora, 1999.
 Cuvântul traducãtorului 33

mentalã a poemelor, se datoreºte unui genial creator ºi cã restul ar fi

umpluturã sau înnãditurã, lucrul ºi adaosul altora.
Prin urmare, în totul, un conglomerat, un bazin în care s-ar fi scurs
pâraiele dimprejur, sau un stalactit înfiripat ºi crescut dintr-o îndelungatã
CUVÂNTUL TRADUCÃTORULUI
filtrare de ape felurite.
Dacã e aici ºi un sâmbure de adevãr, ba chiar mai mult decât un
sâmbure, în genere însã amândouã creaþiile – lãsând la o parte unele
Poetul suveran, patriarhul poeþilor, rapsodul nemuritor Homer!
excrescenþe datorite, cum s-ar putea crede, unor aluviuni ulterioare – se
Zorile de neîntunecatã strãlucire a poeziei europene, nu numai cãpãtâiul
prezintã aºa de omogen încheiate, ziduite ºi ros-tuite, aratã o structurã
ºi eterna mândrie a Eladei, ci ºi piatra unghiularã a templului culturii
aºa de vie ºi organicã, autorul lor e aºa de dumirit de þinta ºi de efectele
literare universale.
urmãrite, încât operaþia aceasta de dezagregare, de dezmãdulare sau
Voim sã-i cuprindem dintr-o ochire întinsoarea-i epicã ºi ne gãsim în
dumicare a poemelor ne pare un atentat, dacã nu un sacrilegiu, sãvârºit
faþa unei mãri neþãrmurite.
de un spirit pospãitor sau exoteric, în orice caz lipsit de experienþa ºi
Dar, fireºte, aici nu e vorba despre el, despre rostul lui individu-al.
intuiþia ce se cere pentru a-þi da seama de amploarea ºi complexitatea
Din nenorocire (sau din fericire?) Homer n-are stare civilã. E
procesului de cristalizare artisticã.
impersonal, necunoscut, invizibil. Tradiþia anticã ne-a împãrtãºit unele
date biografice, dar puþine, nesigure, potrivnice între ele, vãdit din
Epopeea homericã nu e o operã naivã ºi popularã, nu e folclor. Ea
cuprinsul fantaziei ºi legendei. Homer se confundã cu opera-i
înfãþiºeazã o viaþã destul de înaintatã, o mentalitate serioasã ºi
monumentalã, cele douã poeme neasemuite Iliada ºi Odiseea. El nu are
civilizatã, care nu arareori trece peste starea mijlocie a zilelor noastre.
numai adoratori, ci ºi atei. A fost negatã chiar existenþa lui proprie. A
Îndeosebi se adresa unei elite sociale, clasei domnitoare, curþilor
avut detractori ºi-i poate avea oricând. Puzderii de elucubraþii
princiare ºi regale ale unei epoci de cavalerism asemã-nãtor cu acela al
cãrturãreºti au cãutat sã-i reducã perso-nalitatea pânã la pulverizare. Au
Evului mediu. Mai presus de toate e artã, dar nu artã anarhic individualã
ticluit teorii mai mult formaliste, tangenþiale ºi periferice, care de care
sau eteratã, meteoricã, abstractã, aºa-zisã artã pentru artã, menitã a
mai mioape ºi arbitrare, pentru a mãrunþi colosul, pentru a irosi minunat
satisface o minoritate dispa-rentã de esteþi ºi ultrarafinaþi, ci o esteticã
iscusita încheie-turã ºi mãestriturã a acestor clãdiri fruntaºe, a acestor
complexã sau integralã, caracteristic clasicã, adicã destinatã pentru
piramide de granit, care rãmân ca douã minuni ale geniului constructiv
mulþime, pentru lumea vie ºi frãmântatã de toate nevoile vieþii, pentru
poetic al omenirii.
desfãtarea ºi alimentarea spiritualã a acelei colectivitãþi conºtiente sau
ins-tinctive a cãrei înlãnþuire de solidaritate ºi sãnãtate sufleteascã îi
Unii au socotit cã ele s-au alcãtuit ca o împreunare de petice, o
legitimeazã numele generic de naþiune. Homer – ca ºi oricare distinsã
cârpiturã de bucãþi disparate – ºi nu ca o lucrare unitar plãmãditã, bine
individualitate literarã exponentã a unei pãturi mari de popor – e ºi
chibzuitã ºi turnatã pe de-a-ntregul de un singur gigantic demiurg.
recreaþie esteticã, dar totodatã ºi o pedagogie indi-rectã, justificatã
printr-o singurã psihologie de ordin artistic, prin urmare educaþie,
Cântece bãtrâneºti populare, anonime, împrãºtiate în popor, ar fi fost
ºcoalã, în sensul cel mai larg, mai uman ºi mai frumos al cuvântului. De
culese ºi îmbinate astfel încât sã însãileze o unitate de aparenþã viabilã.
aici, trâmbiþata-i putere de înãlþãtoare
Alþii au crezut cã numai nucleul sau scheletul, tema funda-
34 G. Murnu
ºi edificatoare inspiraþie, acea însemnãtate naþionalã a poeziei lui, de
care toatã antichitatea eleno-romanã nu s-a îndoit niciodatã; de aici,
ridicarea lui pânã la ipostazã de divinitate, pânã la apoteozare, mai ales
în epoca elenisticã.
Fantazia elinã, izvor neistovit de mituri, a vãzut în Homer o
personalitate realã, cum vedea în toþi eroii ei legendari. A înþeles
perfect ºi intuitiv cã o asemenea operã mãreaþã ºi covârºitor de
impunãtoare nu poate izvorî decât din creierul unei mari indivi-dualitãþi
temperamentale, apariþie aºa de rarã în viaþa popoarelor. De aceea
corifeii literari din toate timpurile au conceput pe Homer ca o
personalitate unicã, realã, nu gregarã ºi colectivã. Dovada aceasta
absolut valabilã, peremptorie chiar, despre existenþa pozitivã a
nemuritorului aed, constituie cea mai autorizatã ºi categoricã dezminþire
a negaþiunii filologice, a pedantismului ºi criticismului scolastic.
Toþi marii inspiraþi ai muzelor, Vergiliu, Dante, Milton, Goethe,
Mistral, au salutat în Homer pe pãrintele lor ºi au fost mândri ºi fericiþi
de a fi urmaºii lui, „homerizi”, dupã Goethe, sau „umble escoulan dou
grand Oumero”*, dupã Mistral.
Personalitatea ºi genialitatea lui n-a dezis-o nici un talent de frunte,
nici o forþã conºtientã de poezie.
Nici unul dintre cei care fac onoarea ºi gloria culturalã a naþiu-nilor
n-a trecut uºor peste Homer ºi nu l-a nesocotit.
De altfel, adevãratele mãriri ale trecutului nu le scad ºi nu le
depreciazã decât numai profanii, spiritele înguste ºi pãtimaºe, ta-lentele
mãrunte, sufletele tãvalnice, zoilii. Generozitatea, respectul ºi admiraþia
faþã de tot ce a ilustrat istoria culturii omeneºti, omul rãspunzãtor ºi
cuminte, omul pãtruns de valoarea ºi demnitatea umanã ca ºi de tot ce-i
mare ºi frumos, le concepe ca atitudini sau manifestãri elementare
impuse de imperativul etic pentru continuarea ºi promovarea
progresului, a ascensiunii noastre spre înãlþimile nãzuite ale idealului
unei umanitãþi superioare. Cu atât mai mult când aceste mãriri sunt ºi
rãmân potenþe per-
* „Modeºti ucenici ai marelui Homer” (lb. provansalã).
Cuvântul traducãtorului 35
manent actuale, cum e cazul cu Homer – îndeosebi pentru ºcoalã ºi
scriitorii artiºti. O teorie curentã de o miopie ºi mentalitate de miriapod
considerã produsele geniului omenesc din vremile apuse ca dezafectate,
dezactualizate sau perimate, întrucât ar reprezenta o sensibilitate strãinã
sau înstrãinatã, ºi cã, pentru înþelegerea ºi retrãirea lor intensã, ne-ar
trebui o prealabilã ºi anevoioasã propedeuticã, o specialã aprofundare
preliminarã a stãrilor ºi împrejurãrilor sociale din epoca realizãrii. Dar
noi citim literaturile actuale ºi din trecut, chiar din cele mai exotice, cum
e bunãoarã cea japonezã ºi chinezã, ºi totuºi le înþelegem ºi le apreciem
nemijlocit, trãim fiorul lor.
Din fericire, de o bucatã de timp începe a pãtrunde ºi a se po-tenþa o
reacþie sãnãtoasã, o vedere mai incisivã, mai largã ºi mai clarã,
întemeiatã nu pe abstracte speculaþiuni istorice sau pe o deplasatã
aplicare a datelor de evoluþie biologicã, ci pe consideraþii ºi virtualitãþi
de ordin pur estetic.
Astfel, criteriile noi actualizeazã toatã arta universalã; valorile,
simþite ºi proclamate ca atare, rãmân valori de circulaþie curentã ºi
continuã indiferent de reflexele locale ºi etnice, ca ºi de distanþele
temporale ºi spaþiale.
E drept cã o generaþie are sau poate avea criterii diferite ºi preferinþe
în materie de artã, deosebindu-se astfel în concepþia generaþiilor
anterioare. Altminteri vede ºi judecã ea produsele predecesorilor. În
genere însã, operele cu adevãrat umane ºi mai ales cele de primul rang
sunt refractare ºi rezistã fluctuaþiilor prin care trece spiritul public al
vremii.
Homer face parte din acele creaþii caleidoscopice sau proteice în
care retina noastrã, cu ajutorul oricãrui nou criteriu de estima-re esteticã,
descoperã câte o nouã faþetã de fulgurare a geniului divinator.
ªi astfel, Homer trãieºte, disciplineazã, fecundeazã ºi poate primeni
pânã ºi astãzi productivitatea puterilor noastre creatoare.
Eficacitatea lui artisticã rãmâne în vigoare, mereu activ poten-þialã,
de o vitalitate multilateralã, fiind în cea mai mare parte bazatã pe
afectele native fundamentale ale sufletului universal
36 G. Murnu Cuvântul traducãtorului 37

omenesc.
Familiarizat cu poezia textelor homerice aproape din copilãrie ºi
adâncind-o tot mai mult în decursul vremii, am ajuns sã fiu convins de
excepþionala ei viabilitate – ºi astfel a încolþit în mine foarte de
timpuriu gândul neabãtut de a o rãspica în graiul nostru ºi de a o
interpreta pe cât e cu putinþã în cultura noastrã literarã. Încercarea mea a
fost sprijinitã ºi de alte considerente. Mai þine-am sã umplu un gol în
literatura noastrã, întrucât ea e lipsitã de o mare epopee naþionalã.
Un alt cuvânt nu mai puþin hotãrâtor care mã silea sã îmbrã-þiºez cu
preferinþã ideea de a româniza poemele homerice era prilejul binevenit
ce aveam de a contribui astfel din rãsputeri la îmbogãþirea ºi lãrgirea
expresivitãþii limbii româneºti.
Aceastã voinþã ºi dorinþã a mea, desfãºuratã în timp, o poate
constata oricine, urmãrind fazele multiple prin care a trecut aceastã
întreprindere literarã în diferitele reviste ºi volumuri tipãrite ºi retipãrite.
ºi chiar din cele mai depãrtate, unde am gãsit un tezaur de voca-bule noi
ºi, adãugând la aceasta propria mea putere de creaþie, am întocmit un
vocabular care, judecând dupã pãrerea multora, e poate cel mai variat la
care a ajuns verbul românesc; ºi astfel aprovizionat ºi deplin încrezãtor
în virtuþile lui miraculoase, am continuat munca mea, am lucrat zi ºi
noapte cu o bucurie ºi plãcere unicã. N-am cruþat nici o sforþare, nici o
jertfã de timp ºi nici o ostenealã pentru ca, fãcând tot ce-i omeneºte cu
putinþã, sã înfãþiºez un Homer transfigurat aºa încât sã fie al nostru, al
poporului nostru, ºi care, dacã se poate, sã fie mai bine actualizat decât
în orice altã limbã strãinã.
GEORGE MURNU

Crezusem cã ultimul cuvânt mi l-am spus, dupã o amãnunþitã ºi

stãruitoare cizelare ºi punere la punct a versului, în fastuoasa ediþie
monumentalã a Iliadei ºi a Odiseii apãrute la „Cultura Naþionalã”. Dar
nici ediþia aceasta pânã la urmã nu mi s-a pãrut definitiv încheiatã; am
revizuit-o în întregime ºi, folosindu-mã de o mai bogatã experienþã
ulterioarã, am putut s-o cristalizez în forme româneºti care mi se par
astãzi un maximum al concepþiei ºi puterii mele interpretative.

ªi în adevãr, aceste douã poeme constituie cele douã mai gran-dioase

monumente în care s-au manifestat pentru întâia datã, prin contopirea
diferitelor idiome, mirifica putere sintetic expresivã ºi neîntrecuta
bogãþie dialectalã în cea mai armonioasã, gravã ºi nobilã tonalitate epicã
a lexicului elin. Mi-am dat prin urmare îndestul seama cã transpunerea
lor conºtiincioasã ºi adecvatã în limba noastrã cea mai neaoºã ºi mai
curatã cu putinþã era o întreprindere dintre cele mai anevoioase ºi
îndrãzneþe. De aceea am studiat vreme îndelungatã izvoarele limbii
româneºti, din prezent ºi din trecut, ca ºi din toate þinuturile locuite de
români,
ODUSSEIAS
ODISEEA
 ODUSSEIAS A
”Andra moi œnnepe, Moàsa, polÚtropon, Öj m£la
poll¦ pl£gcqh, ™peˆ Tro…hj ƒerÕn ptol…eqron œperse:
pollîn d' ¢nqrèpwn ‡den ¥stea kaˆ nÒon œgnw, poll¦ d'
Ó g' ™n pÒntJ p£qen ¥lgea Ön kat¦ qumÒn,
5888 ¢rnÚmenoj ¼n te yuc¾n kaˆ nÒston ˜ta…
rwn. ¢ll' oÙd' ïj ˜t£rouj ™rrÚsato, ƒšmenÒj per:
aÙtîn g¦r sfetšrVsin ¢tasqal…Vsin Ôlonto, n»pioi,
o‰ kat¦ boàj `Uper…onoj 'Hel…oio ½sqion: aÙt¦r
Ð to‹sin ¢fe…leto nÒstimon Ãmar.
5888 tîn ¡mÒqen ge, qe£, qÚgater DiÒj, e„p kaˆ ¹m‹n.
œnq' ¥lloi mn p£ntej, Ósoi fÚgon a„pÝn Ôleqron,
o‡koi œsan, pÒlemÒn te pefeugÒtej ºd q£lassan:
tÕn d' oon, nÒstou kecrhmšnon ºd gunaikÒj,
nÚmfh pÒtni' œruke Kaluyè, d‹a qe£wn,
5888 ™n spšesi glafuro‹si, lilaiomšnh pÒsin
enai. ¢ll' Óte d¾ œtoj Ãlqe periplomšnwn
™niautîn,
tù oƒ ™peklèsanto qeoˆ okÒnde nšesqai
e„j 'Iq£khn, oÙd' œnqa pefugmšnoj Ãen ¢šqlwn
kaˆ met¦ oŒsi f…loisi: qeoˆ d' ™lšairon ¤pantej
5888 nÒsfi Poseid£wnoj: Ð d' ¢spercj menšainen
Cântul I
O, muzã, cântã-mi mie pe bãrbatul
Viteaz ºi iscusit, care-ntr-o vreme,
Când el cu mãestria lui fãcuse
Pustiu din ziduri sfinte de la Troia,
Nemernici amar de ani pe lume 5
ªi cunoscu pe drumul lui tot felul
De oameni, de oraºe ºi de datini,
ªi pãtimi aºa de mult pe mare
Silindu-se sã scape de primejdii
ªi înapoi sã-ºi ducã pe tovarãºi. 10
Dar tot la urmã nu putu pe-aceia
Sã-i mântuie, oricât se strãduise;
Pierirã din pãcatul lor cu toþii,
C-au lãcomit a ospãta, netoþii,
Din boii sacri ai Soarelui, ºi-acesta 15
Deºert fãcu întorsul lor acasã.
Din toate aceste spune-ne ºi nouã
Ceva, o, muzã, fiicã de-a lui Joe.
Vitejii toþi ceilalþi care scãparã
Pe mare ºi-n rãzboi de cruda moarte 20
Acum erau acasã. Doar Ulise,
Deºi cu dor de þarã ºi soþie,
Oprit era-ntr-o peºterã-adâncatã
De a zânelor fruntaºã, închinatã,
Calipso care-a vrut bãrbat sã-i fie. 25
Dar când rotirea vremilor aduse
ªi ziua-n care zeii sorocirã
Întorsul lui la insula Itaca,
El nici atunci nu fu scutit de lupte
ªi chiar între ai lui. De-aceea zeii 30
Se îndurarã toþi, afarã numai
De-al mãrii domn Neptun, care pe dânsul
42 ODUSSEAIS. A ODISEEA. CÂNTUL I
¢ntiqšJ 'OdusÁŽ p£roj ¿n ga‹an ƒkšsqai.
¢ll' Ð mn A„q…opaj metek…aqe thlÒq' ™Òntaj,
A„q…opaj, toˆ dicq¦ deda…atai, œscatoi ¢ndrîn,
oƒ mn dusomšnou `Uper…onoj, oƒ d' ¢niÒntoj,
5888 ¢ntiÒwn taÚrwn te kaˆ ¢rneiîn ˜katÒmbhj.
œnq' Ó ge tšrpeto daitˆ par»menoj: oƒ d d¾ ¥lloi
ZhnÕj ™nˆ meg£roisin 'Olump…ou ¡qrÒoi Ãsan.
to‹si d mÚqwn Ãrce pat¾r ¢ndrîn te qeîn te:
mn»sato g¦r kat¦ qumÕn ¢mÚmonoj A„g…sqoio,
5888 tÒn ·' 'Agamemnon…dhj thleklutÕj œktan' 'Oršsthj:
toà Ó g' ™pimnhsqeˆj œpe' ¢qan£toisi methÚda:
„í pÒpoi, oŒon d» nu qeoÝj brotoˆ a„tiÒwntai.
™x ¹mšwn g£r fasi k£k' œmmenai: oƒ d kaˆ aÙtoˆ
sfÍsin ¢tasqal…Vsin Øpr mÒron ¥lge' œcousin,
5888 æj kaˆ nàn A‡gisqoj Øpr mÒron 'Atredao
gÁm' ¥locon mnhst»n, tÕn d' œktane nost»santa,
e„dëj a„pÝn Ôleqron, ™peˆ prÒ oƒ e‡pomen ¹me‹j,
`Erme…an pšmyantej, ™äskopon 'ArgeŽfÒnthn, m»t'
aÙtÕn kte…nein m»te mn£asqai ¥koitin:
5888 ™k g¦r 'Oršstao t…sij œssetai 'Atredao,
ÐppÒt' ¨n ¹b»sV te kaˆ Âj ƒme…retai a‡hj.
ìj œfaq' `Erme…aj, ¢ll' oÙ fršnaj A„g…sqoio
pe‹q' ¢gaq¦ fronšwn: nàn d' ¡qrÒa p£nt' ¢pšteise.”
tÕn d' ºme…bet' œpeita qe¦ glaukîpij 'Aq»nh:
5888 „ð p£ter ¹mštere Kron…dh, Ûpate kreiÒntwn,
43
Grozav fu îndârjit pân’ la sositul
În þara lui. Ci-n vremea asta zeul
Era plecat departe, la poporul 35
Etiopean ce stã la capul lumii
ªi e-mpãrþit în douã, într-o parte
Locuitori spre rãsãrit ºi de alta
Spre-apus de soare. Acolo zeul
Se duse sã ia parte la un praznic 40
De-o sutã de berbeci ºi boi. ªi-n vreme
Ce-acolo petrecea în ospeþie
Ceilalþi nemuritori la Joe-n salã
Se strânserã-n Olimp, la sfat cu toþii.
Întâi ºi-ntâi Pãrintele-omenirii 45
ªi-al zeilor luã-ntre ei cuvântul
Gândind la soarta lui Egist mãritul,
Ucis de tânãrul Orest, vestitul
Lui Agamemnon fiu, ºi zise: „Vai mie,
Cum oamenii mereu pe zei defaimã! 50
ªi-nchipuie cã de la noi vin toate
Necazurile lor, ci dânºii singuri
Cu-a lor pãcate ºi-nrãiesc ursita.
Aºa Egist acum, în ciuda soartei,
Luã-n cãsãtorie pe femeia 55
Lui Agamemnon ºi-i ucise soþul
La-ntoarcerea din Troia, ºi el totuºi
ªtia nãprasna ce urma sã fie,
Cãci noi îi trimisesem pe-al lui Argus
Ucigãtor pândeþ, pe zeul Hermes, 60
ªi-l prevestise el sã nu-l omoare
ªi nici sã-i ia soþia, cãci Oreste
Pe-Atrid va rãzbuna, când va fi mare
ªi jindui-va þara lui pierdutã.
Dar sfatul bun el nu vru sã-i asculte 65
ªi toate acum ºi le plãti grãmadã.”
Grãi Minerva cea cu ochi albaºtri:
„Pãrinte al nostru, tu, Saturniene,
Mai mare peste domnitorii lumii
 FÒrkunoj qug£thr, ¡lÕj ¢trugštoio
44 ODUSSEAIS. A
mšdontoj,
kaˆ l…hn ke‹nÒj ge ™oikÒti ke‹tai ÑlšqrJ,
æj ¢pÒloito kaˆ ¥lloj Ótij toiaàt£ ge ·šzoi. ¢ll£
moi ¢mf' 'OdusÁŽ dafroni da…etai Ãtor,
5888 dusmÒrJ, Öj d¾ dhq¦ f…lwn ¥po p»mata
p£scei n»sJ ™n ¢mfirÚtV, Óqi t' ÑmfalÒj ™sti
qal£sshj, nÁsoj dendr»essa, qe¦ d' ™n dèmata
na…ei, ”Atlantoj qug£thr ÑloÒfronoj, Ój te
qal£sshj p£shj bšnqea oden, œcei dš te k…onaj
aÙtÕj
5888 makr£j, a‰ ga‹£n te kaˆ oÙranÕn ¢mfˆj
œcousi. toà qug£thr dÚsthnon ÑdurÒmenon
katerÚkei, a„eˆ d malako‹si kaˆ aƒmul…oisi
lÒgoisi qšlgei, Ópwj 'Iq£khj ™pil»setai: aÙt¦r
'OdusseÚj, ƒšmenoj kaˆ kapnÕn ¢poqróskonta
noÁsai
5888 Âj ga…hj, qanšein ƒme…retai. oÙdš nu so… per
™ntršpetai f…lon Ãtor, 'OlÚmpie; oÜ nÚ t' 'OdusseÝj
'Arge…wn par¦ nhusˆ car…zeto ƒer¦ ·šzwn Tro…V
™n eÙre…V; t… nÚ oƒ tÒson çdÚsao, Zeà;”
t¾n d' ¢pameibÒmenoj prosšfh nefelhgeršta ZeÚj:
5888„tšknon ™mÒn, po‹Òn se œpoj fÚgen ›rkoj ÑdÒntwn.

pîj ¨n œpeit' 'OdusÁoj ™gë qe…oio laqo…mhn,

Öj perˆ mn nÒon ™stˆ brotîn, perˆ d' ƒr¦ qeo‹sin
¢qan£toisin œdwke, toˆ oÙranÕn eÙrÝn œcousin;
¢ll¦ Poseid£wn gai»ocoj ¢skelj a„n
5888 KÚklwpoj kecÒlwtai, Ön Ñfqalmoà ¢l£wsen,
¢nt…qeon PolÚfhmon, Óou kr£toj ™stˆ mšgiston
p©sin Kuklèpessi: QÒwsa dš min tške nÚmfh,
 ODISEEA. CÂNTUL I 45
Egist încalte-avu o moarte dreaptã; 70

Aºa sã piarã pãcãtoºi ca dânsul!

Dar pieptul mi se sfâºie de jale
Gândindu-mã la bietul, înþeleptul
Ulise, care-acum de multã vreme
Tot suferã nenorociri departe 75

De dragii lui, pe la mijlocul mãrii,

Într-un ostrov silhui, bãtut de valuri,
Pe unde ºade zâna cea nãscutã
Din Atlas cel avan, care cunoaºte
Adâncurile mãrilor ºi singur 80

Propteºte stâlpii nalþi ce poartã cerul

De la pãmânt. Copila-acestui Atlas
Cu sila-l þine-acasã de tot plânge
Nenorocitul, ºi-l descântã-ntr-una
Cu vorbe blânde, dulci ºi mângâioase 85

Doar va putea sã-ºi uite de Itaca.

Dar el ar vrea mãcar ºi fum sã vadã
Ieºind din vatra lui, ºi-apoi sã moarã.
Tu însã stai cu inima-mpietritã,
Olimpiene. Nu-þi fãcea pe voie 90

Cu jertfele-i Ulise-n larga Troie

La tabãrã-ntre-ahei lângã corãbii?
De ce l-ai urgisit aºa pe dânsul?”
Dar Joe furtunosul îi rãspunse:
„Ce vorbã þi-a scãpat din paza gurii, 95

Copila mea? Cum pot uita vreodatã

Pe acel dumnezeiesc Ulise care
E omul cel mai chibzuit ºi-aduse
Prisos de jertfe zeilor din slavã?
Neptun, el singur, cutremurãtorul, 100

I-amar pornit asupra lui; nu-l iartã

Cã de-al lui ochi orbi pe uriaºul
Ciclop, pe Polifem, cel mai puternic
Din toþi ciclopii, odrãslit din fiica
Lui Forchis, domn al mãrii, de zeiþa 105

Toosa, care-n fundul unei peºteri

46 ODUSSEAIS. A ODISEEA. CÂNTUL I
™n spšesi glafuro‹si Poseid£wni mige‹sa.
23 ™k toà d¾ 'OdusÁa Poseid£wn ™nos…cqwn
oÜ ti katakte…nei, pl£zei d' ¢pÕ patr…doj a‡hj.
¢ll' ¥geq' ¹me‹j o†de perifrazèmeqa p£ntej
nÒston, Ópwj œlqVsi: Poseid£wn d meq»sei
Ön cÒlon: oÙ mn g£r ti dun»setai ¢nt…a p£ntwn
5888 ¢qan£twn ¢škhti qeîn ™ridainšmen ooj.” tÕn
d' ºme…bet' œpeita qe¦ glaukîpij 'Aq»nh: „ð
p£ter ¹mštere Kron…dh, Ûpate kreiÒntwn,
e„ mn d¾ nàn toàto f…lon mak£ressi qeo‹si,
nostÁsai 'OdusÁa polÚfrona Ónde dÒmonde,
23 `Erme…an mn œpeita, di£ktoron 'ArgeŽfÒnthn,
nÁson ™j 'Wgug…hn ÑtrÚnomen, Ôfra t£cista
nÚmfV ™ãplok£mJ e‡pV nhmertša boul»n,
nÒston 'OdussÁoj talas…fronoj, éj ke nšhtai. aÙt¦r
™gën 'Iq£khnde ™leÚsomai, Ôfra oƒ uƒÕn
5888 m©llon ™potrÚnw ka… oƒ mšnoj ™n fresˆ qe…w,
e„j ¢gor¾n kalšsanta k£rh komÒwntaj 'AcaioÝj
p©si mnhst»ressin ¢peipšmen, o† tš oƒ a„eˆ
mÁl' ¡din¦ sf£zousi kaˆ e„l…podaj ›likaj boàj.
pšmyw d' ™j Sp£rthn te kaˆ ™j PÚlon ºmaqÒenta
23 nÒston peusÒmenon patrÕj f…lou, ½n pou ¢koÚsV,
ºd' †na min klšoj ™sqlÕn ™n ¢nqrèpoisin œcVsin.” ìj
e„poàs' ØpÕ possˆn ™d»sato kal¦ pšdila,
¢mbrÒsia crÚseia, t£ min fšron ºmn ™f' Øgr¾n
ºd' ™p' ¢pe…rona ga‹an ¤ma pnoiÍs' ¢nšmoio.
5888 e†leto d' ¥lkimon œgcoj, ¢kacmšnon ÑxšŽ calkù,
briqÝ mšga stibarÒn, tù d£mnhsi st…caj ¢ndrîn
47
Trãise cu Neptun împreunatã.
De-atunci Neptun nu-l pierde pe Ulise,
Ci-l poartã-n veci departe de-a lui þarã.
Dar noi sã chibzuim aici cu toþii, 110
Sã mijlocim întorsul lui Ulise.
Se va dezmânia Neptun la urmã,
Doar nu va cuteza el, unul singur,
Sã deie piept cu toþi nemuritorii.”
Adaose sclipind din ochi Minerva: 115
„Pãrinte-al nostru, tu, Saturniene,
Mai mare peste domnitorii lumii,
E bine, dacã zeilor le place
Întoarcerea napoi a lui Ulise,
Pe vestitorul Hermes sã-l trimitem 120
Sã spunã zânei cea cu mândre plete
Nenfrânta noastrã vrere, ca Ulise
Prea-mult-pãþitul sã se întoarne-acasã.
Eu mã rãped la insula Itaca
Spre a-ndemna ºi-mbãrbãta mai tare 125
Pe Telemah, feciorul lui Ulise,
Sã cheme pe ahei la adunare,
S-alunge el pe toþi ai Penelopei
Obraznici peþitori cari avuþia-i
Pãrãduie ºi cu nemiluita 130
Înjunghe oi ºi boi cornaci ºi dugleºi,
Benchetuind mereu. Apoi pe dânsul
La Sparta-l voi petrece ºi la Pilos,
Oraºul nisipos, sã-ntrebe acolo;
Poate-ar afla ceva despre întorsul 135
Iubitului sãu tatã, ºi-ntre oameni
Umblând ar dobândi el bunã vazã.”
Aºa vorbeºte Palas ºi încalþã
Sandale dalbe veºnice de aur,
Cu care ea se poartã tot ca vântul 140
Pe apã, pe uscat fãrã hotare.
ªi-apucã arma-i cea cu bold de-aramã
O suliþã vârtoasã, grea ºi mare,
48 ODUSSEAIS. A ODISEEA. CÂNTUL I
¹rèwn, to‹s…n te kotšssetai Ñbrimop£trh,
bÁ d kat' OÙlÚmpoio kar»nwn ¢xasa,
stÁ d' 'Iq£khj ™nˆ d»mJ ™pˆ proqÚrois' 'OdusÁoj,
23 oÙdoà ™p' aÙle…ou: pal£mV d' œce c£lkeon
œgcoj, e„domšnh xe…nJ, Taf…wn ¹g»tori, MšntV.
eáre d' ¥ra mnhstÁraj ¢g»noraj: oƒ mn œpeita
pesso‹si prop£roiqe qur£wn qumÕn œterpon,
¼menoi ™n ·ino‹si boîn, oÞj œktanon aÙto….
5888 k»rukej d' aÙto‹si kaˆ Ñtrhroˆ qer£pontej
oƒ mn ¥r' onon œmisgon ™nˆ krhtÁrsi kaˆ
Ûdwr, oƒ d' aâte spÒggoisi polutr»toisi trapšzaj
n…zon kaˆ prÒtiqen, toˆ d krša poll¦ dateànto.
t¾n d polÝ prîtoj ‡de Thlšmacoj qeoeid»j:
23 Âsto g¦r ™n mnhstÁrsi f…lon tetihmšnoj Ãtor,
ÑssÒmenoj patšr' ™sqlÕn ™nˆ fres…n, e‡ poqen
™lqën mnhst»rwn tîn mn skšdasin kat¦ dèmata qe…h,
tim¾n d' aÙtÕj œcoi kaˆ kt»masin oŒsin ¢n£ssoi. t¦
fronšwn mnhstÁrsi meq»menoj e‡sid' 'Aq»nhn,
5888 bÁ d' „qÝj proqÚroio, nemess»qh d' ™nˆ qumù
xe‹non dhq¦ qÚrVsin ™fest£men: ™ggÚqi d st¦j
ce‹r' ›le dexiter¾n kaˆ ™dšxato c£lkeon œgcoj,
ka… min fwn»saj œpea pterÒenta proshÚda:
„ca‹re, xe‹ne, par' ¥mmi fil»seai: aÙt¦r œpeita
23 de…pnou pass£menoj muq»seai ÓtteÒ se cr».”
ìj e„pën ¹ge‹q', ¹ d' ›speto Pall¦j 'Aq»nh. oƒ d'
Óte d» ·' œntosqen œsan dÒmou Øyhlo‹o, œgcoj
mšn ·' œsthse fšrwn prÕj k…ona makr¾n
49
Cu care cete de voinici doboarã
Când ea, nãscuta din puternic tatã, 145
S-avântã-asupra lor înverºunatã.
ªi nãvãlind de pe Olimp se duse
ªi la Itaca se opri-n cetate,
Pe prag la poarta curþii lui Ulise.
Cu lancea-n mânã ea pãrea cã-i Mentes, 150
Al casei vechi prieten, domnitorul
Poporului din Tafos. Dete-acolo
De peþitorii cei trufaºi. Pe prispã
Cu toþii petreceau la joc cu zarul
ªezând pe piei de boi uciºi de dânºii. 155
În jurul lor stãteau, slujindu-i, crainici
ªi harnici slujitori; de o parte unii
Amestecau cu apã-n oluri vinul,
Ceilalþi spãlau la mese cu bureþii
ªi le-aºezau naintea lor în pripã 160
ªi împãrþeau la toþi belºug de carne.
Pe oaspe-l vede Telemah întâiul
De unde sta-ntre peþitori, cu suflet
Îndurerat, gândind de-ar fi sã-i vie
Cumva viteazul tatã, din palatu-i 165
Sã-mprãºtie pe peþitori, sã-ºi ieie
Din nou domnia ºi stãpân sã fie
Pe-averea lui. ªi cum sta el pe gânduri
Aºa-ntre peþitori, zãri pe zâna
ªi-ntins la poartã merse plin de ciudã, 170
Cã mult stãtuse nepoftit strãinul,
S-apropie ºi-l apucã de mânã
ªi suliþa-i primind, îi zise astfel:
„Noroc ºi bun sosit la noi, strãine!
175
Poftim la masã-ntâi ºi-apoi vei spune
Nevoia ce te-aduse.” Aºa grãindu-i,
Porni-nainte ºi-l urmã Minerva.
Când amândoi intrarã-n casa mare,
La stâlpu-nalt se duse el ºi lancea
O strânse-n toc frumos cioplit, pe unde 180
50 ODUSSEAIS. A ODISEEA. CÂNTUL I
dourodÒkhj œntosqen ™ãxÒou, œnqa per ¥lla
5888 œgce' 'OdussÁoj talas…fronoj †stato poll£, aÙt¾n
d' ™j qrÒnon eŒsen ¥gwn, ØpÕ l‹ta pet£ssaj,
kalÕn daid£leon: ØpÕ d qrÁnuj posˆn Ãen.
p¦r d' aÙtÕj klismÕn qšto poik…lon, œktoqen ¥llwn
mnhst»rwn, m¾ xe‹noj ¢nihqeˆj Ñrumagdù
23 de…pnJ ¢hd»seien, Øperfi£loisi metelqèn, ºd'
†na min perˆ patrÕj ¢poicomšnoio œroito.
cšrniba d' ¢mf…poloj procÒJ ™pšceue
fšrousa kalÍ cruse…V, Øpr ¢rguršoio lšbhtoj,
n…yasqai: par¦ d xest¾n ™t£nusse tr£pezan.
5888 s‹ton d' a„do…h tam…h paršqhke fšrousa,
e‡data pÒll' ™piqe‹sa, carizomšnh pareÒntwn:
daitrÕj d kreiîn p…nakaj paršqhken ¢e…raj
panto…wn, par¦ dš sfi t…qei crÚseia kÚpella,
kÁrux d' aÙto‹sin q£m' ™póceto o„nocoeÚwn.
23 ™j d' Ãlqon mnhstÁrej ¢g»norej: oƒ mn œpeita
˜xe…hj ›zonto kat¦ klismoÚj te qrÒnouj te. to‹si
d k»rukej mn Ûdwr ™pˆ ce‹raj œceuan,
s‹ton d dmJaˆ paren»eon ™n kanšoisi,
[koàroi d krhtÁraj ™pestšyanto poto‹o.]
5888 oƒ d' ™p' Ñne…aq' ˜to‹ma proke…mena ce‹raj
‡allon. aÙt¦r ™peˆ pÒsioj kaˆ ™dhtÚoj ™x œron
›nto mnhstÁrej, to‹sin mn ™nˆ fresˆn ¥lla mem»lei,
molp» t' ÑrchstÚj te: t¦ g£r t' ¢naq»mata daitÒj.
kÁrux d' ™n cersˆn k…qarin perikallša qÁke
51
Erau ºi alte suliþi, o grãmadã,
Lãsate de Ulise, ºi pe zâna
O duse ºi-o pofti aci sã ºadã
Pe scaun învelit c-o frumuseþe
De lãicer cu feluri de podoabe, 185
Cu scãunaº de rãzimat picioare,
ªi-apropie de dânsa pentru sine
Un scaun împestrit. Stãtu departe
De peþitori, ca nu cumva strãinul,
De zarvã supãrat între obraznici, 190
La masa lui nemulþumit sã fie
ªi mai deoparte dânsul pe-ndelete
Sã-ntrebe despre dusul sãu pãrinte.
Aduse apã de spãlat pe mânã
O fatã, în frumos ibric de aur, 195
Pe un lighean de-argint, ca sã se spele
ªi-ntinse-o masã bine geluitã.
Apoi cinstita chelãriþã-aduse
ªi-i dete pâne ºi bucate multe
ªi-l omeni cu tot ce-aveau pãstrate. 200
ªi-un bucãtar aduse-apoi friptura
De carne feluritã ºi mai puse
Pe lângã ei câte-un pocal de aur
ªi un paharnic se purta pe-aproape
ªi vin le mai turna amândurora. 205
Intrarã-apoi ºi peþitorii mândri,
Pe rând ºezurã-n scaune ºi-n jeþuri,
Iar slujitorii apã le turnarã
Pe mâini ca sã se spele; în panere
Ticsirã pâne roabele, feciorii 210
Ulcioarele cu vin încununarã.
Cu mânile-ncepurã-apoi mesenii
Sã umble la gãtitele bucate,
Iar când de-ajuns mâncarã ºi bãurã
Ei mai avurã grijã ºi de alta, 215
De cântec ºi de joc, dichisul mesei.
O strãlucitã lirã puse-un crainic
52 ODUSSEAIS. A ODISEEA. CÂNTUL I
23 Fhm…J, Ój ·' ½eide par¦ mnhstÁrsin ¢n£gkV.
à toi Ð form…zwn ¢neb£lleto kalÕn ¢e…dein,
aÙt¦r Thlšmacoj prosšfh glaukîpin 'Aq»nhn,
¥gci scën kefal»n, †na m¾ peuqo…aq' oƒ ¥lloi: „xe‹ne
f…l', Ã ka… moi nemes»seai Ótti ken e‡pw;
5888 toÚtoisin mn taàta mšlei, k…qarij kaˆ ¢oid», ·e‹',
™peˆ ¢llÒtrion b…oton n»poinon œdousin,
¢nšroj, oá d» pou leÚk' Ñstša pÚqetai ÔmbrJ
ke…men' ™p' ºpe…rou, À e„n ¡lˆ kàma kul…ndei.
e„ ke‹nÒn g' 'Iq£khnde „do…ato nost»santa,
23 p£ntej k' ¢rhsa…at' ™lafrÒteroi pÒdaj enai
À ¢fneiÒteroi cruso‹Ò te ™sqÁtÒj te.
nàn d' Ð mn ìj ¢pÒlwle kakÕn mÒron, oÙdš tij
¼min qalpwr», e‡ pšr tij ™picqon…wn ¢nqrèpwn
fÍsin ™leÚsesqai: toà d' êleto nÒstimon Ãmar.
5888 ¢ll' ¥ge moi tÒde e„p kaˆ ¢trekšwj kat£lexon: t…j
pÒqen e„j ¢ndrîn; pÒqi toi pÒlij ºd tokÁej; Ðppo…hj
t' ™pˆ nhÕj ¢f…keo; pîj dš se naàtai ½gagon e„j
'Iq£khn; t…nej œmmenai eÙcetÒwnto;
oÙ mn g£r t… se pezÕn яomai ™nq£d' ƒkšsqai.
23 ka… moi toàt' ¢gÒreuson ™t»tumon, Ôfr' ™å
e„dî, º nšon meqšpeij, à kaˆ patrèŽÒj ™ssi
xe‹noj, ™peˆ polloˆ ‡san ¢nšrej ¹mšteron dî
¥lloi, ™peˆ kaˆ ke‹noj ™p…strofoj Ãn ¢nqrèpwn.”
tÕn d' aâte prosšeipe qe¦ glaukîpij 'Aq»nh:
5888 „toig¦r ™gè toi taàta m£l' ¢trekšwj ¢goreÚsw.
Mšnthj 'Agci£loio dafronoj eÜcomai enai uƒÒj,
¢t¦r Taf…oisi filhrštmoisin ¢n£ssw.
53
În mânile lui Femiu, care bietul
Cânta silit de peþitori la mese,
220
ªi el frumos din strune sta sã cânte.
Iar Telemah s-apropie cu capul,
Ca nu cumva vrun altul sã-l audã,
ªi zise-aºa Minervei: „Dragã oaspe,
Te-ai supãra de ce-am sã-þi spun eu þie?
Aceºti netrebnici au numai o grijã, 225
Sã cânte ºi sã joace; nu le pasã
Cãci din avutul altuia se-mbuibã
Nepedepsiþi, avutul celui care
Va fi pierit, iar oasele-i albite
Zac putrezind pe undeva-ntr-o þarã 230
Sau sunt rostogolite de talazuri.
De l-ar vedea-n Itaca-ntors pe dânsul,
Cum ar dori ei toþi sã fie-ndatã,
În groaza lor, mai sprinteni de picioare
Decât bogaþi în aur ºi-n veºminte! 235
Dar el muri acum de moarte crudã
ªi nu mai tragem noi nici o nãdejde,
Sã spuie-oricine-ar fi cã el se-ntoarnã.
E dus de pe pãmânt ºi nu mai vine.
Dar spune-mi drept, rãspunde-mi la-ntrebare: 240
De unde, cine eºti? ªi cum se cheamã
Oraºul ºi pãrinþii tãi? În care
Corabie-ai sosit? ªi cum vâslaºii
Te-aduserã-n Itaca? Cine-s dânºii?
Cã n-ai venit pe jos, de bunã seamã. 245
Mai spune-mi una drept ºi fãrã-nconjur,
Cãci voi sã ºtiu de vii întâia oarã
Ori eºti prieten pãrintesc? ªi alþii
Prea mulþi se perindarã-n casa noastrã,
Cãci tata-a fost un om umblat prin lume.” 250
Rãspunse zâna cea cu ochi albaºtri:
„Adevãrat îþi voi grãi. Sunt Mentes,
ªi înþeleptul Anhial mi-e tatã.
Sunt domnul tafienilor, poporul
54 ODUSSEAIS. A ODISEEA. CÂNTUL I
nàn d' ïde xÝn nh kat»luqon ºd' ˜t£roisi,
plšwn ™pˆ o‡nopa pÒnton ™p' ¢lloqrÒouj ¢nqrèpouj,
23 ™j Temšshn met¦ calkÒn, ¥gw d' a‡qwna s…dhron.
nhàj dš moi ¼d' ›sthken ™p' ¢groà nÒsfi pÒlhoj,
™n limšni `Re…qrJ, ØpÕ NhJ Øl»enti.
xe‹noi d' ¢ll»lwn patrèŽoi eÙcÒmeq' enai ™x
¢rcÁj, e‡ pšr te gšront' e‡rhai ™pelqën
5888 Lašrthn ¼rwa, tÕn oÙkšti fasˆ pÒlinde
œrcesq', ¢ll' ¢p£neuqen ™p' ¢groà p»mata
p£scein grh sÝn ¢mfipÒlJ, ¼ oƒ brîs…n te pÒsin
te partiqe‹, eât' ¥n min k£matoj kat¦ gu‹a l£bVsin
˜rpÚzont' ¢n¦ gounÕn ¢lJÁj o„nopšdoio.
23 nàn d' Ãlqon: d¾ g£r min œfant' ™pid»mion enai,
sÕn patšr': ¢ll£ nu tÒn ge qeoˆ bl£ptousi keleÚqou.
oÙ g£r pw tšqnhken ™pˆ cqonˆ d‹oj 'OdusseÚj,
¢ll' œti pou zwÕj katerÚketai eÙršŽ pÒntJ,
n»sJ ™n ¢mfirÚtV, calepoˆ dš min ¥ndrej œcousin,
5888 ¥grioi, o† pou ke‹non ™rukanÒws' ¢škonta.
aÙt¦r nàn toi ™gë manteÚsomai, æj ™nˆ qumù
¢q£natoi b£llousi kaˆ æj telšesqai яw, oÜte
ti m£ntij ™ën oÜt' o„wnîn s£fa e„dèj. oÜ toi
œti dhrÒn ge f…lhj ¢pÕ patr…doj a‡hj
23 œssetai, oÙd' e‡ pšr te sid»rea dšsmat' œcVsi:
fr£ssetai éj ke nšhtai, ™peˆ polum»canÒj ™stin.
¢ll' ¥ge moi tÒde e„p kaˆ ¢trekšwj kat£lexon,
e„ d¾ ™x aÙto‹o tÒsoj p£Žj e„j 'OdusÁoj.
a„nîj mn kefal»n te kaˆ Ômmata kal¦ œoikaj
5888 ke…nJ, ™peˆ qam¦ to‹on ™misgÒmeq' ¢ll»loisi,
55
Cãlãtoreþ pe ape. Aici cu soþii 255
Corabia mi-am abãtut acuma
Cãlãtorind pe-ntunecata mare
Spre alte seminþii, dupã aramã
De la Temesa ºi duc fier cu mine.
Corabia mi-e lângã mal opritã, 260
Departe de oraº, în schela Reitron
Sub pãdurosul Neion. Noi prieteni
De mult suntem, de la pãrinþii noºtri.
Þi-ar spune dacã-ntrebi pe moº Laerte,
Bunicul tãu viteazul, despre care 265
Aud cã nu mai calcã prin cetate,
Ci stã departe tot jãlind la þarã,
C-o slujnicã bãtrânã ce-i dã hranã
ªi de bãut, când bietul nu mai poate
De ostenit, dupã ce-abia se trage 270
Prin þarinã ºi-n vie. Venii acuma,
Cãci auzii cã tatãl tãu e-n þarã.
Dar vãd cã zeii calea i-o curmarã,
Cãci nu e dus de pe pãmânt Ulise,
Ci-i viu, împiedicat pe largul mãrii, 275
Într-un ostrov. Bãrbaþi haini, sãlbatici
Acolo-l þin pe undeva cu sila.
Eu nu sunt ghicitor ºi nici de semne
Tâlcuitor, dar iatã-þi dau de veste
De mai nainte cum mã-nvaþã zeii 280
ªi cum socot cã trebuie sã fie.
El n-o sã mai rãmânã multã vreme
Rãznit de þarã. Chiar de-o fi cu lanþuri
De fier legat, va nãscoci un mijloc
De-ntoarcere, cã prea-i dibaci ºi vrednic. 285
Dar spune-mi tu adevãrat ºi mie
De eºti cumva chiar fiul lui Ulise.
Grozav îi semeni dupã ochi ºi faþã,
Cã-l ºtiu pe el, ne întâlneam adese
56 ODUSSEAIS. A ODISEEA. CÂNTUL I
pr…n ge tÕn ™j Tro…hn ¢nab»menai, œnqa per ¥lloi
'Arge…wn oƒ ¥ristoi œban ko…lVs' ™nˆ nhus…n:
™k toà d' oÜt' 'OdusÁa ™gën ‡don oÜt' ™m ke‹noj.”
t¾n d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda:
23 „toig¦r ™gè toi, xe‹ne, m£l' ¢trekšwj ¢goreÚsw.
m»thr mšn tš mš fhsi toà œmmenai, aÙt¦r ™gè ge
oÙk od': oÙ g£r pè tij ˜Õn gÒnon aÙtÕj ¢nšgnw.
æj d¾ ™gè g' Ôfelon m£karÒj nÚ teu œmmenai
uƒÕj ¢nšroj, Ön kte£tessin ˜o‹s' œpi gÁraj œtetme.
5888 nàn d' Öj ¢potmÒtatoj gšneto qnhtîn ¢nqrèpwn, toà m'
œk fasi genšsqai, ™peˆ sÚ me toàt' ™ree…neij.”
tÕn d' aâte prosšeipe qe¦ glaukîpij 'Aq»nh: „oÙ
mšn toi gene»n ge qeoˆ nènumnon Ñp…ssw
qÁkan, ™peˆ sš ge to‹on ™ge…nato PhnelÒpeia.
23 ¢ll' ¥ge moi tÒde e„p kaˆ ¢trekšwj kat£lexon: t…j
da…j, t…j d Ómiloj Ód' œpleto; t…pte dš se creè;
e„lap…nh Ãe g£moj; ™peˆ oÙk œranoj t£de g'
™st…n, éj tš moi Øbr…zontej Øperfi£lwj dokšousi
da…nusqai kat¦ dîma. nemess»saitÒ ken ¢n¾r
5888 a‡scea pÒll' ÐrÒwn, Ój tij pinutÒj ge metšlqoi.” t¾n
d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda:
„xe‹n', ™peˆ ¨r d¾ taàt£ m' ¢ne…reai ºd metall´j,
mšllen mšn pote okoj Ód' ¢fneiÕj kaˆ ¢mÚmwn
œmmenai, Ôfr' œti ke‹noj ¢n¾r ™pid»mioj Ãen:
23 nàn d' ˜tšrwj ™bÒlonto qeoˆ kak¦ mhtiÒwntej, o‰
ke‹non mn ¥Žston ™po…hsan perˆ p£ntwn ¢nqrèpwn,
™peˆ oÜ ke qanÒnti per ïd' ¢kaco…mhn, e„ met¦
oŒs' ˜t£roisi d£mh Trèwn ™nˆ d»mJ,
57
Nainte de plecarea lui la Troia 290
Cu alþi viteji din Argos pe corãbii;
De-atunci eu nu-l vãzui, nici el pe mine.”
Iar Telemah cuminte-aºa-i rãspunde:
„Þi-oi spune-adevãrat, cinstite oaspe.
Sunt fiul lui, c-aºa îmi spune mama, 295
Dar ºtiu ºi eu? Cã nimeni de la sine
Pe tatãl sãu nu-l poate ºti vreodatã.
Mai bine însã mã nãºtea pe mine
Un om mai norocos, rãmas acasã,
300
Stãpân pe-avere pân’la bãtrâneþe.
Dar vai, cel mai de plâns din toatã lumea
Se zice-a fi pãrinte-al meu, cã asta
Voiai sã ºtii.” Grãi atunci Minerva:
„Dar zeii au fãcut ca neamul vostru
ªi-n viitor sã aibã tot un nume, 305
Cãci are Penelopa fiu cuminte.
Ci lãmureºte-mi mie încã una
ªi spune-mi drept. Ce-nseamnã lumea asta
ªi-acest ospãþ? Ce cautã la tine?
E praznic ori e nuntã? Cãci desigur 310
Nu-i cislã-aici. Cum ei petrec în salã
Benchetuind, îmi par de tot obraznici.
S-ar mânia oricare om de treabã,
Venind pe-aici, când ar vedea atâta
Neobrãzare.” Telemah rãspunse: 315
„Fiindcã-ntrebi ºi mã descoºi, strãine,
Sã-þi spun. Bogatã, binecuvântatã
Fusese casa asta câtã vreme
Bãrbatul cel vestit trãia în þarã.
Dar altfel vrurã-acum nemuritorii 320
Cei scornitori de rele, cã pe dânsul
Necunoscut cu totul îl fãcurã,
Mai mult decât pe-oricare om din lume,
Cãci nu l-aº fi jãlit aºa de tare,
325
De-ar fi pierit alãturi de tovarãºi
Pe câmpul de la Troia sau la sânul
58 ODUSSEAIS. A ODISEEA. CÂNTUL I
º f…lwn ™n cers…n, ™peˆ pÒlemon tolÚpeuse.
5888 tî kšn oƒ tÚmbon mn ™po…hsan Panacaio…,
ºdš ke kaˆ ú paidˆ mšga klšoj ½rat' Ñp…ssw.
nàn dš min ¢kleiîj “Arpuiai ¢nhršyanto:
o‡cet' ¥Žstoj ¥pustoj, ™moˆ d' ÑdÚnaj te gÒouj te
k£llipen: oÙdš ti ke‹non ÑdurÒmenoj stenac…zw
23 oon, ™pe… nÚ moi ¥lla qeoˆ kak¦ k»de' œteuxan.
Óssoi g¦r n»soisin ™pikratšousin ¥ristoi, Doulic…J
te S£mV te kaˆ Øl»enti ZakÚnqJ, ºd' Óssoi krana¾n
'Iq£khn k£ta koiranšousi, tÒssoi mhtšr' ™m¾n
mnîntai, trÚcousi d okon.
5888 ¹ d' oÜt' ¢rne‹tai stugerÕn g£mon oÜte teleut¾n
poiÁsai dÚnatai: toˆ d fqinÚqousin œdontej
okon ™mÒn: t£ca d» me diarra…sousi kaˆ aÙtÒn.”
tÕn d' ™palast»sasa proshÚda Pall¦j 'Aq»nh:
„í pÒpoi, Ã d¾ pollÕn ¢poicomšnou 'OdusÁoj
23 deÚV, Ó ke mnhstÁrsin ¢naidšsi ce‹raj ™fe…h.
e„ g¦r nàn ™lqën dÒmou ™n prètVsi qÚrVsi sta…
h, œcwn p»lhka kaˆ ¢sp…da kaˆ dÚo doàre,
to‹oj ™ën oŒÒn min ™gë t¦ prît' ™nÒhsa
o‡kJ ™n ¹metšrJ p…nont£ te terpÒmenÒn te,
5888 ™x 'EfÚrhj ¢niÒnta par' ”Ilou Mermer…dao: –
õceto g¦r kaˆ ke‹se qoÁj ™pˆ nhÕj 'OdusseÝj
f£rmakon ¢ndrofÒnon diz»menoj, Ôfra oƒ e‡h
„oÝj cr…esqai calk»reaj: ¢ll' Ð mn oÜ oƒ
dîken, ™pe… ·a qeoÝj nemes…zeto a„n ™Òntaj,
23 ¢ll¦ pat»r oƒ dîken ™mÒj: filšeske g¦r a„nîj: –
to‹oj ™ën mnhstÁrsin Ðmil»seien 'OdusseÚj:
59
Prietenilor lui, dupã ce dânsul
Ar fi gãtat rãzboiul. Toþi aheii
Aveau sã-i nalþe un mormânt ºi însuºi
Lãsa un nume bun ca moºtenire 330
La fiul sãu. Dar azi fãrã mãrire
Vântoasele-l rãpirã ºi se duse
Necunoscut ºi neºtiut de nimeni,
Lãsându-mi mie numai dor ºi jale.
Dar nu-l jãlesc, nu-l plâng numai pe dânsul, 335
Cã ºi-alt blãstem mi-au pus la cale zeii.
Toþi tinerii fruntaºi de prin ostroave
Din Same, din Dulichion, din Zachintos
Cel pãduros, precum ºi toþi mai-marii
Din þarã, din Itaca cea pietroasã, 340
Pe maica mi-o peþesc ºi-mi toac-averea.
De teamã, ea nu poate sã-i respingã
ªi nici sã-ncheie-aºa cãsãtorie
ªi ei îmi risipesc avutul casei,
Ba în curând m-or pierde ºi pe mine.” 345
Se mâniè Minerva-atunci ºi zise:
„Vai, cum þi-ar trebui acum Ulise
Cel dus, ca el sã puie-o datã mâna
Pe-aceºti sfruntaþi de peþitori! Dã, Doamne,
Pe loc sã vie ºi sã stea la uºã 350
Cu chivãra, cu scut, cu douã suliþi,
Aºa cum îl vãzui întâia oarã
Când bea ºi petrecea în casa noastrã.
Pe vremea când venea de la Efira,
De-acasã de la Ilos Mermeridul, 355
Cãci ºi acolo merse el cu vasul
Umblând dupã otravã pierzãtoare
De uns sãgeþi pe boldul de-aramã.
Dar Ilos nu-i dãdu, fiindu-i teamã
De cei-de-sus, doar tatãl meu îi dete, 360
Cãci prea-l iubea pe el. Aºa Ulise,
De s-ar ivi-ntre peþitori acuma,
60 ODUSSEAIS. A m£l', Óssa œoike, kaˆ ¢nšri
mhtšra doànai. aÙt¦r ™p¾n d¾
p£ntej k' çkÚmoro… te geno…ato pikrÒgamo… te. taàta teleut»sVj te kaˆ ›rxVj,
¢ll' à toi mn taàta qeîn ™n goÚnasi ke‹tai,
5888 ken nost»saj ¢pote…setai, Ãe
kaˆ oÙk…, 270 oŒsin ™nˆ meg£roisi: s d
fr£zesqai ¥nwga,
Óppwj ke mnhstÁraj ¢pèseai ™k meg£roio. e„ d'
¥ge nàn xun…ei kaˆ ™mîn ™mp£zeo mÚqwn:
aÜrion e„j ¢gor¾n kalšsaj ¼rwaj 'AcaioÝj màqon
pšfrade p©si, qeoˆ d' ™pˆ m£rturoi œstwn.
275 mnhstÁraj mn ™pˆ sfštera sk…dnasqai ¥nwcqi,
mhtšra d', e‡ oƒ qumÕj ™form©tai gamšesqai,
¨y ‡tw ™j mšgaron patrÕj mšga dunamšnoio: oƒ
d g£mon teÚxousi kaˆ ¢rtunšousin œedna poll¦
m£l', Óssa œoike f…lhj ™pˆ paidÕj ›pesqai.
280 soˆ d' aÙtù pukinîj Øpoq»somai, a‡ ke p…qhai:
nÁ' ¥rsaj ™rštVsin ™e…kosin, ¼ tij ¢r…sth,
œrceo peusÒmenoj patrÕj d¾n o„comšnoio,
½n t…j toi e‡pVsi brotîn, À Ôssan ¢koÚsVj
™k DiÒj, ¼ te m£lista fšrei klšoj ¢nqrèpoisi.
285 prîta mn ™j PÚlon ™lq kaˆ e‡reo Nšstora d‹on,
ke‹qen d Sp£rthnde par¦ xanqÕn Menšlaon:
Öj g¦r deÚtatoj Ãlqen 'Acaiîn calkocitènwn.
e„ mšn ken patrÕj b…oton kaˆ nÒston
¢koÚsVj, Ã t' ¨n trucÒmenÒj per œti tla…hj
™niautÒn:
290 e„ dš ke teqnhîtoj ¢koÚsVj mhd' œt' ™Òntoj,
nost»saj d¾ œpeita f…lhn ™j patr…da ga‹an
sÁm£ tš oƒ ceàai kaˆ ™pˆ ktšrea kterexai poll¦
 ODISEEA. CÂNTUL I 61
Ce moarte grabnicã ºi nuntã-amarã

Le-ar da el tuturor! Dar stã în mâna

Celor-de-sus ca el sã vie-n þarã 365

Spre-a-i pedepsi. Deci te îndemn pe tine

Sã chibzuieºti cum ai putea din casã
Pe peþitori s-alungi. Ascultã darã
ªi ia aminte sfaturile mele.
Pe-aheii cei viteji pofteºte-i mâne 370

La sfat ºi spune-þi în vileag cuvântul

Luând pe zei ca martori. Sfãtuieºte
Pe peþitori la casa lor sã plece
Împrãºtiindu-se. Iar dacã mama
Râvneºte-a se nunti, sã se întoarcã 375

La tatãl ei cel mare ºi puternic.

Pãrinþii ei au s-o mãrite-acasã
ªi au sã-i deie-aºa de multã zestre
Cum i se cade fetei lor iubite.
Iar pentru tine am un sfat temeinic, 380

De vrei s-asculþi. Alege-þi cea mai bunã

Corabie cu douãzeci de oameni
ªi pleacã-n lume,-ntreabã ºi pe alþii
De tatãl tãu cel dus de mult, cã poate
Þi-or spune ei ceva ori auzi-vei 385

Vrun zvon purces din slavã, care face

Pe oameni ºi mai lãudaþi sã fie.
Întâi te du la Pilos ºi întreabã
Pe luminatul Nestor ºi de-acolo
La Sparta, la bãlanul Menelaos. 390

Cãci el din toþi oºtenii din Ahaia

Sosi cel mai din urmã de la Troia.
De-auzi cã-n viaþã-i tatãl tãu ºi vine,
Mai poþi s-aºtepþi un an, cu tot necazul;
Dar dac-auzi cã-i mort ºi nu mai este, 395

Venind napoi, sã-i-nalþi mormânt în þarã,

Sã-i faci o strãlucitã-nmormântare,
Cum eºti dator, ºi sã mãriþi pe mama.
62 ODUSSEAIS. A ODISEEA. CÂNTUL I
23 fr£zesqai d¾ œpeita kat¦ fršna kaˆ kat¦ qumÒn,
Óppwj ke mnhstÁraj ™nˆ meg£roisi teo‹si kte…
nVj º dÒlJ À ¢mfadÒn: oÙdš t… se cr¾ nhpi£aj
Ñcšein, ™peˆ oÙkšti thl…koj ™ss….
à oÙk ¢eij oŒon klšoj œllabe d‹oj 'Oršsthj
5888 p£ntaj ™p' ¢nqrèpouj, ™peˆ œktane patrofonÁa,
A‡gisqon dolÒmhtin, Ó oƒ patšra klutÕn œkta;
kaˆ sÚ, f…loj, m£la g£r s' ÐrÒw kalÒn te mšgan te,
¥lkimoj œss', †na t…j se kaˆ ÑyigÒnwn ™å e‡pV.
aÙt¦r ™gën ™pˆ nÁa qo¾n kateleÚsomai ½dh
23 ºd' ˜t£rouj, o† poÚ me m£l' ¢scalÒwsi mšnontej:
soˆ d' aÙtù melštw, kaˆ ™mîn ™mp£zeo mÚqwn.”
t¾n d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda:
„xe‹n', à toi mn taàta f…la fronšwn ¢goreÚeij,
éj te pat¾r ú paid…, kaˆ oÜ pote l»somai aÙtîn.
5888 ¢ll' ¥ge nàn ™p…meinon, ™peigÒmenÒj per Ðdo‹o,
Ôfra loess£menÒj te tetarpÒmenÒj te f…lon kÁr
dîron œcwn ™pˆ nÁa k…Vj, ca…rwn ™nˆ qumù,
timÁen, m£la kalÒn, Ó toi keim»lion œstai
™x ™meà, oŒa f…loi xe‹noi xe…noisi didoàsi.”
23 tÕn d' ºme…bet' œpeita qe¦ glaukîpij 'Aq»nh: „m»
m' œti nàn katšruke, lilaiÒmenÒn per Ðdo‹o:
dîron d' Ótti kš moi doànai f…lon Ãtor ¢nègV,
aâtij ¢nercomšnJ dÒmenai okÒnde fšresqai,
kaˆ m£la kalÕn ˜lèn: soˆ d' ¥xion œstai ¢moibÁj.”
5888 ¹ mn ¥r' ìj e„poàs' ¢pšbh glaukîpij 'Aq»nh, Ôrnij
d' ìj ¢nÒpaia dišptato: tù d' ™nˆ qumù qÁke
mšnoj kaˆ q£rsoj, Øpšmnhsšn tš ˜ patrÕj
63
Când isprãveºti ºi pui la cale asta,
Gândeºte-atunci cum vei putea mai bine 400
Pe-aceºti nemernici sã-i omori în casã
Pe faþã sau cu vicleºug. Nu-þi ºade
Sã fii copil, când eºti aºa de mare.
N-auzi tu ce vestit ajunse-Oreste
În toatã lumea, dupã ce rãpuse 405
Pe-acel viclean Egist care-ucisese
Pe tatãl sãu? ªi tu dup-arãtare,
Prietene, eºti prea frumos ºi mare
ªi deci destul de tare ca urmaºii
De bine sã vorbeascã ºi de tine. 410
Dar eu te las ºi mã cobor la mare,
La vasul meu, cãci oamenii m-adastã
Cu nerãbdare-acolo. Tu ai grijã
ªi þine minte sfaturile mele.”
Iar Telemah la rându-i zise: „Oaspe, 415
Cu drag mi-ai cuvântat ca un pãrinte
ªi vorbele-þi eu nu mai scot din minte,
Mai stai însã puþin, cu toatã graba
Plecãrii tale, pânã faci o baie
Sã-þi rãcoreºti ºi inima ºi trupul, 420
ªi-n urmã la plecare sã te bucuri
Primind un dar de preþ ºi foarte mândru,
Odor de amintire de la mine
Cum se cinstesc prietenii-ndesine.”
Minerva cea cu lucii ochi rãspunse: 425
„Nu mã sili sã stau, cã-i zor de ducã.
Iar darul care-þi place sã mi-l dãrui,
Mi-l dai la-ntors sã-l duc la mine-acasã,
De este-aºa frumos, ºi eu pe urmã
430
Sã mã plãtesc precum þi se cuvine.”
Aºa vorbi Minerva ºi se duse,
Ca pasãrea zburã pe nevãzute.
Ea-i dete lui curaj ºi bãrbãþie
ªi-n suflet îi trezi un dor ºi-o jale
64 ODUSSEAIS. A ODISEEA. CÂNTUL I
m©llon œt' À tÕ p£roiqen. Ð d fresˆn Îsi no»saj
q£mbhsen kat¦ qumÒn: яsato g¦r qeÕn enai.
23 aÙt…ka d mnhstÁraj ™póceto „sÒqeoj fèj.
to‹si d' ¢oidÕj ¥eide periklutÒj, oƒ d siwpÍ
e†at' ¢koÚontej: Ð d' 'Acaiîn nÒston ¥eide lugrÒn,
Ön ™k Tro…hj ™pete…lato Pall¦j 'Aq»nh.
toà d' ØperwŽÒqen fresˆ sÚnqeto qšspin ¢oid¾n
5888 koÚrh 'Ikar…oio, per…frwn PhnelÒpeia: kl…
maka d' Øyhl¾n kateb»seto oŒo dÒmoio,
oÙk o‡h, ¤ma tÍ ge kaˆ ¢mf…poloi dÚ' ›ponto.
¹ d' Óte d¾ mnhstÁraj ¢f…keto d‹a gunaikîn,
stÁ ·a par¦ staqmÕn tšgeoj pÚka poihto‹o,
23 ¥nta parei£wn scomšnh lipar¦ kr»demna:
¢mf…poloj d' ¥ra oƒ kedn¾ ˜k£terqe paršsth.
dakrÚsasa d' œpeita proshÚda qe‹on ¢oidÒn:
„F»mie, poll¦ g¦r ¥lla brotîn qelkt»ria odaj
œrg' ¢ndrîn te qeîn te, t£ te kle…ousin ¢oido…:
5888 tîn ›n gš sfin ¥eide par»menoj, oƒ d siwpÍ
onon pinÒntwn: taÚthj d' ¢popaÚe' ¢oidÁj
lugrÁj, ¼ tš moi a„n ™nˆ st»qessi f…lon kÁr te…rei,
™pe… me m£lista kaq…keto pšnqoj ¥laston. to…hn
g¦r kefal¾n poqšw memnhmšnh a„eˆ
23 ¢ndrÒj, toà klšoj eÙrÝ kaq' `Ell£da kaˆ mšson ”Argoj.”
t¾n d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda:
„mÁter ™m», t… t' ¥ra fqonšeij ™r…hron ¢oidÕn
tšrpein ÓppV oƒ nÒoj Ôrnutai; oÜ nÚ t' ¢oidoˆ
65
De tatãl sãu mai tare ca-nainte. 435
ªi-n sine socotind, uimit rãmase;
Simþi cã fuse-un zeu ºi-ndatã merse
La peþitori el arãtos ca zeii.
Iar între peþitori cânta cu lira-i
Faimosul cântãreþ. Ei stau în juru-i 440
ªi-i ascultau cântarea despre soarta
Cea jalnicã ce le ursi Minerva
Aheilor la-ntoarcerea din Troia.
Din casa ei de sus luând aminte
445
Dumnezeiescul cântec Penelopa,
Copila preacuminte-a lui Icariu,
Înduioºatã iese din odaie
ªi se coboarã jos pe nalta scarã,
Nu singurã, ci întovãrãºitã
De douã slujitoare. Cum ajunse 450
La peþitori mândreþea de femeie,
Stãtu pe pragul sãlii mãiestrite,
C-un luciu vãl acoperindu-ºi faþa.
Alãturi stau femeile-i cinstite,
ªi zise-atunci de lacrimi podiditã 455
La înzeitul cântãreþ: „Tu, Femiu,
Mai ºtii ºi alte cântece vrãjite,
Isprãvi de oameni ºi de zei, slãvite
De cântãreþi. Din ele cântã unul
La cei de faþã stându-le aproape, 460
Iar ei sã-ºi beie vinul pe tãcute,
Dar mântuie-acest cântec de durere,
Cãci nu mai pot de jalea ce m-ajunse.
Mi-e dor în veci ºi tot mi-aduc aminte
De sufletul acela, de bãrbatul 465
A cãrui veste merse pretutindeni
ªi-i rãspânditã-n Argos ºi-n Helada.”
Dar chibzuitul Telemah rãspunse:
„De ce tu, mamã, nu laºi dupã voie
Iubitul cântãreþ sã ne desfete. 470
De-nvinuit doar nu sunt cântãreþii,
66 ODUSSEAIS. A ODISEEA. CÂNTUL I
a‡tioi, ¢ll£ poqi ZeÝj a‡tioj, Ój te d…dwsin
5888 ¢ndr£sin ¢lfhstÍsin Ópwj ™qšlVsin ˜k£stJ. toÚtJ
d' oÙ nšmesij Danaîn kakÕn oton ¢e…dein: t¾n
g¦r ¢oid¾n m©llon ™pikle…ous' ¥nqrwpoi,
¼ tij ¢ŽÒntessi newt£th ¢mfipšlhtai.
soˆ d' ™pitolm£tw krad…h kaˆ qumÕj ¢koÚein:
5888 oÙ g¦r 'OdusseÝj ooj ¢pèlese nÒstimon Ãmar
™n Tro…V, polloˆ d kaˆ ¥lloi fîtej Ôlonto. ¢ll'
e„j okon „oàsa t¦ s' aÙtÁj œrga kÒmize, ƒstÒn
t' ºlak£thn te, kaˆ ¢mfipÒloisi kšleue œrgon
™po…cesqai: màqoj d' ¥ndressi mel»sei
5888 p©si, m£lista d' ™mo…: toà g¦r kr£toj œst' ™nˆ
o‡kJ.” ¹ mn qamb»sasa p£lin okÒnde beb»kei:
paidÕj g¦r màqon pepnumšnon œnqeto qumù.
™j d' Øperù' ¢nab©sa sÝn ¢mfipÒloisi gunaixˆ
kla‹en œpeit' 'OdusÁa, f…lon pÒsin, Ôfra oƒ Ûpnon
5888 ¹dÝn ™pˆ blef£roisi b£le glaukîpij 'Aq»nh.
mnhstÁrej d' Ðm£dhsan ¢n¦ mšgara skiÒenta:
p£ntej d' ºr»santo paraˆ lecšessi kliqÁnai.
to‹si d Thlšmacoj pepnumšnoj ½rceto mÚqwn:
„mhtrÕj ™mÁj mnhstÁrej, Øpšrbion Ûbrin œcontej,
5888 nàn mn dainÚmenoi terpèmeqa, mhd bohtÝj
œstw, ™peˆ tÒ ge kalÕn ¢koušmen ™stˆn ¢oidoà
toioàd' oŒoj Ód' ™st…, qeo‹s' ™nal…gkioj
aÙd»n. ºîqen d' ¢gor»nde kaqezèmesqa kiÒntej
p£ntej, †n' Ûmin màqon ¢phlegšwj ¢poe…pw,
5888 ™xišnai meg£rwn: ¥llaj d' ¢legÚnete da‹taj, Øm¦
kt»mat' œdontej, ¢meibÒmenoi kat¦ o‡kouj.
67
Ci Joe care-aºa cum vrea ºi-i place
În lume fiecãrui parte-i face.
Sã nu ne fie cu bãnat cã Femiu
Ne viersuie-a danailor rãstriºte, 475
Cãci oamenii mai bucuros ascultã
Cântarea cea mai nouã ce s-aude.
Îndurã-te ºi-ascultã ºi tu, mamã,
Cã nu numai Ulise, ci ºi alþii
Aºa de mulþi au mai pierit la Troia. 480
Dar du-te tu-n cãmara ta ºi vezi-þi
De stàtive, de furcã, ºi sileºte
Pe roabe ca sã deie zor la lucru.
De cuvântãri vor îngriji bãrbaþii
ªi mai cu seamã eu, stãpânul casei.” 485
Uimitã ea se napoie-n odaie;
Luase-aminte cu ce rost vorbise
Bãiatul ei. Suindu-se pe urmã
Cu roabele-mpreunã ea în catul
De sus al casei, îºi plângea bãrbatul 490
Cel dus de mult, pânã ce somn prielnic
Pe pleoape lin îi picurã Minerva.
Fãcurã larmã-atunci ºi gurã multã
În sala cea umbroasã peþitorii
495
Cu toþii ahtiaþi dupã femeie.
Dar Telemah aºa le zise-ntâiul:
„Voi, peþitori ai mamei mele, care
Vã bateþi joc de noi din cale-afarã,
Sã stãm acum la masã sã petrecem
În liniºte ºi zarva sã-nceteze, 500
Cã-i bine s-auzim pe cântãreþul
Dumnezeiesc cu viersu-i plin de farmec.
Iar mâne toþi sã þinem adunare
Ca sã vã spun cuvântul meu pe faþã
ªi fãrã-nconjur sã ieºiþi de-aicea, 505
Din casa mea. Vã pregãtiþi aiurea
Ospeþele, mâncaþi avutul vostru
Poftindu-vã pe rând unii pe alþii,
68 ODUSSEAIS. A ODISEEA. CÂNTUL I
e„ d' Ûmin dokšei tÒde lwteron kaˆ ¥meinon
œmmenai, ¢ndrÕj ˜nÕj b…oton n»poinon Ñlšsqai,
ke…ret': ™gë d qeoÝj ™pibèsomai a„n ™Òntaj,
5888 a‡ kš poqi ZeÝj dùsi pal…ntita œrga genšsqai:
n»poino… ken œpeita dÒmwn œntosqen Ôloisqe.”
ìj œfaq', oƒ d' ¥ra p£ntej Ñd¦x ™n ce…lesi fÚntej
Thlšmacon qaÚmazon, Ö qarsalšwj ¢gÒreue.
tÕn d' aât' 'Ant…nooj prosšfh, EÙpe…qeoj uƒÒj:
5888 „Thlšmac', Ã m£la d» se did£skousin qeoˆ aÙtoˆ
ØyagÒrhn t' œmenai kaˆ qarsalšwj ¢goreÚein.
m¾ sš g' ™n ¢mfi£lJ 'Iq£kV basilÁa Kron…wn
poi»seien, Ó toi geneÍ patrèŽÒn ™stin.”
tÕn d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda:
5888 „'Ant…no', e‡ pšr moi kaˆ ¢g£sseai Ótti ken e‡pw,
ka… ken toàt' ™qšloimi DiÒj ge didÒntoj ¢ršsqai.
5888 fÊj toàto k£kiston ™n ¢nqrèpoisi
tetÚcqai; oÙ mn g£r ti kakÕn basileušmen: ay£
tš oƒ dî ¢fneiÕn pšletai kaˆ timhšsteroj aÙtÒj.
5888 ¢ll' Ã toi basilÁej 'Acaiîn e„sˆ kaˆ ¥lloi polloˆ ™n
¢mfi£lJ 'Iq£kV, nšoi ºd palaio…, tîn kšn tij tÒd'
œcVsin, ™peˆ q£ne d‹oj 'OdusseÚj: aÙt¦r ™gën
o‡koio ¥nax œsom' ¹metšroio
kaˆ dmèwn, oÛj moi lhssato d‹oj 'OdusseÚj.”
5888 tÕn d' aât' EÙrÚmacoj, PolÚbou p£Žj, ¢nt…on hÜda:
„Thlšmac', Ã toi taàta qeîn ™n goÚnasi ke‹tai,
Ój tij ™n ¢mfi£lJ 'Iq£kV basileÚsei 'Acaiîn: kt»mata
d' aÙtÕj œcoij kaˆ dèmasi so‹sin ¢n£ssoij. m¾ g¦r Ó
g' œlqoi ¢n»r, Ój t…j s' ¢škonta b…hfi
69
Iar de vã pare vouã mai cu cale
ªi cu folos sã irosiþi averea 510
De la un singur om, daþi iama-ntr-însa.
Dar eu într-ajutor chema-voi zeii,
Ca dânºii sã vã dea rãsplatã dreaptã,
La mine-n casã moartea sã v-ajungã
ªi nimenea sã nu vã mai rãzbune.” 515
Aºa el se rãsti, iar ei cu toþii,
Muºcând de ciudã buzele cu dinþii,
Se minunau cum Telemah rostise
Cuvintele-ndrãzneþe. Dar îndatã
520
Rãspunse Antinou Eupitianul:
„De bunã seamã, Telemah, chiar zeii
Te-nvaþã sã ne iei de sus ºi-obraznic
Aºa sã cuvântezi. Sã nu dea Joe
Vreodatã sã fii domn peste Itaca,
Cu toate cã ai drept la moºtenire.” 525
Dar Telemah lui Antinou îi zise:
„Þi-oi spune verde, chiar dacã te mânii:
Aº vrea sã-mi deie Cel-de-sus domnia.
Socoþi cã ãsta-i rãul cel mai mare
Ce pot sã-l aibã oamenii pe lume? 530
Dar nu e rãu sã cârmuieºti poporul,
Cã-ndatã þi se-mbogãþeºte casa
ªi eºti mai preþuit de lumea toatã.
Ci domni mai sunt ºi alþii în Itaca,
Bãtrâni ºi tineri. Dintre dânºii unul 535
Domneascã, dacã-i mort acum Ulise.
Eu vreau sã fiu aici stãpânul casei
ªi-al robilor ce tata-i dobândise.”
Iar Evrimah, feciorul lui Polibos,
Grãi-mpotrivã: „Telemah, se þine 540
De zei cine sã fie domn în þarã.
Tu stãpâneºte-þi casa ta ºi-averea.
Pãzeascã Dumnezeu pe cine silnic
Te va prãda de-avere, câtã vreme
70 ODUSSEAIS. A ODISEEA. CÂNTUL I
5888 kt»mat' ¢porra…sei', 'Iq£khj œti naietaoÚshj. ¢ll'
™qšlw se, fšriste, perˆ xe…noio ™ršsqai,
ÐppÒqen oátoj ¢n»r: po…hj d' ™x eÜcetai enai
ga…hj; poà dš nÚ oƒ gene¾ kaˆ patrˆj ¥roura;
ºš tin' ¢ggel…hn patrÕj fšrei ™rcomšnoio,
5888 Ã ˜Õn aÙtoà cre‹oj ™eldÒmenoj tÒd' ƒk£nei;
oŒon ¢naxaj ¥far o‡cetai, oÙd' Øpšmeine
gnèmenai: oÙ mn g£r ti kakù e„j ðpa ™ókei.”
tÕn d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda:
„EÙrÚmac', Ã toi nÒstoj ¢pèleto patrÕj ™mo‹o:
5888 oÜt' oân ¢ggel…V œti pe…qomai, e‡ poqen œlqoi,
oÜte qeoprop…hj ™mp£zomai, ¼n tina m»thr ™j
mšgaron kalšsasa qeoprÒpon ™xeršhtai. xe‹noj d'
oátoj ™mÕj patrèŽoj ™k T£fou ™st…,
Mšnthj d' 'Agci£loio dafronoj eÜcetai enai
5888 uƒÒj, ¢t¦r Taf…oisi filhrštmoisin ¢n£ssei.”
ìj f£to Thlšmacoj, fresˆ d' ¢qan£thn qeÕn œgnw. oƒ d'
e„j ÑrchstÚn te kaˆ ƒmerÒessan ¢oid¾n trey£menoi
tšrponto, mšnon d' ™pˆ ›speron ™lqe‹n.
to‹si d terpomšnoisi mšlaj ™pˆ ›speroj Ãlqe:
5888 d¾ tÒte kakke…ontej œban okÒnde ›kastoj.
Thlšmacoj d', Óqi oƒ q£lamoj perikallšoj aÙlÁj
ØyhlÕj dšdmhto, periskšptJ ™nˆ cèrJ, œnq'
œbh e„j eÙn¾n poll¦ fresˆ mermhr…zwn.
tù d' ¥r' ¤m' a„qomšnaj dadaj fšre kedn¦ „du‹a
5888 EÙrÚklei', ’Wpoj qug£thr Peishnor…dao, t»n
pote Lašrthj pr…ato kte£tessin ˜o‹si, prwq»bhn
œt' ™oàsan, ™eikos£boia d' œdwken,
71
Itaca-i locuitã! Dar din parte-mi, 545
Preabunule, vreau sã te-ntreb de oaspe,
De unde veni el, din care þarã
ªi unde-i s-aflã neamul ºi moºia?
Þi-aduse ºtire de sosirea tatii?
Sau vine dupã treburi de-ale sale? 550
Cum se sculã ºi repede o ºterse
ªi n-aºteptã o clipã sã-l cunoaºtem!
Pãrea cã-i om de seamã dupã faþã.”
Iar socotitul Telemah rãspunse:
555
„E dus pe veci ºi nu se mai întoarce
Pãrintele-mi, o, Evrimah. De-acuma
Nu cred în ºtiri, sã vie de oriunde,
ªi nici nu iau în seamã prevestirea
Prorocului la noi chemat de mama
ªi întrebat anume. Dusul oaspe 560
E Mentes, are tatã pe-Anhialos
Cel ortoman ºi-i domn peste poporul
Din Tafos cel cãlãtoreþ pe mare.”
Aºa vorbi, mãcar cã el ºtiuse
Cã-n oaspe a fost zeiþa întrupatã 565
Iar peþitorii iarãºi se pornirã
La chef nebun, la cântec ºi la jocuri,
ªi petrecurã pânã pe-nserate.
Dar cum îi apucã la chef amurgul,
Plecarã toþi acasã sã se culce. 570
Cãzut pe gânduri, Telemah se duse
Sã doarmã în iatacu-i nalt, deoparte
Clãdit anume,-mprejmuit de-o curte
De toatã frumuseþea. Dupã dânsul
Pãºi cu facle-aprinse Evriclea, 575
O roabã-a lui de treabã ce-a fost fiica
Lui Op, odrasla lui Pisènor, ºi pe care
Odatã, când era în floarea vârstei,
Cu-averea sa Laerte-o cumpãrase
580
Cu preþ de douãzeci de boi, ºi-n casã
72 ODUSSEAIS. A ODISEEA. CÂNTUL I
sa dš min kednÍ ¢lÒcJ t…en ™n meg£roisin,
eÙnÍ d' oÜ pot' œmikto, cÒlon d' ¢lšeine gunaikÒj:
5888 ¼ oƒ ¤m' a„qomšnaj dadaj fšre ka… ˜ m£lista
dmJ£wn filšeske kaˆ œtrefe tutqÕn ™Ònta.
êŽxen d qÚraj qal£mou pÚka poihto‹o, ›zeto d'
™n lšktrJ, malakÕn d' œkdune citîna: kaˆ tÕn
mn gra…hj pukimhdšoj œmbale cers…n.
5888 ¹ mn tÕn ptÚxasa kaˆ ¢sk»sasa citîna, pass£lJ
¢gkrem£sasa par¦ trhto‹si lšcessi, bÁ ·' ‡men ™k
qal£moio, qÚrhn d' ™pšrusse korènV ¢rguršV,
™pˆ d klh‹d' ™t£nussen ƒm£nti.
œnq' Ó ge pannÚcioj, kekalummšnoj o„Õj ¢ètJ,
boÚleue fresˆn Îsin ÐdÒn, t¾n pšfrad' 'Aq»nh.
73
O preþuia la fel cu-a lui soþie;
Dar nu s-apropiè nicicând de dânsa,
De teamã sã nu-ºi supere femeia.
Cu Telemah a mers atunci bãtrâna
Cu facle aprinse-n mânã; dintre roabe 585
Doar ea-l iubea mai mult, cã din pruncie
Pe Telemah la sânu-i îl crescuse.
Deschise uºa la iatacul trainic,
Pe dãltuitul pat ºezu flãcãul,
κi scoase straiul moale ºi-l întinse 590
În mânile bãtrânei pricepute.
Ea straiu-mpãturi ºi, netezindu-l,
În cui pe lângã patul lui îl prinse.
Ieºi pe urmã din iatac ºi uºa
De o verigã de argint o trase 595
ªi de curea împinse-apoi zãvorul.
Iar Telemah acolo peste noapte,
Culcat sub cerga-i moale de þigaie,
Visa la drumul ce-i croise zâna.
 ODUSSEIAS B
’Hmoj d' ºrigšneia f£nh ·odod£ktuloj 'Hèj, êrnut'
¥r' ™x eÙnÁfin 'OdussÁoj f…loj uƒÒj, e†mata
˜ss£menoj, perˆ d x…foj ÑxÝ qšt' êmJ, possˆ d'
ØpÕ liparo‹sin ™d»sato kal¦ pšdila,
5888 bÁ d' ‡men ™k qal£moio qeù ™nal…gkioj
¥nthn. aya d khrÚkessi ligufqÒggoisi kšleuse
khrÚssein ¢gor»nde k£rh komÒwntaj 'AcaioÚj.
oƒ mn ™k»russon, toˆ d' ºge…ronto m£l' ðka.
aÙt¦r ™pe… ·' ½gerqen Ðmhgeršej t' ™gšnonto,
5888 bÁ ·' ‡men e„j ¢gor»n, pal£mV d' œce c£lkeon
œgcoj, oÙk ooj, ¤ma tù ge dÚw kÚnej ¢rgoˆ ›ponto.
qespes…hn d' ¥ra tù ge c£rin katšceuen 'Aq»nh:
tÕn d' ¥ra p£ntej laoˆ ™percÒmenon qheànto.
›zeto d' ™n patrÕj qèkJ, exan d gšrontej.
23 to‹si d' œpeiq' ¼rwj A„gÚptioj Ãrc' ¢goreÚein,
Öj d¾ g»raŽ kufÕj œhn kaˆ mur…a Édh.
kaˆ g¦r toà f…loj uƒÕj ¤m' ¢ntiqšJ 'OdusÁŽ ”Ilion
e„j eÜpwlon œbh ko…lVs' ™nˆ nhus…n, ”Antifoj
a„cmht»j: tÕn d' ¥grioj œktane KÚklwy
5888 ™n spÁŽ glafurù, pÚmaton d' Ðpl…ssato dÒrpon. tre‹j
dš oƒ ¥lloi œsan, kaˆ Ð mn mnhstÁrsin Ðm…lei,
EÙrÚnomoj, dÚo d' a„n œcon patrèŽa œrga:
¢ll' oÙd' ïj toà l»qet' ÑdurÒmenoj kaˆ ¢ceÚwn.
Cântul II
A doua zi, când se ivirã zorii
Trandafirii, feciorul lui Ulise
Din patu-i se sculã, îºi puse haina,
Cu sabia-ascuþitã se încinse,
5
ªi dupã ce pe dalbele-i picioare
Legã frumoase tãlpi, ieºi din casã
Întocmai ca un zeu la-nfãþiºare.
ªi porunci la crainicii cu glasul
Rãsunãtor sã strige ºi sã cheme
Pe aheii cei pletoºi la adunare. 10
Crãinirã ei ºi-aheii s-adunarã.
Iar când apoi era în pãr soborul,
Veni ºi el la sfat cu lancea-n mânã,
Nu singur, cã era-nsoþit în urmã
De doi ogari fugaci. În vremea asta 15
Minerva-asupra-i revãrsa din slavã
Un har dumnezeiesc. ªi toatã lumea,
Când el s-apropia, privea uimitã.
În jeþul pãrintesc ºezu voinicul,
Bãtrânii îi fãcurã loc. Egiptiu 20
Deschise vorba cel dintâi, moºneagul
Îngheboºat, de-multe-ºtiutorul.
Cãci fiul sãu plecase în corãbii
La Troia sub povaþa lui Ulise,
25
Rãzboinicul Antif, pe care-n urmã
Ciclopul cel sãlbatic îl ucise
În peºterã ºi-l pregãti de cinã
În urma celorlalþi ai lui tovarãºi.
Ci mai avea trei fii, pe Evrinomos,
Un peþitor ºi el; ceilalþi acasã 30
Vedeau numai de-a tatãlui moºie.
Dar tot pe-acela nu-l uita moºneagul,
76 ODUSSEAIS. B ODISEEA. CÂNTUL II
toà Ó ge d£kru cšwn ¢gor»sato kaˆ metšeipe:
5888„kšklute d¾ nàn meu, 'Iqak»sioi, Ótti ken e‡pw.
oÜte poq' ¹metšrh ¢gor¾ gšnet' oÜte qÒwkoj
™x oá 'OdusseÝj d‹oj œbh ko…lVs' ™nˆ nhus….
nàn d t…j ïd' ½geire; t…na creië tÒson †kei
º nšwn ¢ndrîn À o‰ progenšstero… e„sin;
5888ºš tin' ¢ggel…hn stratoà œkluen ™rcomšnoio, ¼n
c' ¼min s£fa e‡poi, Óte prÒterÒj ge pÚqoito; Ú ti
d»mion ¥llo pifaÚsketai ºd' ¢goreÚei;
™sqlÒj moi doke‹ enai, Ñn»menoj. e‡qe oƒ aÙtù
ZeÝj ¢gaqÕn telšseien, Ó ti fresˆn Îsi menoin´.”
5888 ìj f£to, ca‹re d f»mV 'OdussÁoj f…loj uƒÒj, oÙd'
¥r' œti d¾n Âsto, meno…nhsen d' ¢goreÚein,
stÁ d mšsV ¢gorÍ: skÁptron dš oƒ œmbale ceirˆ
kÁrux Peis»nwr, pepnumšna m»dea e„dèj.
prîton œpeita gšronta kaqaptÒmenoj prosšeipen:
5888 „ð gšron, oÙc ˜k¦j oátoj ¢n»r, t£ca d' e‡seai aÙtÒj,
Öj laÕn ½geira: m£lista dš m' ¥lgoj ƒk£nei.
oÜte tin' ¢ggel…hn stratoà œkluon ™rcomšnoio,
¼n c' Ûmin s£fa e‡pw, Óte prÒterÒj ge puqo…mhn,
oÜte ti d»mion ¥llo pifaÚskomai oÙd' ¢goreÚw,
5888 ¢ll' ™mÕn aÙtoà cre‹oj, Ó moi kak¦ œmpesen o‡kJ,
doi£: tÕ mn patšr' ™sqlÕn ¢pèlesa, Ój pot' ™n Øm‹n
to…sdessin bas…leue, pat¾r d' ìj ½pioj Ãen:
nàn d' aâ kaˆ polÝ me‹zon, Ö d¾ t£ca okon ¤panta
p£gcu diarra…sei, b…oton d' ¢pÕ p£mpan Ñlšssei.
77
Ci-l tânguia ºi-l cãinà de-a pururi.
De-aceea-nlãcrimat luã cuvântul:
„Itacieni, voi daþi-mi ascultare. 35
De când plecã mãritul crai Ulise
Cu armia-n corãbii, niciodatã
Noi n-am avut nici sfat, nici adunare.
ªi cine-acum ne strânse? Ce nevoie
Aºa-l sili pe el, bãtrân sau tânãr, 40
Ca sã ne-adune? Auzi el oare
Vreo veste cã oºtirea noastrã vine
ªi rãspicat vrea nouã sã ne-o spuie
Ca unul care-o ºtie de nainte?
Sau despre alte treburi de-ale obºtii 45
Va-nºtiinþa ºi va întinde vorba?
Un om de preþ îmi pare cine-aduce
Mulþimii un folos. Sã deie Domnul
Sã fie dupã gândul bun ce-l are!”
Aºa vorbi, iar fiul lui Ulise 50
Se bucurã cã i-a menit a bine.
Deci scoalã-se voind sã cuvânteze
ªi merge în mijlocul adunãrii
ªi stã-n picioare. Crainicul Pisenor,
Chitit la minte-i pune sceptru-n mânã, 55
Iar el întâi moºneagului rãspunse:
„Bãtrâne, aci-i ºi-l poþi cunoaºte-ndatã
Pe cine-a strâns poporul; eu sunt doarã,
Cãci prea mã doare jalea ce m-ajunse.
N-am nici o ºtire despre-ntorsul oastei 60
S-o spun curat aici ca unul care
Ar ºti-o de nainte, nici mi-e gândul
Sã cuvântez de treburile obºtii,
Ci numai de nevoia mea, de rãul
Ce-n casã mã lovi în douã chipuri. 65
Pierdui un tatã bun, cârmuitorul
De-odinioarã-al vostru, cel de-a pururi
Ca un pãrinte blând cu toþi supuºii.
ªi iat-acum un rãu cu mult mai mare
78 ODUSSEAIS. B ODISEEA. CÂNTUL II
5888 mhtšri moi mnhstÁrej ™pšcraon oÙk ™qeloÚsV,
tîn ¢ndrîn f…loi uŒej o‰ ™nq£de g' e„sˆn ¥ristoi,
o‰ patrÕj mn ™j okon ¢perr…gasi nšesqai 'Ikar…
ou, Ój k' aÙtÕj ™ednèsaito qÚgatra,
do…h d' ú k' ™qšloi ka… oƒ kecarismšnoj œlqoi:
5888 oƒ d' e„j ¹metšrou pwleÚmenoi ½mata p£nta,
boàj ƒereÚontej kaˆ Ԏj kaˆ p…onaj agaj,
e„lapin£zousin p…nous… te a‡qopa onon
mayid…wj: t¦ d poll¦ kat£netai. oÙ g¦r œp' ¢n»r,
oŒoj 'OdusseÝj œsken, ¢r¾n ¢pÕ o‡kou ¢mànai.
5888¹me‹j d' oÜ nÚ ti to‹oi ¢munšmen: Ã kaˆ œpeita
leugalšoi t' ™sÒmesqa kaˆ oÙ dedahkÒtej ¢lk»n. Ã t'
¨n ¢muna…mhn, e‡ moi dÚnam…j ge pare…h:
oÙ g¦r œt' ¢nscet¦ œrga teteÚcatai, oÙd' œti kalîj
okoj ™mÕj diÒlwle: nemess»qhte kaˆ aÙto…,
5888 ¥llouj t' a„dšsqhte perikt…onaj ¢nqrèpouj, o‰
perinaiet£ousi: qeîn d' Øpode…sate mÁnin, m»
ti metastršywsin ¢gass£menoi kak¦ œrga. l…
ssomai ºmn ZhnÕj 'Olump…ou ºd Qšmistoj,
¼ t' ¢ndrîn ¢gor¦j ºmn lÚei ºd kaq…zei:
5888scšsqe, f…loi, ka… m' oon ™£sate pšnqeŽ lugrù te…
resq', e„ m» poÚ ti pat¾r ™mÕj ™sqlÕj 'OdusseÝj
dusmenšwn k£k' œrexen ™ãkn»midaj 'AcaioÚj,
tîn m' ¢poteinÚmenoi kak¦ ·šzete dusmenšontej,
toÚtouj ÑtrÚnontej. ™moˆ dš ke kšrdion e‡h
5888 Ømšaj ™sqšmenai keim»li£ te prÒbas…n te:
79
Stã casa sã mi-o nãruie ºi-avutul 70
Sã-mi spulbere cu totul. Nãvãlirã
Ca peþitori asupra maicii mele
ªi-n ciuda ei o tot peþesc feciorii
Fruntaºilor de-aici, din toatã þara.
Ei nu-ndrãznesc sã meargã la Icariu, 75
La tatãl ei ce singur poate fiica
Sã ºi-o-nzestreze el ºi s-o mãrite
Cu cine-ar vrea ºi i-ar veni mai bine,
Ci-mi tabãrã la noi în toatã ziua
80
ªi-mi taie oi ºi boi ºi capre grase,
Benchetuiesc ºi beau fãrã mãsurã
ªi-n mare parte-averea-i risipitã,
Cãci nu-i un om precum a fost Ulise
Sã-ndepãrteze de la noi blãstemul.
Sã ne-apãrãm noi nu suntem în stare 85
ªi dac-am face-o, vai de noi, cãci bieþii
Suntem cu totul nedeprinºi la arme.
M-aº apãra, dacã mi-ar sta-n putere,
Cãci prea-i nesuferitã starea asta;
În chip înjositor îmi piere casa. 90
Sã vã-nciudaþi ºi voi, s-aveþi ruºine,
Cã vede lumea de prin þãri vecine.
Vã temeþi ºi de-a zeilor mânie,
Ca nu cumva,-ndârjiþi de-aºa pãcate,
Pe voi acum sã prindã duºmãnie. 95
În numele lui Joe ºi-al dreptãþii
Ce întruneºte oameni ºi-i desparte,
Curmaþi, prieteni, jaful ºi-n cumplita-mi
Durere mã lãsaþi sã sufãr singur,
Cã nu vã duºmãni preabunu-mi tatã 100
ªi nici un rãu nu vã fãcu vreodatã,
Ca voi acum sã vã rãstoarceþi rãul
ªi sã mã duºmãniþi lãsând în voie
ªi pãsuind aºa pe-acei nemernici.
Mai folosit aº fi eu dac-avutul 105
ªi turmele de voi mi-ar fi mâncate,
80 ODUSSEAIS. B ODISEEA. CÂNTUL II
e‡ c' Øme‹j ge f£goite, t£c' ¥n pote kaˆ t…sij e‡h:
tÒfra g¦r ¨n kat¦ ¥stu potiptusso…meqa mÚqJ
cr»mat' ¢pait…zontej, ›wj k' ¢pÕ p£nta doqe…h:
nàn dš moi ¢pr»ktouj ÑdÚnaj ™mb£llete qumù.”
5888 ìj f£to cwÒmenoj, potˆ d skÁptron b£le ga…V,
d£kru' ¢napr»saj: oktoj d' ›le laÕn ¤panta. œnq'
¥lloi mn p£ntej ¢k¾n œsan, oÙdš tij œtlh
Thlšmacon mÚqoisin ¢me…yasqai calepo‹sin:
'Ant…nooj dš min ooj ¢meibÒmenoj prosšeipe:
5888 „Thlšmac' ØyagÒrh, mšnoj ¥scete, po‹on
œeipej ¹mšaj a„scÚnwn, ™qšloij dš ke mîmon
¢n£yai. soˆ d' oÜ ti mnhstÁrej 'Acaiîn a‡tio…
e„sin, ¢ll¦ f…lh m»thr, ¼ toi perˆ kšrdea oden.
½dh g¦r tr…ton ™stˆn œtoj, t£ca d' esi tštarton,
5888 ™x oá ¢tšmbei qumÕn ™nˆ st»qessin 'Acaiîn.
p£ntaj mšn ·' œlpei, kaˆ Øp…scetai ¢ndrˆ ˜k£stJ,
¢ggel…aj proŽe‹sa: nÒoj dš oƒ ¥lla menoin´.
¹ d dÒlon tÒnd' ¥llon ™nˆ fresˆ merm»rixe:
sthsamšnh mšgan ƒstÕn ™nˆ meg£roisin Ûfaine,
5888 leptÕn kaˆ per…metron: ¥far d' ¹m‹n metšeipe: koàroi,
™moˆ mnhstÁrej, ™peˆ q£ne d‹oj 'OdusseÚj, m…mnet'
™peigÒmenoi tÕn ™mÕn g£mon, e„j Ó ke f©roj
™ktelšsw, m» moi metamènia n»mat'
Ôlhtai, LašrtV ¼rwŽ taf»Žon, e„j Óte kšn min
5888 mo‹r' Ñlo¾ kaqšlVsi tanhlegšoj qan£toio, m» t…j
moi kat¦ dÁmon 'AcaiŽ£dwn nemes»sV, a‡ ken
¥ter spe…rou ke‹tai poll¦ kteat…ssaj. ìj œfaq',
¹m‹n d' aât' ™pepe…qeto qumÕj ¢g»nwr.
81
Cãci poate m-aº alege-apoi c-o platã.
Doar m-aº þinea de voi prin tot oraºul
ªi tot aº stãrui pânã ce-averea
De-a binelea mi-ar fi înapoiatã. 110
Dar astãzi mi-e zadarnicã durerea,
De voi, de nepãsarea voastrã datã.”
Aºa vorbi rãstit cu ochii-n lacrimi
ªi la pãmânt apoi trânti toiagul,
ªi-a fost cuprins de milã tot poporul. 115
Tãcurã molcom toþi; cu graiuri aspre
Nu cutezã nici unul sã-i rãspundã,
Doar Antinou aºa-l primi din gurã:
„Hei, tinere, care vorbeºti cu ifos,
Tu, nenfrânate, ce ne spui palavre 120
Ca sã ne faci de râs ºi de ocarã?
De loc nu þi-s de vinã peþitorii,
Ci maicã-ta, mehenghe nentrecutã.
Cãci iatã sunt trei ani ºi-acuma patru
De când cu ºiretenie ne înºalã, 125
Dã tuturor nãdejde ºi trimite
La fiecare vorbã ºi momealã,
Pe când ea are gânduri osebite.
Mai nãscoci ºi-o altã-nºelãturã:
La stativele-n casã-i aºezate 130
Ea începu a þese-o pânzeturã
Subþire ºi prelungã,-apoi ne zise:
«Voi tineri peþitori ai mei, acuma
Când rãposat e soþul meu Ulise,
Mai aºteptaþi ºi nu grãbiþi cu nunta, 135
Sã isprãvesc întâi aceastã pânzã,
Sã nu mi se destrame urzitura,
Cã vreau sã fie giulgiul lui Laerte,
Când nemiloasa moarte o sã-l culce,
Ca nu cumva femeile-aheene 140
Sã aib-alean pe mine, cã din parte-mi
Fu socrul meu negiulgiuit la moarte,
Când el agonisise-atâta-avere».
82 ODUSSEAIS. B ODISEEA. CÂNTUL II
œnqa kaˆ ºmat…h mn Øfa…nesken mšgan ƒstÒn,
5888 nÚktaj d' ¢llÚesken, ™p¾n dadaj paraqe‹to. ìj
tr…etej mn œlhqe dÒlJ kaˆ œpeiqen 'AcaioÚj:
¢ll' Óte tštraton Ãlqen œtoj kaˆ ™p»luqon ïrai,
kaˆ tÒte d» tij œeipe gunaikîn, ¿ s£fa Édh, kaˆ
t»n g' ¢llÚousan ™feÚromen ¢glaÕn ƒstÒn.
5888 ìj tÕ mn ™xetšlesse kaˆ oÙk ™qšlous', Øp' ¢n£gkhj:
soˆ d' ïde mnhstÁrej Øpokr…nontai, †n' e„dÍj
aÙtÕj sù qumù, e„dîsi d p£ntej 'Acaio…: mhtšra
s¾n ¢pÒpemyon, ¥nwcqi dš min gamšesqai tù
Óteó te pat¾r kšletai kaˆ ¡nd£nei aÙtÍ.
5888 e„ d' œt' ¢ni»sei ge polÝn crÒnon uŒaj 'Acaiîn, t¦
fronšous' ¢n¦ qumÒn, ¤ oƒ perˆ dîken 'Aq»nh,
œrga t' ™p…stasqai perikallša kaˆ fršnaj ™sql¦j
kšrde£ q', oŒ' oÜ pè tin' ¢koÚomen oÙd palaiîn,
t£wn a‰ p£roj Ãsan ™ãplokam‹dej 'Acaia…,
5888 Turè t' 'Alkm»nh te ™ãstšfanÒj te Muk»nh:
t£wn oÜ tij Ðmo‹a no»mata Phnelope…V
Édh: ¢t¦r mn toàtÒ g' ™na…simon oÙk ™nÒhse. –
tÒfra g¦r oân b…otÒn te teÕn kaˆ kt»mat' œdontai,
Ôfra ke ke…nh toàton œcV nÒon, Ón tin£ oƒ nàn
5888 ™n st»qessi tiqe‹si qeo…: mšga mn klšoj aÙtÍ
poie‹t', aÙt¦r so… ge poq¾n polšoj biÒtoio.
¹me‹j d' oÜt' ™pˆ œrga p£roj g' ‡men oÜte pV ¥llV,
pr…n g' aÙt¾n g»masqai 'Acaiîn ú k' ™qšlVsi.”
tÕn d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda:
23 „'Ant…no', oÜ pwj œsti dÒmwn ¢škousan ¢pîsai
83
Aºa ne spuse ºi-o crezurãm, proºtii,
Ea ziua tot lucra la pânza mare, 145
Dar peste noapte la lumini de torþe
Ea deºira tot ce lucrase ziua.
Aºa ne tot prosti trei ani de-a rândul
ªi o crezurãm noi, dar iat-acuma,
150
În anul cel de-al patrulea ne-o spuse
Femeia care bine o ºtiuse,
ªi noi am apucat-o ºi-am vãzut-o
Cum dânsa deºira frumoasa-i pânzã.
De-aceea ºi silitã de nevoie
Þesutul ºi-l gãti pânã la urmã. 155
Dar ca s-o ºtii ºi tu ºi tot poporul,
Aºa-þi rãspund prin mine peþitorii:
Dã drumul mamei tale ºi-o zoreºte
Sã ia de soþ pe cine-o sfãtuieºte
Pãrintele-i ºi-i place ei mai bine. 160
Iar dacã mult aºa ne va mai fierbe
Cu darurile ei ºi cu ºtiinþa
Ce cu prisos îi dãrui Minerva –,
De ºtie lucru minunat de mânã
ªi-o taie capul ºi-i aºa mãiastrã 165
Cum n-auzim c-au fost odinioarã
Frumoasele aheilor, Alcmena
ªi Tiro ºi Micena cea-nstematã,
Cã n-aveau ele mintea Penelopei –,
Ea n-a brodit-o bine de-astã datã, 170
Cã peþitorii n-or sã cruþe rostul
ªi bunurile tale câtã vreme
Va face ea cum azi o-nvaþã zeii.
Cu asta dobândeºte mare vazã,
175
Dar tu pierzi o grãmadã de-avuþie.
Noi nu plecãm la þarã, la moºie,
ªi nici aiurea pânã ce cu unul
Din noi, cu cine vrea, nu se mãritã.”
Iar chibzuitul Telemah îi zise:
„Cum pot din casa mea sã scot cu sila 180
84 ODUSSEAIS. B ODISEEA. CÂNTUL II
5888 m' œtec', ¼ m' œqreye, pat¾r d' ™mÕj
¥lloqi ga…hj, zèei Ó g' Ã tšqnhke: kakÕn dš me pÒll'
¢pot…nein 'Ikar…J, a‡ k' aÙtÕj ˜kën ¢pÕ mhtšra pšmyw.
™k g¦r toà patrÕj kak¦ pe…somai, ¥lla d da…mwn
0 dèsei, ™peˆ m»thr stuger¦j ¢r»set' ™rinàj o‡kou
¢percomšnh: nšmesij dš moi ™x ¢nqrèpwn
œssetai: ìj oÙ toàton ™gè pote màqon ™n…yw.
Ømšteroj d' e„ mn qumÕj nemes…zetai aÙtîn,
œxitš moi meg£rwn, ¥llaj d' ¢legÚnete da‹taj
0 Øm¦ kt»mat' œdontej ¢meibÒmenoi kat¦ o‡kouj. e„
d' Ûmin dokšei tÒde lwteron kaˆ ¥meinon
œmmenai, ¢ndrÕj ˜nÕj b…oton n»poinon Ñlšsqai,
ke…ret': ™gë d qeoÝj ™pibèsomai a„n ™Òntaj,
a‡ kš poqi ZeÝj dùsi pal…ntita œrga genšsqai:
0 n»poino… ken œpeita dÒmwn œntosqen Ôloisqe.” ìj
f£to Thlšmacoj, tù d' a„etë eÙrÚopa ZeÝj
ØyÒqen ™k korufÁj Ôreoj prošhke pštesqai.
të d' ›wj mšn ·' ™pštonto met¦ pnoiÍs' ¢nšmoio,
plhs…w ¢ll»loisi titainomšnw pterÚgessin:
0 ¢ll' Óte d¾ mšsshn ¢gor¾n polÚfhmon ƒkšsqhn,
œnq' ™pidinhqšnte tinax£sqhn pter¦ pukn£,
™j d' „dšthn p£ntwn kefal£j, Ôssonto d' Ôleqron:
druyamšnw d' ÑnÚcessi parei¦j ¢mf… te deir¦j
dexië ½Žxan di£ t' o„k…a kaˆ pÒlin aÙtîn.
0 q£mbhsan d' Ôrniqaj, ™peˆ ‡don Ñfqalmo‹sin:
érmhnan d' ¢n¦ qumÕn ¤ per telšesqai œmellon.
85
Pe-aceea care m-a nãscut pe mine
ªi m-a crescut, o, Antinou! Pe urmã
ªtim noi cã tata-i mort ºi nu trãieºte
Pe undeva? ªi greu e pentru mine
Sã dau despãgubire-aºa de mare 185
Bunicului, de-i voi trimite-acasã
Cu vrerea mea pe mama. Apoi ºi tata
M-ar pedepsi ºi Dumnezeu m-ar bate,
Cãci mama, la plecarea ei de-acasã,
Se va ruga de-amarnicele Furii, 190
ªi oamenii mã vor huli pe mine.
Nu pot hain sã fiu aºa cu mama.
ªi dacã vouã vi-i necaz de asta,
Plecaþi din casã, pregãtiþi aiurea
Ospeþele, mâncaþi avutul vostru 195
Poftindu-vã pe rând unii pe alþii.
Iar de vã pare vouã mai cu cale
ªi cu folos sã spulberaþi averea
De la un singur om, daþi iama-ntr-însa.
Dar eu într-ajutor chema-voi zeii 200
Ca sã vã dea rãsplata cuvenitã
ªi-n casa noastrã sã v-ajungã moarte
Nerãzbunatã.” Aºa vorbi voinicul,
Iar Joe cel cu ochii mari trimite
Doi vulturi care zboarã de pe munte. 205
Ei zboarã un rãstimp cum bate vântul,
Alãturaþi, cu àripile-ntinse,
Dar când ei pe la mijloc se-arãtarã,
Deasupra adunãrii zgomotoase
Rotindu-se, din àripi ei bãturã, 210
În ochii peþitorilor privirã
Pieirea lor vestind, ºi sfâºiindu-ºi
Cu ghearele grumajii ºi obrajii,
La dreapta o zbughirã prin oraºul
Itacian. ªi când vãzurã-aheii 215
Aceste zburãtoare, se ciudirã
ªi nu se dumireau ce o sã fie.
86 ODUSSEAIS. B ODISEEA. CÂNTUL II
to‹si d kaˆ metšeipe gšrwn ¼rwj `Aliqšrshj
Mastor…dhj: Ð g¦r ooj Ðmhlik…hn ™kškasto
Ôrniqaj gnînai kaˆ ™na…sima muq»sasqai:
0 Ó sfin ™å fronšwn ¢gor»sato kaˆ metšeipe:
„kšklute d¾ nàn meu, 'Iqak»sioi, Ótti ken e‡pw:
mnhstÁrsin d m£lista pifauskÒmenoj t£de e‡rw.
to‹sin g¦r mšga pÁma kul…ndetai: oÙ g¦r 'OdusseÝj
d¾n ¢p£neuqe f…lwn ïn œssetai, ¢ll£ pou ½dh
0 ™ggÝj ™ën to…sdessi fÒnon kaˆ kÁra futeÚei,
p£ntessin: polšsin d kaˆ ¥lloisin kakÕn œstai, o‰
nemÒmesq' 'Iq£khn eÙde…elon. ¢ll¦ polÝ prˆn
frazèmesq' éj ken katapaÚsomen: oƒ d kaˆ aÙtoˆ
paušsqwn: kaˆ g£r sfin ¥far tÒde lèŽÒn ™stin.
5888 oÙ g¦r ¢pe…rhtoj manteÚomai, ¢ll' ™å e„dèj:
kaˆ g¦r ke…nJ fhmˆ teleuthqÁnai ¤panta, éj oƒ
™muqeÒmhn, Óte ”Ilion e„sanšbainon 'Arge‹oi,
met¦ dš sfin œbh polÚmhtij 'OdusseÚj.
fÁn kak¦ poll¦ paqÒnt', Ñlšsant' ¥po p£ntaj ˜ta…rouj,
0 ¥gnwston p£ntessin ™eikostù ™niautù
o‡kad' ™leÚsesqai: t¦ d d¾ nàn p£nta tele‹tai.” tÕn
d' aât' EÙrÚmacoj, PolÚbou p£Žj, ¢nt…on hÜda:
„ð gšron, e„ d' ¥ge d¾ manteÚeo so‹si tškessin
o‡kad' „èn, m» poÚ ti kakÕn p£scwsin Ñp…ssw:
0 taàta d' ™gë sšo pollÕn ¢me…nwn manteÚesqai.
Ôrniqej dš te polloˆ Øp' aÙg¦j ºel…oio
87
Dar al lui Mastor fiu, moº Aliterse,
Viteazul care printre cei de-o seamã
220
Era mai bun tâlcuitor de semne
ªi la ºtiinþa zilelor de mâne,
Cu bun temei aºa-ncepu vorbirea:
„Itacieni, voi daþi-mi ascultare
Sã cuvântez ºi sã vã spun anume
Pãrerea-mi despre peþitori, cãci mare 225
E pacostea ce-i paºte-acum pe dânºii,
Doar nu va zãbovi prea mult Ulise
Departe de iubiþii lui. Aproape
Fiind el undeva, le unelteºte
Acestor procleþi tuturor pieirea, 230
Ba vom pãþi-o ºi-alþii mulþi din þarã,
De prin ostrovul limpede Itaca.
Deci noi sã chibzuim cu mult nainte
Cum s-ar putea sã-i înfrânãm odatã
Ori ei sã-ºi curme jaful de la sine 235
ªi asta le-ar fi lor pe loc mai bine.
Eu nu sunt ghicitor pe apucate,
Ci ºtiutor deplin precum aratã
Ce-i prevestisem lui Ulise-odatã
De-a fir-a pãr cum are sã-i se-ntâmple, 240
Când el cu oastea-i a plecat la Troia.
I-am spus cã dupã multele-i pãþanii
ªi dupã ce-ºi va pierde pe tovarãºi,
În douãzeci de ani se va întoarce
245
La el acasã neºtiut de nimeni.
ªi toate acestea se-mplinesc acuma.”
Dar Evrimah, feciorul lui Polibos,
Aºa se nãpusti la el: „Moºnege,
Mai bine du-te-acasã ºi ghiceºte
La fiii tãi, ca nu cumva vreodatã 250
Sã li se-ntâmple vrun necaz, ºi lasã
Pe mine-aici, cã sunt cu mult mai meºter
Ca tine-n prorocire. Câte pãsãri
Nu zboarã-n veci sub soare! Dar nu toate
88 ODUSSEAIS. B ODISEEA. CÂNTUL II
foitîs', oÙdš te p£ntej ™na…simoi: aÙt¦r 'OdusseÝj
êleto tÁl', æj kaˆ sÝ katafq…sqai sÝn ™ke…nJ
êfelej: oÙk ¨n tÒssa qeopropšwn ¢gÒreuej,
0 oÙdš ke Thlšmacon kecolwmšnon ïd' ¢nie…hj,
sù o‡kJ dîron potidšgmenoj, a‡ ke pÒrVsin.
¢ll' œk toi ™ršw, tÕ d kaˆ tetelesmšnon œstai: a‡
ke neèteron ¥ndra palai£ te poll£ te e„dëj
parf£menoj ™pšessin ™potrÚnVj calepa…nein,
0 aÙtù mšn oƒ prîton ¢nihršsteron œstai, [prÁxai d'
œmphj oÜ ti dun»setai e†neka tînde:] soˆ d, gšron,
qJ¾n ™piq»somen, ¼n k' ™nˆ qumù t…nwn
¢sc£llVj: calepÕn dš toi œssetai ¥lgoj. Thlem£cJ d'
™n p©sin ™gën Øpoq»somai aÙtÒj:
0 mhtšra ¿n ™j patrÕj ¢nwgštw ¢ponšesqai:
oƒ d g£mon teÚxousi kaˆ ¢rtunšousin œedna poll¦
m£l', Óssa œoike f…lhj ™pˆ paidÕj ›pesqai. oÙ g¦r
prˆn paÚsesqai яomai uŒaj 'Acaiîn mnhstÚoj
¢rgalšhj, ™peˆ oÜ tina de…dimen œmphj,
0 oÜt' oân Thlšmacon, m£la per polÚmuqon ™Ònta,
oÜte qeoprop…hj ™mpazÒmeq', ¿n sÚ, geraiš,
muqšai ¢kr£anton, ¢pecq£neai d' œti m©llon.
cr»mata d' aâte kakîj bebrèsetai, oÙdš pot' sa
œssetai, Ôfra ken ¼ ge diatr…bVsin 'AcaioÝj
0 Ön g£mon: ¹me‹j d' aâ potidšgmenoi ½mata p£nta
e†neka tÁj ¢retÁj ™rida…nomen, oÙd met' ¥llaj
™rcÒmeq', §j ™pieikj Ñpuišmen ™stˆn ˜k£stJ.”
tÕn d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda:
„EÙrÚmac' ºd kaˆ ¥lloi, Ósoi mnhstÁrej ¢gauo…,
89
Sunt oamenilor piazã-rea sau bunã. 255
Ulise-acum o fi pierit departe
Cum trebuia sã pieri ºi tu cu dânsul,
Cã n-ai mai fi putut cobi atâta
ªi nu l-ai fi-nteþit aºa cu gura
Pe îndârjitul Telemah, cã doarã 260
Vei cãpãta vrun dar la tine-acasã
Din partea lui. Dar eu þi-oi spune una,
ªi spusa mea va fi îndeplinitã:
De-l mai smomeºti ºi-l mai întarþi pe tânãr,
Tu hâtru vechi ºi ºtiutor de multe, 265
Chiar el întâi va pãtimi mai tare
ªi tot nu va putea sã-ºi facã voia.
Apoi pe tine te-om globi, bãtrâne,
Aºa de greu ca-n suflet sã te doarã
Ba chiar sã-þi fie toatã-amãrãciunea. 270
Dar eu pe Telemah în faþa lumii
Îl sfãtuiesc pe mama s-o îndemne
Sã meargã ea la tatãl ei acasã.
Pãrinþii ei au s-o mãrite-acolo
ªi au sã-i deie-aºa de multã zestre 275
Cum i se cade fetei lor iubite.
Cãci nu se vor lãsa de loc aheii
De greul lor peþit. Doar nu ne temem
De nime, nici de Telemah cel gureº,
Nici vrem sã ºtim cumva de prorocia 280
Zadarnicã ce tu ne-o-ndrugi, bãtrâne,
Ca astfel sã te duºmãnim mai tare.
Averea-i vom mânca-o fãrã milã
ªi ea va tot scãdea pânã ce-amânã
Nuntirea-i cu aheii Penelopa. 285
De dragul ei noi aºteptãm de-a pururi,
Ne tot sfãdim râvnindu-i frumuseþea
ªi nu umblãm la altele, cu care
Ni-i dat sã ne-nsoþim fieºtecare.”
Iar socotitul Telemah rãspunse: 290
„Voi, peþitori mãriþi, în treaba asta
90 ODUSSEAIS. B sf¦j g¦r parqšmenoi kefal¦j katšdousi bia…wj

5888 taàta mn oÙc Ømšaj œti l…ssomai oÙd' ¢goreÚw:

½dh g¦r t¦ ‡sasi qeoˆ kaˆ p£ntej 'Acaio…. ¢ll' ¥ge
moi dÒte nÁa qo¾n kaˆ e‡kos' ˜ta…rouj, o† kš
moi œnqa kaˆ œnqa diapr»sswsi kšleuqon.
emi g¦r ™j Sp£rthn te kaˆ ™j PÚlon ºmaqÒenta,
0 nÒston peusÒmenoj patrÕj d¾n o„comšnoio,
½n t…j moi e‡pVsi brotîn, À Ôssan ¢koÚsw
™k DiÒj, ¼ te m£lista fšrei klšoj ¢nqrèpoisin.
e„ mšn ken patrÕj b…oton kaˆ nÒston ¢koÚsw,
0 t' ¨n trucÒmenÒj per œti tla…hn ™niautÒn:
220 e„ dš ke teqnhîtoj ¢koÚsw mhd' œt' ™Òntoj,

nost»saj d¾ œpeita f…lhn ™j patr…da ga‹an

sÁm£ tš oƒ ce…w kaˆ ™pˆ ktšrea kterexw
poll¦ m£l', Óssa œoike, kaˆ ¢nšri mhtšra dèsw.”
0.0 toi Ó g' ìj e„pën kat' ¥r' ›zeto, to‹si d'
¢nšsth 225 Mšntwr, Ój ·' 'OdusÁoj ¢mÚmonoj Ãen
˜ta‹roj,
ka… oƒ „ën ™n nhusˆn ™pštrepen okon ¤panta, pe…
qesqa… te gšronti kaˆ œmpeda p£nta ful£ssein:
Ó sfin ™å fronšwn ¢gor»sato kaˆ metšeipe:
„kšklute d¾ nàn meu, 'Iqak»sioi, Ótti ken e‡pw:
230 m» tij œti prÒfrwn ¢ganÕj kaˆ ½pioj œstw
skhptoàcoj basileÚj, mhd fresˆn a‡sima e„dèj,
¢ll' a„eˆ calepÒj t' e‡h kaˆ a‡sula ·šzoi,
æj oÜ tij mšmnhtai 'OdussÁoj qe…oio
laîn, oŒsin ¥nasse, pat¾r d' ìj ½pioj Ãen.
235 ¢ll' Ã toi mnhstÁraj ¢g»noraj oÜ ti mega…rw
›rdein œrga b…aia kakorraf…Vsi nÒoio:
 ODISEEA. CÂNTUL II 91
Eu nu vã rog ºi nici mai stau de vorbã;

O ºtiu doar cei-de-sus ºi toþi aheii.

Dar daþi-mi mie-un vas sã plec pe mare
ªi douãzeci de oameni sã iau drumul 295

Încoace-ncolo, sã mã duc la Sparta

ªi la oraºul nisipos, la Pilos.
Sã-ntreb de vine tatãl meu, cã poate
Mi-ar spune-un om ceva ori auzi-voi
Vrun zvon purces din slavã, care face 300

Pe oameni ºi mai lãudaþi sã fie.

De-oi ºti cã el viazã ºi-o sã vie,
Mai pot s-aºtept un an, cu tot necazul.
Dar dac-aud cã-i mort ºi nu mai este,
Napoi venind, îi-nalþ mormânt în þarã 305

ªi-i fac o-nmormântare strãlucitã,

Cum sunt dator, ºi-apoi mãrit pe mama.”
Aºa grãind, el ºade jos pe scaun.
Atunci se scoalã Mentor, un prieten
Al lui Ulise, care casa-i toatã 310

I-o-ncredinþase când pleca la Troia

ªi-orânduise de bãtrân s-asculte,
Ca el sã þie toate-n stare bunã.
ªi, om cu cap, aºa vorbi bãtrânul:
„Itacieni, voi daþi-mi ascultare 315

Sã cuvântez. De-acum sã nu mai fie

Vrun domn stãpânitor pornit spre bine
ªi cruþãtor ºi blând ºi cu dreptate,
Ci veºnic rãu, tiran ºi fãr-de-lege,
Cãci iatã cum a fost uitat Ulise 320

De toþi supuºii lui, cu care dânsul

A fost aºa de bun ca un pãrinte!
Dar nu mi-e chiar de peþitorii mândri,
Cã ei, mânaþi de cugete viclene,
Fac silnicii, ei doar îºi pun viaþa 325
92 ODUSSEAIS. B ODISEEA. CÂNTUL II
okon 'OdussÁoj, tÕn d' oÙkšti fasˆ nšesqai.
nàn d' ¥llJ d»mJ nemes…zomai, oŒon ¤pantej
Âsq' ¥new, ¢t¦r oÜ ti kaqaptÒmenoi ™pšessi
paÚrouj mnhstÁraj katerÚkete polloˆ ™Òntej.”
tÕn d' EÙhnor…dhj Leièkritoj ¢nt…on hÜda:
„Mšntor ¢tarthrš, fršnaj ºleš, po‹on œeipej ¹mšaj
ÑtrÚnwn katapaušmen. ¢rgalšon d
¢ndr£si kaˆ pleÒnessi macšssasqai perˆ dait…. e‡
per g£r k' 'OduseÝj 'Iqak»sioj aÙtÕj ™pelqën
dainumšnouj kat¦ dîma ˜Õn mnhstÁraj ¢gauoÝj
™xel£sai meg£roio menoin»sei' ™nˆ qumù,
oÜ kšn oƒ kec£roito gun», m£la per catšousa,
™lqÒnt', ¢ll£ ken aÙtoà ¢eikša pÒtmon ™p…spoi,
e„ pleÒnessi m£coito: sÝ d' oÙ kat¦ mo‹ran œeipej.
¢ll' ¥ge, laoˆ mn sk…dnasq' ™pˆ œrga ›kastoj, toÚtJ
d' Ñtrunšei Mšntwr ÐdÕn ºd' `Aliqšrshj,
o† tš oƒ ™x ¢rcÁj patrèŽo… e„sin ˜ta‹roi.
¢ll', яw, kaˆ dhq¦ kaq»menoj ¢ggeli£wn peÚsetai e„n
'Iq£kV, telšei d' ÐdÕn oÜ pote taÚthn.”
ìj ¥r' ™fènhsen, làsen d' ¢gor¾n a„yhr»n. oƒ
mn ¥r' ™sk…dnanto ˜¦ prÕj dèmaq' ›kastoj,
mnhstÁrej d' ™j dèmat' ‡san qe…ou 'OdusÁoj.
Thlšmacoj d' ¢p£neuqe kiën ™pˆ q‹na qal£sshj,
ce‹raj niy£menoj poliÁj ¡lÒj, eÜcet' 'Aq»nV:
„klàq… meu, Ö cqizÕj qeÕj ½luqej ¹mšteron dî
ka… m' ™n nh kšleusaj ™p' ºeroeidša pÒnton,
nÒston peusÒmenon patrÕj d¾n o„comšnoio,
œrcesqai: t¦ d p£nta diatr…bousin 'Acaio…,
93
Când zilnic storc averea lui Ulise
Gândind cã el e dus ºi nu mai vine.
Ci mi-e de voi ceilalþi, de tot poporul,
Cã staþi aºa-mpietriþi, nu faceþi gurã
ªi nu-nfrânaþi odatã pe nemernici, 330
Mãcar cã sunteþi mulþi, iar ei o mânã.”
Dar Leocrit al lui Evènor zise:
„Hainule, bezmeticule Mentor,
Ce vorbã spui ºi-ndemni sã ne-nfrâneze?
Sã fie ºi mai numeroºi bãrbaþii, 335
Cu greu ne-or bate ºi ne-or da în lãturi
De la ospãþ. Sã vie chiar Ulise
Pe mândrii peþitori sã-i afle-acasã
Benchetuind ºi sã pofteascã dânsul
Din salã sã ne-nlãture; nevasta-i 340
De loc n-o sã se bucure de-ntorsu-i,
Oricât e dorul ei de mare; el acolo
Pieri-va miºeleºte, dacã luptã
Cu noi care suntem mai mulþi la numãr.
Deci vorba ta-i prostie. Hai dar, oameni, 345
Vã-mprãºtiaþi la treburi fiecare.
La drum pe Telemah grãbeascã-l Mentor
ªi Aliters, ei care sunt prieteni
Cu tatãl sãu de mult. Dar cred cã dânsul,
Chiar locului de-ar sta, ºi din Itaca 350
Mai aflã ºtiri ºi n-ar mai bate drumul.”
El zise ºi pe loc se sparse sfatul.
Poporul tot se rãspândi pe-acasã,
Iar peþitorii spre palat pornirã.
Dar Telemah s-a dus pe mal departe 355
ªi mânile spãlând în mare-albastrã,
Minervei s-a rugat: „Ascultã, doamnã,
Tu care ieri venitu-mi-ai acasã
ªi m-ai povãþuit pe neagra mare
Sã mã pornesc, sã-ntreb de vine tata 360
Cel dus de mult, ci nu mã las-aheii
94 ODUSSEAIS. B ODISEEA. CÂNTUL II
mnhstÁrej d m£lista, kakîj Øperhnoršontej.”
ìj œfat' eÙcÒmenoj, scedÒqen dš oƒ Ãlqen 'Aq»nh,
Mšntori e„domšnh ºmn dšmaj ºd kaˆ aÙd»n,
ka… min fwn»sas' œpea pterÒenta proshÚda:
„Thlšmac', oÙd' Ôpiqen kakÕj œsseai oÙd' ¢no»mwn:
e„ d» toi soà patrÕj ™nšstaktai mšnoj ºä,
oŒoj ke‹noj œhn telšsai œrgon te œpoj te,
oÜ toi œpeiq' ¡l…h ÐdÕj œssetai oÙd' ¢tšlestoj.
e„ d' oÙ ke…nou g' ™ssˆ gÒnoj kaˆ Phnelope…hj,
oÜ se œpeita œolpa teleut»sein § menoin´j.
paàroi g£r toi pa‹dej Ðmo‹oi patrˆ pšlontai,
oƒ plšonej kak…ouj, paàroi dš te patrÕj ¢re…ouj. ¢ll'
™peˆ oÙd' Ôpiqen kakÕj œsseai oÙd' ¢no»mwn,
oÙdš se p£gcu ge mÁtij 'OdussÁoj prolšloipen,
™lpwr» toi œpeita teleutÁsai t£de œrga. tî nàn
mnhst»rwn mn œa boul»n te nÒon te ¢fradšwn,
™peˆ oÜ ti no»monej oÙd d…kaioi:
oÙdš ti ‡sasin q£naton kaˆ kÁra mšlainan,
æj d» sfin scedÒn ™stin ™p' ½mati p£ntaj Ñlšsqai.
soˆ d' ÐdÕj oÙkšti dhrÕn ¢pšssetai ¿n sÝ menoin´j:
to‹oj g£r toi ˜ta‹roj ™gë patrèŽÒj e„mi,
Ój toi nÁa qo¾n stelšw kaˆ ¤m' ›yomai aÙtÒj.
¢ll¦ sÝ mn prÕj dèmat' „ën mnhstÁrsin Ðm…lei,
ÓplissÒn t' ½Ža kaˆ ¥ggesin ¥rson ¤panta,
onon ™n ¢mfiforeàsi kaˆ ¥lfita, muelÕn ¢ndrîn,
dšrmasin ™n pukino‹sin: ™gë d' ¢n¦ dÁmon ˜ta…
rouj ay' ™qelontÁraj sullšxomai. e„sˆ d nÁej pollaˆ
™n ¢mfi£lJ 'Iq£kV, nšai ºd palaia…:
95
Sã fac cum vrei, ºi mai ales miºeii,
Trufaºii peþitori”. Aºa se roagã.
Minerva-atunci asemenea lui Mentor
La glas ºi la fãpturã-i se nãzare 365
Pe lângã el ºi-i cuvânteazã astfel:
„Tu n-ai sã fii nevrednic, slab de minte,
O, Telemah, dacã bãrbata fire
A lui Ulise e sãditã-n tine
Spre-a fi ºi tu ca el îndemânatic 370
La faptã ºi la grai, cãlãtoria
Nu-þi poate fi-n deºert ºi fãrã þintã.
Dar dacã nu eºti fiul Penelopei
ªi-al lui Ulise, atunci mã tem cã poate
Tu nu vei izbândi dupã dorinþã. 375
Puþini copii s-aseamãnã cu tatãl,
Ba cei mai mulþi sunt mai prejos de dânsul,
Puþini ºi cei mai buni. Dar cum în viaþã
Tu nu vei fi nici prost ºi nici nevolnic,
Eu cuget c-ai sã duci la capãt lucrul. 380
Deci nu te mai uita ce pun la cale
ªi chibzuie sã facã peþitorii
Nesocotiþi, cã n-au ei cap, nici umblã
Pe drumul drept, nici bãnuiesc c-aproape
385
Li-i moartea ºi-n aceeaºi zi cu toþii
Vor fi rãpuºi. De loc n-o sã-ntârzie
Plecarea ta pe calea cea croitã.
Cãci eu ca pãrintesc al tãu prieten
Voi pregãti corabie ºi însumi
Te-oi însoþi la drum. Deci du-te-acasã 390
La peþitori, fã rostul de merinde
ªi-n vase-orânduieºte-þi-le toate.
Ia-n chiupuri vin ºi-n tari burdufuri toarnã
Fãinã care-i mana ºi puterea
Bãrbaþilor. Eu strânge-voi din gloatã 395
Ortaci de drum tocmiþi de bunãvoie.
ªi cum în schelã sunt atâtea vase
96 ODUSSEAIS. B ODISEEA. CÂNTUL II
t£wn mšn toi ™gën ™piÒyomai ¼ tij ¢r…sth,
ðka d' ™fopl…ssantej ™n»somen eÙršŽ pÒntJ.” ìj f£t'
'Aqhna…h, koÚrh DiÒj: oÙd' ¥r' œti d¾n
Thlšmacoj paršmimnen, ™peˆ qeoà œkluen
aÙd»n. bÁ d' ‡menai prÕj dîma, f…lon tetihmšnoj
Ãtor, eáre d' ¥ra mnhstÁraj ™nˆ meg£roisin ˜o‹sin
agaj ¢niemšnouj si£louj q' eÛontaj ™n aÙlÍ.
'Ant…nooj d' „qÝj gel£saj k…e Thlem£coio:
œn t' ¥ra oƒ fà ceirˆ œpoj t' œfat' œk t' ÑnÒmaze:
„Thlšmac' ØyagÒrh, mšnoj ¥scete, m» t… toi ¥llo
™n st»qessi kakÕn melštw œrgon te œpoj te,
¢ll¦ m£l' ™sqišmen kaˆ pinšmen, æj tÕ p£roj per.
taàta dš toi m£la p£nta teleut»sousin 'Acaio…,
nÁa kaˆ ™xa…touj ™rštaj, †na q©sson †khai
™j PÚlon ºgaqšhn met' ¢gauoà patrÕj ¢kou»n.” tÕn
d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda:
„'Ant…no', oÜ pwj œstin Øperfi£loisi meq' Øm‹n
da…nusqa… t' ¢kšonta kaˆ eÙfra…nesqai ›khlon.
oÙc ¤lij, æj tÕ p£roiqen ™ke…rete poll¦ kaˆ ™sql¦
kt»mat' ™m£, mnhstÁrej, ™gë d' œti n»pioj Ãa;
nàn d' Óte d¾ mšgaj e„m…, kaˆ ¥llwn màqon ¢koÚwn
punq£nomai, kaˆ d» moi ¢šxetai œndoqi qumÒj,
peir»sw, éj k' Ümmi kak¦j ™pˆ kÁraj „»lw, º
PÚlond' ™lqën À aÙtoà tùd' ™nˆ d»mJ.
emi mšn, oÙd' ¡l…h ÐdÕj œssetai ¿n ¢goreÚw,
œmporoj: oÙ g¦r nhÕj ™p»boloj oÙd' ™ret£wn
g…nomai: éj nÚ pou Ümmin ™e…sato kšrdion enai.”
·a, kaˆ ™k ceirÕj ce‹ra sp£sat' 'AntinÒoio
97
ªi vechi ºi noi, voi cãuta-ntre ele
Sã vãd care-i mai bun ºi pregãtindu-l,
400
Noi repede-o pornim pe largul mãrii.”
Aºa-i vorbi Minerva, iar voinicul,
Cum auzi al zânei grai, nu stete,
Ci se grãbi spre-acasã cu mâhnire.
Gãsi pe mândrii peþitori în salã.
Pârleau în curte vieri, jupeau la capre, 405
Iar Antinou ieºi nainte-i vesel,
De mânã-l strânse ºi-ncepu el astfel:
„Mai las-o moale, Telemah bãiete,
ªi nu mai face gurã, nu fi aprig,
Nu-þi pune-n minte vorbã rea, nici lucru, 410
Ci bea ºi ospãteazã ca nainte.
Þi-om pune la-ndemânã noi de toate,
Corabie ºi vâslitori pe-alese,
Ca mai curând s-ajungi la sfântul Pilos,
Sã-ntrebi de luminatul tãu pãrinte.” 415
Iar Telemah lui Antinou rãspunse:
„Dar nu mai pot sã stau cu voi trufaºii
ªi sã petrec în tihnã la ospeþe
ªi tot cu gura-nchisã. Nu vi-i vouã
De-ajuns, o, peþitori , cã-mi risipirãþi 420
Atât-avere dalbã pân-acuma
Cât eu am fost încã un prunc? Dar astãzi,
Când eu sunt mare ºi-nþeleg prea bine
Cuvântul celorlalþi ºi creºte-n mine
425
ªi vlaga ºi priceperea,-am sã caut
Asupra-vã sã fulger moarte-amarã,
Ori plec la Pilos, ori rãmân în þarã.
Pleca-voi în corabie strãinã
ªi tot zadarnic n-o sã-mi fie drumul,
De n-am un vas al meu, de nu-mi daþi oameni 430
C-aºa vã vine vouã mai cu cale.”
Grãind smunci el mâna sa din mâna
Lui Antinou. ªi-n vreme ce de masã
98 ODUSSEAIS. B ODISEEA. CÂNTUL II
·e‹a: mnhstÁrej d dÒmon k£ta da‹ta pšnonto.
oƒ d' ™pelèbeuon kaˆ ™kertÒmeon ™pšessin:
ïde dš tij e‡peske nšwn ØperhnoreÒntwn:
„Ã m£la Thlšmacoj fÒnon ¼min mermhr…zei.
tinaj ™k PÚlou ¥xei ¢mÚntoraj ºmaqÒentoj, À
Ó ge kaˆ Sp£rthqen, ™pe… nÚ per †etai a„nîj: º
kaˆ e„j 'EfÚrhn ™qšlei, p…eiran ¥rouran,
™lqe‹n, Ôfr' œnqen qumofqÒra f£rmak' ™ne…kV,
™n d b£lV krhtÁri kaˆ ¹mšaj p£ntaj ÑlšssV.” ¥lloj d'
aât' e‡peske nšwn ØperhnoreÒntwn:
„t…j d' od', e‡ ke kaˆ aÙtÕj „ën ko…lhj ™pˆ nhÕj
tÁle f…lwn ¢pÒlhtai ¢lèmenoj éj per 'OdusseÚj;
oÛtw ken kaˆ m©llon Ñfšlleien pÒnon ¥mmin:
kt»mata g£r ken p£nta dasa…meqa, o„k…a d' aâte
toÚtou mhtšri do‹men œcein ºd' Ój tij Ñpu…oi.”
ìj f£n: Ð d' ØyÒrofon q£lamon kateb»seto patrÒj,
eÙrÚn, Óqi nhtÕj crusÕj kaˆ calkÕj œkeito
™sq»j t' ™n chlo‹sin ¤lij t' eÙîdej œlaion.
™n d p…qoi o‡noio palaioà ¹dupÒtoio ›stasan,
¥krhton qe‹on potÕn ™ntÕj œcontej, ˜xe…hj
potˆ to‹con ¢rhrÒtej, e‡ pot' 'OdusseÝj o‡kade
nost»seie kaˆ ¥lgea poll¦ mog»saj.
klhŽstaˆ d' œpesan san…dej pukinîj ¢raru‹ai,
dikl…dej: ™n d gun¾ tam…h nÚktaj te kaˆ Ãmar
œsc', ¿ p£nt' ™fÚlasse nÒou poluŽdre…Vsin,
EÙrÚklei', ’Wpoj qug£thr Peishnor…dao.
t¾n tÒte Thlšmacoj prosšfh q£lamÒnde kalšssaj:
99
Se îngrijeau prin casã, peþitorii
Cu vorbe-nfruntãtoare, cu batjocuri 435
Îl împroºcau. ªi-aºa zicea cutare
Din tinerii semeþi: „De bunã seamã
Gândeºte Telemah sã ne omoare.
Deci vrea s-aducã dânsul ajutoare
Din Sparta sau din Pilos nisiposul, 440
Cãci prea de tot se zbate dupã asta.
Ori vrea s-apuce calea spre Efira,
Ca el de-acolo, din mãnoasa þarã
S-aduc-aici otrãvuri pierzãtoare
ªi-n vin sã le strecoare ºi cu ele 445
Pe toþi sã ne rãpuie.” Altul zise:
„Dar cine ºtie dacã el pe mare
Cãlãtorind ºi lãinicind departe
De-ai lui nu va pieri ca ºi Ulise.
ªi ne-ar prii aºa mai bine nouã, 450
Ne-am împãrþi avutu-i tot ºi casa-i
Am da-o mamei lui ºi celui care
I-ar fi bãrbat.” Aºa vorbeau flãcãii,
Iar Telemah se coborî-n celarul
Înalt ºi-ncãpãtor pe unde tata-i 455
Avea grãmezi de aur ºi de-aramã
ªi lãzi cu haine ºi de-ajuns în vase
Ulei mirositor. Steteau-nãuntru
Înºiruite la perete chiupuri
Cu vin curat ºi vechi, o bãuturã 460
Cu gust plãcut, dumnezeiesc, pãstratã
De dragul lui Ulise ca sã beie
Când el acasã s-ar întoarce-odatã
Sleit de-atâtea suferinþi. Celarul
Avea închisã poarta cu canaturi 465
De scânduri groase, þapãn încheiate,
Pe unde zi ºi noapte sta de pazã
ªi-avea de toate grijã chelãriþa,
Bãtrâna cea sfãtoasã Evriclèa.
Pe ea chemând-o, Telemah îi zise: 470
100 ODUSSEAIS. B ODISEEA. CÂNTUL II
„ma‹', ¥ge d» moi onon ™n ¢mfiforeàsin ¥fusson
¹dÚn, Ótij met¦ tÕn larètatoj, Ön sÝ ful£sseij, ke‹non
юomšnh tÕn k£mmoron, e‡ poqen œlqoi
diogen¾j 'OduseÝj q£naton kaˆ kÁraj ¢lÚxaj.
dèdeka d' œmplhson kaˆ pèmasin ¥rson ¤pantaj.
™n dš moi ¥lfita ceàon ™ãrrafšessi doro‹sin:
e‡kosi d' œstw mštra mulhf£tou ¢lf…tou ¢ktÁj.
aÙt¾ d' o‡h ‡sqi: t¦ d' ¡qrÒa p£nta tetÚcqw:
˜spšrioj g¦r ™gën aƒr»somai, ÐppÒte ken d¾
m»thr e„j Øperù' ¢nabÍ ko…tou te mšdhtai:
emi g¦r ™j Sp£rthn te kaˆ ™j PÚlon ºmaqÒenta,
nÒston peusÒmenoj patrÕj f…lou, ½n pou ¢koÚsw.” ìj
f£to, kèkusen d f…lh trofÕj EÙrÚkleia,
ka… ·' Ñlofuromšnh œpea pterÒenta proshÚda:
„t…pte dš toi, f…le tšknon, ™nˆ fresˆ toàto nÒhma
œpleto; pÍ d' ™qšleij „šnai poll¾n ™pˆ ga‹an
moànoj ™ën ¢gaphtÒj; Ð d' êleto thlÒqi p£trhj
diogen¾j 'OduseÝj ¢llognètJ ™nˆ d»mJ.
oƒ dš toi aÙt…k' „Ònti kak¦ fr£ssontai Ñp…ssw, éj
ke dÒlJ fq…Vj, t£de d' aÙtoˆ p£nta d£swntai. ¢ll¦
mšn' aâq' ™pˆ so‹si kaq»menoj: oÙdš t… se cr¾
pÒnton ™p' ¢trÚgeton kak¦ p£scein oÙd' ¢l£lhsqai.”
t¾n d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda:
„q£rsei, ma‹', ™peˆ oÜ toi ¥neu qeoà ¼de ge boul».
¢ll' Ômoson m¾ mhtrˆ f…lV t£de muq»sasqai, pr…n
g' Ót' ¨n ˜ndek£th te duwdek£th te gšnhtai,
101
„Mãicuþã, hai ºi scoate-mi în ulcioare
Din vinul cel mai bun pãstrat de tine,
Gândind cã poate va veni vrodatã
Nenorocitul, vrednicul meu tatã,
De va putea sã scape de la moarte. 475
Vreo douãsprezece umple-mi ºi cu dopuri
Astupã-le vârtos ºi în burdufuri
Cusute bine toarnã tu fãinã
La moarã mãcinatã ºi sã fie
De douãzeci mãsuri fãina toatã. 480
Tu singurã sã ºtii de treaba asta.
Sã fie strânse toate la o parte,
Cãci eu de-acolo le ridic disearã
Când mama în iatac o sã se suie
ªi are sã se culce. Eu plec mâne 485
La Sparta ºi la Pilos nisiposul
Sã-ntreb de tata, s-aflu dacã vine.”
Aºa-i vorbi, iar maica Evriclèa
De groazã prinse-a se boci ºi astfel,
Cu jale tânguindu-se, -i rãspunse: 490
„Cum te-ai gândit, tu, fãtul meu, la asta?
ªi unde vrei sã mergi în largul lumii,
Tu singur, fiu iubit? Mãritu-þi tatã
Pieri-n strãinãtate depãrtatã.
ªi cum te-i duce,-ndatã peþitorii 495
Din urmã vor pândi sã te omoare
Cu vicleºug ºi-or împãrþi-ndesine
Întreagã-averea ta. Rãmâi tu darã
ªi bucurã-te-n pace de-ale tale.
Nu trebuie sã suferi tu necazuri 500
Nemernicind pe marea cea pustie.”
Dar socotitul Telemah îi zise:
„N-ai grijã, maicã, nu voi face asta
De capul meu, un zeu îmi dete sfatul.
Ci jurã-te cã nu vei spune mamei 505
Nainte de vreo unsprezece zile
ªi chiar mai bine pânã ce n-aude
102 ODUSSEAIS. B ODISEEA. CÂNTUL II
À aÙt¾n poqšsai kaˆ ¢formhqšntoj ¢koàsai, æj
¨n m¾ kla…ousa kat¦ crÒa kalÕn „£ptV.”
ìj ¥r' œfh, grhåj d qeîn mšgan Órkon ¢pèmnu.
aÙt¦r ™pe… ·' Ômosšn te teleÚthsšn te tÕn Órkon,
aÙt…k' œpeit£ oƒ onon ™n ¢mfiforeàsin ¥fussen,
™n dš oƒ ¥lfita ceàen ™ãrrafšessi doro‹si: Thlšmacoj
d' ™j dèmat' „ën mnhstÁrsin Ðm…lei.
œnq' aât' ¥ll' ™nÒhse qe¦ glaukîpij 'Aq»nh:
Thlem£cJ e„ku‹a kat¦ ptÒlin õceto p£ntV, ka…
·a ˜k£stJ fwtˆ paristamšnh f£to màqon,
˜sper…ouj d' ™pˆ nÁa qo¾n ¢gšresqai ¢nègei. ¹ d'
aâte Fron…oio No»mona fa…dimon uƒÕn Étee
nÁa qo»n: Ð dš oƒ prÒfrwn Øpšdekto.
dÚsetÒ t' ºšlioj skiÒwntÒ te p©sai ¢guia…: kaˆ
tÒte nÁa qo¾n ¤lad' e‡ruse, p£nta d' ™n aÙtÍ
Ópl' ™t…qei, t£ te nÁej ™ässelmoi foršousi.
stÁse d' ™p' ™scatiÍ limšnoj, perˆ d' ™sqloˆ ˜ta‹roi
¡qrÒoi ºgeršqonto: qe¦ d' êtrunen ›kaston.
œnq' aât' ¥ll' ™nÒhse qe¦ glaukîpij 'Aq»nh:
bÁ ·' ‡menai prÕj dèmat' 'OdussÁoj qe…oio:
œnqa mnhst»ressin ™pˆ glukÝn Ûpnon œceue, pl£ze
d p…nontaj, ceirîn d' œkballe kÚpella. oƒ d'
eÛdein êrnunto kat¦ ptÒlin, oÙd' ¥r' œti d¾n e†at',
™pe… sfisin Ûpnoj ™pˆ blef£roisin œpipten.
aÙt¦r Thlšmacon prosšfh glaukîpij 'Aq»nh
™kprokalessamšnh meg£rwn ™Ý naietaÒntwn,
Mšntori e„domšnh ºmn dšmaj ºd kaˆ aÙd»n:
„Thlšmac', ½dh mšn toi ™ãkn»midej ˜ta‹roi
103
Cã eu sunt dus ºi n-o apucã jalea,
Ca nu cumva de plâns sã-ºi strice faþa.”
510
Aºa el zise, iar bãtrâna face
Un straºnic jurãmânt cã nu-l va spune.
ªi dupã ce se jurã pe toþi zeii,
Ea scoate în ulcioare vin ºi toarnã
Fãinã în cusutele burdufuri.
Iar Telemah apoi se-ntoarce-n salã, 515
S-amestecã-ntre peþitori. Într-asta
La altceva se mai gândi Minerva:
Asemenea lui Telemah la faþã
Schimbându-se, ea colinda oraºul,
Oprea pe oameni ºi le da de ºtire 520
ªi-i îndemna spre searã sã s-adune
La vasul iute-plutitor, pe care
De la feciorul falnic al lui Froniu,
De la Noèmon îl ceru, ºi dânsul
Cu drag îl jurui. Iar mai în urmã, 525
Când soarele-asfinþise ºi amurgul
Întunecase drumurile toate,
Împinse atunci corabia pe mare
ªi-o pregãti cu feluri de dichisuri
Purtate de un vas ºi pe la capul 530
Limanului o-nþepeni, ºi-ntr-însul
Corãbieri se strânserã-mpreunã,
Iar zâna-nsufleþi pe fiecare.
Atunci ºi alta mai fãcu Minerva:
Se furiºã în casa lui Ulise 535
La peþitori, le picurã pe gene
Somn dulce-ademenindu-i, când beau vinul
ªi cupele luându-le din mânã.
Deci ei plecarã prin oraº sã doarmã,
Cãdeau de somn ºi nu mai stau la masã. 540
Apoi Minerva cea cu ochi albaºtri,
Din nou la chip ºi-n glas leitã Mentor,
Pofti pe Telemah afarã-n faþa
Palatului: „Voinice,-i zise, iatã
104 ODUSSEAIS. B ODISEEA. CÂNTUL II
e†at' ™p»retmoi, t¾n s¾n potidšgmenoi Ðrm»n:
¢ll' ‡omen, m¾ dhq¦ diatr…bwmen Ðdo‹o.”
ìj ¥ra fwn»sas' ¹g»sato Pall¦j 'Aq»nh karpal…mwj: Ð d'
œpeita met' ‡cnia ba‹ne qeo‹o. [aÙt¦r ™pe… ·'
™pˆ nÁa kat»luqon ºd q£lassan,] eáron œpeit'
™pˆ qinˆ k£rh komÒwntaj ˜ta…rouj. to‹si d kaˆ
metšeif' ƒer¾ Šj Thlem£coio:
„deàte, f…loi, ½Ža ferèmeqa: p£nta g¦r ½dh ¡qrÒ' ™nˆ
meg£rJ: m»thr d' ™m¾ oÜ ti pšpustai, oÙd' ¥llai
dmJa…, m…a d' o‡h màqon ¥kousen.” ìj ¥ra
fwn»saj ¹g»sato, toˆ d' ¤m' ›ponto.
oƒ d' ¥ra p£nta fšrontej ™ãssšlmJ ™nˆ nh
k£tqesan, æj ™kšleusen 'OdussÁoj f…loj uƒÒj. ¨n d'
¥ra Thlšmacoj nhÕj ba‹n', Ãrce d' 'Aq»nh, nh d'
™nˆ prumnÍ kat' ¥r' ›zeto: ¥gci d' ¥r' aÙtÁj ›zeto
Thlšmacoj. toˆ d prumn»si' œlusan,
¨n d kaˆ aÙtoˆ b£ntej ™pˆ klh‹si kaq‹zon.
to‹sin d' ‡kmenon oâron †ei glaukîpij 'Aq»nh,
¢kraÁ zšfuron, kel£dont' ™pˆ o‡nopa pÒnton.
Thlšmacoj d' ˜t£roisin ™potrÚnwn ™kšleusen
Óplwn ¤ptesqai: toˆ d' ÑtrÚnontoj ¥kousan.
ƒstÕn d' e„l£tinon ko…lhj œntosqe mesÒdmhj
stÁsan ¢e…rantej, kat¦ d protÒnoisin œdhsan, ›lkon d'
ƒst…a leuk¦ ™ãstršptoisi boeàsin. œmprhsen d'
¥nemoj mšson ƒst…on, ¢mfˆ d kàma ste…rV
porfÚreon meg£l' ‡ace nhÕj „oÚshj:
[¹ d' œqeen kat¦ kàma diapr»ssousa kšleuqon.]
dhs£menoi d' ¥ra Ópla qo¾n ¢n¦ nÁa mšlainan
105
Stau gata-acuma soþii tãi la vâsle, 545
Aºteaptã sã porniþi. Deci haidem iute,
Sã nu mai zãbovim cãlãtoria.”
Aºa vorbi ºi grabnicã zeiþa
Porni nainte, el mergea în urmã.
Iar când spre vas se coborau la mare 550
Pe prund, gãsirã-acolo pe tovarãºi
Cu plete lungi. ªi Telemah le zise:
„Haidem, fârtaþi, merindele s-aducem,
Cãci ele stau grãmadã strânse-acasã.
555
Nimic nu ºtie mama de plecare,
Nici roabele, afarã doar de una.”
Aºa grãi ºi el purcese-ntâiul,
Iar ei din urmã. Toate le cãrarã
ªi-n vasul plutitor le-adãpostirã
Cum poruncise fiul lui Ulise. 560
El se sui la urmã-n vas, Minerva
Naintea lui ºezu pe dupã cârma
Corãbiei ºi Telemah alãturi.
Corãbierii dezlegarã vasul,
Apoi intrarã ºi pe bãnci ºezurã. 565
Minerva le stârni un vânt prielnic,
Munteanul ce pe-ntunecata mare
Sufla ºi ºuiera cu-nverºunare.
Iar Telemah, zorind pe-ai lui tovarãºi,
Le-orândui sã puie-acum dichisul; 570
Ei ascultau de vorba lui ºi-ndatã
Catargul cel de brad îl ridicarã
ªi-l împlântarã-n grinda cea scobitã
ªi bine-l arcãnirã-n douã laturi
575
ªi-ntinserã pe el vintrele albe
Cu bine rãsucitele curele.
Iar pânza se umfla, de vânt bãtutã,
ªi valu-ntunecat vuia în jurul
Grindeiului corãbiei pornite;
580
Ea alerga ºi drum tãia pe ape.
Iar când aºa ei puserã dichisul
106 ODUSSEAIS. B ODISEEA. CÂNTUL II 107

st»santo krhtÁraj ™pistefšaj o‡noio, le‹bon Corãbiei lor repezi ºi smolite,

d' ¢qan£toisi qeo‹s' a„eigenštVsin,
™k p£ntwn d m£lista DiÕj glaukèpidi koÚrV.
pannuc…h mšn ·' ¼ ge kaˆ ºî pe‹re kšleuqon.
Turnarã vin ºi cu ulcioare pline
Fãcurã paos zeilor cei pururi
ªi mai ales Minervei cea cu ochii 585 Strãlucitori. Iar zâna peste
noapte ªi pânã-n zori cãlãtori cu dânºii.
 ODUSSEIAS G
'Hšlioj d' ¢nÒrouse, lipën perikallša l…mnhn,
oÙranÕn ™j polÚcalkon, †n' ¢qan£toisi fae…noi
kaˆ qnhto‹si broto‹sin ™pˆ ze…dwron ¥rouran:
oƒ d PÚlon, NhlÁoj ™ãkt…menon ptol…eqron,
Œxon: toˆ d' ™pˆ qinˆ qal£sshj ƒer¦ ·šzon, taÚrouj
pammšlanaj, ™nos…cqoni kuanoca…tV. ™nnša
d' ›drai œsan, penthkÒsioi d' ™n ˜k£stV e†ato,
kaˆ proÜconto ˜k£stoqi ™nnša taÚrouj.
eâq' oƒ spl£gcna p£santo, qeù d' ™pˆ mhr…' œkhan,
oƒ d' „qÝj kat£gonto „d' ƒst…a nhÕj ™shj
ste‹lan ¢e…rantej, t¾n d' érmisan, ™k d' œban aÙto…:
™k d' ¥ra Thlšmacoj nhÕj ba‹n', Ãrce d' 'Aq»nh.
tÕn protšrh prosšeipe qe¦ glaukîpij 'Aq»nh: „Thlšmac',
oÙ mšn se cr¾ œt' a„doàj oÙd' ºbaiÒn:
toÜneka g¦r kaˆ pÒnton ™pšplwj, Ôfra pÚqhai
patrÒj, Ópou kÚqe ga‹a kaˆ Ón tina pÒtmon ™pšspen.
¢ll' ¥ge nàn „qÝj k…e Nšstoroj ƒppod£moio: e‡domen
¼n tina mÁtin ™nˆ st»qessi kškeuqe. [l…ssesqai dš min
aÙtÒn, Ópwj nhmertša e‡pV:]
yeàdoj d' oÙk ™ršei: m£la g¦r pepnumšnoj ™st….” t¾n
d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda:
„Mšntor, pîj t' ¥r' ‡w, pîj t' ¨r prosptÚxomai aÙtÒn;
oÙdš t… pw mÚqoisi pepe…rhmai pukino‹sin: a„dëj
d' aâ nšon ¥ndra gera…teron ™xeršesqai.”
Cântul III
Când soarele din strãlucinda mare
Ieºi pe bolta cerului de-aramã
Spre-a lumina pe zei ºi-orice suflare
De pe pãmântul darnic în bucate,
5
Sosirã ei cu vasul lor la Pilos,
A lui Neleu temeinicã cetate.
Pe mal aveau pilenii sãrbãtoare
Cinstind pe-al mãrii zeu albastru-n plete.
Buhai murgani jertfeau pe-a lui altare
În nouã ºezãtori. La fiecare 10
ªedeau bãrbaþii stol câte cinci sute
ªi vite aveau în faþã câte nouã.
Gustau cu toþii fripte mãruntaie
ªi zeului ardeau alese buturi.
Iar cãlãtorii traserã de-a dreptul 15
ªi strânserã vintrelele, -odgonirã
Corabia-n liman, apoi ieºirã,
Minerva-ntâi, iar Telemah din urmã,
ªi ea cu graiul i-apucã nainte:
„Tu, Telemah, sã n-ai acum sfialã 20
Cât de puþin. De-aceea doar pe mare
Cãlãtoriºi, ca tu sã-ntrebi de tata,
Ce soart-avu ºi ce pãmânt l-ascunse.
Sã mergi întins la cãlãreþul Nestor,
Ca sã vedem ce-o fi ºtiind de dânsul. 25
Tu roagã-te de el sã-þi spuie verde,
Doar nu te va minþi, cã-i prea cuminte.”
Iar chibzuitul Telemah rãspunde:
„Dar cum sã merg ºi sã mã port cu dânsul?
30
La grai cu rost nu sunt deprins, o, Mentor,
Ruºine-i ca un tânãr sã întrebe
Pe un bãtrân.” Dar zâna-aºa-l învaþã:
110 ODUSSEAIS. G ODISEEA. CÂNTUL III
tÕn d' aâte prosšeipe qe¦ glaukîpij 'Aq»nh:
„Thlšmac', ¥lla mn aÙtÕj ™nˆ fresˆ sÍsi no»seij,
¥lla d kaˆ da…mwn Øpoq»setai: oÙ g¦r яw
oÜ se qeîn ¢škhti genšsqai te trafšmen te.”
ìj ¥ra fwn»sas' ¹g»sato Pall¦j 'Aq»nh
karpal…mwj: Ð d' œpeita met' ‡cnia ba‹ne qeo‹o.
Œxon d' ™j Pul…wn ¢ndrîn ¥gur…n te kaˆ ›draj,
œnq' ¥ra Nšstwr Âsto sÝn uƒ£sin, ¢mfˆ d' ˜ta‹roi
da‹t' ™ntunÒmenoi krša t' êptwn ¥lla t' œpeiron. oƒ
d' æj oân xe…nouj ‡don, ¡qrÒoi Ãlqon ¤pantej,
cers…n t' ºsp£zonto kaˆ ˜dri£asqai ¥nwgon. prîtoj
Nestor…dhj Peis…stratoj ™ggÚqen ™lqën
¢mfotšrwn ›le ce‹ra kaˆ †drusen par¦ daitˆ kèesin
™n malako‹sin, ™pˆ yam£qois' ¡l…Vsi, p£r te
kasign»tJ Qrasum»deŽ kaˆ patšri ú.
dîke d' ¥ra spl£gcnwn mo…raj, ™n d' onon œceue
cruse…J dšpaŽ: deidiskÒmenoj d proshÚda
Pall£d' 'Aqhna…hn, koÚrhn DiÕj a„giÒcoio:
„eÜceo nàn, ð xe‹ne, Poseid£wni ¥nakti:
toà g¦r kaˆ da…thj ºnt»sate deàro molÒntej.
aÙt¦r ™p¾n spe…sVj te kaˆ eÜxeai, ¿ qšmij ™st…,
dÕj kaˆ toÚtJ œpeita dšpaj melihdšoj o‡nou
spe‹sai, ™peˆ kaˆ toàton яomai ¢qan£toisin
eÜcesqai: p£ntej d qeîn catšous' ¥nqrwpoi.
¢ll¦ neèterÒj ™stin, Ðmhlik…h d' ™moˆ aÙtù:
toÜneka soˆ protšrJ dèsw crÚseion ¥leison.”
ìj e„pën ™n cersˆ t…qei dšpaj ¹dšoj o‡nou:
ca‹re d' 'Aqhna…h pepnumšnJ ¢ndrˆ dika…J,
111
„La unele o sã te-ajute mintea,
La altele vrun zeu, cãci nu-mi închipui
35
Cã te-ai nãscut ºi ai crescut pe lume
Neocrotit de zei”. Aºa vorbindu-i,
Porni nainte repede Minerva,
Iar el pãºi pe urmele zeiþei.
Sosirã ei în toiul sãrbãtorii
Pilenilor, pe unde sta moº Nestor 40
Cu fiii lui. Tovarãºii alãturi
Ospãþul pregãteau, frigeau la cãrnuri
ªi în frigãri înfeliau o parte.
Dar cum vãzurã pe strãini, grãmadã
Venirã toþi, îi strânserã de mânã, 45
ªi-i îmbiarã-n rând cu ei sã ºadã.
Întâi dar Pisistrat Nestorianul
S-apropie ºi pe-amândoi de mânã
Cu drag luându-i, i-aºezã la praznic
Pe blãnuri moi peste prundiºul mãrii, 50
Pe-aproape de-a lui frate Trasimede,
De tatãl lui. Le împãrþi fripturã,
ªi vin turnã într-un potir de aur.
Direse-apoi potirul spre Minerva
ªi zise-aºa: „Închin-acum, strãine, 55
Stãpânitorului Neptun, cãci tocmai
La praznicul acestui zeu venirãþi.
Închinã-te ºi-ureazã cum e data
ªi-ntinde apoi ºi soþului paharul
Cu vin mieros; s-o fi-nchinând ºi dânsul 60
La zei, de care toþi avem nevoie.
El e mai mic, de-o seamã-ar fi cu mine,
De-aceea-ntâi þi-l dau potirul þie.”
Aºa vorbi, ºi i-a-nmânat paharul.
Se bucurã Minerva de purtarea-i 65
Cuminte ºi la locul ei, cã-i dete
112 ODUSSEAIS. G ODISEEA. CÂNTUL III
oÛneka oŒ protšrV dîke crÚseion ¥leison:
aÙt…ka d' eÜceto poll¦ Poseid£wni ¥nakti:
„klàqi, Pose…daon gai»oce, mhd meg»rVj ¹m‹n
eÙcomšnoisi teleutÁsai t£de œrga. Nšstori mn
prètista kaˆ uƒ£si kàdoj Ôpaze, aÙt¦r œpeit'
¥lloisi d…dou car…essan ¢moib¾n sÚmpasin
Pul…oisin ¢gakleitÁj ˜katÒmbhj.
dÕj d' œti Thlšmacon kaˆ ™m pr»xanta nšesqai,
oÛneka deàr' ƒkÒmesqa qoÍ sÝn nh mela…nV.”
ìj ¥r' œpeit' ºr©to kaˆ aÙt¾ p£nta teleÚta.
dîke d Thlem£cJ kalÕn dšpaj ¢mfikÚpellon: ìj
d' aÜtwj ºr©to 'OdussÁoj f…loj uƒÒj.
oƒ d' ™peˆ êpthsan krš' Øpšrtera kaˆ ™rÚsanto,
mo…raj dass£menoi da…nunt' ™rikudša da‹ta.
aÙt¦r ™peˆ pÒsioj kaˆ ™dhtÚoj ™x œron ›nto,
to‹s' ¥ra mÚqwn Ãrce Ger»nioj ƒppÒta Nšstwr:
„nàn d¾ k£lliÒn ™sti metallÁsai kaˆ ™ršsqai
xe…nouj, o† tinšj e„sin, ™peˆ t£rphsan ™dwdÁj. ð
xe‹noi, t…nej ™stš; pÒqen ple‹q' Øgr¦ kšleuqa;
½ ti kat¦ prÁxin à mayid…wj ¢l£lhsqe
oŒ£ te lhŽstÁrej Øpeˆr ¤la, to… t' ¢lÒwntai yuc¦j
parqšmenoi, kakÕn ¢llodapo‹si fšrontej;”
tÕn d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda,
qars»saj: aÙt¾ g¦r ™nˆ fresˆ q£rsoj 'Aq»nh qÁc',
†na min perˆ patrÕj ¢poicomšnoio œroito, [ºd' †na
min klšoj ™sqlÕn ™n ¢nqrèpoisin œcVsin:]
„ð Nšstor NhlhŽ£dh, mšga kàdoj 'Acaiîn,
e‡reai ÐppÒqen e„mšn: ™gë dš kš toi katalšxw.
113
Chiar ei întâi potirul cel de aur,
ªi-ndatã pe Neptun rugà fierbinte:
„Ascultã-mã, Neptun, zguduitorul
Pãmântului, ºi nu te pune-n poarã 70
Cu noi cei rugãtori la-ndeplinirea
Urãrilor. Dar mai întâi de toate
Pe Nestor ºi pe fiii lui mãreºte-i
ªi pentru marea sãrbãtoare-a jertfei
Frumos pe toþi pilenii rãsplãteºte-i. 75
ªi fã ca Telemah, când ne-om întoarce,
Sã fi-mplinit chemarea pentru care
Venirãm pe corabia cea iute.”
Aºa urà ºi-ndeplinea ea însãºi;
Dãdu apoi lui Telemah potirul 80
Frumos îngemãnat, cu care dânsul
De-asemenea-nchinã dumnezeirii.
Pilenii rumenirã carnea toatã,
O traserã din foc, o împãrþirã
ªi s-apucarã de slãvitul praznic. 85
Iar când de-ajuns mâncarã ºi bãurã,
Deschise vorba cãlãreþul Nestor:
„Mai bine acum când toþi se sãturarã,
Sã întrebãm noi cine sunt strãinii.
Voi, oaspeþi, cine sunteþi ºi de unde 90
Cãlãtoriþi pe-al apei drum? Cu treabã
Veniþi la noi sau hoinãriþi pe mare
Ca lotri care umblã în poghiazuri
ªi-ºi pun viaþa pustiind pe alþii?”
Iar chibzuitul Telemah rãspunse 95
Cutezãtor, cã-l sprijini Minerva
Sã-ntrebe despre dusul lui pãrinte.
ªi nume bun sã-ºi capete-ntre oameni.
ªi zise-aºa: „Tu, Nestor Neleiene,
Mândria mare-a neamului ahaic, 100
Mã-ntrebi cine suntem; eu þi-o voi spune.
114 ODUSSEAIS. G ODISEEA. CÂNTUL III
¹me‹j ™x 'Iq£khj `Uponhou e„l»louqmen:
prÁxij d' ¼d' „d…h, oÙ d»mioj, ¿n ¢goreÚw.
patrÕj ™moà klšoj eÙrÝ metšrcomai, ½n pou ¢koÚsw,
d…ou 'OdussÁoj talas…fronoj, Ón potš fasi
sÝn soˆ marn£menon Trèwn pÒlin ™xalap£xai.
¥llouj mn g¦r p£ntaj, Ósoi Trwsˆn polšmizon,
peuqÒmeq', Âci ›kastoj ¢pèleto lugrù ÑlšqrJ:
ke…nou d' aâ kaˆ Ôleqron ¢peuqša qÁke Kron…wn.
oÙ g£r tij dÚnatai s£fa e„pšmen ÐppÒq' Ôlwlen,
e‡ q' Ó g' ™p' ºpe…rou d£mh ¢ndr£si dusmenšessin, e‡
te kaˆ ™n pel£gei met¦ kÚmasin 'Amfitr…thj. toÜneka
nàn t¦ s¦ goÚnaq' ƒk£nomai, a‡ k' ™qšlVsqa ke…nou
lugrÕn Ôleqron ™nispe‹n, e‡ pou Ôpwpaj Ñfqalmo‹si
teo‹sin, À ¥llou màqon ¥kousaj
plazomšnou: perˆ g£r min юzurÕn tške m»thr: mhdš t…
m' a„dÒmenoj meil…sseo mhd' ™lea…rwn, ¢ll' eâ
moi kat£lexon Ópwj ½nthsaj ÑpwpÁj.
l…ssomai, e‡ potš to… ti pat¾r ™mÒj, ™sqlÕj
'OdusseÚj, À œpoj ºš ti œrgon Øpost¦j ™xetšlesse
d»mJ œni Trèwn, Óqi p£scete p»mat' 'Acaio…: tîn nàn
moi mnÁsai, ka… moi nhmertj ™n…spej.”
tÕn d' ºme…bet' œpeita Ger»nioj ƒppÒta Nšstwr:
„ð f…l', ™pe… m' œmnhsaj юzÚoj, ¿n ™n ™ke…nJ
d»mJ ¢nštlhmen mšnoj ¥scetoi uŒej 'Acaiîn,
ºmn Ósa xÝn nhusˆn ™p' ºeroeidša pÒnton
plazÒmenoi kat¦ lhd', ÓpV ¥rxeien 'AcilleÚj,
ºd' Ósa kaˆ perˆ ¥stu mšga Pri£moio ¥naktoj
115
Venirãm din Itaca de sub Neion
ªi nu e vorba de vro treab-a obºtii,
Ci de nevoia casei mele. Umblu
Sã aflu ºtiri despre vestitu-mi tatã, 105
Ulise multpãþitul, despre care
Se zice cã-n rãzboi, de tine alãturi,
Luase Troia. Despre toþi vitejii
Ceilalþi care luptarã cu troienii,
Din auzite ºtim unde-ºi aflarã 110
O moarte-amarã. Numai el de Joe
Menit a fost necunoscut sã piarã.
Nu poate apriat sã spuie nimeni
Unde-a murit. L-or fi rãpus pe dânsul
Duºmanii pe uscat, sau chiar pe mare 115
O fi-nghiþit de undele Amfitritei.
De-aceea vin ºi-þi cad eu la picioare
Sã-mi spui ce ºtii de jalnica-i sfârºire,
De s-a-ntâmplat s-o vezi cumva cu ochii.
Ori auzit-ai povestind-o altul 120
Rãtãcitor cu el, cãci n-a fost nimeni
Nãscut pe lume mai de plâns ca dânsul.
Sã nu mã cruþi de milã sau ruºine,
Ci spune-aievea ce-ai vãzut ca martor.
Eu rogu-te, de þi-a fãcut vrun bine 125
Vorbind sau fãptuind viteazu-mi tatã
ªi s-a þinut aºa de vorba-i datã
Odinioarã-n Troia când nevoia
Vã copleºea pe toþi aheii – adu-þi
Aminte acum ºi spune-mi adevãrul.” 130
Iar cãlãreþul Nestor îi rãspunde:
„Iubitul meu, tu-mi pomeneºti de greul
ªi caznele ce-avurãm noi aheii,
Amarnici luptãtori, în þar-aceea.
Vai, câte-am pãtimit pe murga mare 135
Când rãtãceam pe vase dupã pradã
Mânaþi fiind de-Ahile, câte iarã
Prin harþele din jur de sub cetatea
116 ODUSSEAIS. G ODISEEA. CÂNTUL III
marn£meq': œnqa d' œpeita katšktaqen Óssoi ¥ristoi:
œnqa mn A‡aj ke‹tai ¢r»Žoj, œnqa d' 'AcilleÚj,
œnqa d P£trokloj, qeÒfin m»stwr ¢t£lantoj, œnqa d'
™mÕj f…loj uƒÒj, ¤ma kraterÕj kaˆ ¢tarb»j, 'Ant…
locoj, perˆ mn qe…ein tacÝj ºd macht»j: ¥lla te pÒll'
™pˆ to‹j p£qomen kak£: t…j ken ™ke‹na p£nta ge
muq»saito kataqnhtîn ¢nqrèpwn;
oÙd' e„ pent£etšj ge kaˆ ˜x£etej param…mnwn
™xeršoij, Ósa ke‹qi p£qon kak¦ d‹oi 'Acaio…: pr…
n ken ¢nihqeˆj s¾n patr…da ga‹an †koio. e„n£etej
g£r sfin kak¦ ·£ptomen ¢mfišpontej panto…oisi
dÒloisi, mÒgij d' ™tšlesse Kron…wn.
œnq' oÜ t…j pote mÁtin Ðmoiwq»menai ¥nthn ½qel',
™peˆ m£la pollÕn ™n…ka d‹oj 'OdusseÝj panto…
oisi dÒloisi, pat¾r teÒj, e„ ™teÒn ge ke…nou
œkgonÒj ™ssi: sšbaj m' œcei e„sorÒwnta. Ã toi g¦r
màqo… ge ™oikÒtej, oÙdš ke fa…hj
¥ndra neèteron ïde ™oikÒta muq»sasqai. œnq' Ã
toi eŒoj mn ™gë kaˆ d‹oj 'OdusseÝj oÜte pot'
e„n ¢gorÍ d…c' ™b£zomen oÜt' ™nˆ boulÍ, ¢ll'
›na qumÕn œconte nÒJ kaˆ ™p…froni boulÍ
frazÒmeq' 'Arge…oisin Ópwj Ôc' ¥rista gšnoito.
aÙt¦r ™peˆ Pri£moio pÒlin diepšrsamen a„p»n, [bÁmen
d' ™n n»essi, qeÕj d' ™kšdassen 'AcaioÚj,] kaˆ tÒte
d¾ ZeÝj lugrÕn ™nˆ fresˆ m»deto nÒston
117
Cea mare-a craiului Priam, pe unde
Cãzurã-apoi vitejii cei de frunte! 140
Acolo zace Aias cel rãzboinic,
ªi-Ahile, ºi Patroclu cel de-o seamã
Cu zeii de ºoiman. Acolo zace
ªi Antiloh, voinicul ºi alesul
145
Fecior al meu, neîntrecut în arme
ªi-n repejunea lui. ªi alte multe
Pãþirãm noi atunci. Dar cine poate
De-a fir-a-pãr sã le înºire toate?
Sã stai ºi cinci ºi ºase ani de-a rândul
Sã-ntrebi de toate câte suferirã 150
Sãracii cãpitani ahei la Troia,
Cã tot nainte de-a-ncheia povestea
Þi s-ar urî ºi ai pleca în þarã,
Cãci nouã ani într-una fãrã preget
Cercam noi fel ºi chip sã-i dãm de capãt 155
Rãzboiului, ºi Dumnezeu la urmã,
Cu chiu, cu vai, abia ne-a dat izbânda.
Pe vremea-aceea-n tabãrã nici unul
Nu sta sã se mãsoare cu Ulise
În agerimea minþii; pe oricine 160
Grozav îl dovedea cu isteþimea
Mãritul tãu pãrinte, cã pesemne
Eºti fiul lui. Uimit mã uit la tine
Cum dupã vorbã-i semeni. Nici n-ai crede
C-ar semãna un tânãr la vorbire 165
Aºa cu el. Cât a þinut rãzboiul,
Eu ºi Ulise nu ne dezbinarãm
Vreodatã-n adunare ºi la sfatul
Bãtrânilor, ci tot uniþi, cu mintea
170
ªi chibzuirea ne trudeam s-aducem
Oºtirii noastre cel mai mare bine.
Dar când cetatea lui Priam luarãm,
Purceserãm pe mare, însã zeii
Ne-mprãºtiarã ºi ne-a fost întorsul
Nenorocit, ursit aºa de Joe, 175
118 ODUSSEAIS. G ODISEEA. CÂNTUL III
'Arge…ois', ™peˆ oÜ ti no»monej oÙd d…kaioi
p£ntej œsan: tî sfewn polšej kakÕn oton ™pšspon
m»nioj ™x ÑloÁj glaukèpidoj Ñbrimop£trhj,
¼ t' œrin 'AtredVsi met' ¢mfotšroisin œqhke.
të d kalessamšnw ¢gor¾n ™j p£ntaj 'AcaioÚj,
m£y, ¢t¦r oÙ kat¦ kÒsmon, ™j ºšlion katadÚnta, –
oƒ d' Ãlqon o‡nJ bebarhÒtej uŒej 'Acaiîn, –
màqon muqe…sqhn, toà e†neka laÕn ¥geiran.
œnq' Ã toi Menšlaoj ¢nègei p£ntaj 'AcaioÝj nÒstou
mimnÇskesqai ™p' eÙrša nîta qal£sshj: oÙd'
'Agamšmnoni p£mpan ˜»ndane: boÚleto g£r ·a
laÕn ™rukakšein ·šxai q' ƒer¦j ˜katÒmbaj, æj tÕn
'Aqhna…hj deinÕn cÒlon ™xakšsaito, n»pioj,
oÙd tÕ Édh, Ö oÙ pe…sesqai œmellen: oÙ g£r
t' aya qeîn tršpetai nÒoj a„n ™Òntwn. ìj të mn
calepo‹sin ¢meibomšnw ™pšessin
›stasan: oƒ d' ¢nÒrousan ™ãkn»midej 'Acaioˆ
ºcÍ qespes…V, d…ca dš sfisin ¼ndane boul».
nÚkta mn ¢šsamen calep¦ fresˆn Ðrma…nontej
¢ll»lois': ™pˆ g¦r ZeÝj ½rtue pÁma kako‹o: ºîqen
d' oƒ mn nšaj ›lkomen e„j ¤la d‹an
kt»mat£ t' ™ntiqšmesqa baquzènouj te guna‹kaj. ¹m…
seej d' ¥ra laoˆ ™rhtÚonto mšnontej
aâqi par' 'AtredV 'Agamšmnoni, poimšni laîn:
¹m…seej d' ¢nab£ntej ™laÚnomen: aƒ d m£l' ðka
œpleon, ™stÒresen d qeÕj megak»tea pÒnton.
™j Tšnedon d' ™lqÒntej ™ršxamen ƒr¦ qeo‹sin,
119
Cã n-am fost drepþi ºi-ntregi la cap cu toþii.
De-aceea mulþi avurã soartã tristã,
Cã-i urmãri urgia pierzãtoare
A zânei cea cu ochi albaºtri, fiica
Puternicului tatã, care puse 180
La sfadã-atunci pe amândoi Atrizii.
Chemarã ei la sfat pe toþi aheii,
Pe negândite, aºa cum le-abãtuse,
ªi-aheii beþi venirã-n adunare.
Iar ei le-au spus cuvântul pentru care 185
Fu oastea-ntrulocatã. Menelaos
Povãþuia pe-ahei s-apuce calea
Pe largul spate-al mãrii; Agamemnon
Nicicum nu se-nvoia, dorind mai bine
În loc sã þie oastea ca sã-nchine 190
Jertfiri de-o sutã de juncani, s-aline
Mânia cea urgelnic-a Minervei.
Dar nu ºtia cã n-avea el s-o-mbune
Nesocotitul; nu aºa de iute
Se mutã gândul zeilor. ªi astfel 195
Rãmase pe a lor ºi se ciocnirã
Cu vorbe grele-Atrizii, ºi aheii
Se ridicarã din sobor cu zarvã
De negrãit ºi se-mpãrþirã-n douã.
ªi noaptea învrãjbiþi o petrecurãm, 200
Cã Cel-de-sus ne-a dat rãstriºte mare.
Iar dimineaþa traserãm pe mare
Corãbiile unii ºi-nluntrarãm
Avutul ºi femei frumos încinse.
Cealaltã jumãtate din oºtire, 205
Fiind þinutã-n loc, rãmase-acolo
Pe lângã-Atride Agamemnon craiul.
Iar noi suind în vase-atunci plecarãm
ªi vasele pluteau aºa de iute!
Noianu-ntins un zeu îl netezise. 210
Când noi sosirãm în Tenèdos, dornici
De casa noastrã, zeilor jerfirãm.
120 ODUSSEAIS. G ODISEEA. CÂNTUL III
o‡kade ƒšmenoi: ZeÝj d' oÜ pw m»deto nÒston,
scštlioj, Ój ·' œrin ðrse kak¾n œpi deÚteron aâtij.
oƒ mn ¢postršyantej œban nšaj ¢mfiel…ssaj ¢mf'
'OdusÁa ¥nakta dafrona poikilom»thn,
aâtij ™p' 'AtredV 'Agamšmnoni Ãra fšrontej: aÙt¦r ™gë
sÝn nhusˆn ¢ollšsin, a† moi œponto, feàgon, ™peˆ
g…nwskon, Ö d¾ kak¦ m»deto da…mwn.
feàge d Tudšoj uƒÕj ¢r»Žoj, ðrse d' ˜ta…rouj.
Ñy d d¾ met¦ nîŽ k…e xanqÕj Menšlaoj,
™n LšsbJ d' œkicen dolicÕn plÒon Ðrma…nontaj, À
kaqÚperqe C…oio neo…meqa paipalošsshj, n»sou
œpi Yur…hj, aÙt¾n ™p' ¢ristšr' œcontej, Ã
Øpšnerqe C…oio par' ºnemÒenta M…manta.
Ætšomen d qeÕn fÁnai tšraj: aÙt¦r Ó g' ¼min
de‹xe, kaˆ ºnègei pšlagoj mšson e„j EÜboian
tšmnein, Ôfra t£cista Øpk kakÒthta fÚgoimen.
ðrto d' ™pˆ ligÝj oâroj ¢»menai: aƒ d m£l' ðka
„cquÒenta kšleuqa dišdramon, ™j d GeraistÕn
™nnÚciai kat£gonto: Poseid£wni d taÚrwn
pÒll' ™pˆ mÁr' œqemen, pšlagoj mšga metr»santej.
tštraton Ãmar œhn, Ót' ™n ”ArgeŽ nÁaj ™saj
Tudedew ›taroi Diom»deoj ƒppod£moio
†stasan: aÙt¦r ™gè ge PÚlond' œcon, oÙdš pot'
œsbh oâroj, ™peˆ d¾ prîta qeÕj prošhken ¢Ánai.
ìj Ãlqon, f…le tšknon, ¢peuq»j, oÙdš ti oda
121
Dar încã nu vru Joe sã ne-ntoarcem,
Nemilostivul, ºi aprinse iarã
A certei parã. Dintre noi o parte 215
Sub iscusitul, vrednicul Ulise
Se-ntoarserã napoi cu-a lor corãbii
Spre-a mulþumi pe craiul Agamemnon,
Iar eu, luându-mi stolul meu de vase,
Pornii la drum, simþind cã nu-i a bine. 220
Plecã ºi bãtãiosul Diomede
Zorind pe-ai lui. Târziu în urma noastrã
Plecã ºi el, bãlanul Menelaos,
ªi ne-ntâlni la Lesbos în rãstimpul
Când stam la chibzuri încotro-i mai bine 225
S-o apucãm în lunga noastrã cale:
Mai sus de Chios cel stâncos, de-a dreptul
Spre Psiria ostrovul, ºi pe-acesta
La stânga sã-l avem, ori mai la vale
De Chios sã cotim Mimant vântosul? 230
Ceream de sus un semn sã ni s-arate,
ªi semnul ni se-nvederã ºi spuse
La mijloc sã rãzbatem largul mãrii
De-a dreptul cãtre insula Eubea
Spre-a ne feri mai iute de nãpastã. 235
Porni un vânt ºuierãtor sã sufle
ªi repede mânam pe cãi pescoase
ªi peste noapte la Gerest sosirãm,
ªi lui Neptun jertfirãm multe buturi
De tauri dup-atâta mers pe ape. 240
În ziua cea de-a patra-au fost în Argos
Corãbiile ce vâslirã soþii
Viteazului, de cai domolitorul
Tidide Diomed. Iar eu spre Pilos
Mã îndrumai, cã nu slãbi vreodatã 245
Prielnic-adiere ce-o pornise
De la-nceput un zeu pe-a noastrã cale.
Aºa venii ºi n-auzii nimica,
Tu, fãtul meu; de-aceea nu ºtiu care
122 ODUSSEAIS. G ODISEEA. CÂNTUL III
ke…nwn, o† t' ™s£wqen 'Acaiîn o† t' ¢pÒlonto. Óssa
d' ™nˆ meg£roisi kaq»menoj ¹metšroisi peÚqomai,
¿ qšmij ™st…, da»seai, oÙdš se keÚsw. eâ mn
MurmidÒnaj f£s' ™lqšmen ™gcesimèrouj,
oÞj ¥g' 'AcillÁoj megaqÚmou fa…dimoj uƒÒj, eâ d
filokt»thn, Poi£ntion ¢glaÕn uƒÒn. p£ntaj d'
'IdomeneÝj Kr»thn e„s»gag' ˜ta…rouj,
o‰ fÚgon ™k polšmou, pÒntoj dš oƒ oÜ tin' ¢phÚra.
'Atredhn d kaˆ aÙtoˆ ¢koÚete nÒsfin ™Òntej,
éj t' Ãlq' éj t' A‡gisqoj ™m»sato lugrÕn Ôleqron. ¢ll'
à toi ke‹noj mn ™pismugerîj ¢pšteisen.
æj ¢gaqÕn kaˆ pa‹da katafqimšnoio lipšsqai
¢ndrÒj, ™peˆ kaˆ ke‹noj ™te…sato patrofonÁa,
A‡gisqon dolÒmhtin, Ó oƒ patšra klutÕn œkta.
kaˆ sÚ, f…loj, m£la g£r s' ÐrÒw kalÒn te mšgan te,
¥lkimoj œss', †na t…j se kaˆ ÑyigÒnwn ™å e‡pV.”
tÕn d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda:
„ð Nšstor NhlhŽ£dh, mšga kàdoj 'Acaiîn, kaˆ
l…hn ke‹noj mn ™te…sato, ka… oƒ 'Acaioˆ
o‡sousi klšoj eÙrÝ kaˆ ™ssomšnoisin ¢oid»n. aŠ g¦r
™moˆ toss»nde qeoˆ dÚnamin periqe‹en, te…
sasqai mnhstÁraj Øperbas…hj ¢legeinÁj,
o† tš moi Øbr…zontej ¢t£sqala mhcanÒwntai.
¢ll' oÜ moi toioàton ™pšklwsan qeoˆ Ôlbon,
patr… t' ™mù kaˆ ™mo…: nàn d cr¾ tetl£men œmphj.”
123
Dintre ahei pieri sau mai viazã. 250
Iar tot ce-am auzit, de când mã aflu
În casa mea, poþi ºti-o de la mine.
Þi-oi spune-o drept, aºa cum se cuvine.
Se zice c-a fost cu noroc întorsul
Lãncerilor destoinici, mirmidonii, 255
Mânaþi de fiul cel slãvit ºi falnic
Al marelui, viteazului Ahile.
Asemenea ºi Filoctet, feciorul
Mãreþ al lui Peant. Idomeneus
Napoi ºi-aduse-n Creta oastea toatã 260
Cât a putut scãpa nevãtãmatã,
Cãci nu-nghiþise marea pe nici unul.
Iar despre Agamemnon auzirãþi
ªi voi, mãcar cã locuiþi departe,
Cã el s-a-ntors ºi ce hainã moarte 265
I-a dat Egist vicleanul, care însã
Amar o mai plãti. De-aceea-i bine
Ca omul dupã moarte-un fiu sã lase
Ca sã-l rãzbune, cum a fost Oreste,
Cã el ucise pe omorâtorul 270
Vestitului sãu tatã. Cum se vede,
ªi tu eºti, dragul meu, frumos ºi mare
ªi deci destul de tare, ca urmaºii
De bine sã vorbeascã ºi de tine.”
Chititul Telemah rãspunse: „Nestor, 275
Tu marea fal-a neamului ahaic,
Prea bine-ºi rãzbunã Orest pe dânsul,
Cã n-au sã-l uite niciodatã-aheii
ªi mare slavã-i vor cânta urmaºii.
Sã-mi dea ºi mie-aºa putere zeii 280
Sã mã rãzbun pe peþitorii mamei,
Cã prea mã doare-a lor nelegiuire.
Cum râs de mine-ºi fac ºi pun la cale
Blestemãþii! Dar nu ursirã zeii
Ca astfel de noroc s-am eu ºi tata. 285
Deci trebuie sã mã supun nevoii.”
124 ODUSSEAIS. G ODISEEA. CÂNTUL III
tÕn d' ºme…bet' œpeita Ger»nioj ƒppÒta
Nšstwr: „ð f…l', ™peˆ d¾ taàt£ m' ¢nšmnhsaj kaˆ
œeipej, fasˆ mnhstÁraj sÁj mhtšroj e†neka polloÝj
™n meg£rois' ¢škhti sšqen kak¦ mhcan£asqai. e„pš moi,
º ˜kën Øpod£mnasai, à sš ge laoˆ ™cqa…rous' ¢n¦
dÁmon, ™pispÒmenoi qeoà ÑmfÍ. t…j d' od' e‡ kš
potš sfi b…aj ¢pote…setai ™lqèn,
Ó ge moànoj ™ën À kaˆ sÚmpantej 'Acaio…; 220
e„ g£r s' ìj ™qšloi filšein glaukîpij 'Aq»nh,
æj tÒt' 'OdussÁoj perik»deto kudal…moio d»mJ
œni Trèwn. Óqi p£scomen ¥lge' 'Acaio…: – oÙ
g£r pw ‡don ïde qeoÝj ¢nafand¦ fileàntaj, æj
ke…nJ ¢nafand¦ par…stato Pall¦j 'Aq»nh: –
225 e‡ s' oÛtwj ™qšloi filšein k»doitÒ te qumù, tî
kšn tij ke…nwn ge kaˆ ™klel£qoito g£moio.”
tÕn d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda:
„ð gšron, oÜ pw toàto œpoj telšesqai яw: l…hn g¦r
mšga epej: ¥gh m' œcei. oÙk ¨n ™mo… ge
230 ™lpomšnJ t¦ gšnoit', oÙd' e„ qeoˆ ìj ™qšloien.”
tÕn d' aâte prosšeipe qe¦ glaukîpij 'Aq»nh:
„Thlšmace, po‹Òn se œpoj fÚgen ›rkoj ÑdÒntwn.
·e‹a qeÒj g' ™qšlwn kaˆ thlÒqen ¥ndra saèsai.
boulo…mhn d' ¨n ™gè ge kaˆ ¥lgea poll¦ mog»saj
235 o‡kadš t' ™lqšmenai kaˆ nÒstimon Ãmar „dšsqai,
™lqën ¢polšsqai ™fšstioj, æj 'Agamšmnwn
125
La asta-i zice cãlãreþul Nestor:
„Iubitul meu, dã-mi voie de-o-ntrebare;
Fiindcã mi-aminteºti ºi spui acestea
ªi-aud cã-n ciuda ta la tine-acasã 290
Ca niºte hoþi se poartã peþitorii
Cei mulþi ai mamei tale, spune-mi mie:
Te laºi batjocorit de bunãvoie?
Sau te urãsc locuitorii þãrii
ªi-ascultã spusa vrunui zeu? Dar ce ºtii 295
De nu se-ntoarce tatãl tãu vrodatã
ªi nu le va plãti nemernicia
Sau singur, sau urmat de toþi aheii!
Sã fii tu drag Minervei cea cu ochii
Strãluminoºi, precum a fost Ulise, 300
Slãvitu-þi tatã, de-ngrijea de dânsul
La Troia, þara patimilor noastre,
Cã n-am vãzut þiind pe faþã zeii
Nicicând aºa cum ajuta Minerva
Fãþiº pe tatãl tãu. De-ar vrea tot astfel 305
Sã þie ºi la tine, sã te-ajute,
Cum ºi-ar uita de nuntã peþitorii!”
Iar socotitul Telemah îi zise:
„Eu nu mai cred, mãrite doamne Nestor,
310
Sã vãd de-acum urarea ta-mplinitã,
Cãci prea e mare vorba ce-ai rostit-o;
Ea mã uimeºte. Nu pot sã-mi închipui
Îndeplinirea ei nici dacã zeii
Ar vrea cu dinadins aºa sã fie.”
Grãi Minerva cea cu ochi albaºtri: 315
„Ce vorbã þi-a scãpat din rostul gurii,
Tu, Telemah? Sã vrea un zeu, cã lesne
L-ar izbãvi pe om ºi din departe.
Dar eu aº vrea, chiar dupã multe-amaruri,
Mai bine sã mã-ntorc la mine-n þarã 320
Sã vãd sositã ziua înturnãrii,
Decât sã pier la-ntorsul meu acasã,
Cum a pierit sãrmanul Agamemnon
126 ODUSSEAIS. G ODISEEA. CÂNTUL III
êleq' Øp' A„g…sqoio dÒlJ kaˆ Âj ¢lÒcoio.
¢ll' à toi q£naton mn Ðmo…Žon oÙd qeo… per
kaˆ f…lJ ¢ndrˆ dÚnantai ¢lalkšmen, ÐppÒte ken d¾
mo‹r' Ñlo¾ kaqšlVsi tanhlegšoj qan£toio.”
t¾n d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda:
„Mšntor, mhkšti taàta legèmeqa khdÒmeno… per:
ke…nJ d' oÙkšti nÒstoj ™t»tumoj, ¢ll£ oƒ ½dh
fr£ssant' ¢q£natoi q£naton kaˆ kÁra mšlainan.
nàn d' ™qšlw œpoj ¥llo metallÁsai kaˆ ™ršsqai
Nšstor', ™peˆ per…oide d…kaj ºd frÒnin ¥llwn:
trˆj g¦r d» m…n fasin ¢n£xasqai gšne' ¢ndrîn, éj
tš moi ¢q£natoj „nd£lletai e„sor£asqai.
ð Nšstor NhlhŽ£dh, sÝ d' ¢lhqj ™n…spej:
pîj œqan' 'Atredhj eÙrÝ kre…wn 'Agamšmnwn; poà
Menšlaoj œhn; t…na d' aÙtù m»sat' Ôleqron
A‡gisqoj dolÒmhtij, ™peˆ kt£ne pollÕn ¢re…w; Ã
oÙk ”Argeoj Ãen 'AcaiŽkoà, ¢ll£ pV ¥llV
pl£zet' ™p' ¢nqrèpouj, Ð d qars»saj katšpefne;”
tÕn d' ºme…bet' œpeita Ger»nioj ƒppÒta Nšstwr: „toig¦r
™gè toi, tšknon, ¢lhqša p£nt' ¢goreÚsw. à toi mn
tÒde kaÙtÕj яeai, éj ken ™tÚcqh,
e„ zèont' A‡gisqon ™nˆ meg£roisin œtetmen
'Atredhj Tro…hqen „èn, xanqÕj Menšlaoj:
tî kš oƒ oÙd qanÒnti cut¾n ™pˆ ga‹an œceuan, ¢ll'
¥ra tÒn ge kÚnej te kaˆ o„wnoˆ katšdayan ke…
menon ™n ped…J ˜k¦j ¥steoj, oÙd kš t…j min
klaàsen 'AcaiŽ£dwn: m£la g¦r mšga m»sato œrgon.
127
În cursa lui Egist ºi-a Clitemnestrei,
Soþia lui. Ci-i drept cã nici chiar zeii 325
Nu pot scuti de moartea cea fireascã
Pe cine lor li-i drag, dacã-l doboarã
Neîndurata soartã, mâna morþii.”
Dar socotitul Telemah rãspunse:
„Sã nu vorbim, o, Mentor, despre asta, 330
Deºi ne doare. Nu-i nimica sigur
De-ntorsul lui Ulise. Pân-acuma
Pieirea i-au voit nemuritorii.
Dar voi sã-l mai întreb acum pe Nestor,
Cãci el cu-nþelepciunea ºi dreptatea 335
Întrece pe ceilalþi; împãrãþit-a,
Precum se zice, vârste trei de oameni
ªi-n faþã-mi pare asemenea cu zeii.
O, Nestor Neleiene, spune-mi mie,
Te rog, tot adevãrul. Cum se stinse 340
Al þãrii domn mai mare Agamemnon
ªi unde-i fuse-atuncea Menelaos?
Ce moarte i-a urzit lui Agamemnon
Egist vicleanul, de-a putut rãpune
Pe unul mai bãrbat ca el? Ori poate 345
Din Argosul ahaic Menelaos
Lipsea, cãci el umbla pierdut în lume,
De-a cutezat Egist pe crai s-omoare?”
Iar cãlãreþul Nestor îi rãspunse:
„Þi-oi spune toate, cum au fost aieve, 350
Copilul meu. Þi-nchipui ºi tu singur
Cum s-a-ntâmplat. Sã-l fi gãsit acasã
În viaþã pe Egist venind din Troia
Bãlanul Menelaos, nu þãrâna
L-ar fi acoperit pe el la moarte, 355
Ci câini ºi corbi l-ar fi mâncat pe dânsul,
Zvârlit pe câmp departe de cetate
ªi nu l-ar fi jãlit nici o femeie,
Cãci fapta-i fuse prea nelegiuitã.
Cã-n timp ce noi ne rãzboiam în Troia, 360
128 ODUSSEAIS. G ODISEEA. CÂNTUL III
¹me‹j mn g¦r ke‹qi polšaj telšontej ¢šqlouj
¼meq': Ð d' eÜkhloj mucù ”Argeoj ƒppobÒtoio pÒll'
'Agamemnonšhn ¥locon qšlgesken œpessin. ¹ d'
à toi tÕ prˆn mn ¢na…neto œrgon ¢eikšj, d‹a
Klutaimn»strh: fresˆ g¦r kšcrht' ¢gaqÍsi: p¦r d' ¥r'
œhn kaˆ ¢oidÕj ¢n»r, ú pÒll' ™pštellen
'Atredhj Tro…hnde kiën e‡rusqai ¥koitin.
¢ll' Óte d» min mo‹ra qeîn ™pšdhse damÁnai, d¾
tÒte tÕn mn ¢oidÕn ¥gwn ™j nÁson ™r»mhn
k£llipen o„wno‹sin ›lwr kaˆ kÚrma genšsqai, t¾n d'
™qšlwn ™qšlousan ¢n»gagen Ónde dÒmonde.
poll¦ d mhr…' œkhe qeîn ƒero‹s' ™pˆ bwmo‹j,
poll¦ d' ¢g£lmat' ¢nÁyen, Øf£smat£ te crusÒn te,
™ktelšsaj mšga œrgon, Ö oÜ pote œlpeto qumù.
¹me‹j mn g¦r ¤ma plšomen Tro…hqen „Òntej,
'Atredhj kaˆ ™gè, f…la e„dÒtej ¢ll»loisin:
¢ll' Óte SoÚnion ƒrÕn ¢fikÒmeq', ¥kron 'Aqhnšwn,
œnqa kubern»thn Menel£ou Fo‹boj 'ApÒllwn oŒs'
¢gano‹si bšlessin ™poicÒmenoj katšpefne,
phd£lion met¦ cersˆ qeoÚshj nhÕj œconta, FrÒntin
'Onhtor…dhn, Öj ™ka…nuto fàl' ¢nqrèpwn
nÁa kubernÁsai, ÐpÒte spšrcoien ¥ellai.
ìj Ð mn œnqa katšscet', ™peigÒmenÒj per Ðdo‹o,
Ôfr' ›taron q£ptoi kaˆ ™pˆ ktšrea kter…seien. ¢ll'
Óte d¾ kaˆ ke‹noj „ën ™pˆ o‡nopa pÒnton ™n
nhusˆ glafurÍsi Malei£wn Ôroj a„pÝ
129
El huzurind în fundul þãrii Argos
Cea cu pãºuni de cai, umbla cu vorba
Stãruitor sã-nºele pe soþia
Lui Agamemnon. La-nceput respinse
Mãrita Clitemnestra mârºãvia, 365
Cãci ea era de treabã ºi asupra-i
Veghea un cântãreþ, pe care-Atride,
Plecând la Troia, dinadins îl puse
Sã-i strãjuie nevasta. Dar la urmã,
Când cei-de-sus menirã-a ei cãdere, 370
Atunci Egist pe cântãreþ îl duce
Într-un ostrov pustiu ºi-l lasã-acolo
Spre-a fi mâncat de pasãri rãpitoare.
Apoi voios cã se-nvoi cu dânsa,
O ia cu el acasã. Multe buturi 375
Mai arse pe-ale zeilor altare
ªi închinã la temple multe-odoare
De þesãturi ºi aur; lucru mare,
Neaºteptat de dânsul, isprãvise.
În vremea asta eu cu Menelaos 380
Ca buni prieteni am plecat din Troia
ªi amândoi corãbiam pe mare.
Dar când eram la sfântul Suniu, capul
Þinutului Atenei, iatã Febos,
Cu blândele-i sãgeþi ochind, ucise 385
Pe unul Frontis, fiul lui Onètor,
Cârmaciul lui Atride Menelaos,
Când se þinea cu mânele de cârma
Corãbiei ce alerga pe valuri,
Pe Frontis care-n lume n-avea seamãn 390
La cârmuit de vase pe furtunã.
Se-nlimãni acolo Menelaos,
Cu toatã graba lui, sã-ngroape soþul,
Sã-ºi facã cea din urmã datorie.
Dar când ºi el cãlãtorind pe mare 395
Cu vasele-i în fuga lor ajunse
La muntele cel rãsãrit Malea,
130 ODUSSEAIS. G ODISEEA. CÂNTUL III
Œxe qšwn, tÒte d¾ stuger¾n ÐdÕn eÙrÚopa ZeÝj
™fr£sato, ligšwn d' ¢nšmwn ™p' ¢ãtmšna ceàe
kÚmat£ te trofÒenta pelèria, sa Ôressin.
œnqa diatm»xaj t¦j mn Kr»tV ™pšlassen, Âci
KÚdwnej œnaion 'Iard£nou ¢mfˆ ·šeqra.
œsti dš tij liss¾ a„pe‹£ te e„j ¤la pštrh
™scatiÍ GÒrtunoj ™n ºeroeidšŽ pÒntJ:
œnqa nÒtoj mšga kàma potˆ skaiÕn ·…on çqe‹,
™j FaistÒn, mikrÕj d l…qoj mšga kàm' ¢pošrgei.
aƒ mn ¥r' œnq' Ãlqon, spoudÍ d' ½luxan Ôleqron
¥ndrej, ¢t¦r nÁ£j ge potˆ spil£dessin œaxan kÚmat':
¢t¦r t¦j pšnte nšaj kuanoprwe…rouj A„gÚptJ
™pšlasse fšrwn ¥nemÒj te kaˆ Ûdwr.
ìj Ð mn œnqa polÝn b…oton kaˆ crusÕn ¢ge…rwn
ºl©to xÝn nhusˆ kat' ¢lloqrÒouj ¢nqrèpouj:
tÒfra d taàt' A‡gisqoj ™m»sato o‡koqi lugr£,
kte…naj 'Atredhn, dšdmhto d laÕj Øp' aÙtù.
˜pt£etej d' ½nasse polucrÚsoio Muk»nhj, tù
dš oƒ Ñgdo£tJ kakÕn ½luqe d‹oj 'Oršsthj ¨y
¢p' 'Aqhn£wn, kat¦ d' œktane patrofonÁa,
[A‡gisqon dolÒmhtin, Ó oƒ patšra klutÕn œkta.] Ã
toi Ð tÕn kte…naj da…nu t£fon 'Arge…oisi
mhtrÒj te stugerÁj kaˆ ¢n£lkidoj A„g…sqoio:
aÙtÁmar dš oƒ Ãlqe bo¾n ¢gaqÕj Menšlaoj,
poll¦ kt»mat' ¥gwn, Ósa oƒ nšej ¥cqoj ¥eiran.
kaˆ sÚ, f…loj, m¾ dhq¦ dÒmwn ¥po tÁl' ¢l£lhso,
kt»mat£ te prolipën ¥ndraj t' ™n so‹si dÒmoisin
oÛtw Øperfi£louj, m» toi kat¦ p£nta f£gwsi
131
Strãvãzãtor departe Joe-i dete
Un drum nenorocit, stârni asupra-i
400
Vijelioase vânturi ºi cât munþii
Nãprasnice talazuri, ºi în douã
Curmându-i flota, parte o împinse
Spre Creta, unde locuiau cidonii
Pe lângã apa lui Iardan. Rãsare
La capãtul Gortinei, nalt ºi neted, 405
Un stei de piatrã-n mare, iar la stânga
Talazuri grele Austrul alungã
Spre limba de pãmânt pe unde-i Festos,
ªi valuri mari iezeºte-o stanã micã.
Aci sosirã vasele; vâslaºii 410
De cumpãnã cu chiu, cu vai scãparã,
Dar vasele de stânci le sparse valul,
Iar alte cinci corãbii, negre-n ciocuri,
De apã ºi de vânt fiind purtate,
Ajunserã-n Egipet. ªi pe vremea 415
Când Menelaos dup-averi ºi hranã
Cu flota-i colinda strãinãtatea,
Egist în þarã sãvârºi urgia,
Ucise pe-Agamemnon ºi supuse
Poporul. ªapte ani domni el peste 420
Micena cea cu aur mult. În anul
Al optulea-i veni de sus veleatul:
Întors Orest cel nobil din Atena
Ucise pe Egist care-omorâse
Cu vicleºug pe scumpul sãu pãrinte; 425
ªi dup-acest omor dãdu un praznic
Argiilor, fãcu înmormântarea
Miºelului Egist ºi-a urgisitei,
Nevrednicei lui mame Clitemnestra.
ªi tot atunci sosi ºi Menelaos 430
Viteazul aducând avere multã,
Pe cât putu sã-ncapã în corãbii.
ªi tu, iubite, îndelung departe
Nu pribegi lãsând acas-avutul
132 ODUSSEAIS. G ODISEEA. CÂNTUL III
kt»mata dass£menoi, sÝ d thãs…hn ÐdÕn œlqVj.
¢ll' ™j mn Menšlaon ™gë kšlomai kaˆ ¥nwga
™lqe‹n: ke‹noj g¦r nšon ¥lloqen e„l»louqen, ™k tîn
¢nqrèpwn, Óqen oÙk œlpoitÒ ge qumù
™lqšmen, Ón tina prîton ¢posf»lwsin ¥ellai ™j
pšlagoj mšga to‹on, Óqen tš per oÙd' o„wnoˆ
aÙtÒetej o„cneàsin, ™peˆ mšga te deinÒn te.
¢ll' ‡qi nàn sÝn nh te sÍ kaˆ so‹s' ˜t£roisin: e„ d'
™qšleij pezÒj, p£ra toi d…froj te kaˆ †ppoi, p¦r
dš toi uŒej ™mo…, o† toi pompÁej œsontai
™j Lakeda…mona d‹an, Óqi xanqÕj Menšlaoj.
l…ssesqai dš min aÙtÒj, †na nhmertj ™n…spV:
yeàdoj d' oÙk ™ršei: m£la g¦r pepnumšnoj ™st…n.” ìj
œfat', ºšlioj d' ¥r' œdu kaˆ ™pˆ knšfaj Ãlqe.
to‹si d kaˆ metšeipe qe¦ glaukîpij 'Aq»nh:
„ð gšron, Ã toi taàta kat¦ mo‹ran katšlexaj:
¢ll' ¥ge t£mnete mn glèssaj, ker£asqe d onon,
Ôfra Poseid£wni kaˆ ¥llois' ¢qan£toisi spe…santej
ko…toio medèmeqa: to‹o g¦r érh.
½dh g¦r f£oj o‡ceq' ØpÕ zÒfon, oÙd œoike
dhq¦ qeîn ™n daitˆ qaassšmen, ¢ll¦ nšesqai.”
·a DiÕj qug£thr, oƒ d' œkluon aÙdhs£shj:
to‹si d k»rukej mn Ûdwr ™pˆ ce‹raj œceuan, koàroi d
krhtÁraj ™pestšyanto poto‹o, nèmhsan d' ¥ra p©sin
™parx£menoi dep£essi: glèssaj d' ™n purˆ b£llon,
¢nist£menoi d' ™pšleibon. aÙt¦r ™peˆ spe‹s£n te
p…on q' Óson ½qele qumÒj,
d¾ tÒt' 'Aqhna…h kaˆ Thlšmacoj qeoeid¾j
133
ªi oameni desfrânaþi sã nu te prade 435
Averea ta-mpãrþind ºi drum zadarnic
Sã baþi în lume. Doar la Menelaos
Te sfãtuiesc ºi zic sã mergi. El singur
Venit-a de curând de prea departe,
Din þar-acelor oameni, de la care 440
Nu poate-avea nãdejde de-a se-ntoarce
Tot omul care-i abãtut de vifor
Pe marele noian pe unde doarã
Nici pasãri într-un an nu pot sã zboare,
C-aºa-i de mare, -ngrozitor noianul. 445
Deci du-te tu la el cu-ai tãi pe mare,
Ori, dacã vrei, pe jos. Tu ai teleagã
ªi cai la îndemânã, ba te-ajutã
ªi fiii mei, cãci ei te pot petrece
450
Pe calea ta spre sacrul Lacedèmon
Pe unde e bãlanul Menelaos.
Tu roagã-te sã-þi spunã el ce ºtie,
Doar nu te va minþi, cã-i prea cuminte.”
Aºa vorbi. Iar soarele-asfinþise
ªi amurgi. Atunci Minerva zise: 455
„Frumos, ce-i drept, ai cuvântat, bãtrâne,
Dar hai, tãiaþi voi limbi de pe altare
ªi vin amestecaþi spre închinare
Neptunului ºi altor zei, ca-n urmã
Sã ne vedem de somn, cã-i tocmai vremea. 460
Lumina-apuse acum, veni amurgul
ªi la ospãþul zeilor nu-i bine
Sã-ntârziem mai mult, ci sã ne-ntoarcem.”
Aºa grãi, ºi dânºii ascultarã.
465
Iar crainicii pe mâni le toarnã apã,
Cu vin feciorii vârfuiesc ulcioare.
Ei gustã-ntâi ºi-mpart la toþi potire,
Aruncã limbi pe foc, apoi se scoalã
ªi-nchinã vin. Iar dupã ce-nchinarã
ªi-ºi mulcomirã pofta cu bãutul, 470
Minerva-atunci ºi Telemah zorirã
134 ODUSSEAIS. G ODISEEA. CÂNTUL III
¥mfw ƒšsqhn ko…lhn ™pˆ nÁa nšesqai:
Nšstwr aâ katšruke kaqaptÒmenoj ™pšessi:
„ZeÝj tÒ g' ¢lex»seie kaˆ ¢q£natoi qeoˆ ¥lloi,
æj Øme‹j par' ™me‹o qo¾n ™pˆ nÁa k…oite
éj tš teu À par¦ p£mpan ¢ne…monoj º penicroà, ú
oÜ ti cla‹nai kaˆ ·»gea pÒll' ™nˆ o‡kJ,
oÜt' aÙtù malakîj oÜte xe…noisin ™neÚdein.
aÙt¦r ™moˆ p£ra mn cla‹nai kaˆ ·»gea kal£.
oÜ qhn d¾ toàd' ¢ndrÕj 'OdussÁoj f…loj uƒÕj
nhÕj ™p' „kriÒfin katalšxetai, Ôfr' ¨n ™gè ge
zèw, œpeita d pa‹dej ™nˆ meg£roisi l…pwntai xe…
nouj xein…zein, Ój t…j k' ™m¦ dèmaq' †khtai.” tÕn
d' aâte prosšeipe qe¦ glaukîpij 'Aq»nh: „eâ d¾ taàt£
g' œfhsqa, gšron f…le: soˆ d œoike
Thlšmacon pe…qesqai, ™peˆ polÝ k£llion oÛtw.
¢ll' oátoj mn nàn soi ¤m' ›yetai, Ôfra ken eÛdV
so‹sin ™nˆ meg£roisin: ™gë d' ™pˆ nÁa mšlainan
em', †na qarsÚnw q' ˜t£rouj e‡pw te ›kasta.
ooj g¦r met¦ to‹si gera…teroj eÜcomai enai:
oƒ d' ¥lloi filÒthti neèteroi ¥ndrej ›pontai, p£ntej
Ðmhlik…h megaqÚmou Thlem£coio. œnqa ke
lexa…mhn ko…lV par¦ nh mela…nV,
nàn: ¢t¦r ºîqen met¦ KaÚkwnaj megaqÚmouj
em', œnqa cre‹Òj moi Ñfšlletai, oÜ ti nšon ge
oÙd' Ñl…gon: sÝ d toàton, ™peˆ teÕn †keto dîma,
pšmyon sÝn d…frJ te kaˆ uƒšŽ: dÕj dš oƒ
†ppouj, o† toi ™lafrÒtatoi qe…ein kaˆ k£rtoj
¥ristoi.” ìj ¥ra fwn»sas' ¢pšbh glaukîpij 'Aq»nh
135
Spre vasul albiat napoi sã plece.
Dar îi þinu, aºa luându-i, Nestor:
„Fereascã Cel-de-sus ca voi sã mergeþi
La vasul vostru astfel de la mine 475
Ca de la un calic, sãrac cu totul,
Ce n-are-un aºternut, un þol în casã
Spre odihnirea lui ºi-a unui oaspe.
Ba niciodatã n-are sã se culce
Pe podu-unei corãbii tocmai fiul 480
Viteazului Ulise, câtã vreme
Eu vieþuiesc ºi am feciori acasã
Ce pot primi pe cei ce vin la mine.”
Grãi Minerva cea cu ochi strãlucii:
„Cã bine-ai zis, tu, dragul meu moº Nestor; 485
Se cade Telemah sã mi te-asculte,
C-aºa e mai cu cale. El cu tine
Sã meargã la palatul tãu sã doarmã,
Iar eu la vasul negru mã voi duce
Spre-a da curaj la oameni ºi-a le spune 490
Ce trebuie, cãci între ei eu singur
Sunt mai bãtrân; ceilalþi care-l urmeazã
Din dragoste, sunt tineri, toþi de-o seamã
Cu inimosul Telemah. Acolo
495
Dormi-voi în corabie-astã-noapte,
Iar mâne dimineaþã mã voi duce
La cauconii cei viteji, la care
Mã cheamã grea ºi veche datorie,
Iar tu pe Telemah, fiindu-þi oaspe,
Trimite-l c-o teleagã ºi cu unul 500
Din fiii tãi; dã-i caii cei mai sprinteni
ªi mai voinici.” Aºa vorbi Minerva
ªi-apoi zburã deodatã-n chip de vultur.
136 ODUSSEAIS. G ODISEEA. CÂNTUL III
f»nV e„domšnh: q£mboj d' ›le p£ntaj 'AcaioÚj.
qaÚmazen d' Ð geraiÒj, Ópwj ‡den Ñfqalmo‹si:
Thlem£cou d' ›le ce‹ra, œpoj t' œfat' œk t' ÑnÒmazen:
„ð f…loj, oÜ se œolpa kakÕn kaˆ ¥nalkin œsesqai,
e„ d» toi nšJ ïde qeoˆ pompÁej ›pontai.
oÙ mn g£r tij Ód' ¥lloj 'OlÚmpia dèmat' ™cÒntwn,
¢ll¦ DiÕj qug£thr, ¢gele…h Tritogšneia,
¼ toi kaˆ patšr' ™sqlÕn ™n 'Arge…oisin ™t…ma.
¢ll£, ¥nass', †lhqi, d…dwqi dš moi klšoj ™sqlÒn,
aÙtù kaˆ pa…dessi kaˆ a„do…V parako…ti: soˆ d'
aâ ™gë ·šxw boàn ½nin eÙrumštwpon,
¢dm»thn, ¿n oÜ pw ØpÕ zugÕn ½gagen ¢n»r: t»n
toi ™gë ·šxw crusÕn kšrasin periceÚaj.”
ìj œfat' eÙcÒmenoj, toà d' œklue Pall¦j 'Aq»nh.
to‹sin d' ¹gemÒneue Ger»nioj ƒppÒta Nšstwr,
uƒ£si kaˆ gambro‹sin, ˜¦ prÕj dèmata kal£.
¢ll' Óte dèmaq' †konto ¢gaklut¦ to‹o ¥naktoj,
˜xe…hj ›zonto kat¦ klismoÚj te qrÒnouj te: to‹j
d' Ð gšrwn ™lqoàsin ¢n¦ krhtÁra kšrassen
o‡nou ¹dupÒtoio, tÕn ˜ndek£tJ ™niautù êŽxen
tam…h kaˆ ¢pÕ kr»demnon œluse:
toà Ð gšrwn krhtÁra ker£ssato, poll¦ d' 'Aq»nV
eÜcet' ¢pospšndwn, koÚrV DiÕj a„giÒcoio.
aÙt¦r ™peˆ spe‹s£n te p…on q' Óson ½qele qumÒj,
oƒ mn kakke…ontej œban okÒnde ›kastoj,
tÕn d' aÙtoà ko…mhse Ger»nioj ƒppÒta Nšstwr,
Thlšmacon, f…lon uƒÕn 'OdussÁoj qe…oio,
trhto‹s' ™n lecšessin, Øp' a„qoÚsV ™ridoÚpJ,
137
Uimiþi vãzurã toþi minunea asta
ªi Nestor se mirã vãzând cu ochii; 505
Luã de mânã pe fecior ºi-i zise:
„Iubitul meu, de bunã seamã fi-vei
Bãrbat ales ºi vrednic, dacã zeii
Te însoþesc aºa din tinereþe.
510
Nu poate fi la mijloc decât unul
Din zeii din Olimp, ºi-acela-i fiica
Lui Joe, zâna cea biruitoare,
Minerva care printre-argii la Troia
Cinstea ºi pe viteazul tãu pãrinte.
Ajutã-ne, stãpâno, ºi dã-mi mie, 515
Iubiþilor mei fii, soþiei mele
Cea vrednicã de cinste, slavã naltã.
Þi-oi da prinos o juncã latã-n frunte,
Neîmblânzitã ºi neînjugatã
ªi polei-voi coarnele cu aur.” 520
Aºa urã, ºi-l auzi Minerva.
Iar dupã asta cãlãreþul Nestor,
Urmat de gineri ºi de fii, purcese
Spre casele lui mândre. Când sosirã
Cu toþii la palat, acolo-n salã 525
Pe rând ºezurã-n scaune ºi-n jeþuri.
ªi cum venirã, în ulcior bãtrânul
Amesteca cu apã un vin dulce
De unsprezece ani, ce-l deschisese
ªi-abia îl destupase chelãriþa. 530
Din el stropind, se tot ruga de fiica
Celui-de-sus ce-nvolburã furtuna,
Iar dupã ce-nchinarã ºi bãurã
Cât vrurã ei, se duse fiecare
La el acasã sã se culce. Numai 535
Pe Telemah, odrasla lui Ulise,
L-opri acolo Nestor ca sã doarmã
Pe pat strujit în tinda cea cu boltã
Rãsunãtoare, ºi cu el alãturi
138 ODUSSEAIS. G ODISEEA. CÂNTUL III
p¦r d' ¥r' ™ãmmel…hn Peis…straton, Ôrcamon
¢ndrîn, Ój oƒ œt' ºqeoj pa…dwn Ãn ™n meg£roisin.
aÙtÕj d' aâte kaqeàde mucù dÒmou Øyhlo‹o:
tù d' ¥locoj dšspoina lšcoj pÒrsune kaˆ eÙn»n.
Ãmoj d' ºrigšneia f£nh ·odod£ktuloj 'Hèj,
êrnut' ¥r' ™x eÙnÁfi Ger»nioj ƒppÒta Nšstwr,
™k d' ™lqën kat' ¥r' ›zet' ™pˆ xesto‹si l…qoisin,
o† oƒ œsan prop£roiqe qur£wn Øyhl£wn
leuko…, ¢post…lbontej ¢le…fatoj: oŒs' œpi mn prˆn
NhleÝj †zesken, qeÒfin m»stwr ¢t£lantoj:
¢ll' Ð mn ½dh khrˆ dameˆj ”AŽdÒsde beb»kei,
Nšstwr aâ tÒt' ™f‹ze Ger»nioj, oâroj 'Acaiîn,
skÁptron œcwn. perˆ d' uŒej ¢ollšej ºgeršqonto
™k qal£mwn ™lqÒntej, 'Ecšfrwn te Strat…oj te
PerseÚj t' ”ArhtÒj te kaˆ ¢nt…qeoj Qrasum»dhj.
to‹si d' œpeiq' ›ktoj Peis…stratoj ½luqen ¼rwj, p¦r
d' ¥ra Thlšmacon qeoe…kelon eŒsan ¥gontej.
to‹si d mÚqwn Ãrce Ger»nioj ƒppÒta Nšstwr:
„karpal…mwj moi, tškna f…la, krh»nat' ™šldwr, Ôfr'
à toi prètista qeîn ƒl£ssom' 'Aq»nhn,
¼ moi ™narg¾j Ãlqe qeoà ™j da‹ta q£leian.
¢ll' ¥g' Ð mn ped…ond' ™pˆ boàn ‡tw, Ôfra
t£cista œlqVsin, ™l£sV d boîn ™piboukÒloj ¢n»r:
eŒj d' ™pˆ Thlem£cou megaqÚmou nÁa mšlainan
p£ntaj „ën ˜t£rouj ¢gštw, lipštw d dÚ' o‡ouj: eŒj d'
aâ crusocÒon Lašrkea deàro kelšsqw ™lqe‹n, Ôfra
boÕj crusÕn kšrasin periceÚV.
oƒ d' ¥lloi mšnet' aÙtoà ¢ollšej, e‡pate d' e‡sw
139
Pe Pisistrat, lãncer destoinic, steagul 540
Voinicilor, fecioru-i care singur
Mai rãmãsese nensurat acasã.
Iar Nestor însuºi se culcã în fundul
Înaltei curþi. Soþia lui, crãiasa,
Îi pregãti cu toate cele patul. 545
A doua zi când se ivirã zorii
Trandafirii, Gerenianul Nestor
Din pat se scoalã, iese ºi s-aºazã
Pe pietrele cioplite, netezite,
Strãlucitoare marmurã pe care 550
ªedea Neleu cel înþelept ca zeii.
Dar el murise, ºi ca domn cu sceptrul
ªedea acuma Nestor, turn de veghe
Al neamului ahaic. Din iatace
Ieºind, s-au strâns în juru-i toþi feciorii, 555
Ehèfron, Stratiu ºi Perseu ºi-Aretos
ªi ca un zeu de chipeº Trasimede;
Al ºaselea fu Pisistrat voinicul.
Aduserã ºi-l aºezarã-alãturi
Pe Telemah. Le zise-atunci bãtrânul: 560
„Grãbiþi-vã, copii, sã-mi faceþi voia
Ca sã-mbunãm nainte pe Minerva,
Cã ne-a venit fãþiº la sãrbãtoare.
La câmp sã meargã unul cât mai iute
Sã spunã ca sã mâne-ncoa vãcarul 565
O juncã de jerfit, ºi altul iarã
Sã meargã ºi s-aducã de la vasul
Lui Telemah pe toþi ai lui tovarãºi,
Afarã de vro doi. ªi-n urmã altul
Sã cheme pe Laerches aurarul 570
Sã poleiascã coarnele la juncã.
Rãmâneþi voi ceilalþi pe loc ºi spuneþi
Femeilor din casã s-aibã grijã
De-a pregãti o masã-n toatã sala,
140 ODUSSEAIS. G ODISEEA. CÂNTUL III
dmJÍsin kat¦ dèmat' ¢gaklut¦ da‹ta pšnesqai, ›draj te
xÚla t' ¢mfˆ kaˆ ¢glaÕn o„sšmen Ûdwr.”
ìj œfaq', oƒ d' ¥ra p£ntej ™po…pnuon: Ãlqe mn
¨r boàj
™k ped…ou, Ãlqon d qoÁj par¦ nhÕj ™shj
Thlem£cou ›taroi megal»toroj, Ãlqe d calkeÝj Ópl'
™n cersˆn œcwn calk»Ža, pe…rata tšcnhj,
¥kmon£ te sfàr£n t' eÙpo…htÒn te pur£grhn,
oŒs…n te crusÕn ™rg£zeto: Ãlqe d' 'Aq»nh
ƒrîn ¢ntiÒwsa. gšrwn d' ƒpphl£ta Nšstwr
crusÕn œdwc': Ð d' œpeita boÕj kšrasin per…ceuen
¢sk»saj, †n' ¥galma qe¦ kec£roito „doàsa. boàn d'
¢gšthn ker£wn Strat…oj kaˆ d‹oj 'Ecšfrwn. cšrniba dš
sf' ”Arhtoj ™n ¢nqemÒenti lšbhti ½luqen ™k
qal£moio fšrwn, ˜tšrV d' œcen oÙl¦j
™n kanšJ: pšlekun d meneptÒlemoj Qrasum»dhj ÑxÝn
œcwn ™n ceirˆ par…stato, boàn ™pikÒywn.
PerseÝj d' ¢mn…on ece. gšrwn d' ƒpphl£ta Nšstwr
cšrnib£ t' oÙlocÚtaj te kat»rceto, poll¦ d' 'Aq»nV
eÜcet' ¢parcÒmenoj, kefalÁj tr…caj ™n purˆ b£llwn.
aÙt¦r ™pe… ·' eÜxanto kaˆ oÙlocÚtaj prob£lonto, aÙt…
ka Nšstoroj uƒÒj, Øpšrqumoj Qrasum»dhj, ½lasen
¥gci st£j: pšlekuj d' ¢pškoye tšnontaj aÙcen…ouj,
làsen d boÕj mšnoj: aƒ d' ÑlÒluxan
qugatšrej te nuo… te kaˆ a„do…h par£koitij
Nšstoroj, EÙrud…kh, pršsba Klumšnoio qugatrîn. oƒ
mn œpeit' ¢nelÒntej ¢pÕ cqonÕj eÙruode…hj
141
Sã care-apoi ºi scaune ºi lemne 575
ªi apã de spãlat pe mâni curatã.”
El zise, iar ei toþi se sârguirã.
Veni ºi junca de la câmp, venirã
ªi cei de la corabia cea iute,
ªi faurul cu sculele-i de-aramã, 580
Uneltele-i de meºteºug, ilãul
ªi cleºtele cel tare ºi ciocanul
Cu care el putea sã batã aur.
Veni ºi Palas spre a fi de faþã
585
La jertfele ce-aveau sã-i deie. Nestor
Dãdu bucãþi de aur lui Laerches.
Tot el bãtu ºi coarnele junincii
Le polei cu ele, ca Minerva,
Privindu-ºi darul, s-aibã bucurie.
De coarne duse junc-atunci Ehèfron 590
ªi Stratiu, iar din casã-aduse-agheasmã
Într-un lighean împodobit Aretos,
În stâng-avea un coº cu orz. Acolo
Veni ºi Trasimede – oºteanul vrednic
Cu o secure ascuþitã-n mânã 595
Sã-njunghe vita; iar Perseu sta gata
Cu vasul pentru sânge. Cãlãreþul
Moº Nestor începu sã facã slujba
Cu orzul, cu agheasma ºi, zeiþei
Rostindu-i calde rugi, zvârli în flãcãri 600
Un smoc de pãr tãiat din capul vitei,
ªi-ndat-apoi, când ei sfârºirã ruga,
ªi presãrarã orzul, Trasimede
Cel neînfricoºat, venind aproape,
Izbi în ceafã vita cu toporul 605
ªi coardele rãzbindu-i, el îi frânse
Virtutea vieþii. Chiuirã-ndatã
Nurorile ºi fetele lui Nestor
ªi-a lui nevastã Evridice, fiica
Mai mare-a lui Climenos. Dupã asta 610
Ei junca ridicând de pe pãmântul
142 ODUSSEAIS. G ODISEEA. CÂNTUL III
œscon: ¢t¦r sf£xen Peis…stratoj, Ôrcamoj ¢ndrîn. tÁj
d' ™peˆ ™k mšlan aŒma ·Úh, l…pe d' Ñstša qumÒj,
ay' ¥ra min dišceuan, ¥far d' ™k mhr…a t£mnon
p£nta kat¦ mo‹ran, kat£ te kn…sV ™k£luyan,
d…ptuca poi»santej, ™p' aÙtîn d' çmoqšthsan. ka‹e d'
™pˆ sc…zVs' Ð gšrwn, ™pˆ d' a‡qopa onon le‹be:
nšoi d par' aÙtÕn œcon pempèbola cers…n.
aÙt¦r ™peˆ kat¦ mÁr' ™k£h kaˆ spl£gcna p£santo,
m…stullÒn t' ¥ra t«lla kaˆ ¢mf' Ñbelo‹sin œpeiron,
êptwn d' ¢kropÒrouj ÑbeloÝj ™n cersˆn œcontej.
tÒfra d Thlšmacon loàsen kal¾ Poluk£sth,
Nšstoroj Ðplot£th qug£thr NhlhŽ£dao. aÙt¦r
™peˆ loàsšn te kaˆ œcrisen l…p' ™la…J,
¢mfˆ dš min f©roj kalÕn b£len ºd citîna,
œk ·' ¢sam…nqou bÁ dšmaj ¢qan£toisin Ðmo‹oj:
p¦r d' Ó ge Nšstor' „ën kat' ¥r' ›zeto, poimšna laîn.
oƒ d' ™peˆ êpthsan krš' Øpšrtera kaˆ ™rÚsanto,
da…nunq' ˜zÒmenoi: ™pˆ d' ¢nšrej ™sqloˆ Ôronto
onon o„nocoeàntej ™nˆ crusšoij dep£essin.
aÙt¦r ™peˆ pÒsioj kaˆ ™dhtÚoj ™x œron ›nto,
to‹si d mÚqwn Ãrce Ger»nioj ƒppÒta Nšstwr: „pa‹dej
™mo…, ¥ge Thlem£cJ kall…tricaj †ppouj
zeÚxaq' Øf' ¤rmat' ¥gontej, †na pr»ssVsin Ðdo‹o.”
ìj œfaq', oƒ d' ¥ra toà m£la mn klÚon ºd' ™p…qonto,
karpal…mwj d' œzeuxan Øf' ¤rmasin çkšaj †ppouj. ™n
d gun¾ tam…h s‹ton kaˆ onon œqhken
143
Umblat pe multe cãi, o sprijinirã,
Iar Pisistrat, podoaba tinerimii,
O înjunghè. Când sângele-i cel negru
Se scurse tot ºi n-avea viaþã-n oase, 615
Pe loc o ºi tãiarã-mbucãþind-o
Cum se cuvine, buturile toate
ªi le-nvelirã-n prapuri îndoite
ªi puserã deasupra carne crudã.
Ardea despicãturi atunci bãtrânul 620
ªi peste ele picurã vin negru,
Iar tinerii þineau frigãri în mânã.
Când coapsele-au fost arse ºi gustarã
Din mãruntaie toþi, înfeliarã
ªi-nfrigãrirã carnea cea rãmasã. 625
Þiind apoi frigãrile-ascuþite,
Au început s-o frigã pe jãratic.
În vremea asta dalba Policaste,
Copila cea mai tânãr-a lui Nestor,
Pe Telemah îl duse sã se scalde. 630
ªi-l îmbãie ºi-l unse cu miresme,
ªi-l învãscu într-o manta ºi-o hainã,
ªi de la scaldã el ieºi ca zeii
La faþã de-arãtos; apoi se duse
ªi s-aºezã pe-alãturea de Nestor, 635
Iar când fu carnea friptã ºi luatã
De peste foc, ºezurã ei la masã.
Trebãluiau în preajmã oameni harnici
ªi vin turnau în cupe mari de aur.
Când ei de-ajuns mâncarã ºi bãurã, 640
Luã cuvântul ºi-ncepu moº Nestor:
„Copiii mei, aduceþi telegarii
ªi înhãmaþi-i, ºi grãbiþi-i calea
Lui Telemah”. Aºa grãi, iar dânºii
Cu drag îl ascultarã. Caii repezi 645
În pripã la teleagã-i înhãmarã.
Iar chelãriþa puse vin ºi pâne
ªi udãturã ce o gustã domnii
144 ODUSSEAIS. G ODISEEA. CÂNTUL III
Ôya te, oŒa œdousi diotrefšej basilÁej.
¨n d' ¥ra Thlšmacoj perikallša b»seto d…fron:
p¦r d' ¥ra Nestor…dhj Peis…stratoj, Ôrcamoj ¢ndrîn,
™j d…fron t' ¢nšbaine kaˆ ¹n…a l£zeto cers…,
m£stixen d' ™l£an, të d' oÙk ¢škonte petšsqhn
™j ped…on, lipšthn d PÚlou a„pÝ ptol…eqron.
oƒ d panhmšrioi se‹on zugÕn ¢mfˆj œcontej.
dÚsetÒ t' ºšlioj skiÒwntÒ te p©sai ¢guia…:
™j Fhr¦j d' †konto DioklÁoj potˆ dîma,
uƒšoj 'OrtilÒcoio, tÕn 'AlfeiÕj tške pa‹da. œnqa d
nÚkt' ¥esan, Ð d' ¥ra xein»Ža dîken. Ãmoj d'
ºrigšneia f£nh ·odod£ktuloj 'Hèj, †ppouj t'
™zeÚgnunt' ¢n£ q' ¤rmata poik…l' œbainon,
[™k d' œlasan proqÚroio kaˆ a„qoÚshj ™ridoÚpou:]
m£stixen d' ™l£an, të d' oÙk ¢škonte petšsqhn.
Œxon d' ™j ped…on purhfÒron, œnqa d' œpeita
Ãnon ÐdÒn: to‹on g¦r Øpškferon çkšej †ppoi.
dÚsetÒ t' ºšlioj skiÒwntÒ te p©sai ¢guia….
145
Din neam de zei. Sui apoi în carul
Cel prea frumos bãiatul lui Ulise, 650
ªi Pisistrat, alãturea de dânsul
Suindu-se, luã în mânã frâul
ªi telegarii ºi-i sili cu biciul,
Iar ei voios zburarã pe câmpie,
655
Lãsarã Pilos, nalta lor cetate,
ªi cât e ziua hamul clãtinarã.
Când soarele-asfinþi ºi orice cale
Fu adumbritã, ajunserã la Fera,
La locuinþa lui Diocle, fiul
Lui Ortiloh, nãscutul din Alfeos. 660
Acolo dânºii-ºi petrecurã noaptea,
Iar el le dete daruri de-ospeþie.
A doua zi, când se ivirã zorii
Trandafirii, ei înhãmarã caii
ªi-n carul înflorat suind, plecarã 665
Pe poarta cea cu bolþi rãsunãtoare,
Plesnirã roibii, care-o ºi zbughirã.
Trecurã prin ogoarele câmpiei
ªi drumul pân’la capãt ºi-l fãcurã,
Aºa-i purtau de repezi telegarii. 670
În vremea asta soarele apuse
ªi cãile se-ntunecarã toate.
 ODUSSEIAS D
Oƒ d' Œxon ko…lhn Lakeda…mona khtèessan,
prÕj d' ¥ra dèmat' œlwn Menel£ou kudal…moio.
tÕn d' eáron dainÚnta g£mon pollo‹sin œtVsin
uƒšoj ºd qugatrÕj ¢mÚmonoj ú ™nˆ o‡kJ.
t¾n mn 'AcillÁoj ·hx»noroj uƒšŽ pšmpen:
™n Tro…V g¦r prîton Øpšsceto kaˆ katšneuse
dwsšmenai, to‹sin d qeoˆ g£mon ™xetšleion:
t¾n ¥r' Ó g' œnq' †ppoisi kaˆ ¤rmasi pšmpe nšesqai
MurmidÒnwn protˆ ¥stu periklutÒn, oŒsin ¥nassen.
uƒšŽ d Sp£rthqen 'Alšktoroj ½geto koÚrhn, Ój oƒ
thlÚgetoj gšneto kraterÕj Megapšnqhj ™k
doÚlhj: `ElšnV d qeoˆ gÒnon oÙkšt' œfainon,
™peˆ d¾ tÕ prîton ™ge…nato pa‹d' ™ratein»n,
`ErmiÒnhn, ¿ edoj œce crusÁj 'Afrod…thj.
ìj oƒ mn da…nunto kaq' Øyerefj mšga dîma
ge…tonej ºd œtai Menel£ou kudal…moio,
terpÒmenoi: met¦ dš sfin ™mšlpeto qe‹oj ¢oidÕj
form…zwn: doië d kubisthtÁre kat' aÙtoÝj
molpÁj ™x£rcontej ™d…neuon kat¦ mšssouj.
të d' aât' ™n proqÚroisi dÒmwn aÙtè te kaˆ †ppw,
ThlšmacÒj q' ¼rwj kaˆ Nšstoroj ¢glaÕj uƒÒj,
Cântul IV
Sosirã ei în Lacedèmon, þara
Cea cùncavã ºi plinã de ponoare,
ªi poposirã-acasã la slãvitul
Rãzboinic Menelaos. Nimerirã 5
Când el cu oameni mulþi de-ai lui la curte
Benchetuia la o-ndoitã nuntã:
κi mãrita mândreþe de copilã
ªi-o trimitea la fiul lui Ahile
Cel rãzbitor de cete, dupã vorba 10
Ce-i dase ºi-i jurase el la Troia,
ªi nunt-acum puneau la cale zeii.
El petrecea pe fata lui cu care,
Cu telegari departe, la oraºul
Vestit al mirmidonilor, pe unde 15
Era stãpân feciorul lui Ahile.
ªi aducea pe fata lui Alector,
Locuitor în Sparta, ca mireasã
Lui Mehapentes cel voinic, feciorul
Mezin al lui, mlãdiþa unei roabe, 20
Cãci n-avu parte de la zei Elena
Sã aibã alt copil, de când nãscuse
Pe Hermiona, fiica-i drãgãlaºã,
Sulegetã ca Venera de aur.
Aºa benchetuiau în casa mare 25
ªi petreceau vecinii ºi tot neamul
Lui Menelaos. Într-aceia iatã
Un cântãreþ dumnezeiesc cu lira-i
Cânta, ºi-n vreme ce þinea el hangul,
Doi cãluºeri se tot roteau la mijloc. 30
Atunci la poarta curþii se oprirã
Din cale Telemah ºi al lui Nestor
Fecior chipos, cu carul lor, cu caii.
148 ODUSSEAIS. D ODISEEA. CÂNTUL IV
stÁsan: Ð d promolën ‡deto kre…wn 'EtewneÚj,
ÑtrhrÕj qer£pwn Menel£ou kudal…moio,
bÁ d' ‡men ¢ggelšwn di¦ dèmata poimšni laîn,
¢gcoà d' ƒst£menoj œpea pterÒenta proshÚda:
„xe…nw d» tine tède, diotrefj ð Menšlae,
¥ndre dÚw, geneÍ d DiÕj meg£loio œŽkton.
¢ll' e‡p', ½ sfwŽn katalÚsomen çkšaj †ppouj, Ã
¥llon pšmpwmen ƒkanšmen, Ój ke fil»sV.”
tÕn d mšg' Ñcq»saj prosšfh xanqÕj Menšlaoj: „oÙ
mn n»pioj Ãsqa, Bohqodh 'Etewneà,
tÕ pr…n: ¢t¦r mn nàn ge p£Žj ìj n»pia b£zeij. Ã
mn d¾ nîŽ xein»Ža poll¦ fagÒntej
¥llwn ¢nqrèpwn deàr' ƒkÒmeq', a‡ kš poqi ZeÝj
™xop…sw per paÚsV юzÚoj. ¢ll¦ lÚ' †ppouj xe…
nwn, ™j d' aÙtoÝj protšrw ¥ge qoinhqÁnai.”
ìj f£q', Ð d meg£roio dišssuto, kškleto d' ¥llouj
ÑtrhroÝj qer£pontaj ¤ma spšsqai ˜o‹ aÙtù.
oƒ d' †ppouj mn làsan ØpÕ zugoà ƒdrèontaj:
kaˆ toÝj mn katšdhsan ™f' ƒppe…Vsi k£pVsi, p¦r
d' œbalon zei£j, ¢n¦ d kr‹ leukÕn œmeixan,
¤rmata d' œklinan prÕj ™nèpia pamfanÒwnta,
aÙtoÝj d' e„sÁgon qe‹on dÒmon. oƒ d „dÒntej
qaÚmazon kat¦ dîma diotrefšoj basilÁoj:
éj te g¦r ºel…ou a‡glh pšlen º sel»nhj dîma kaq'
Øyerefj Menel£ou kudal…moio. aÙt¦r ™peˆ
t£rphsan Ðrèmenoi Ñfqalmo‹sin, œj ·' ¢sam…
nqouj b£ntej ™ãxšstaj loÚsanto. toÝj d' ™peˆ
oân dmJaˆ loàsan kaˆ cr‹san ™la…J,
149
Ieºi nainte ºi-i vãzu pe oaspeþi,
Eteoneus, slujitorul harnic,
Mai-marele-ntre slugile domniei, 35
ªi se grãbi a înºtiinþa stãpânul.
S-apropie de el ºi-i zise astfel:
„Mãrite doamne, doi strãini venirã,
Doi oameni care par a fi din viþa
Puternicului Joe. Orânduieºte 40
Ce-i de fãcut: sã dezlegãm noi caii
De la teleaga lor, ori e mai bine
Sã-i îndrumãm în gazdã la un altul?”
Dar se rãsti bãlanul Menelaos:
„Eteoneus, fiu al lui Boetos, 45
Tu nu erai aºa tehui nainte,
Dar iat-acuma buiguieºti ca pruncii
Nu furãm ºi noi ospãtaþi de alþii
De-atâtea ori pân-am sosit în þarã
ªi ne-a scãpat apoi de cazne Joe? 50
Dar hai, sloboade caii lor mai iute
ªi adu-i pe strãini aici la masã.”
Cum auzi, el prin conac se duse
ªi porunci la slugi ca sã-l urmeze.
Ei caii asudaþi îi deshãmarã 55
ªi-n grajduri îi legarã de cãpestre
ªi le-aruncarã-apoi ovãz în iesle,
Ovãzul cu orz alb amestecarã.
ªi traserã teleaga ºi-o proptirã
De-al grajdului scânteietor pãrete, 60
Iar pe strãini îi duserã-n palatul
Dumnezeiesc. ªi ei privind la toate,
Se minunau de curtea-mpãrãþiei.
Pãrea cã strãluceºte-n tot palatul
Luminã ca de soare ori de lunã. 65
ªi dupã ce ºi-au desfãtat privirea,
Ei furã duºi la baie, de intrarã
ªi se-mbãiarã-n scalde lustruite.
Când roabele-i lãurã, i-oleirã
150 ODUSSEAIS. D ODISEEA. CÂNTUL IV
¢mfˆ d' ¥ra cla…naj oÜlaj b£lon ºd citînaj, œj ·a
qrÒnouj ›zonto par' 'Atredhn Menšlaon.
cšrniba d' ¢mf…poloj procÒJ ™pšceue
fšrousa kalÍ cruse…V, Øpr ¢rguršoio lšbhtoj,
n…yasqai: par¦ d xest¾n ™t£nusse tr£pezan.
s‹ton d' a„do…h tam…h paršqhke fšrousa, e‡data
pÒll' ™piqe‹sa, carizomšnh pareÒntwn.
[daitrÕj d kreiîn p…nakaj paršqhken ¢e…raj
panto…wn, par¦ dš sfi t…qei crÚseia kÚpella.]
të kaˆ deiknÚmenoj prosšfh xanqÕj Menšlaoj:
„s…tou q' ¤ptesqon kaˆ ca…reton: aÙt¦r œpeita de…
pnou passamšnw e„rhsÒmeq' o† tinšj ™ston
¢ndrîn: oÙ g¦r sfîn ge gšnoj ¢pÒlwle tok»wn,
¢ll' ¢ndrîn gšnoj ™st diotrefšwn basil»wn
skhptoÚcwn, ™peˆ oÜ ke kakoˆ toioÚsde tškoien.”
ìj f£to, ka… sfin nîta boÕj par¦ p…ona qÁken Ôpt'
™n cersˆn ˜lèn, t£ ·£ oƒ gšra p£rqesan aÙtù.
oƒ d' ™p' Ñne…aq' ˜to‹ma proke…mena ce‹raj ‡allon.
aÙt¦r ™peˆ pÒsioj kaˆ ™dhtÚoj ™x œron ›nto,
d¾ tÒte Thlšmacoj prosefènee Nšstoroj uƒÒn,
¥gci scën kefal»n, †na m¾ peuqo…aq' oƒ ¥lloi:
„fr£zeo, Nestor…dh, tù ™mù kecarismšne
qumù, calkoà te sterop¾n kat¦ dèmata ºc»enta
crusoà t' ºlšktrou te kaˆ ¢rgÚrou ºd' ™lšfantoj.
ZhnÒj pou toi»de g' 'Olump…ou œndoqen aÙl»,
Óssa t£d' ¥speta poll£: sšbaj m' œcei e„sorÒwnta.”
toà d' ¢goreÚontoj xÚneto xanqÕj Menšlaoj,
ka… sfeaj fwn»saj œpea pterÒenta proshÚda:
151
ªi-i învãscurã-n straie moi de lânã, 70
Ei s-aºezarã lângã domn pe jeþuri.
Aduse apã de spãlat pe mânã
O fatã, în frumos ibric de aur,
Pe un lighean de-argint, ca sã se spele
ªi le întinse-o masã geluitã. 75
Apoi cinstita chelãriþã-aduse
ªi dete pâne ºi bucate multe
Poftindu-le din tot ce-avea pãstrate,
ªi-un bucãtar aduse-apoi friptura
De carne feluritã ºi mai puse 80
Pe lângã ei câte-un potir de aur.
Cu mâna craiul îi pofti ºi zise:
„Mâncaþi întâi, vã bucuraþi. Pe urmã,
Când voi veþi fi cinat cu noi la masã,
Vã întrebãm cine sunteþi, cã nu vi-s 85
Pãrinþii dintr-un neam lipsit de vazã.
De bunã seamã sunteþi fii de oameni
Purceºi din zei, de domni ce poartã sceptru.”
Aºa vorbi. Apoi luând friptura,
Un spate gras de bou ce-i sta-nainte, 90
Ca parte-a lui de cinste, o puse-n faþã
Strãinilor. Ei mâinile-ncepurã
Sã-ntindã la bucatele gãtite.
Iar când de-ajuns mâncarã ºi bãurã,
Numaidecât feciorul lui Ulise, 95
De Pisistrat apropiindu-ºi capul
Spre-a nu fi auzit de alþii, zise:
„Ian uite, dragul meu, tu, Nestorene,
Prin sala asta ce frumos rãsunã!
Ce strãlucire de argint, de aur, 100
De-aramã ºi de chihlimbar ºi fildeº!
Doar în Olimp de-o fi cumva la Joe
Palat la fel. Ce frumuseþi nespuse
ªi ce minuni! Uimirea mã cuprinde!”
105
Luã Atride seama când ºoptirã
ªi le rosti cuvinte zburãtoare:
152 ODUSSEAIS. D ODISEEA. CÂNTUL IV
„tškna f…l', Ã toi Zhnˆ brotîn oÙk ¥n tij ™r…zoi:
¢q£natoi g¦r toà ge dÒmoi kaˆ kt»mat' œasin:
¢ndrîn d' ½ kšn t…j moi ™r…ssetai, º kaˆ oÙk…,
kt»masin. Ã g¦r poll¦ paqën kaˆ pÒll' ™palhqeˆj
ºgagÒmhn ™n nhusˆ kaˆ Ñgdo£tJ œtei Ãlqon,
KÚpron Foin…khn te kaˆ A„gupt…ouj ™palhqe…j,
A„q…op£j q' ƒkÒmhn kaˆ Sidon…ouj kaˆ 'EremboÝj
kaˆ LibÚhn, †na t' ¥rnej ¥far keraoˆ telšqousi. trˆj
g¦r t…ktei mÁla telesfÒron e„j ™niautÒn: œnqa
mn oÜte ¥nax ™pideu¾j oÜte ti poim¾n turoà
kaˆ kreiîn oÙd glukero‹o g£laktoj, ¢ll' a„eˆ
paršcousin ™phetanÕn g£la qÁsqai.
eŒoj ™gë perˆ ke‹na polÝn b…oton xunage…rwn
ºlèmhn, te‹Òj moi ¢delfeÕn ¥lloj œpefne
l£qrV, ¢nwŽst…, dÒlJ oÙlomšnhj ¢lÒcoio.
ìj oÜ toi ca…rwn to‹sde kte£tessin ¢n£ssw: – kaˆ
patšrwn t£de mšllet' ¢koušmen, o† tinej Ûmin
e„s…n: –™peˆ m£la poll¦ p£qon kaˆ ¢pèlesa okon eâ m£la
naiet£onta, kecandÒta poll¦ kaˆ ™sql£. ïn Ôfelon
trit£thn per œcwn ™n dèmasi mo‹ran na…ein, oƒ d'
¥ndrej sÒoi œmmenai, o‰ tÒt' Ôlonto Tro…V ™n
eÙre…V, ˜k¦j ”Argeoj ƒppobÒtoio.
¢ll' œmphj, p£ntaj mn ÑdurÒmenoj kaˆ ¢ceÚwn,
poll£kij ™n meg£roisi kaq»menoj ¹metšroisin
¥llote mšn te gÒJ fršna tšrpomai, ¥llote d' aâte
153
„Copiii mei, nu-i nici un om pe lume
De semuit cu Joe, cãci palatul
ªi-avutul lui n-au moarte niciodatã.
Doar între oameni pot sã fie unii 110
Mai mult sau mai puþin bogaþi ca mine.
Ci multe-am pãtimit ºi multã vreme
Pe lume-am rãtãcit pânã ce adus-am
Averea pe corãbii. Tocma-n anul
Al optulea venii din pribegia 115
Din Cipru, din Fenicia, din Egipet.
Fusei la etiopi, la cei din Sidon
ªi la erembi, ºi-n Libia, pe unde
La miei le creºte coarnele deodatã
ªi oile pe an de trei ori fatã. 120
Acolo nici stãpânul, nici pãstorul
Nu sunt lipsiþi de brânzã ºi de carne
ªi lapte dulce, cã mereu tot anul
Sunt alãptate oile ºi mulse.
Ci-n vreme ce mi-agoniseam avere 125
Cutreierând meleagurile-acele,
Pe frate-meu un altul îl ucise
Hoþiº, pe nevestite, prin trãdarea
Soþiei lui cea pròcletã. De-aceea
Eu n-am plãcere-a stãpâni averea; 130
Veþi fi ºtiind ºi voi din auzite
De la pãrinþi, oricare vor fi dânºii,
Cã multe-am mai pãþit; mi se prãdase
Palatul meu cuprinzãtor de multe
ªi mari comori . Mai bine-aveam acuma 135
A treia parte din avutul casei
ªi-n viaþã sã fi fost aceia care
Pierirã-atunci cât a þinut rãzboiul
Pe câmpul de la Troia, aºa departe
De Argos cel pãscut de cai! Adese 140
Pe toþi mã pun a-i tângui ºi-a-i plânge
Când stau în casã singur; ba cu plânsul
Mã rãcoresc, ba încetez, cã iute
154 ODUSSEAIS. D ODISEEA. CÂNTUL IV
paÚomai: a„yhrÕj d kÒroj kruero‹o gÒoio: – tîn
p£ntwn oÙ tÒsson ÑdÚromai, ¢cnÚmenÒj per,
æj ˜nÒj, Ój tš moi Ûpnon ¢pecqa…rei kaˆ ™dwd¾n,
mnwomšnJ, ™peˆ oÜ tij 'Acaiîn tÒss' ™mÒghsen, Óss'
'OduseÝj ™mÒghse kaˆ ½rato. tù d' ¥r' œmellen aÙtù
k»de' œsesqai, ™moˆ d' ¥coj a„n ¥laston ke…nou,
Ópwj d¾ dhrÕn ¢po…cetai, oÙdš ti ‡dmen,
zèei Ó g' Ã tšqnhken. ÑdÚrontai nÚ pou aÙtÕn
Lašrthj q' Ð gšrwn kaˆ ™cšfrwn PhnelÒpeia
ThlšmacÒj q', Ön œleipe nšon gegaît' ™nˆ o‡kJ.”
ìj f£to, tù d' ¥ra patrÕj Øf' †meron ðrse gÒoio: d£kru
d' ¢pÕ blef£rwn cam£dij b£le patrÕj ¢koÚsaj,
cla‹nan porfuršhn ¥nt' Ñfqalmo‹in ¢nascën
¢mfotšrVsin cers…. nÒhse dš min Menšlaoj,
merm»rixe d' œpeita kat¦ fršna kaˆ kat¦ qumÒn,
ºš min aÙtÕn patrÕj ™£seie mnhsqÁnai,
à prît' ™xeršoito ›kast£ te peir»saito.
eŒoj Ð taàq' érmaine kat¦ fršna kaˆ kat¦ qumÒn, ™k d'
`Elšnh qal£moio quèdeoj ØyorÒfoio
½luqen 'Artšmidi crushlak£tJ ™Žku‹a.
tÍ d' ¥r' ¤m' 'Adr»sth klis…hn eÜtukton œqhken,
'Alk…pph d t£phta fšren malakoà ™r…oio,
Fulë d' ¢rgÚreon t£laron fšre, tÒn oƒ œdwken
'Alk£ndrh, PolÚboio d£mar, Öj œnai' ™nˆ Q»bVj
A„gupt…Vs', Óqi ple‹sta dÒmois' ™n kt»mata
ke‹tai: Öj Menel£J dîke dÚ' ¢rguršaj ¢sam…nqouj,
doioÝj d tr…podaj, dška d cruso‹o t£lanta.
cwrˆj d' aâq' `ElšnV ¥locoj pÒre k£llima dîra:
155
De vaietul cel fioros te saturi.
Pe toþi îi plâng ºi dupã toþi mã doare, 145
Dar nu aºa ca dupã unul singur,
De-a cãrui amintire mi-este somnul
ªi masa de nesuferit, cãci nimeni
Din toþi ai noºtri n-a rãbdat mai multe
150
ªi mai cumplite cazne ca Ulise.
Menit a fost sã sufere sãrmanul,
Iar eu în veci sã tot oftez de doru-i,
Cã-i dus de mult. Nici nu ºtim dacã dânsul
E viu sau mort. L-o fi jãlind bãtrânul
Laerte ºi-nþeleapta Penelopa 155
ªi Telemah, pe care-l pãrãsise
Abia nãscut acasã.” Asta zise,
ªi Telemah, de dorul lui Ulise,
Fu-nduioºat ºi-l podidirã lacrimi
Din pleoape pe obraji, când auzise 160
De tatãl sãu. ªi apucându-ºi haina
Cea porfirie o trase peste faþã.
Dar craiul îl ghici. Gândi în sine
Sã-l lase-a pomeni de-al lui pãrinte
Ori sã-l întrebe ºi sã-l cerceteze. 165
ªi tocmai când el cugeta la asta,
Din nalta-i, miresmata ei cãmarã
Veni Elena, asemenea Dianei
Cea cu sãgeþi de aur. Iar Adrasta
Un scaun bine-fãurit i-aduse, 170
Alcipa un chilim de lânã moale,
Iar Filo un paner de-argint ce-i dase
Alcandra, a lui Polib soþie, care
Sãlãºluiau în Teba din Egipet
ªi-aveau în casã mare bogãþie. 175
Polib atunci în dar lui Menelaos
Îi dete douã cãzi de-argint ºi douã
Tripeduri ºi talanþi de aur zece.
Deosebit îi dãrui Elenei
Nevastã-sa nepreþuite daruri: 180
156 ODUSSEAIS. D ODISEEA. CÂNTUL IV
crusÁn t' ºlak£thn t£larÒn q' ØpÒkuklon Ôpassen
¢rgÚreon, crusù d' ™pˆ ce…lea kekr£anto.
tÒn ·£ oƒ ¢mf…poloj Fulë paršqhke fšrousa
n»matoj ¢skhto‹o bebusmšnon: aÙt¦r ™p' aÙtù
ºlak£th tet£nusto „odnefj eroj œcousa. ›zeto d' ™n
klismù, ØpÕ d qrÁnuj posˆn Ãen. aÙt…ka d' ¼
g' ™pšessi pÒsin ™ršeinen ›kasta:
„‡dmen d», Menšlae diotrefšj, o† tinej o†de
¢ndrîn eÙcetÒwntai ƒkanšmen ¹mšteron dî;
yeÚsomai à œtumon ™ršw; kšletai dš me qumÒj. oÙ
g£r pè tin£ fhmi ™oikÒta ïde „dšsqai
oÜt' ¥ndr' oÜte guna‹ka, sšbaj m' œcei e„sorÒwsan,
æj Ód' 'OdussÁoj megal»toroj uŒi œoike,
Thlem£cJ, tÕn œleipe nšon gegaît' ™nˆ o‡kJ
ke‹noj ¢n»r, Ót' ™me‹o kunèpidoj e†nek' 'Acaioˆ ½lqeq'
ØpÕ Tro…hn, pÒlemon qrasÝn Ðrma…nontej.”
t¾n d' ¢pameibÒmenoj prosšfh xanqÕj Menšlaoj:
„oÛtw nàn kaˆ ™gë nošw, gÚnai, æj sÝ ™skeij:
ke…nou g¦r toio…de pÒdej toia…de te ce‹rej
Ñfqalmîn te bolaˆ kefal» t' ™fÚperqš te ca‹tai. kaˆ
nàn à toi ™gë memnhmšnoj ¢mf' 'OdusÁŽ
muqeÒmhn, Ósa ke‹noj юzÚsaj ™mÒghsen
¢mf' ™mo…, aÙt¦r Ð puknÕn Øp' ÑfrÚsi d£kruon
ebe, cla‹nan porfuršhn ¥nt' Ñfqalmo‹in ¢nascèn.”
tÕn d' aâ Nestor…dhj Peis…stratoj ¢nt…on hÜda:
„'Atredh Menšlae diotrefšj, Ôrcame laîn,
157
O furcã de-aur, un paner cu roate,
Întreg de-argint ºi împletit deasupra
Pe margine cu aur. Scula asta,
Cu tort ticsitã, i-o aduse-acuma
ªi-o puse-n faþã Filo cãmãraºa, 185
Lungind deasupra-i furca cea de aur
Cu caier stânjeniu. ªezu Elena
Pe scaunul ce-avea pe sub picioare
Un scãunel ºi începu deodatã
Pe soþul ei sã-ntrebe: „ªtim noi cine 190
Sunt oamenii care-au venit acasã
La noi, tu, preamãrite-al meu bãrbate?
Mã-nºel cumva? Ori adevãr voi spune?
Dar inima-mi dã ghes, cã niciodatã
Eu nu vãzui atât-asemãnare 195
La un bãrbat ºi nici la o femeie,
De stau crucitã când mã uit! vezi colo
Cum el aratã àidoma feciorul
Nenvinsului Ulise; îmi pare mie
200
Cã-i Telemah, pe care el, vestitul
Între bãrbaþi, îl pãrãsise-acasã
Abia nãscut, când voi v-aþi dus la Troia,
Setoºi de crunt rãzboi, ca sã vã bateþi
De dragu-unei nemernice ca mine.”
Bãlanul Menelaos îi rãspunse: 205
„La fel gândisem chiar acum, femeie.
Aºa era întocmai ºi Ulise,
Aceleaºi mâni, aceeaºi uitãturã,
Acelaºi cap ºi tot aceleaºi plete.
De el acum eu mi-adusei aminte 210
ªi povesteam ce-aleanuri, ce obidã
De dragul meu a suferit sãrmanul,
ªi-un plâns amar purcese atunci din ochii
Flãcãului, ºi faþa el de jale
ªi-acoperi cu haina porfirie.” 215
Luã cuvântul Pisistrat ºi zise:
„Nãlþate doamne, fiu al lui Atreus,
158 ODUSSEAIS. D ODISEEA. CÂNTUL IV
ke…nou mšn toi Ód' uƒÕj ™t»tumon, æj ¢goreÚeij:
¢ll¦ saÒfrwn ™st…, nemess©tai d' ™nˆ qumù ïd'
™lqën tÕ prîton ™pesbol…aj ¢nafa…nein
¥nta sšqen, toà nîŽ qeoà ìj terpÒmeq' aÙdÍ. aÙt¦r
™m prošhke Ger»nioj ƒppÒta Nšstwr tù ¤ma
pompÕn ›pesqai: ™šldeto g£r se „dšsqai, Ôfra
oƒ ½ ti œpoj Øpoq»eai ºš ti œrgon.
poll¦ g¦r ¥lge' œcei patrÕj p£Žj o„comšnoio
™n meg£rois', ú m¾ ¥lloi ¢osshtÁrej œwsin,
æj nàn Thlem£cJ Ð mn o‡cetai, oÙdš oƒ ¥lloi
e‡s', o† ken kat¦ dÁmon ¢l£lkoien kakÒthta.”
tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfh xanqÕj Menšlaoj:
„í pÒpoi, Ã m£la d¾ f…lou ¢nšroj uƒÕj ™mÕn dî
†keq', Öj e†nek' ™me‹o polšaj ™mÒghsen ¢šqlouj:
ka… min œfhn ™lqÒnta filhsšmen œxoca p£ntwn
'Arge…wn, e„ nîŽn Øpeˆr ¤la nÒston œdwke nhusˆ
qoÍsi genšsqai 'OlÚmpioj eÙrÚopa ZeÚj.
ka… kš oƒ ”ArgeŽ n£ssa pÒlin kaˆ dèmat' œteuxa,
™x 'Iq£khj ¢gagën sÝn kt»masi kaˆ tškeŽ ú kaˆ
p©sin lao‹si, m…an pÒlin ™xalap£xaj, a‰
perinaiet£ousin, ¢n£ssontai d' ™moˆ aÙtù.
ka… ke q£m' ™nq£d' ™Òntej ™misgÒmeq': oÙdš ken ¼meaj
¥llo diškrinen filšontš te terpomšnw te,
pr…n g' Óte d¾ qan£toio mšlan nšfoj ¢mfek£luyen.
159
E drept ce spui, e fiul lui Ulise;
Ci-i cumpãnit ºi se sfieºte dânsul,
Venit aºa cum e de-ntâia oarã, 220
Sã nu rosteascã vorbe negândite
În faþa ta, de-a cãrui cuvântare
Ca de un zeu ni se desfat-auzul.
Ca sã-l petrec, pe mine mã trimise
Pãrintele meu Nestor cãlãreþul, 225
Cãci prea dorea pe tine sã te vadã,
Ca tu sã-i dai un sfat la tot ce are
De spus sau de fãcut, cã multe rabdã
În casa lui un fiu al cãrui tatã
E dus, când n-are-apãrãtori pe alþii 230
ªi-i singur cum e fiul lui Ulise,
Cã tatãl sãu e dus, ºi-acum nici unul
Nu-l apãrã de rãutate-n þarã.”
Grãi atunci bãlanul Menelaos:
„La mine-n casã-i, doamne, chiar bãiatul 235
Acelui scump prieten, care bietul,
De dragul meu, s-a canonit o viaþã
ªi care socoteam cã între-ai noºtri
Mai scump decât oricare-avea sã-mi fie
De ne-ajuta pe noi stãpânitorul 240
De pe Olimp napoi sã ne întoarcem
Pe mare în corãbiile noastre,
I-aº fi zidit în Argos o cetate
ªi un palat, ºi-acolo din Itaca
245
L-aº fi adus pe el cu tot avutul,
Cu fiul lui, cu toþi locuitorii
Cetãþii lui, c-aº fi golit în Argos
Vreun oraº din prejurimi, din cele
Supuse mie. Aici fiind aproape,
Ne-am fi-ntâlnit adese ºi nimica 250
ªi nimenea n-ar fi putut sã curme
Iubirea dintre noi ºi bucuria
Pân’ nu ne-ar fi acoperit viaþa
Al morþii nor cernit. Dar fericirea
160 ODUSSEAIS. D ODISEEA. CÂNTUL IV
¢ll¦ t¦ mšn pou mšllen ¢g£ssasqai qeÕj aÙtÒj, Öj
ke‹non dÚsthnon ¢nÒstimon oon œqhken.”
ìj f£to, to‹si d p©sin Øf' †meron ðrse gÒoio.
kla‹e mn 'Arge…h `Elšnh, DiÕj ™kgegau‹a,
kla‹e d ThlšmacÒj te kaˆ 'Atredhj Menšlaoj, oÙd' ¥ra
Nšstoroj uƒÕj ¢dakrÚtw œcen Ôsse: mn»sato g¦r
kat¦ qumÕn ¢mÚmonoj 'AntilÒcoio,
tÒn ·' 'Hoàj œkteine faeinÁj ¢glaÕj uƒÒj.
toà Ó g' ™pimnhsqeˆj œpea pterÒent' ¢gÒreuen:
„'Atredh, perˆ mšn se brotîn pepnumšnon enai Nšstwr
f£sc' Ð gšrwn, Ót' ™pimnhsa…meqa se‹o oŒsin
™nˆ meg£roisi kaˆ ¢ll»louj ™ršoimen:
kaˆ nàn, e‡ t… pou œsti, p…qoiÒ moi: oÙ g¦r ™gè
ge tšrpom' ÑdurÒmenoj metadÒrpioj, ¢ll¦ kaˆ 'Hëj
œssetai ºrigšneia: nemessîma… ge mn oÙdn kla…ein,
Ój ke q£nVsi brotîn kaˆ pÒtmon ™p…spV. toàtÒ nu
kaˆ gšraj oon юzuro‹si broto‹si,
ke…rasqa… te kÒmhn balšein t' ¢pÕ d£kru pareiîn.
kaˆ g¦r ™mÕj tšqnhken ¢delfeÒj, oÜ ti k£kistoj
'Arge…wn: mšlleij d sÝ ‡dmenai: –oÙ g¦r ™gè ge
½nths' oÙd ‡don: –perˆ d' ¥llwn fasˆ genšsqai
'Ant…locon, perˆ mn qe…ein tacÝn ºd macht»n.”
tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfh xanqÕj Menšlaoj:
„ð f…l', ™peˆ tÒsa epej, Ós' ¨n pepnumšnoj ¢n¾r
e‡poi kaˆ ·šxeie, kaˆ Öj progenšsteroj e‡h: to…ou
g¦r kaˆ patrÒj, Ö kaˆ pepnumšna b£zeij. ·e‹a d'
¢r…gnwtoj gÒnoj ¢nšroj, ú te Kron…wn
161
Ne-o pizmui un zeu, care pe bietul 255
Ulise singur nu-l întoarse-n þarã.”
Aºa vorbi. ªi toþi cuprinºi de jale
Se-nduioºarã. ªi plângea copila
Lui Joe-atunci, Elena argeiana,
Plângea ºi Telemah, chiar Menelaos, 260
Cu ochii-nlãcrimaþi a fost ºi fiul
Lui Nestor, Pisistrat, cã-ºi amintise
De Antiloh, de frate-sãu, viteazul
Neasemuit, ucis de Memnon, fiul
Fãlos al Aurorei. ªi la dânsul 265
Gândind, rosti cuvinte-naripate:
„De câte ori te aminteam pe tine
ªi stam de vorbã între noi acasã,
Moº Nestor ne spunea, cã tu Atride,
Eºti omul dintre toþi cel mai cuminte. 270
Deci dacã-i chip, ascultã-acum la mine.
Nu-mi place mie bocetul la masã.
Doar o sã vie ziua cea de mâne
ªi nu mã supãr dac-atunci jãli-veþi
Pe orice muritor care s-ar stinge. 275
Cã pentru bieþii oameni numai una
E cinstea cea din urmã: sã-þi tai pãrul
ªi pe obraz sã laºi sã-þi curgã lacrimi.
Doar a pierit ºi frate-meu, ºi n-a fost
În oaste cel mai nebãrbat din Argos. 280
Vei fi ºtiind-o tu. Eu niciodatã
Nu fui cu el ºi nu-l vãzui. Se zice
Cã pe-Antiloh nu-l întrecea nici unul
În repejune ºi-n rãzboinicie.”
Bãlanul Menelaos îi rãspunse: 285
„Iubitul meu, grãit-ai tot ce poate
Grãi ºi face-un om cu cap ºi-n vârstã
Mai naintat ca tine. Nu mã mirã;
Ca fiu al unui tatã cum e Nestor,
290
Tu cugeþi sãnãtos. Se vede lesne
Vlãstarul unui om pe care Joe
162 ODUSSEAIS. D ODISEEA. CÂNTUL IV
Ôlbon ™piklèsV gamšont… te geinomšnJ te,
æj nàn Nšstori dîke diamperj ½mata p£nta aÙtÕn mn
liparîj ghraskšmen ™n meg£roisin, uƒšaj aâ
pinutoÚj te kaˆ œgcesin enai ¢r…stouj. ¹me‹j d
klauqmÕn mn ™£somen, Öj prˆn ™tÚcqh, dÒrpou
d' ™xaàtij mnhsèmeqa, cersˆ d' ™f' Ûdwr
ceu£ntwn: màqoi d kaˆ ºîqšn per œsontai
Thlem£cJ kaˆ ™moˆ diaeipšmen ¢ll»loisin.”
ìj œfat', 'Asfal…wn d' ¥r' Ûdwr ™pˆ ce‹raj
œceuen, ÑtrhrÕj qer£pwn Menel£ou kudal…moio.
oƒ d' ™p' Ñne…aq' ˜to‹ma proke…mena ce‹raj ‡allon.
œnq' aât' ¥ll' ™nÒhs' `Elšnh DiÕj ™kgegau‹a: aÙt…k' ¥r'
e„j onon b£le f£rmakon, œnqen œpinon, nhpenqšj t'
¥colÒn te, kakîn ™p…lhqon ¡p£ntwn. Öj tÕ
katabrÒxeien, ™p¾n krhtÁri mige…h,
oÜ ken ™fhmšriÒj ge b£loi kat¦ d£kru pareiîn,
oÙd' e‡ oƒ katateqna…h m»thr te pat»r te,
oÙd' e‡ oƒ prop£roiqen ¢delfeÕn À f…lon
uƒÕn calkù dhŽÒJen, Ð d' Ñfqalmo‹sin Ðrùto.
to‹a DiÕj qug£thr œce f£rmaka mhtiÒenta,
™sql£, t£ oƒ PolÚdamna pÒren, Qînoj par£koitij,
A„gupt…h, tÍ ple‹sta fšrei ze…dwroj ¥roura
f£rmaka, poll¦ mn ™sql¦ memigmšna, poll¦ d lugr£,
„htrÕj d ›kastoj ™pist£menoj perˆ p£ntwn
¢nqrèpwn: Ã g¦r Pai»onÒj e„si genšqlhj. aÙt¦r
™pe… ·' ™nšhke kšleusš te o„nocoÁsai,
™xaàtij mÚqoisin ¢meibomšnh prosšeipen:
163
L-a fericit ca soþ ºi ca pãrinte,
Cã-i dete necurmatã bucurie,
Tihnit sã-ºi ducã greul bãtrâneþii
În casa lui ºi feþii lui sã fie 295
Întregi la minte ºi-osebiþi în arme.
Lãsãm dar la o parte tânguirea
Cu care-am început ºi sã ne punem
Din nou la cinã. Apã sã ne toarne
Din nou pe mâni. De povestit e vreme 300
ªi mâne între Telemah ºi mine.”
Aºa vorbi, iar harnica lui slugã
Asfalion pe mâni le toarnã apã,
ªi dânºii la bucatele gãtite
Încep sã-ntindã mânile grãbite. 305
Atunci Elena-avu o altã grijã:
Pe loc prelinse-n vinul lor de masã
Un leac ce-alinã orice dor ºi jale,
Un bàlsam uitãtor de orice rele.
Oricine înghiþea din el când vinul 310
L-amesteca cu apã într-o canã,
În ziua aceea nu-ºi uda obrazul
Cu stropi de plâns, sã fi murit chiar mama
Ori tatãl lui, ba chiar naintea-i
Cãdea zdrobit un frate-al lui sau fiul 315
ªi el vedea sfârºitul lor cu ochii;
Aºa de bune, mãestrite daruri
Avea Elena date de soþia
Lui Tonos, Polidamna din Egipet,
Pe unde þãrna darnicã-n bucate 320
Dã multe buruieni de leacuri bune
ªi rele laolaltã amestecate
ªi oamenii mai mult decât oriunde
Sunt iscusiþi lecuitori de boale,
Cãci ei se trag într-adevãr din Peon, 325
Vindecãtorul zeilor. În urmã,
Când puse leacul ºi-ndemnã sã toarne
În cupe vinul, cuvântã Elena:
164 ODUSSEAIS. D ODISEEA. CÂNTUL IV
„'Atredh Menšlae diotrefj ºd kaˆ o†de
¢ndrîn ™sqlîn pa‹dej, ¢t¦r qeÕj ¥llote ¥llJ
ZeÝj ¢gaqÒn te kakÒn te dido‹: dÚnatai g¦r ¤panta: –
à toi nàn da…nusqe kaq»menoi ™n meg£roisi kaˆ
mÚqoij tšrpesqe: ™oikÒta g¦r katalšxw. p£nta mn
oÙk ¨n ™gë muq»somai oÙd' Ñnom»nw, Óssoi
'OdussÁoj talas…fronÒj e„sin ¥eqloi:
¢ll' oŒon tÒd' œrexe kaˆ œtlh karterÕj ¢n¾r
d»mJ œni Trèwn, Óqi p£scete p»mat' 'Acaio….
aÙtÒn min plhgÍsin ¢eikel…Vsi dam£ssaj,
spe‹ra k£k' ¢mf' êmoisi balèn, o„kÁŽ ™oikèj,
¢ndrîn dusmenšwn katšdu pÒlin eÙru£guian.
¥llJ d' aÙtÕn fwtˆ katakrÚptwn ½Žske
DšktV, Öj oÙdn to‹oj œhn ™pˆ nhusˆn 'Acaiîn: tù
‡keloj katšdu Trèwn pÒlin, oƒ d' ¢b£khsan
p£ntej: ™gë dš min o‡h ¢nšgnwn to‹on ™Ònta,
ka… min ¢neirèteun: Ð d kerdosÚnV ¢lšeinen.
¢ll' Óte d» min ™gë lÒeon kaˆ cr‹on ™la…J,
¢mfˆ d e†mata ›ssa kaˆ êmosa karterÕn Órkon, m»
me prˆn 'OdusÁa met¦ Trèess' ¢nafÁnai, pr…n
ge tÕn ™j nÁ£j te qo¦j klis…aj t' ¢fikšsqai, kaˆ
tÒte d» moi p£nta nÒon katšlexen 'Acaiîn.
polloÝj d Trèwn kte…naj tana»keŽ calkù
Ãlqe met' 'Arge…ouj, kat¦ d frÒnin ½gage poll»n.
œnq' ¥llai TrJaˆ l…g' ™kèkuon: aÙt¦r ™mÕn kÁr
ca‹r', ™peˆ ½dh moi krad…h tštrapto nešsqai
¨y okÒnd', ¥thn d metšstenon, ¿n 'Afrod…th dîc',
Óte m' ½gage ke‹se f…lhj ¢pÕ patr…doj a‡hj,
165
„Nãlþate Menelaos ºi voi fiii
Vestiþilor viteji, de bunã seamã, 330
Ca unul care poate toate cele,
Dã Joe bun ºi rãu pe lumea asta,
Când unuia, când altuia. De-aceea
ªedeþi acum de ospãtaþi în salã
335
ªi vã înveseliþi de o poveste,
Cãci potrivite lucruri vã voi spune.
Eu n-aº putea sã-nºir, sã spun anume
Ce lupte-a dus netemãtor Ulise,
Dar iatã una ce-ndrãzni sã facã
La Troia, unde-avurãþi voi aheii 340
De furcã mult. Tot trupul ºi-l sluþise
Rãnindu-se ºi îmbrãcat în zdrenþe,
În chip de rob, se furiºã-n cetatea
Vrãjmaºilor ºi, prefãcut, Ulise
Pãrea un cerºetor, cu totul altul 345
De cum era el la corãbii. Astfel
Se furiºã-n cetate, iar troienii
Nu-l bãnuiau de loc. Doar eu pe dânsul
Îl cunoscui, aºa tiptil cum fuse,
ªi-l întrebam; el s-ascundea isteþul, 350
Dar când pusei sã-l spele ºi sã-l ungã,
ªi-l îmbrãcai ºi mã jurai temeinic
Cã nu-l voi da de gol pânã ce dânsul
Nu va sosi-ntre corturi la corãbii,
355
Ulise-atunci ºi-a dat pe faþã taina.
Pe mulþi troieni cu sabia rãpuse
ªi se întoarse între-ahei ºi-aduse
Atâtea ºtiri. Femeile troiene
Cu hohot se boceau, dar eu în mine
Mã bucuram, cãci m-apucase dorul 360
De-ntors acasã ºi-mi plângeam orbirea
Ce Venera-mi dãduse, când la Troia
Ducându-mã departe de-a mea þarã,
166 ODUSSEAIS. D ODISEEA. CÂNTUL IV
pa‹d£ t' ™m¾n nosfissamšnhn q£lamÒn te pÒsin te oÜ
teu deuÒmenon, oÜt' ¨r fršnaj oÜte ti edoj.”
t¾n d' ¢pameibÒmenoj prosšfh xanqÕj Menšlaoj:
„naˆ d¾ taàt£ ge p£nta, gÚnai, kat¦ mo‹ran œeipej.
½dh mn polšwn ™d£hn boul»n te nÒon te
¢ndrîn ¹rèwn, poll¾n d' ™pel»luqa ga‹an: ¢ll' oÜ
pw toioàton ™gën ‡don Ñfqalmo‹sin
oŒon 'OdussÁoj talas…fronoj œske f…lon kÁr.
oŒon kaˆ tÒd' œrexe kaˆ œtlh karterÕj ¢n¾r
†ppJ œni xestù, †n' ™n»meqa p£ntej ¥ristoi
'Arge…wn, Trèessi fÒnon kaˆ kÁra fšrontej. Ãlqej
œpeita sÝ ke‹se: keleusšmenai dš s' œmelle
da…mwn, Öj Trèessin ™boÚleto kàdoj Ñršxai:
ka… toi Dhfoboj qeoe…keloj ›spet' „oÚsV.
trˆj d per…steixaj ko‹lon lÒcon ¢mfafÒwsa,
™k d' Ñnomakl»dhn Danaîn ÑnÒmazej ¢r…stouj,
p£ntwn 'Arge…wn fwn¾n ‡skous' ¢lÒcoisin:
aÙt¦r ™gë kaˆ Tudedhj kaˆ d‹oj 'OdusseÝj ¼menoi
™n mšssoisin ¢koÚsamen, æj ™bÒhsaj. nîŽ mn
¢mfotšrw mene»namen Ðrmhqšntej
À ™xelqšmenai À œndoqen ay' Øpakoàsai:
¢ll' 'OduseÝj katšruke kaˆ œsceqen ƒemšnw per.
œnq' ¥lloi mn p£ntej ¢k¾n œsan uŒej 'Acaiîn,
”Antikloj d sš g' ooj ¢me…yasqai ™pšessin
½qelen: ¢ll' 'OduseÝj ™pˆ m£staka cersˆ p…eze
nwlemšwj kraterÍsi, s£wse d p£ntaj 'AcaioÚj: tÒfra d' œc',
Ôfra se nÒsfin ¢p»gage Pall¦j 'Aq»nh.”
tÕn d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda:
167
Mã-nstrãinã de fata mea, de casa
ªi de bãrbatul meu, desãvârºitul 365
De bun ºi de frumos ºi de cuminte.”
Adause la asta Menelaos:
„E drept ce-ai spus tu despre el, femeie.
În viaþa mea am încercat ºi mintea
ªi sfatul multor oameni mari ºi-umblat-am 370
Pe lume mult, dar nu-mi vãzurã ochii
Nicicând un om aºa cum fu Ulise.
Sã vezi ce faptã mai fãcu ºi alta
El, vajnicul bãrbat, odinioarã
În calul cel de lemn cioplit, alãturi 375
De noi, de toþi fruntaºii cei din Argos,
Când aduceam troienilor pieire.
Venit-ai tu atunci la noi, acolo,
Mânatã de vreun zeu ce-a vrut sã deie
Troienilor izbânda. Te-nsoþise 380
ªi Deifob cel arãtos ca zeii,
De trei ori ocolit-ai matahala
Scobitã pipãind-o ºi pe nume
Strigat-ai pe danai, pe toþi fruntaºii
Ascunºi în cal ºi îngânat-ai glasul 385
Soþiei fiecãrui dintre dânºii.
Eu care stam la mijloc cu Tidide
ªi cu Ulise glasul þi-auzirãm.
Dam zor atunci ºi eu ºi Diomede
Sã nãvãlim afarã sau îndatã 390
De-acolo sã rãspundem, dar Ulise
Ne-a potolit ºi ne-a-nfrânat nãvala.
Atunci tãcurã molcom toþi aheii;
Anticlos, singur, mai voia sã schimbe
395
Cu tine vorba, dar pe loc Ulise
Cu mâni vânjoase i-astupase gura
ªi ne feri de pacoste, þiindu-l
Aºa într-una pânã ce Minerva
De noi atunci te-a depãrtat pe tine.”
Mintosul Telemah la asta zise: 400
168 ODUSSEAIS. D ODISEEA. CÂNTUL IV
„'Atredh Menšlae diotrefšj, Ôrcame laîn,
¥lgion: oÙ g£r o† ti tÒ g' ½rkese lugrÕn Ôleqron,
oÙd' e‡ oƒ krad…h ge sidhršh œndoqen Ãen.
¢ll' ¥get' e„j eÙn¾n tr£peq' ¼meaj, Ôfra kaˆ ½dh
ÛpnJ Ûpo glukerù tarpèmeqa koimhqšntej.”
ìj œfat', 'Arge…h d' `Elšnh dmJÍsi kšleuse
dšmni' Øp' a„qoÚsV qšmenai kaˆ ·»gea kal¦
porfÚre' ™mbalšein, storšsai t' ™fÚperqe t£phtaj cla…
naj t' ™nqšmenai oÜlaj kaqÚperqen ›sasqai. aƒ d'
‡san ™k meg£roio d£oj met¦ cersˆn œcousai,
dšmnia d' ™stÒresan: ™k d xe…nouj ¥ge kÁrux.
oƒ mn ¥r' ™n prodÒmJ dÒmou aÙtÒqi koim»santo,
ThlšmacÒj q' ¼rwj kaˆ Nšstoroj ¢glaÕj uƒÒj:
'Atredhj d kaqeàde mucù dÒmou Øyhlo‹o,
p¦r d' `Elšnh tanÚpeploj ™lšxato, d‹a gunaikîn.
Ãmoj d' ºrigšneia f£nh ·odod£ktuloj 'Hèj,
êrnut' ¥r' ™x eÙnÁfi bo¾n ¢gaqÕj Menšlaoj
e†mata ˜ss£menoj, perˆ d x…foj ÑxÝ qšt' êmJ,
possˆ d' ØpÕ liparo‹sin ™d»sato kal¦ pšdila, bÁ
d' ‡men ™k qal£moio qeù ™nal…gkioj ¥nthn,
Thlem£cJ d par‹zen, œpoj t' œfat' œk t' ÑnÒmaze:
„t…pte dš se creië deàr' ½gage, Thlšmac' ¼rwj,
™j Lakeda…mona d‹an ™p' eÙrša nîta qal£sshj;
d»mion à ‡dion; tÒde moi nhmertj ™n…spej.”
tÕn d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on
hÜda: „'Atredh Menšlae diotrefšj, Ôrcame laîn,
½luqon e‡ tin£ moi klhhdÒna patrÕj ™n…spoij.
™sq…eta… moi okoj, Ôlwle d p…ona œrga,
169
„Nãlþate-Atrid, stãpânitor de oameni,
E ºi mai dureros cã toate-aceste
Pe el de soartã crudã nu-l scutirã,
ªi nu l-ar fi scutit, de-avea Ulise
Chiar inimã de fier. Dar hai sã mergem 405
Sã ne culcãm în pat, ca noi pe urmã,
Dormind, de-odihnã dulce s-avem parte.”
Cum zise el, Elena argeiana
La roabe porunci sã care paturi
În tindã ºi sã-mpãture-aºternuturi 410
Frumoase porfirii, sã-ntindã scoarþe
ªi moi velinþi de-acoperit sã puie.
Iar roabele ieºirã-apoi din salã
Cu facle-n mâni ºi aºternurã paturi.
Acolo-i duse pe strãini un crainic 415
ªi amândoi în tindã se culcarã,
Voinicul Telemah ºi al lui Nestor
Fecior chipos. Iar fiul lui Atreus
Dormi nãuntru-n casele înalte
ªi-alãturea de el dumnezeiasca 420
Între femei, cu straiul lung, Elena.
A doua zi, când zorile-nzorirã
Trandafirii, viteazul Menelaos
Din patu-i se sculã ºi-ºi puse haina,
Cu sabie-ascuþitã se încinse 425
ªi dupã ce pe dalbele-i picioare
Legã sandale dalbe ºi din casã
Ieºi leit un zeu la-nfãþiºare,
S-apropie de Telemah ºi zise:
„Voinice Telemah, ce treabã oare 430
Te-aduce-aici pe largul spate-al mãrii?
A ta nevoie ori nevoia obºtii?
Sã-mi spui tu asta drept.” Iar el rãspunse:
„Nãlþate-Atrid, stãpânitor de oameni,
Venii sã-mi dai vr-o veste despre tata, 435
Mâncatã-i casa-mi, dusã mi-e moºia,
La mine-acasã miºunã duºmanii
170 ODUSSEAIS. D ODISEEA. CÂNTUL IV
dusmenšwn d' ¢ndrîn ple‹oj dÒmoj, o† tš moi a„eˆ
mÁl' ¡din¦ sf£zousi kaˆ e„l…podaj ›likaj boàj, mhtrÕj
™mÁj mnhstÁrej Øpšrbion Ûbrin œcontej. toÜneka
nàn t¦ s¦ goÚnaq' ƒk£nomai, a‡ k' ™qšlVsqa
ke…nou lugrÕn Ôleqron ™nispe‹n, e‡ pou Ôpwpaj
Ñfqalmo‹si teo‹sin À ¥llou màqon ¥kousaj
plazomšnou: perˆ g£r min юzurÕn tške m»thr.
mhdš t… m' a„dÒmenoj meil…sseo mhd' ™lea…rwn,
¢ll' eâ moi kat£lexon, Ópwj ½nthsaj ÑpwpÁj.
l…ssomai, e‡ potš to… ti pat¾r ™mÒj, ™sqlÕj
'OdusseÚj, À œpoj ºš ti œrgon Øpost¦j ™xetšlesse
d»mJ œni Trèwn, Óqi p£scete p»mat' 'Acaio…:
tîn nàn moi mnÁsai, ka… moi nhmertj ™n…spej.”
tÕn d mšg' Ñcq»saj prosšfh xanqÕj Menšlaoj:
„í pÒpoi, Ã m£la d¾ kraterÒfronoj ¢ndrÕj ™n eÙnÍ
½qelon eÙnhqÁnai ¢n£lkidej aÙtoˆ ™Òntej.
æj d' ÐpÒt' ™n xulÒcJ œlafoj kratero‹o lšontoj
nebroÝj koim»sasa nehgenšaj galaqhnoÝj
knhmoÝj ™xeršVsi kaˆ ¥gkea poi»enta
boskomšnh, Ð d' œpeita ˜¾n e„s»luqen eÙn»n,
¢mfotšroisi d to‹sin ¢eikša pÒtmon ™fÁken, ìj
'OduseÝj ke…noisin ¢eikša pÒtmon ™f»sei.
aŠ g£r, Zeà te p£ter kaˆ 'Aqhna…h kaˆ ”Apollon,
to‹oj ™ën oŒÒj pot' ™ãktimšnV ™nˆ LšsbJ
™x œridoj FilomhledV ™p£laisen ¢nast£j,
k¦d d' œbale kraterîj, kec£ronto d p£ntej 'Acaio…,
to‹oj ™ën mnhstÁrsin Ðmil»seien 'OdusseÚj: p£ntej
k' çkÚmoro… te geno…ato pikrÒgamo… te.
171
Ce-mi tot înjunghe oi ºi boi grãmadã,
Sfruntaþii peþitori ai mamei mele.
440
De-aceea vin sã-þi cad eu la picioare
Sã-mi spui ce ºtii de jalnica lui moarte.
De s-a-ntâmplat s-o vezi cumva cu ochii
Ori auzit-ai povestind-o altul
Rãtãcitor cu el, cãci n-a fost nimeni
Nãscut pe lume mai de plâns ca dânsul. 445
Sã nu mã cruþi de milã sau ruºine,
Ci spune-aieve ce-ai vãzut ca martor.
Eu rogu-te, de þi-a fãcut vrun bine
Vorbind sau fãptuind viteazu-mi tatã
ªi s-a þinut aºa de vorba-i datã 450
Odinioarã-n Troia, când amarul
Vã copleºea pe toþi aheii, adu-þi
Aminte-acum ºi spune-mi adevãrul.”
Adânc oftã ºi zise Menelaos:
„Hei, Doamne, niºte pãcãtoºi ºi fameni 455
Ar vrea sã doarmã-n patul lui Ulise,
Bãrbat aºa de vajnic în putere!
Cum dacã cerbul adormindu-ºi puii
Sugari în cuibul unui leu puternic
Cutreierã pãduri ºi paºte iarbã 460
Pe vãi, ºi când apoi se-ntoarnã leul
La cuibul sãu, dã puilor o moarte
Nãprasnicã, la fel Ulise-odatã
Zdrobi-va pe miºei. Dã, Doamne Joe,
465
Tu, Palas ºi Apolon, ca Ulise
Sã fie aºa cum fu odatã-n Lesbos,
Temeinica cetate, când la sfadã
Sãri din loc la Filomelianul,
De se luã la harþã el ºi straºnic
Îl zdupui, ºi veseli fur-aheii; 470
Aºa sã fie când va da odatã
De peþitori. Ce moarte fulgeratã
172 ODUSSEAIS. D ODISEEA. CÂNTUL IV
taàta d', ¤ m' e„rwt´j kaˆ l…sseai, oÙk ¨n ™gè ge
¥lla parx e‡poimi paraklidÕn oÙd' ¢pat»sw: ¢ll¦ t¦ mšn
moi œeipe gšrwn ¤lioj nhmert»j, tîn oÙdšn toi
™gë krÚyw œpoj oÙd' ™pikeÚsw. A„gÚptJ m' œti
deàro qeoˆ memaîta nšesqai œscon, ™peˆ oÜ
sfin œrexa telhšssaj ˜katÒmbaj:
oƒ d' a„eˆ boÚlonto qeoˆ memnÁsqai ™fetmšwn.
nÁsoj œpeit£ tij œsti poluklÚstJ ™nˆ pÒntJ
A„gÚptou prop£roiqe, F£ron dš ˜ kikl»skousi,
tÒsson ¥neuq', Ósson te panhmer…h glafur¾ nhàj
½nusen, Î ligÝj oâroj ™pipne…Vsin Ôpisqen.
™n d lim¾n eÜormoj, Óqen t' ¢pÕ nÁaj ™saj
™j pÒnton b£llousin, ¢fuss£menoi mšlan Ûdwr.
œnqa m' ™e…kosin ½mat' œcon qeo…, oÙdš
pot' oâroi pne…ontej fa…nonq' ¡liašej, o† ·£ te
nhîn pompÁej g…nontai ™p' eÙrša nîta qal£sshj.
ka… nÚ ken ½Ža p£nta katšfqito kaˆ mšne' ¢ndrîn,
e„ m» t…j me qeîn ÑlofÚrato ka… m' ™lšhse,
Prwtšoj „fq…mou qug£thr ¡l…oio gšrontoj,
E„doqšh: tÍ g£r ·a m£list£ ge qumÕn Ôrina:
m' o‡J œrronti sun»nteto nÒsfin ˜ta…rwn:
370 a„eˆ g¦r perˆ nÁson ¢lèmenoi „cqu£askon
gnampto‹s' ¢gk…stroisin, œteire d gastšra limÒj.
¹ dš meu ¥gci st©sa œpoj f£to fènhsšn te: n»piÒj
e„j, ð xe‹ne, l…hn tÒson ºd cal…frwn,
Ãe ˜kën meqie‹j kaˆ tšrpeai ¥lgea p£scwn;
375 æj d¾ d»q' ™nˆ n»sJ ™rÚkeai, oÙdš ti tškmwr
eØršmenai dÚnasai, minÚqei dš toi Ãtor ˜ta…rwn.
173
ªi nunt-amarã avea-vor ei cu toþii!
Iar despre ce mã-ntrebi ºi-mi faci rugare,
Nimic n-oi ocoli spre înºelare 475
La povestit, ci toate câte-mi spuse
Adevãrat Proteu, bãtrânul mãrii
Le-oi spune drept, nimic nu voi ascunde.
Deºi doream napoi sã vin încoace,
M-oprirã prin Egipet încã zeii, 480
Cãci nu le închinasem jertfe-alese
De boi întregi, cã zeii vor de-a pururi
Aminte sã-þi aduci de datorie.
Pe marea vãluroasã-n dreptul apei
Egipetul este ostrovul Faros, 485
Departe ca de-o zi cãlãtorie.
Acolo-i un liman tihnit, pe unde
Corãbierii se-ngrijesc de apã
ªi dau pe mare drumul la corãbii,
Pe-acolo douãzeci de zile zeii 490
Mã-mpiedicau ºi nu suflau pe apã
Prielnice-adieri însoþitoare
Plutirilor pe largul spate al mãrii.
Se isprãveau merindele-mi ºi vlaga
Tovarãºilor mei, de n-avea milã 495
ªi nu mã izbãvea de rãu acolo
Copila lui Proteu, înfricoºatul
Bãtrân al mãrii, zâna Idotea.
Prea mult se-nduioºã când mã brodise
Pe mal nemernicind pustiu ºi singur, 500
Departe de tovarãºi care-n jurul
Ostrovului se abãteau cu undiþi
ªi pescuiau, de-aceea ea ºi-mi zise:
«Aºa copil zãnatic eºti, strãine?
Ori tu te laºi voios ºi-þi place astfel 505
Sã stai tânjind? Cã doar de multã vreme
Stai pironit aci-n ostrov ºi nu poþi
Sã-i dai de capãt rãului, ºi-ortacii
De foame þi se istovesc.» La asta
174 ODUSSEAIS. D ODISEEA. CÂNTUL IV
ìj œfat', aÙt¦r ™gè min ¢meibÒmenoj prosšeipon:
™k mšn toi ™ršw, ¼ tij sÚ pšr ™ssi qe£wn,
æj ™gë oÜ ti ˜kën katerÚkomai, ¢ll£ nu mšllw
¢qan£touj ¢litšsqai, o‰ oÙranÕn eÙrÝn œcousin. ¢ll¦
sÚ pšr moi e„pš, qeoˆ dš te p£nta ‡sasin, Ój t…j
m' ¢qan£twn ped£v kaˆ œdhse keleÚqou, nÒston
q', æj ™pˆ pÒnton ™leÚsomai „cquÒenta.
ìj ™f£mhn, ¹ d' aÙt…k' ¢me…beto d‹a qe£wn:
toig¦r ™gè toi, xe‹ne, m£l' ¢trekšwj ¢goreÚsw.
pwle‹ta… tij deàro gšrwn ¤lioj nhmert»j,
¢q£natoj, PrwteÝj A„gÚptioj, Ój te qal£sshj
p£shj bšnqea ode, Poseid£wnoj Øpodmèj:
tÕn dš t' ™mÒn fasin patšr' œmmenai ºd tekšsqai.
tÒn g' e‡ pwj sÝ dÚnaio lochs£menoj lelabšsqai, Ój
kšn toi e‡pVsin ÐdÕn kaˆ mštra keleÚqou
nÒston q', æj ™pˆ pÒnton ™leÚseai „cquÒenta.
kaˆ dš kš toi e‡pVsi, diotrefšj, a‡ k' ™qšlVsqa,
Ótti toi ™n meg£roisi kakÒn t' ¢gaqÒn te tštuktai
o„comšnoio sšqen dolic¾n ÐdÕn ¢rgalšhn te.
ìj œfat', aÙt¦r ™gè min ¢meibÒmenoj prosšeipon:
aÙt¾ nàn fr£zeu sÝ lÒcon qe…oio gšrontoj,
m» pèj me proŽdën º prodaeˆj ¢lšhtai:
¢rgalšoj g£r t' ™stˆ qeÕj brotù ¢ndrˆ damÁnai.
ìj ™f£mhn, ¹ d' aÙt…k' ¢me…beto d‹a qe£wn:
[toig¦r ™gè toi taàta m£l' ¢trekšwj ¢goreÚsw.]
Ãmoj d' ºšlioj mšson oÙranÕn ¢mfibeb»kV,
tÁmoj ¥r' ™x ¡lÕj esi gšrwn ¤lioj nhmert¾j pnoiÍ
Ûpo zefÚroio, mela…nV frikˆ kalufqe…j,
175
Eu i-am rãspuns: «Oricine eºti, zeiþã, 510
Mãrturises cã nu de bunãvoie
Rãmân aici; voi fi greºit pesemne
Naintea domnitorilor din slavã.
Dar spune-mi – zeii doar ºtiu bine – care
Nemuritor mã stânjeni pe mine 515
ªi calea mi-o-ngrãdi ºi nu mã lasã
S-o iau napoi pe marea cea pescoasã?»
Aºa-ntrebai, ºi ea-mi rãspunse-ndatã:
«Rosti-voi numai adevãr, strãine.
Colind-aici un zeu bãtrân de mare 520
Nenºelãtor, Proteus Egipteanul,
Ce ºtie toate-adâncurile mãrii
ªi e supusul lui Neptun. Se zice
Cã el e tatãl meu ºi nãscãtorul.
Pândind aici, de poþi sã-l prinzi pe dânsul, 525
Þi-ar lãmuri tot drumul cât de mare-i
ªi cum pe apã sã te-ntorci în þarã.
ªi þi-ar mai povesti, de vrei, mãrite,
Ce bun ºi rãu þi s-a-ntâmplat acasã
De când baþi cale trudnicã ºi lungã.» 530
Aºa-mi vorbi, ºi eu zisei din parte-mi:
«Aratã-mi mie cum sã pun eu mâna
Pe zeul cel bãtrân, cã poate dânsul
De mine s-ar feri ºi-i anevoie
Un om pe-un zeu sã biruie vreodatã». 535
Aºa-i vorbii, ºi ea pe loc rãspunse:
«Voi spune drept ºi apriat, strãine.
Când soarele de-amiazi e-n cruci ºi adie
Zefirul, zeul moº atunci rãsare
De unde stã ascuns sub valuri negre 540
ªi merge de se culcã pe sub peºteri.
ªi focele-n duium adorm în juru-i,
Prãsila vederoasei zâne-a mãrii,
Ieºind din hãu ºi rãspândind duhoare
176 ODUSSEAIS. D ODISEEA. CÂNTUL IV
™k d' ™lqën koim©tai ØpÕ spšesi glafuro‹sin: ¢mfˆ
dš min fîkai nšpodej kalÁj ¡losÚdnhj ¡qrÒai
eÛdousin, poliÁj ¡lÕj ™xanadàsai, pikrÕn
¢popne…ousai ¡lÕj polubenqšoj Ñdm»n. œnqa
s' ™gën ¢gagoàsa ¤m' ºÒŽ fainomšnhfin
eÙn£sw ˜xe…hj: sÝ d' ™å kr…nasqai ˜ta…rouj
tre‹j, o† toi par¦ nhusˆn ™ãssšlmoisin ¥ristoi.
p£nta dš toi ™ršw ÑlofèŽa to‹o gšrontoj. fèkaj
mšn toi prîton ¢riqm»sei kaˆ œpeisin: aÙt¦r
™p¾n p£saj pemp£ssetai ºd ‡dhtai,
lšxetai ™n mšssVsi, nomeÝj ìj pèesi m»lwn. tÕn mn
™p¾n d¾ prîta kateunhqšnta ‡dhsqe, kaˆ tÒt'
œpeiq' Ûmin melštw k£rtoj te b…h te, aâqi d'
œcein memaîta, kaˆ ™ssÚmenÒn per ¢lÚxai.
p£nta d ginÒmenoj peir»setai, Óss' ™pˆ ga‹an
˜rpet¦ g…nontai kaˆ Ûdwr kaˆ qespidaj pàr: Øme‹j d'
¢stemfšwj ™cšmen m©llÒn te pišzein.
¢ll' Óte ken d» s' aÙtÕj ¢ne…rhtai ™pšessi,
to‹oj ™èn, oŒÒn ke kateunhqšnta ‡dhai,
kaˆ tÒte d¾ scšsqai te b…hj làsa… te gšronta,
¼rwj, e‡resqai dš, qeîn Ój t…j se calšptei, nÒston q',
æj ™pˆ pÒnton ™leÚseai „cquÒenta. ìj e„poàs'
ØpÕ pÒnton ™dÚseto kuma…nonta: aÙt¦r ™gën
™pˆ nÁaj, Óq' ›stasan ™n yam£qoisin,
½Ža: poll¦ dš moi krad…h pÒrfure kiÒnti.
aÙt¦r ™pe… ·' ™pˆ nÁa kat»luqon ºd q£lassan, dÒrpon
q' Ðplis£mesq' ™p… t' ½luqen ¢mbros…h nÚx, d¾
tÒte koim»qhmen ™pˆ ·hgm‹ni qal£sshj.
177
Nesuferitã din strãfund de mare. 545
Chiar mâne-n zori de zi te duc ºi-acolo
Te pun la pândã. Tu alege-þi bine
Trei soþi mai inimoºi de la corãbii.
Sã-þi spun ce-apucãturi are bãtrânul:
La început el va umbla-ntre foce 550
ªi le va numãra. Iar când pe toate
Le-a socotit ºi le-a vãzut de-a rândul,
El are sã se culce printre ele
Ca un pãstor în mijlocu-unei turme.
Voi, cum îl veþi vedea lungit acolo, 555
Sã v-aruncaþi asupra lui cu sila
ªi sã-l opriþi din rãsputeri în clipa
Când el s-ar repezi ºi-ar da sã fugã;
Va încerca el fel ºi chip sã scape,
Se va preface-n oriºice fãpturã 560
De pe pãmânt, ºi-n foc ºi chiar în apã.
Sã nu-l slãbiþi, cuprindeþi-l mai zdravãn.
Dar când o sã te-ntrebe el pe tine,
Luându-ºi chipul ce-l avea nainte,
Când s-a culcat, pe loc, atunci, viteze, 565
Desprindeþi pe bãtrân ºi daþi-i drumul
ªi-ntreabã care zeu te prigoneºte
ªi cum sã te întorci napoi pe mare.»
Aºa grãind, ea se cufundã-n valuri.
Eu merg pe prundul de pe mal la vase 570
Cu inima nespus de tulburatã
ªi când ajung la vasul meu, la mare,
De cinã mã-ngrijesc ºi peste noapte
Culcându-ne dormim pe mal. De-acolo,
A doua zi, când se ivirã zorii 575
Trandafirii, o iau pe prundul mãrii
Cea latã-n cãi, mã rog de zei fierbinte
ªi iau cu mine trei aleºi tovarãºi,
178 ODUSSEAIS. D ODISEEA. CÂNTUL IV
Ãmoj d' ºrigšneia f£nh ·odod£ktuloj 'Hèj, kaˆ
tÒte d¾ par¦ q‹na qal£sshj eÙrupÒroio
½Ža, poll¦ qeoÝj gounoÚmenoj: aÙt¦r ˜ta…rouj tre‹j
¥gon, oŒsi m£lista pepo…qea p©san ™p' „qÚn.
tÒfra d' ¥r' ¼ g' Øpodàsa qal£sshj eÙrša kÒlpon
tšssara fwk£wn ™k pÒntou dšrmat' œneike: –
p£nta d' œsan neÒdarta: –dÒlon d' ™pem»deto patr….
eÙn¦j d' ™n yam£qoisi diagl£yas' ¡l…Vsin
Âsto mšnous': ¹me‹j d m£la scedÕn ½lqomen aÙtÁj:
˜xe…hj d' eÜnhse, b£len d' ™pˆ dšrma ˜k£stJ.
œnqa ken a„nÒtatoj lÒcoj œpleto: te‹re g¦r a„nîj
fwk£wn ¡liotrefšwn Ñloètatoj Ñdm»:
t…j g£r k' e„nal…J par¦ k»teŽ koimhqe…h;
¢ll' aÙt¾ ™s£wse kaˆ ™fr£sato mšg' Ôneiar:
¢mbros…hn ØpÕ ·‹na ˜k£stJ qÁke fšrousa ¹dÝ
m£la pne…ousan, Ôlesse d k»teoj Ñdm»n.
p©san d' ºo…hn mšnomen tetlhÒti qumù:
fîkai d' ™x ¡lÕj Ãlqon ¢ollšej. aƒ mn œpeita ˜xÁj
eÙn£zonto par¦ ·hgm‹ni qal£sshj: œndioj d' Ð
gšrwn Ãlq' ™x ¡lÒj, eáre d fèkaj zatrefšaj, p£saj d'
¥r' ™póceto, lškto d' ¢riqmÒn. ™n d' ¹mšaj
prètouj lšge k»tesin, oÙdš ti qumù
çsqh dÒlon enai: œpeita d lškto kaˆ aÙtÒj. ¹me‹j d
„£contej ™pessÚmeq', ¢mfˆ d ce‹raj b£llomen:
oÙd' Ð gšrwn dol…hj ™pel»qeto tšcnhj, ¢ll' Ã
toi prètista lšwn gšnet' ºãgšneioj,
aÙt¦r œpeita dr£kwn kaˆ p£rdalij ºd mšgaj sàj:
[g…neto d' ØgrÕn Ûdwr kaˆ dšndreon Øyipšthlon.]
179
Pe cei mai îndrãzneþi. Zeiþa, care
Se cufundase-n mare, din afundul 580
De ape aduse patru piei de foce
Abia jupite toate, ºi cu ele
Se-ncumetã pe tatãl ei sã-nºele.
ªi dupã ce sãpã în prund culcuºuri,
ªezu ºi ne-aºteptã pân’ce venirãm 585
La ea, de tot aproape. Dup-aceea
Pe rând ne culcã ea în gropi ºi-aºterne
Deasupra fiecãrui câte-o piele.
Dar groaznic ne-ar fi fost atunci pânditul,
Cã prea de tot ne otrãvea mirosul 590
Ucigãtor al focelor de mare,
Cã cine poate sã se culce-alãturi
De-o lighioan-a mãrii? Dar zeiþa
Un mir dumnezeiesc, nespus de dulce,
Ne-aduse ºi sub nasul fiecãrui 595
Ni-l puse ea ºi-mprãºtie duhoarea
De la lighioane. Toatã dimineaþa
Rãbdarãm noi acolo ºi-adãstarãm.
Ieºirã droaie focele din mare
ªi când pe þãrm în ºir se cuibãrirã, 600
Ieºi-n amiezi din mare ºi bãtrânul.
Gãseºte rotofeiele de foce,
Pe toate le colindã, face seama.
Întâi pe noi ne numãrã-ntre ele
ªi nici nu bãnuie-nºelãtoria. 605
Se pune-apoi ºi el pe jos ºi-adoarme.
Dãm þipãt noi atunci, sãrim la dânsul
ªi-l încleºtãm cu braþele. Iar moºul
Nu-ºi uitã meºteºugul vicleniei.
Întâi se face leu bãrbos, pe urmã 610
Ba un balaur, ba gligan, ba pardos,
180 ODUSSEAIS. D ODISEEA. CÂNTUL IV
¹me‹j d' ¢stemfšwj œcomen tetlhÒti qumù. ¢ll'
Óte d» ·' ¢n…az' Ð gšrwn ÑlofèŽa e„dèj, kaˆ
tÒte d» m' ™pšessin ¢neirÒmenoj prosšeipe:
t…j nÚ toi, 'Atršoj uƒš, qeîn sumfr£ssato boul£j,
Ôfra m' ›loij ¢škonta lochs£menoj; tšo se cr»; ìj œfat',
aÙt¦r ™gè min ¢meibÒmenoj prosšeipon: osqa,
gšron: t… me taàta paratropšwn ™ree…neij;
æj d¾ d»q' ™nˆ n»sJ ™rÚkomai, oÙdš ti tškmwr
eØršmenai dÚnamai, minÚqei dš moi œndoqen Ãtor.
¢ll¦ sÚ pšr moi e„pš, qeoˆ dš te p£nta ‡sasin, Ój t…j m'
¢qan£twn ped£v kaˆ œdhse keleÚqou, nÒston q',
æj ™pˆ pÒnton ™leÚsomai „cquÒenta.
ìj ™f£mhn, Ð dš m' aÙt…k' ¢meibÒmenoj
prosšeipen: ¢ll¦ m£l' êfellej Di… t' ¥llois…n te qeo‹si
·šxaj ƒer¦ k£l' ¢nabainšmen, Ôfra t£cista s¾n ™j
patr…d' †koio plšwn ™pˆ o‡nopa pÒnton. oÙ g£r
toi prˆn mo‹ra f…louj t' „dšein kaˆ ƒkšsqai
okon ™ãkt…menon kaˆ s¾n ™j patr…da ga‹an,
pr…n g' Ót' ¨n A„gÚptoio, diipetšoj potamo‹o,
aâtij Ûdwr œlqVj ·šxVj q' ƒer¦j ˜katÒmbaj ¢qan£toisi
qeo‹si, toˆ oÙranÕn eÙrÝn œcousi: kaˆ tÒte toi
dèsousin ÐdÕn qeo…, ¿n sÝ menoin´j.
ìj œfat', aÙt¦r ™mo… ge katekl£sqh f…lon Ãtor,
oÛnek£ m' aâtij ¥nwgen ™p' ºeroeidša pÒnton
A‡guptÒnd' „šnai, dolic¾n ÐdÕn ¢rgalšhn te.
¢ll¦ kaˆ ïj mÚqoisin ¢meibÒmenoj prosšeipon:
taàta mn oÛtw d¾ telšw, gšron, æj sÝ keleÚeij.
¢ll' ¥ge moi tÒde e„p kaˆ ¢trekšwj kat£lexon,
181
Ba pom înalt, ba apã curgãtoare.
Noi nu-l slãbim de loc, îl þinem zdravãn
ªi cu-ndârjire. El, sãtul la urmã
De multele-i nãzdrãvãnii, mã-ntreabã: 615
«Dar cine, Atride, s-a vorbit cu tine
Sã stai pândind ºi sã m-apuci cu sila?
Ce vrei tu de la mine?» Zic din parte-mi:
«Tu ºtii, bãtrâne. Ce te faci cã nu ºtii
ªi mã întrebi? Cã doar de multã vreme 620
Stau þintuit aci-n ostrov ºi nu pot
Sã iscodesc un mijloc de scãpare
ªi-mi lâncezeºte inima. Dar spune-mi,
Ca zeu care ºtii toate, oare cine
Din zeii toþi mã-mpiedicã pe mine 625
ªi calea-mi stãvili ºi nu mã lasã
La-ntorsul meu pe marea cea pescoasã?»
Aºa-i zisei, iar el pe loc rãspunse:
«Tu trebuie-nadins s-aduci lui Joe
ªi zeilor ceilalþi frumoase jerfe 630
ªi-apoi sã pleci ca sã ajungi în þarã
Mai repede cãlãtorind pe mare.
Doar nu þi-i dat sã vezi pe-ai tãi de-acasã,
ªi nici conacul, nici a ta moºie,
Nainte de-a te-napoia la râul 635
Purces din cer, Egipetul, ºi-a face
Mãreþe jertfe sfinte de o sutã
De boi nemuritorilor din slavã,
Doar astfel îþi vor da dorita cale.»
Aºa-mi grãi, ºi inima-mi se frânse 640
La sfatul lui de-a merge iar pe mare
Drum lung ºi-anevoios cãtre Egipet,
ªi totuºi rãspunsei: «De bunã seamã
Voi face aºa cum tu mã-nveþi, bãtrâne.
Dar spune-mi drept ºi lãmureºte-mi mie: 645
182 ODUSSEAIS. D ODISEEA. CÂNTUL IV
p£ntej sÝn nhusˆn ¢p»monej Ãlqon 'Acaio…, 490
oÞj Nšstwr kaˆ ™gë l…pomen Tro…hqen „Òntej,
Ú tij êlet' ÑlšqrJ ¢deukšŽ Âj ™pˆ nhÕj
º f…lwn ™n cers…n, ™peˆ pÒlemon tolÚpeusen.
ìj ™f£mhn, Ð dš m' aÙt…k' ¢meibÒmenoj prosšeipen:
'Atredh, t… me taàta die…reai; oÙdš t… se cr¾
495 ‡dmenai, oÙd daÁnai ™mÕn nÒon: oÙdš sš fhmi
d¾n ¥klauton œsesqai, ™pe… k' ™å p£nta pÚqhai.
polloˆ mn g¦r tîn ge d£men, polloˆ d l…ponto: ¢rcoˆ d'
aâ dÚo moànoi 'Acaiîn calkocitènwn ™n nÒstJ
¢pÒlonto: m£cV dš te kaˆ sÝ parÁsqa.
500 eŒj d' œti pou zwÕj katerÚketai eÙršŽ pÒntJ.
A‡aj mn met¦ nhusˆ d£mh dolichrštmoisi:
GurÍs…n min prîta Poseid£wn ™pšlasse
pštrVsin meg£lVsi kaˆ ™xes£wse qal£sshj:
ka… nÚ ken œkfuge kÁra, kaˆ ™cqÒmenÒj per 'Aq»nV,
505 e„ m¾ Øperf…alon œpoj œkbale kaˆ mšg' ¢£sqh:
fÁ ·' ¢škhti qeîn fugšein mšga la‹tma qal£sshj.
toà d Poseid£wn meg£l' œkluen aÙd»santoj:
aÙt…k' œpeita tr…ainan ˜lën cersˆ stibarÍsin
½lase Gura…hn pštrhn, ¢pÕ d' œscisen aÙt»n:
510 kaˆ tÕ mn aÙtÒqi me‹ne, tÕ d trÚfoj œmpese pÒntJ, tù
·' A‡aj tÕ prîton ™fezÒmenoj mšg' ¢£sqh:
tÕn d' ™fÒrei kat¦ pÒnton ¢pe…rona kuma…nonta. [ìj
Ð mn œnq' ¢pÒlwlen, ™peˆ p…en ¡lmurÕn Ûdwr.]
183
Sosirã-acasã teferi toþi aheii
Pe cari în viaþã i-am lãsat la Troia
Când am plecat în þarã eu cu Nestor?
Ori mai pieri de moarte crudã vreunul
La-ntoarcerea-i pe mare sau la sânul 650
Prietenilor lui dupã-ncheierea
Rãzboiului?» Iar el aºa-mi-rãspunse:
«De ce mã-ntrebi de asta tu, Atride?
Nu-i bine-a ºti ºi a-mi cunoaºte gândul;
Mã tem cã-ndatã vei începe a plânge 655
Cum auzi-vei toate de-amãnuntul,
Cã mulþi pierirã, mulþi din ei scãparã.
La-ntors murirã douã cãpetenii
Din cele mai fruntaºe-ntre aheii
Cei ferecaþi în arme de aramã; 660
Tu-i ºtii pe cei care cãzurã-n luptã.
Mai este unul viu, oprit pe mare.
E Aias, cel care pieri cu flota.
Întâi Neptun l-apropie de Gira,
Nãmornicele stânci, ºi de talazuri 665
El l-a ferit. ªi-ar fi scãpat de moarte,
Cu toatã ura ce-i purta Minerva,
De nu rostea cuvinte nenfrânate
În marea lui orbire. Se fãlise
Cã peste voia zeilor va trece 670
Nevãtãmat ºi sigur largul mãrii.
Neptun atunci cum i-auzi trufia,
Îndatã cu mâni tari luând tridentul,
Din rãsputeri izbi în stânca Girei
ªi-o despicã în douã, iar o parte 675
Rãmase tot pe loc; bucata ruptã,
Pe care-ntâi în marea lui orbire
Se împlântase-Aias, de-a fost pe urmã
Purtat pe valul mãrii nesfârºite,
Adânc se cufundã. ªi astfel dânsul 680
Pieri-necat în unda cea sãratã.
Iar fratele-þi la-ntoarcerea-i cu flota
184 ODUSSEAIS. D ODISEEA. CÂNTUL IV
sÕj dš pou œkfuge kÁraj ¢delfeÕj ºd' Øp£luxen
™n nhusˆ glafurÍsi: s£wse d pÒtnia “Hrh. ¢ll' Óte
d¾ t£c' œmelle Malei£wn Ôroj a„pÝ †xesqai,
tÒte d» min ¢narp£xasa qÚella pÒnton ™p'
„cquÒenta fšren barša sten£conta, ¢groà ™p'
™scati»n, Óqi dèmata na‹e Qušsthj
tÕ pr…n, ¢t¦r tÒt' œnaie Questi£dhj A‡gisqoj.
¢ll' Óte d¾ kaˆ ke‹qen ™fa…neto nÒstoj ¢p»mwn,
¨y d qeoˆ oâron stršyan, kaˆ o‡kad' †konto, à toi Ð
mn ca…rwn ™peb»seto patr…doj a‡hj,
kaˆ kÚnei ¡ptÒmenoj ¿n patr…da: poll¦ d' ¢p' aÙtoà
d£krua qerm¦ cšont', ™peˆ ¢spas…wj ‡de ga‹an. tÕn
d' ¥r' ¢pÕ skopiÁj ede skopÒj, Ón ·a kaqe‹sen
A‡gisqoj dolÒmhtij ¥gwn, ØpÕ d' œsceto misqÕn
crusoà doi¦ t£lanta: fÚlasse d' Ó g' e„j ™niautÒn,
m» ˜ l£qoi parièn, mn»saito d qoÚridoj ¢lkÁj.
bÁ d' ‡men ¢ggelšwn prÕj dèmata poimšni laîn.
aÙt…ka d' A‡gisqoj dol…hn ™fr£ssato tšcnhn:
krin£menoj kat¦ dÁmon ™e…kosi fîtaj ¢r…stouj
eŒse lÒcon, ˜tšrwqi d' ¢nègei da‹ta pšnesqai:
aÙt¦r Ð bÁ kalšwn 'Agamšmnona, poimšna laîn,
†ppoisin kaˆ Ôcesfin, ¢eikša mermhr…zwn.
tÕn d' oÙk e„dÒt' Ôleqron ¢n»gage kaˆ katšpefne
deipn…ssaj, éj t…j te katšktane boàn ™pˆ f£tnV.
oÙdš tij 'Atredew ˜t£rwn l…peq', o† oƒ ›ponto,
185
Se smulse într-un fel de la pieire,
Cã-l izbãvi Junona cea-nchinatã.
Dar tocmai când era pe-aci s-ajungã 685
La plaiul nalt Malea, -nvolburarea
Smuncindu-l, îl luã pe-ntinsul apei,
De tot ofta din greu, pânã la capul
Þinutului, pe unde mai nainte
ªedea Tiest ºi-acum avea locaºul 690
Feciorul sãu Egist. Dar când la urmã
Întorsul îi pãru de-acolo sigur
ªi vânt prielnic îi suflarã zeii
ªi tot sosi cu oastea lui acasã,
Cu drag îºi puse el picioru-n þarã 695
ªi-ºi sãrutã îmbrãþiºând pãmântul.
ªi multe lacrimi calde-i picurarã
Din ochii lui, când el vãzu olatul
Dorit al lui. Dar îl zãri strãjerul
Cel aºezat pe foiºor de însuºi 700
Egist vicleanul pentru-a lui pândire
ªi cãruia îi juruise platã
De doi talanþi, aºa cã el tot anul
Stãtea veghind, ca nu cumva viteazul
Pe neºtiute sã pãtrundã-n þarã 705
ªi cu putere de rãzboi sã vie.
Se duse-atunci la domnul sãu iscoada
Sã-i dea de veste, iar Egist îndatã
Urzi cea mai vicleanã cursã. Alese
Vreo douãzeci de oameni pe sprânceanã 710
ªi la pândiº i-ascunse; pe de alta
Orândui la curtea lui un praznic.
Apoi purcese cu alai de care
Spre a pofti pe craiul Agamemnon
Cu gând nelegiuit. L-aduse acasã 715
Pe el care nimic nu bãnuise
ªi dupã ospãtare îl ucise
Cum cineva ucide-un bou în staul.
ªi nu rãmase nici un om din soþii
186 ODUSSEAIS. D ODISEEA. CÂNTUL IV
oÙdš tij A„g…sqou, ¢ll' œktaqen ™n meg£roisin.
ìj œfat', aÙt¦r ™mo… ge katekl£sqh f…lon Ãtor, kla‹on
d' ™n yam£qoisi kaq»menoj, oÙdš nÚ moi kÁr
½qel' œti zèein kaˆ Ðr©n f£oj ºel…oio.
aÙt¦r ™peˆ kla…wn te kulindÒmenÒj te koršsqhn,
d¾ tÒte me prosšeipe gšrwn ¤lioj nhmert»j:
mhkšti, 'Atršoj uƒš, polÝn crÒnon ¢skelj oÛtw
kla‹', ™peˆ oÙk ¥nus…n tina d»omen: ¢ll¦ t£cista
pe…ra, Ópwj ken d¾ s¾n patr…da ga‹an †khai.
À g£r min zwÒn ge kic»seai, ½ ken 'Oršsthj
kte‹nen Øpofq£menoj: sÝ dš ken t£fou ¢ntibol»saij.
ìj œfat', aÙt¦r ™moˆ krad…h kaˆ qumÕj ¢g»nwr aâtij
™nˆ st»qessi kaˆ ¢cnumšnJ per „£nqh, ka… min
fwn»saj œpea pterÒenta proshÚdwn: toÚtouj mn
d¾ oda: sÝ d tr…ton ¥ndr' ÑnÒmaze, Ój tij œti
zwÕj katerÚketai eÙršŽ pÒntJ
[º qanèn: ™qšlw d kaˆ ¢cnÚmenÒj per ¢koàsai.]
ìj ™f£mhn, Ð dš m' aÙt…k' ¢meibÒmenoj prosšeipen:
uƒÕj Lašrtew, 'Iq£kV œni o„k…a na…wn:
tÕn d' ‡don ™n n»sJ qalerÕn kat¦ d£kru cšonta,
nÚmfhj ™n meg£roisi Kaluyoàj, ¼ min ¢n£gkV
‡scei: Ð d' oÙ dÚnatai ¿n patr…da ga‹an ƒkšsqai: oÙ
g£r oƒ p£ra nÁej ™p»retmoi kaˆ ˜ta‹roi,
o† kšn min pšmpoien ™p' eÙrša nîta qal£sshj.
soˆ d' oÙ qšsfatÒn ™sti, diotrefj ð Menšlae, ”Argei
™n ƒppobÒtJ qanšein kaˆ pÒtmon ™pispe‹n,
¢ll£ s' ™j 'HlÚsion ped…on kaˆ pe…rata ga…hj
¢q£natoi pšmyousin, Óqi xanqÕj `Rad£manquj, –
187
Lui Agamemnon ºi Egist, cu toþii 720
Pierirã prin palat.» El asta-mi spuse
ªi-mi fu zdrobitã inima. Pe prunduri
Lãsându-mã plângeam; mi se scârbise
De viaþã ºi de-a soarelui luminã.
Când fui sãtul de plâns ºi zbuciumare, 725
Mi-a zis neminþãtorul moº al mãrii:
«Dar nu mai plânge-aºa mereu, Atride,
Nimica doar nu folosim cu plânsul.
Ci cautã s-ajungi mai iute-n þarã:
730
Ori viu gãsi-vei pe Egist ori poate
Orest l-o fi rãpus pe el nainte,
ªi tu poþi fi de faþã la-ngropare.»
Aºa-mi vorbi, ºi inima-mi bãrbatã
Se-nviorã, cu toat-a mea mâhnire.
ªi mai rostii cuvinte zburãtoare: 735
ǻtiu soarta celor doi viteji acuma,
Dar spune-mi de celalt care-i pe mare
Ori a murit, cãci voi s-aud de dânsul,
Deºi mã doare». Iar Proteu rãspunse:
«E fiul lui Laerte din Itaca. 740
Eu l-am vãzut cu ochi scãldaþi în lacrimi,
Într-un ostrov, în casele zeiþei
Calipso, care-l þine cu de-a sila.
Nu poate-n þarã el napoi sã vie,
Cã n-are vase cu lopeþi ºi oameni 745
Sã-l ducã-n spatele întins al mãrii.
Dar þie, preamãrite, nu þi-e scrisa
Ca orice om sã mori de moarte-n Argos.
Trimis vei fi de zei la capul lumii,
Pe câmpii Elizèi, pe unde ºade 750
Bãlanul Radamantis, unde omul
188 ODUSSEAIS. D ODISEEA. CÂNTUL IV
tÍ per ·hsth biot¾ pšlei ¢nqrèpoisin:
oÙ nifetÒj, oÜt' ¨r ceimën polÝj oÜte pot' Ômbroj,
¢ll' a„eˆ zefÚroio ligÝ pne…ontoj ¢»taj
'WkeanÕj ¢n…hsin ¢nayÚcein ¢nqrèpouj, – oÛnek'
œceij `Elšnhn ka… sfin gambrÕj DiÒj ™ssi. ìj e„pën
ØpÕ pÒnton ™dÚseto kuma…nonta, aÙt¦r ™gën
™pˆ nÁaj ¤m' ¢ntiqšois' ˜t£roisin
½Ža, poll¦ dš moi krad…h pÒrfure kiÒnti.
aÙt¦r ™pe… ·' ™pˆ nÁa kat»lqomen ºd q£lassan,
dÒrpon q' Ðplis£mesq' ™p… t' ½luqen ¢mbros…h
nÚx, d¾ tÒte koim»qhmen ™pˆ ·hgm‹ni qal£sshj.
Ãmoj d' ºrigšneia f£nh ·odod£ktuloj 'Hèj, nÁaj
mn p£mprwton ™rÚssamen e„j ¤la d‹an,
™n d' ƒstoÝj tiqšmesqa kaˆ ƒst…a nhusˆn ™sVj: ¨n
d kaˆ aÙtoˆ b£ntej ™pˆ klh‹si kaq‹zon, ˜xÁj d'
˜zÒmenoi poli¾n ¤la tÚpton ™retmo‹j. ¨y d' e„j
A„gÚptoio, diipetšoj potamo‹o,
stÁsa nšaj kaˆ œrexa telhšssaj ˜katÒmbaj.
aÙt¦r ™peˆ katšpausa qeîn cÒlon a„n ™Òntwn, ceà'
'Agamšmnoni tÚmbon, †n' ¥sbeston klšoj e‡h. taàta
teleut»saj neÒmhn, œdosan dš moi oâron ¢q£natoi,
to… m' ðka f…lhn ™j patr…d' œpemyan.
¢ll' ¥ge nàn ™p…meinon ™nˆ meg£roisin ™mo‹sin,
Ôfra ken ˜ndek£th te duwdek£th te gšnhtai: kaˆ
tÒte s' eâ pšmyw, dèsw dš toi ¢gla¦ dîra, tre‹j
†ppouj kaˆ d…fron ™äxoon: aÙt¦r œpeita
dèsw kalÕn ¥leison, †na spšndVsqa qeo‹sin
189
Trãieºte mai ferice, cã nu-i ploaie
ªi nici ninsoare, nu-i nici iarnã lungã,
Ci pururea suflare linã-adie
Din Ocean ºi mângâie pe oameni, 755
Cãci tu ai pe Elena de soþie
ªi ei te þin de ginere-al lui Joe.»
Aºa vorbind, el se cufundã-n valuri.
Eu merg pe prundul de pe mal la vase
Cu inima nespus de tulburatã. 760
ªi când sosesc la vasul meu, la mare,
De cinã mã-ngrijesc, ºi peste noapte
Culcându-ne, dormim pe malul mãrii.
A doua zi, când se ivirã zorii
Trandafirii, întâi de pe prundiºuri 765
Corãbiile împinserãm pe mare,
Catargul ridicarãm la corãbii
ªi-ntinserãm vintrele. Lopãtarii,
Suind apoi, se puserã pe laviþi.
770
ªi stând acolo-n ºiruri, începurã
Sã batã cu lopeþi albastra mare.
ªi iar oprii corãbiile-n apa
Egipetului, râu purces din slavã,
ªi-acolo închinai jerfiri de-o sutã
775
De boi întregi. ªi dupã ce eu astfel
Am potolit a zeilor mânie,
Am movilit mormânt lui Agamemnon
Ca numele-i neasfinþit sã fie.
Acestea isprãvind, pornii pe mare.
Iar zeii vânt prielnic îmi suflarã 780
ªi repede mã petrecurã-n þarã.
Dar hai ºi mai rãmâi la mine-n casã
Ca oaspe-al meu, sã se-mplineascã-ncalte
Vro unsprezece, douãsprezece zile.
Cu bine-atunci napoi te voi trimite, 785
Þi-oi face parte din frumoase daruri,
Trei cai ºi o teleagã lustruitã.
Ba ºi-un potir frumos, sã-nchini cu dânsul
190 ODUSSEAIS. D ODISEEA. CÂNTUL IV
¢qan£tois' ™mšqen memnhmšnoj ½mata p£nta.” tÕn d'
aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda:
„'Atredh, m¾ d» me polÝn crÒnon ™nq£d' œruke. kaˆ
g£r k' e„j ™niautÕn ™gë par¦ so… g' ¢neco…mhn
¼menoj, oÙdš kš m' o‡kou ›loi pÒqoj oÙd tok»wn:
a„nîj g¦r mÚqoisin œpess… te so‹sin ¢koÚwn
tšrpomai: ¢ll' ½dh moi ¢ni£zousin ˜ta‹roi
™n PÚlJ ºgaqšV: sÝ dš me crÒnon ™nq£d' ™rÚkeij.
dîron d', Ótti kš moi dèVj, keim»lion œstw: †ppouj d'
e„j 'Iq£khn oÙk ¥xomai, ¢ll¦ soˆ aÙtù
™nq£de le…yw ¥galma: sÝ g¦r ped…oio ¢n£sseij
eÙršoj, ú œni mn lwtÕj polÚj, ™n d kÚpeiron
puro… te zeia… te „d' eÙrufuj kr‹ leukÒn.
™n d' 'Iq£kV oÜt' ¨r drÒmoi eÙršej oÜte ti leimèn:
a„g…botoj, kaˆ m©llon ™p»ratoj ƒppobÒtoio.
oÙ g£r tij n»swn ƒpp»latoj oÙd' eÙle…mwn,
a† q' ¡lˆ kekl…atai: 'Iq£kh dš te kaˆ perˆ pasšwn.”
ìj f£to, me…dhsen d bo¾n ¢gaqÕj Menšlaoj, ceir…
tš min katšrexen œpoj t' œfat' œk t' ÑnÒmazen:
„a†matÒj e„j ¢gaqo‹o, f…lon tškoj, oŒ' ¢goreÚeij:
toig¦r ™gè toi taàta metast»sw: dÚnamai g£r.
dèrwn d', Óss' ™n ™mù o‡kJ keim»lia ke‹tai,
dèsw, Ö k£lliston kaˆ timhšstatÒn ™sti. dèsw
toi krhtÁra tetugmšnon: ¢rgÚreoj d
œstin ¤paj, crusù d' ™pˆ ce…lea kekr£antai,
œrgon d' `Hfa…stoio: pÒren dš ˜ Fa…dimoj ¼rwj,
Sidon…wn basileÚj, Óq' ˜Õj dÒmoj ¢mfek£luye
ke‹sš me nost»santa: ten d' ™qšlw tÒd' Ñp£ssai.”
191
La zeii care-ntorsul meu grãbirã.”
Isteþul Telemah rãspunse: „Atride, 790
Sã nu mã þii pe-aici mai multã vreme.
Un an întreg aº sta voios la tine
ªi nu m-ar prinde dor de-ai mei, de-acasã,
C-aºa mi-e drag s-ascult a ta comoarã
De spuse ºi de povestiri. Dar soþii 795
Nerãbdãtori m-adast-acum la Pilos,
Cãci prea m-ai zãbovit pe-aici la tine.
Iar darul ce mi-l dai, odor sã fie
De pus deoparte. Nu pot duce caii
La mine-n þarã;-i voi lãsa la tine 800
Sã fie-aici podoaba þãrii tale,
Cãci tu domneºti pe o câmpie-ntinsã
Cu mult trifoi ºi grâu, ovãz ºi cimbru
ªi orz îmbelºugat. Iar în Itaca
Nu-s mari întinderi, nu e vreo livadã, 805
Ci-i loc de pãºunat numai de capre
ªi prea-i nãlþime ca sã pascã stave,
Cã nu-i nici un pãmânt încins de mare
Bun de livezi ºi de umblat cu caii,
ªi mai presus de toate-aºa mi-i þara.” 810
La vorba lui zâmbi voios Atride,
Cu mâna-l netezi ºi iar îi zise:
„Se vede dupã felul cuvântãrii,
Copilul meu, cã eºti de viþã naltã.
Schimba-voi darul. Lesne o pot face. 815
Þi-oi dãrui cel mai de preþ ºi mândru
Din multele-mi odoare ce-am în casã.
Þi-oi da o canã bine fãuritã,
De-argint e toatã, gura ei de aur,
820
Lucrarea lui Vulcan. Mi-a dãruit-o
Fedim, viteazul domnitor din Sidon,
Când eu, trecând la-ntoarcerea-mi pe-acolo,
În gazdã mã primi. Vreau scula asta
Eu þie sã þi-o dau.” Aºa-mpreunã
192 ODUSSEAIS. D ODISEEA. CÂNTUL IV
ìj oƒ mn toiaàta prÕj ¢ll»louj ¢gÒreuon,
daitumÒnej d' ™j dèmat' ‡san qe…ou basilÁoj.
oƒ d' Ãgon mn mÁla, fšron d' eÙ»nora onon:
s‹ton dš sf' ¥locoi kallikr»demnoi œpempon.
ìj oƒ mn perˆ de‹pnon ™nˆ meg£roisi pšnonto,
mnhstÁrej d p£roiqen 'OdussÁoj meg£roio d…
skoisin tšrponto kaˆ a„ganšVsin ƒšntej,
™n tuktù dapšdJ, Óqi per p£roj, Ûbrin œcontej. 'Ant…
nooj d kaqÁsto kaˆ EÙrÚmacoj qeoeid»j, ¢rcoˆ
mnhst»rwn, ¢retÍ d' œsan œxoc' ¥ristoi. to‹j d' uƒÕj
Fron…oio No»mwn ™ggÚqen ™lqën 'Ant…noon
mÚqoisin ¢neirÒmenoj prosšeipen:
„'Ant…no', ½ ·£ ti ‡dmen ™nˆ fresˆn Ãe kaˆ oÙk…, ÐppÒte
Thlšmacoj ne‹t' ™k PÚlou ºmaqÒentoj; nÁ£ moi o‡cet'
¥gwn: ™m d creë g…netai aÙtÁj ”Hlid' ™j eÙrÚcoron
diab»menai, œnqa moi †ppoi dèdeka q»leiai, ØpÕ d'
¹m…onoi talaergoˆ
¢dmÁtej: tîn kšn tin' ™lass£menoj damasa…mhn.” ìj
œfaq', oƒ d' ¢n¦ qumÕn ™q£mbeon: oÙ g¦r œfanto
™j PÚlon o‡cesqai Nhl»Žon, ¢ll£ pou aÙtoà
¢grîn À m»loisi paršmmenai º subètV.
tÕn d' aât' 'Ant…nooj prosšfh, EÙpe…qeoj uƒÒj:
„nhmertšj moi œnispe: pÒt' õceto kaˆ t…nej aÙtù
koàroi ›pont'; 'Iq£khj ™xa…retoi, Ã ˜oˆ aÙtoà
qÁtšj te dmîšj te; dÚnaitÒ ke kaˆ tÕ telšssai. ka…
moi toàt' ¢gÒreuson ™t»tumon, Ôfr' ™å e„dî,
se b…V ¢škontoj ¢phÚra nÁa mšlainan, 650
Ãe ˜kèn oƒ dîkaj, ™peˆ prosptÚxato mÚqJ.”
193
Vorbirã ei, în vreme ce mesenii 825
Intrarã la conac ºi oi mânarã
ªi-aduserã ºi vin din cel mai tare.
A lor neveste cu marame dalbe
Purtau în coºuri pâni. ªi astfel dânºii
Se îngrijeau de-ospãþul lor la curte. 830
Iar înaintea curþii lui Ulise
Stau petrecând ºi azvârlind cu discul
ªi lancea peþitorii pe loc neted,
Pe unde-ºi lãfãiau neruºinarea;
Doar Antinou ºi Evrimah cel mare, 835
Fruntaºii peþitorilor, feciorii
Cei mai de neam, ºedeau pe jos când fiul
Lui Noemon s-apropie de dânºii
ªi începu pe Antinou sã-ntrebe:
840
„O, Antinou, ºtim noi sau nu când vine
Din Pilos fiul lui Ulise? Dânsul
Cu vasul meu plecã, ºi mie acuma
Mi-ar trebui cãlãtorind pe mare
Sã merg pe la Elida, c-am pe-acolo
Douãsprezece iepe supte încã 845
De muli nedomoliþi ºi buni de muncã;
Vreau sã-mi aduc ºi sã-mblânzesc pe unul.”
Aºa grãi, iar dânºii se mirarã,
Cãci nu credeau sã fie dus la Pilos,
Ci cã petrece în ostrov la þarã 850
Pe lângã turma lui sau cu porcarul.
Întreabã Antinou Eupitianul:
„Dar când plecã ºi care-i furã soþii?
Sã-mi spui tu drept. Luã voinici de-ai noºtri
Sau robi ºi-argaþi de-ai lui? Cã doar ºi asta 855
Putea s-o facã, ºi mai spune-mi încã:
Cum þi-a luat corabia? Cu sila?
Ori i-ai împrumutat-o de la tine,
Rugat fiind?” Iar Noemon rãspunde:
194 ODUSSEAIS. D ODISEEA. CÂNTUL IV
tÕn d' uƒÕj Fron…oio No»mwn ¢nt…on hÜda:
„aÙtÕj ˜kèn oƒ dîka: t… ken ·šxeie kaˆ ¥lloj,
ÐppÒt' ¢n¾r toioàtoj, œcwn meled»mata qumù,
a„t…zV; calepÒn ken ¢n»nasqai dÒsin e‡h.
koàroi d', o‰ kat¦ dÁmon ¢risteÚousi meq' ¹mšaj, o†
oƒ ›pont': ™n d' ¢rcÕn ™gë ba…nont' ™nÒhsa
Mšntora º qeÒn, tù d' aÙtù p£nta ™ókei.
¢ll¦ tÕ qaum£zw: ‡don ™nq£de Mšntora d‹on
cqizÕn Øpho‹on. tÒte d' œmbh nh PÚlonde.”
ìj ¥ra fwn»saj ¢pšbh prÕj dèmata patrÒj, to‹sin d'
¢mfotšroisin ¢g£ssato qumÕj ¢g»nwr. mnhstÁraj
d' ¥mudij k£qisan kaˆ paàsan ¢šqlwn. to‹sin d'
'Ant…nooj metšfh, EÙpe…qeoj uƒÒj, ¢cnÚmenoj:
mšneoj d mšga fršnej ¢mfimšlainai
p…mplant', Ôsse dš oƒ purˆ lampetÒwnti ™kthn: „í
pÒpoi, Ã mšga œrgon Øperfi£lwj ™telšsqh
Thlem£cJ ÐdÕj ¼de: f£men dš oƒ oÙ telšesqai.
e„ tossînd' ¢škhti nšoj p£Žj o‡cetai aÜtwj, nÁa
™russ£menoj kr…naj t' ¢n¦ dÁmon ¢r…stouj,
¥rxei kaˆ protšrw kakÕn œmmenai: ¢ll£ oƒ aÙtù ZeÝj
Ñlšseie b…hn, prˆn ¼bhj mštron ƒkšsqai. ¢ll' ¥ge
moi dÒte nÁa qo¾n kaˆ e‡kos' ˜ta…rouj,
Ôfra min aâtij „Ònta loc»somai ºd ful£xw ™n
porqmù 'Iq£khj te S£moiÒ te paipalošsshj,
æj ¨n ™pismugerîj naut…letai e†neka patrÒj.” ìj œfaq',
oƒ d' ¥ra p£ntej ™pÇneon ºd' ™kšleuon:
aÙt…k' œpeit' ¢nst£ntej œban dÒmon e„j 'OdusÁoj.
195
„I-am dat-o eu aºa, de bunãvoie, 860
Cã ce-ar putea sã facã oriºicine
Când stãruie un om aºa ca dânsul
Îngrijorat? Cu greu s-ar da în lãturi.
Însoþitorii lui sunt oameni tineri,
Fruntaºi din obºte-aleºi dintre ai noºtri, 865
ªi-n capul lor vedeam pãºind pe Mentor
Sau pe un zeu asemenea cu dânsul.
Dar e ciudat cã ieri de dimineaþã
Pe Mentor l-am zãrit din nou pe-aicea,
870
Deºi plecase el atunci spre Pilos.”
Aºa vorbi, apoi se duse-acasã
La tatãl sãu. Cei doi rãmaºi acolo
Stãteau miraþi în sinea lor trufaºã.
Fãcurã pe ceilalþi sã înceteze
Din joc ºi sã s-adune laolaltã. 875
Luã cuvântul Antinou ºi zise
Mâhnit, cuprins de aprigã mânie,
Cu ochi aprinºi, învãpãiaþi ca focul:
„Vai! Telemah fãcu un lucru mare,
Cutezãtor porni la drum pe ape. 880
Ne-nchipuiam cã nu va fi în stare.
În ciuda noastr-a celor mulþi, o ºterse
El un copil, pe mare-ºi trase nava
ªi din popor alese soþi de frunte.
Deci tot mai rãu de-acum o sã ne fie. 885
Dar batã-l Cel-de-sus pe el mai bine
Nainte de-a-l ajunge bãrbãþia!
Voi daþi-mi o corabie fugace
ªi douãzeci de soþi, ca la întorsu-i
Eu calea sã-i aþin între Itaca 890
ªi stâncile din Same, la strâmtoare,
Sã fac sã-i fie-amar cãlãtoritul
Pe mare dupã tatãl sãu.” El zise
ªi toþi se învoirã, se-ndemnarã
ªi-ndatã ridicându-se intrarã 895
În casa lui Ulise. Penelopa
196 ODUSSEAIS. D ODISEEA. CÂNTUL IV
oÙd' ¥ra PhnelÒpeia polÝn crÒnon Ãen ¥pustoj
mÚqwn, oÞj mnhstÁrej ™nˆ fresˆ bussodÒmeuon.
kÁrux g£r oƒ œeipe Mšdwn, Öj ™peÚqeto boul¦j aÙlÁj
™ktÕj ™èn: oƒ d' œndoqi mÁtin Ûfainon. bÁ d'
‡men ¢ggelšwn di¦ dèmata Phnelope…V:
tÕn d kat' oÙdoà b£nta proshÚda PhnelÒpeia:
„kÁrux, t…pte dš se prÒesan mnhstÁrej ¢gauo…;
à e„pšmenai dmJÍsin 'OdussÁoj qe…oio
œrgwn paÚsasqai, sf…si d' aÙto‹j da‹ta pšnesqai;
m¾ mnhsteÚsantej mhd' ¥lloq' Ðmil»santej Ûstata
kaˆ pÚmata nàn ™nq£de deipn»seian:
o‰ q£m' ¢geirÒmenoi b…oton katake…rete pollÒn,
ktÁsin Thlem£coio dafronoj. oÙdš ti patrîn Ømetšrwn
tÕ prÒsqen ¢koÚete, pa‹dej ™Òntej, oŒoj
'OdusseÝj œske meq' Ømetšroisi tokeàsin, oÜte
tin¦ ·šxaj ™xa…sion oÜte ti e„pën
™n d»mJ; ¼ t' ™stˆ d…kh qe…wn basil»wn:
¥llon k' ™cqa…rVsi brotîn, ¥llon ke filo…h. ke‹noj d'
oÜ pote p£mpan ¢t£sqalon ¥ndra ™èrgei:
¢ll' Ð mn Ømšteroj qumÕj kaˆ ¢eikša œrga fa…netai,
oÙdš t…j ™sti c£rij metÒpisq' eÙergšwn.”
t¾n d' aâte prosšeipe Mšdwn, pepnumšna e„dèj:
„e„ g¦r d», bas…leia, tÒde ple‹ston kakÕn e‡h. ¢ll¦
polÝ me‹zÒn te kaˆ ¢rgaleèteron ¥llo mnhstÁrej
fr£zontai, Ö m¾ telšseie Kron…wn: Thlšmacon
mem£asi katakt£men ÑxšŽ calkù
o‡kade nisÒmenon: Ð d' œbh met¦ patrÕj ¢kou¾n
705
197
Nu-ntârzie-ndelung pânã sã afle
Ce unelteau în tainã peþitorii;
O-nºtiinþã doar bunul crainic Medon,
C-afarã-n curte le-auzise sfatul 900
Când planul lor ºi-l puserã la cale.
Cum merse el prin casã la crãiasa
Sã-i dea de veste ºi pãºi pe pragu-i,
Aºa-l primi cu gura Penelopa:
„De ce mi te trimiserã, o, Medon, 905
Mãriþii peþitori? Sã spui la roabe
Sã lase orice trebi, sã cate numai
De masa lor? De n-ar ajunge dânºii
Sã mai peþeascã, sã petreac-aiurea
ªi-aici sã fie-acuma cel din urmã 910
Ospãþ al lor! C-aicea vã tot strângeþi
ªi tot zvântaþi averea asta multã
ªi-mi despoiaþi bãiatul cel cuminte.
N-aþi auzit de la pãrinþii voºtri,
De când eraþi copii, ce bunãtate 915
De om a fost Ulise pentru dânºii?
Cãci nu nedreptãþi-n popor pe nimeni
Vrodatã el cu fapta sau cu graiul
Cum fac de obicei stãpânitorii,
Iubind pe unii, duºmãnind pe alþii. 920
El nu-ºi fãcu de loc ºi niciodatã
Pãcat c-un om. La voi însã se vede
Pornirea ºi miºelnica purtare,
Cã n-aveþi mulþumitã pentru bine.”
Dar cumpãnitul crainic îi rãspunse: 925
„De-ar fi aceasta, doamnã, cea mai mare
Nenorocire! Dar mai este alta
Cu mult mai mare ºi mai grea, urzitã
De peþitori. Fereascã cel din slavã
De-a se-mplini! Pe Telemah ei catã 930
Cu armele-ascuþite sã-l omoare
La-ntorsul lui acasã, cã el dus e
Sã-ntrebe despre tatãl sãu la Pilos
198 ODUSSEAIS. D ODISEEA. CÂNTUL IV
™j PÚlon ºgaqšhn ºd' ™j Lakeda…mona d‹an.”
ìj f£to, tÁj d' aÙtoà lÚto goÚnata kaˆ f…lon Ãtor:
d¾n dš min ¢fas…h ™pšwn l£be, të dš oƒ Ôsse
dakruÒfin plÁsqen, qaler¾ dš oƒ œsceto fwn».
Ñy d d» min œpessin ¢meibomšnh prosšeipe:
„kÁrux, t…pte dš moi p£Žj o‡cetai; oÙdš t… min creë
nhîn çkupÒrwn ™pibainšmen, a† q' ¡lÕj †ppoi
¢ndr£si g…nontai, perÒwsi d poulÝn ™f' Øgr»n.
†na mhd' Ônom' aÙtoà ™n ¢nqrèpoisi l…phtai;”
715t¾n d' ºme…bet' œpeita Mšdwn pepnumšna e„dèj:
„oÙk od', ½ t…j min qeÕj êroren, Ãe kaˆ aÙtoà
qumÕj ™fwrm»qh ‡men ™j PÚlon, Ôfra pÚqhtai
patrÕj ˜oà À nÒston À Ón tina pÒtmon ™pšspen.”
ìj ¥ra fwn»saj ¢pšbh kat¦ dîm' 'OdusÁoj.
720 t¾n d' ¥coj ¢mfecÚqh qumofqÒron, oÙd' ¥r' œt'
œtlh d…frJ ™fšzesqai pollîn kat¦ okon ™Òntwn,
¢ll' ¥r' ™p' oÙdoà Œze polukm»tou qal£moio
o‡ktr' Ñlofuromšnh: perˆ d dmJaˆ minÚrizon
p©sai, Ósai kat¦ dèmat' œsan nšai ºd palaia….
725 tÍjd' ¡dinÕn goÒwsa methÚda PhnelÒpeia: „klàte,
f…lai: perˆ g£r moi 'OlÚmpioj ¥lge' œdwken ™k
pasšwn, Óssai moi Ðmoà tr£fon ºd' ™gšnonto,
¿ prˆn mn pÒsin ™sqlÕn ¢pèlesa qumolšonta,
panto…Vs' ¢retÍsi kekasmšnon ™n Danao‹sin,
730 ™sqlÒn, toà klšoj eÙrÝ kaq' `Ell£da kaˆ mšson ”Argoj.
nàn aâ pa‹d' ¢gaphtÕn ¢nhršyanto qÚellai
¢klša ™k meg£rwn, oÙd' Ðrmhqšntoj ¥kousa.
199
ªi în Lacedemona.” Asta-i zice
ªi ea slãbeºte-n piept ºi în picioare 935
ªi amuþeºte-o vreme. I se umplu
De lacrimi ochii, i se stinge glasul
Înfloritor. Într-un târziu întreabã:
„De ce plecã feciorul meu, o, Medon?
Nu-i trebuia sã umble în corãbii, 940
Telegile bãrbaþilor pe mare
Ce bat aºa de mult noian de ape.
Ori vrea sã-i piarã numele din lume?”
Dar socotitul Medon îi rãspunse:
„Nu ºtiu, l-o fi urnit vrun zeu ori poate, 945
De sine îmboldit, plecã la Pilos,
Sã-ntrebe dacã tatã-sãu se-ntoarce,
Sã afle despre soarta ce-avu dânsul”.
Aºa vestind-o, el napoi se trase
Prin casa lui Ulise. Iar crãiasa 950
De-o crâncenã durere fu cuprinsã,
De nu putu sã ºadã ea pe scaun,
Mãcar cã erau multe prin odaie,
Ci se lãsã acolo, chiar pe pragul
Mândreþii de cãmarã ºi se puse 955
Pe vaiet tânguios ºi împrejuru-i
Se vãietau ºi roabele din casã,
ªi tinere ºi mai trecute, toate.
Din greu oftând se plânse Penelopa:
„Luaþi aminte, fetelor iubite, 960
Cum Cel-de-sus mi-a dat necazuri mie
Mai multe decât altora nãscute,
Crescute mari alãturea de mine.
Întâi pierdut-am un bãrbat în lege,
965
Cu inima de leu, cu-atâtea daruri,
De nu-i gãseºti între danai pereche.
De bun îi merse pomina prin Argos
ªi prin Helada. Iat-acum din casã
Vântoasele-mi rãpirã ºi pe fiul
Iubit al meu ºi slava-i mistuirã 970
200 ODUSSEAIS. D ODISEEA. CÂNTUL IV
scštliai, oÙd' Øme‹j per ™nˆ fresˆ qšsqe ˜k£sth
™k lecšwn m' ¢nege‹rai, ™pist£menai s£fa qumù,
ÐppÒte ke‹noj œbh ko…lhn ™pˆ nÁa mšlainan.
e„ g¦r ™gë puqÒmhn taÚthn ÐdÕn Ðrma…nonta,
tî ke m£l' ½ ken œmeine, kaˆ ™ssÚmenÒj per Ðdo‹o,
½ kš me teqnhu‹an ™nˆ meg£roisin œleipen.
¢ll£ tij Ñtrhrîj Dol…on kalšseie gšronta,
dmî' ™mÒn, Ón moi dîke pat¾r œti deàro kioÚsV,
ka… moi kÁpon œcei poludšndreon, Ôfra t£cista
LašrtV t£de p£nta parezÒmenoj katalšxV, e„ d»
poÚ tina ke‹noj ™nˆ fresˆ mÁtin Øf»naj
™xelqën lao‹sin ÑdÚretai, o‰ mem£asin
Ön kaˆ 'OdussÁoj fqe‹sai gÒnon ¢ntiqšoio.”
t¾n d' aâte prosšeipe f…lh trofÕj EÙrÚkleia:
„nÚmfa f…lh, sÝ mn ¥r me kat£ktane nhlšŽ calkù, À
œa ™n meg£rJ: màqon dš toi oÙk ™pikeÚsw.
Éde' ™gë t£de p£nta, pÒron dš oƒ, Óss' ™kšleuse,
s‹ton kaˆ mšqu ¹dÚ: ™meà d' ›leto mšgan Órkon
m¾ prˆn soˆ ™ršein, prˆn dwdek£thn ge genšsqai
s' aÙt¾n poqšsai kaˆ ¢formhqšntoj ¢koàsai,
æj ¨n m¾ kla…ousa kat¦ crÒa kalÕn „£ptVj.
¢ll' Ødrhnamšnh, kaqar¦ cro e†maq' ˜loàsa, e„j
Øperù' ¢nab©sa sÝn ¢mfipÒloisi gunaixˆn
eÜce' 'Aqhna…V koÚrV DiÕj a„giÒcoio:
¹ g£r kšn min œpeita kaˆ ™k qan£toio saèsai.
201
ªi nu ºtiui când el plecã în lume.
Hainelor, nici voi n-avurãþi grijã
Din pat sã mã sculaþi, ºtiind prea bine
Cã el porni spre vasul lui la mare.
De-aº fi ºtiut cumva c-avea sã plece, 975
El negreºit ar fi rãmas la mine,
Cu toatã graba lui, sau dupã dânsul
M-ar fi lãsat pe mine moartã-n casã.
Dar alergaþi, chemaþi-mi pe moº Doliu,
Pe omul meu ce mi-l dãduse tata 980
Când am venit aici, îngrijitorul
Grãdinii mele cu pomet. Mai iute
Sã meargã el sã spuie-aceste toate
La socrul meu Laerte. Poate dânsul
Sã-nchipuie un mijloc ºi sã vie 985
De-acolo sã se jãluie pe faþã
La tot poporul care vrea ºi lasã
Sã piarã neamul lui ºi-al lui Ulise.”
Luã cuvântul maica Evriclea:
„Nevastã dragã, poþi cu nendurare 990
Sã mã omori sau sã mã cruþi în casã,
Eu tot mãrturisi-voi adevãrul.
ªtiusem toate ºi-i dãdui ce dânsul
Îmi porunci, ºi pâne ºi vin dulce,
Dar mã fãcu grozav sã jur nainte 995
Cã nu þi-oi spune pânã ce n-or trece
Aºa ca la vr-o douãsprezece zile
Sau pânã ce pofti-vei tu sã afli
De dusul lui, ca nu cumva cu plânsul
Sã þi se strice faþa ta frumoasã. 1000
Dar tu-mbãiatã ºi-mbrãcatã-n straie
Curate ºi de ºerbe însoþitã,
Te suie-n casa ta de sus ºi-acolo,
Nãscutei sfinte din ceresc pãrinte,
Zeiþei Palas roagã-te, cã poate 1005
Chiar de la moarte fiul sã þi-l scape,
Ci nu mai amãrî pe necãjitul
202 ODUSSEAIS. D ODISEEA. CÂNTUL IV
mhd gšronta k£kou kekakwmšnon: oÙ g¦r яw
p£gcu qeo‹j mak£ressi gon¾n 'Arkeisi£dao
œcqesq', ¢ll' œti poÚ tij ™pšssetai, Ój ken œcVsi
dèmat£ q' Øyerefša kaˆ ¢pÒproqi p…onaj ¢groÚj.”
ìj f£to, tÁj d' eÜnhse gÒon, scšqe d' Ôsse
gÒoio. ¹ d' Ødrhnamšnh, kaqar¦ cro e†maq' ˜loàsa,
e„j Øperù' ¢nšbaine sÝn ¢mfipÒloisi gunaix…n,
™n d' œqet' oÙlocÚtaj kanšJ, ºr©to d' 'Aq»nV:
„klàq… meu, a„giÒcoio DiÕj tškoj, 'Atrutènh, e‡
potš toi polÚmhtij ™nˆ meg£roisin 'OdusseÝj À
boÕj À Ԏoj kat¦ p…ona mhr…a kÁe,
tîn nàn moi mnÁsai ka… moi f…lon uŒa s£wson,
mnhstÁraj d' ¢p£lalke kakîj Øperhnoršontaj.” ìj
e„poàs' ÑlÒluxe, qe¦ dš oƒ œkluen ¢rÁj.
mnhstÁrej d' Ðm£dhsan ¢n¦ mšgara skiÒenta:
ïde dš tij e‡peske nšwn ØperhnoreÒntwn:
„Ã m£la d¾ g£mon ¥mmi polumn»sth bas…leia
¢rtÚei, oÙdš ti oden, Ó oƒ fÒnoj uŒŽ tštuktai.”
ìj ¥ra tij e‡peske, t¦ d' oÙk ‡san, æj ™tštukto.
to‹sin d' 'Ant…nooj ¢gor»sato kaˆ metšeipe:
„daimÒnioi, mÚqouj mn Øperfi£louj ¢lšasqe
p£ntej Ðmîj, m» poÚ tij ¢pagge…lVsi kaˆ e‡sw.
¢ll' ¥ge sigÍ to‹on ¢nast£ntej telšwmen màqon,
Ö d¾ kaˆ p©sin ™nˆ fresˆn ½raren ¼min.”
ìj e„pën ™kr…nat' ™e…kosi fîtaj ¢r…stouj,
b¦n d' „šnai ™pˆ nÁa qo¾n kaˆ q‹na qal£sshj.
nÁa mn oân p£mprwton ¡lÕj bšnqosde œrussan, ™n
d' ƒstÒn te t…qento kaˆ ƒst…a nh mela…nV,
203
Moºneag Laerte. Nu cred doar ca zeii
Aºa de mult sã duºmãneascã neamul
1010
Odraslei lui Arcesiu. Mai trãi-va
Din el vreunul care sã mai þie
ªi curtea ºi mãnoasa lui moºie.”
Aºa-i vorbi. ªi doamn-atunci bocitul
ªi-l mulcomi, ºi-opri din ochi plânsoarea.
Se scald-apoi, se-mbracã în veºminte 1015
Curate ºi, de ºerbe însoþitã,
Se suie-n casa ei de sus. κi pune
În coºu-i orz ºi-ncepe-aºa rugarea:
„Ascultã-mã, tu, fiicã neînvinsã
A zeului ce poartã vijelia! 1020
De þi-a jerfit vrodatã buturi grase
De boi ºi de berbeci Ulise-acasã,
Mai adu-þi tu aminte-acum ºi scapã
Pe fiul meu iubit ºi ocroteºte-l
De peþitorii cei haini ºi-obraznici.” 1025
Rosti ºi dete-un þipãt de durere
ªi rugãciunea i-auzi Minerva.
În vremea asta în umbrita salã
Benchetuiau cu zgomot peþitorii.
Zicea cutare din trufaºii tineri: 1030
„De bunã seamã-acum ne face nuntã
Crãiasa mult-peþitã. N-are ºtire
C-am pus la cale-a fiului sãu moarte.”
Aºa râdeau, dar nu ºtiau sfârºitul
1035
Urzirii lor. Iar Antinou le zise:
„Abraºilor, feriþi-vã-mpreunã
De oriºice cuvinte-ncumetate,
Sã nu vã spuie cineva prin casã.
Dar hai tãcuþi sculându-ne sã mergem
Ca noi sã facem cum ne-a fost vorbirea 1040
Plãcutã tuturora.” Astfel zise
ªi-alese douãzeci de oameni zdraveni.
Pornirã spre corabia cea iute
Pe prundul mãrii. Mai întâi dãdurã
204 ODUSSEAIS. D ODISEEA. CÂNTUL IV
ºrtÚnanto d' ™retm¦ tropo‹s' ™n dermat…noisi
[p£nta kat¦ mo‹ran: ¢n£ q' ƒst…a leuk¦ pštassan:]
teÚcea dš sf' ½neikan Øpšrqumoi qer£pontej.
Øyoà d' ™n not…J t»n g' érmisan, ™k d' œban aÙto…:
œnqa d dÒrpon ›lonto, mšnon d' ™pˆ ›speron ™lqe‹n.
d' ØperwJ aâqi per…frwn PhnelÒpeia
ke‹t' ¥r' ¥sitoj, ¥pastoj ™dhtÚoj ºd potÁtoj, Ðrma…
nous', ½ oƒ q£naton fÚgoi uƒÕj ¢mÚmwn,
Ã Ó g' ØpÕ mnhstÁrsin Øperfi£loisi dame…h. Óssa d
merm»rixe lšwn ¢ndrîn ™n Ðm…lJ de…saj, ÐppÒte
min dÒlion perˆ kÚklon ¥gwsi, tÒssa min Ðrma…
nousan ™p»luqe n»dumoj Ûpnoj: eáde d'
¢naklinqe‹sa, lÚqen dš oƒ ¤yea p£nta.
œnq' aât' ¥ll' ™nÒhse qe¦ glaukîpij 'Aq»nh:
e‡dwlon po…hse, dšmaj d' ½Žkto gunaik…,
'Ifq…mV, koÚrV megal»toroj 'Ikar…oio,
t¾n EÜmhloj Ôpuie, FerÍs' œni o„k…a na…wn.
pšmpe dš min prÕj dèmat' 'OdussÁoj qe…oio,
eŒoj PhnelÒpeian Ñduromšnhn goÒwsan
paÚseie klauqmo‹o gÒoiÒ te dakruÒentoj.
™j q£lamon d' e„sÁlqe par¦ klh‹doj ƒm£nta,
stÁ d' ¥r' Øpr kefalÁj ka… min prÕj màqon œeipen:
„eÛdeij, PhnelÒpeia, f…lon tetihmšnh Ãtor;
oÙ mšn s' oÙd ™îsi qeoˆ ·e‹a zèontej
kla…ein oÙd' ¢k£chsqai, ™pe… ·' œti nÒstimÒj
™sti sÕj p£Žj: oÙ mn g£r ti qeo‹s' ¢lit»menÒj ™sti.”
t¾n d' ºme…bet' œpeita per…frwn PhnelÒpeia,
¹dÝ m£la knèssous' ™n Ñneire…Vsi pÚlVsin:
205
Corabia spre afundiºul apei, 1045
Catargul ridicarã ºi-mpânzirã;
Trecurã toate vâslele-n curele
Pe rând, lãþirã albele vintrele
ªi duserã-ale vasului dichisuri
Strãdalnicii nãieri. Oprirã nava 1050
Pe larg. Apoi pe mal ei toþi ieºirã.
Cinarã ºi-aºteptarã sã-nnopteze.
Iar înþeleapta Penelopa-n catul
De sus al casei se culcã flãmândã.
Ea nu-mbucã ºi nu bãu nimica, 1055
De grija ce o tot rodea, de scapã
De moarte fiul ei ori o sã fie
Rãpus de peþitorii cei obraznici.
Cum stã îngrijorat un leu când leota
De vânãtori vicleni îl împresoarã, 1060
Aºa ea se zbãtu pânã ce somnul
Cel molcom îi veni, ºi-n pat se-ntinse
ªi, adormind, se destinse întreagã.
Minerv-atunci închipui ºi alta:
Ea plãsmui o umbrã, o femeie 1065
Asemenea copilei lui Icariu,
Iftima cea-nsoþitã cu Eumelos,
Locuitor în Fera, ºi-o trimise
La curtea lui Ulise ca s-aline
Suspinele ºi lãcrimosul vaiet 1070
Al tristei, tânguioasei Penelopa.
Se furiºã-n iatac pe la cureaua
De la zãvor, stãtu la cap ºi-i zise:
„Dormi, sorã, tu, mâhnitã Penelopa?
Dar nu te vor lãsa pe tine zeii 1075
Huzuritori sã plângi ºi sã te smicuri
Cã tot are sã-þi vie-acasã fiul,
Doar nu pãcãtui el cu nimica.”
Rãspunse Penelopa cea cuminte,
Ferice dusã pe tãrâm de vise: 1080
206 ODUSSEAIS. D ODISEEA. CÂNTUL IV
„t…pte, kasign»th, deàr' ½luqej; oÜ ti p£roj ge pwlš',
™peˆ m£la pollÕn ¢pÒproqi dèmata na…eij: ka…
me kšleai paÚsasqai юzÚoj ºd' Ñdun£wn pollšwn,
a† m' ™ršqousi kat¦ fršna kaˆ kat¦ qumÒn: ¿ prˆn
mn pÒsin ™sqlÕn ¢pèlesa qumolšonta,
panto…Vs' ¢retÍsi kekasmšnon ™n Danao‹sin,
™sqlÒn, toà klšoj eÙrÝ kaq' `Ell£da kaˆ mšson ”Argoj.
nàn aâ pa‹j ¢gaphtÕj œbh ko…lhj ™pˆ nhÒj,
n»pioj, oÜte pÒnwn eâ e„dëj oÜt' ¢gor£wn.
toà d¾ ™gë kaˆ m©llon ÑdÚromai ½ per ™ke…nou.
toà d' ¢mfitromšw kaˆ de…dia m» ti p£qVsin, À Ó ge
tîn ™nˆ d»mJ, †n' o‡cetai, À ™nˆ pÒntJ:
dusmenšej g¦r polloˆ ™p' aÙtù mhcanÒwntai,
ƒšmenoi kte‹nai, prˆn patr…da ga‹an ƒkšsqai.”
t¾n d' ¢pameibÒmenon prosšfh e‡dwlon ¢maurÒn:
„q£rsei, mhdš ti p£gcu met¦ fresˆ de…diqi l…hn: to…
h g£r oƒ pompÕj ¤m' œrcetai, ¼n te kaˆ ¥lloi
¢nšrej ºr»santo parest£menai, dÚnatai g£r,
Pall¦j 'Aqhna…h: s d' Ñduromšnhn ™lea…rei:
¿ nàn me prošhke ten t£de muq»sasqai.”
t¾n d' aâte prosšeipe per…frwn PhnelÒpeia:
„e„ mn d¾ qeÒj ™ssi, qeo‹Ò te œkluej aÙd»n,
e„ d' ¥ge moi kaˆ ke‹non юzurÕn kat£lexon,
pou œti zèei kaˆ Ðr´ f£oj ºel…oio, Ã
½dh tšqnhke kaˆ e„n 'Adao dÒmoisi.”
t¾n d' ¢pameibÒmenon prosšfh e‡dwlon ¢maurÒn:
„oÙ mšn toi ke‹nÒn ge dihnekšwj ¢goreÚsw,
zèei Ó g' Ã tšqnhke: kakÕn d' ¢nemèlia b£zein.”
207
„De ce-ai venit aici, iubitã sorã?
În casa mea tu n-ai fost înainte,
Cã prea de tot departe þi-i locaºul.
Mã-ndemni sã potolesc în mine-obida
ªi multele necazuri ce m-apasã, 1085
Cã-ntâi pierdut-am un bãrbat în lege,
Cu inimã de leu, cu-atâtea daruri,
De nu-i gãseºti între danai pereche.
De bun îi merse pomina prin Argos
ªi prin Helada. Acum plecã ºi fiul 1090
Iubit al meu, plecã în vas pe mare,
Un biet copil neînvãþat cu greul
ªi nepurtat prin adunãri de oameni.
De-aceea eu ºi-l plâng mai mult pe dânsul
Decât pe tatãl sãu. Mã tem ºi tremur 1095
Ca nu cumva s-o patã ori în þara
Pe unde-i dus anume, ori pe mare,
Cã mulþi duºmani îl pasc ºi-i vor pieirea
Nainte de-a sosi la el în þarã.”
Dar prizãrita umbrã-i zise iarã: 1100
„Tu fii pe pace, n-avea nici o grijã,
Cãci fiu-þi e-ntovãrãºit în cale
De un ocrotitor aºa de mare
ªi de puternic, c-ar dori oricine
Sã-l aibã-alãturi; e zeiþa Palas. 1105
Ea se-ndurã de plânsetele tale
ªi mã trimise-acum sã-þi dau de ºtire.”
Rãspunse Penelopa cea cuminte:
„De eºti o zeitate ºi-auzit-ai
Al zânei grai, mai spune-mi încã una: 1110
Mai vieþuieºte bietu-mi soþ Ulise
ªi vede înc-a soarelui luminã?
Sau este mort ºi dus pe ceea-lume?”
Din nou rãspunse sarbãd-arãtare:
„Nu pot sã-þi spun de mai trãieºte-anume 1115
Ori este mort, cã-i prost vorbitu-n dodii”.
208 ODUSSEAIS. D ODISEEA. CÂNTUL IV
ìj e„pÕn staqmo‹o par¦ klh‹da li£sqh ™j
pnoi¦j ¢nšmwn: ¹ d' ™x Ûpnou ¢nÒrouse
koÚrh 'Ikar…oio: f…lon dš oƒ Ãtor „£nqh,
éj oƒ ™nargj Ôneiron ™pšssuto nuktÕj ¢molgù.
mnhstÁrej d' ¢nab£ntej ™pšpleon Øgr¦ kšleuqa,
Thlem£cJ fÒnon a„pÝn ™nˆ fresˆn Ðrma…nontej.
œsti dš tij nÁsoj mšssV ¡lˆ petr»essa, messhgÝj
'Iq£khj te S£moiÒ te paipalošsshj, 'Aster…j, oÙ
meg£lh, limšnej d' œni naÚlocoi aÙtÍ ¢mf…dumoi:
tÍ tÒn ge mšnon locÒwntej 'Acaio….
209
Aºa grãind, pe la zãvorul uºii
Cu-a vântului suflare se strecoarã.
Din somn se scoalã fiica lui Icariu
Învioratã, cã-n puterea nopþii 1120
Aºa curat i se sfetise visul.
Iar peþitorii se-ncorãbiarã
ªi apucarã umeda cãrare
Voind în cale zilele sã-i curme
Lui Telemah. Se aflã-ntre Itaca 1125
ªi Same cea cu mal stâncos la mijloc
Un mic ostrov ce-Asteria se cheamã
ªi are el limanuri cu intrare
Din douã pãrþi, de-adãpostit corãbii;
Pândind acolo-l adãstau aheii. 1130
 ODUSSEIAS E
'Hëj d' ™k lecšwn par' ¢gauoà Tiqwno‹o êrnuq',
†n' ¢qan£toisi fÒwj fšroi ºd broto‹sin: oƒ d qeoˆ
qîkÒnde kaq…zanon, ™n d' ¥ra to‹si ZeÝj
Øyibremšthj, oá te kr£toj ™stˆ mšgiston.
to‹si d' 'Aqhna…h lšge k»dea pÒll' 'OdusÁoj
mnhsamšnh: mšle g£r oƒ ™ën ™n dèmasi nÚmfhj:
„Zeà p£ter ºd' ¥lloi m£karej qeoˆ a„n ™Òntej,
m» tij œti prÒfrwn ¢ganÕj kaˆ ½pioj œstw
skhptoàcoj basileÚj, mhd fresˆn a‡sima e„dèj,
¢ll' a„eˆ calepÒj t' e‡h kaˆ a‡sula ·šzoi, æj
oÜ tij mšmnhtai 'OdussÁoj qe…oio laîn,
oŒsin ¥nasse, pat¾r d' ìj ½pioj Ãen.
¢ll' Ð mn ™n n»sJ ke‹tai kratšr' ¥lgea p£scwn,
nÚmfhj ™n meg£roisi Kaluyoàj, ¼ min ¢n£gkV
‡scei: Ð d' oÙ dÚnatai ¿n patr…da ga‹an ƒkšsqai:
oÙ g£r oƒ p£ra nÁej ™p»retmoi kaˆ ˜ta‹roi, o† kšn
min pšmpoien ™p' eÙrša nîta qal£sshj. nàn aâ
pa‹d' ¢gaphtÕn ¢pokte‹nai mem£asin o‡kade
nisÒmenon: Ð d' œbh met¦ patrÕj ¢kou¾n
™j PÚlon ºgaqšhn ºd' ™j Lakeda…mona d‹an.”
t¾n d' ¢pameibÒmenoj prosšfh nefelhgeršta ZeÚj:
Cântul V
Din patul luminatului Titono
Zeiþa dimineþii rãsãrise
Spre-a lumina nemuritori ºi oameni.
Atunci fãcurã zeii sfat, în frunte
Cu Joe care bubuie-n vãzduhuri 5
ªi nu-l întrece nimeni în putere.
Luã Minerva între ei cuvântul
ªi începu a înºira mulþimea
De suferinþi rãbdate de Ulise,
Cãci nu uita, ci-i tot pãsa de dânsul 10
Cã sta þinut acasã de Calipso.
ªi zise-aºa Minerva: „Tatã Joe
ªi zeilor ceilalþi, voi fericiþii
ªi pururii, de-acum sã nu mai fie
Vrun domn stãpânitor pornit spre bine 15
ªi cruþãtor ºi blând ºi cu dreptate,
Ci veºnic rãu, tiran ºi fãrdelege.
Cãci iatã cum a fost uitat Ulise
De toþi supuºii lui, cu care dânsul
A fost aºa de bun ca un pãrinte. 20
El pãtimeºte rãu ºi zace bietul
Într-un ostrov în casele zeiþei
Calipso, care-l þine cu de-a sila,
De nu se poate napoia în þarã,
Cãci n-are nãvi, nici lopãtari sã-l ducã 25
Pe spatele cel necuprins al mãrii.
ªi unde pui cã umblã sã-l omoare,
La-ntorsul lui acasã, peþitorii
Pe fiul lui, care s-a dus sã-ntrebe
De tatãl sãu, sã capete vreo ºtire 30
La sfântul Pilos ºi-n Lacedemòna.”
Dar Joe furtunosul îi rãspunse:
212 ODUSSEAIS. E ODISEEA. CÂNTUL V
„tšknon ™mÒn, po‹Òn se œpoj fÚgen ›rkoj ÑdÒntwn.
oÙ g¦r d¾ toàton mn ™boÚleusaj nÒon aÙt»,
æj à toi ke…nouj 'OduseÝj ¢pote…setai ™lqèn;
Thlšmacon d sÝ pšmyon ™pistamšnwj, dÚnasai g£r,
éj ke m£l' ¢skhq¾j ¿n patr…da ga‹an †khtai,
mnhstÁrej d' ™n nh palimpetj ¢ponšwntai.”
·a, kaˆ `Erme…an, uƒÕn f…lon, ¢nt…on hÜda:
„`Erme…a: sÝ g¦r aâte t£ t' ¥lla per ¥ggelÒj ™ssi:
nÚmfV ™ãplok£mJ e„pe‹n nhmertša boul»n,
nÒston 'OdussÁoj talas…fronoj, éj ke nšhtai,
oÜte qeîn pompÍ oÜte qnhtîn ¢nqrèpwn:
¢ll' Ó g' ™pˆ sced…hj poludšsmou p»mata p£scwn
½mati e„kostù Scer…hn ™r…bwlon †koito,
Fai»kwn ™j ga‹an, o‰ ¢gc…qeoi geg£asin: o†
kšn min perˆ kÁri qeÕn ìj tim»sousi, pšmyousin
d' ™n nh f…lhn ™j patr…da ga‹an, calkÒn te
crusÒn te ¤lij ™sqÁt£ te dÒntej,
pÒll', Ós' ¨n oÙdš pote Tro…hj ™x»rat' 'OdusseÚj,
e‡ per ¢p»mwn Ãlqe, lacën ¢pÕ lhdoj asan.
ìj g£r oƒ mo‹r' ™stˆ f…louj t' „dšein kaˆ ƒkšsqai
okon ™j ØyÒrofon kaˆ ˜¾n ™j patr…da ga‹an.”
ìj œfat', oÙd' ¢p…qhse di£ktoroj 'ArgeŽfÒnthj.
aÙt…k' œpeiq' ØpÕ possˆn ™d»sato kal¦ pšdila,
¢mbrÒsia crÚseia, t£ min fšron ºmn ™f' Øgr¾n ºd'
™p' ¢pe…rona ga‹an ¤ma pnoiÍs' ¢nšmoio.
e†leto d ·£bdon, tÍ t' ¢ndrîn Ômmata qšlgei, ïn
™qšlei, toÝj d' aâte kaˆ Øpnèontaj ™ge…rei: t¾n
met¦ cersˆn œcwn pšteto kratÝj 'ArgeŽfÒnthj.
213
„Ce vorbã þi-a scãpat din straja gurii,
Copila mea? N-ai pus chiar tu la cale
Ca peþitorii pedepsiþi sã fie 35
La-ntoarcere de mâna lui Ulise?
Pe Telemah petrece-l tu acuma
Cu iscusinþã, cã doar poþi, ca teafãr
S-ajungã el în þarã ºi cu vasul
Din cale-i sã se-ntoarne peþitorii.” 40
Apoi el zise fiului sãu Hermes:
„Tu, care eºti pe lângã celelalte
ªi vestitorul nostru, mergi ºi spune
Zeiþei cea frumos împletoºatã
Nestrãmutata-mi vrere, ca pãþitul 45
Ulise-acum sã se întoarne-acasã
Nepetrecut de zei ºi nici de oameni,
S-ajungã-n Scheria, mãnoasa þarã
Ce-o locuiesc feacii, deopotrivã
De fericiþi ca zeii, ºi-unde dânºii 50
Cu drag îl vor primi dumnezeieºte
ªi-l vor petrece-apoi c-un vas în þarã,
Cu daruri de la ei de-ajuns, cu aur
ªi-aramã ºi veºminte, atât de multe
Cum n-ar fi dobândit el niciodatã 55
Chiar dacã neatins venea pe mare
Cu partea lui de pradã de la Troia.
Cãci e menit s-ajungã el sã-ºi vadã
Pe-ai lui ºi casa-i naltã ºi moºia.”
Aºa el porunci. Iar Hermes solul 60
Ceresc ascultã. Pe picioare-ncalþã
Sandale dalbe veºnice de aur
Cu care el se poartã tot ca vântul
Pe apã, pe uscat fãrã hotare,
Ia varga lui cu care dupã voie 65
Pe oameni îi adoarme ºi-i deºteaptã
Din somn, ºi zboarã-apoi deasupra þãrii
214 ODUSSEAIS. E ODISEEA. CÂNTUL V
Pier…hn d' ™pib¦j ™x a„qšroj œmpese pÒntJ:
seÚat' œpeit' ™pˆ kàma l£rJ Ôrniqi ™oikèj, Ój
te kat¦ deinoÝj kÒlpouj ¡lÕj ¢trugštoio „cqàj
¢grèsswn pukin¦ pter¦ deÚetai ¤lmV: tù ‡keloj
polšessin Ñc»sato kÚmasin `ErmÁj.
¢ll' Óte d¾ t¾n nÁson ¢f…keto thlÒq' ™oàsan, œnq'
™k pÒntou b¦j „oeidšoj ½peirÒnde
½Žen, Ôfra mšga spšoj †keto, tù œni nÚmfh na‹en
™ãplÒkamoj: t¾n d' œndoqi tštmen ™oàsan. pàr
mn ™p' ™scarÒfin mšga ka…eto, thlÒse d' Ñdm¾
kšdrou t' eÙke£toio qÚou t' ¢n¦ nÁson Ñdèdei
daiomšnwn: ¹ d' œndon ¢oidi£ous' Ñpˆ kalÍ
ƒstÕn ™poicomšnh cruse…V kerk…d'
Ûfainen. Ûlh d spšoj ¢mfˆ pefÚkei thleqÒwsa,
kl»qrh t' a‡geirÒj te kaˆ eÙèdhj kup£rissoj.
œnqa dš t' Ôrniqej tanus…pteroi eÙn£zonto,
skîpšj t' ‡rhkšj te tanÚglwsso… te korînai
e„n£liai, tÍs…n te qal£ssia œrga mšmhlen.
d' aÙtoà tet£nusto perˆ spe…ouj glafuro‹o
¹merˆj ¹bèwsa, teq»lei d stafulÍsi.
krÁnai d' ˜xe…hj p…surej ·šon Ûdati leukù, plhs…
ai ¢ll»lwn tetrammšnai ¥lludij ¥llh. ¢mfˆ d
leimînej malakoˆ ‡ou ºd sel…nou q»leon. œnqa
k' œpeita kaˆ ¢q£natÒj per ™pelqën
qh»saito „dën kaˆ terfqe…h fresˆn Îsin.
œnqa st¦j qhe‹to di£ktoroj 'ArgeŽfÒnthj. aÙt¦r
™peˆ d¾ p£nta ˜ù qh»sato qumù,
aÙt…k' ¥r' e„j eÙrÝ spšoj ½luqen. oÙdš min ¥nthn
215
Pièria, din slãvi se lasã-n mare
ªi-acolo dã o fugã peste unde
70
Ca pescãrelul care-n sânul groaznic
Al sterpei mãri, tot pescuind, îºi moaie
Aripa deasã-n sãrãturã; astfel
ªi Hermes se purta pe mii de valuri.
Iar când sosi aproape de ostrovul
Cel depãrtat, se repezi din apa 75
Cea viorie pe uscat ºi merse
La peºtera cea mare, unde zâna
Sãlãºuia, ºi o gãsi în casã.
Jãratic mare-ardea în vatrã. Lemne
De chedru ºi de tuia ce se taie 80
Uºor, în vatrã-arzând, mireasmã dulce
Împrãºtiau departe-n tot ostrovul.
La stàtive, lucrând o pânzeturã,
Þesea zeiþa-n casã c-o suveicã
De aur ºi cânta cu-atâta farmec. 85
Iar peºtera-mprejur era cu totul
Împãduritã. Înfloreau puternici
Arinii, plopii, chiparoºii negri,
Mirositori. ªi-acolo zburãtoare
Se cuibãreau, ba huhurezi, ba ulii, 90
Ba ciori limboase ce trãiesc pe mare.
Iar mai încolo podidea în jurul
Boltitei peºteri spornicã-n putere
O vie-nstruguritã. ªi din patru
Fântâni zidite-aproape-n ºir ºi-ntoarse 95
Cu faþa osebit, curgea o apã
Cu totul limpede;-nverzeau alãturi
ªi-ntinse umede livezi cu þelini
ªi toporaºi. Privind mândreþea asta,
ªi-un zeu putea sã stea uimit în faþã-i 100
Înveselindu-ºi sufletul ºi ochii.
Acolo stând se minuna ºi Hermes.
ªi dupã ce cu drag privi la toate,
Intrã de-a dreptu-n peºtera cea largã.
216 ODUSSEAIS. E ODISEEA. CÂNTUL V
ºgno…hsen „doàsa Kaluyè, d‹a qe£wn:
oÙ g£r t' ¢gnîtej qeoˆ ¢ll»loisi pšlontai
¢q£natoi, oÙd' e‡ tij ¢pÒproqi dèmata na…ei. oÙd'
¥r' 'OdussÁa megal»tora œndon œtetmen,
¢ll' Ó g' ™p' ¢ktÁj kla‹e kaq»menoj, œnqa p£roj per,
d£krusi kaˆ stonacÍsi kaˆ ¥lgesi qumÕn ™ršcqwn
[pÒnton ™p' ¢trÚgeton derkšsketo d£krua le…bwn].
`Erme…an d' ™ršeine Kaluyè, d‹a qe£wn,
™n qrÒnJ ƒdrÚsasa faeinù sigalÒenti:
„t…pte moi, `Erme…a crusÒrrapi, e„l»louqaj,
a„do‹Òj te f…loj te; p£roj ge mn oÜ ti qam…zeij.
aÜda Ó ti fronšeij: telšsai dš me qumÕj ¥nwgen,
e„ dÚnamai telšsai ge kaˆ e„ tetelesmšnon ™st…n. [¢ll'
›peo protšrw, †na toi p¦r xe…nia qe…w.]”
ìj ¥ra fwn»sasa qe¦ paršqhke tr£pezan
¢mbros…hj pl»sasa, kšrasse d nšktar ™ruqrÒn:
aÙt¦r Ð p‹ne kaˆ Ãsqe di£ktoroj 'ArgeŽfÒnthj.
aÙt¦r ™peˆ de…pnhse kaˆ ½rare qumÕn ™dwdÍ,
kaˆ tÒte d» min œpessin ¢meibÒmenoj prosšeipen:
„e„rwt´j m' ™lqÒnta qe¦ qeÒn: aÙt¦r ™gè toi
nhmertšwj tÕn màqon ™nisp»sw: kšleai g£r. ZeÝj
™mš g' ºnègei deàr' ™lqšmen oÙk ™qšlonta:
t…j d' ¨n ˜kën tossÒnde diadr£moi ¡lmurÕn Ûdwr
¥speton; oÙdš tij ¥gci brotîn pÒlij, o† te qeo‹sin
ƒer£ te ·šzousi kaˆ ™xa…touj ˜katÒmbaj.
¢ll¦ m£l' oÜ pwj œsti DiÕj nÒon a„giÒcoio
oÜte parexelqe‹n ¥llon qeÕn oÜq' ¡liîsai.
fhs… toi ¥ndra pare‹nai юzurètaton ¥llwn,
217
Cum îl vãzu ea, floarea-ntre zeiþe, 105
Calipso-l cunoscu pe el, cãci zeii
Uºor se pot cunoaºte laolaltã,
Oricât ar fi cu casa lor departe.
Dar nu-ntâlni nãuntru pe Ulise.
El sta pe mal jãlind ca ºi nainte 110
ªi sfâºiindu-ºi inima cu plânsul,
Cu gemet, cu dureri. Cãta cu ochii
Înlãcrimaþi spre marea cea pustie.
Pe scaun luciu scânteios poftindu-l
Pe Hermes, astfel întrebã zeiþa: 115
„Cinstite, scumpe Hermes cel cu varga
De aur, oare ce-ai venit la mine
Tu care nu prea vii încoace? Spune-mi
Ce gând te-aduce. Voia ta sunt gata
120
S-o împlinesc, numai de-aº fi în stare
ªi dacã s-ar putea-mplini. Dar vino
Întâi sã te cinstesc ca pe un oaspe.”
Aºa-i grãi ºi-ntinse-o masã plinã
De-ambrozie ºi îi direse roºu
Nectar. Mânca ºi bea ucigãtorul 125
Lui Argus, zeul vestitor, ºi-n urmã,
Când el se-ndestulã cu prânzul, zise:
„Pe mine, zeul, tu mã-ntrebi, zeiþã,
De ce-am venit la tine. Eu voi spune
Tot adevãrul, dacã mi-ai cerut-o. 130
Cu sil-am fost trimis încoa’ de Joe,
Cãci cine-ar sta voios sã umble-atâta
Întindere pe apa cea sãratã?
ªi nici mãcar nu e pe-aici aproape
Vreun oraº cu oameni care-nchinã 135
La zei prinoase ºi jertfiri alese
De-o sutã de juncani. Dar peste voia
Lui Joe nici un zeu nu-i dat sã treacã
ªi nici sã facã vrerea lui deºartã.
140
El zice cã la tine e bãrbatul
Cel mai nenorocit dintre bãrbaþii
218 ODUSSEAIS. E ODISEEA. CÂNTUL V
tîn ¢ndrîn, o‰ ¥stu pšri Pri£moio m£conto
e„n£etej, dek£tJ d pÒlin pšrsantej œbhsan
o‡kad': ¢t¦r ™n nÒstJ 'Aqhna…hn ¢l…tonto,
sfin ™pîrs' ¥nemÒn te kakÕn kaˆ kÚmata makr£. 110
œnq' ¥lloi mn p£ntej ¢pšfqiqen ™sqloˆ ˜ta‹roi,
tÕn d' ¥ra deàr' ¥nemÒj te fšrwn kaˆ kàma pšlasse.
tÕn nàn s' ºnègein ¢popempšmen Ótti t£cista:
oÙ g£r oƒ tÍd' asa f…lwn ¢ponÒsfin Ñlšsqai,
¢ll' œti oƒ mo‹r' ™stˆ f…louj t' „dšein kaˆ ƒkšsqai
115 okon ™j ØyÒrofon kaˆ ˜¾n ™j patr…da ga‹an.” ìj
f£to, ·…ghsen d Kaluyè, d‹a qe£wn,
ka… min fwn»sas' œpea pterÒenta proshÚda:
„scštlio… ™ste, qeo…, zhl»monej œxocon ¥llwn,
o† te qea‹s' ¢g£asqe par' ¢ndr£sin eÙn£zesqai
120 ¢mfad…hn, ½n t…j te f…lon poi»set' ¢ko…thn. ìj
mn Ót' 'Wr…wn' ›leto ·odod£ktuloj 'Hèj, tÒfra
oƒ ºg£asqe qeoˆ ·e‹a zèontej,
›wj min ™n 'Ortug…V crusÒqronoj ”Artemij ¡gn¾
oŒs' ¢gano‹si bšlessin ™poicomšnh katšpefnen.
125 ìj d' ÐpÒt' 'Ias…wni ™ãplÒkamoj Dhm»thr, ú
qumù e‡xasa, m…gh filÒthti kaˆ eÙnÍ neiù
œni tripÒlJ: oÙd d¾n Ãen ¥pustoj ZeÚj, Ój
min katšpefne balën ¢rgÁti keraunù.
ìj d' aâ nàn moi ¥gasqe, qeo…, brotÕn ¥ndra pare‹nai.
130 tÕn mn ™gën ™s£wsa perˆ trÒpioj bebaîta
oon, ™pe… oƒ nÁa qo¾n ¢rgÁti keraunù ZeÝj
™l£saj ™kšasse mšsJ ™nˆ o‡nopi pÒntJ.
œnq' ¥lloi mn p£ntej ¢pšfqiqen ™sqloˆ ˜ta‹roi,
219
Ce nouã ani se rãzboirã-n jurul
Cetãþii lui Priam. ªi dacã-n anul
Al zecelea oraºul cucerirã,
Se-ntoarserã napoi, dar ei în cale 145
Pãcãtuirã faþã de Minerva.
De-aceea ºi asupra lor zeiþa
Porni furtunã grea, cumplite valuri.
Pe el numai l-aduse-ncoace apa
ªi vântul. Joe cere-acum din parte-þi 150
Cât poþi mai iute sã-l porneºti pe dânsul,
Cãci nu e dat sã piarã el departe
De dragii lui, ci e sortit sã-ºi vadã
Pe-ai sãi ºi casa-i naltã ºi moºia.”
Se-nfiorã zeiþa ºi-i rãspunse: 155
„Ah, cruzi sunteþi, pizmaºi fãrã potrivã,
Voi, zeilor ce nu lãsaþi din pizmã
Pe zâne de a-ºi lua de soþ pe-oricare
Bãrbat ºi-l pot alege din iubire!
Aºa a fost odatã cu-Aurora, 160
Când ea cu Orion se însoþise.
Voi cei cu trai tihnit o pizmuirãþi
Atâta vreme pânã ce Diana
Cea preacuratã ºi cu tron de aur,
Ochindu-l în Ortigia, cu blânde 165
Sãgeþi ucise pe-Orion. Tot astfel
Când Ceres cea cu plete mândre-odatã
Pe-o þelinã de trei ori rãsturnatã
Se-ndrãgosti cu Iasion, învinsã
De dorul ei; cum Joe-a prins de ºtire, 170
De sus îndatã-l fulgerã pe dânsul.
La fel acum, voi, zeilor, din pizmã
Nu-mi pãsuiþi sã fiu cu cine-mi place.
Doar eu îl mântuii dupã ce Joe
În mijlocul noianului cel negru 175
Trãsnind îi sparse vasul, ºi pe talpa
220 ODUSSEAIS. E ODISEEA. CÂNTUL V
tÕn d' ¥ra deàr' ¥nemÒj te fšrwn kaˆ kàma pšlasse.
tÕn mn ™gë f…leÒn te kaˆ œtrefon ºd œfaskon
q»sein ¢q£naton kaˆ ¢g»raon ½mata p£nta. ¢ll'
™peˆ oÜ pwj œsti DiÕj nÒon a„giÒcoio oÜte
parexelqe‹n ¥llon qeÕn oÜq' ¡liîsai, ™rrštw, e‡
min ke‹noj ™potrÚnei kaˆ ¢nègei,
pÒnton ™p' ¢trÚgeton. pšmyw dš min oÜ pV ™gè ge:
oÙ g£r moi p£ra nÁej ™p»retmoi kaˆ ˜ta‹roi, o†
kšn min pšmpoien ™p' eÙrša nîta qal£sshj.
aÙt£r oƒ prÒfrwn Øpoq»somai oÙd' ™pikeÚsw,
éj ke m£l' ¢skhq¾j ¿n patr…da ga‹an †khtai.”
t¾n d' aâte prosšeipe di£ktoroj 'ArgeŽfÒnthj:
„oÛtw nàn ¢pÒpempe, DiÕj d' ™pop…zeo mÁnin,
m» pèj toi metÒpisqe kotess£menoj calep»nV.”
ìj ¥ra fwn»saj ¢pšbh kratÝj 'ArgeŽfÒnthj: ¹ d'
™p' 'OdussÁa megal»tora pÒtnia nÚmfh
½Ž', ™peˆ d¾ ZhnÕj ™pškluen ¢ggeli£wn.
tÕn d' ¥r' ™p' ¢ktÁj eáre kaq»menon: oÙdš pot'
Ôsse dakruÒfin tšrsonto, kate…beto d glukÝj a„ën
nÒston ÑduromšnJ, ™peˆ oÙkšti ¼ndane nÚmfh.
¢ll' à toi nÚktaj mn „aÚesken kaˆ ¢n£gkV
™n spšesi glafuro‹si par' oÙk ™qšlwn ™qeloÚsV:
½mata d' ¨m pštrVsi kaˆ ºŽÒnessi kaq…zwn
[d£krusi kaˆ stonacÍsi kaˆ ¥lgesi qumÕn ™ršcqwn]
pÒnton ™p' ¢trÚgeton derkšsketo d£krua le…bwn.
¢gcoà d' ƒstamšnh prosefènee d‹a qe£wn:
„k£mmore, m» moi œt' ™nq£d' ÑdÚreo, mhdš toi a„ën
221
Corãbiei plutea Ulise singur.
Pieriserã toþi bunii lui tovarãºi,
Pe el numai l-aduse-ncoace apa
ªi vântul. Drag mi-a fost ºi i-am dat hranã 180
ªi-am juruit sã-l fac fãrã de moarte
ªi fãrã bãtrâneþe cât e veacul.
Dar dacã nici un zeu nu poate-nfrânge,
Nici poate face nemplinitã vrerea
Lui Joe ºi el dinadins o cere 185
Sã plece dânsul, ducã-se pe mare.
Eu nu-l trimit de fel, cãci n-am corãbii,
Nici lopãtari cu care sã-i dau drumul
Pe spatele cel necuprins al mãrii.
L-oi sfãtui voios ºi n-oi ascunde 190
Nimic spre a putea sosi cu bine
ªi sãnãtos la el în þarã.” Hermes
Grãi: „Trimite-l chiar aºa, dar iute.
Fereºte-te sã nu-l întarþi pe Joe,
Mi-e nu cumva sã tabere pe urmã 195
Asupra-þi, mânios fiind pe tine.”
Aºa zicând, plecã ucigãtorul
Puternic al lui Argus. Iar cinstita
Zeiþã o porni spre inimosul
Ulise, fiind gata la porunca 200
Lui Joe. Ea-l gãsi pe mal cu ochii
Tot plânºi. Tânjind el viaþa dulce
ªi-o irosea ºi-ofta de dorul þãrii,
De când se sãturase de zeiþã.
De-aceea noaptea s-odihnea de silã 205
ªi peste voie-alãturea de dânsa,
Cãci ea-l voia în peºtera cea mare.
Dar peste zi ºedea pe mal el singur,
Pe stânci, ºi se topea de dor, de jale
ªi lãcrima cu ochii duºi spre largul 210
Pustiului noian al mãrii. Zâna
S-apropie de el ºi-i cuvânteazã:
„Sãrace, nu te mai boci ºi viaþa
222 ODUSSEAIS. E ODISEEA. CÂNTUL V
fqinštw: ½dh g£r se m£la prÒfrass' ¢popšmyw.
¢ll' ¥ge doÚrata makr¦ tamën ¡rmÒzeo calkù
eÙre‹an sced…hn: ¢t¦r ‡kria pÁxai ™p' aÙtÁj
Øyoà, éj se fšrVsin ™p' ºeroeidša pÒnton.
aÙt¦r ™gë s‹ton kaˆ Ûdwr kaˆ onon ™ruqrÕn
™nq»sw menoeikš', ¤ kšn toi limÕn ™rÚkoi,
e†mat£ t' ¢mfišsw: pšmyw dš toi oâron Ôpisqen,
éj ke m£l' ¢skhq¾j s¾n patr…da ga‹an †khai,
a‡ ke qeo… g' ™qšlwsi, toˆ oÙranÕn eÙrÝn œcousin,
o† meu fšrtero… e„si noÁsa… te krÁna… te.”
ìj f£to, ·…ghsen d polÚtlaj d‹oj 'OdusseÚj,
ka… min fwn»saj œpea pterÒenta proshÚda:
„¥llo ti d¾ sÚ, qe£, tÒde m»deai oÙdš ti pomp»n,
me kšleai sced…V per£an mšga la‹tma qal£sshj,
175 deinÒn t' ¢rgalšon te: tÕ d' oÙd' ™pˆ nÁej ™‹sai
çkÚporoi perÒwsin, ¢gallÒmenai DiÕj oÜrJ. oÙd'
¨n ™gè g' ¢škhti sšqen sced…hj ™piba…hn,
e„ m» moi tla…hj ge, qe£, mšgan Órkon ÑmÒssai
m» t… moi aÙtù pÁma kakÕn bouleusšmen ¥llo.”
180ìj f£to, me…dhsen d Kaluyè, d‹a qe£wn,
ceir… tš min katšrexen œpoj t' œfat' œk t' ÑnÒmazen:
„Ã d¾ ¢litrÒj g' ™ssˆ kaˆ oÙk ¢pofèlia e„dèj,
oŒon d¾ tÕn màqon ™pefr£sqhj ¢goreàsai.
‡stw nàn tÒde ga‹a kaˆ oÙranÕj eÙrÝj Ûperqe
185 kaˆ tÕ kateibÒmenon StugÕj Ûdwr, Ój te mšgistoj
Órkoj deinÒtatÒj te pšlei mak£ressi qeo‹si, m» t…
toi aÙtù pÁma kakÕn bouleusšmen ¥llo.
¢ll¦ t¦ mn nošw kaˆ fr£ssomai, ¤ss' ¨n ™mo… per
223
Nu-þi risipi aici, cã eu îndatã
Voios te voi trimite. Ia toporul 215
ªi taie lemne mari ºi întocmeºte
O plutã largã, bate-asupra-i scânduri,
Podeºte-o sãnãtos ca sã te poarte
Pe-ntunecata mare. Eu într-însa
Þi-aduc bucate, apã ºi vin roºu 220
De-ajuns, ca nu cumva pe drum sã suferi
De foame ºi de sete. Ba ºi haine
Þi-oi da ºi-þi voi trimite dup-aceea
Prielnic vânt, ca tu s-ajungi în þarã
Cu totul neatins, dacã vor zeii 225
Olimpieni cei mai presus de mine
Când judecã ºi pun la cale treburi.”
Dar, îngrozit, se-mpotrivi Ulise:
„Tu n-ai gând bun, zeiþã, tu vrei alta
ªi nu sã mã trimiþi, dacã-mi spui mie 230
Sã trec pe-o plutã tot adâncul mãrii,
Înfricoºata, groaznica genune,
Pe unde nu trec nici corãbii negre
ªi cumpãnite, chiar când bate vântul
Cel priitor. Eu nu mã-ncred în plutã 235
Cu voia ta, de nu te-nduri, zeiþã,
Sã juri un straºnic jurãmânt, cã alta
Tu n-ai de gând sã faci cumva cu mine.”
Zâmbi Calipso, fala-ntre zeiþe,
ªi-l netezi cu mâna ºi-i rãspunse: 240
„Ba te înºeli, tu, om în toatã firea
Sã cugeþi ºi sã-mi spui aºa prostie.
Dar iatã, eu mã jur cu dinadinsul
Pe cer ºi pe pãmânt ºi chiar pe râul
Din iad, care e Stixul, cel mai mare 245
ªi cel mai straºnic jurãmânt al nostru,
Cã alta n-am de gând sã fac cu tine.
Ba cuget ºi te sfãtuiesc întocmai
Cum aº gândi sã fac ºi pentru mine,
224 ODUSSEAIS. E ODISEEA. CÂNTUL V
aÙtÍ mhdo…mhn, Óte me creië tÒson †koi:
kaˆ g¦r ™moˆ nÒoj ™stˆn ™na…simoj, oÙdš moi aÙtÍ
qumÕj ™nˆ st»qessi sid»reoj, ¢ll' ™le»mwn.”
ìj ¥ra fwn»sas' ¹g»sato d‹a qe£wn karpal…mwj:
Ð d' œpeita met' ‡cnia ba‹ne qeo‹o. Œxon d
spe‹oj glafurÕn qeÕj ºd kaˆ ¢n»r:
ka… ·' Ð mn œnqa kaqšzet' ™pˆ qrÒnou, œnqen ¢nšsth
`Erme…aj, nÚmfh d' ™t…qei p£ra p©san ™dwd»n,
œsqein kaˆ p…nein, oŒa brotoˆ ¥ndrej œdousin:
aÙt¾ d' ¢nt…on Œzen 'OdussÁoj qe…oio,
tÍ d par' ¢mbros…hn dmJaˆ kaˆ nšktar œqhkan.
oƒ d' ™p' Ñne…aq' ˜to‹ma proke…mena ce‹raj
‡allon. aÙt¦r ™peˆ t£rphsan ™dhtÚoj ºd potÁtoj,
to‹s' ¥ra mÚqwn Ãrce Kaluyè, d‹a qe£wn:
„diogenj Laerti£dh, polum»can' 'Odusseà,
oÛtw d¾ okÒnde f…lhn ™j patr…da ga‹an
aÙt…ka nàn ™qšleij „šnai; sÝ d ca‹re kaˆ œmphj.
e‡ ge mn e„de…hj sÍsi fres…n, Óssa toi asa
k»de' ¢naplÁsai, prˆn patr…da ga‹an ƒkšsqai,
™nq£de k' aâqi mšnwn sÝn ™moˆ tÒde dîma ful£ssoij
¢q£natÒj t' e‡hj, ƒmeirÒmenÒj per „dšsqai
s¾n ¥locon, tÁj t' a„n ™šldeai ½mata p£nta. oÙ mšn
qhn ke…nhj ge cere…wn eÜcomai enai, oÙ
dšmaj oÙd fu»n, ™peˆ oÜ pwj oÙd œoike
qnht¦j ¢qan£tVsi dšmaj kaˆ edoj ™r…zein.”
t¾n d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj:
„pÒtna qe£, m» moi tÒde cèeo: oda kaˆ aÙtÕj
p£nta m£l', oÛneka se‹o per…frwn PhnelÒpeia
225
De-ar fi s-ajung la astfel de nevoie. 250
Cã nu sunt fãrã cale eu ºi nu mi-e
Nici sufletul de fier, ci plin de milã.”
Aºa vorbi ºi merse ea nainte
Pripindu-se, iar el pãºea din urmã.
Când amândoi în peºterã sosirã, 255
El s-aºezã în scaunul din care
Se ridicase Hermes, iar zeiþa
I-aduse de bãut ºi de mâncare
Din câte feluri gustã muritorii.
Apoi ºezu în faþa lui Ulise 260
ªi zâne roabe harnic o slujirã
Pe dânsa cu nectar ºi-ambrozìe,
ªi începurã ei atunci sã umble
Cu mânile la-ntinsele bucate.
Iar când la masã pofta-ºi alinarã, 265
Deschise vorba-ntâi frumoasa zânã:
„Preaiscusite fiu al lui Laerte,
Ulise, tu, din Cel-de-sus purcese,
Aºadar vrei acum sã pleci acasã
În þara ta? Dar totuºi mergi cu bine. 270
De-ai ºti tu însã cât mai ai sã suferi
Nainte de-a sosi la tine-n þarã,
Ai sta cu mine-aici în casa asta
ªi-ai fi nemuritor, deºi duci dorul
Soþiei tale ºi-o doreºti de-a pururi. 275
Ce-i drept, o fi ea trupeºã, frumoasã,
Dar nu mã þiu eu mai prejos de dânsa,
Cã nu se-ncape doar între zeiþe
ªi muritoare-ntrecere nici una
De frumuseþe ºi de mãreþie.” 280
Ulise priceputul îi rãspunse:
„Nu-mi bãnui, zeiþã preacinstitã,
Cã ºtiu ºi eu deplin cã nu-i ca tine
Cumintea mea nevastã Penelopa
226 ODUSSEAIS. E ODISEEA. CÂNTUL V
edoj ¢kidnotšrh mšgeqÒj t' e„s£nta „dšsqai:
mn g¦r brotÒj ™sti, sÝ d' ¢q£natoj kaˆ ¢g»rwj. ¢ll¦
kaˆ ïj ™qšlw kaˆ ™šldomai ½mata p£nta
o‡kadš t' ™lqšmenai kaˆ nÒstimon Ãmar „dšsqai.
e„ d' aâ tij ·a…Vsi qeîn ™nˆ o‡nopi pÒntJ,
tl»somai ™n st»qessin œcwn talapenqša qumÒn:
½dh g¦r m£la poll¦ p£qon kaˆ poll¦ mÒghsa
kÚmasi kaˆ polšmJ: met¦ kaˆ tÒde to‹si genšsqw.”
ìj œfat', ºšlioj d' ¥r' œdu kaˆ ™pˆ knšfaj Ãlqen:
™lqÒntej d' ¥ra tè ge mucù spe…ouj glafuro‹o
terpšsqhn filÒthti, par' ¢ll»loisi mšnontej.
Ãmoj d' ºrigšneia f£nh ·odod£ktuloj 'Hèj, aÙt…c'
Ð mn cla‹n£n te citîn£ te ›nnut' 'OdusseÚj,
aÙt¾ d' ¢rgÚfeon f©roj mšga ›nnuto nÚmfh, leptÕn
kaˆ car…en, perˆ d zènhn b£let' „xu‹ kal¾n
cruse…hn, kefalÍ d' ™fÚperqe kalÚptrhn. kaˆ
tÒt' 'OdussÁŽ megal»tori m»deto pomp»n:
dîke mšn oƒ pšlekun mšgan, ¥rmenon ™n pal£mVsi,
c£lkeon, ¢mfotšrwqen ¢kacmšnon: aÙt¦r ™n aÙtù
steileiÕn perikallj ™l£Žnon, eâ ™narhrÒj: dîke d'
œpeita skšparnon ™äxoon: Ãrce d' Ðdo‹o n»sou
™p' ™scati»n, Óqi dšndrea makr¦ pefÚkei,
kl»qrh t' a‡geirÒj t', ™l£th t' Ãn oÙranom»khj,
aâa p£lai, per…khla, t£ oƒ plèoien ™lafrîj. aÙt¦r
™peˆ d¾ de‹x' Óqi dšndrea makr¦ pefÚkei, ¹ mn
œbh prÕj dîma Kaluyè, d‹a qe£wn, aÙt¦r Ð
t£mneto doàra: qoîj dš oƒ ½nuto œrgon. e‡kosi d'
œkbale p£nta, pelškkhsen d' ¥ra calkù,
227
De mândrã la privit ºi de-arãtoasã, 285
Cãci ea e o femeie muritoare,
Iar tu eºti o zeiþã fãrã moarte
ªi fãrã bãtrâneþe. Dar eu totuºi
Mereu doresc ºi nãzuiesc odatã
S-ajung la mine, sã mã vãd în þarã. 290
ªi de m-ar bate iar vrun zeu pe mare
Eu voi rãbda, doar ºtiu sã rabd necazuri,
Cãci multe am pãþit, rãbdat-am multe
Pe valurile mãrii ºi-n rãzboaie.
Sã fie ºi-asta una pe deasupra.” 295
Aºa vorbi Ulise cu Calipso.
În vremea asta soarele apuse
ªi se-nnoptã. Ei merserã în fundul
Boltitei peºteri, unde se culcarã
ªi petrecurã pânã ce-adormirã. 300
A doua zi când se ivirã zorii
Trandafirii, Ulise-ºi puse straiul
ªi-ºi trase mantia pe el. Zeiþa
Se învãscu în hainã mare, albã
ªi gingaºã, subþire; se încinse 305
Cu-n brâu frumos de aur ºi-o maramã
κi potrivi pe cap, iar dupã asta
Se îngriji de drumul lui Ulise.
Îi dete dar un lung topor de-aramã
Cu douã ascuþiºuri, c-o mândreþe 310
De coadã de mãslin vârtos legatã,
Uºor de mânuit. Apoi o bardã
Cu lemnul bine lustruit ºi-l duse
La capãtul ostrovului, pe unde
Erau copaci mai mari, arinii, plopii 315
ªi brazii nalþi pânã la cer, cu trunchiul
Uscat de tot, cãlit de multã vreme,
O cherestea uºoarã la plutire.
Zeiþa, dupã ce-i aratã locul
320
Cu arborii cei mari, se-ntoarse-acasã.
El începu sã taie-atunci, ºi lucrul
228 ODUSSEAIS. E ODISEEA. CÂNTUL V
xšsse d' ™pistamšnwj kaˆ ™pˆ st£qmhn ‡qune. tÒfra
d' œneike tšretra Kaluyè, d‹a qe£wn: tštrhnen d'
¥ra p£nta kaˆ ¼rmosen ¢ll»loisi, gÒmfoisin d' ¥ra
t»n ge kaˆ ¡rmon…Vsin ¥rassen. Ósson t…j t'
œdafoj nhÕj tornèsetai ¢n¾r
fort…doj eÙre…hj, eâ e„dëj tektosun£wn, tÒsson
™p' eÙre‹an sced…hn poi»sat' 'OdusseÚj.
‡kria d st»saj, ¢rarën qamšsi stam…nessi, po…ei:
¢t¦r makrÍsin ™phgken…dessi teleÚta. ™n d' ƒstÕn
po…ei kaˆ ™p…krion ¥rmenon aÙtù:
prÕj d' ¥ra phd£lion poi»sato, Ôfr' „qÚnoi. fr£xe dš
min ·…pessi diamperj o„sunVsi, kÚmatoj elar
œmen: poll¾n d' ™peceÚato Ûlhn. tÒfra d
f£re' œneike Kaluyè, d‹a qe£wn, ƒst…a
poi»sasqai: Ð d' eâ tecn»sato kaˆ t£.
™n d' Øpšraj te k£louj te pÒdaj t' ™nšdhsen ™n aÙtÍ,
moclo‹sin d' ¥ra t»n ge kate…rusen e„j ¤la d‹an.
tštraton Ãmar œhn, kaˆ tù tetšlesto ¤panta:
tù d' ¥ra pšmptJ pšmp' ¢pÕ n»sou d‹a Kaluyè,
e†mat£ t' ¢mfišsasa quèdea kaˆ loÚsasa.
™n dš oƒ ¢skÕn œqhke qe¦ mšlanoj o‡noio
tÕn ›teron, ›teron d' Ûdatoj mšgan, ™n d kaˆ Ïa
kwrÚkJ, ™n dš oƒ Ôya t…qei menoeikša poll£:
oâron d prošhken ¢p»mon£ te liarÒn te.
ghqÒsunoj d' oÜrJ pštas' ƒst…a d‹oj 'OdusseÚj.
aÙt¦r Ð phdal…J „qÚneto tecnhšntwj
229
Degrabã-l mântui. Cu totul zece
Copaci trânti pe jos ºi cu toporul
Îi tot ciopli ºi-i netezi cu barda
Ca meºter ºi-i obli cu ciripia. 325
Într-ast-aduse sfredele zeiþa.
ªi grinzile le sfredeli el toate,
Le potrivi pe urmã laolaltã
ªi le-nnãdi cu scoabe ºi cãtuºe.
Pe cât un maistru rotunjeºte fundul 330
Unei corãbii largi de marfã, atâta
De largã-ºi face ºi Ulise pluta.
Pe deºi diregi aºazã podul cârmei,
Îl pardoseºte bine cu lungi scânduri,
Ciopleºte un catarg cu care-mbinã 335
Aninãtoarea de vintrele albe,
ªi-i face-o cârmã plutei ca s-o mâne
ªi cu împletiturã de rãchitã
O-mprejmuie de-a lungul ºi de-a latul
Ca stãvilar de valuri. Dup-aceea 340
El grãmãdeºte-n fund povarã multã.
Calipso-i mai aduce pânzeturã
De pânzuit catargul, iar Ulise
Gãti cu meºteºug ºi pânzuitul.
Legã tot felul de frânghii, odgoane, 345
ªi funii de slãbit sau strâns vintrele
ªi-ºi lunecã pe pârghii pluta-n mare.
Aºa el a fost gata-n patru zile,
Iar în a cincea din ostrov Calipso
Îi dete drumul, dupã ce-l lãuse 350
ªi miresmate primeneli îi dase,
Ea-i puse ºi o utre cu vin negru,
ªi un burduf mai mare plin de apã,
ªi o traistã umplutã cu merinde,
Cu bunãtãþi gustoase de tot felul 355
ªi-i aburi prielnica ei boare.
Voios Ulise pânzele ºi-nvoaltã,
Se pune-apoi la cârma lui ºi-ncepe
230 ODUSSEAIS. E ODISEEA. CÂNTUL V
¼menoj: oÙdš oƒ Ûpnoj ™pˆ blef£roisin œpipte
PlhŽ£daj t' ™sorînti kaˆ Ñy dÚonta Boèthn ”Arkton
q', ¿n kaˆ ¥maxan ™p…klhsin kalšousin,
t' aÙtoà stršfetai ka… t' 'Wr…wna dokeÚei,
275 o‡h d' ¥mmorÒj ™sti loetrîn 'Wkeano‹o: t¾n g¦r
d» min ¥nwge Kaluyè, d‹a qe£wn,
pontoporeušmenai ™p' ¢rister¦ ceirÕj œconta.
˜pt¦ d kaˆ dška mn plšen ½mata pontoporeÚwn,
Ñktwkaidek£tV d' ™f£nh Ôrea skiÒenta
280 ga…hj Fai»kwn, Óqi t' ¥gciston pšlen aÙtù:
e‡sato d' æj Óte ·inÕn ™n ºeroeidšŽ pÒntJ.
tÕn d' ™x A„qiÒpwn ¢niën kre…wn ™nos…cqwn
thlÒqen ™k SolÚmwn Ñršwn ‡den: e‡sato g£r oƒ
pÒnton ™piple…wn. Ð d' ™cèsato khrÒqi m©llon,
285 kin»saj d k£rh protˆ Ön muq»sato qumÒn:
„í pÒpoi, Ã m£la d¾ meteboÚleusan qeoˆ ¥llwj
¢mf' 'OdusÁŽ ™me‹o met' A„qiÒpessin ™Òntoj:
kaˆ d¾ Fai»kwn ga…hj scedÒn, œnqa oƒ asa
™kfugšein mšga pe‹rar юzÚoj, ¼ min ƒk£nei.
290 ¢ll' œti mšn m…n fhmi ¤dhn ™l£an kakÒthtoj.” ìj
e„pën sÚnagen nefšlaj, ™t£raxe d pÒnton
cersˆ tr…ainan ˜lèn: p£saj d' ÑrÒqunen ¢šllaj
panto…wn ¢nšmwn, sÝn d nefšessi k£luye ga‹an
Ðmoà kaˆ pÒnton: Ñrèrei d' oÙranÒqen nÚx.
295 sÝn d' eârÒj te nÒtoj t' œpeson zšfurÒj te dusa¾j
kaˆ boršhj a„qrhgenšthj, mšga kàma kul…ndwn.
kaˆ tÒt' 'OdussÁoj lÚto goÚnata kaˆ f…lon Ãtor,
Ñcq»saj d' ¥ra epe prÕj Ön megal»tora qumÒn:
231
Cu dibãcie sã-ºi îndrepte vasul.
Nu-i cad o clipã genele-adormite, 360
Cãci ochii-ºi-are pironiþi la stele,
La Cloºca, la Vãcarul care-apune
Târziu, la Ursa, poreclitã carul,
Vârtelnicul-în-loc ºi ochitorul
365
Lui Orion, ºi care singur este
Neasfinþit în Ocean; de-aceea
La stânga lui povãþui zeiþa
Pe cãpitan sã batã drum pe mare.
Cãlãtoreºte el vreo zece zile,
Ba încã ºapte, ºi-ntr-a optsprezecea 370
I se ivirã munþi umbroºi, pãmântul
Feacilor, pe unde mai aproape
Erau de el, ºi-i se pãru cã vede
Un scut apãrãtor pe ceaþa mãrii.
Neptun, care venea de la poporul 375
Etiopean, zãrindu-l de departe,
Din munþi de la Solimi, plutind pe mare
Mai rãu se-ncruntã, dã din cap ºi-n sine,
„Vai, zice el, de bunã seamã zeii
S-au rãzgândit acum despre Ulise 380
Cât eu am stat la etiopi, cãci iatã
Cã el s-apropie ºi-acum e-n þara
Feacilor, pe unde-i scris sã scape
De-amarnica restriºte ce-l apasã.
Dar las’ cã eu i-o fac din nou, s-o simtã 385
Cu vârf ºi îndesat.” Aºa el zice
ªi strânge norii, marea cu tridentul
O tulburã, stârneºte-o vijelie
De-ncruciºate vânturi ºi cu norii
Uscat ºi apã-nvãluie,-ntuneric 390
Se-nalþã pân’ la cer. Dau iureº Austrul,
Munteanul vâjâind ºi Bãltãreþul
ªi Crivãþul, rãscoalã munþi de valuri.
Slãbi la suflet ºi-n genunchi Ulise
Oftã ºi-n sinea lui bãrbatã zise: 395
232 ODUSSEAIS. E ODISEEA. CÂNTUL V
„ê moi ™gë deilÒj, t… nÚ moi m»kista gšnhtai;
de…dw m¾ d¾ p£nta qe¦ nhmertša epen,
¼ m' œfat' ™n pÒntJ, prˆn patr…da ga‹an ƒkšsqai,
¥lge' ¢napl»sein: t¦ d d¾ nàn p£nta tele‹tai. o†oisin
nefšessi peristšfei oÙranÕn eÙrÝn ZeÚj, ™t£raxe d
pÒnton, ™pispšrcousi d' ¥ellai
panto…wn ¢nšmwn: nàn moi sîj a„pÝj Ôleqroj.
trˆj m£karej Danaoˆ kaˆ tetr£kij, o‰ tÒt' Ôlonto
Tro…V ™n eÙre…V, c£rin 'AtredVsi fšrontej.
æj d¾ ™gè g' Ôfelon qanšein kaˆ pÒtmon ™pispe‹n
½mati tù Óte moi ple‹stoi calk»rea doàra
Trîej ™pšrriyan perˆ Phlewni qanÒnti.
tî k' œlacon kteršwn, ka… meu klšoj Ãgon 'Acaio…:
nàn dš me leugalšJ qan£tJ e†marto ¡lînai.”
ìj ¥ra min e„pÒnt' œlasen mšga kàma kat' ¥krhj,
deinÕn ™pessÚmenon, perˆ d sced…hn ™lšlixe.
tÁle d' ¢pÕ sced…hj aÙtÕj pšse, phd£lion d
™k ceirîn prošhke: mšson dš oƒ ƒstÕn œaxe
dein¾ misgomšnwn ¢nšmwn ™lqoàsa qÚella:
thloà d spe‹ron kaˆ ™p…krion œmpese pÒntJ.
tÕn d' ¥r' ØpÒbruca qÁke polÝn crÒnon, oÙd dun£sqh
aya m£l' ¢nsceqšein meg£lou ØpÕ kÚmatoj ÐrmÁj:
e†mata g£r ˜ b£rune, t£ oƒ pÒre d‹a Kaluyè.
Ñy d d» ·' ¢nšdu, stÒmatoj d' ™xšptusen ¤lmhn
pikr»n, ¼ oƒ poll¾ ¢pÕ kratÕj kel£ruzen. ¢ll'
oÙd' ïj sced…hj ™pel»qeto, teirÒmenÒj per,
233
„Vai mie, bietul ! Ce-o mai fi cu mine
Pân’ la sfârºit? Cã tare mi-este teamã
Sã nu fi spus adevãrat zeiþa
Cã eu, nainte de-a sosi în þarã
Voi pune vârf durerilor pe mare; 400
Aidoma i se-mplineºte spusa.
Vezi ce mai nori împresurã tot cerul,
Ce tulburatã-i marea ºi ce vifor
Se-nvolburã suflând din patru unghiuri!
De-acuma-i gata, moarte grea m-aºteaptã. 405
De trei ori ºi de patru ori ferice
Danaii care la rãzboi pierirã
De dragul celor doi Atrizi în Troia!
Muream mai bine ºi-ncheiam veleatul
În ziua când sodom venind troienii 410
M-au nãpãdit cu suliþi ferecate,
Când strãjuiam la trupul lui Ahile!
M-ar fi-ngropat, m-ar fi slãvit aheii;
Acum mi-e dat sã mor aºa de jalnic.”
Abia gândi el asta ºi-un nãprasnic 415
Talaz asupra-i vine cu putere
Grozavã nãvãlind de sus, ºi pluta-i
Rãzguduie. El e zvârlit departe
De plutã ºi din mâni sloboade cârma,
Catargu-i sparge la mijloc furtuna 420
Cea vajnicã de-mponciºate vânturi
ªi-n mare cade mai încolo pânza
ªi beldia-i. Stã îndelung sub apã
Ulise-atunci, nu poate sã se salte
Deodatã de sub valul cel nãvalnic, 425
Îngreuiat fiind de straie, darul
Zeiþei. Dar la urmã el rãsare,
Din gurã-mproaºcã unda cea sãratã
Ce-i ºuruie pâraie de pe creºtet.
Nu-ºi uitã pluta el, cu tot necazul, 430
S-aþine-n valuri dupã ea ºi-o prinde,
Se pune la mijlocul ei ºi scapã
234 ODUSSEAIS. E ODISEEA. CÂNTUL V
¢ll¦ meqormhqeˆj ™nˆ kÚmasin ™ll£bet' aÙtÁj, ™n
mšssV d kaq‹ze tšloj qan£tou ¢lee…nwn. t¾n d'
™fÒrei mšga kàma kat¦ ·Òon œnqa kaˆ œnqa.
æj d' Ót' ÑpwrinÕj boršhj foršVsin ¢k£nqaj
¨m ped…on, pukinaˆ d prÕj ¢ll»lVsin œcontai.
ìj t¾n ¨m pšlagoj ¥nemoi fšron œnqa kaˆ œnqa:
¥llote mšn te nÒtoj boršV prob£leske fšresqai,
¥llote d' aât' eâroj zefÚrJ e‡xaske dièkein. tÕn d
‡den K£dmou qug£thr, kall…sfuroj 'Inè,
Leukoqšh, ¿ prˆn mn œhn brotÕj aÙd»essa,
nàn d' ¡lÕj ™n pel£gessi qeîn ™xšmmore timÁj. ¼
·' 'OdusÁ' ™lšhsen ¢lèmenon, ¥lge' œconta:
[a„qu…V d' e„ku‹a potÍ ¢nedÚseto l…mnhj,]
Œze d' ™pˆ sced…hj ka… min prÕj màqon œeipe:
„k£mmore, t…pte toi ïde Poseid£wn ™nos…cqwn
çdÚsat' ™kp£glwj, Óti toi kak¦ poll¦ futeÚei; oÙ mn
d» se katafqe…sei, m£la per menea…nwn.
¢ll¦ m£l' ïd' ›rxai, dokšeij dš moi oÙk ¢pinÚssein:
e†mata taàt' ¢podÝj sced…hn ¢nšmoisi fšresqai
k£llip', ¢t¦r ce…ressi nšwn ™pima…eo nÒstou
ga…hj Fai»kwn, Óqi toi mo‹r' ™stˆn ¢lÚxai. tÁ dš,
tÒde kr»demnon ØpÕ stšrnoio tanÚssai
¥mbroton: oÙdš t… toi paqšein dšoj oÙd' ¢polšsqai.
aÙt¦r ™p¾n ce…ressin ™f£yeai ºpe…roio,
¨y ¢polus£menoj balšein e„j o‡nopa pÒnton
pollÕn ¢p' ºpe…rou, aÙtÕj d' ¢ponÒsfi trapšsqai.” ìj
¥ra fwn»sasa qe¦ kr»demnon œdwken,
235
De cumpãnã. Talazul acum poartã
Încoace-ncolo pluta dupã vânturi.
Cum toamna duce Crivãþul un maldãr 435
De încâlcit spiniº pe o câmpie,
Aºa ºi pluta-i dusã-ncoace-ncolo
De vânturi pe noian, ºi ba-i zvârlitã
De Austru la Crivãþ ca s-o poarte,
Ba e de Bãltãreþ încredinþatã 440
Munteanului pe luciu sã-i dea goanã.
Îl vede pe Ulise-atunci copila
Lui Cadmus, Ino Leucotea, zâna
Subþire-n glezne, care mai nainte
Era o muritoare, iar acuma 445
Ea are parte în afundul mãrii
De cinstea unui zeu. Se-ndurã dânsa,
Cã-l vede-orbecãind aºa pe valuri
ªi chinuit, rãsare din genune
ªi zboarã-n chip de scufundar, s-aºazã 450
Pe vasul bine-ncãtuºat ºi zice:
„De ce te urgisi zguduitorul
Pãmântului aºa grozav pe tine,
Sãrmane om, urzindu-þi atât de multe
Nenorociri? Dar capul nu-þi va pune, 455
Cu toatã-nverºunarea lui. Fã însã
Ce-oi spune eu, cã-mi pari a fi cuminte.
Dezbracã-te de-aceste haine, lasã
S-o ducã vântul pluta, iar tu-noatã
Cu mânile ºi nãzuie spre þara 460
Feacilor, pe unde tu scãpa-vei.
C-aºa e scris. Dar ia marama asta
Vrãjitã de la mine ºi-o încinge
Sub pieptul tãu; sã n-ai pe urmã grijã
Cã þi se-ntâmplã vreun rãu sau moarte. 465
Dar dacã pe uscat vei pune mâna,
Descinge-o de sub piept ºi-arunc-o-n mare
Departe, iar tu pleac-apoi încolo.”
Aºa grãind, zeiþa-i dete vãlul
236 ODUSSEAIS. E ODISEEA. CÂNTUL V
aÙt¾ d' ¨y ™j pÒnton ™dÚseto kuma…nonta
a„qu…V e„ku‹a: mšlan dš ˜ kàm' ™k£luyen.
aÙt¦r Ð merm»rixe polÚtlaj d‹oj 'OdusseÚj,
Ñcq»saj d' ¥ra epe prÕj Ön megal»tora qumÒn: „ê moi
™gè, m» t…j moi Øfa…nVsin dÒlon aâte
¢qan£twn, Ó tš me sced…hj ¢pobÁnai ¢nègei.
¢ll¦ m£l' oÜ pw pe…som', ™peˆ ˜k¦j Ñfqalmo‹si
ga‹an ™gën „dÒmhn, Óqi moi f£to fÚximon enai.
¢ll¦ m£l' ïd' ›rxw, dokšei dš moi enai ¥riston: Ôfr' ¨n
mšn ken doÚrat' ™n ¡rmon…Vsin ¢r»rV, tÒfr'
aÙtoà menšw kaˆ tl»somai ¥lgea p£scwn:
aÙt¦r ™p¾n d» moi sced…hn di¦ kàma tin£xV,
n»xom', ™peˆ oÙ mšn ti p£ra pronoÁsai ¥meinon.”
eŒoj Ð taàq' érmaine kat¦ fršna kaˆ kat¦ qumÒn, ðrse
d' ™pˆ mšga kàma Poseid£wn ™nos…cqwn,
deinÒn t' ¢rgalšon te, kathrefšj, ½lase d' aÙtÒn. æj
d' ¥nemoj za¾j Éwn qhmîna tin£xV
karfalšwn, t¦ mn ¥r te dieskšdas' ¥lludij ¥llV,
ìj tÁj doÚrata makr¦ dieskšdas'. aÙt¦r 'OdusseÝj ¢mf'
˜nˆ doÚrati ba‹ne, kšlhq' æj †ppon ™laÚnwn,
e†mata d' ™xapšdune, t£ oƒ pÒre d‹a Kaluyè.
aÙt…ka d kr»demnon ØpÕ stšrnoio t£nussen,
aÙtÕj d prhn¾j ¡lˆ k£ppese, ce‹re pet£ssaj,
nhcšmenai memaèj. ‡de d kre…wn ™nos…cqwn,
kin»saj d k£rh protˆ Ön muq»sato qumÒn:
„oÛtw nàn kak¦ poll¦ paqën ¢lÒw kat¦ pÒnton, e„j
Ó ken ¢nqrèpoisi diotrefšessi mig»Vj.
¢ll' oÙd' ïj se œolpa ÑnÒssesqai kakÒthtoj.”
237
ªi s-afundã în marea tulburatã 470
Ca scufundarul ºi sub valul negru
Se mistui. Îngândurat Ulise
Stãtu puþin, oftã ºi-n sine zise:
„Vai mie! Nu cumva-mi întinde iarã
O cursã vreun zeu când mã îmbie 475
Din vas sã mã cobor? Mai bine încã
Sã n-o ascult, cãci eu vãzui cu ochii
Cã prea-i departe locul unde-mi spuse
Cã voi scãpa. De-aceea fac ce-mi pare
Cã-i lucrul cel mai bun; rãmân aicea 480
Sã rabd orice durere pân’ce pluta
Se þine încã bine cetluitã.
Ci când o fi sã mi-o destrame vântul,
Mã pun atunci sã-not, cã alt nimica
Mai bun de pus la cale nu-mi rãmâne.” 485
Când el aºa se frãmânta cu mintea,
Neptun rãpede-asupra lui deodatã
O namilã de val boltit ºi negru,
ªi-l mãturã pe el. Cum vântul aprig
Suflând rãscoalã un mãnunchi de paie 490
ªi-l spulberã pe câmp încoace-ncolo,
Aºa ºi lemnãria plutei valul
O-mprãºtie. Dar s-apucà Ulise
De-o grindã ºi o cãlãri strunind-o
Întocmai ca un cal de cãlãrie, 495
κi scoase haina ce-i dãduse zâna
ªi grabnic se încinse cu marama,
Se dã pe brânci în mare ºi se-ntinde
Cu braþele ºi prinde-apoi sã-noate.
Neptun îl vede, dã din cap ºi zice: 500
„Mai oarbecã pe mare-aºa, mai rabdã
Obidã multã pânã ce te-apropii
De oamenii cei înrudiþi cu Joe,
Cã tot socot cã n-ai sã te mai saturi
505
De pãtimit nenorociri”. Cum zice,
238 ODUSSEAIS. E ODISEEA. CÂNTUL V
ìj ¥ra fwn»saj †masen kall…tricaj †ppouj, †keto d'
e„j A„g£j, Óqi oƒ klut¦ dèmat' œasin.
aÙt¦r 'Aqhna…h, koÚrh DiÒj, ¥ll' ™nÒhsen: Ã
toi tîn ¥llwn ¢nšmwn katšdhse keleÚqouj,
paÚsasqai d' ™kšleuse kaˆ eÙnhqÁnai ¤pantaj:
ðrse d' ™pˆ kraipnÕn boršhn, prÕ d kÚmat' œaxen,
eŒoj Ö Fai»kessi filhrštmoisi mige…h
diogen¾j 'OduseÚj, q£naton kaˆ kÁraj ¢lÚxaj.
œnqa dÚw nÚktaj dÚo t' ½mata kÚmati phgù
pl£zeto, poll¦ dš oƒ krad…h protiÒsset' Ôleqron.
¢ll' Óte d¾ tr…ton Ãmar ™ãplÒkamoj tšles' 'Hèj, kaˆ
tÒt' œpeit' ¥nemoj mn ™paÚsato ºd gal»nh
œpleto nhnem…h: Ð d' ¥ra scedÕn e‡side ga‹an
ÑxÝ m£la proŽdèn, meg£lou ØpÕ kÚmatoj ¢rqe…j.
æj d' Ót' ¨n ¢sp£sioj b…otoj pa…dessi fan»V
patrÒj, Öj ™n noÚsJ ke‹tai kratšr' ¥lgea p£scwn, dhrÕn
thkÒmenoj, stugerÕj dš oƒ œcrae da…mwn,
¢sp£sion d' ¥ra tÒn ge qeoˆ kakÒthtoj œlusan, ìj
'OdusÁ' ¢spastÕn ™e…sato ga‹a kaˆ Ûlh,
nÁce d' ™peigÒmenoj posˆn ºpe…rou ™pibÁnai.
¢ll' Óte tÒsson ¢pÁn, Ósson te gšgwne bo»saj,
kaˆ d¾ doàpon ¥kouse potˆ spil£dessi qal£sshj: –
·Òcqei g¦r mšga kàma potˆ xerÕn ºpe…roio
deinÕn ™reugÒmenon, e‡luto d p£nq' ¡lÕj ¥cnV:
239
El biciuie comoºii cai ºi-ajunge
La Ege, unde ºi-are el locaºul
Palatul strãlucit. În vremea asta
Minerva mai închipuie ºi alta:
Închise drumul vânturilor toate 510
ªi-orândui sã stea pe loc tot vântul
ªi-acasã sã se culce; doar pe unul
Dezlãnþui, pe Crivãþul vifornic
De frânse valu-n faþa lui Ulise
ªi-i înlesni cãrarea spre poporul 515
Feacilor cei iubitori de vâsle,
S-ajungã neatins de mâna morþii.
Nemernicì el încã douã zile
ªi douã nopþi bãtut de valuri dese,
520
ªi-i tot pãrea cã-l paºte nenorocul.
Dar când a treia oarã zorii zilei
κi rãsfirarã pletele de aur,
Tãcu vântoaica ºi era pe mare
Senin cu totul ºi nevânt. Ulise,
525
Sãltat puþin pe-o creastã de talazuri,
C-o repede cãutãturã-n faþã
Zãri atunci apropiat pãmântul.
Cum nu mai pot de bucurie fiii
Când tatãl lor înzdrãvenit se scoalã
Din patul unde-a tot zãcut ºi chinuri 530
De-otravã a suferit de vreme lungã,
Topindu-se de-o boalã ce-o iscase
Un duh afurisit, de care zeii
Spre fericirea lor îl lecuirã,
Aºa voios s-aratã ºi Ulise 535
Când vede-n faþã-i rãsãrind uscatul
ªi dealuri cu pãduri. El tot înoatã
Zorind sã-ºi puie pe uscat piciorul.
Iar când era de-acolo depãrtare
De-un glas de om, atunci aude dânsul 540
Un clocot de la mal: vuia talazul
Izbit de stânci, se tot spãrgea cu urlet
240 ODUSSEAIS. E ODISEEA. CÂNTUL V
oÙ g¦r œsan limšnej nhîn Ñco…, oÙd' ™piwga…,
¢ll' ¢ktaˆ problÁtej œsan spil£dej te p£goi te: –
kaˆ tÒt' 'OdussÁoj lÚto goÚnata kaˆ f…lon Ãtor,
Ñcq»saj d' ¥ra epe prÕj Ön megal»tora qumÒn:
„ê moi, ™peˆ d¾ ga‹an ¢elpša dîken „dšsqai
ZeÚj, kaˆ d¾ tÒde la‹tma diatm»xaj ™pšrhsa,
œkbasij oÜ pV fa…neq' ¡lÕj polio‹o qÚraze:
œktosqen mn g¦r p£goi Ñxšej, ¢mfˆ d kàma
bšbrucen ·Òqion, liss¾ d' ¢nadšdrome pštrh,
¢gcibaq¾j d q£lassa, kaˆ oÜ pwj œsti pÒdessi
st»menai ¢mfotšroisi kaˆ ™kfugšein kakÒthta:
m» pèj m' ™kba…nonta b£lV l…qaki potˆ pštrV
kàma mšg' ¡rp£xan: melšh dš moi œssetai Ðrm».
e„ dš k' œti protšrw paran»xomai, ½n pou ™feÚrw
ºŽÒnaj te paraplÁgaj limšnaj te qal£sshj, de…
dw m» m' ™xaàtij ¢narp£xasa qÚella pÒnton
™p' „cquÒenta fšrV barša sten£conta,
ºš t… moi kaˆ kÁtoj ™pisseÚV mšga da…mwn
™x ¡lÒj, oŒ£ te poll¦ tršfei klutÕj 'Amfitr…th:
oda g¦r éj moi Ñdèdustai klutÕj ™nnos…gaioj.”
eŒoj Ð taàq' érmaine kat¦ fršna kaˆ kat¦ qumÒn,
tÒfra dš min mšga kàma fšren trhce‹an ™p' ¢kt»n.
œnqa k' ¢pÕ ·inoÝj drÚfqh, sÝn d' Ñstš' ¢r£cqh,
e„ m¾ ™pˆ fresˆ qÁke qe¦ glaukîpij 'Aq»nh:
¢mfotšrVsi d cersˆn ™pessÚmenoj l£be pštrhj,
tÁj œceto sten£cwn, eŒoj mšga kàma parÁlqe.
kaˆ tÕ mn ìj Øp£luxe, palirrÒqion dš min aâtij
241
Îngrozitor ºi-nspumega tot malul.
Cãci nu erau limanuri, nici popasuri
ªi-acioale de corãbii, ci doar coaste 545
De þancuri ºi de stânci prãpãstioase.
Slãbi la suflet ºi-n genunchi Ulise,
Oftã ºi-n sinea lui bãrbatã zise:
„Vai mie, cã-n zadar îmi dete Joe
Sã vãd pãmânt neaºteptat, cãci tocmai 550
Când strãbãtui acest noian de ape,
Nu-mi pare nicãiri pe þãrm sã fie
Un loc pe unde pot ieºi din mare.
Rãsare-n faþã-mi zid de stâncãrie;
Rãsunãtor acolo muge valul, 555
Iar lângã þãrm afundã este marea
ªi nu pot sã mã þin pe amândouã
Picioarele, sã scap de rãul mãrii.
Sã ies mã tem, cã m-ar rãpi talazul
ªi m-ar izbi de-o þuguiatã stâncã 560
ªi-mi poate fi zadarnicã-ncercarea.
Iar dacã-not pe-alãturi mai încolo
Sã cat liman sau vreo aºezãturã
Pe mãrgeniºul mãrii, mã tem iarã
Sã nu mã ia vârtejul sã mã-ntoarcã 565
Napoi pe larg cu gemet greu din suflet.
Ori nu cumva asupra mea s-asmuþe
Vr-o zeitate din afund de mare
Vreuna dintre multele dihãnii
570
Hrãnite de-Amfitrita cea slãvitã,
Cã prea sunt urgisit de zeul mãrii.”
ªi-n vreme ce el astfel socotise,
Spre capãtul stâncos îl duse valul.
Cu trupul rupt, cu oasele zdrobite
S-ar fi ales atunci, dacã Minerva 575
Nu-i da un gând: cu braþele-amândouã
Se prinse el de un colþan ºi-acolo
Gemând se grepþinã pânã ce valul
Trecu, ºi el putu sã se dezbare.
242 ODUSSEAIS. E ODISEEA. CÂNTUL V
plÁxen ™pessÚmenon, thloà dš min œmbale pÒntJ.
æj d' Óte poulÚpodoj qal£mhj ™xelkomšnoio prÕj
kotulhdonÒfin pukinaˆ l£Žggej œcontai, ìj toà prÕj
pštrVsi qrasei£wn ¢pÕ ceirîn ·inoˆ ¢pšdrufqen: tÕn
d mšga kàm' ™k£luyen.
œnqa ke d¾ dÚsthnoj Øpr mÒron êlet' 'OdusseÚj,
e„ m¾ ™pifrosÚnhn dîke glaukîpij 'Aq»nh: kÚmatoj
™xanadÚj, t£ t' ™reÚgetai ½peirÒnde, nÁce
paršx, ™j ga‹an Ðrèmenoj, e‡ pou ™feÚroi ºŽÒnaj
te paraplÁgaj limšnaj te qal£sshj.
¢ll' Óte d¾ potamo‹o kat¦ stÒma kallirÒoio Œxe
nšwn, tÍ d» oƒ ™e…sato cîroj ¥ristoj, le‹oj
petr£wn, kaˆ ™pˆ skšpaj Ãn ¢nšmoio: œgnw d
proršonta kaˆ eÜxato Ön kat¦ qumÒn:
„klàqi, ¥nax, Ótij ™ss…: polÚlliston dš s' ƒk£nw
feÚgwn ™k pÒntoio Poseid£wnoj ™nip£j. a„do‹oj
mšn t' ™stˆ kaˆ ¢qan£toisi qeo‹sin, ¢ndrîn Ój tij
†khtai ¢lèmenoj, æj kaˆ ™gë nàn sÒn te ·Òon
s£ te goÚnaq' ƒk£nw poll¦ mog»saj.
¢ll' ™lšaire, ¥nax: ƒkšthj dš toi eÜcomai enai.”
ìj f£q', Ð d' aÙt…ka paàsen ˜Õn ·Òon, œsce d kàma,
prÒsqe dš oƒ po…hse gal»nhn, tÕn d' ™s£wsen
™j potamoà proco£j. Ð d' ¥r' ¥mfw goÚnat' œkamye
ce‹r£j te stibar£j: ¡lˆ g¦r dšdmhto f…lon kÁr:
õdee d crÒa p£nta, q£lassa d k»kie poll¾
¨n stÒma te ·‹n£j q': Ð d' ¥r' ¥pneustoj kaˆ ¥naudoj
243
Dar când se nãpusti napoi talazul 580
Rãsfrânt, departe-l azvârli-n vultoare.
Precum când caracatiþa se smulge
Din cuibul ei, se þine de crãcane
Pietriº mãrunt, aºa de colþii stâncii
Lipite stau fâºii de piele ruptã 585
Din braþele-ndrãzneþe-a lui Ulise.
ªi-o undã mare-l înghiþi pe dânsul.
În ciuda soartei el pierea sãrmanul,
De nu-l trezea cu sfatul ei Minerva:
590
Rãzbate sus cu capul din talazul
Cel nãpustit spre mal ºi-o ia de-a lungul
Uscatului ºi cautã el în faþã-i
Vreun liman sau vr-o aºezãturã,
ªi-noat-aºa mereu pânã ce-apucã
Pe gura unui râu cu ape limpezi. 595
ªi cel mai bun acolo-i pare locul,
Cã-i neted, nestâncos, ferit de vânturi.
Cum vede râul curgãtor în faþã-i,
Se roagã-aºa de el: „Ascultã, Doamne,
Oricare-ai fi. La tine vin, fierbinte 600
ªi mult te rog, dorind sã fug de mare,
De ciuda lui Neptun. De cinste-i vrednic
ªi chiar din partea zeilor tot omul
Ce rãtãcind s-ar milogi la dânºii,
Cum eu acuma, dup-atâtea cazne, 605
La tine vin ºi-þi cad smerit la unda
ªi la genunchii tãi. Aibi milã, Doamne,
Sunt rugãtor, cer adãpost la tine.”
Cum l-auzi, stãtu din mersu-i râul,
Opri talazul, potoli vârtejul 610
În faþã-i ºi-l adãposti pe dânsul
Pe matca de la gura lui. Ulise
Cãzu pe loc de mâni ºi de picioare,
Puterile-i secaserã pe mare.
I se bolfise trupul, ºi pe gurã, 615
Pe nas þâºnea dintr-însul sãrãturã.
244 ODUSSEAIS. E ODISEEA. CÂNTUL V
ke‹t' Ñlighpelšwn, k£matoj dš min a„nÕj †kanen.
¢ll' Óte d» ·' ¥mpnuto kaˆ ™j fršna qumÕj ¢gšrqh,
kaˆ tÒte d¾ kr»demnon ¢pÕ ›o làse qeo‹o. kaˆ tÕ
mn ™j potamÕn ¡limur»enta meqÁken,
¨y d' œferen mšga kàma kat¦ ·Òon, aya d' ¥r' 'Inë
dšxato cersˆ f…lVsin: Ð d' ™k potamo‹o liasqeˆj
sco…nJ Øpekl…nqh, kÚse d ze…dwron ¥rouran.
Ñcq»saj d' ¥ra epe prÕj Ön megal»tora qumÒn:
„ê moi ™gè, t… p£qw; t… nÚ moi m»kista gšnhtai;
e„ mšn k' ™n potamù duskhdša nÚkta ful£ssw, m»
m' ¥mudij st…bh te kak¾ kaˆ qÁluj ™šrsh ™x
Ñlighpel…hj dam£sV kekafhÒta qumÒn: aÜrh d'
™k potamoà yucr¾ pnšei ºîqi prÒ.
e„ dš ken ™j kleitÝn ¢nab¦j kaˆ d£skion Ûlhn
q£mnois' ™n pukino‹si katadr£qw, e‡ me meqe…h
·‹goj kaˆ k£matoj, glukerÕj dš moi Ûpnoj ™pšlqoi,
de…dw m¾ q»ressin ›lwr kaˆ kÚrma gšnwmai.”
ìj ¥ra oƒ fronšonti do£ssato kšrdion enai: bÁ ·'
‡men e„j Ûlhn: t¾n d scedÕn Ûdatoj eáren
™n perifainomšnJ. doioÝj d' ¥r' Øp»luqe q£mnouj ™x
ÐmÒqen pefuîtaj: Ð mn ful…hj, Ð d' ™la…hj. toÝj
mn ¥r' oÜt' ¢nšmwn di£h mšnoj ØgrÕn ¢šntwn,
oÜte pot' ºšlioj fašqwn ¢kt‹sin œballen,
oÜt' Ômbroj per£aske diamperšj: ìj ¥ra puknoˆ
¢ll»loisin œfun ™pamoibad…j: oÞj Øp' 'OdusseÝj
dÚset'. ¥far d' eÙn¾n ™pam»sato cersˆ f…lVsin
245
Acolo, fãrã glas, fãrã suflare
Rãmase leºinat; îl copleºise
Preamarea-i trudã. Când la urmã prinse
Sã mai rãsufle ºi sã-ºi vie-n fire, 620
Marama zânei de pe el desprinse
ªi-o azvârli pe râul scurs în mare.
Un val puternic o luã cu sine,
De unde-apoi o strânse Leucotea.
S-abate de la râu atunci Ulise, 625
Prin papurã se pleacã ºi sãrutã
Pãmântul drag, dãruitor de hranã
ªi, suspinând, aºa socoate-n sine:
„Vai mie, ce-o mai fi pânã la urmã
ªi cum sã fac? De voi petrece-o noapte 630
Muncit de griji pe lângã râu, mi-e teamã
Ca nu cumva rãcoarea cea hainã,
Cu brumã din belºug împreunatã,
Viaþa sã-mi rãpuie, aºa puþinã
ªi ºubredã cum e, de zbuciumatã, 635
Cãci boarea nopþii de la râu e rece.
De m-aº sui la deal ºi-n umbra deasã
Sub tufe m-aº culca într-o pãdure,
ªi frigul m-ar lãsa ºi osteneala
S-am parte de plãcutul somn, mi-e teamã 640
Sã nu fiu sfâºiat, mâncat de fiare.”
Aºa gândi. ªi socoti mai bine
Sã intre în desiºul din pãdurea
Crescutã pe un grind de lângã apã.
Se tupilã aci sub rãmuriºul 645
A doi mãslini, din care unul rodnic,
Cellalt sãlbatic, nimerise locul
Pe unde niciodatã nu rãzbise
Nici adiere umedã de vânturi,
Nici raze de la luminosul soare, 650
Nici ploaie peste tot, aºa prin ramuri
Era-ndesit ºi-mpleticit tufiºul
Sub care-aci se oploºi Ulise.
246 ODUSSEAIS. E ODISEEA. CÂNTUL V
eÙre‹an: fÚllwn g¦r œhn cÚsij ½liqa poll»,
Ósson t' º dÚw º tre‹j ¥ndraj œrusqai érV
ceimer…V, e„ kaˆ m£la per calepa…noi.
t¾n mn „dën g»qhse polÚtlaj d‹oj 'OdusseÚj,
™n d' ¥ra mšssV lškto, cÚsin d' ™peceÚato fÚllwn.
æj d' Óte tij dalÕn spodiÍ ™nškruye mela…nV
¢groà ™p' ™scatiÁj, ú m¾ p£ra ge…tonej ¥lloi,
spšrma purÕj sózwn, †na m» poqen ¥lloqen aÛoi,
ìj 'OduseÝj fÚlloisi kalÚyato. tù d' ¥r' 'Aq»nh Ûpnon
™p' Ômmasi ceà', †na min paÚseie t£cista
dusponšoj kam£toio, f…la blšfar' ¢mfikalÚyaj.
247
Cu mânile ºi-ncãputã din frunze
Un bun culcuº, cã mult a fost frunziºul 655
Acolo scuturat pe jos grãmadã,
De-ai fi putut acoperi cu dânsul
Doi oameni, ba ºi trei pe vremea iernii,
Oricât de aspru sã fi fost iernatul.
Înviorat, cum îl vãzu, Ulise 660
Se tolãni în pituliº la mijloc
ªi-asupra-i movili un strat de frunze.
Cum uneori un om când n-are-aproape
Vecini ºi stã la capãtul de þarã
Pe sub cenuºã-ascunde un tãciune 665
Ca sâmbure de foc sã-i fie-n vatrã,
Spre-a nu-ºi aprinde focul de la alþii,
Aºa Ulise se-nveli sub frunze.
Pe ochi îi picurã atunci Minerva
Un somn plãcut ºi pleoapele-i închise, 670
Ca el sã se întreme cât mai bine
De greul trudei care-l istovise.
 ODUSSEIAS Z
•Wj Ð mn œnqa kaqeàde polÚtlaj d‹oj 'OdusseÝj
ÛpnJ kaˆ kam£tJ ¢rhmšnoj: aÙt¦r 'Aq»nh bÁ ·'
™j Fai»kwn ¢ndrîn dÁmÒn te pÒlin te:
o‰ prˆn mšn pot' œnaion ™n eÙrucÒrJ `Upere…V,
¢gcoà Kuklèpwn ¢ndrîn ØperhnoreÒntwn, o†
sfeaj sinšskonto, b…hfi d fšrteroi Ãsan.
œnqen ¢nast»saj ¥ge Naus…qooj qeoeid»j,
eŒsen d Scer…V, ˜k¦j ¢ndrîn ¢lfhst£wn,
¢mfˆ d te‹coj œlasse pÒlei kaˆ ™de…mato o‡kouj
kaˆ nhoÝj po…hse qeîn kaˆ ™d£ssat' ¢roÚraj. ¢ll'
Ð mn ½dh khrˆ dameˆj ”AŽdÒsde beb»kei, 'Alk…
nooj d tÒt' Ãrce, qeîn ¥po m»dea e„dèj. toà mn
œbh prÕj dîma qe¦ glaukîpij 'Aq»nh, nÒston
'OdussÁŽ megal»tori mhtiÒwsa.
bÁ d' ‡men ™j q£lamon poluda…dalon, ú œni
koÚrh koim©t' ¢qan£tVsi fu¾n kaˆ edoj Ðmo…h,
Nausik£a, qug£thr megal»toroj 'AlkinÒoio,
p¦r d dÚ' ¢mf…poloi, Car…twn ¥po k£lloj œcousai,
staqmo‹Žn ˜k£terqe: qÚrai d' ™pškeinto faeina….
¹ d' ¢nšmou æj pnoi¾ ™pšssuto dšmnia koÚrhj,
stÁ d' ¥r' Øpr kefalÁj ka… min prÕj màqon
œeipen, e„domšnh koÚrV nausikleito‹o DÚmantoj,
oƒ Ðmhlik…h mn œhn, kec£risto d qumù. tÍ
min ™eisamšnh prosšfh glaukîpij 'Aq»nh:
Cântul VI
Aºa dormea Ulise, copleºitul
De trudã ºi nesomn, când iatã-n þara
Feacilor se coborî Minerva
ªi merse în cetatea lor. Feacii
5
Nainte vreme locuiau în larga
Hiperia, vecini cu îngâmfaþii
Ciclopi, care mai tari fiind ca dânºii,
Într-una-i bântuiau. Deci Nausitoos,
Dumnezeiescul domn, de-acolo-i duse
În Schèria, departe de-acei oameni 10
Iscoditori, cu zid oraºu-ncinse,
Zidi locaºuri pentru zei, ºi case
ªi-ogoare le-mpãrþi. Dar el murise
ªi-acum domnea cumintele Alcinoos.
La curtea lui se duse-atunci Minerva 15
Voind s-ajute-ntorsul lui Ulise.
Se furiºã zeiþa în iatacul
Bogat-împodobit, unde-adormise
Domniþa Nausicaa, deopotrivã
Cu zânele la chip ºi la fãpturã; 20
Cu ea dormeau, de-o parte ºi de alta
La uºã, douã gingaºe-odãiaºe
De-o frumuseþe datã lor de Graþii.
Închise-au fost lucioasele canaturi,
Dar zâna rãzbãtu uºor ºi iute 25
Ca o suflare pân’ la patul fetei,
La creºtet îi stãtu. ªi întrupatã
Ca fiica lui Dimant, corãbierul
Vestit, cu ea fiind de-o seamã fata
Lui Alcinou, prietenã iubitã, 30
Zeiþa-i zise astfel: „Nausicaa,
250 ODUSSEAIS. Z ODISEEA. CÂNTUL VI
„Nausik£a, t… nÚ s' ïde meq»mona ge…nato m»thr;
e†mata mšn toi ke‹tai ¢khdša sigalÒenta,
soˆ d g£moj scedÒn ™stin, †na cr¾ kal¦ mn aÙt¾n
›nnusqai, t¦ d to‹si parasce‹n, o† kš s' ¥gwntai: ™k
g£r toi toÚtwn f£tij ¢nqrèpouj ¢naba…nei
™sql», ca…rousin d pat¾r kaˆ pÒtnia m»thr. ¢ll'
‡omen plunšousai ¤m' ºÒŽ fainomšnhfi: ka… toi
™gë sunšriqoj ¤m' ›yomai, Ôfra t£cista ™ntÚneai,
™peˆ oÜ toi œti d¾n parqšnoj œsseai: ½dh g£r
se mnîntai ¢ristÁej kat¦ dÁmon
p£ntwn Fai»kwn, Óqi toi gšnoj ™stˆ kaˆ aÙtÍ. ¢ll'
¥g' ™pÒtrunon patšra klutÕn ºîqi prÕ ¹miÒnouj
kaˆ ¥maxan ™fopl…sai, ¼ ken ¥gVsi zîstr£ te
kaˆ pšplouj kaˆ ·»gea sigalÒenta.
kaˆ d soˆ ïd' aÙtÍ polÝ k£llion º pÒdessin
œrcesqai: pollÕn g¦r ¥po pluno… e„si pÒlhoj.”
mn ¥r' ìj e„poàs' ¢pšbh glaukîpij 'Aq»nh
OÜlumpÒnd', Óqi fasˆ qeîn ›doj ¢sfalj a„eˆ
œmmenai: oÜt' ¢nšmoisi tin£ssetai oÜte pot' ÔmbrJ
deÚetai oÜte ciën ™pip…lnatai, ¢ll¦ m£l' a‡qrh
pšptatai ¢nnšfeloj, leuk¾ d' ™pidšdromen a‡glh: tù
œni tšrpontai m£karej qeoˆ ½mata p£nta. œnq'
¢pšbh glaukîpij, ™peˆ diepšfrade koÚrV.
aÙt…ka d' 'Hëj Ãlqen ™äqronoj, ¼ min œgeire
Nausik£an eÜpeplon: ¥far d' ¢peqaÚmas' Ôneiron,
bÁ d' ‡menai di¦ dèmaq', †n' ¢gge…leie tokeàsi,
patrˆ f…lJ kaˆ mhtr…: kic»sato d' œndon ™Òntaj.
251
De ce pe tine-aºa de lãsãtoare
Te fãcu mama? Dalbele-þi veºminte
Stau nelãute ºi þi-i nunta aproape,
Când trebuie ºi tu sã-mbraci mândreþe 35
De straie ºi sã dai la fel acelor
Care te iau la dânºii; doar cu asta
Câºtigi un nume bun în faþa lumii
ªi faci ca sã se bucure pãrinþii.
Sã mergem darã la spãlat chiar mâne 40
De timpuriu, de-ndatã ce-nzili-va,
ªi eu vin sã te-ajut ca tu mai iute
Sã isprãveºti. ªtii bine cã de-acuma
Tu multã vreme nu rãmâi fecioarã.
C-au început a te peþi fruntaºii 45
Feacilor, feciori de neam ca tine.
Te roagã dar de preamãritul tatã
Sã-þi fie gata-n zori de zi cãruþa
Cea trasã de doi muli, sã-þi duci podoaba
De-mbrãcãminte, cingãtori ºi rochii, 50
Ca sã le speli la râu, cã pentru tine-i
Cu mult mai bine-aºa decât sã umbli
Pe jos, doar prea-i departe de cetate
Spãlãtoria.” Astfel Minerva-i zice
ªi pleacã spre Olimp, pe unde zeii 55
ªi-au adãpostul lor de veci, pe care
Nu-l bate vânt, nici ploaie, nici ninsoare,
Ci nepãtat de nori pluteºte-asupra-i
Senin ºi orbitoare strãlucire;
De-aceea ºi ferice-acolo zeii 60
Petrec ºi se desfatã ziua toatã.
Acolo merse Palas dupã sfatul
Ce-l dete fetei. Iute dup-aceea
Pe tron de aur zâna dimineþii
Ivindu-se, trezi pe Nausicaa. 65
Pe loc, de vis miratã, dânsa merge
Prin casã vrând pãrinþilor sã spuie
Dorinþa ei, ºi-n salã întâlneºte
252 ODUSSEAIS. Z ODISEEA. CÂNTUL VI
mn ™p' ™sc£rV Âsto sÝn ¢mfipÒloisi gunaix…
n, ºl£kata strwfîs' ¡lipÒrfura: tù d qÚraze
™rcomšnJ xÚmblhto met¦ kleitoÝj basilÁaj
™j boul»n, †na min k£leon Fa…hkej ¢gauo….
¹ d m£l' ¥gci st©sa f…lon patšra prosšeipe:
„p£ppa f…l', oÙk ¨n d» moi ™fopl…sseiaj ¢p»nhn
Øyhl¾n eÜkuklon, †na klut¦ e†mat' ¥gwmai
™j potamÕn plunšousa, t£ moi ·erupwmšna ke‹tai;
kaˆ d soˆ aÙtù œoike met¦ prètoisin ™Ònta boul¦j
bouleÚein kaqar¦ cro e†mat' œconta. pšnte dš
toi f…loi uŒej ™nˆ meg£roij geg£asin, oƒ dÚ'
Ñpu…ontej, tre‹j d' ºqeoi qalšqontej: oƒ d' a„eˆ
™qšlousi neÒpluta e†mat' œcontej
™j corÕn œrcesqai: t¦ d' ™mÍ frenˆ p£nta mšmhlen.”
ìj œfat': a‡deto g¦r qalerÕn g£mon ™xonomÁnai
patrˆ f…lJ: Ð d p£nta nÒei kaˆ ¢me…beto mÚqJ:
„oÜte toi ¹miÒnwn fqonšw, tškoj, oÜte teu ¥llou.
œrceu: ¢t£r toi dmîej ™fopl…ssousin ¢p»nhn
Øyhl¾n eÜkuklon, Øperter…V ¢raru‹an.”
ìj e„pën dmèessin ™kškleto, toˆ d' ™p…qonto.
oƒ mn ¥r' ™ktÕj ¥maxan ™ätrocon ¹mione…hn
Ópleon ¹miÒnouj q' Ûpagon zeàx£n q' Øp' ¢p»nV:
koÚrh d' ™k qal£moio fšren ™sqÁta faein»n.
kaˆ t¾n mn katšqhken ™ãxšstJ ™p' ¢p»nV: m»thr d'
™n k…stV ™t…qei menoeikš' ™dwd¾n panto…hn,
™n d' Ôya t…qei, ™n d' onon œceuen ¢skù ™n
a„ge…J: koÚrh d' ™peb»set' ¢p»nhj.
253
Pe amândoi, pe mama stând la vatrã
Cu roabele ºi lânã porfirie 70
Torcând; pe tata, tocmai când la uºã
Ieºea la sfat sã meargã cu fruntaºii
Cei mari, chemat fiind de dânºii. Fata
S-apropie de tata-i ºi se roagã:
„Tãicuþã dragã, n-ai putea tu oare 75
Sã-mi dai cãruþa naltã ºi-nrotatã
Ca eu la râu cu ea sã duc podoaba
De haine sã le spãl, cã sunt purtate?
Cã doar ºi tu se cade s-ai pe tine
Veºmintele curate, când la sfaturi 80
Stai cu fruntaºii þãrii. Dup-aceea
Ai cinci feciori acasã. Doi dintr-înºii
Sunt cu femei, dar trei sunt încã tineri
Holtei; ºi ei, cum ºtii, vor tot cu haine
Abia spãlate sã se prindã-n horã. 85
ªi vezi, de toate astea eu am grijã.”
Aºa grãi domniþa. De ruºine,
Nu pomeni pãrintelui de nunta-i
Apropiatã. Dumerit de asta,
Rãspunse fetei: „Scumpa mea copilã, 90
Cu drag îþi dau ºi mulii ºi-orice alta,
Poþi merge. Robii þi-or gãti cãruþã
Naltã ºi-nrotatã ºi cu chelnã.”
Aºa grãi ºi porunci pe urmã
95
La robi, iar ei gãtirã o cãruþã
Aºa cum zise, scoaserã-apoi mulii
ªi-i înjugarã la cãruþã. Fata
ªi-aduse din cãmarã frumuseþe
De-mbrãcãminte ºi o puse-n chelna
Cãruþei lustruite. Ba mai puse 100
ªi mama-i un paner cu demâncare
ªi udãturã inimii plãcutã
ªi vin turnã într-un burduf de caprã.
Iar când copila se sui-n cãruþã,
Ea-i dete în ulcior frumos de aur 105
254 ODUSSEAIS. Z ODISEEA. CÂNTUL VI
dîken d crusšV ™n lhkÚqJ ØgrÕn œlaion,
eŒoj cutlèsaito sÝn ¢mfipÒloisi gunaix…n. ¹ d'
œlaben m£stiga kaˆ ¹n…a sigalÒenta,
m£stixen d' ™l£an: kanac¾ d' Ãn ¹miÒnoiŽn:
aƒ d' ¥moton tanÚonto, fšron d' ™sqÁta kaˆ aÙt»n,
oÙk o‡hn: ¤ma tÍ ge kaˆ ¢mf…poloi k…on ¥llai.
aƒ d' Óte d¾ potamo‹o ·Òon perikallš' †konto, œnq'
à toi plunoˆ Ãsan ™phetano…, polÝ d' Ûdwr
kalÕn ØpekprÒreen m£la per ·upÒwnta kaqÁrai,
œnq' a† g' ¹miÒnouj mn Øpekprošlusan ¢p»nhj.
kaˆ t¦j mn seàan potamÕn p£ra din»enta
trègein ¥grwstin melihdša: taˆ d' ¢p' ¢p»nhj e†mata
cersˆn ›lonto kaˆ ™sfÒreon mšlan Ûdwr, ste‹bon
d' ™n bÒqroisi qoîj, œrida profšrousai.
aÙt¦r ™peˆ plàn£n te k£qhr£n te ·Úpa p£nta,
˜xe…hj pštasan par¦ q‹n' ¡lÒj, Âci m£lista
l£Žggaj potˆ cšrson ¢poptÚeske q£lassa. aƒ d
loess£menai kaˆ cris£menai l…p' ™la…J
de‹pnon œpeiq' e†lonto par' ÔcqVsin potamo‹o,
e†mata d' ºel…oio mšnon ters»menai aÙgÍ.
aÙt¦r ™peˆ s…tou t£rfqen dmJa… te kaˆ aÙt»,
sfa…rV taˆ d' ¥r' œpaizon, ¢pÕ kr»demna baloàsai,
tÍsi d Nausik£a leukèlenoj ½rceto molpÁj. o†h d'
”Artemij esi kat' oÜrea „ocšaira,
À kat¦ Thägeton perim»keton À 'ErÚmanqon,
terpomšnh k£proisi kaˆ çke…Vs' ™l£foisi:
255
Ulei de uns cu roabele la scaldã.
Luã pe urmã Nausicaa biciul
ªi frânele ºi asmuþi jugarii
Cu ºfichiul. Ei cu tropot o pornirã
ªi-o-ntinserã la drum din rãsputere, 110
ªi duserã veºmintele ºi fata
Nu singurã, ci întovãrãºitã
De alte fete slugi. Iar când sosirã
La râu, mândreþe de ºivoi pe lângã
Spãlãtorii durate trainic, unde 115
Curg ape limpezi ºuruind afarã,
De curãþã chiar rufe ºi mai negre,
Jugarii ele-acolo desjugarã,
Lãsarã pe-amândoi sã pãºuneze
Pe lângã mal din iarba lor gustoasã, 120
Iar fetele luarã din cãruþã
Veºmintele ºi-n apã le-afundarã
ªi-n albii le cãlcarã pe-ntrecute
Pripindu-se. ªi dupã ce spãlarã
ªi curãþirã hainele de toatã 125
Mânjala lor, pe rând ºi câte una
Le-ntinserã pe þãrm, pe unde prundul
Era de tot albit de valul mãrii.
La râu apoi ºi ele se scãldarã
ªi cu ulei se unserã pe piele 130
ªi la prânzit ºedeau pe malul apei
ªi aºteptau a rufelor zbicire
La vipia de soare. Iar când ele
Se sãturarã de mâncat, zvârlirã
Maramele din cap ºi s-apucarã 135
La joc cu mingea. Începutu-l face
Chiar Nausicaa cea cu braþe albe.
Precum Diana, zâna ce petrece
Cu arcul, vânãtoarea, se coboarã
Din munþi, din Erimant ori din mãreþul 140
Taiget adulmecând voios mistreþii
Sau cerbii iuþi ºi la vânat iau parte
256 ODUSSEAIS. Z ODISEEA. CÂNTUL VI
tÍ dš q' ¤ma NÚmfai, koàrai DiÕj a„giÒcoio,
¢gronÒmoi pa…zousi: gšghqe dš te fršna Lhtè:
pas£wn d' Øpr ¼ ge k£rh œcei ºd mštwpa, ·e‹£ t'
¢rignèth pšletai, kalaˆ dš te p©sai: ìj ¼ g'
¢mfipÒloisi metšprepe parqšnoj ¢dm»j.
¢ll' Óte d¾ ¥r' œmelle p£lin okÒnde nšesqai
zeÚxas' ¹miÒnouj ptÚxas£ te e†mata kal£,
œnq' aât' ¥ll' ™nÒhse qe¦ glaukîpij 'Aq»nh, æj
'OduseÝj œgroito, ‡doi t' eÙèpida koÚrhn,
¼ oƒ Fai»kwn ¢ndrîn pÒlin ¹g»saito.
sfa‹ran œpeit' œrriye met' ¢mf…polon bas…leia:
¢mfipÒlou mn ¤marte, baqe…V d' œmbale d…nV.
aƒ d' ™pˆ makrÕn ¥ãsan: Ð d' œgreto d‹oj 'OdusseÚj,
˜zÒmenoj d' érmaine kat¦ fršna kaˆ kat¦ qumÒn:
„ê moi ™gè, tšwn aâte brotîn ™j ga‹an ƒk£nw;
½ ·' o† g' Øbrista… te kaˆ ¥grioi oÙd d…kaioi, Ãe
filÒxeinoi ka… sfin nÒoj ™stˆ qeoud»j; éj tš
me kour£wn ¢mf»luqe qÁluj ¢ãt», Numf£wn, a
‰ œcous' Ñršwn a„pein¦ k£rhna
kaˆ phg¦j potamîn kaˆ p…sea poi»enta:
à nÚ pou ¢nqrèpwn e„mˆ scedÕn aÙdhšntwn. ¢ll'
¥g' ™gën aÙtÕj peir»somai ºd ‡dwmai.”
ìj e„pën q£mnwn ØpedÚseto d‹oj 'OdusseÚj,
™k pukinÁj d' Ûlhj ptÒrqon kl£se ceirˆ pace…V
fÚllwn, æj ·Úsaito perˆ cro m»dea fwtÒj.
bÁ d' ‡men éj te lšwn Ñres…trofoj, ¢lkˆ pepoiqèj, Ój
t' es' ØÒmenoj kaˆ ¢»menoj, ™n dš oƒ Ôsse
da…etai: aÙt¦r Ð bousˆ metšrcetai À яessin
257
ªi zânele câmpene, ale lui Joe
Copile, de se bucurã Latona,
Stã mai presus de toate-atunci Diana 145
Cu capul ºi cu fruntea, de-o cunoaºte
Oricine-uºor, deºi sunt mândre toate,
Aºa-ntre roabe strãlucea fecioara.
Iar când apoi la jug ea-ºi puse mulii
ªi-mpãturi veºmintele frumoase 150
ªi sta sã plece înapoi, Minerva
Gãsi atunci cu cale sã deºtepte
Pe fiul lui Laerte ca sã vadã
Pe galeºa lui Alcinou copilã,
Ca dânsa sã-l îndrume spre oraºul 155
Feacilor. În vremea asta mingea
O repezi domniþa dup-o fatã,
Dar nu o nemeri pe ea, ºi mingea
Cãzu adânc în sorbul apei. Ele
De spaimã lung þiparã, ºi Ulise, 160
Trezit, stãtu îngândurat ºi-ºi zise:
„Ah, unde sunt, ce þarã-i iar, ce oameni
Mai sunt pe-aici? Obraznici, rãi, sãlbatici
Ori primitori de oaspeþi ºi cu teamã
165
De zei? Un glas am auzit, un chiot
Ca de femei, de zâne cu sãlaºul
Pe plaiuri nalte, pe-nverzite pajiºti
ªi la izvoarele de râu. Sau poate
Sunt oameni grãitori cumva pe-aproape?
Dar hai sã-ncerc sã vãd cu ochii singur.” 170
Aºa vorbind, de sub tufiº se trage
Ulise, frânge din desiº cu mâna-i
Puternicã o ramurã frunzoasã,
Cu care el ºi-ascunse goliciunea.
ªi-ntocmai ca un leu hrãnit pe munte 175
Ce-n sine bizuindu-se purcede,
Bãtut de ploaie ºi de vânt, cu ochii
Focoºi spre o cireadã ori spre turma
De oi sau dupã cerbi sirepi, cã foamea-i
258 ODUSSEAIS. Z ODISEEA. CÂNTUL VI
º met' ¢grotšraj ™l£fouj: kšletai dš ˜ gast¾r m»lwn
peir»sonta kaˆ ™j pukinÕn dÒmon ™lqe‹n:
ìj 'OduseÝj koÚrVsin ™ãplok£moisin œmelle me…
xesqai, gumnÒj per ™èn: creië g¦r †kane.
smerdalšoj d' aÙtÍsi f£nh kekakwmšnoj ¤lmV,
tršssan d' ¥lludij ¥llh ™p' ºŽÒnaj proÙcoÚsaj.
o‡h d' 'AlkinÒou qug£thr mšne: tÍ g¦r 'Aq»nh
q£rsoj ™nˆ fresˆ qÁke kaˆ ™k dšoj e†leto gu…wn.
stÁ d' ¥nta scomšnh: Ð d merm»rixen 'OdusseÚj,
À goÚnwn l…ssoito labën eÙèpida koÚrhn,
aÜtwj ™pšessin ¢postad¦ meilic…oisi l…ssoit',
e„ de…xeie pÒlin kaˆ e†mata do…h.
ìj ¥ra oƒ fronšonti do£ssato kšrdion enai, l…
ssesqai ™pšessin ¢postad¦ meilic…oisi,
m» oƒ goàna labÒnti colèsaito fršna koÚrh.
aÙt…ka meil…cion kaˆ kerdalšon f£to màqon:
„gounoàma… se, ¥nassa: qeÒj nÚ tij à brotÒj ™ssi;
e„ mšn tij qeÒj ™ssi, toˆ oÙranÕn eÙrÝn œcousin,
'Artšmid… se ™gè ge, DiÕj koÚrV meg£loio,
edÒj te mšgeqÒj te fu»n t' ¥gcista ™skw:
e„ dš t…j ™ssi brotîn, o‰ ™pˆ cqonˆ naiet£ousi,
trˆj m£karej mn so… ge pat¾r kaˆ pÒtnia m»thr,
trˆj m£karej d kas…gnhtoi: m£la poÚ sfisi qumÕj a„n
™ãfrosÚnVsin „a…netai e†neka se‹o, leussÒntwn
toiÒnde q£loj corÕn e„soicneàsan. ke‹noj d' aâ
perˆ kÁri mak£rtatoj œxocon ¥llwn, Ój kš s'
™šdnoisi br…saj okÒnd' ¢g£ghtai.
259
Dã zor sã sarã garduri tari, s-apuce 180
Din vitele adãpostite, astfel
Era sã deie buzna-atunci Ulise,
Chiar gol, spre fetele cu plete mândre
Silit fiind de foame, de nevoie.
Dar groaznic le pãru, sluþit cum fuse 185
De sãrãtura mãrii, încât ele
Care-ncotro fugirã speriate
Pe malul prelungit de stânci. Dar fata
Lui Alcinou stãtu; o-nsufleþise
190
Minerva dinadins desfricoºând-o,
De stete-n faþã-i, oblu, iar Ulise
Se socoti o clipã, la genunchii
Copilei cea cu ochi frumoºi sã cadã,
S-o milcuie de-aproape, ori cu graiuri
Blajine din departe-aºa s-o roage 195
Sã-i dea veºminte, oraºul sã-i arate.
ªi-aºa gândind, gãsi c-ar fi mai bine
Cu vorbe dulci s-o roage din departe,
De teamã sã n-o supere pe fatã,
Când rugãtor i-ar fi cuprins genunchii. 200
Deci el rosti cuvânt dibaci ºi dulce:
„Te rog, domniþã, în genunchi. Eºti zânã
Ori muritoare? Dacã tu eºti una
Din cele care locuiesc Olimpul,
Eu dupã stat ºi faþã ºi fãpturã 205
Te-asemãn foarte cu-a lui Joe fiicã
Diana. Iar de eºti o muritoare
Pe acest pãmânt, ferice sunt de trei ori
Pãrintele-þi ºi maica ta ºi fraþii!
210
Ce veseli vor fi ei de bunã seamã,
De dragul tãu oricând te vãd pe tine,
Aºa frumos vlãstar, pãºind la horã!
Dar cel mai fericit din toatã lumea
E cel ce, biruind cu daruri multe
De nuntã, te-ar lua la el acasã. 215
Cãci nu-mi vãzurã ochii o femeie
260 ODUSSEAIS. Z ODISEEA. CÂNTUL VI
oÙ g£r pw toioàton ‡don brotÕn Ñfqalmo‹sin,
oÜt' ¥ndr' oÜte guna‹ka: sšbaj m' œcei e„sorÒwnta.
D»lJ d» pote to‹on 'ApÒllwnoj par¦ bwmù fo…nikoj
nšon œrnoj ¢nercÒmenon ™nÒhsa:
Ãlqon g¦r kaˆ ke‹se, polÝj dš moi ›speto laÒj,
t¾n ÐdÒn, Î d¾ mšllen ™moˆ kak¦ k»de' œsesqai: ìj d'
aÜtwj kaˆ ke‹no „dën ™teq»pea qumù, d»n, ™peˆ
oÜ pw to‹on ¢n»luqen ™k dÒru ga…hj, æj sš,
gÚnai, ¥gama… te tšqhp£ te, de…dia d' a„nîj
goÚnwn ¤yasqai: calepÕn dš me pšnqoj ƒk£nei.
cqizÕj ™eikostù fÚgon ½mati o‡nopa pÒnton: tÒfra dš
m' a„eˆ kàma fÒrei kraipna… te qÚellai n»sou ¢p'
'Wgug…hj: nàn d' ™nq£de k£bbale da…mwn, Ôfra
t… pou kaˆ tÍde p£qw kakÒn: oÙ g¦r яw
paÚsesq', ¢ll' œti poll¦ qeoˆ telšousi p£roiqen.
¢ll£, ¥nass', ™lšaire: s g¦r kak¦ poll¦ mog»saj ™j prèthn
ƒkÒmhn, tîn d' ¥llwn oÜ tina oda ¢nqrèpwn, o‰
t»nde pÒlin kaˆ ga‹an œcousin. ¥stu dš moi
de‹xon, dÕj d ·£koj ¢mfibalšsqai,
e‡ t… pou e‡luma spe…rwn œcej ™nq£d' „oàsa.
soˆ d qeoˆ tÒsa do‹en, Ósa fresˆ sÍsi menoin´j,
¥ndra te kaˆ okon, kaˆ ÐmofrosÚnhn Ñp£seian
™sql»n: oÙ mn g¦r toà ge kre‹sson kaˆ ¥reion,
Óq' Ðmofronšonte no»masin okon œchton
¢n¾r ºd gun»: pÒll' ¥lgea dusmenšessi,
261
ªi nici un om cu tine deopotrivã;
Privindu-te, uimirea mã cuprinde.
În Delos doar vãzui aºa un luger
De finic care fraged rãsãrise 220
Pe lâng-altarul zeului Apollon,
Cãci eu, urmat de oameni mulþi, ºi-acolo
Umblai, un drum ce-avea sã-mi fie-n urmã
Izvor de multe-amaruri. Cum vãzut-am
Mlãdiul copãcel, uimit în faþã-i 225
Am stat eu îndelung, cã n-a fost altul
Mai gingaº din pãmânt crescut ca dânsul.
Aºa uimit ºi-nmãrmurit, femeie,
Privesc ºi-n faþa ta, ºi mã cutremur
De tine sã m-ating la rugãminte. 230
Dar mare, ba nespusã mi-e durerea.
Pe valul mãrii douãzeci de zile
M-am zbuciumat ºi ieri abia putut-am
Scãpa. De la ostrovul Ogigia
M-a tot purtat talazul ºi furtuna, 235
ªi-acum încoace m-a zvârlit ursita.
Ca iar cumva ºi-aici sã sufãr bietul;
Mi-e doar cã zeii n-au sã înceteze,
Ci au sã-mi deie încã multe rele.
Crãiasã,-ndurã-te; tu eºti întâia 240
De care-am dat în cale dup-atâtea
Nenorociri ºi nu cunosc pe altul
Din þara ºi cetatea asta. Aratã-mi
Oraºul, dã-mi un þol sã pun pe mine,
De-i fi adus cu tine-o-nvelitoare. 245
ªi-n schimb cu asta Cei-de-sus sã-þi deie
Tot ce doreºti, ºi soþ ºi casã bunã
ªi plinã de-nþelegere, cãci nu e
Nimic mai bun ºi mai frumos ca sfânta
Unire-n gânduri care leagã soþii 250
În cãsnicie, spre necazul celor
Ce-i duºmãnesc ºi multa bucurie
A celor buni cu ei, de care lucru
262 ODUSSEAIS. Z ODISEEA. CÂNTUL VI
c£rmata d' eÙmenštVsi: m£lista dš t' œkluon aÙto….” tÕn
d' aâ Nausik£a leukèlenoj ¢nt…on hÜda:
„xe‹n', ™peˆ oÜte kakù oÜt' ¥froni fwtˆ œoikaj, ZeÝj
d' aÙtÕj nšmei Ôlbon 'OlÚmpioj ¢nqrèpoisin,
™sqlo‹s' ºd kako‹sin, Ópwj ™qšlVsin, ˜k£stJ:
ka… pou soˆ t£ g' œdwke, s d cr¾ tetl£men œmphj. nàn
d', ™peˆ ¹metšrhn te pÒlin kaˆ ga‹an ƒk£neij, oÜt'
oân ™sqÁtoj deu»seai oÜte teu ¥llou,
ïn ™pšoic' ƒkšthn talape…rion ¢nti£santa.
¥stu dš toi de…xw, ™ršw dš toi oÜnoma laîn:
Fa…hkej mn t»nde pÒlin kaˆ ga‹an œcousin,
e„mˆ d' ™gë qug£thr megal»toroj 'AlkinÒoio,
toà d' ™k Fai»kwn œcetai k£rtoj te b…h te.”
·a, kaˆ ¢mfipÒloisin ™ãplok£moisi kšleuse:
„stÁtš moi ¢mf…poloi: pÒse feÚgete fîta „doàsai;
à m» poÚ tina dusmenšwn f£sq' œmmenai ¢ndrîn;
oÙk œsq' oátoj ¢n¾r dierÕj brotÕj oÙd gšnhtai,
Ój ken Fai»kwn ¢ndrîn ™j ga‹an †khtai dhŽotÁta
fšrwn: m£la g¦r f…loi ¢qan£toisin.
o„kšomen d' ¢p£neuqe poluklÚstJ ™nˆ pÒntJ,
œscatoi, oÙdš tij ¥mmi brotîn ™pim…sgetai ¥lloj. ¢ll'
Óde tij dÚsthnoj ¢lèmenoj ™nq£d' ƒk£nei, tÕn nàn
cr¾ komšein: prÕj g¦r DiÒj e„sin ¤pantej
xe‹no… te ptwco… te, dÒsij d' Ñl…gh te f…lh te.
¢ll¦ dÒt', ¢mf…poloi, xe…nJ brîs…n te pÒsin te,
loÚsatš t' ™n potamù, Óq' ™pˆ skšpaj œst' ¢nšmoio.” ìj
œfaq', aƒ d' œstan te kaˆ ¢ll»lVsi kšleusan,
k¦d d' ¥r' 'Odussša eŒsan ™pˆ skšpaj, æj ™kšleuse
263
Ei înºii pot sã-ºi dea mai bine seama.”
Iar Nausicaa i-a rãspuns: „Strãine, 255
Nu pari om rãu ºi nici sãrac de minte,
Dar singur Joe bunurile-mparte,
Cum vrea, fieºtecãrui om pe lume,
Ori bun ori rãu, ºi el îþi dete aceste
Rãstriºti ca sã le suferi cu rãbdare. 260
Ci dacã eºti acum la noi în þarã
ªi în cetate, vei avea ºi haine
ªi toate cele care se cuvine
Sã aib-un biet pribeag care se roagã.
Þi-oi arãta oraºul ºi þi-oi spune 265
Cum se numesc locuitorii þãrii.
Feaci li-i numele, iar eu sunt fiica
Lui Alcinou mãrinimosul, care
E domn peste feaci.” Apoi domniþa
Aºa începe sã dea zor la roabe: 270
„Staþi, fetelor. De ce fugiþi din faþa
Bãrbatului? Vã-nchipuiþi cã este
Vreun duºman? Dar nu-i acesta omul
De care sã ne temem; ba nici unul
Nu poate cu rãzboi sã vie-n þara 275
Feacilor, cã prea þin mult la dânºii
Nemuritorii, locuim noi doarã
Departe, cei din urmã pe noianul
Bãtut de valuri, ºi la noi nu vine
Din altã parte nimeni. Iar acesta 280
Veni încoace pribegind sãrmanul
ªi-acum se cade sã-ngrijim de dânsul,
Cã doar trimiºi de zei ne vin strãinii
ªi cerºetorii. Lor li-i drag puþinul
Ce-l dai. De-aceea daþi-i de mâncare 285
ªi de bãut strãinului, scãldaþi-l
La râu, pe unde-i loc ferit de vânturi.”
Aºa grãi ºi roabele stãturã.
Zorindu-se-ntre ele dupã-ndemnul
Domniþei, îl poftirã pe Ulise 290
264 ODUSSEAIS. Z ODISEEA. CÂNTUL VI
Nausik£a, qug£thr megal»toroj 'AlkinÒoio:
p¦r d' ¥ra oƒ f©rÒj te citîn£ te e†mat' œqhkan,
dîkan d crusšV ™n lhkÚqJ ØgrÕn œlaion,
½nwgon d' ¥ra min loàsqai potamo‹o ·oÍsi.
d» ·a tÒt' ¢mfipÒloisi methÚda d‹oj 'OdusseÚj:
„¢mf…poloi, stÁq' oÛtw ¢pÒproqen, Ôfr' ™gë
aÙtÕj ¤lmhn êmoiŽn ¢poloÚsomai, ¢mfˆ d' ™la…J
cr…somai: Ã g¦r dhrÕn ¢pÕ croÒj ™stin ¢loif».
¥nthn d' oÙk ¨n ™gè ge lošssomai: a„dšomai g¦r
gumnoàsqai koÚrVsin ™ãplok£moisi metelqèn.”
ìj œfaq', aƒ d' ¢p£neuqen ‡san, epon d' ¥ra koÚrV.
aÙt¦r Ð ™k potamoà crÒa n…zeto d‹oj 'OdusseÝj
¤lmhn, ¼ oƒ nîta kaˆ eÙršaj ¥mpecen êmouj: ™k
kefalÁj d' œsmhcen ¡lÕj cnÒon ¢trugštoio.
aÙt¦r ™peˆ d¾ p£nta lošssato kaˆ l…p' ¥leiyen,
¢mfˆ d e†mata ›ssaq' ¤ oƒ pÒre parqšnoj ¢dm»j,
tÕn mn 'Aqhna…h qÁken, DiÕj ™kgegau‹a,
me…zon£ t' e„sidšein kaˆ p£ssona, k¦d d k£rhtoj
oÜlaj Âke kÔmaj, Øakinq…nJ ¥nqei Ðmo…aj.
æj d' Óte tij crusÕn periceÚetai ¢rgÚrJ ¢n¾r
‡drij, Ön “Hfaistoj dšdaen kaˆ Pall¦j 'Aq»nh
tšcnhn panto…hn, car…enta d œrga tele…ei,
ìj ¥ra tù katšceue c£rin kefalÍ te kaˆ êmoij. ›zet'
œpeit' ¢p£neuqe kiën ™pˆ q‹na qal£sshj, k£lleŽ
kaˆ c£risi st…lbwn: qhe‹to d koÚrh.
d» ·a tÒt' ¢mfipÒloisin ™ãplok£moisi methÚda:
„klàtš moi, ¢mf…poloi leukèlenoi, Ôfra ti e‡pw.
oÙ p£ntwn ¢škhti qeîn, o‰ ”Olumpon œcousi,
265
La loc adãpostit; manta ºi hainã
I-alãturar-apoi ca sã se-mbrace,
Ba-i deterã ºi-ulei în vas de aur
ªi-n râu îl mai poftirã sã se scalde.
Dar ºerbelor le zise-atunci Ulise: 295
„Staþi, fetelor, aºa mai la o parte
Ca sã mã spãl pe trup de sarea mãrii
ªi sã mã ung; de mult neuns mi-e trupul.
Cã mi-e ruºine sã m-arãt la fete
Neîmbrãcat.” Ferirã ele-nlãturi 300
ªi spuserã domniþei. Iar Ulise
Se coborî la râu cã sã se spele
De sãrãtura care-i cotropise
Tot spatele ºi umerele-i late,
305
ªi capu-ºi curãþi de jegul mãrii.
Iar când a fost spãlat ºi uns cu totul
ªi îmbrãcat cu hainele ce-i dase
Fecioara, iatã pe ascuns Minerva
Mai mare-l face ºi mai plin pe dânsul
ªi lasã pãr tufos ºi creþ sã-i curgã 310
Din creºtetu-i ca floarea de zambilã.
Întocmai cum turnând argint ºi aur
Un meºter mare, învãþat de Palas,
Dã lucrului sãu frumuseþe rarã,
Aºa zeiþa revãrsã mândreþe 315
Pe umerii, pe capul lui Ulise.
El dupã asta se sui ºi stete
Pe malul mãrii strãlucind de haruri
ªi frumuseþe. Se uita miratã
La el domniþa ºi la roabe zise: 320
„Luaþi aminte, am sã vã spun o vorbã.
Cu voia unui zeu ceresc bãrbatul
266 ODUSSEAIS. Z ODISEEA. CÂNTUL VI
Fai»kess' Ód' ¢n¾r ™pime…xetai ¢ntiqšoisi:
prÒsqen mn g¦r d» moi ¢eikšlioj dšat' enai, nàn
d qeo‹sin œoike, toˆ oÙranÕn eÙrÝn œcousin.
aŠ g¦r ™moˆ toiÒsde pÒsij keklhmšnoj e‡h
™nq£de naiet£wn, ka… oƒ ¤doi aÙtÒqi m…mnein.
¢ll¦ dÒt', ¢mf…poloi, xe…nJ brîs…n te pÒsin te.”
ìj œfaq', aƒ d' ¥ra tÁj m£la mn klÚon ºd' ™p…qonto,
p¦r d' ¥r' 'OdussÁŽ œqesan brîs…n te pÒsin te.
toi Ð p‹ne kaˆ Ãsqe polÚtlaj d‹oj 'OdusseÝj 250
¡rpalšwj: dhrÕn g¦r ™dhtÚoj Ãen ¥pastoj.
aÙt¦r Nausik£a leukèlenoj ¥ll' ™nÒhsen:
e†mat' ¥ra ptÚxasa t…qei kalÁj ™p' ¢p»nhj,
zeàxe d' Øf' ¹miÒnouj kraterènucaj, ¨n d' œbh aÙt».
êtrunen d' 'OdusÁa œpoj t' œfat' œk t' ÑnÒmazen:
255„Ôrseo nàn, ð xe‹ne, pÒlind' ‡men, Ôfra se pšmyw
patrÕj ™moà prÕj dîma dafronoj, œnqa sš fhmi
p£ntwn Fai»kwn e„dhsšmen, Óssoi ¥ristoi.
¢ll¦ m£l' ïd' ›rdein: dokšeij dš moi oÙk ¢pinÚssein:
Ôfr' ¨n mšn k' ¢groÝj ‡omen kaˆ œrg' ¢nqrèpwn,
260 tÒfra sÝn ¢mfipÒloisi meq' ¹miÒnouj kaˆ ¥maxan
karpal…mwj œrcesqai: ™gë d' ÐdÕn
¹gemoneÚsw. aÙt¦r ™p¾n pÒlioj ™pib»omen, ¿n
pšri pÚrgoj ØyhlÒj, kalÕj d lim¾n ˜k£terqe pÒlhoj,
lept¾ d' e„s…qmh: nÁej d' ÐdÕn ¢mfišlissai
265 e„rÚatai: p©sin g¦r ™p…stiÒn ™stin ˜k£stJ.
œnqa dš tš sf' ¢gor¾ kalÕn Posid»Žon ¢mf…
j, ·uto‹sin l£essi katwrucšess' ¢raru‹a. œnqa
d nhîn Ópla melain£wn ¢lšgousi,
267
Acesta vine-aici între ai noºtri.
Întâi pãru cã nu-i un om de seamã,
ªi-acum aratã ca un zeu din slavã. 325
Dã, Doamne, s-am un soþ ca el, sã steie
La noi, sã-i plac-aicea sã s-aºeze!
Daþi, fetelor, strãinului mâncare
ªi bãuturã.” Roabele-auzind-o,
Cu drag o ascultarã pe domniþã 330
ªi-i duserã mâncare, bãuturã.
ªi lacom tot mânca ºi bea pãþitul
Ulise, cãci de mult el flãmânzise.
Dar Nausicaa cea cu braþe albe
Gândi sã plece-acum, culese toate 335
Veºmintele, le puse în mãestrita
Cãruþã, înjugã la ea ºi mulii
Tari de copitã, se sui ºi dânsa
ªi începu sã-nveþe pe Ulise:
„Strãine, hai sã mergem în cetate 340
Ca sã te duc la tatãl meu acasã,
Sã vezi pe toþi mai-marii noºtri-acolo.
Dar fã mai bine aºa, cã-mi pari cuminte:
Cât om umbla pe câmp ºi printre þarini,
Cu pas grãbit sã vii dupã cãruþã 345
Cu fetele, eu merge-voi nainte.
Dar când ne vom sui-n oraº, sub zidul
Înalt ce-l înconjoarã, e de-o parte
ªi de-alta un frumos liman, intrarea
E-ngustã pe uscat. Pe drum de-a lungul 350
Sunt trase legãnatele corãbii
În câte un ºopron fieºtecare
ªi-aici e locul de-adunare-a obºtii
Cu templul dalb al lui Neptun alãturi,
Lespeduit cu pietre mari e locul. 355
Acolo se lucreazã la tot felul
De scule de-ale vaselor, la pânze
268 ODUSSEAIS. Z ODISEEA. CÂNTUL VI
pe…smata kaˆ spe…raj, kaˆ ¢poxÚnousin ™retm£.
oÙ g¦r Fai»kessi mšlei biÕj oÙd farštrh, ¢ll' ƒstoˆ
kaˆ ™retm¦ neîn kaˆ nÁej ™‹sai, Îsin
¢gallÒmenoi poli¾n perÒwsi q£lassan. tîn
¢lee…nw fÁmin ¢deukša, m» tij Ñp…ssw
mwmeÚV: m£la d' e„sˆn Øperf…aloi kat¦ dÁmon:
ka… nÚ tij ïd' e‡pVsi kakèteroj ¢ntibol»saj: 't…j d'
Óde Nausik£v ›petai kalÒj te mšgaj te xe‹noj;
poà dš min eáre; pÒsij nÚ oƒ œssetai aÙtÍ. Ã
tin£ pou plagcqšnta kom…ssato Âj ¢pÕ nhÕj
¢ndrîn thledapîn, ™peˆ oÜ tinej ™ggÚqen e„s…n:
½ t…j oƒ eÙxamšnV polu£rhtoj qeÕj Ãlqen
oÙranÒqen katab£j, ›xei dš min ½mata p£nta.
bšlteron, e„ kaÙt» per ™poicomšnh pÒsin eáren
¥lloqen: Ã g¦r toÚsde g' ¢tim£zei kat¦ dÁmon Fa…
hkaj, to… min mnîntai polšej te kaˆ ™sqlo….'
ìj ™ršousin, ™moˆ dš k' Ñne…dea taàta gšnoito. kaˆ
d' ¥llV nemesî, ¼ tij toiaàt£ ge ·šzoi, ¼ t' ¢škhti
f…lwn patrÕj kaˆ mhtrÕj ™Òntwn
¢ndr£si m…sghtai pr…n g' ¢mf£dion g£mon ™lqe‹n. –
xe‹ne, sÝ d' ðk' ™mšqen xun…ei œpoj, Ôfra t£cista
pompÁj kaˆ nÒstoio tÚcVj par¦ patrÕj ™mo‹o.
d»omen ¢glaÕn ¥lsoj 'Aq»nhj ¥gci keleÚqou
a„ge…rwn, ™n d kr»nh n£ei, ¢mfˆ d leimèn:
œnqa d patrÕj ™moà tšmenoj teqalu‹£ t' ¢lJ»,
tÒsson ¢pÕ ptÒlioj, Ósson te gšgwne bo»saj.
269
ªi la otgoane, se cioplesc ºi vâsle.
Cã nu ºtiu de sãgeþi ºi arc feacii,
Ci numai de corãbii, de vintrele 360
ªi de lopeþi, cu care ei de-a pururi
Cutreierã voioºi albastra mare.
Mã tem cã ei, fiind cam rãi de gurã
ªi prea obraznici unii dintre dânºii,
M-or cleveti la spate când voi trece, 365
ªi poate vrunul mai de rând ar zice
De m-ar vedea: «Dar cine-o fi strãinul
Chipos ºi mare dupã Nausicaa?
Unde-l gãsi? Te pomeneºti cã-l face
Bãrbat al ei. Pe un pierdut pe mare 370
ªi-o fi adus cu ea din depãrtare,
Cãci n-avem noi pe alþii mai aproape,
Sau e vrun zeu care-a venit din nalturi,
De ea rugat fierbinte, ca sã-i fie
Bãrbatul ei statornic. Ba mai bine 375
ªi-ar fi gãsit un mire-n altã parte,
Pe unde bate lela. I-o jignire
Purtarea-i faþã de feaci, de mulþii
Feciori de neam care-o peþesc pe dânsa.»
Aºa va zice, ºi-asta pentru mine 380
Ar fi ocarã. Ciudã mi-ar fi mie
ªi pe-altã fatã care-ar face asta,
Când, peste voia tatãlui ºi-a mamei
ªi-a celor dragi ai ei, naintea nunþii
385
Ar cuteza sã umble cu bãrbaþii.
Deci sfatul meu ascultã tu, strãine,
De vrei sã ai mai timpuriu norocul,
Trimis de tata, sã te-ntorci acasã,
Cum dai acolo de dumbrava sfântã
De plopi a zânei Palas, unde curge 390
Fântâna ºi-unde-alãturi e-o livadã
ªi înfloreºte þarina, moºia
Iubitului meu tatã, depãrtare
Cât poate bate-un glas de la cetate,
270 ODUSSEAIS. Z ODISEEA. CÂNTUL VI
œnqa kaqezÒmenoj me‹nai crÒnon, e„j Ó ken ¹me‹j
¥stude œlqwmen kaˆ ƒkèmeqa dèmata patrÒj. aÙt¦r
™p¾n ¼meaj œlpV potˆ dèmat' ¢f‹cqai, kaˆ tÒte
Fai»kwn ‡men ™j pÒlin ºd' ™ršesqai dèmata patrÕj
™moà megal»toroj 'AlkinÒoio.
·e‹a d' ¢r…gnwt' ™st…, kaˆ ¨n p£Žj ¹g»saito
n»pioj: oÙ mn g£r ti ™oikÒta to‹si tštuktai
dèmata Fai»kwn, oŒoj dÒmoj 'AlkinÒoio
¼rwj. ¢ll' ÐpÒt' ¥n se dÒmoi kekÚqwsi kaˆ aÙl»,
ðka m£la meg£roio dielqšmen, Ôfr' ¨n †khai
mhtšr' ™m»n: ¹ d' Âstai ™p' ™sc£rV ™n purÕj
aÙgÍ, ºl£kata strwfîs' ¡lipÒrfura, qaàma „dšsqai,
k…oni keklimšnh: dmJaˆ dš oƒ e†at' Ôpisqen.
œnqa d patrÕj ™mo‹o qrÒnoj potikšklitai aÙtÍ,
tù Ó ge o„nopot£zei ™f»menoj ¢q£natoj éj.
tÕn parameiy£menoj mhtrÕj perˆ goÚnasi ce‹raj
b£llein ¹metšrhj, †na nÒstimon Ãmar ‡dhai ca…
rwn karpal…mwj, e„ kaˆ m£la thlÒqen ™ss…. [e‡
kšn toi ke…nh ge f…la fronšVs' ™nˆ qumù,
™lpwr» toi œpeita f…louj t' „dšein kaˆ ƒkšsqai
okon ™ãkt…menon kaˆ s¾n ™j patr…da ga‹an.]”
ìj ¥ra fwn»sas' †masen m£stigi faeinÍ
¹miÒnouj: aƒ d' ðka l…pon potamo‹o ·šeqra.
aƒ d' eâ mn trècwn, eâ d' ™pl…ssonto pÒdessin:
¹ d m£l' ¹niÒceuen, Ópwj ¤m' ˜po…ato pezoˆ
¢mf…polo… t' 'OduseÚj te: nÒJ d' ™pšballen ƒm£sqlhn.
dÚsetÒ t' ºšlioj, kaˆ toˆ klutÕn ¥lsoj †konto
271
Aþine-te pe loc; aºteapt-acolo 395
Cât e nevoie pânã ce sosi-vom
La tatãl meu acasã. Când vei crede
Cã noi vom fi sosit, atunci porneºte
ªi vino în cetate. Acolo-ntreabã
De casele iubitului meu tatã, 400
Mãrinimosul Alcinou. Dar lesne
Le poþi cunoaºte: ºi-un copil la ele
Te poate îndrepta, cãci n-au feacii
Zidite case mari cum este curtea
Lui Alcinou viteazul. Dar îndatã 405
Cum nemereºti în casã ºi-n ogradã,
Sã treci mai iute-n salã drept la mama.
Ea stã la vatrã lângã foc, proptitã
Cu scaunul de stâlp, ºi toarce caier
De purpurã de-o frumuseþe rarã, 410
ªi-n dosul ei stau roabele-aºezate.
Alãturea de dânsa ºade tata
Pe jeþul sãu cel rãzimat asemeni
ªi ca un zeu el stã ºi gustã vinul.
Tu treci pe-alãturi, la genunchii mamei 415
Aruncã-te cu braþe rugãtoare
Ca sã te bucuri c-ai sã vezi mai iute
Sositã ziua-ntoarcerii acasã,
Oricât ai fi tu locuind departe.
Câºtigã-ntâi pe mama, c-ai nãdejde 420
Sã-þi vezi atunci iubiþii tãi ºi casa
Frumos ziditã ºi-a ta scumpã þarã.”
Aºa-i vorbi ºi ºfichiui jugarii
Cu biciul sclipitor, iar ei în pripã
Plecarã de la râu ºi o pornirã 425
Mai repede sau mai pe îndelete.
Se pricepea doar la mânat domniþa
ªi-i biciuia cuminte ca sã poatã
Urma pe jos cu roabele Ulise.
Când soarele sfinþise, ei sosirã 430
La falnica dumbravã sfânt-a zânei
272 ODUSSEAIS. Z ODISEEA. CÂNTUL VI
ƒrÕn 'Aqhna…hj, †n' ¥r' ›zeto d‹oj 'OdusseÚj.
aÙt…k' œpeit' ºr©to DiÕj koÚrV meg£loio:
„klàq… moi, a„giÒcoio DiÕj tškoj, 'Atrutènh:
nàn d» pšr meu ¥kouson, ™peˆ p£roj oÜ pot' ¥kousaj
·aiomšnou, Óte m' œrraie klutÕj ™nnos…gaioj.
dÒj m' ™j Fa…hkaj f…lon ™lqe‹n ºd' ™leeinÒn.”
ìj œfat' eÙcÒmenoj, toà d' œklue Pall¦j 'Aq»nh:
aÙtù d' oÜ pw fa…net' ™nant…h: a‡deto g£r ·a
patrokas…gnhton: Ð d' ™pizafelîj menšainen
¢ntiqšJ 'OdusÁŽ p£roj ¿n ga‹an ƒkšsqai.
273
Minerva, unde s-a oprit Ulise
ªi-ndatã s-a rugat aºa de fiica
Puternicului Joe: „Neînvinso,
Tu, fiica furtunaticului Joe, 435
Ascultã-mã încalte-acum, cãci n-ai vrut
Nainte ruga sã-mi asculþi vreodatã,
Când zeul mãrii, cutremurãtorul
Slãvit, cãta sã-mi puie capãt vieþii.
Fã tu sã fiu primit prieteneºte, 440
Cu milã de feaci.” Aºa-i fu ruga.
Minerva-l auzi, dar ea pe faþã
Nu îndrãzni a se sfeti, de teama
Ce-avea de unchiul ei, de zeul care
Fierbea mereu de ciudã pe Ulise, 445
Nainte de sosirea lui în þarã.
 ODUSSEIAS H
•Wj Ð mn œnq' ºr©to polÚtlaj d‹oj 'OdusseÚj,
koÚrhn d protˆ ¥stu fšren mšnoj ¹miÒnoiŽn.
d' Óte d¾ oá patrÕj ¢gaklut¦ dèmaq' †kane, stÁsen
¥r' ™n proqÚroisi: kas…gnhtoi dš min ¢mfˆj
†stant' ¢qan£tois' ™nal…gkioi, o† ·' Øp' ¢p»nhj
¹miÒnouj œluon ™sqÁt£ te œsferon e‡sw.
aÙt¾ d' ™j q£lamon ˜Õn ½Že: da‹e dš oƒ pàr
grhåj 'Apeira…h, qalamhpÒloj EÙrumšdousa,
t»n pot' 'Ape…rhqen nšej ½gagon ¢mfišlissai,
'AlkinÒJ d' aÙt¾n gšraj œxelon, oÛneka p©si
Fai»kessin ¥nasse, qeoà d' ìj dÁmoj ¥kouen:
¿ tršfe Nausik£an leukèlenon ™n meg£roisin.
¼ oƒ pàr ¢nškaie kaˆ e‡sw dÒrpon ™kÒsmei.
kaˆ tÒt' 'OdusseÝj ðrto pÒlind' ‡men: ¢mfˆ d' 'Aq»nh
poll¾n ºšra ceàe f…la fronšous' 'OdusÁŽ, m» tij
Fai»kwn megaqÚmwn ¢ntibol»saj kertomšoi t'
™pšessi kaˆ ™xeršoiq' Ótij e‡h.
¢ll' Óte d¾ ¥r' œmelle pÒlin dÚsesqai ™rann»n,
œnqa oƒ ¢ntebÒlhse qe¦ glaukîpij 'Aq»nh
parqenikÍ e„ku‹a ne»nidi k£lpin ™coÚsV.
stÁ d prÒsq' aÙtoà: Ð d' ¢ne…reto d‹oj 'OdusseÚj:
„ð tškoj, oÙk ¥n moi dÒmon ¢nšroj ¹g»saio
'AlkinÒou, Öj to‹sde met' ¢nqrèpoisin ¢n£ssei;
kaˆ g¦r ™gë xe‹noj talape…rioj ™nq£d' ƒk£nw
Cântul VII
Iar pânã se ruga Ulise, mulii
Duceau pe Nausicaa spre cetate
ªi ea sosind acasã la vestitul
Palat, opri în curte. Acolo fraþii,
Ca zeii de-arãtoºi, o-nconjurarã, 5
Jugarii slobozirã ºi nãuntru
Veºmintele cãrarã. Iar domniþa
Se duse în cãmara-i unde focul
I-aprinse o bãtrânã slujitoare,
Evrimedusa care fuse-aleasã 10
ªi-adusã de corãbii din Apira
Plocon lui Alcinou ca unul care
Domnea peste feaci, slãvit de obºte
Ca zeii. Ea crescuse de copilã
Pe Nausicaa. Focul îi aprinse 15
ªi cina-i pregãti acum bãtrâna.
În vremea asta se sculã Ulise
ªi o porni cãtre oraº. Minerva
Prielnicã pe drum sub ceaþã deasã
L-acoperi, ca nu cumva-ntâlnindu-l 20
Vreun feac mai dârz sã-l ia la vale
ªi sã-l întrebe cine-i. Dar în clipa
Când el era sã intre în oraºul
Plãcut ºi drag, îi rãsãri Minerva
În chip de fatã cu ulcioru-n mânã 25
ªi-n faþa lui stãtu. Ulise-o-ntreabã:
„Copilo, n-ai vrea sã mã duci la casa
Lui Alcinou, pe-aici stãpânitorul?
Eu sunt un biet strãin venit încoace
276 ODUSSEAIS. H ODISEEA. CÂNTUL VII
thlÒqen ™x ¢p…hj ga…hj: tî oÜ tina oda
¢nqrèpwn, o‰ t»nde pÒlin kaˆ œrga nšmontai.”
tÕn d' aâte prosšeipe qe¦ glaukîpij 'Aq»nh:
„toig¦r ™gè toi, xe‹ne p£ter, dÒmon, Ón me keleÚeij,
de…xw, ™pe… moi patrÕj ¢mÚmonoj ™ggÚqi na…ei.
¢ll' ‡qi sigÍ to‹on, ™gë d' ÐdÕn ¹gemoneÚsw, mhdš
tin' ¢nqrèpwn protiÒsseo mhd' ™ršeine. oÙ g¦r
xe…nouj o† ge m£l' ¢nqrèpouj ¢nšcontai oÙd'
¢gapazÒmenoi filšous', Ój k' ¥lloqen œlqV. nhusˆ
qoÍsin to… ge pepoiqÒtej çke…Vsi
la‹tma mšg' ™kperÒwsin, ™pe… sfisi dîk' ™nos…
cqwn: tîn nšej çke‹ai æj e„ pterÕn º nÒhma.”
ìj ¥ra fwn»sas' ¹g»sato Pall¦j 'Aq»nh karpal…
mwj: Ð d' œpeita met' ‡cnia ba‹ne qeo‹o.
tÕn d' ¥ra Fa…hkej nausiklutoˆ oÙk ™nÒhsan
™rcÒmenon kat¦ ¥stu di¦ sfšaj: oÙ g¦r 'Aq»nh e‡a
™ãplÒkamoj, dein¾ qeÒj, ¼ ·£ oƒ ¢clÝn
qespes…hn katšceue f…la fronšous' ™nˆ qumù.
qaÚmazen d' 'OduseÝj limšnaj kaˆ nÁaj ™saj,
aÙtîn q' ¹rèwn ¢gor¦j kaˆ te…cea makr£,
Øyhl£, skolÒpessin ¢rhrÒta, qaàma „dšsqai. ¢ll'
Óte d¾ basilÁoj ¢gaklut¦ dèmaq' †konto, to‹si
d mÚqwn Ãrce qe¦ glaukîpij 'Aq»nh:
„oátoj d» toi, xe‹ne p£ter, dÒmoj, Ón me
keleÚeij pefradšmen. d»eij d diotrefšaj basilÁaj
da…thn dainumšnouj: sÝ d' œsw k…e mhdš ti qumù
t£rbei: qarsalšoj g¦r ¢n¾r ™n p©sin ¢me…nwn
œrgoisin telšqei, e„ ka… poqen ¥lloqen œlqoi.
277
Din locuri depãrtate ºi pe nimeni 30
Nu ºtiu în þara ºi-n cetatea asta.”
I-a zis Minerva cea cu ochi albaºtri:
„Þi-arãt eu casa ce doreºti, tu, taicã
Strãine, cã doar craiul ºade-aproape
De tatãl meu cel bun. Eu merg nainte, 35
Tu vino dupã mine pe tãcute
ªi nu ochi ºi nu-ntreba pe nimeni.
Nu suferã pe-aici locuitorii
ªi nu primesc în gazdã pe strãinii
Veniþi din altã parte. Ei ca meºteri 40
Deplin încrezãtori în iuþi corãbii
Colindã largul mãrii cum li-i data
De la Neptun, fiindc-au vase repezi
Ca aripa ºi gândul.” Asta zise
Minerva ºi-l cãlãuzi grãbitã, 45
Iar el pãºea tãcut în urma zânei,
ªi nu-l simþirã lopãtarii meºteri
Când el trecu pe uliþi între dânºii,
Cãci nu-l lãsa vãdit înfricoºata
Minerva bine-mpletoºata, asupra-i 50
Lãþea cu drag un vãl de ceaþã sfântã.
Mirat privea Ulise ce limanuri,
Ce loc de adunare, ce zid mare
ªi lung ºi cu pãrcane-aveau feacii!
În ochii lui pãreau minune toate. 55
Când amândoi ajunserã la curtea
Frumos ziditã, începu Minerva:
„Poftim, strãine taicã, aici e casa
De care m-ai rugat sã-þi spun. De intri,
Gãseºti la masã pe fruntaºii þãrii. 60
Tu du-te drept nãuntru, n-avea teamã,
Cã-n toate cele izbândeºte omul
Cutezãtor, de-oriunde ar fi sã vie.
278 ODUSSEAIS. H ODISEEA. CÂNTUL VII
dšspoinan mn prîta kic»seai ™n meg£roisin:
'Ar»th d' Ônom' ™stˆn ™pènumon, ™k d tok»wn
tîn aÙtîn, o† per tškon 'Alk…noon basilÁa.
Naus…qoon mn prîta Poseid£wn ™nos…cqwn
ge…nato kaˆ Per…boia, gunaikîn edoj ¢r…sth,
Ðplot£th qug£thr megal»toroj EÙrumšdontoj, Ój
poq' ØperqÚmoisi Gig£ntessin bas…leuen.
¢ll' Ð mn êlese laÕn ¢t£sqalon, êleto d' aÙtÒj: tÍ d
Poseid£wn ™m…gh kaˆ ™ge…nato pa‹da Naus…
qoon meg£qumon, Öj ™n Fa…hxin ¥nasse: Naus…
qooj d' œteken `Rhx»nor£ t' 'Alk…noÒn te. tÕn mn
¥kouron ™Ònta b£l' ¢rgurÒtoxoj 'ApÒllwn
numf…on, ™n meg£rJ m…an o‡hn pa‹da lipÒnta,
'Ar»thn: t¾n d' 'Alk…nooj poi»sat' ¥koitin
ka… min œtis' æj oÜ tij ™pˆ cqonˆ t…etai ¥llh, Óssai
nàn ge guna‹kej Øp' ¢ndr£sin okon œcousin. ìj ke…
nh perˆ kÁri tet…mhta… te kaˆ œstin
œk te f…lwn pa…dwn œk t' aÙtoà 'AlkinÒoio kaˆ
laîn, o† m…n ·a qeÕn ìj e„sorÒwntej
deidšcatai mÚqoisin, Óte ste…cVs' ¢n¦ ¥stu.
oÙ mn g£r ti nÒou ge kaˆ aÙt¾ deÚetai ™sqloà,
oŒs… t' ™å fronšVsi, kaˆ ¢ndr£si ne…kea lÚei.
e‡ kšn toi ke…nh ge f…la fronšVs' ™nˆ qumù,
™lpwr» toi œpeita f…louj „dšein kaˆ ƒkšsqai
okon ™j ØyÒrofon kaˆ s¾n ™j patr…da ga‹an.”
ìj ¥ra fwn»sas' ¢pšbh glaukîpij 'Aq»nh pÒnton
™p' ¢trÚgeton, l…pe d Scer…hn ™ratein»n,
†keto d' ™j Maraqîna kaˆ eÙru£guian 'Aq»nhn,
279
Cum intri-n salã,-ntâi sã caþi pe doamna.
Areta se numeºte ea ºi este 65
De-acelaºi neam cu Alcinou, cã doarã
Pe Nausitoos îl nãscu al mãrii
Stãpânitor Neptun ºi Peribea,
Cea mai chipoasã-ntre femei, copila
Mezin-a lui Evrimedonte, craiul 70
De uriaºi semeþi care-ntr-o vreme
Pieri ºi el o datã cu poporul
Nelegiuit. Neptun ºi Peribea
Avurã fiu pe Nausitoos, domnul
Feacilor. Dintr-însul odrãslirã 75
Rexènor ºi-Alcinou. Dar unul, încã
Însurãþel ºi nelãsând în urmã
Copil, muri atunci strãpuns de arcul
De-argint al lui Apollon. Dupã dânsul
Rãmase-o fatã, ºi-asta-a fost Areta 80
Cu care Alcinou se însoþise,
Cinstind-o cum pe lume nu-i cinstitã
Nici o femeie care duce casã
Cu un bãrbat. Aºa de mult din suflet
A fost ºi e de fiii sãi iubitã 85
ªi de popor ca ºi de însuºi craiul,
Cã toþi, de câte ori o vãd pe dânsa,
Ca pe un zeu o tot grãiesc de bine
ªi-o laudã, când trece prin cetate.
Cãci tare-i cumpãnitã ºi cuminte 90
ªi-mpacã ea în sfada lor pe oameni
Când le voieºte binele. De-aceea
Câºtigã pe crãiasa, c-ai nãdejde
Sã-þi vezi atunci pe dragii tãi ºi casa
Cea rãsãritã ºi-a ta scumpã þarã.” 95
Aºa vorbind, plecã apoi Minerva
Din desfãtata Schèria pe marea
Pustie ºi sosi la Maratona
ªi în Atena cea cu drumuri late
280 ODUSSEAIS. H ODISEEA. CÂNTUL VII
dàne d' 'ErecqÁoj pukinÕn dÒmon. aÙt¦r
'OdusseÝj 'AlkinÒou prÕj dèmat' ‡e klut£: poll¦ dš
oƒ kÁr érmain' ƒstamšnJ, prˆn c£lkeon oÙdÕn
ƒkšsqai. éj te g¦r ºel…ou a‡glh pšlen º sel»nhj
dîma kaq' Øyerefj megal»toroj 'AlkinÒoio.
c£lkeoi mn g¦r to‹coi ™lhlšdat' œnqa kaˆ œnqa,
™j mucÕn ™x oÙdoà, perˆ d qrigkÕj ku£noio:
crÚseiai d qÚrai pukinÕn dÒmon ™ntÕj œergon:
¢rgÚreoi d staqmoˆ ™n calkšJ ›stasan oÙdù,
¢rgÚreon d' ™f' ØperqÚrion, crusšh d korènh.
crÚseioi d' ˜k£terqe kaˆ ¢rgÚreoi kÚnej Ãsan,
oÞj “Hfaistoj œteuxen „du…Vsi prap…dessi
dîma fulassšmenai megal»toroj 'AlkinÒoio,
¢qan£touj Ôntaj kaˆ ¢g»rwj ½mata p£nta.
™n d qrÒnoi perˆ to‹con ™rhršdat' œnqa kaˆ œnqa ™j
mucÕn ™x oÙdo‹o diamperšj, œnq' ™nˆ pšploi
leptoˆ ™ännhtoi bebl»ato, œrga gunaikîn.
œnqa d Fai»kwn ¹g»torej ˜driÒwnto p…nontej
kaˆ œdontej: ™phetanÕn g¦r œceskon.
crÚseioi d' ¥ra koàroi ™ãdm»twn ™pˆ bwmîn
›stasan a„qomšnaj dadaj met¦ cersˆn œcontej,
fa…nontej nÚktaj kat¦ dèmata daitumÒnessi.
pent»konta dš oƒ dmJaˆ kat¦ dîma guna‹kej
aƒ mn ¢letreÚousi mÚlVs' œpi m»lopa karpÒn,
aƒ d' ƒstoÝj ØfÒwsi kaˆ ºl£kata strwfîsin ¼menai, oƒ£
te fÚlla makednÁj a„ge…roio: kairoussšwn d'
Ñqonšwn ¢pole…betai ØgrÕn œlaion. Ósson
Fa…hkej perˆ p£ntwn ‡driej ¢ndrîn
281
ªi-acolo ea se furiºã-n locaºul 100
Temeinic al lui Erehteu. Ulise
Spre casele lui Alcinou purcese
ªi stete mult pe gânduri înainte
De-a trece-al casei luciu prag de-aramã.
În faþã-i strãlucea ca o luminã 105
De soare ori de lunã tot palatul.
Cu-aramã ferecaþi erau pereþii
De-o parte ºi de alta, de la uºã
ªi pânã-n fund; avea chenar albastru
ªi uºa spre palat era de aur. 110
Doi câni stãteau în laturi la intrare,
Duraþi din aur ºi argint de mâna
Mãiastr-a lui Vulcan, ca sã vegheze
La casele crãieºti, fiind ei astfel
Scutiþi de bãtrâneþe ºi de moarte. 115
Iar de la prag ºi pânã-n fundul sãlii
Vedeai înºiruindu-se de-a lungul
Pereþilor câte un rând de jeþuri,
Pe care stau întinse lãicere
Din þesãturã gingaºã, subþire, 120
Lucratã de femei. În sala asta
Se adunau, mâncau ºi beau fruntaºii
Feacilor, cã-n veci aveau de toate.
Feciori de aur pe frumoase-altare
Steteau þiind în mânã facle-aprinse 125
ªi noaptea dau mesenilor luminã.
Iar în palat erau cincizeci de roabe.
O parte mãcinau sub piatrã grâul
Roºcat, iar alta tot þesea pânzeturi
ªi altele torceau. Din mânã toate 130
Miºcau cu hãrnicie ca frunziºul
Pe plopu-nalt. Iar pânzele þesute
Sclipeau parcã era prelins pe ele
Ulei, cã doar pe cât întrec feacii
Pe toþi la cârmuitul de corãbii, 135
Pe-atâta sunt femeile la dânºii
282 ODUSSEAIS. H ODISEEA. CÂNTUL VII
nÁa qo¾n ™nˆ pÒntJ ™launšmen, ìj d guna‹kej
ƒstÕn tecnÁssai: perˆ g£r sfisi dîken 'Aq»nh œrga t'
™p…stasqai perikallša kaˆ fršnaj ™sql£j.
œktosqen d' aÙlÁj mšgaj Ôrcatoj ¥gci qur£wn
tetr£guoj: perˆ d' ›rkoj ™l»latai ¢mfotšrwqen.
œnqa d dšndrea makr¦ pefÚkasi thleq£onta,
Ôgcnai kaˆ ·oiaˆ kaˆ mhlšai ¢glaÒkarpoi sukšai te
glukeraˆ kaˆ ™la‹ai thleqÒwsai. t£wn oÜ pote
karpÕj ¢pÒllutai oÙd' ¢pole…pei ce…matoj
oÙd qšreuj, ™pet»sioj: ¢ll¦ m£l' a„eˆ zefur…h
pne…ousa t¦ mn fÚei, ¥lla d pšssei.
Ôgcnh ™p' ÔgcnV ghr£skei, mÁlon d' ™pˆ m»lJ,
aÙt¦r ™pˆ stafulÍ staful», sàkon d' ™pˆ sÚkJ.
œnqa dš oƒ polÚkarpoj ¢lJ¾ ™rr…zwtai,
tÁj ›teron mšn q' eƒlÒpedon leurù ™nˆ cèrJ
tšrsetai ºel…J, ˜tšraj d' ¥ra te trugÒwsin,
¥llaj d trapšousi: p£roiqe dš t' Ômfakšj e„sin ¥nqoj
¢fie‹sai, ›terai d' Øpoperk£zousin.
œnqa d kosmhtaˆ prasiaˆ par¦ ne…aton Ôrcon
panto‹ai pefÚasin, ™phetanÕn ganÒwsai.
™n d dÚw krÁnai ¹ mšn t' ¢n¦ kÁpon ¤panta
sk…dnatai, ¹ d' ˜tšrwqen Øp' aÙlÁj oÙdÕn †hsi
prÕj dÒmon ØyhlÒn, Óqen ØdreÚonto pol‹tai.
to‹' ¥r' ™n 'AlkinÒoio qeîn œsan ¢gla¦ dîra.
œnqa st¦j qhe‹to polÚtlaj d‹oj 'OdusseÚj.
aÙt¦r ™peˆ d¾ p£nta ˜ù qh»sato qumù,
karpal…mwj Øpr oÙdÕn ™b»seto dèmatoj e‡sw.
eáre d Fai»kwn ¹g»toraj ºd mšdontaj
283
Mai pricepute la þesutul pânzei,
Cãci dar le dãruise cu prisosul
Minerva, ºi sã ºtie-a face lucru
Frumos de tot ºi vrednice sã fie. 140
Iar lângã poartã, afarã de ogradã,
Vedeai în faþã o grãdinã mare
De patru fãlci. În ea-nflorea tot felul
De pomi frumoºi, ºi mari, ba peri, ba rodii,
Ba dulci smochini ºi meri cu mere mândre, 145
Ba verzi mãslini. Iar pomii toþi, ºi vara
ªi iarna în tot anul, nu-ºi pierd rodul,
ªi lipsã nu-i de el, ci la suflarea
Zefirului sporeºte ºi se coace.
ªi tot se trece parã lângã parã, 150
Mãr lângã mãr ºi strugur lângã strugur
ªi o smochinã lângã alta. Acolo
Vedeai sãditã ºi-o duroasã vie;
Pe-un neteziº într-un sorin pe-alocuri
Se coace via; parte e culeasã 155
ªi strugurii se calcã-n cramã, parte
De floare-i scuturatã ºi-are acuma
Ciorchina verde, parte-i pârguitã.
La capãt rânduite în tot chipul
160
Verdeþuri cresc ºi înverzesc de-a pururi.
Mai sunt douã fântâni, din care una
Împrãºtie pâraie prin grãdinã,
Cealaltã curge-n dreptul casei nalte
Sub pragul curþii, unde orãºenii
Tot vin ºi carã apã. Aºa mândreþe 165
De daruri zeii au fãcut la casa
Lui Alcinou, de-a stat uimit Ulise
Naintea lor. Iar dupã ce la toate
Privi de-ajuns, trecu pe prag ºi-n salã
Intrã deodatã ºi gãsi la masã 170
Pe toþi mai-marii ºi fruntaºii þãrii
Când ei din cupe închinau lui Hermes,
284 ODUSSEAIS. H ODISEEA. CÂNTUL VII
spšndontaj dep£essin ™ãskÒpJ 'ArgeŽfÒntV,
pum£tJ spšndeskon, Óte mnhsa…ato ko…tou.
aÙt¦r Ð bÁ di¦ dîma polÚtlaj d‹oj 'OdusseÝj
poll¾n ºšr' œcwn, ¼n oƒ per…ceuen 'Aq»nh, Ôfr'
†ket' 'Ar»thn te kaˆ 'Alk…noon basilÁa.
¢mfˆ d' ¥r' 'Ar»thj b£le goÚnasi ce‹raj 'OdusseÚj,
kaˆ tÒte d» ·' aÙto‹o p£lin cÚto qšsfatoj ¢»r. oƒ d'
¥new ™gšnonto dÒmon k£ta fîta „dÒntej,
qaÚmazon d' ÐrÒwntej: Ð d' ™llit£neuen 'OdusseÚj:
„'Ar»th, qÚgater `Rhx»noroj ¢ntiqšoio,
sÒn te pÒsin s£ te goÚnaq' ƒk£nw poll¦ mog»saj,
toÚsde te daitumÒnaj, to‹sin qeoˆ Ôlbia do‹en,
zwšmenai, kaˆ paisˆn ™pitršyeien ›kastoj
kt»mat' ™nˆ meg£roisi gšraj q', Ó ti dÁmoj œdwken.
aÙt¦r ™moˆ pomp¾n ÑtrÚnete patr…d' ƒkšsqai
q©sson, ™peˆ d¾ dhq¦ f…lwn ¥po p»mata p£scw.”
ìj e„pën kat' ¥r' ›zet' ™p' ™sc£rV ™n kon…Vsi
p¦r pur…: oƒ d' ¥ra p£ntej ¢k¾n ™gšnonto siwpÍ.
Ñy d d¾ metšeipe gšrwn ¼rwj 'Ecšnhoj,
Öj d¾ Fai»kwn ¢ndrîn progenšsteroj Ãen
kaˆ mÚqoisi kškasto, palai£ te poll£ te e„dèj:
Ó sfin ™å fronšwn ¢gor»sato kaˆ metšeipen:
„'Alk…no', oÙ mšn toi tÒde k£llion oÙd œoike
xe‹non mn camaˆ Âsqai ™p' ™sc£rV ™n kon…Vsin:
o†de d sÕn màqon potidšgmenoi „scanÒwntai. ¢ll'
¥ge d¾ xe‹non mn ™pˆ qrÒnou ¢rguro»lou ›sson
¢nast»saj, sÝ d khrÚkessi kšleuson onon
™pikrÁsai, †na kaˆ Diˆ terpikeraÚnJ
285
Dibaciul pânditor, ucigãtorul
Lui Argus, cãrui dânºii totdeauna
175
La urmã-i închinau, când dupã masã
Aveau sã meargã-n pat. Ulise trece
Prin salã tãinuit sub umbra ceþii
Lãsate de Minerva, pân-ajunge
La craiul Alcinou ºi la Areta.
Cu braþele s-aruncã la genunchii 180
Crãiesei, iar zeiescul întuneric
Se dete-n lãturi. Toþi tãcurã-n salã
Miraþi privindu-l. Zise-atunci pribeagul:
„Areto, fiic-a preamãritului Rexènor,
Eu mult-pãþitul vin ºi cad la tine 185
Smerit, la soþul tãu, la toþi mesenii,
Pe care rog sã-i dãruiascã zeii
Cu viaþã norocitã ºi sã-ºi lase
Copiilor în casã fiecare
Averea lor, moºia hãrãzitã 190
De obºtea þãrii. Iar pe mine-acasã
Curând sã mã trimiteþi, cã departe
De-ai mei de mult nenorociri tot sufãr.”
Aºa rostind, ºezu el în cenuºã
Pe lângã vatrã. Toþi tãcurã molcom. 195
Într-un târziu grãi atunci viteazul
Moº Eheneu, cel mai bãtrân ºi-ntâiul
La vorbã-ntre feaci, ºtiut la multe
ªi de demult, ºi-nþelepþeºte zise:
200
„Crai Alcinou, nu-i bine, nici se cade
Sã ºadã lângã vatrã pe cenuºã
Strãinul. Toþi nerãbdãtori adastã
Rãspunsul tãu. Ridicã de la vatrã
Pe oaspe ºi pofteºte-l pe un scaun
Cu þinte de argint ºi zi la crainici 205
Sã toarne vin ca sã-nchinãm lui Joe
Fulgerãtorul, care ocroteºte
286 ODUSSEAIS. H ODISEEA. CÂNTUL VII
spe…somen, Ój q' ƒkštVsin ¤m' a„do…oisin Ñphde‹:
dÒrpon d xe…nJ tam…h dÒtw œndon ™Òntwn.”
aÙt¦r ™peˆ tÒ g' ¥kous' ƒerÕn mšnoj 'AlkinÒoio,
ceirÕj ˜lën 'OdusÁa dafrona poikilom»thn ðrsen ¢p'
™scarÒfin kaˆ ™pˆ qrÒnou eŒse faeinoà,
uƒÕn ¢nast»saj ¢gap»nora Laod£manta, Ój oƒ
plhs…on Œze, m£lista dš min filšeske.
cšrniba d' ¢mf…poloj procÒJ ™pšceue
fšrousa kalÍ cruse…V, Øpr ¢rguršoio lšbhtoj,
n…yasqai: par¦ d xest¾n ™t£nusse tr£pezan.
s‹ton d' a„do…h tam…h paršqhke fšrousa, e‡data
pÒll' ™piqe‹sa, carizomšnh pareÒntwn. aÙt¦r Ð
p‹ne kaˆ Ãsqe polÚtlaj d‹oj 'OdusseÚj. kaˆ tÒte
k»ruka prosšfh mšnoj 'AlkinÒoio:
„PontÒnoe, krhtÁra kerass£menoj mšqu ne‹mon
p©sin ¢n¦ mšgaron, †na kaˆ Diˆ terpikeraÚnJ spe…somen,
Ój q' ƒkštVsin ¤m' a„do…oisin Ñphde‹.”
ìj f£to, PontÒnooj d mel…frona onon ™k…rna,
nèmhsen d' ¥ra p©sin ™parx£menoj dep£essin.
aÙt¦r ™peˆ spe‹s£n te p…on q', Óson ½qele qumÒj,
to‹sin d' 'Alk…nooj ¢gor»sato kaˆ metšeipe:
„kšklute, Fai»kwn ¹g»torej ºd mšdontej,
Ôfr' e‡pw, t£ me qumÕj ™nˆ st»qessi keleÚei.
nàn mn dais£menoi katake…ete o‡kad' „Òntej,
ºîqen d gšrontaj ™pˆ plšonaj kalšsantej
xe‹non ™nˆ meg£roij xein…ssomen ºd qeo‹si ·šxomen
ƒer¦ kal£, œpeita d kaˆ perˆ pompÁj mnhsÒmeq', éj c'
Ð xe‹noj ¥neuqe pÒnou kaˆ ¢n…hj
287
Pe rugãtorii vrednici de cinstire,
Iar oaspelui s-aducã chelãriþa 210
De cinã din merindele pãstrate.”
Aude craiul cel de viþã-naltã
ªi pe Ulise-l ia de mânã,-l scoalã
De jos de lângã vatrã ºi-l pofteºte
Pe scaun luciu, ridicând de-acolo 215
Pe fiul sãu voinic, pe Laodamas,
Ce-aproape-i sta, cã cel mai drag îi fuse.
Aduse apã de spãlat pe mânã
O fatã în frumos ibric de aur,
Cu un lighean de-argint, ca sã se spele 220
ªi-ntinse-o masã bine geluitã.
Apoi cinstita chelãriþã-aduse
ªi-i dete pâne ºi bucate multe
ªi-l omeni din tot ce mai pãstrase.
Mânca ºi bea Ulise rãbduriul, 225
Iar Alcinou a zis unui paharnic:
„Tu, Pontonou, mai drege vin ºi-mparte-l
La toþi în salã sã-nchinãm lui Joe
Fulgerãtorul, care ocroteºte
Pe rugãtorii vrednici de cinstire”. 230
Iar Pontonou un vin mieros în canã
Cu apã-amestecând, închinã-ntâiul
ªi-mparte-apoi la toþi potire pline.
Iar dupã ce-nchinarã ºi bãurã
Pe voie, Alcinou luã cuvântul: 235
„Fruntaºi ºi sfetnici, daþi-mi ascultare
Sã spun care mi-e vrerea ºi porunca:
Voi duceþi-v-acuma dupã masã
La voi acasã sã dormiþi, iar mâne
De dimineaþã noi chema-vom sfetnici 240
Mai mulþi ºi-n sala asta ospãta-vom
Pe-acest strãin ºi zeilor vom face
Frumoase jertfe; apoi avea-vom grijã
Pe mare sã-l pornim pe noul oaspe
288 ODUSSEAIS. H ODISEEA. CÂNTUL VII
pompÍ Øf' ¹metšrV ¿n patr…da ga‹an †khtai ca…
rwn karpal…mwj, e„ kaˆ m£la thlÒqen ™st…,
mhdš ti messhgÚj ge kakÕn kaˆ pÁma p£qVsi pr…n ge
tÕn Âj ga…hj ™pib»menai: œnqa d' œpeita pe…
setai, ¤ssa oƒ asa kat¦ Klîqšj te bare‹ai
geinomšnJ n»santo l…nJ, Óte min tške m»thr.
e„ dš tij ¢qan£twn ge kat' oÙranoà e„l»louqen,
¥llo ti d¾ tÒd' œpeita qeoˆ perimhcanÒwntai. a„eˆ g¦r
tÕ p£roj ge qeoˆ fa…nontai ™narge‹j ¹m‹n, eâq'
›rdwmen ¢gakleit¦j ˜katÒmbaj, da…nunta… te par'
¥mmi kaq»menoi œnqa per ¹me‹j. e„ d' ¥ra tij kaˆ
moànoj „ën xÚmblhtai Ðd…thj,
oÜ ti katakrÚptousin, ™pe… sfisin ™ggÚqen e„mšn,
éj per KÚklwpšj te kaˆ ¥gria fàla Gig£ntwn.”
tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj:
„'Alk…no', ¥llo t… toi melštw fres…n: oÙ g¦r ™gè ge
¢qan£toisin œoika, toˆ oÙranÕn eÙrÝn œcousin,
oÙ dšmaj oÙd fu»n, ¢ll¦ qnhto‹si broto‹sin. oÛj
tinaj Øme‹j ‡ste m£list' Ñcšontaj юzÝn
¢nqrèpwn, to‹s…n ken ™n ¥lgesin „swsa…mhn: kaˆ
d' œti ken kaˆ ple…on' ™gë kak¦ muqhsa…mhn,
Óssa ge d¾ xÚmpanta qeîn „Òthti mÒghsa.
¢ll' ™m mn dorpÁsai ™£sate khdÒmenÒn per: oÙ
g£r ti stugerÍ ™pˆ gastšri kÚnteron ¥llo œpleto,
¼ t' ™kšleusen ›o mn»sasqai ¢n£gkV
kaˆ m£la teirÒmenon kaˆ ™nˆ fresˆ pšnqoj œconta,
æj kaˆ ™gë pšnqoj mn œcw fres…n, ¹ d m£l' a„eˆ
™sqšmenai kšletai kaˆ pinšmen, ™k dš me p£ntwn
289
Ca, petrecut de noi, el fãrã caznã 245
ªi-alean s-ajungã bucuros în þarã
Mai repede, oricât de lung e drumul,
Ca nu cumva sã dea în vremea asta
De rãu sau de nãpastã pânã-ºi pune
Picioru-n þara lui. Acolo însã 250
Odatã dus, va suferi ce soarta
ªi crudele-ursitori îi sorocirã
La naºtere. De-o fi cumva strãinul
Vrun zeu nemuritor venit din slavã,
255
E semn atunci cã pun la cale zeii
Ceva neaºteptat, cãci ei nainte
De-a pururea ni s-arãtau pe faþã
La strãlucitele jerfiri de-o sutã
De boi, ºedeau ºi ospãtau alãturi
De noi. ªi cum se întâlneau cu vrunul 260
De-ai noºtri cãlãtor în cale singur,
De loc nu se fereau, fiindcã suntem
Cu ei de-aproape-aºa cum sunt ciclopii
Cu limba cea sãlbaticã giganþii.”
Ulise priceputul îi rãspunse: 265
„Nu cugeta la asta, Alcinoe,
Nu seamãn eu cu zeii cei din slavã
Nici dupã stat ºi nici dupã fãpturã,
Ci seamãn cu oricare om din lume.
Ba chiar dacã voi ºtiþi niscaiva oameni 270
Mai greu loviþi ºi prigoniþi de soartã,
Cu ei m-aº potrivi în suferinþã.
Mai multe încã, mult mai multe-amaruri
Eu aº avea de spus, de-ar fi ca toate
Rãstriºtile-mi sã-nºir, sã spun tot rãul 275
Ce mi se trage de la zei. Dar mie-mi
Daþi voie sã cinez, deºi mã doare,
Cãci nu-i nimica mai sfruntat pe lume
Ca pântecul greþos ce te sileºte
Sã te gândeºti la el, cu tot necazul 280
Nespus ce-l ai ºi jalea care-o suferi
290 ODUSSEAIS. H ODISEEA. CÂNTUL VII
lhq£nei, Óss' œpaqon, kaˆ ™niplhsqÁnai ¢nègei.
Øme‹j d' ÑtrÚnesqe ¤m' ºÒŽ fainomšnhfin,
éj k' ™m tÕn dÚsthnon ™mÁj ™pib»sete p£trhj,
ka… per poll¦ paqÒnta: „dÒnta me kaˆ l…poi a„ën
ktÁsin ™m¾n dmî£j te kaˆ Øyerefj mšga dîma.”
ìj œfaq', oƒ d' ¥ra p£ntej ™pÇneon ºd' ™kšleuon
pempšmenai tÕn xe‹non, ™peˆ kat¦ mo‹ran œeipen.
aÙt¦r ™peˆ spe‹s£n te p…on q', Óson ½qele qumÒj,
oƒ mn kakke…ontej œban okÒnde ›kastoj,
aÙt¦r Ð ™n meg£rJ Øpele…peto d‹oj 'OdusseÚj, p¦r
dš oƒ 'Ar»th te kaˆ 'Alk…nooj qeoeid¾j ¼sqhn:
¢mf…poloi d' ¢pekÒsmeon œntea daitÒj. to‹sin d'
'Ar»th leukèlenoj ½rceto mÚqwn: œgnw g¦r f©rÒj
te citîn£ te e†mat' „doàsa
kal£, t£ ·' aÙt¾ teàxe sÝn ¢mfipÒloisi gunaix…:
ka… min fwn»sas' œpea pterÒenta proshÚda:
„xe‹ne, tÕ mšn se prîton ™gën e„r»somai aÙt»:
t…j pÒqen e„j ¢ndrîn; t…j toi t£de e†mat' œdwken;
oÙ d¾ fÊj ™pˆ pÒnton ¢lèmenoj ™nq£d' ƒkšsqai;”
t¾n d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj:
„¢rgalšon, bas…leia, dihnekšwj ¢goreàsai,
k»de' ™pe… moi poll¦ dÒsan qeoˆ OÙran…wnej:
toàto dš toi ™ršw, Ó m' ¢ne…reai ºd metall´j.
'Wgug…h tij nÁsoj ¢pÒproqen e„n ¡lˆ ke‹tai:
œnqa mn ”Atlantoj qug£thr, dolÒessa Kaluyè, na…
ei ™ãplÒkamoj, dein¾ qeÒj: oÙdš tij aÙtÍ m…
sgetai oÜte qeîn oÜte qnhtîn ¢nqrèpwn. ¢ll' ™m
tÕn dÚsthnon ™fšstion ½gage da…mwn
291
Cum sufãr eu; el îmi dã ghes într-una
Sã-mbuc, sã beau, sã uit de suferinþã
ªi sã-l îmbuib. Dar voi pe mânecate
Grãbiþi, vã rog, în þarã sã mã duceþi 285
Pe mine bietul dup-atâtea cazne
Ce-am pãtimit. Sã-mi vãd odat-averea
ªi curtea mea ºi oamenii de-acasã
ªi-apoi sã mor!” Aºa vorbi Ulise
ªi toþi se învoirã ºi-ndemnarã 290
Sã-l ducã-n þara lui, cãci el vorbise
Frumos ºi drept. Iar dupã ce-nchinarã
Din cupe ºi bãurã cât poftirã,
Plecarã ei acasã sã se culce.
Rãmase-n salã doar Ulise-aproape 295
De craiul Alcinou ºi de Areta.
În vremea asta slugile venirã
ªi ridicarã tot ce-a fost pe masã.
Crãiasa, cum vãzu îmbrãcãmintea
De pe Ulise, mantia ºi haina, 300
Frumosul port þesut de ea-mpreunã
Cu roabele-i, îl cunoscu ºi zise:
„De una-ntâi te-ntreb pe tine, oaspe,
De unde, cine eºti? ºi cine-þi dete
Veºmintele ce porþi? N-ai spus tu oare 305
Cã ai venit pierdut fiind pe mare?”
Ulise priceputul îi rãspunse:
„Crãiasã,-i greu de povestit de-a rândul
Ce-am pãtimit, cã prea-mi dãdurã multe
Sã sufãr Cei-de-sus. Dar voi rãspunde 310
La ceea ce mã-ntrebi ºi vrei sã afli:
E un ostrov ce-i zice Ogigia
Departe-n mare. Acolo ºade fiica
Lui Atlas, vajnica, mãiastra zânã
Calipso cea cu plete mândre. Nimeni, 315
Nici om, nici zeu, nu umblã pe la dânsa.
Pe mine nenorocul doar mã-mpinse
La vatra ei, sãrmanul, când furtuna
292 ODUSSEAIS. H ODISEEA. CÂNTUL VII
oon, ™pe… moi nÁa qo¾n ¢rgÁti keraunù
ZeÝj ™l£saj ™kšasse mšsJ ™nˆ o‡nopi pÒntJ. œnq'
¥lloi mn p£ntej ¢pšfqiqen ™sqloˆ ˜ta‹roi, aÙt¦r ™gë
trÒpin ¢gk¦j ˜lën neÕj ¢mfiel…sshj ™nnÁmar
ferÒmhn: dek£tV dš me nuktˆ mela…nV
nÁson ™j 'Wgug…hn pšlasan qeo…, œnqa Kaluyë
na…ei ™ãplÒkamoj, dein¾ qeÒj: ¼ me laboàsa
™ndukšwj ™f…lei te kaˆ œtrefen ºd œfaske q»sein
¢q£naton kaˆ ¢g»raon ½mata p£nta: ¢ll' ™mÕn oÜ
pote qumÕn ™nˆ st»qessin œpeiqen. œnqa mn
˜pt£etej mšnon œmpedon, e†mata d' a„eˆ
d£krusi deÚeskon, t£ moi ¥mbrota dîke Kaluyè: ¢ll' Óte
d¾ ÔgdoÒn moi ™piplÒmenon œtoj Ãlqe, kaˆ tÒte
d» m' ™kšleusen ™potrÚnousa nšesqai
ZhnÕj Øp' ¢ggel…hj, À kaˆ nÒoj ™tr£pet' aÙtÁj.
pšmpe d' ™pˆ sced…hj poludšsmou, poll¦ d' œdwke,
s‹ton kaˆ mšqu ¹dÚ, kaˆ ¥mbrota e†mata ›ssen,
oâron d prošhken ¢p»mon£ te liarÒn te.
˜pt¦ d kaˆ dška mn plšon ½mata pontoporeÚwn,
Ñktwkaidek£tV d' ™f£nh Ôrea skiÒenta ga…
hj Ømetšrhj, g»qhse dš moi f…lon Ãtor,
dusmÒrJ: à g¦r mšllon œti xunšsesqai юzu‹ pollÍ,
t»n moi ™pîrse Poseid£wn ™nos…cqwn, Ój
moi ™form»saj ¢nšmouj katšdhse kšleuqon,
êrinen d q£lassan ¢qšsfaton, oÙdš ti kàma
e‡a ™pˆ sced…hj ¡din¦ sten£conta fšresqai.
t¾n mn œpeita qÚella dieskšdas': aÙt¦r ™gè ge
293
Cu fulgerul de foc trãsnindu-mi vasul
Cel iute, mi-l sfãrmase chiar pe largul 320
Noianului cel mohorât ºi-acolo
Pierirã soþii mei cei buni. Eu însã,
Cu braþele-apucându-mã de talpa
Corãbiei, fui dus vreo nouã zile,
Iar într-a zecea noapte neagrã zeii 325
M-apropie de-ostrovul Ogigia,
În care ºade vajnica zeiþã
Calipso cea cu plete mândre. Dânsa
Prieteneºte mã primi în gazdã,
Mã omeni ºi mã-ngriji ºi-adese 330
Îmi jurui viaþã fãrã moarte
ªi fãrã bãtrâneþe cât e veacul,
Dar nu putu deloc sã mã câºtige.
ªezui acolo ºapte ani de-a rândul
ªi straiele dumnezeieºti ce-mi dase 335
Calipso mi le tot udam cu plânsul.
Dar când veni în roata vremii anul
Al optulea, ea mã-ndemnã ºi-mi zise
Sã plec, dupã vreo veste de la Joe
Sau poate cã ea însãºi se schimbase. 340
ªi mã porni în plutã cetluitã.
ªi-mi dete multe daruri, vin ºi pâne,
Cu haine-mpãrãteºti ºi-un vânt prielnic
ªi încropit. Cãlãtorii pe mare
Vreo douã sãptãmâni ºi jumãtate. 345
Abia atunci mi s-arãtarã munþii
Umbroºi de pe cuprinsul þãrii voastre
ªi mi se limpezi sãracul suflet.
Dar mai aveam de suferit o groazã
350
Din partea lui Neptun, stãpânul mãrii,
Ce vânturi îmi stârni ºi-mi puse stavili
În calea mea ºi-mi rãscoli noianul
Nemãrginit de ape. Nu-mi da valul
Rãgaz ca sã mã port în plutã bietul,
De tot gemeam. În urmã vijelia 355
294 ODUSSEAIS. H ODISEEA. CÂNTUL VII
nhcÒmenoj tÒde la‹tma dištmagon, Ôfra me ga…V
ØmetšrV ™pšlasse fšrwn ¥nemÒj te kaˆ Ûdwr.
œnqa kš m' ™kba…nonta bi»sato kàm' ™pˆ
cšrsou, pštrVj prÕj meg£lVsi balÕn kaˆ ¢terpšŽ cèrJ,
¢ll' ¢nacass£menoj nÁcon p£lin, eŒoj ™pÁlqon
™j potamÒn, tÍ d» moi ™e…sato cîroj ¥ristoj,
le‹oj petr£wn, kaˆ ™pˆ skšpaj Ãn ¢nšmoio. ™k d'
œpeson qumhgeršwn, ™pˆ d' ¢mbros…h nÝx
½luq': ™gë d' ¢p£neuqe diipetšoj potamo‹o
™kb¦j ™n q£mnoisi katšdraqon, ¢mfˆ d fÚlla
ºfus£mhn: Ûpnon d qeÕj kat' ¢pe…rona ceàen.
œnqa mn ™n fÚlloisi, f…lon tetihmšnoj Ãtor,
eádon pannÚcioj kaˆ ™p' ºî kaˆ mšson Ãmar:
dÚsetÒ t' ºšlioj, ka… me glukÝj Ûpnoj ¢nÁken.
¢mfipÒlouj d' ™pˆ qinˆ teÁj ™nÒhsa qugatrÕj
paizoÚsaj, ™n d' aÙt¾ œhn e„ku‹a qeÍsi.
t¾n ƒkšteus': ¹ d' oÜ ti no»matoj ½mbroten
™sqloà, æj oÙk ¨n œlpoio neèteron ¢nti£santa
˜rxšmen: a„eˆ g£r te neèteroi ¢fradšousin.
¼ moi s‹ton dîken ¤lij ºd' a‡qopa onon
kaˆ loàs' ™n potamù ka… moi t£de e†mat' œdwke.
taàt£ toi, ¢cnÚmenÒj per, ¢lhqe…hn katšlexa.” tÕn
d' aât' 'Alk…nooj ¢pame…beto fènhsšn te:
„xe‹n', à toi mn toàtÒ g' ™na…simon oÙk ™nÒhse
pa‹j ™m», oÛnek£ s' oÜ ti met' ¢mfipÒloisi gunaixˆn
Ãgen ™j ¹metšrou: sÝ d' ¥ra prèthn ƒkšteusaj.”
tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj:
295
Îmi risipi ºi pluta. ªi de-a-notul
Adâncul strãbãtui pânã ce vântul
ªi apele luându-mã, de-al vostru
Hotar m-apropiai. Aici talazul,
De-aº fi ieºit, mi-ar fi dat brânci ºi-odatã 360
M-ar fi izbit de seninãri înalte
ªi-n loc afurisit. M-am dat în lãturi
ªi iar am prins sã-not pân’ ce ajuns-am
La râu, pe unde mi-a pãrut cã-i locul
Mai potrivit, un colþ de mal mai neted 365
Cu stâncile ºi-adãpostit de vânturi.
Mi-am dat rãpez ºi am cãzut acolo.
Se înserase-atunci, venise-amurgul,
Iar eu ieºind, las râul, merg departe,
370
Mã culc între tufiºuri. Frunzã multã
Pe mine-adun ºi-un zeu revars-asupra-mi
Un somn adânc. Pe sub frunziº, acolo,
Cu suflet trist, dormii întreagã noaptea
ªi dimineaþa pân’ la miezul zilei.
Dar dup-amiazi, pe la apus de soare, 375
Mã deºteptai. Zãrii pe malul mãrii
Mai multe roabe-ale copilei tale
Jucându-se; între ele, ca o zânã,
Era ºi dânsa. Mã rugai domniþei,
ªi ea mã-ntâmpinã cu-o-nþelepciune 380
Ce n-ai fi aºteptat de la cei tineri,
Fiind nesocotiþi mai totdeauna.
Mi-a dat cu prisosinþã vin ºi pâne,
M-a pus sã mã-mbãiez în râu, ºi-n urmã
Mi-a dat ºi-aceste haine. Iatã, doamnã, 385
Deºi-s mâhnit, v-am spus tot adevãrul.”
Rãspunse Alcinou: „Ba cred, strãine,
Cã nu fãcu de fel cum se cuvine
Copila mea, cãci nu te-aduse acasã
La noi, venind cu roabele împreunã, 390
Doar ea întâi de tine-a fost rugatã”.
Se-mpotrivi Ulise-atunci: „Viteze,
296 ODUSSEAIS. H ODISEEA. CÂNTUL VII
„¼rwj, m» moi toÜnek' ¢mÚmona ne…kee koÚrhn:
mn g£r m' ™kšleue sÝn ¢mfipÒloisin ›pesqai,
305 ¢ll' ™gë oÙk œqelon de…saj a„scunÒmenÒj te,
m» pwj kaˆ soˆ qumÕj ™piskÚssaito „dÒnti:
dÚszhloi g£r t' e„mn ™pˆ cqonˆ fàl' ¢nqrèpwn.”
tÕn d' aât' 'Alk…nooj ¢pame…beto fènhsšn te:
„xe‹n', oÜ moi toioàton ™nˆ st»qessi f…lon kÁr
310 mayid…wj kecolîsqai: ¢me…nw d' a‡sima p£nta. aŠ
g£r, Zeà te p£ter kaˆ 'Aqhna…h kaˆ ”Apollon, to‹oj
™èn, oŒÒj ™ssi, t£ te fronšwn ¤ t' ™gè per, pa‹d£
t' ™m¾n ™cšmen kaˆ ™mÕj gambrÕj kalšesqai,
aâqi mšnwn: okon dš k' ™gë kaˆ kt»mata do…hn,
315 e‡ k' ™qšlwn ge mšnoij: ¢škonta dš s' oÜ tij ™rÚxei
Fai»kwn: m¾ toàto f…lon Diˆ patrˆ gšnoito.
pomp¾n d' ™j tÒd' ™gë tekma…romai, Ôfr' ™å
e„dÍj, aÜrion œj: tÁmoj d sÝ mn dedmhmšnoj ÛpnJ
lšxeai, oƒ d' ™lÒwsi gal»nhn, Ôfr' ¨n †khai
320 patr…da s¾n kaˆ dîma, kaˆ e‡ poÚ toi f…lon ™st…
n, e‡ per kaˆ m£la pollÕn ˜kastšrw œst' EÙbo…hj:
t¾n g¦r thlot£tw f£s' œmmenai o† min ‡donto laîn
¹metšrwn, Óte te xanqÕn `Rad£manqun Ãgon
™poyÒmenon TituÒn, Gai»Žon uƒÒn.
325 kaˆ mn oƒ œnq' Ãlqon kaˆ ¥ter kam£toio tšlessan
½mati tù aÙtù kaˆ ¢p»nusan o‡kad' Ñp…ssw.
e„d»seij d kaˆ aÙtÕj ™nˆ fres…n, Ósson ¥ristai
nÁej ™maˆ kaˆ koàroi ¢narr…ptein ¤la phdù.”
ìj f£to, g»qhsen d polÚtlaj d‹oj 'OdusseÚj,
330 eÙcÒmenoj d' ¥ra epen œpoj t' œfat' œk t' ÑnÒmaze:
297
Nu-nvinui pe fatã pentru asta,
Cãci prea e cumsecade. Mã poftise
Doar ea sã vin cu roabele-mpreunã, 395
Dar n-am vrut eu, de teamã ºi ruºine
Ca nu cumva de asta sã te superi,
Cãci omul e pizmaº ºi prepuielnic.”
Grãi la rându-i Alcinou: „Strãine,
Nu-i felul meu zadarnic sã mã supãr 400
Când n-am temei; întâi-ºi-ntâi dreptatea.
Sã deie Joe, Apollon ºi Minerva
Ca tu, cuminte-aºa cum eºti ºi cugeþi
La fel cu mine, sã te-aºezi în þarã
La noi, sã poþi sã te însori cu fata-mi 405
ªi ginere sã-mi fii! Þi-aº da eu casã
ªi-avere, dac-ai sta de bunãvoie,
Cã nimeni sã te þie pe nevrute
Nu poate-aici. Fereascã-ne de asta
Cei din Olimp! Trimiterea-þi acasã, 410
Sã ºtii tu bine, o sorocii pe mâne.
Tu poþi atunci sã dormi pe drum în tihnã,
Ai mei te-or duce-n liniºte pe mare
ªi vei ajunge-n þarã ºi la tine
ªi-oriunde vrei, de-ar fi chiar mai departe 415
De locul cel mai depãrtat Eubea,
Cum spun ai noºtri toþi care-l vãzurã
Când dus-au pe bãlanul Radamantis
Spre a vedea pe Titios, odrasla
Pãmântului. Acolo ei sosirã, 420
Pe netrudite calea-ºi isprãvirã
Numa-ntr-o zi ºi-acasã se-nturnarã.
Vedea-vei singur tu ce minunate
Corãbii am ºi cum îmi ºtiu voinicii,
Vâslind, s-azvârle-n slavã unda mãrii.” 425
Aceste-i zise craiul. Iar viteazul
Se bucurã ºi se ruga: „Dã, Doamne,
298 ODUSSEAIS. H ODISEEA. CÂNTUL VII
„Zeà p£ter, a‡q', Ósa epe, teleut»seien ¤panta
'Alk…nooj: toà mšn ken ™pˆ ze…dwron ¥rouran
¥sbeston klšoj e‡h, ™gë dš ke patr…d' ƒko…mhn.”
ìj oƒ mn toiaàta prÕj ¢ll»louj ¢gÒreuon,
kškleto d' 'Ar»th leukèlenoj ¢mfipÒloisi
dšmni' Øp' a„qoÚsV qšmenai kaˆ ·»gea kal¦ porfÚre'
™mbalšein storšsai t' ™fÚperqe t£phtaj, cla…naj t'
™nqšmenai oÜlaj kaqÚperqen ›sasqai. aƒ d' ‡san
™k meg£roio d£oj met¦ cersˆn œcousai:
aÙt¦r ™peˆ stÒresan pukinÕn lšcoj ™gkonšousai,
êtrunon 'OdusÁa parist£menai ™pšessin:
„Ôrso kšwn, ð xe‹ne: pepo…htai dš toi eÙn».”
ìj f£n: tù d' ¢spastÕn ™e…sato koimhqÁnai.
ìj Ð mn œnqa kaqeàde polÚtlaj d‹oj 'OdusseÝj
trhto‹s' ™n lecšessin Øp' a„qoÚsV ™ridoÚpJ:
'Alk…nooj d' ¥ra lškto mucù dÒmou Øyhlo‹o,
p¦r d gun¾ dšspoina lšcoj pÒrsune kaˆ eÙn»n.
299
Ca Alcinou sã facã tot ce spuse
ªi eu s-ajung în þarã!” Aºa vorbirã
430
Ei amândoi. Zori atunci Areta
Pe roabe în pridvor s-aºeze patul
Cu aºternuturi mândre de porfirã
ªi cu velinþe ºi cu cergi lãþoase.
Ieºirã ele din cãmãri cu facle
ªi bine patu-n pripã l-aºternurã, 435
Apoi mergând poftirã pe Ulise:
„Strãine, scoal’ ºi vino; gata-i patul”.
ªi el avu plãcere sã se culce.
Aºa dormi Ulise în pridvorul
Rãsunãtor pe pat lucrat cu dalta. 440
Iar Alcinou se duse la culcare
Nãuntru-n curte-alãturi de crãiasa,
Femeia lui ce-i pregãtise patul.
 ODUSSEIAS Q
’Hmoj d' ºrigšneia f£nh ·odod£ktuloj 'Hèj,
êrnut' ¥r' ™x eÙnÁj ƒerÕn mšnoj 'AlkinÒoio,
¨n d' ¥ra diogen¾j ðrto ptol…porqoj 'OdusseÚj.
to‹sin d' ¹gemÒneu' ƒerÕn mšnoj 'AlkinÒoio
Fai»kwn ¢gor»nd', ¼ sfin par¦ nhusˆ tštukto.
™lqÒntej d kaq‹zon ™pˆ xesto‹si l…qoisi
plhs…on: ¹ d' ¢n¦ ¥stu metóceto Pall¦j 'Aq»nh
e„domšnh k»ruki dafronoj 'AlkinÒoio,
nÒston 'OdussÁŽ megal»tori mhtiÒwsa,
ka… ·a ˜k£stJ fwtˆ paristamšnh f£to màqon:
„deàt' ¥ge, Fai»kwn ¹g»torej ºd mšdontej,
e„j ¢gor¾n „šnai, Ôfra xe…noio pÚqhsqe,
Öj nšon 'AlkinÒoio dafronoj †keto dîma
pÒnton ™piplagcqe…j, dšmaj ¢qan£toisin Ðmo‹oj.”
ìj e„poàs' êtrune mšnoj kaˆ qumÕn ˜k£stou. karpal…
mwj d' œmplhnto brotîn ¢gora… te kaˆ ›drai
¢gromšnwn: polloˆ d' ¥ra qh»santo „dÒntej
uƒÕn Lašrtao dafrona. tù d' ¥r' 'Aq»nh
qespes…hn katšceue c£rin kefalÍ te kaˆ êmoij
ka… min makrÒteron kaˆ p£ssona qÁken „dšsqai, éj
ken Fai»kessi f…loj p£ntessi gšnoito deinÒj t'
a„do‹Òj te kaˆ ™ktelšseien ¢šqlouj polloÚj, toÝj
Fa…hkej ™peir»sant' 'OdusÁoj. aÙt¦r ™pe… ·'
½gerqen Ðmhgeršej t' ™gšnonto,
Cântul VIII
A doua zi, când zâna dimineþii
Cu degete trandafirii rãsare,
Mãritul Alcinou din pat se scoalã,
Aºijderea se scoalã ºi Ulise,
5
Cuceritorul cel de viþã naltã.
Porni nainte Alcinou spre locul
De sfat ce-aveau lângã liman feacii.
Sosind acolo, ei lângã olaltã
Pe bãnci de piatrã netedã ºezurã.
Minerva-atunci, în chipul unui crainic 10
Solit de crai, umbla prin tot oraºul
Punând la cale-ntorsul lui Ulise.
ªi cuvânta de-aproape fiecãrui:
„Voi, sfetnici ºi fruntaºi ai þãrii, haideþi
La sfat ca sã cunoaºteþi pe strãinul 15
Venit acuma proaspãt la locaºul
Lui Alcinou, un rãtãcit pe mare,
Bãrbat la chip aidoma cu zeii”.
Aºa fel colãcea pe fiecare,
ªi toþi veneau în grabã spre-adunare. 20
Gemeau de oameni treptele de piatrã
ªi mulþi cãtau la fiul lui Laerte
ªi nu-ºi luau privirea de la dânsul,
Un har de sus Minerva-i revãrsase
25
Pe faþã ºi pe umeri, ºi-l fãcuse
Mai plin, mai rãsãrit la-nfãþiºare,
Ca tuturora drag sã fie dânsul,
Temut de toþi ºi vrednic de cinstire,
Sã biruie la-ntrecerile multe
Ce-aveau sã-i puie vâna la-ncercare. 30
Iar dupã ce cu toþii s-adunarã,
302 ODUSSEAIS. Q ODISEEA. CÂNTUL VIII
to‹sin d' 'Alk…nooj ¢gor»sato kaˆ metšeipe:
„kšklute, Fai»kwn ¹g»torej ºd mšdontej,
[Ôfr' e‡pw, t£ me qumÕj ™nˆ st»qessi keleÚei.]
xe‹noj Ód', oÙk od' Ój tij, ¢lèmenoj †ket' ™mÕn
dî, º prÕj ºo…wn à ˜sper…wn ¢nqrèpwn:
pomp¾n d' ÑtrÚnei kaˆ l…ssetai œmpedon enai. ¹me‹j
d', æj tÕ p£roj per, ™potrunèmeqa pomp»n: oÙd g¦r
oÙdš tij ¥lloj, Ótij k' ™m¦ dèmaq' †khtai, ™nq£d'
ÑdurÒmenoj dhrÕn mšnei e†neka pompÁj. ¢ll' ¥ge
nÁa mšlainan ™rÚssomen e„j ¤la d‹an
prwtÒploon, koÚrw d dÚw kaˆ pent»konta
krin£sqwn kat¦ dÁmon, Ósoi p£roj e„sˆn ¥ristoi.
dhs£menoi d' eâ p£ntej ™pˆ klh‹sin ™retm¦
œkbht': aÙt¦r œpeita qo¾n ¢legÚnete da‹ta
¹mšterÒnd' ™lqÒntej: ™gë d' ™å p©si paršxw.
koÚroisin mn taàt' ™pitšllomai: aÙt¦r oƒ ¥lloi
skhptoàcoi basilÁej ™m¦ prÕj dèmata kal¦
œrcesq', Ôfra xe‹non ™nˆ meg£roisi filšwmen:
mhdš tij ¢rne…sqw. kalšsasqe d qe‹on ¢oidÒn,
DhmÒdokon: tù g£r ·a qeÕj perˆ dîken ¢oid¾n
tšrpein, ÓppV qumÕj ™potrÚnVsin ¢e…dein.” ìj
¥ra fwn»saj ¹g»sato, toˆ d' ¤m' ›ponto
skhptoàcoi: kÁrux d metóceto qe‹on ¢oidÒn.
koÚrw d krinqšnte dÚw kaˆ pent»konta
303
Luã cuvântul Alcinou ºi zise:
„Voi sfetnici ºi fruntaºi ai þãrii mele,
Luaþi aminte tot ce vã voi spune,
Sã ºtiþi care mi-i voia ºi porunca. 35
Acest strãin necunoscut de nimeni
Ca om pribeag veni la mine-acasã.
De unde nu ºtiu, de la soare-apune
Sau dinspre rãsãrit. Acum el cere
Cu totul înadins ca sã-l trimitem 40
ªi roagã asta negreºit sã fie.
Noi sã zorim trimesul lui acasã
Cum am fãcut nainte ºi cu alþii,
Cãci nimenea sosind aici la mine
Nu zãbovi prea mult ºi nu se plânse, 45
Cã nu-l petrecem noi la el acasã.
Deci hai sã dãm pe mare o smolitã
Corabie, din lucru-abia ieºitã.
Corãbieri sã fie pe sprânceanã
Din obºte-aleºi cincizeci ºi doi de tineri. 50
Legaþi la vas lopeþile de laviþi
ªi toþi apoi veniþi la mine-acasã,
Ca voi curând sã-mi pregãtiþi ospãþul.
Eu tuturor de toate vã fac parte.
Aºa demând vâslaºilor cei tineri. 55
Ceilalþi, fruntaºii purtãtori de sceptru,
Veniþi la mine, la palat, în salã
Sã-l ospãtãm pe-acest strãin. Nici unul
Sã nu lipseascã. Ba ºi Demodocos,
Dumnezeiescul cântãreþ, sã vie 60
Poftit de voi, cãci muza-i dete darul
Sã cânte-aºa frumos ca nimeni altul,
Sã desfãteze astfel pe oricine,
Când de la sine e pornit pe cântec.”
Aºa rostind, naintea lor purcese, 65
Urmarã purtãtorii cei de sceptru,
ªi-un crainic dupã cântãreþ se duse.
Iar cei aleºi, cincizeci ºi doi la numãr,
304 ODUSSEAIS. Q ODISEEA. CÂNTUL VIII
b»thn, æj ™kšleus', ™pˆ q‹n' ¡lÕj ¢trugštoio.
aÙt¦r ™pe… ·' ™pˆ nÁa kat»luqon ºd q£lassan, nÁa
mn o† ge mšlainan ¡lÕj bšnqosde œrussan, ™n d'
ƒstÒn t' ™t…qento kaˆ ƒst…a nh mela…nV,
ºrtÚnanto d' ™retm¦ tropo‹s' ™n dermat…noisi
p£nta kat¦ mo‹ran: par¦ d' ƒst…a leuk¦ t£nussan.
Øyoà d' ™n not…J t»n g' érmisan: aÙt¦r œpeita b£n ·'
‡men 'AlkinÒoio dafronoj ™j mšga dîma. plÁnto d' ¥r'
a‡qousa… te kaˆ ›rkea kaˆ dÒmoi ¢ndrîn
[¢gromšnwn: polloˆ d' ¥r' œsan, nšoi ºd palaio….]
to‹sin d' 'Alk…nooj duoka…deka mÁl' ƒšreusen,
Ñktë d' ¢rgiÒdontaj Ûaj, dÚo d' e„l…podaj boàj:
toÝj dšron ¢mf… q' ›pon, tetÚkontÒ te da‹t' ™ratein»n.
kÁrux d' ™ggÚqen Ãlqen ¥gwn ™r…hron ¢oidÒn,
tÕn perˆ Moàs' ™f…lhse, d…dou d' ¢gaqÒn te kakÒn te:
Ñfqalmîn mn ¥merse, d…dou d' ¹de‹an ¢oid»n.
tù d' ¥ra PontÒnooj qÁke qrÒnon ¢rgurÒhlon mšssJ
daitumÒnwn, prÕj k…ona makrÕn ™re…saj: k¦d d'
™k passalÒfi kršmasen fÒrmigga l…geian
aÙtoà Øpr kefalÁj kaˆ ™pšfrade cersˆn ˜lšsqai
kÁrux: p¦r d' ™t…qei k£neon kal»n te tr£pezan,
p¦r d dšpaj o‡noio, pie‹n Óte qumÕj ¢nègoi.
oƒ d' ™p' Ñne…aq' ˜to‹ma proke…mena ce‹raj ‡allon.
aÙt¦r ™peˆ pÒsioj kaˆ ™dhtÚoj ™x œron ›nto, Moàs'
¥r' ¢oidÕn ¢nÁken ¢eidšmenai klša ¢ndrîn,
305
Spre mal pornirã toþi dupã poruncã.
ªi cum pe prundul mãrii se lãsarã, 70
Spre-adâncul apei lunecarã vasul,
Catargul îndreptarã,-l împânzirã,
Lopeþile legarã de curele
Cu ºart pe rând, ºi-ntinserã vintrele.
ªi dupã ce spre larg oprirã vasul, 75
La curte s-au suit. Acolo-ndatã
Pridvoarele ºi sãlile ºi-ograda
Huiau de oameni strânºi, bãtrâni ºi tineri.
Iar craiul pentru masa tuturora
Douãsprezece oi a pus sã-njunghe, 80
Opt vieri colþaþi ºi graºi ºi o pereche
De boi chiloºi. Ei vitele jupirã,
Le pregãtirã bine ºi fãcurã
O masã de þi-era mai mare dragul.
Sosi apoi ºi crainicul ºi-aduse 85
Pe scumpul cântãreþ, pe care muza
Nespus îl îndrãgise, dar îi dase
ªi bun ºi rãu: vederea i-o luase
ªi-i dãruise-n schimb vrãjitul cântec.
Pe el îl puse Pontonou sã ºadã 90
În mijlocul mesenilor pe scaun
Cu þinte de argint, proptit acolo
De stâlpu-nalt, ºi de cuier îi prinse
Deasupra-i lira-i dulce sunãtoare
95
ªi-l dumiri cum poate s-o desprindã.
Apropie de el ºi-o masã dalbã
ªi un paner cu bunãtãþi ºi-o cupã,
Ca el sã bea oricând avea plãcere.
Mesenii începurã-atunci sã umble
100
Cu mânile la masã ºi sã guste
Bucatele ce stau în faþã gata.
Iar când de-ajuns mâncarã ºi bãurã,
Povãþuit de muzã cântãreþul,
Luându-ºi lira din cuier, se puse
Isprãvile vitejilor sã cânte. 105
306 ODUSSEAIS. Q ODISEEA. CÂNTUL VIII
o‡mhj, tÁj tÒt' ¥ra klšoj oÙranÕn eÙrÝn †kane,
ne‹koj 'OdussÁoj kaˆ Phledew 'AcilÁoj, éj
pote dhr…santo qeîn ™n daitˆ qale…V
™kp£glois' ™pšessin, ¥nax d' ¢ndrîn 'Agamšmnwn
ca‹re nÒJ, Ó t' ¥ristoi 'Acaiîn dhriÒwnto.
ìj g£r oƒ cre…wn muq»sato Fo‹boj 'ApÒllwn
Puqo‹ ™n ºgaqšV, Óq' Øpšrbh l£Žnon oÙdÕn
crhsÒmenoj. tÒte g£r ·a kul…ndeto p»matoj ¢rc¾
Trws… te kaˆ Danao‹si DiÕj meg£lou di¦ boul£j.
taàt' ¥r' ¢oidÕj ¥eide periklutÒj: aÙt¦r 'OdusseÝj
porfÚreon mšga f©roj ˜lën cersˆ stibarÍsi
k¦k kefalÁj e‡russe, k£luye d kal¦ prÒswpa: a‡deto
g¦r Fa…hkaj Øp' ÑfrÚsi d£krua le…bwn. Ã toi
Óte l»xeien ¢e…dwn qe‹oj ¢oidÒj,
d£kru' Ñmorx£menoj kefalÁj ¥po f©roj ›leske kaˆ
dšpaj ¢mfikÚpellon ˜lën spe…saske qeo‹sin:
aÙt¦r Ót' ¨y ¥rcoito kaˆ ÑtrÚneian ¢e…dein
Fai»kwn oƒ ¥ristoi, ™peˆ tšrpont' ™pšessin,
¨y 'OduseÝj kat¦ kr©ta kaluy£menoj go£asken.
œnq' ¥llouj mn p£ntaj ™l£nqane d£krua le…bwn,
'Alk…nooj dš min ooj ™pefr£sat' ºd' ™nÒhsen
¼menoj ¥gc' aÙtoà, barÝ d sten£contoj ¥kousen.
aya d Fai»kessi filhrštmoisi methÚda:
„kšklute, Fai»kwn ¹g»torej ºd mšdontej:
307
Înstrunã el atunci vestitul cântec,
De care merse vestea chiar în slavã,
Sfãdirea lui Ulise ºi Achile,
Cum ei cu vorbe grele se sfãdirã
La un bogat ospãþ de sãrbãtoare, 110
Iar Agamemnon, fruntea vitejimii,
Se bucura cã se certau vitejii
Din fruntea oastei lui, cãci el într-asta
Vedea-mplinit ce-Apollon îi menise
Proorocind în capiºtea-i din Pito, 115
Când el trecuse pragul sã-l întrebe,
Fiind pe-atunci aproape începutul
Rãzboiului dintre ahei ºi Troia
Cu vrerea preaputernicului Joe.
Povestea asta o cânta slãvitul 120
Mãestru cântãreþ, iar el, Ulise,
Cu-a lui vânjoase mâni luându-ºi straiul
Cel lung ºi porfiriu, pe cap ºi-l trase
ªi-acoperi aºa frumoasa-i faþã.
Se ruºina de oameni, sã nu-l vadã 125
Cum lacrimile-i picurau din gene.
Dar cum oprea cântarea-i cântãreþul,
El se ºtergea de plâns, lua veºmântul
De peste cap ºi ridicând potirul
Cu douã toarte, începea sã-nchine 130
La zei. Iar când pornea din nou sã cânte
Iubitul cântãreþ dupã îndemnul
Mai-marilor cei desfãtaþi de cântec,
ªi-acoperea din nou Ulise capul
ªi-nduioºat se tânguia cu jale. 135
Ci nimenea nu prepunea cã plânge,
Doar craiul luã seama ºi-nþelese,
Cãci auzea cum el ofta din suflet,
De unde-i sta pe-alãturea, ºi zise
Feacilor cei iubitori de vâsle: 140
„Luaþi aminte, voi fruntaºi ºi sfetnici.
Destul avurãm parte deopotrivã
308 ODUSSEAIS. Q ODISEEA. CÂNTUL VIII
½dh mn daitÕj kekor»meqa qumÕn ™shj
fÒrmiggÒj q', ¿ daitˆ sun»orÒj ™sti qale…V:
nàn d' ™xšlqwmen kaˆ ¢šqlwn peirhqîmen p£ntwn,
éj c' Ð xe‹noj ™n…spV oŒsi f…loisin o‡kade
nost»saj, Ósson periginÒmeq' ¥llwn
pÚx te palaimosÚnV te kaˆ ¤lmasin ºd pÒdessin.”
ìj ¥ra fwn»saj ¹g»sato, toˆ d' ¤m' ›ponto.
k¦d d' ™k passalÒfi kršmasen fÒrmigga l…geian,
DhmodÒkou d' ›le ce‹ra kaˆ œxagen ™k meg£roio
kÁrux: Ãrce d tù aÙt¾n ÐdÕn ¼n per oƒ ¥lloi
Fai»kwn oƒ ¥ristoi, ¢šqlia qaumanšontej.
b¦n d' ‡men e„j ¢gor»n, ¤ma d' ›speto poulÝj Ómiloj,
mur…oi: ¨n d' †stanto nšoi pollo… te kaˆ ™sqlo….
ðrto mn 'AkrÒneèj te kaˆ 'WkÚaloj kaˆ 'ElatreÝj
NauteÚj te PrumneÚj te kaˆ 'Agc…aloj kaˆ 'EretmeÝj
PonteÚj te PrJreÚj te, QÒwn 'Anabhs…neèj te
'Amf…alÒj q', uƒÕj Polun»ou Tekton…dao:
¨n d kaˆ EÙrÚaloj, brotoloigù soj ”ArhŽ, Naubol…
dhj, Öj ¥ristoj œhn edÒj te dšmaj te
p£ntwn Fai»kwn met' ¢mÚmona Laod£manta.
¨n d' œstan tre‹j pa‹dej ¢mÚmonoj 'AlkinÒoio,
Laod£maj q' “AliÒj te kaˆ ¢nt…qeoj KlutÒnhoj.
oƒ d' à toi prîton mn ™peir»santo pÒdessi:
to‹si d' ¢pÕ nÚsshj tštato drÒmoj: oƒ d' ¤ma p£ntej
karpal…mwj ™pštonto kon…ontej ped…oio.
tîn d qšein Ôc' ¥ristoj œhn KlutÒnhoj ¢mÚmwn:
Ósson t' ™n neiù oâron pšlei ¹miÒnoiŽn,
309
De masã ºi de cântecul din lirã,
Însoþitorul meselor bogate.
Ieºind acum sã ne-ncercãm puterea 145
La jocuri de tot felul, ca strãinul
La-ntoarcerea-i sã poatã spune-acasã
Prietenilor lui ce mult întrecem
Pe alþii când e vorba de trei jocuri:
De trântã, ºi de salt ºi de-alergare.” 150
Aºa grãind, pãºi nainte craiul,
Ceilalþi urmarã-ndatã dupã dânsul.
Iar crainicul în cui lãuta prinse,
Apoi luã pe Demodoc de mânã,
Din salã-l scoase ºi-l porni pe calea 155
Pe unde-o apucaserã fruntaºii
Feacilor sã stea privind la jocuri.
Sosirã ei la locul de-adunare,
Venirã mulþi, roia pe câmp norodul.
Voinici se ridicarã o grãmadã, 160
Stau gata Elatreu ºi Acroneos
ªi Ochial, Nauteu ºi Anhialos
Ponteu ºi Eretmeu, Proneu ºi Tòon,
Primneu ºi Anabesineu ºi fiul
Lui Polineu cu numele-Amfialos 165
Tectonianul. Gata-i ºi potriva
Urgelnicului Marte, Evrialos,
ªi Naubolide cel întâi de mare
ªi falnic între toþi locuitorii
Feaci dupã slãvitul Laodamas. 170
ªi trei feciori de-ai craiului sãrirã,
Dumnezeiescul Clitoneu ºi Haliu
Pe lângã Laodamas pomenitul.
Ei la-nceput din fugã se-ntrecurã.
De la un semn le sta nainte drumul 175
Tipsie-ntins. Deodatã ei cu toþii
Se repezirã-nspulberând câmpia.
Mai bun alergãtor era-ntre dânºii
Mãreþul Clitoneu. Cât e de lungã
310 ODUSSEAIS. Q ODISEEA. CÂNTUL VIII
tÒsson Øpekproqšwn laoÝj †keq', oƒ d' ™l…ponto. oƒ
d palaimosÚnhj ¢legeinÁj peir»santo:
tÍ d' aât' EÙrÚaloj ¢peka…nuto p£ntaj ¢r…stouj.
¤lmati d' 'Amf…aloj p£ntwn proferšstatoj Ãen:
d…skJ d' aâ p£ntwn polÝ fšrtatoj Ãen 'ElatreÚj,
pÝx d' aâ Laod£maj, ¢gaqÕj p£Žj 'AlkinÒoio. aÙt¦r
™peˆ d¾ p£ntej ™tšrfqhsan fršn' ¢šqloij,
to‹s' ¥ra Laod£maj metšfh, p£Žj 'AlkinÒoio:
„deàte, f…loi, tÕn xe‹non ™rèmeqa, e‡ tin' ¥eqlon
odš te kaˆ ded£hke: fu»n ge mn oÙ kakÒj ™sti,
mhroÚj te kn»maj te kaˆ ¥mfw ce‹raj Ûperqen
aÙcšna te stibarÕn mšga te sqšnoj: oÙdš ti ¼bhj
deÚetai, ¢ll¦ kako‹si sunšrrhktai polšessin. oÙ g¦r
™gè gš t… fhmi kakèteron ¥llo qal£sshj
¥ndra ge sugceàai, e„ kaˆ m£la karterÕj e‡h.”
tÕn d' aât' EÙrÚaloj ¢pame…beto fènhsšn te:
„Laod£man, m£la toàto œpoj kat¦ mo‹ran œeipej.
aÙtÕj nàn prok£lessai „ën kaˆ pšfrade màqon.”
aÙt¦r ™peˆ tÒ g' ¥kous' ¢gaqÕj p£Žj 'AlkinÒoio,
stÁ ·' ™j mšsson „ën kaˆ 'OdussÁa prosšeipe:
„deàr' ¥ge kaˆ sÚ, xe‹ne p£ter, pe…rhsai ¢šqlwn, e‡ tin£
pou ded£hkaj: œoike dš s' ‡dmen ¢šqlouj. oÙ mn g¦r
me‹zon klšoj ¢nšroj, Ôfra ken Ïsin,
À Ó ti poss…n te ·šxV kaˆ cersˆn ˜Ísin.
¢ll' ¥ge pe…rhsai, skšdason d' ¢pÕ k»dea qumoà:
soˆ d' ÐdÕj oÙkšti dhrÕn ¢pšssetai, ¢ll£ toi ½dh
nhàj te kate…rustai kaˆ ™partšej e„sˆn ˜ta‹roi.”
tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj:
311
O brazdã trasã de un mul când arã, 180
Atât a mers naintea lor ºi dânsul.
Apoi se întrecurã ºi la trânta
Cea trudnicã, ºi-i dovedi trântindu-i
La luptã Evrial pe toþi aleºii,
Iar Amfial bãtu la sãriturã. 185
Mai bun trãgaci fu Elatreu cu discul,
Dar la ghiontit îi covârºi feciorul
Lui Alcinou, voinicul Laodamas.
Iar dupã ce cu toþii petrecurã
Înveselindu-ºi inima la jocuri, 190
Tovarãºilor zise Laodamas:
„Veniþi, prieteni, sã-ntrebãm strãinul,
De ºtie ºi-a-nvãþat vreun joc ºi dânsul,
Cã uite ce legat e la fãpturã,
Ce ºolduri ºi ce pulpi, ce mâni ºi braþe 195
ªi ce vânjos cerbice ºi ce spate
ªi zdravãn piept! El nu-i bãtrân, e numai
Fãrmat de cazne multe, cãci nimica
Mai groaznic decât marea! Cât de tare
Sã fii, te zdrumecã.” Iar Evrialos 200
Rãspunse: „Bine spui, tu, Laodamas.
Dar du-te de-l pofteºte sã ia parte”.
Cum l-auzi, se duse Laodamas
ªi-i zise-aºa: „Strãine taicã, vino
ªi tu cu noi ca sã te baþi la jocuri, 205
De-i fi deprins ceva. Dar mi se pare
Cã te pricepi. Doar cinstea cea mai mare
A omului în viaþã vine numai
Din tot ce-i poate mâna ºi piciorul.
Deci hai la joc ºi grijile-þi alungã, 210
Cã nu s-amânã mult cãlãtoria-þi.
Þi-i trasã doar corabia pe mare
ªi soþii tãi sunt gata ºi te-adastã”.
Ulise-aºa-i rãspunse: „Laodamas,
312 ODUSSEAIS. Q ODISEEA. CÂNTUL VIII
„Laod£man, t… me taàta keleÚete kertomšontej;
k»de£ moi kaˆ m©llon ™nˆ fresˆn ½ per ¥eqloi,
Öj prˆn mn m£la poll¦ p£qon kaˆ poll¦ mÒghsa,
nàn d meq' ØmetšrV ¢gorÍ nÒstoio cat…zwn
Âmai, lissÒmenoj basilÁ£ te p£nta te dÁmon.”
tÕn d' aât' EÙrÚaloj ¢pame…beto ne…kesš t' ¥nthn:
„oÙ g£r s' oÙdš, xe‹ne, da»moni fwtˆ ™skw
¥qlwn, oŒ£ te poll¦ met' ¢nqrèpoisi pšlontai, ¢ll¦
tù, Ój q' ¤ma nh polukl»Ždi qam…zwn, ¢rcÕj
naut£wn, o† te prhktÁrej œasi,
fÒrtou te mn»mwn kaˆ ™p…skopoj Ïsin Ðda…wn
kerdšwn q' ¡rpalšwn: oÙd' ¢qlhtÁri œoikaj.”
tÕn d' ¥r' ØpÒdra „dën prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj:
„xe‹n', oÙ kalÕn œeipej: ¢tasq£lJ ¢ndrˆ œoikaj.
oÛtwj oÙ p£ntessi qeoˆ car…enta didoàsin
¢ndr£sin, oÜte fu¾n oÜt' ¨r fršnaj oÜt' ¢gorhtÚn.
¥lloj mn g¦r edoj ¢kidnÒteroj pšlei ¢n»r,
¢ll¦ qeÕj morf¾n œpesi stšfei: oƒ dš t' ™j aÙtÕn
terpÒmenoi leÚssousin, Ð d' ¢sfalšwj ¢goreÚei,
a„do‹ meilic…V, met¦ d pršpei ¢gromšnoisin,
™rcÒmenon d' ¢n¦ ¥stu qeÕn ìj e„sorÒwsin.
¥lloj d' aâ edoj mn ¢l…gkioj ¢qan£toisin,
¢ll' oÜ oƒ c£rij ¢mfˆ peristšfetai ™pšessin, æj kaˆ
soˆ edoj mn ¢riprepšj, oÙdš ken ¥llwj oÙd qeÕj
teÚxeie, nÒon d' ¢pofèliÒj ™ssi. êrin£j moi
qumÕn ™nˆ st»qessi f…loisin
313
Ce mã siliþi ºi mã-mboldiþi pe mine? 215
De joc îmi arde mie, când m-apasã
Atâtea griji, în urm-atâtor patimi
ªi trude ce-am trudit? Eu stau alãturi
De voi în adunare-aci, dar dorul
Ce-n mine port mã cere-acum acasã, 220
ªi rog de-aceea craiul ºi poporul.”
Dar Evrialos se rãsti la dânsul:
„Ba nici nu pari, strãine, tu, un meºter
La felurite jocuri ce se joacã
De oameni dupã datinã strãveche, 225
Te-asemeni cu un om din rândul celor
Ce umblã prin corabie în capul
Vâslaºilor neguþãtori pe mare,
Un om ce þine seama la-ncãrcatul
Corãbiei, un pãzitor de mãrfuri 230
ªi bunuri ºterpelite de la alþii.
N-ai mutrã tu de luptãtor la jocuri.”
Horþiº privind la el, grãi Ulise:
„Nu ºade bine ce spui tu. Se cheamã
Cã eºti nechibzuit. Dar vezi cã zeii 235
Nu-i dãruie pe toþi cu-aceleaºi daruri
La vorbã, la fãpturã ºi la minte.
La-nfãþiºare unu-i mai becisnic,
Dar e împodobit cu darul vorbei,
ªi toþi privesc la dânsul cu plãcere 240
Când el nestingherit le cuvânteazã
Frumos ºi c-o smerenie plãcutã.
În adunãri se bucurã de vazã
ªi ca un zeu e-ntâmpinat pe uliþi,
245
Iar altul, chiar dacã-i chipos ca zeii,
Dar n-are haz ºi nadã la vorbire.
Aºa ºi tu, eºti falnic la privire,
ªi nici un zeu n-ar fi putut trupeºte
Mai mândru sã te-nchipuie pe tine,
Dar ce folos cã n-ai temei la minte. 250
M-ai supãrat vorbind cum nu se cade.
314 ODUSSEAIS. Q ODISEEA. CÂNTUL VIII
e„pën oÙ kat¦ kÒsmon: ™gë d' oÙ nÁŽj ¢šqlwn,
æj sÚ ge muqe‹ai, ¢ll' ™n prètoisin яw œmmenai, Ôfr'
¼bV te pepo…qea cers… t' ™mÍsi.
nàn d' œcomai kakÒthti kaˆ ¥lgesi: poll¦ g¦r œtlhn,
¢ndrîn te ptolšmouj ¢legein£ te kÚmata pe…rwn.
¢ll¦ kaˆ ïj, kak¦ poll¦ paqèn, peir»som' ¢šqlwn:
qumodak¾j g¦r màqoj: ™pètrunaj dš me e„pèn.”
·a, kaˆ aÙtù f£rei ¢naxaj l£be d…skon me…zona kaˆ
p£ceton, stibarèteron oÙk Ñl…gon per
o†J Fa…hkej ™d…skeon ¢ll»loisi.
tÒn ·a peristršyaj Âke stibarÁj ¢pÕ ceirÒj:
bÒmbhsen d l…qoj: kat¦ d' œpthxan potˆ ga…V
Fa…hkej dolic»retmoi, nausiklutoˆ ¥ndrej, l©oj
ØpÕ ·ipÁj: Ð d' Øpšrptato s»mata p£ntwn,
·…mfa qšwn ¢pÕ ceirÒj: œqhke d tšrmat' 'Aq»nh
¢ndrˆ dšmaj e„ku‹a, œpoj t' œfat' œk t' ÑnÒmaze:
„ka… k' ¢laÒj toi, xe‹ne, diakr…neie tÕ sÁma ¢mfafÒwn,
™peˆ oÜ ti memigmšnon ™stˆn Ðm…lJ, ¢ll¦ polÝ
prîton. sÝ d q£rsei tÒnde g' ¥eqlon:
oÜ tij Fai»kwn tÒn g' †xetai oÙd' Øper»sei.”
ìj f£to, g»qhsen d polÚtlaj d‹oj 'OdusseÚj,
ca…rwn oÛnec' ˜ta‹ron ™nhša leàss' ™n ¢gîni.
kaˆ tÒte koufÒteron metefènee Fai»kessi:
„toàton nàn ¢f…kesqe, nšoi: t£ca d' Ûsteron ¥llon
¼sein À tossoàton яomai À œti m£sson.
tîn d' ¥llwn Ótina krad…h qumÒj te keleÚei,
deàr' ¥ge peirhq»tw, ™pe… m' ™colèsate l…hn,
315
Eu nu-s de fel nepriceput la jocuri
Cum mã defaimi, ci printre cãpetenii
Socot c-am stat de-a pururi câtã vreme
Mã bizuiam în vlaga tinereþii 255
ªi-n vârtoºia celor douã braþe.
Dar azi m-au ros nevoile ºi-amarul,
Am pãtimit doar mult, am dus rãzboaie
ªi-am rãzbãtut amarnicele valuri.
Dar ºi aºa cum sunt, bãtut de soartã, 260
Mã pun cu voi, cãci m-ai rãnit la suflet
ªi m-ai urnit cu vorba ta deºartã.”
Cum zise, chiar cu straiul pus pe dânsul,
Luã un disc mai rotofei, mai zdravãn
Ca rotocolul ce-aruncau feacii, 265
ªi-l azvârli cu brânca lui rotindu-l.
ªi piatra vâjâi. Se pitularã
Deodatã la pãmânt buimaci cu toþii
De repejunea pietrei. Bolovanul
Zburând uºor din mâna lui ajunse 270
Departe peste þinta tuturora.
Un semn acolo-i însemna Minerva
Întruchipatã ca un om ºi zise:
„Þi-ar dibui ºi-un orb, strãine, semnul
275
De mine pus, cãci el se osebeºte
De toate celelalte ºi e-ntâiul,
Cu mult nainte. Fii dar tu pe pace
Mãcar în acest joc. Nu poate nimeni
Într-asta sã te-ajungã ori sã batã.”
Cum auzi, se-nviorã Ulise, 280
Se bucurã cã vede-n adunare
Un soþ mai bun, prietenos cu dânsul.
De-aceea ºi grãi mai cu nãdejde
Feacilor: „Ajungeþi-m-acuma,
285
Flãcãilor. Eu pot sã bat îndatã
Din nou cu piatra, s-o reped pe-atâta
Ori încã mai departe. Ba pofteascã
ªi toþi ceilalþi, oricine vrea ºi-i gata
316 ODUSSEAIS. Q ODISEEA. CÂNTUL VIII
À pÝx º p£lV À kaˆ pos…n, oÜ ti mega…rw,
p£ntwn Fai»kwn pl»n g' aÙtoà Laod£mantoj.
xe‹noj g£r moi Ód' ™st…: t…j ¨n filšonti m£coito;
¥frwn d¾ ke‹nÒj ge kaˆ oÙtidanÕj pšlei ¢n»r,
Ój tij xeinodÒkJ œrida profšrhtai ¢šqlwn
d»mJ ™n ¢llodapù: ›o d' aÙtoà p£nta koloÚei. tîn
d' ¥llwn oÜ pšr tin' ¢na…nomai oÙd' ¢qer…zw, ¢ll'
™qšlw ‡dmen kaˆ peirhq»menai ¥nthn.
p£nta g¦r oÙ kakÒj e„mi, met' ¢ndr£sin Óssoi ¥eqloi:
eâ mn tÒxon oda ™äxoon ¢mfaf£asqai: prîtÒj k'
¥ndra b£loimi юsteÚsaj ™n Ðm…lJ ¢ndrîn
dusmenšwn, e„ kaˆ m£la polloˆ ˜ta‹roi ¥gci
parasta‹en kaˆ toxazo…ato fwtîn.
ooj d» me Filokt»thj ¢peka…nuto tÒxJ
d»mJ œni Trèwn, Óte toxazo…meq' 'Acaio…:
tîn d' ¥llwn ™mš fhmi polÝ proferšsteron enai,
Óssoi nàn broto… e„sin ™pˆ cqonˆ s‹ton
œdontej. ¢ndr£si d protšroisin ™rizšmen oÙk
™qel»sw, oÜq' `HraklÁŽ oÜt' EÙrÚtJ O„caliÁŽ,
o† ·a kaˆ ¢qan£toisin ™r…zeskon perˆ tÒxwn.
tî ·a kaˆ ay' œqanen mšgaj EÜrutoj oÙd' ™pˆ gÁraj
†ket' ™nˆ meg£roisi: colws£menoj g¦r 'ApÒllwn
œktanen, oÛnek£ min prokal…zeto tox£zesqai.
dourˆ d' ¢kont…zw Óson oÙk ¥lloj tij юstù.
o‡oisin de…doika posˆn m» t…j me paršlqV
Fai»kwn: l…hn g¦r ¢eikel…wj ™dam£sqhn
kÚmasin ™n pollo‹s', ™peˆ oÙ komid¾ kat¦
nÁa Ãen ™phetanÒj: tî moi f…la gu‹a lšluntai.”
317
La orice joc cu mine sã se puie,
Cãci prea m-aþi îndârjit. Mã pot întrece 290
Cu trânta ºi la ghionturi ºi la fugã
Cu toþi feacii, nu resping pe nimeni,
Afarã doar de unul Laodamas,
Cãci el mi-e gazdã. Cine doar s-ar pune
La-ntrecere cu gazda-i? I-un zãnatic 295
ªi de nimic oricine-ar sta sã lupte
Cu cel care-l primeºte ca pe-un oaspe
Pe un pãmânt strãin. Pãcãtuieºte
În tot ce-are mai sfânt. Dar nu þiu seamã
De ceialalþi ºi nu mã dau în lãturi, 300
Ci vreau pe ei sã-i cerc în luptã dreaptã,
Cã-n harþele bãrbaþilor eu nu sunt
Cu totul slab. Sunt meºter sã port arcul
Cel lustruit ºi aº putea întâiul
Sã nemeresc ochind cu el în gloata 305
Vrãjmaºilor, oricât de mulþi tovarãºi
Mi-ar sta pe-alãturi gata sã-i sãgete.
Doar Filoctet mã întrecea cu arcul
Când noi aheii sãgetam la Troia.
Pe toþi ceilalþi ce mai trãiesc pe lume 310
Pot zice cã-i lãsam cu mult în urmã.
Doar cu vitejii de nainte vreme
Eu nu mã-ncumetam, ca bunãoarã
Cu Ercul, cu Evrit Euhalianul.
Ei se luau în arcuri ºi cu zeii, 315
Drept care ºi muri Evrit cel mare
ªi nu-l ajunse acasã bãtrâneþea,
Apollon îl ucise de mânie
Cã-l tot stârnea la întrecut cu arcul.
320
Cu lancea bat departe cât un altul
Nu poate cu sãgeata. Mã tem numai
Sã nu mã-ntreacã vrunul din picioare,
Cãci m-am spetit grozav hârºit de valuri
ªi nici n-aveam mereu în vas merinde,
De-aceea ºi genunchii îmi slãbirã.” 325
318 ODUSSEAIS. Q ODISEEA. CÂNTUL VIII
ìj œfaq', oƒ d' ¥ra p£ntej ¢k¾n ™gšnonto siwpÍ:
'Alk…nooj dš min ooj ¢meibÒmenoj prosšeipe:
„xe‹n', ™peˆ oÙk ¢c£rista meq' ¹m‹n taàt' ¢goreÚeij,
¢ll' ™qšleij ¢ret¾n s¾n fainšmen, ¼ toi Ñphde‹,
cwÒmenoj, Óti s' oátoj ¢n¾r ™n ¢gîni parast¦j ne…
kesen, æj ¨n s¾n ¢ret¾n brotÕj oÜ tij Ônoito,
Ój tij ™p…staito Îsi fresˆn ¥rtia b£zein:
¢ll' ¥ge nàn ™mšqen xun…ei œpoj, Ôfra kaˆ
¥llJ e‡pVj ¹rèwn, Óte ken so‹s' ™n meg£roisi
dainÚV par¦ sÍ t' ¢lÒcJ kaˆ so‹si tškessin,
¹metšrhj ¢retÁj memnhmšnoj, oŒa kaˆ ¹m‹n
ZeÝj ™pˆ œrga t…qhsi diamperj ™x œti patrîn.
oÙ g¦r pugm£coi e„mn ¢mÚmonej oÙd palaista…,
¢ll¦ posˆ kraipnîj qšomen kaˆ nhusˆn ¥ristoi,
a„eˆ d' ¹m‹n da…j te f…lh k…qar…j te coro… te
e†mat£ t' ™xhmoib¦ loetr£ te qerm¦ kaˆ eÙna….
¢ll' ¥ge, Fai»kwn bht£rmonej Óssoi ¥ristoi, pa…sate,
éj c' Ð xe‹noj ™n…spV oŒsi f…loisin, o‡kade
nost»saj, Ósson periginÒmeq' ¥llwn
nautil…V kaˆ possˆ kaˆ Ñrchstu‹ kaˆ ¢oidÍ.
DhmodÒkJ dš tij aya kiën fÒrmigga l…geian
o„sštw, ¼ pou ke‹tai ™n ¹metšroisi dÒmoisin.” ìj
œfat' 'Alk…nooj qeoe…keloj, ðrto d kÁrux
o‡swn fÒrmigga glafur¾n dÒmou ™k basilÁoj.
a„sumnÁtai d kritoˆ ™nnša p£ntej ¢nšstan,
d»mioi, o‰ kat' ¢gîna ™å pr»sseskon ›kasta,
le…hnan d corÒn, kalÕn d' eÜrunan ¢gîna. kÁrux d'
™ggÚqen Ãlqe fšrwn fÒrmigga l…geian
319
Aºa el le vorbi. Ceilalþi cu toþii
Tãcurã molcom. Numai craiul zise:
„Strãine, tare ne-ai plãcut cu vorba.
Tu vrei s-araþi a ta destoinicie,
Fiind jignit de-aceasta-n faþa lumii. 330
Cu tine însã nu se poate prinde
În vrednicie nici un om cuminte;
Ascult-acum sã-þi spun ºi eu din parte-mi,
Ca tu când vei petrece odat-acasã
La masa ta cu fiii, cu nevasta, 335
Aminte sã-þi aduci, sã spui ºi altor
Viteji pe-acolo, care ni-i puterea
ªi ce ni-i dat de Dumnezeu sã facem
Mereu din moºi-strãmoºi. Nu stãm în frunte
La greul joc al ghiontului ºi-al trântei, 340
Dar suntem alergaci ºi la corãbii
Neîntrecuþi. Ne plac întotdeauna
Benchetuirea, cântecul ºi hora
ªi schimb de haine, calde bãi ºi patul.
Voi jucãuºi feaci, mândria horei, 345
Jucaþi ca sã vã vad-acum strãinul
ªi-ntors acasã, la ai lui sã spuie
Cã batem noi aºa de mult pe alþii
La cântece, la joc ºi-n alergare
Ca ºi la cârmuitul de corãbii. 350
S-aducã iute cineva lãuta
Lui Demodoc de-acasã de la mine.”
Aºa demândã Alcinou slãvitul,
ªi crainicul porneºte ca s-aducã
Lãuta covãþitã de la curte. 355
Se scoalã ºi cei nouã-aleºi de obºte.
Judecãtori ce pun la cale bunã
ªi-orânduiesc bãteliºtea ºi jocul,
Fãcurã neted ºi lãrgirã locul
De horã ºi de-ntrecere-ntre dânºii. 360
ªi crainicul veni ºi-aduse lira
320 ODUSSEAIS. Q ODISEEA. CÂNTUL VIII
DhmodÒkJ: Ð d' œpeita k…' ™j mšson: ¢mfˆ d
koàroi prwqÁbai †stanto, da»monej Ñrchqmo‹o,
pšplhgon d corÕn qe‹on pos…n. aÙt¦r 'OdusseÝj
marmarug¦j qhe‹to podîn, qaÚmaze d qumù. aÙt¦r Ð
form…zwn ¢neb£lleto kalÕn ¢e…dein
¢mf' ”Areoj filÒthtoj ™ãstef£nou t' 'Afrod…thj,
æj t¦ prît' ™m…ghsan ™n `Hfa…stoio dÒmoisi
l£qrV: poll¦ d dîke, lšcoj d' Éscune kaˆ eÙn¾n
`Hfa…stoio ¥naktoj. ¥far dš oƒ ¥ggeloj Ãlqen
“Hlioj, Ó sf' ™nÒhse migazomšnouj filÒthti.
“Hfaistoj d' æj oân qumalgša màqon ¥kouse,
bÁ ·' ‡men ™j calkeîna, kak¦ fresˆ bussodomeÚwn: ™n
d' œqet' ¢kmoqštJ mšgan ¥kmona, kÒpte d desmoÝj
¢rr»ktouj ¢lÚtouj, Ôfr' œmpedon aâqi mšnoien.
aÙt¦r ™peˆ d¾ teàxe dÒlon kecolwmšnoj ”Arei, bÁ ·'
‡men ™j q£lamon, Óqi oƒ f…la dšmnia ke‹to: ¢mfˆ
d' ¥r' ˜rm‹sin cše dšsmata kÚklJ ¡p£ntV, poll¦ d kaˆ
kaqÚperqe melaqrÒfin ™xekšcunto,
ºät' ¢r£cnia lept£: t£ g' oÜ kš tij oÙd ‡doito,
oÙd qeîn mak£rwn: perˆ g¦r dolÒenta tštukto.
aÙt¦r ™peˆ d¾ p£nta dÒlon perˆ dšmnia ceàen,
321
Lui Demodoc, iar el ieºi la mijloc,
ªi-n jurul lui se-ncinserã feciorii,
A tinereþii floare, jucãuºii,
ªi începurã-a tropãi din talpã 365
ªi-a frãmânta pãmântul de la horã.
Cãta la ei Ulise cum se saltã
ªi scapãrã picioarele sub dânºii.
ªi-n sine se tot minuna privindu-i.
Iar Demodoc porni apoi sã cânte 370
Cu lira lui cântare minunatã
De dragoste-ntre Venera ºi Marte.
Cum ei întâi pe-ascuns se întâlnirã
În casa lui Vulcan ºi se iubirã.
Iar Marte-i dete daruri o mulþime 375
ªi necinsti el patul ºi-aºternutul
Beteagului Vulcan stãpânitorul.
Dar Soarele-i zãri la drãgostire
ªi-ndatã lui Vulcan îi da de ºtire.
El, cum aude vestea otrãvitã, 380
Ca meºter faur intrã-n fierãrie.
Cloceºte-un gând amar de rãzbunare,
Pe trunchi îºi pune marea nicovalã
ªi bate cu ciocanul, face lanþuri
385
Ce nu se rup ºi nu se pot desface,
Ca, tot ce prind, în veci sã nu desprindã
ªi dupã ce îºi fãureºte cursa,
Turbat pe Marte, în iatac se duce,
Pe unde-ºi are patul ºi-aºternutul.
Picioarele de pat le împresoarã 390
Jur împrejur cu legãturi le leagã
ªi altele mai prinde pe deasupra,
Aninã de tavan reþea mãruntã,
Subþire-ntocmai ca pãienjeniºul,
De nici un om n-ar fi putut zãri-o 395
ªi nici un zeu, cu-atâta isteþime
O fãurise el reþeaua toatã.
Iar dupã ce la pat ºi-ntinse mreaja,
322 ODUSSEAIS. Q ODISEEA. CÂNTUL VIII
e‡sat' ‡men ™j LÁmnon, ™ãkt…menon ptol…eqron,
oƒ gai£wn polÝ filt£th ™stˆn ¡pasšwn. 285
oÙd' ¢laÕj skopi¾n ece crus»nioj ”Arhj,
æj ‡den “Hfaiston klutotšcnhn nÒsfi kiÒnta: bÁ
d' ‡menai prÕj dîma periklutoà `Hfa…stoio,
„canÒwn filÒthtoj ™ãstef£nou Kuqere…hj.
¹ d nšon par¦ patrÕj ™risqenšoj Kron…wnoj
290 ™rcomšnh kat' ¥r' ›zeq': Ð d' e‡sw dèmatoj Éei
œn t' ¥ra oƒ fà ceirˆ œpoj t' œfat' œk t' ÑnÒmaze:
„deàro, f…lh, lšktronde, trape…omen eÙnhqšnte:
oÙ g¦r œq' “Hfaistoj metad»mioj, ¢ll£ pou ½dh
o‡cetai ™j LÁmnon met¦ S…ntiaj ¢griofènouj.” 295
ìj f£to, tÍ d' ¢spastÕn ™e…sato koimhqÁnai.
të d' ™j dšmnia b£nte katšdraqon: ¢mfˆ d desmoˆ
tecn»entej œcunto polÚfronoj `Hfa…stoio, oÙdš ti
kinÁsai melšwn Ãn oÙd' ¢nae‹rai.
kaˆ tÒte d¾ g…nwskon, Ó t' oÙkšti fukt¦ pšlonto.
300 ¢gc…molon dš sf' Ãlqe periklutÕj ¢mfigu»eij,
aâtij Øpostršyaj prˆn L»mnou ga‹an ƒkšsqai:
'Hšlioj g£r oƒ skopi¾n œcen epš te màqon.
[bÁ d' ‡menai prÕj dîma, f…lon tetihmšnoj Ãtor:]
œsth d' ™n proqÚroisi, cÒloj dš min ¥grioj Èrei:
305 smerdalšon d' ™bÒhse gšgwnš te p©si qeo‹si:
„Zeà p£ter ºd' ¥lloi m£karej qeoˆ a„n ™Òntej,
deàq', †na œrg' ¢gšlasta kaˆ oÙk ™pieikt¦
‡dhsqe, æj ™m cwlÕn ™Ònta DiÕj qug£thr
'Afrod…th a„n ¢tim£zei, filšei d' ¢dhlon ”Arha,
310 oÛnec' Ð mn kalÒj te kaˆ ¢rt…poj, aÙt¦r ™gè ge
323
Se prefãcu cã pleacã-apoi spre Lemnos,
Cetatea-ntemeiatã cu tãrie 400
ªi þara lui din toate cea mai dragã.
Dar zeul Marte nu veghea zadarnic.
Deci cum vãzu cã el se depãrtase,
Se duse-n casã la vestitul faur,
405
Nu mai putea de dragul Citereii,
De Venera cea falnic-înstematã.
Abia venise zâna de la Joe,
Puternicul ei tatã, ºi ºezuse
Pe scaun în iatac, ºi iatã Marte
Se furiºã ºi-o apucã de mânã 410
ªi începu s-o-mbie: „Vino, dragã,
Sã ne culcãm în pat ºi sã petrecem,
Cãci nu mai este soþul tãu acasã;
E dus acuma undeva la Lemnos,
La sintienii cei cu grai sãlbatic”. 415
ªi ea gãsi plãcere sã se culce.
Ei se suirã-n pat ºi se culcarã.
Dar iatã dimprejur cã se lãsarã
Reþelele cu meºteºug ascunse
Deasupra lor, de nu puteau sã miºte 420
Nici sã ridice braþul ºi piciorul.
Vãzurã dar cã nu mai pot sã scape.
Atunci se înturnã slãvitul meºter
Nainte de-a se coborî la Lemnos,
Cãci Soarele-i pândi ºi-i spuse-ndatã. 425
Adânc mâhnit la curtea lui se duse,
De ciudã capiu stete el în tindã,
Þipã vârtos, chemã pe zei ºi zise:
„Pãrinte Joe, zeilor cu toþii,
Veniþi încoace sã vedeþi cu ochii 430
Cum Venera-ºi tot bate joc de mine,
Cãci eu sunt ºchiop, se dã fãrã ruºine
În dragoste cu urgisitul Marte,
Cã e chipos ºi sprinten de picioare,
Iar eu beteag. Dar cine mi-e de vinã? 435
324 ODUSSEAIS. Q ODISEEA. CÂNTUL VIII
ºpedanÕj genÒmhn: ¢t¦r oÜ t… moi a‡tioj ¥lloj,
¢ll¦ tokÁe dÚw, të m¾ ge…nasqai Ôfellon.
¢ll' Ôyesq', †na tè ge kaqeÚdeton ™n filÒthti,
e„j ™m¦ dšmnia b£ntej: ™gë d' ÐrÒwn ¢k£chmai.
oÙ mšn sfeaj œt' œolpa m…nunq£ ge keišmen oÛtw,
kaˆ m£la per filšonte: t£c' oÙk ™qel»seton ¥mfw
eÛdein: ¢ll£ sfwe dÒloj kaˆ desmÕj ™rÚxei,
e„j Ó kš moi m£la p£nta pat¾r ¢podùsin œedna,
Óssa oƒ ™ggu£lixa kunèpidoj e†neka koÚrhj,
oÛnek£ oƒ kal¾ qug£thr, ¢t¦r oÙk ™cšqumoj.”
ìj œfaq', oƒ d' ¢gšronto qeoˆ potˆ calkobatj dî:
Ãlqe Poseid£wn gai»ocoj, Ãlq' ™rioÚnhj `Erme…
aj, Ãlqen d ¥nax ˜k£ergoj 'ApÒllwn. qhlÚterai d
qeaˆ mšnon a„dҎ o‡koi ˜k£sth.
œstan d' ™n proqÚroisi qeo…, dwtÁrej ˜£wn:
¥sbestoj d' ¥r' ™nîrto gšlwj mak£ressi qeo‹si
tšcnaj e„sorÒwsi polÚfronoj `Hfa…stoio.
ïde dš tij e‡pesken „dën ™j plhs…on ¥llon:
„oÙk ¢ret´ kak¦ œrga: kic£nei toi bradÝj çkÚn,
æj kaˆ nàn “Hfaistoj ™ën bradÝj eŒlen ”Arha,
çkÚtatÒn per ™Ònta qeîn, o‰ ”Olumpon
œcousi, cwlÕj ™èn, tšcnVsi: tÕ kaˆ moic£gri'
Ñfšllei.” ìj oƒ mn toiaàta prÕj ¢ll»louj ¢gÒreuon:
`ErmÁn d prosšeipen ¥nax DiÕj uƒÕj 'ApÒllwn:
„`Erme…a DiÕj uƒš, di£ktore, dîtor ˜£wn,
·£ ken ™n desmo‹s' ™qšloij kratero‹si piesqeˆj
325
Cei doi pãrinþi ai mei ºi nimeni altul.
Sã nu mã fi nãscut era mai bine!
Ian uite cum în patu-mi se culcarã!
În patul meu se drãgostesc miºeii!
ªi eu sã-i vãd în faþã-mi ºi sã sufãr. 440
Dar nu cred eu sã le mai deie mâna
Sã stea mãcar o clip-aºa-mpreunã,
Oricât ar fi iubirea lor de mare.
Lehamite de pat o sã le fie,
Cãci am sã-i þin tot astfel în robie 445
Sub lanþul meu pânã ce tata socru
Sã-mi napoieze pe de-a-ntregul zestrea
Ce datu-i-am pe fata-i cea sfruntatã,
Cãci ea-i frumoasã, dar e desfrânatã.”
Aºa striga, ºi zeii s-adunarã 450
În casa-i pardositã cu aramã.
Veni Neptun ce-mpresurã pãmântul,
Veni ºi Hermes, darnic în foloase,
Veni ºi-Apollon lung-sãgetãtorul.
Zeiþele, mai gingaºe din fire, 455
Rãmaserã pe-acasã de ruºine.
La uºa lui Vulcan stãturã zeii
Cei dãtãtori de bunuri ºi-ncepurã
Sã râdã-n hohot lung privind la cursa
Ce le urzise faurul cuminte. 460
ªi-aºa ziceau de-aproape laolaltã:
„La capãt bun nu duce mârºãvia.
Cum cel greoi ajunge pe cel iute!
Aºa Vulcan, cu toatã-ncetineala-i,
Mãcar cã-i ºchiop, dar el cu meºteºugul 465
Îl mrejui pe zeul cel mai sprinten
Din tot Olimpul ºi plãteºte Marte
De-acum a preacurviei ºugubinã.”
Aºa ei laolaltã-au cuvântat. Iar fiul
Lui Joe, Apollon, întreba pe Hermes: 470
„Tu, olãcare, darnice de bunuri,
N-ai vrea aºa, încãtuºat în lanþuri,
326 ODUSSEAIS. Q ODISEEA. CÂNTUL VIII
eÛdein ™n lšktroisi par¦ crusÍ 'Afrod…tV;” tÕn
d' ºme…bet' œpeita di£ktoroj 'ArgeŽfÒnthj:
„aŠ g¦r toàto gšnoito, ¥nax ˜kathbÒl' ”Apollon.
desmoˆ mn trˆj tÒssoi ¢pe…ronej ¢mfˆj œcoien,
Øme‹j d' e„sorÒJte qeoˆ p©sa… te qšainai,
aÙt¦r ™gën eÛdoimi par¦ crusÍ 'Afrod…tV.”
ìj œfat', ™n d gšlwj ðrt' ¢qan£toisi qeo‹sin.
oÙd Poseid£wna gšlwj œce, l…sseto d' a„eˆ
“Hfaiston klutoergÒn, Ópwj lÚseien ”Arha:
ka… min fwn»saj œpea pterÒenta proshÚda:
„làson: ™gë dš toi aÙtÕn Øp…scomai, æj sÝ keleÚeij,
te…sein a‡sima p£nta met' ¢qan£toisi qeo‹si:”
tÕn d' aâte prosšeipe periklutÕj ¢mfigu»eij:
„m» me, Pose…daon gai»oce, taàta kšleue:
deila… toi deilîn ge kaˆ ™ggÚai ™ggu£asqai. pîj ¨n ™gè
se dšoimi met' ¢qan£toisi qeo‹sin, e‡ ken ”Arhj o‡coito
cršoj kaˆ desmÕn ¢lÚxaj;” tÕn d' aâte prosšeipe
Poseid£wn ™nos…cqwn:
„“Hfaist', e‡ per g£r ken ”Arhj cre‹oj ØpalÚxaj
o‡chtai feÚgwn, aÙtÒj toi ™gë t£de te…sw.”
tÕn d' ºme…bet' œpeita periklutÕj ¢mfigu»eij:
„oÙk œst' oÙd œoike teÕn œpoj ¢rn»sasqai.”
ìj e„pën desmÕn ¢n…ei mšnoj `Hfa…stoio.
të d' ™peˆ ™k desmo‹o lÚqen, krateroà per ™Òntoj,
aÙt…k' ¢naxante Ð mn QrÇkhnde beb»kei,
d' ¥ra KÚpron †kane filommeid¾j 'Afrod…th, ™j
P£fon, œnqa tš oƒ tšmenoj bwmÒj te qu»eij.
œnqa dš min C£ritej loàsan kaˆ cr‹san ™la…J,
327
Sã dormi în pat cu Venera de aur?”
ªi Hermes lui Apollon îi rãspunse:
„Dã, Doamne, aºa sã fie ºi cu mine 475
Sã mã cuprindã mult mai dese lanþuri,
De trei ori ºi de patru ori pe-atâtea,
Chiar zeii ºi zeiþele sã-mi vie
Cu toþii martori, numai dat sã-mi fie
Sã dorm în pat cu zâna frumuseþii!” 480
Aºa grãi, ºi-au râs cu poftã zeii.
Nu însã ºi Neptun, stãpânul mãrii,
Ci de Vulcan, de preaslãvitul meºter,
Pe Marte se ruga sã-l despresoare
ªi-aºa rosti cuvinte-naripate: 485
„Dã-i drumul, cã eu stau chezaº din parte-mi,
Cã tot ce-i drept îþi va plãti el însuºi
În faþa noastrã, dupã cum þi-e voia”.
Dar nu se învoia vestitul meºter:
„Neptun, nu cere asta de la mine, 490
E rãu sã stai chezaº unor nemernici,
Dar cum pot eu sã te silesc pe tine,
De-mi scapã din capcana asta Marte
ªi nu vrea sã-mi plãteascã datoria?”
Neptun cutremur-de-pãmânt îi zise: 495
„Chiar dacã Marte nu va vrea sã-þi deie
Tot ce-i dator ºi va fugi de tine,
Atunci avea-vei plata de la mine”.
Vulcan rãspunse: „Nu pot, nici se cade,
Ca unchi al meu, sã te dezic pe tine”. 500
Aºa vorbi ºi desfãcu el lanþul.
Cum au scãpat de-a lanþului tãrie,
Deodatã amândoi se repezirã,
În Tracia se duse zeul Marte,
Iar Venera cea galeºã la Chipros, 505
În Pafos, unde-i fumegã altarul.
ªi Graþiile-acolo o-mbãiarã
328 ODUSSEAIS. Q ODISEEA. CÂNTUL VIII
¢mbrÒtJ, oŒa qeoÝj ™pen»noqen a„n ™Òntaj,
¢mfˆ d e†mata ›ssan ™p»rata, qaàma „dšsqai. taàt'
¥r' ¢oidÕj ¥eide periklutÒj: aÙt¦r 'OdusseÝj
tšrpet' ™nˆ fresˆn Îsin ¢koÚwn ºd kaˆ ¥lloi
Fa…hkej dolic»retmoi, nausiklutoˆ ¥ndrej.
'Alk…nooj d' “Alion kaˆ Laod£manta kšleuse moun¦x
Ñrc»sasqai, ™pe… sfisin oÜ tij œrizen. oƒ d'
™peˆ oân sfa‹ran kal¾n met¦ cersˆn ›lonto,
porfuršhn, t»n sfin PÒluboj po…hse dafrwn, t¾n
›teroj ·…ptaske potˆ nšfea skiÒenta
„dnwqeˆj Ñp…sw: Ð d' ¢pÕ cqonÕj ØyÒs' ¢erqeˆj
·hŽd…wj meqšleske, p£roj posˆn oâdaj ƒkšsqai.
aÙt¦r ™peˆ d¾ sfa…rV ¢n' „qÝn peir»santo,
Ñrce…sqhn d¾ œpeita potˆ cqonˆ poulubote…rV
tarfš' ¢meibomšnw: koàroi d' ™pel»keon ¥lloi
˜staÒtej kat' ¢gîna, polÝj d' ØpÕ kÒmpoj Ñrèrei.
d¾ tÒt' ¥r' 'Alk…noon prosefènee d‹oj 'OdusseÚj:
„'Alk…noe kre‹on, p£ntwn ¢ride…kete laîn,
ºmn ¢pe…lhsaj bht£rmonaj enai ¢r…stouj,
ºd' ¥r' ˜to‹ma tštukto: sšbaj m' œcei e„sorÒwnta.”
ìj f£to, g»qhsen d' ƒerÕn mšnoj 'AlkinÒoio,
aya d Fai»kessi filhrštmoisi methÚda:
„kšklute, Fai»kwn ¹g»torej ºd mšdontej:
xe‹noj m£la moi dokšei pepnumšnoj enai.
¢ll' ¥ge oƒ dîmen xein»Žon, æj ™pieikšj.
dèdeka g¦r kat¦ dÁmon ¢riprepšej basilÁej ¢rcoˆ
kra…nousi, treiskaidškatoj d' ™gë aÙtÒj: tîn
oƒ ›kastoj f©roj ™ãplunj ºd citîna
329
ªi-o unserã cu strãlucite miruri,
Cu care zeii se-nfrumuseþeazã,
ªi-n straie desfãtate o-mbrãcarã, 510
Mândreþe la privit ca o minune.
Aºa cânta cu lira-i cântãreþul
ªi bucuros îl asculta Ulise
Cu toþi ceilalþi vâslaºi vestiþi pe lume.
Iar Alcinou sili pe Laodamas 515
Cu Halios la joc sã iasã singuri.
Luarã ei o minge porfirie
Frumos de meºterul Polib lucratã
ªi unul o zvârlea pânã la nouri
Plecându-se napoi. Cellalt pe urmã, 520
Sãrind, o tot prindea uºor din zboru-i
Nainte de cãderea ei pe þãrnã.
Iar dupã ce cu mingea se-ntrecurã
Stând faþã-n faþã, dânºii începurã
Sã dãnþuie pe roditoarea glie 525
ªi locul înde ei ºi-l tot schimbarã.
Ceilalþi feciori care stãteau la horã
Strigau ºi tropoteau de bucurie
ªi rãsuna din gloatã vuiet mare.
Lui Alcinou grãi atunci Ulise: 530
„Te-ai lãudat, fruntaºule-ntre oameni,
Cã jucãtorii þi-s prea buni ºi iatã,
S-adeveri. Uimit mã uit la dânºii.”
Iar Alcinou se-nveseli de asta,
ªi de cuvânt feacilor le zise: 535
„Fruntaºi ºi sfetnici, daþi-mi ascultare,
Strãinul mie prea cuminte-mi pare,
Deci hai sã-i facem dar de ospeþie
Cum ni se cade. Voi sunteþi cu toþii
Douãsprezece-a obºtii cãpetenii. 540
Cu mine treisprezece. Fiecare
Aduceþi-i câte-o manta curatã
330 ODUSSEAIS. Q ODISEEA. CÂNTUL VIII
kaˆ cruso‹o t£lanton ™ne…kate tim»entoj.
aya d p£nta fšrwmen ¢ollša, Ôfr' ™nˆ cersˆ
xe‹noj œcwn ™pˆ dÒrpon ‡V ca…rwn ™nˆ qumù.
EÙrÚaloj dš ˜ aÙtÕn ¢ress£sqw ™pšessi
kaˆ dèrJ, ™peˆ oÜ ti œpoj kat¦ mo‹ran œeipen.”
ìj œfaq', oƒ d' ¥ra p£ntej ™pÇneon ºd' ™kšleuon,
dîra d' ¥r' o„sšmenai prÒesan k»ruka ›kastoj.
tÕn d' aât' EÙrÚaloj ¢pame…beto fènhsšn te:
„'Alk…noe kre‹on, p£ntwn ¢ride…kete laîn,
toig¦r ™gë tÕn xe‹non ¢ršssomai, æj sÝ keleÚeij.
dèsw oƒ tÒd' ¥or pagc£lkeon, ú œpi kèph
¢rguršh, koleÕn d neopr…stou ™lšfantoj
¢mfided…nhtai: polšoj dš oƒ ¥xion œstai.” ìj
e„pën ™n cersˆ t…qei x…foj ¢rgurÒhlon,
ka… min fwn»saj œpea pterÒenta proshÚda:
„ca‹re, p£ter ð xe‹ne: œpoj d' e‡ per ti bšbaktai
deinÒn, ¥far tÕ fšroien ¢narp£xasai ¥ellai.
soˆ d qeoˆ ¥locÒn t' „dšein kaˆ patr…d' ƒkšsqai
do‹en, ™peˆ d¾ dhq¦ f…lwn ¥po p»mata p£sceij.”
tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj:
„kaˆ sÚ, f…loj, m£la ca‹re, qeoˆ dš toi Ôlbia do‹en:
mhdš t… toi x…feÒj ge poq¾ metÒpisqe gšnoito
toÚtou, Ö d» moi dîkaj ¢ress£menoj ™pšessin.”
·a, kaˆ ¢mf' êmoisi qšto x…foj ¢rgurÒhlon.
dÚsetÒ t' ºšlioj, kaˆ tù klut¦ dîra parÁen. kaˆ t£
g' ™j 'AlkinÒoio fšron k»rukej ¢gauo…:
dex£menoi d' ¥ra pa‹dej ¢mÚmonoj 'AlkinÒoio
331
ªi-o-mbrãcãminte ºi-un talant de aur.
Sã-i dãm mai iute laolaltã toate,
Ca el la masã, avându-le-ndemânã, 545
Sã plece cu mai multã bucurie.
Iar Evrial c-un dar ºi-o vorbã bunã
Sã vie ºi cu dânsul sã se-mpace,
Cã nu-i vorbi aºa cum se cuvine.”
Se învoirã toþi ºi poruncirã, 550
Trimiserã pe crainici dupã daruri.
La rându-i Evrial luã cuvântul:
„Crai Alcinou, fruntaºule-ntre oameni,
Supus poruncii tale, cu strãinul
Eu am sã mã-mbunez. I-oi da din parte-mi 555
Chiar sabia ce-o vezi aici, cu limba
Întreagã din aramã, cu plãsele
De-argint, cu teac-abia fildeºuitã,
ªi sabia-i va fi nepreþuitã.”
Grãi ºi-i dete sabia þintatã 560
Cu þinte de argint ºi totodatã
Aºa-i urã: „Noroc, strãine taicã!
De s-a rostit vreun cuvânt mai aspru,
Îndatã sã-l ia vântul ºi sã-l ducã!
ªi facã zeii ca sã-þi vezi nevasta 565
ªi-n þara ta s-ajungi, fiindcã suferi
Nenorociri departe de prieteni.”
„Iubitul meu, rãspunse-atunci Ulise,
Fii sãnãtos, noroc sã-þi deie zeii
570
ªi nu cumva sã te cãieºti pe urmã
De darul ce mi-ai dat ºi de-mpãcare”.
Aºa vorbi ºi sabia o-ncinse.
Când soarele-asfinþi, avea Ulise
ªi celelalte daruri lãudate,
Pristavii le-aduseserã la curte 575
ªi-acolo le primirã-apoi feciorii
Lui Alcinou ºi-n salã le-aºezarã
Pe lângã jeþul mamei preacinstite.
Mãritul Alcinou stãtu în frunte;
332 ODUSSEAIS. Q ODISEEA. CÂNTUL VIII
mhtrˆ par' a„do…V œqesan perikallša dîra.
to‹sin d' ¹gemÒneu' ƒerÕn mšnoj 'AlkinÒoio,
™lqÒntej d kaq‹zon ™n Øyhlo‹si qrÒnoisi.
d» ·a tÒt' 'Ar»thn prosšfh mšnoj 'AlkinÒoio: „deàro,
gÚnai, fšre chlÕn ¢riprepš', ¼ tij ¢r…sth:
™n d' aÙt¾ qj f©roj ™ãplunj ºd citîna.
¢mfˆ dš oƒ purˆ calkÕn „»nate, qšrmete d' Ûdwr,
Ôfra loess£menÒj te „dèn t' ™å ke…mena p£nta
dîra, t£ oƒ Fa…hkej ¢mÚmonej ™nq£d' œneikan,
dait… te tšrphtai kaˆ ¢oidÁj Ûmnon ¢koÚwn.
ka… oƒ ™gë tÒd' ¥leison ™mÕn perikallj Ñp£ssw,
crÚseon, Ôfr' ™mšqen memnhmšnoj ½mata
p£nta spšndV ™nˆ meg£rJ Di… t' ¥llois…n te
qeo‹sin.” ìj œfat', 'Ar»th d met¦ dmJÍsin œeipen
¢mfˆ purˆ stÁsai tr…poda mšgan Ótti t£cista.
aƒ d loetrocÒon tr…pod' †stasan ™n purˆ khlšJ, ™n
d' ¥r' Ûdwr œceon, ØpÕ d xÚla da‹on ˜loàsai.
g£strhn mn tr…podoj pàr ¥mfepe, qšrmeto d'
Ûdwr: tÒfra d' ¥r' 'Ar»th xe…nJ perikallša chlÕn
™xšferen qal£moio, t…qei d' ™nˆ k£llima dîra,
™sqÁta crusÒn te, t£ oƒ Fa…hkej œdwkan: ™n
d' aÙt¾ f©roj qÁken kalÒn te citîna ka… min
fwn»sas' œpea pterÒenta proshÚda:
„aÙtÕj nàn ‡de pîma, qoîj d' ™pˆ desmÕn ‡hlon,
m» t…j toi kaq' ÐdÕn dhl»setai, ÐppÒt' ¨n aâte
eÛdVsqa glukÝn Ûpnon ™ën ™n nh mela…nV.”
aÙt¦r ™peˆ tÒ g' ¥kouse polÚtlaj d‹oj 'OdusseÚj,
aÙt…k' ™p»rtue pîma, qoîj d' ™pˆ desmÕn ‡hle
333
Ceilalþi venind ºedeau în jeþuri nalte. 580
Iar Alcinou îi zise-atunci crãiesei:
„Femeie, adu-ncoace, tu, o ladã
Mai dalbã decât toate ºi mai bunã,
Aºterne-ntr-însa o manta ºi-o hainã
ªi puneþi apã la-ncãlzit în cadã 585
Ca el, fiind scãldat, când o sã vadã
Cum stau podoabã în lad-atâtea daruri
Aduse de feacii cei de frunte,
Sã fie vesel petrecând la masã
ªi auzind sãrbãtorescul cântec. 590
Iar eu îi dãruiesc aceastã cupã
Din aur, de minune mãiestritã,
Ca el de mine sã-ºi aducã aminte
Mereu, când zeilor plecat la rugã,
Prinoase va-nchina pe-altarul casei.” 595
Aºa vorbi, ºi-Areta-a spus la roabe
Pe foc s-aºeze cât mai iute baia,
ªi ele pus-au un cazan pe vatrã,
Turnarã apã-n el ºi grãmãdirã
ªi-aprinserã despicãturi sub dânsul 600
ªi flãcãrile-mpresurarã vasul
ªi începu sã fiarbã lãutoarea.
Într-asta scoase-Areta din cãmarã
O ladã care-a fost mândreþe rarã
ªi-ntr-însa puse dalbele odoare, 605
Veºmintele ºi aurãria toatã
Ce-i daserã feacii, ºi mai puse
Frumosul strai cu mantia, ºi astfel
Povãþuia în urmã pe Ulise:
„Vezi singur de capac, deodatã-nnoadã-l, 610
Sã nu te prade cineva pe cale
Când tu, cãlãtorind pe vasul negru,
Dormi-vei cufundat în somnul dulce”.
Cum auzi Ulise mult-pãþitul,
Capacul potrivi ºi-odatã strânse 615
C-un nod sucit aºa cum învãþase
334 ODUSSEAIS. Q ODISEEA. CÂNTUL VIII
poik…lon, Ón potš min dšdae fresˆ pÒtnia K…rkh.
aÙtÒdion d' ¥ra min tam…h loÚsasqai ¢nègei
œj ·' ¢s£minqon b£nq': Ð d' ¥r' ¢spas…wj ‡de qumù
qerm¦ loštr', ™peˆ oÜ ti komizÒmenÒj ge q£mizen,
™peˆ d¾ l…pe dîma Kaluyoàj ºãkÒmoio:
tÒfra dš oƒ komid» ge qeù ìj œmpedoj Ãen.
tÕn d' ™peˆ oân dmJaˆ loàsan kaˆ cr‹san ™la…J,
¢mfˆ dš min cla‹nan kal¾n b£lon ºd citîna, œk ·'
¢sam…nqou b¦j ¥ndraj mšta o„nopotÁraj ½Že:
Nausik£a d qeîn ¥po k£lloj œcousa stÁ ·a par¦
staqmÕn tšgeoj pÚka poihto‹o, qaÚmazen d'
'OdusÁa ™n Ñfqalmo‹sin Ðrîsa
ka… min fwn»sas' œpea pterÒenta proshÚda:
„ca‹re, xe‹n', †na ka… pot' ™ën ™n patr…di
ga…V mn»sV ™me‹', Óti moi prètV zw£gri' Ñfšlleij.”
t¾n d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj:
„Nausik£a, qÚgater megal»toroj 'AlkinÒoio,
oÛtw nàn ZeÝj qe…h, ™r…gdoupoj pÒsij “Hrhj,
o‡kadš t' ™lqšmenai kaˆ nÒstimon Ãmar „dšsqai:
tî kšn toi kaˆ ke‹qi qeù ìj eÙcetoómhn
a„eˆ ½mata p£nta: sÝ g£r m' ™bièsao, koÚrh.”
·a, kaˆ ™j qrÒnon Œze par' 'Alk…noon basilÁa.
oƒ d' ½dh mo…raj t' œnemon kerÒwntÒ te onon. kÁrux d'
™ggÚqen Ãlqen ¥gwn ™r…hron ¢oidÒn,
DhmÒdokon, lao‹si tetimšnon: eŒse d' ¥r' aÙtÕn
mšssJ daitumÒnwn, prÕj k…ona makrÕn ™re…saj.
d¾ tÒte k»ruka prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj,
nètou ¢poprotamèn, ™pˆ d ple‹on ™lšleipto,
335
Nainte de la priceputa Circe.
Pe loc atunci veni ºi chelãriþa
ªi-l îmbie în cadã sã se scalde,
Iar el gândi cu drag la baia caldã, 620
Cãci rareori se îngriji de sine
De când lãsase casa lui Calipso,
La care fu-ngrijit dumnezeieºte.
Iar roabele-l spãlarã,-l oleirã,
ªi-l îmbrãcarã cu manta ºi hainã. 625
Ieºind din baie, el porni pe urmã
Sã meargã printre bãutori la masã.
Dar la uºciorul sãlii mãestrite,
Oprindu-se, frumoasa Nausicaa
Se minuna cu ochii la Ulise 630
ªi-aºa pe dânsu-l agrãi: „Strãine,
Fii sãnãtos! ªi când te-i duce-n þarã,
Sã nu mã uiþi, cã-ntâi ºi-ntâi tu mie
Îmi datoreºti rãsplata pentru viaþã.”
Viteazul îi rãspunse: „Nausicaa, 635
Odraslã a lui Alcinou mãritul,
Dea Dumnezeu s-ajung odat-acasã,
Sã vãd ºi ziua-aceea mult doritã,
C-atunci ºi-acolo pururea la tine
M-oi închina ca la dumnezeire, 640
Cãci tu de moarte m-ai scãpat, copilo”.
Aºa vorbi ºi s-aºezã aproape
De craiul Alcinou. Se împãrþirã
Bucatele, se pregãti ºi vinul.
Venind apoi ºi crainicul aduse 645
Pe mult iubitul cântãreþ al curþii,
Pe Demodoc cinstitul tuturora.
În mijlocul mesenilor, proptindu-l
De stâlpu-nalt, îl ajutã sã ºadã.
Ulise-atunci tãie o halcã grasã 650
Din spatele de porc – dar mai rãmase
336 ODUSSEAIS. Q ODISEEA. CÂNTUL VIII
¢rgiÒdontoj ØÒj, qaler¾ d' Ãn ¢mfˆj ¢loif»:
„kÁrux, tÁ d», toàto pÒre kršaj, Ôfra f£gVsi,
DhmodÒkJ, ka… min prosptÚxomai, ¢cnÚmenÒj per:
p©si g¦r ¢nqrèpoisin ™picqon…oisin ¢oidoˆ
timÁj œmmoro… e„si kaˆ a„doàj, oÛnek' ¥ra sfšaj
o‡maj Moàs' ™d…daxe, f…lhse d fàlon ¢oidîn.”
ìj ¥r' œfh, kÁrux d fšrwn ™n cersˆn œqhken
¼rJ DhmodÒkJ: Ð d' ™dšxato, ca‹re d qumù.
oƒ d' ™p' Ñne…aq' ˜to‹ma proke…mena ce‹raj ‡allon.
aÙt¦r ™peˆ pÒsioj kaˆ ™dhtÚoj ™x œron ›nto,
d¾ tÒte DhmÒdokon prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj:
„DhmÒdok', œxoca d» se brotîn a„n…zom' ¡p£ntwn:
À sš ge Moàs' ™d…daxe, DiÕj p£Žj, À sš g' 'ApÒllwn:
l…hn g¦r kat¦ kÒsmon 'Acaiîn oton ¢e…deij,
Óss' ›rxan t' œpaqÒn te kaˆ Óss' ™mÒghsan 'Acaio…,
éj tš pou À aÙtÕj pareën À ¥llou ¢koÚsaj. ¢ll' ¥ge
d¾ met£bhqi kaˆ †ppou kÒsmon ¥eison douratšou,
tÕn 'EpeiÕj ™po…hsen sÝn 'Aq»nV,
Ón pot' ™j ¢krÒpolin dÒlon ½gage d‹oj 'OdusseÝj
¢ndrîn ™mpl»saj, o‰ ”Ilion ™xal£paxan.
a‡ ken d» moi taàta kat¦ mo‹ran katalšxVj,
aÙt…ka kaˆ p©sin muq»somai ¢nqrèpoisin,
æj ¥ra toi prÒfrwn qeÕj êpase qšspin ¢oid»n.”
ìj f£q', Ð d' Ðrmhqeˆj qeoà ½rceto, fa‹ne d' ¢oid»n,
œnqen ˜lèn, æj oƒ mn ™ãssšlmwn ™pˆ nhîn
b£ntej ¢pšpleion, pàr ™n klis…Vsi balÒntej,
'Arge‹oi, toˆ d' ½dh ¢gaklutÕn ¢mf' 'OdusÁa
e†at' ™nˆ Trèwn ¢gorÍ kekalummšnoi †ppJ:
337
Mai mult pãstrat – ºi crainicului zise:
„Dã carnea asta pentru ospãtare
Lui Demodoc. Vreau sã-l cinstesc din parte-mi,
Cu tot necazul meu, cã doar tot omul 655
Se-nchinã cântãreþilor cinstindu-i,
Cãci muza i-a-nvãþat pe ei sã cânte
Tot felul de cântãri, iubiþi fiindu-i.”
ªi crainicul luã ºi-ntinse carnea
În mânile lui Demodoc, iar dânsul 660
Se bucurã primind-o. ªi-ncepurã
La masã toþi cu mânile sã umble,
Iar când de-ajuns mâncarã ºi bãurã,
Lui Demodoc aºa-i vorbi Ulise:
„O, Demodoc, pe tine eu te laud 665
Mai mult decât pe-oricare om din lume.
Sau muza te-a-nvãþat sau chiar Apollon,
Cãci prea zici bine tot ce fãptuirã
ªi pãtimirã ºi trudirã-aheii,
De parc-aieve-ai fost ºi tu de faþã 670
Ori altul þi le-a spus din auzite.
Dar treci acum la alta ºi ne cântã
Ce-a fost cu calul cel de lemn, pe care
Epeos îl clãdi cu ajutorul
Minervei ºi Ulise în cetate 675
Drept cursã-l duse-apoi, ticsindu-l
Cu oameni care pustiirã Troia.
De-i povesti aºa frumos ºi asta,
Mãrturisi-voi tuturor în lume
Cã-n adevãr dumnezeiesc þi-i darul.” 680
Aºa grãi. ªi el, stârnit de muzã,
Porni sã cânte ºi-ncepu povestea
De unde-aheii, lagãrul arzându-ºi,
S-au prefãcut cã pleacã pe corãbii,
Pe când ceilalþi în jurul lui Ulise 685
S-aflau în Troia-nconjuraþi, în calul
338 ODUSSEAIS. Q ODISEEA. CÂNTUL VIII
aÙtoˆ g£r min Trîej ™j ¢krÒpolin ™rÚsanto.
ìj Ð mn ˜st»kei, toˆ d' ¥krita pÒll' ¢gÒreuon ¼menoi
¢mf' aÙtÒn: tr…ca dš sfisin ¼ndane boul», º
diatmÁxai ko‹lon dÒru nhlšŽ calkù,
kat¦ petr£wn balšein ™rÚsantaj ™p' ¥krhj,
™£an mšg' ¥galma qeîn qelkt»rion enai,
tÍ per d¾ kaˆ œpeita teleut»sesqai œmellen:
asa g¦r Ãn ¢polšsqai, ™p¾n pÒlij ¢mfikalÚyV
dour£teon mšgan †ppon, Óq' e†ato p£ntej
¥ristoi 'Arge‹oi Trèessi fÒnon kaˆ kÁra fšrontej.
½eiden d' æj ¥stu dišpraqon uŒej 'Acaiîn
ƒppÒqen ™kcÚmenoi, ko‹lon lÒcon ™kprolipÒntej.
¥llon d' ¥llV ¥eide pÒlin keraŽzšmen a„p»n, aÙt¦r
'OdussÁa protˆ dèmata DhŽfÒboio
b»menai, ºät' ”Arha, sÝn ¢ntiqšJ Menel£J.
ke‹qi d¾ a„nÒtaton pÒlemon f£to tolm»santa
nikÁsai kaˆ œpeita di¦ meg£qumon 'Aq»nhn.
taàt' ¥r' ¢oidÕj ¥eide periklutÒj: aÙt¦r 'OdusseÝj
t»keto, d£kru d' œdeuen ØpÕ blef£roisi parei£j.
æj d gun¾ kla…Vsi f…lon pÒsin ¢mfipesoàsa,
Ój te ˜Áj prÒsqen pÒlioj laîn te pšsVsin,
¥steŽ kaˆ tekšessin ¢mÚnwn nhlej Ãmar:
¹ mn tÕn qnÇskonta kaˆ ¢spa…ronta „doàsa
¢mf' aÙtù cumšnh l…ga kwkÚei: oƒ dš t' Ôpisqe
kÒptontej doÚressi met£frenon ºd kaˆ êmouj
e‡reron e„san£gousi, pÒnon t' ™cšmen kaˆ юzÚn:
tÁj d' ™leeinot£tJ ¥ceŽ fqinÚqousi pareia…:
339
De lemn ascunºi, troienii doar ei înºiºi
Trãseserã în cetãþuie calul.
În preajma lui steteau atunci duºmanii 690
Nedumeriþi, vorbindu-ºi câte toate,
Dar trei pãreri gãsirã mai cu cale:
Sã fie calul spintecat cu arma
Sau prãvãlit pe stânci de pe cetate
Ori ca un dar mãreþ lãsat sã fie 695
Spre a-mbuna pe zei. ªi tocmai asta
Din urm-a fost pãrerea cea primitã.
Fusese doar ursit sã piarã Troia
Din oara când ar fi cuprins într-însa
O namilã de lemn în care-aheii, 700
Fruntaºi de arme toþi, steteau grãmadã,
Troienilor ducând prãpãd ºi moarte.
El mai cânta pe urmã cum vitejii
Ieºind glotiº din cal ºi pãrãsindu-ºi
Pândiºul adâncat, prãdarã Troia 705
ªi care încotro lãþea pustiul.
ªi cum Ulise crunt ca zeul Marte
Se îndrepta cu mândrul Menelaos
Spre casele lui Deifob, pe unde,
Dând piept în luptã crâncenã, la urmã 710
Învinse cu povaþa ei Minerva.
Aºa cânta maestrul, iar Ulise
S-a pus pe plâns ºi lacrimi de sub gene
Pe-obraji îi picurau. Cum o femeie
715
Cu braþele s-aruncã ºi-ºi tot plânge
Bãrbatul care cade-n faþa oastei
ªi a cetãþii lui, când de pieire
κi apãrã copiii ºi oraºul;
Cum vede ea cã el murind se zbate,
S-aruncã asupra lui bocind cu vaiet, 720
Dar de la spate-o tot þintesc duºmanii
Cu lãncile ºi-o duc aºa-n robie
Sã sufere-n strãdanie ºi-obidã
ªi-i se topesc obrajii de durere
340 ODUSSEAIS. Q ODISEEA. CÂNTUL VIII
ìj 'OduseÝj ™leeinÕn Øp' ÑfrÚsi d£kruon eben.
œnq' ¥llouj mn p£ntaj ™l£nqane d£krua le…bwn,
'Alk…nooj dš min ooj ™pefr£sat' ºd' ™nÒhsen
¼menoj ¥gc' aÙtoà, barÝ d sten£contoj ¥kousen.
aya d Fai»kessi filhrštmoisi methÚda:
„kšklute, Fai»kwn ¹g»torej ºd mšdontej,
DhmÒdokoj d' ½dh sceqštw fÒrmigga l…geian:
oÙ g£r pwj p£ntessi carizÒmenoj t£d' ¢e…dei.
™x oá dorpšomšn te kaˆ êrore qe‹oj ¢oidÒj,
™k toàd' oÜ pw paÚsat' юzuro‹o gÒoio
Ð xe‹noj: m£la poÚ min ¥coj fršnaj ¢mfibšbhken.
¢ll' ¥g' Ð mn sceqštw, †n' Ðmîj terpèmeqa p£ntej,
xeinodÒkoi kaˆ xe‹noj, ™peˆ polÝ k£llion oÛtw:
e†neka g¦r xe…noio t£d' a„do…oio tštuktai,
pomp¾ kaˆ f…la dîra, t¦ oƒ d…domen filšontej.
¢ntˆ kasign»tou xe‹nÒj q' ƒkšthj te tštuktai
¢nšri, Ój t' Ñl…gon per ™piyaÚV prap…dessi.
tî nàn mhd sÝ keàqe no»masi kerdalšoisin,
Ótti kš s' e‡rwmai: f£sqai dš se k£lliÒn ™stin.
e‡p' Ônom', Ótti se ke‹qi k£leon m»thr te pat»r te,
¥lloi q' o‰ kat¦ ¥stu kaˆ o‰ perinaiet£ousin. oÙ
mn g£r tij p£mpan ¢nènumÒj ™st' ¢nqrèpwn, oÙ
kakÕj oÙd mn ™sqlÒj, ™p¾n t¦ prîta gšnhtai,
¢ll' ™pˆ p©si t…qentai, ™pe… ke tškwsi, tokÁej.
e„p dš moi ga‹£n te te¾n dÁmÒn te pÒlin te,
Ôfra se tÍ pšmywsi tituskÒmenai fresˆ nÁej.
oÙ g¦r Fai»kessi kubernhtÁrej œasin,
oÙdš ti phd£li' ™st…, t£ t' ¥llai nÁej œcousin:
341
ªi tânguire vrednicã de milã, 725
Aºa plângea de jalnic ºi Ulise.
Ci nimeni nu prepuse cã el plânge,
Doar craiul luã seama ºi-nþelese,
Cãci auzi cum el ofta din suflet,
De unde-i sta pe-alãturea, ºi zise 730
Feacilor cei iubitori de vâsle:
„Fruntaºi ºi sfetnici, daþi-mi ascultare,
Iar Demodoc din lirã sã-nceteze,
Nu place tuturor cântarea asta.
De când ºedem la masã ºi se puse 735
Dumnezeiescul cântãreþ sã cânte,
Sãrmanul oaspe-a tot gemut cu jale.
Pesemne l-o fi copleºit mâhnirea.
Sã tacã Demodoc ºi sã petrecem,
C-aºa-i cu mult mai bine, doar de dragul 740
Acestui oaspe vrednic de cinstire
Cu daruri scumpe noi am dat ospãþul
ªi-am pus la cale-a lui cãlãtorie.
Cã pentru cine nu-i netot cu totul,
745
Strãinul rugãtor e ca un frate.
De-aceea dar nici tu cu isteþime
Sã nu ne-ascunzi nimic la întrebare,
Strãine, ci mai bine-i sã-mi spui verde
Ce nume ai de la pãrinþi, de-acasã,
ªi cum te cheamã cei de prin cetate 750
ªi din împrejurimi la tine-n þarã?
Cã nici un om, de neam, ori prost, pe lume,
Nãscut odatã, nu-i lipsit de-un nume;
La naºtere-l dau tuturor pãrinþii.
Mai spune-mi þara, neamul ºi oraºul 755
Din care eºti, ca dus sã fii acolo
De-ai noºtri cu pricepere de-a dreptul.
N-avem cârmaci ºi cârme noi feacii,
Cum au la vase alþii. La ai noºtri
760
Chiar vasele ºtiu cugetul ºi gândul
342 ODUSSEAIS. Q ODISEEA. CÂNTUL VIII
¢ll' aÙtaˆ ‡sasi no»mata kaˆ fršnaj ¢ndrîn,
kaˆ p£ntwn ‡sasi pÒliaj kaˆ p…onaj ¢groÝj
¢nqrèpwn kaˆ la‹tma t£cisq' ¡lÕj ™kperÒwsin
ºšri kaˆ nefšlV kekalummšnai: oÙdš potš sfin
oÜte ti phmanqÁnai œpi dšoj oÜt' ¢polšsqai.
¢ll¦ tÒd' éj pote patrÕj ™gën e„pÒntoj ¥kousa
NausiqÒou, Öj œfaske Poseid£wn' ¢g£sasqai ¹m‹n,
oÛneka pompoˆ ¢p»monšj e„men ¡p£ntwn: fÁ pote
Fai»kwn ¢ndrîn perikallša nÁa ™k pompÁj
¢nioàsan ™n ºeroeidšŽ pÒntJ ·aisšmenai, mšga d'
Âmin Ôroj pÒlei ¢mfikalÚyein.
ìj ¢gÒreu' Ð gšrwn: t¦ dš ken qeÕj À telšseien, ½
k' ¢tšlest' e‡h, éj oƒ f…lon œpleto qumù.
¢ll' ¥ge moi tÒde e„p kaˆ ¢trekšwj kat£lexon,
ÓppV ¢pepl£gcqhj te kaˆ ¤j tinaj †keo cèraj
¢nqrèpwn, aÙtoÚj te pÒli£j t' ™å naietaoÚsaj,
ºmn Ósoi calepo… te kaˆ ¥grioi oÙd d…kaioi, o† te
filÒxeinoi ka… sfin nÒoj ™stˆ qeoud»j. e„p d' Ó
ti kla…eij kaˆ ÑdÚreai œndoqi qumù
'Arge…wn Danaîn ºd' 'Il…ou oton ¢koÚwn.
tÕn d qeoˆ mn teàxan, ™peklèsanto d' Ôleqron
¢nqrèpois', †na Ïsi kaˆ ™ssomšnoisin ¢oid».
t…j toi kaˆ phÕj ¢pšfqito 'IliÒqi prÒ, ™sqlÕj
™èn, gambrÕj À penqerÒj; o† te m£lista
k»distoi telšqousi meq' aŒm£ te kaˆ gšnoj aÙtîn.
t…j pou kaˆ ˜ta‹roj ¢n¾r kecarismšna e„dèj,
™sqlÒj; ™peˆ oÙ mšn ti kasign»toio cere…wn g…
netai, Ój ken ˜ta‹roj ™ën pepnumšna e„dÍ.”
343
Bãrbaþilor ºi unde-i o cetate
ªi þarinã mãnoasã-a oriºicãrui
ªi repede strãbat noianul mãrii,
Pe ceaþã ºi pe negurã; n-au teamã
De-o spargere de vas sau potopire. 765
Dar auzii pe tatãl meu odatã,
Pe Nausitou, vorbind despre mânia
Ce-ar fi având Neptun pe noi feacii,
Cã pe strãinii cei pribegi îi ducem
Napoi la ei nevãtãmaþi pe mare. 770
De-aceea ºi zicea el cã odatã
Corabia lucratã cea mai trainic,
La-napoierea-i din cãlãtorie
Pe ceaþã ne-o va frânge ºi oraºul
Ni-l va-ngropa pe sub un munte mare. 775
Aºa spunea bãtrânul meu, dar asta
Va fi sau nu, cum vrea stãpânul mãrii.
Ci mai rãspunde-mi tu ºi povesteºte-mi
Cu de-amãnuntul, drept, oare pe unde
Ai rãtãcit ºi-n care þar-ajuns-ai, 780
Ce oameni ai vãzut ºi ce oraºe?
ªi unde-s oameni silnici, rãi, sãlbatici,
ªi unde primitori ºi de-omenie
ªi temãtori de zei? ªi-n urmã spune-mi,
De ce tot plângi ºi-adânc oftezi în tine 785
La povestirea soartei care-avurã
Danaii la rãzboiul de la Troia?
Doar zeii vrur-aºa: ursirã moartea
Vitejilor, ca-n urma lor sã fie
Un cântec pentru cei care-or sã vie. 790
Ori ai pierdut vreo rudã pe la Troia,
Bãrbat ales, vrun ginere, vrun socru,
Cei care, dupã rudele de sânge,
Sunt mai iubiþi de noi? Ori un tovarãº
Prietenos ºi bun? Cãci un prieten, 795
Când e un om, întrece ºi pe-un frate.”
 ODUSSEIAS I
TÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj:
„'Alk…noe kre‹on, p£ntwn ¢ride…kete laîn,
toi mn tÒde kalÕn ¢koušmen ™stˆn ¢oidoà toioàd',
oŒoj Ód' ™st…, qeo‹s' ™nal…gkioj aÙd»n.
oÙ g¦r ™gè gš t… fhmi tšloj carišsteron enai À
Ót' ™ãfrosÚnh mn œcV k£ta dÁmon ¤panta,
daitumÒnej d' ¢n¦ dèmat' ¢kou£zwntai ¢oidoà
¼menoi ˜xe…hj, par¦ d pl»qwsi tr£pezai s…tou
kaˆ kreiîn, mšqu d' ™k krhtÁroj ¢fÚsswn
o„nocÒoj foršVsi kaˆ ™gce…V dep£essi:
toàtÒ t… moi k£lliston ™nˆ fresˆn e‡detai enai.
soˆ d' ™m¦ k»dea qumÕj ™petr£peto stonÒenta
e‡resq', Ôfr' œti m©llon ÑdurÒmenoj stenac…zw.
t… prîtÒn toi œpeita, t… d' Øst£tion katalšxw;
k»de' ™pe… moi poll¦ dÒsan qeoˆ OÙran…wnej.
nàn d' Ônoma prîton muq»somai, Ôfra kaˆ Øme‹j
e‡det', ™gë d' ¨n œpeita fugën Ûpo nhlej Ãmar
Øm‹n xe‹noj œw kaˆ ¢pÒproqi dèmata na…wn.
e‡m' 'OduseÝj Laerti£dhj, Öj p©si dÒloisin
¢nqrèpoisi mšlw, ka… meu klšoj oÙranÕn †kei.
naiet£w d' 'Iq£khn eÙde…elon: ™n d' Ôroj
aÙtÍ, N»riton e„nos…fullon, ¢riprepšj: ¢mfˆ d
nÁsoi pollaˆ naiet£ousi m£la scedÕn ¢ll»lVsi,
Doul…ciÒn te S£mh te kaˆ Øl»essa Z£kunqoj.
Cântul IX
Ulise iscusitul îi rãspunse:
„Crai Alcinou, fruntaºule-ntre oameni,
De bunã seamã e frumos s-asculþi
Un meºter cântãreþ precum i-acesta
Cu viers dumnezeiesc. Eu cred cã nu e 5
Nimic mai drag ºi mai plãcut în viaþã
Ca ziua când e vesel tot poporul
ªi-n salã ºed mesenii-n ºir ºi-ascultã
Pe cântãreþ, iar mesele sunt pline
De pâne ºi fripturã ºi-un paharnic 10
Aduce vin în casã scos ºi-l toarnã
Mesenilor în cupe. Mie-mi pare
Cã asta-i tot ce-i mai frumos pe lume.
Dar þie-þi place sã mã-ntrebi pe mine
ªi vrei sã ºtii necazurile-mi grele, 15
Ca tot mai mult sã gem gândind la ele.
Dar, vai, de unde sã încep ºi unde
Sã isprãvesc? Cã multe patimi zeii
Cereºti mi-au dat sã sufãr. Vã voi spune
Întâi ce nume port ca sã-l cunoaºteþi 20
ªi voi, ºi dacã scap cumva de moarte,
Prieten sã vã fiu, deºi mi-e casa
Departe de voi toþi. Eu sunt Ulise,
Laertianul de-ale cãrui fapte
ªi mãestrii vorbeºte toatã lumea 25
ªi-a cãrui slavã pân’la cer ajunse.
Eu locuiesc Itaca, limpezitul
Ostrov, pe unde-i muntele Neritul
Cu freamãt de pãduri, la-nfãþiºare
Mãreþ, ºi unde împrejur sunt multe 30
ªi apropiate insule, precum e
Zachintul pãduros, Dulichiu, Same.
346 ODUSSEAIS. I ODISEEA. CÂNTUL IX
aÙt¾ d cqamal¾ panupert£th e„n ¡lˆ ke‹tai prÕj
zÒfon, aƒ dš t' ¥neuqe prÕj ºî t' ºšliÒn te,
trhce‹', ¢ll' ¢gaq¾ kourotrÒfoj: oÜ ti ™gè ge Âj
ga…hj dÚnamai glukerèteron ¥llo „dšsqai. Ã
mšn m' aÙtÒq' œruke Kaluyè, d‹a qe£wn,
[™n spšesi glafuro‹si, lilaiomšnh pÒsin enai:] ìj d'
aÜtwj K…rkh kater»tuen ™n meg£roisin A„a…h
dolÒessa, lilaiomšnh pÒsin enai: ¢ll' ™mÕn oÜ
pote qumÕn ™nˆ st»qessin œpeiqen. æj oÙdn
glÚkion Âj patr…doj oÙd tok»wn
g…netai, e‡ per ka… tij ¢pÒproqi p…ona okon
ga…V ™n ¢llodapÍ na…ei ¢p£neuqe tok»wn.
e„ d' ¥ge toi kaˆ nÒston ™mÕn polukhdš' ™n…spw,
Ón moi ZeÝj ™fšhken ¢pÕ Tro…hqen „Ònti.
'IliÒqen me fšrwn ¥nemoj KikÒnessi pšlassen,
'Ism£rJ: œnqa d' ™gë pÒlin œpraqon, êlesa d' aÙtoÚj.
™k pÒlioj d' ¢lÒcouj kaˆ kt»mata poll¦ labÒntej
dass£meq', æj m» t…j moi ¢tembÒmenoj k…oi ‡shj.
œnq' à toi mn ™gë dierù podˆ feugšmen ¹mšaj
ºnègea, toˆ d mšga n»pioi oÙk ™p…qonto.
œnqa d pollÕn mn mšqu p…neto, poll¦ d mÁla
œsfazon par¦ q‹na kaˆ e„l…podaj ›likaj boàj. tÒfra
d' ¥r' o„cÒmenoi K…konej KikÒnessi gegèneun, o†
sfin ge…tonej Ãsan, ¤ma plšonej kaˆ ¢re…ouj,
½peiron na…ontej, ™pist£menoi mn ¢f' †ppwn
¢ndr£si m£rnasqai kaˆ Óqi cr¾ pezÕn ™Ònta.
Ãlqon œpeiq', Ósa fÚlla kaˆ ¥nqea g…netai érV,
347
Itaca-i cea mai delungatã-n mare
ªi scundã spre apus, iar celelalte
Sunt mai spre rãsãrit. Pietroasã, asprã-i 35
Itaca, dar ca bunã mamã creºte
Feciori voinici. ªi-apoi nimic mai dulce
Ca þara mea nu pot vedea pe lume.
Mã tot oprea sã stau la ea Calipso
În peºterile ei, frumoasa zânã, 40
Dorind sã-i fiu bãrbat. Ba chiar ºi Circe
Mã descânta la curtea ei din Aia
Sã stau, dorindu-mã bãrbat, vicleana.
Dar n-au putut în veci sã mã câºtige,
Cã-n lume nu-i nimic mai scump ca þara 45
ªi-ai tãi pãrinþi, chiar dacã þi-este casa
Bogatã pe pãmânt strãin departe
De-ai tãi. Dar hai sã povestesc acuma
Întoarcerea-mi cu multele-i necazuri
Ce-mi dete Joe, cum plecai din Troia. 50
Din Ilion fui dus de vânt spre þara
Ciconilor, pe la Ismar, ºi-acolo
Surpai cetatea, ucisei bãrbaþii,
Femeile luând ºi-avere multã,
Le împãrþirãm între noi, ca nimeni 55
Sã nu fie lipsit de parte dreaptã.
Dam zor atunci de-acolo sã purcedem
La fugã mai curând, dar bieþii oameni
Ai mei deloc nu m-ascultau, nebunii,
ªi-acolo lacom beau la vin, ºi turme 60
De oi ºi boi cornaci tãiau pe maluri
ªi ospãtau. În vremea asta unii
Ciconi fugari în ajutor chemarã
Pe alþi ciconi învecinaþi cu dânºii
ªi care erau mai mulþi ºi mai rãzboinici 65
ªi locuiau mai spre uscat, destoinici
La luptã de cãlãri ºi, la nevoie,
Ca pedestraºi. În zori de zi venirã
Ei gloatã câtã frunzã, câtã iarbã
348 ODUSSEAIS. I ODISEEA. CÂNTUL IX
ºšrioi: tÒte d» ·a kak¾ DiÕj asa paršsth ¹m‹n
a„nomÒroisin, †n' ¥lgea poll¦ p£qoimen.
sths£menoi d' ™m£conto m£chn par¦ nhusˆ qoÍsi,
b£llon d' ¢ll»louj calk»resin ™gce…Vsin.
Ôfra mn ºëj Ãn kaˆ ¢šxeto ƒerÕn Ãmar,
tÒfra d' ¢lexÒmenoi mšnomen plšon£j per
™Òntaj: Ãmoj d' ºšlioj meten…seto boulutÒnde,
kaˆ tÒte d¾ K…konej kl‹nan dam£santej 'AcaioÚj.
›x d' ¢f' ˜k£sthj nhÕj ™ãkn»midej ˜ta‹roi êlonq': oƒ
d' ¥lloi fÚgomen q£natÒn te mÒron te.
œnqen d protšrw plšomen ¢kac»menoi Ãtor,
¥smenoi ™k qan£toio, f…louj Ñlšsantej ˜ta…rouj.
oÙd' ¥ra moi protšrw nÁej k…on ¢mfišlissai,
pr…n tina tîn deilîn ˜t£rwn trˆj ›kaston ¢àsai, o‰
q£non ™n ped…J KikÒnwn Ûpo dVwqšntej. nhusˆ
d' ™pîrs' ¥nemon boršhn nefelhgeršta ZeÝj la…lapi
qespes…V, sÝn d nefšessi k£luye ga‹an Ðmoà kaˆ
pÒnton: Ñrèrei d' oÙranÒqen nÚx.
aƒ mn œpeit' ™fšront' ™pik£rsiai, ƒst…a dš sfin
tricq£ te kaˆ tetracq¦ dišscisen Šj ¢nšmoio. kaˆ t¦
mn ™j nÁaj k£qemen, de…santej Ôleqron, aÙt¦j
d' ™ssumšnwj proeršssamen ½peirÒnde.
œnqa dÚw nÚktaj dÚo t' ½mata sunnecj a„eˆ
ke…meq', Ðmoà kam£tJ te kaˆ ¥lgesi qumÕn œdontej. ¢ll'
Óte d¾ tr…ton Ãmar ™ãplÒkamoj tšles' 'Hèj, ƒstoÝj
sths£menoi ¢n£ q' ƒst…a leÚk' ™rÚsantej ¼meqa: t¦j
d' ¥nemÒj te kubernÁta… t' ‡qunon.
349
Dã-n primãvarã. Iatã dar cã soartã 70
Cumplitã ne-aºtepta pe noi sãrmanii,
Meniþi sã suferim atât de multe.
Se-nºiruirã ei ºi s-apucarã
De bãtãlie-aproape de corãbii,
ªi lãnci zburau de-o parte ºi de alta. 75
De dimineaþã la-nceput, cât ziua
Era în toi, þinurãm piept cu toþii
ªi ne-apãrarãm bine de vrãjmaºii
Mai numeroºi ca noi. Dar mai spre searã,
La desjugatul boilor, ciconii 80
Înfrânserã pe-ahei ºi-i fugãrirã.
În vremea ast-ai noºtri câte ºase
Tovarãºi de corabie pierirã,
Iar toþi ceilalþi scãparãm de la moarte.
De-acolo naintarãm plini de jale 85
De pierderea iubiþilor tovarãºi,
Dar mulþumiþi cã noi scãparãm teferi.
Nainte de-a pleca însã pe vase,
De trei ori am strigat pe fiecare
Din bieþii soþi care-au murit pe câmpul 90
De luptã cu ciconii. Dar pe mare
Stârni un vifor Joe-adunãtorul
De nori, de-a fost nãprasnicã furtunã
ªi-acoperi cu nori pãmânt ºi mare.
ªi vasele mergeau pieziº, furtuna 95
Le zdrenþuise pânzele. De teama
Primejdiei vintrele ºi catarge
Lãsarãm jos ºi repede mânarãm
Corãbiile spre uscat. Acolo
Noi douã nopþi ºi douã zile-ntr-una 100
Culcaþi zãcurãm, copleºiþi de trudã
ªi de mâhnire. A treia zi, când plete
De aur zorile îºi rãsfirarã,
Catarge ridicarãm, pânze albe
Destinserãm, la vâsle ne-aºezarãm, 105
Iar vântul ºi cârmacii mânau flota
350 ODUSSEAIS. I ODISEEA. CÂNTUL IX
ka… nÚ ken ¢skhq¾j ƒkÒmhn ™j patr…da ga‹an,
¢ll£ me kàma ·Òoj te perign£mptonta M£leian kaˆ
boršhj ¢pšwse, paršplagxen d Kuq»rwn.
œnqen d' ™nnÁmar ferÒmhn Ñloo‹s' ¢nšmoisi
pÒnton ™p' „cquÒenta: ¢t¦r dek£tV ™pšbhmen
ga…hj Lwtof£gwn, o† t' ¥nqinon edar œdousin.
œnqa d' ™p' ºpe…rou bÁmen kaˆ ¢fuss£meq' Ûdwr,
aya d de‹pnon ›lonto qoÍj par¦ nhusˆn ˜ta‹roi. aÙt¦r
™peˆ s…toiÒ t' ™pass£meq' ºd potÁtoj,
d¾ tÒt' ™gën ˜t£rouj prohn peÚqesqai „Òntaj,
o† tinej ¢nšrej een ™pˆ cqonˆ s‹ton œdontej,
¥ndre dÚw kr…naj, tr…taton k»ruc' ¤m' Ñp£ssaj. oƒ
d' ay' o„cÒmenoi m…gen ¢ndr£si Lwtof£goisin:
oÙd' ¥ra Lwtof£goi m»donq' ˜t£roisin Ôleqron
¹metšrois', ¢ll£ sfi dÒsan lwto‹o p£sasqai. tîn
d' Ój tij lwto‹o f£goi melihdša karpÒn,
oÙkšt' ¢pagge‹lai p£lin ½qelen oÙd nšesqai, ¢ll'
aÙtoà boÚlonto met' ¢ndr£si Lwtof£goisi lwtÕn
™reptÒmenoi menšmen nÒstou te laqšsqai.
toÝj mn ™gën ™pˆ nÁaj ¥gon kla…ontaj ¢n£gkV,
nhusˆ d' ™nˆ glafurÍsin ØpÕ zug¦ dÁsa ™rÚssaj:
aÙt¦r toÝj ¥llouj kelÒmhn ™r…hraj ˜ta…rouj
spercomšnouj nhîn ™pibainšmen çkei£wn,
m» pèj tij lwto‹o fagën nÒstoio l£qhtai.
oƒ d' ay' e‡sbainon kaˆ ™pˆ klh‹si kaq‹zon,
˜xÁj d' ˜zÒmenoi poli¾n ¤la tÚpton ™retmo‹j.
œnqen d protšrw plšomen ¢kac»menoi Ãtor.
Kuklèpwn d' ™j ga‹an Øperfi£lwn ¢qem…stwn
351
ªi sãnãtos aº fi ajuns în þarã,
Dar când coteam Malèa, mã respinse
Un val puternic rãscolit de Crivãþ,
ªi m-abãtu departe de Citera. 110
De-aici turbate vânturi mã purtarã
Pe marea cea pescoasã nouã zile
Plutind, iar într-a zecea poposirãm
În þara lotofagilor, ce-au hrana
Din flori. Suindu-ne pe þãrm acolo, 115
Luarãm apã. Iute toþi pe urmã
Se puserã-a prânzi pe la corãbii.
Iar când de-ajuns mâncarãm ºi bãurãm,
Eu mi-alesei vreo doi oºteni ºi-un crainic
ªi-i trimesei sã cerceteze cine 120
Sunt oamenii cei mâncãtori de pâne
În þar-aceea. Ei, luând cãrarea,
Curând de lotofagi s-apropiarã,
Dar lotofagii nu voirã moartea
125
Tovarãºilor mei, ci-i îmbiarã
Din hrana lor, din lotus, ca s-o guste.
Dar care cum mânca din road-aceea
Ca mierea de gustoasã, n-avea poftã
Napoi sã vie, sã ne dea de veste.
Deci soþii mei voiau sã steie-acolo 130
Cu lotofagii spre-a mânca din lotus
ªi a uita de-ntorsul lor în þarã.
Eu însã i-adusei atunci cu sila,
Deºi plângeau. Smuncindu-i spre corãbii,
Sub laviþi îi legai. Dãdui poruncã 135
Pe urmã celorlalþi iubiþi tovarãºi
Sã intre cât mai repede-n corãbii,
Ca nu cumva din lotus sã se-nfrupte
Vreunul ºi sã uite de-a lui þarã.
Ei intrã iute ºi pe bãnci s-aºazã 140
În ºir ºi-ncep vâslind sã batã marea.
De-aici plutim nainte cu mâhnire,
Sosim în þara unde ºed ciclopii
352 ODUSSEAIS. I ODISEEA. CÂNTUL IX
ƒkÒmeq', o† ·a qeo‹si pepoiqÒtej ¢qan£toisin
oÜte futeÚousin cersˆn futÕn oÜt' ¢rÒwsin,
¢ll¦ t£ g' ¥sparta kaˆ ¢n»rota p£nta fÚontai,
puroˆ kaˆ kriqaˆ ºd' ¥mpeloi, a† te fšrousin
onon ™rist£fulon, ka… sfin DiÕj Ômbroj ¢šxei.
to‹sin d' oÜt' ¢goraˆ boulhfÒroi oÜte qšmistej,
¢ll' o† g' Øyhlîn Ñršwn na…ousi k£rhna
™n spšesi glafuro‹si, qemisteÚei d ›kastoj
pa…dwn ºd' ¢lÒcwn, oÙd' ¢ll»lwn ¢lšgousi. nÁsoj
œpeita l£ceia park limšnoj tet£nustai,
ga…hj Kuklèpwn oÜte scedÕn oÜt' ¢pothloà,
Øl»ess': ™n d' agej ¢peiršsiai geg£asin
¥griai: oÙ mn g¦r p£toj ¢nqrèpwn ¢perÚkei,
oÙdš min e„soicneàsi kunhgštai, o† te kaq' Ûlhn
¥lgea p£scousin koruf¦j Ñršwn ™fšpontej. oÜt'
¥ra po…mnVsin katascetai oÜt' ¢rÒtoisin, ¢ll'
¼ g' ¥spartoj kaˆ ¢n»rotoj ½mata p£nta ¢ndrîn
chreÚei, bÒskei dš te mhk£daj agaj.
oÙ g¦r Kuklèpessi nšej p£ra miltop£rVoi, oÙd'
¥ndrej nhîn œni tšktonej, o† ke k£moien nÁaj
™ãssšlmouj, a† ken telšoien ›kasta ¥ste' ™p'
¢nqrèpwn ƒkneÚmenai, oŒ£ te poll¦
¥ndrej ™p' ¢ll»louj nhusˆn perÒwsi q£lassan:
o† kš sfin kaˆ nÁson ™ãktimšnhn ™k£monto.
oÙ mn g£r ti kak» ge, fšroi dš ken éria p£nta:
™n mn g¦r leimînej ¡lÕj polio‹o par' Ôcqaj
Ødrhloˆ malako…: m£la k' ¥fqitoi ¥mpeloi een:
™n d' ¥rosij le…h: m£la ken baqÝ l»Žon a„eˆ
353
Cei procleþi ºi trufaºi, care, cu totul
Încrezãtori în zei, nimic la dânºii 145
Nu seamãnã cu mâna lor, nici arã,
Dar nearat, nesãmãnat pãmântul,
Udat numai de ploi ce cad din nouri,
Le dã de toate, grâu ºi orz ºi via
Ce-aduce vin din struguri mari ºi spornici. 150
N-au loc de sfat, nici lege n-au ciclopii,
Ci ºed pe culmea munþilor în peºteri
ªi fiecare-ºi vede de-a lui casã
ªi unora de alþii nu le pasã.
Un mic ostrov cu mari pãduri în dreptul 155
Limanului ciclopilor se-ntinde,
Nu tocmai chiar aproape, nici departe,
ªi capre negre-acolo sunt puzderii,
Cãci nu le-nspaimã umbletul de oameni
ªi nici nu intr-acolo vânãtorul 160
Ce-nfruntã greul prin pãduri ºi-aburcã
Nãlþimi de plai. Nu vezi în tot cuprinsul
Nici arãturi, nici turme. Tot ostrovul
E nelucrat, nesãmãnat ºi vãduv
De oameni, ºi hrãneºte numai capre, 165
Cãci n-au ciclopii rumene corãbii,
Nici meºteri de corãbii sã lucreze
Frumos podite vase ce colindã
Cetãþi de oameni mulþumind atâtea
Nevoi, c-adese oamenii bat marea 170
Cu vasele spre-a se vedea-ntre dânºii,
Un mijloc ºi de-mbogãþit ostrovul,
Cãci el nu-i sterp, ci ar rodi de toate
La vremea lor. Pe marginile mãrii
175
Sunt pajiºti umede ºi moi, ºi via
Nemuritoare-ar creºte pretutindeni,
Uºor le-ar fi aratul ºi la vreme
S-ar secera îmbelºugate lanuri
354 ODUSSEAIS. I ODISEEA. CÂNTUL IX
e„j éraj ¢mÒJen, ™peˆ m£la p‹ar Øp' oâdaj.
™n d lim¾n eÜormoj, †n' oÙ creë pe…smatÒj
™stin, oÜt' eÙn¦j balšein oÜte prumn»si' ¢n£yai,
¢ll' ™pikšlsantaj me‹nai crÒnon, e„j Ó ke nautšwn
qumÕj ™potrÚnV kaˆ ™pipneÚswsin ¢Átai.
aÙt¦r ™pˆ kratÕj limšnoj ·šei ¢glaÕn Ûdwr, kr»nh
ØpÕ spe…ouj: perˆ d' a‡geiroi pefÚasin. œnqa
kateplšomen, ka… tij qeÕj ¹gemÒneue nÚkta
di' Ñrfna…hn, oÙd proÙfa…net' „dšsqai: ¢¾r
g¦r perˆ nhusˆ baqe‹' Ãn, oÙd sel»nh
oÙranÒqen proÜfaine, kate…ceto d nefšessin. œnq'
oÜ tij t¾n nÁson ™sšdraken Ñfqalmo‹sin, oÜt'
oân kÚmata makr¦ kulindÒmena protˆ cšrson
e„s…domen, prˆn nÁaj ™ãssšlmouj ™pikšlsai.
kels£sVsi d nhusˆ kaqe…lomen ƒst…a p£nta,
™k d kaˆ aÙtoˆ bÁmen ™pˆ ·hgm‹ni qal£sshj: œnqa
d' ¢pobr…xantej ™me…namen 'Hî d‹an.
Ãmoj d' ºrigšneia f£nh ·odod£ktuloj 'Hèj,
nÁson qaum£zontej ™dineÒmesqa kat' aÙt»n.
ðrsan d NÚmfai, koàrai DiÕj a„giÒcoio,
agaj Ñreskóouj, †na deipn»seian ˜ta‹roi. aÙt…ka
kampÚla tÒxa kaˆ a„ganšaj dolicaÚlouj
eƒlÒmeq' ™k nhîn, di¦ d tr…ca kosmhqšntej
b£llomen: aya d dîke qeÕj menoeikša q»rhn.
nÁej mšn moi ›ponto duèdeka, ™j d ˜k£sthn
™nnša l£gcanon agej: ™moˆ d dšk' œxelon o‡J. ìj
tÒte mn prÒpan Ãmar ™j ºšlion katadÚnta
¼meqa dainÚmenoi krša t' ¥speta kaˆ mšqu ¹dÚ.
355
Necontenit, cã prea e gras pãmântul.
Limanul li-i îndemânat ºi n-are 180
Nevoie de frânghii de prins, de-otgoane,
Ca ºi de cãngi de-nþepenit corãbii.
Într-însul poposind corãbierii,
Pot sta pânã ce vor pofti ºi vântul
Le-ar bate priitor. Apoi, în capul 185
Limanului, e-o peºterã sub care
Dintr-o fântânã curge-o frumuseþe
De apã ºi-mprejuru-i plopi se-nalþã.
Acolo þãrmuirãm noi ºi parcã
Un zeu ne îndrepta prin noapte-amurgã, 190
Dar nu-l puteam zãri, cãci pe la vase
Era-ntuneric beznã ºi prin luciu
Se-ntunecase luna pe sub nouri.
De-aceea nici ostrovul nu-l vãzurãm
Cu ochii ºi nici apa-nvãluratã 195
Spre mal, pânã ce nu ne-nlimãnirãm.
Când poposirãm noi, de la corãbii
Desprinserãm vintrele,-apoi ieºirãm
ªi noi pe buza mãrii, ne culcarãm
ªi aºteptarãm zorile sã vie. 200
A doua zi, când zâna dimineþii
Cu degete trandafirii rãsare,
Ne minunãm cutreierând ostrovul.
Iar Nimfele, copilele lui Joe,
Zgornirã capre negre pentru masa 205
Tovarãºilor mei. De la corãbii
Luarãm iute-ncovoiate arcuri
ªi suliþi lungi, ºi osebiþi în cete
Vreo trei, luarãm caprele la þintã.
210
Curând ne-a dat un zeu vânat de-a volna.
Douãsprezece vase mã urmarã,
De fiecare câte nouã capre
La sorþ cãzurã, numai mie zece.
Apoi ºezurãm noi ºi cât e ziua
356 ODUSSEAIS. I ODISEEA. CÂNTUL IX
oÙ g£r pw nhîn ™xšfqito onoj ™ruqrÒj,
¢ll' ™nšhn: pollÕn g¦r ™n ¢mfiforeàsin ›kastoi
ºfÚsamen KikÒnwn ƒerÕn ptol…eqron ˜lÒntej.
Kuklèpwn d' ™j ga‹an ™leÚssomen ™ggÝj
™Òntwn, kapnÒn t' aÙtîn te fqogg¾n яwn te kaˆ
a„gîn. Ãmoj d' ºšlioj katšdu kaˆ ™pˆ knšfaj Ãlqe,
d¾ tÒte koim»qhmen ™pˆ ·hgm‹ni qal£sshj.
Ãmoj d' ºrigšneia f£nh ·odod£ktuloj 'Hèj,
kaˆ tÒt' ™gën ¢gor¾n qšmenoj met¦ p©sin œeipon:
'¥lloi mn nàn m…mnet', ™moˆ ™r…hrej ˜ta‹roi:
aÙt¦r ™gë sÝn nh t' ™mÍ kaˆ ™mo‹s' ˜t£roisin
™lqën tînd' ¢ndrîn peir»somai, o† tinšj e„sin,
½ ·' o† g' Øbrista… te kaˆ ¥grioi oÙd d…kaioi,
Ãe filÒxeinoi, ka… sfin nÒoj ™stˆ qeoud»j.'
ìj e„pën ¢n¦ nhÕj œbhn, ™kšleusa d' ˜ta…rouj
aÙtoÚj t' ¢mba…nein ¢n£ te prumn»sia làsai. oƒ
d' ay' e‡sbainon kaˆ ™pˆ klh‹si kaq‹zon,
˜xÁj d' ˜zÒmenoi poli¾n ¤la tÚpton ™retmo‹j. ¢ll' Óte
d¾ tÕn cîron ¢fikÒmeq' ™ggÝj ™Ònta,
œnqa d' ™p' ™scatiÍ spšoj e‡domen ¥gci
qal£sshj, ØyhlÒn, d£fnVsi kathrefšj: œnqa d poll¦
mÁl', Ԏšj te kaˆ agej, „aÚeskon: perˆ d' aÙl¾
Øyhl¾ dšdmhto katwrucšessi l…qoisi makrÍs…n te
p…tussin „d drusˆn ØyikÒmoisin.
œnqa d' ¢n¾r ™n…aue pelèrioj, Ój ·a t¦ mÁla
ooj poima…nesken ¢pÒproqen: oÙd met' ¥llouj
pwle‹t', ¢ll' ¢p£neuqen ™ën ¢qem…stia Édh.
kaˆ g¦r qaàm' ™tštukto pelèrion, oÙd ™ókei
357
De mare pânã-n searã ne-ospãtarãm 215
Cu mult prisos de carne, cu vin dulce,
Doar mai aveam vin roºu la corãbii,
Cã chiupuri multe-umpluse fiecare
Din noi când cuceriserãm oraºul
Ciconilor. Ne tot uitam spre þara 220
Ciclopilor, de noi apropiatã,
ªi fumul lor vedeam, auzeam glasuri
De oameni, behãit de oi ºi capre.
Dar în amurg, când soarele-asfinþise,
Culcaþi pe malul mãrii adormirãm. 225
A doua zi când se ivirã zorii,
Eu strâng pe toþi ai mei ºi iau cuvântul:
«Rãmâneþi voi pe loc, iubiþi tovarãºi,
Cã eu mã duc cu vasul meu, cu soþii-mi
Sã vãd ce neam de oameni sunt aceia; 230
Sunt oare-nverºunaþi, haini, sãlbatici
Sau primitori de oaspeþi ºi cu teamã
De zei?» Aºa zisei ºi dupã asta
Mã înluntrai în vas, dãdui poruncã
La soþi sã intre, sã dezlege vasul. 235
Ei intrã iute ºi pe bãnci s-aºazã
Pe rând ºi-ncep vâslind sã batã marea.
Când noi sosirãm în þar-apropiatã,
Vedem cum lângã mare-n fund se-nalþã
O peºterã de dafini adumbritã 240
ªi multe vite-acolo, oi ºi capre,
Dormeau ºi-aveau o strungã mare
Cu-mprejmuire trainicã din stane
De piatrã, de stejari ºi brazi nãmornici.
Un mal de om pe-aici ºi-avea sãlaºul. 245
Pãºtea el singur turmele departe
ªi nu umbla cu alþii. Singuratic
Stetea cu gând pornit spre cumplitate.
Era o nãmetenie ciclopul,
250
De stai crucit privindu-l. N-avea seamãn
358 ODUSSEAIS. I ODISEEA. CÂNTUL IX
¢ndr… ge sitof£gJ, ¢ll¦ ·…J Øl»enti Øyhlîn
Ñršwn, Ó te fa…netai oon ¢p' ¥llwn. d¾ tÒte
toÝj ¥llouj kelÒmhn ™r…hraj ˜ta…rouj aÙtoà
p¦r nh te mšnein kaˆ nÁa œrusqai:
aÙt¦r ™gë kr…naj ˜t£rwn duoka…dek' ¢r…stouj
bÁn: ¢t¦r a‡geon ¢skÕn œcon mšlanoj o‡noio,
¹dšoj, Ón moi dîke M£rwn, EÙ£nqeoj uƒÒj,
ƒreÝj 'ApÒllwnoj, Öj ”Ismaron ¢mfibeb»kei,
oÛnek£ min sÝn paidˆ periscÒmeq' ºd gunaikˆ
¡zÒmenoi: õkei g¦r ™n ¥lseŽ dendr»enti
Fo…bou 'ApÒllwnoj. Ð dš moi pÒren ¢gla¦ dîra:
crusoà mšn moi dîk' eÙergšoj ˜pt¦ t£lanta, dîke
dš moi krhtÁra pan£rguron, aÙt¦r œpeita onon
™n ¢mfiforeàsi duèdeka p©sin ¢fÚssaj,
¹dÝn ¢khr£sion, qe‹on potÒn: oÙdš tij aÙtÕn
ºe…dh dmèwn oÙd' ¢mfipÒlwn ™nˆ o‡kJ, ¢ll'
aÙtÕj ¥locÒj te f…lh tam…h te m…' o‡h. tÕn
d' Óte p…noien melihdša onon ™ruqrÒn, ›n
dšpaj ™mpl»saj Ûdatoj ¢n¦ e‡kosi mštra
ceà', Ñdm¾ d' ¹de‹a ¢pÕ krhtÁroj Ñdèdei, qespes…
h: tÒt' ¨n oÜ toi ¢poscšsqai f…lon Ãen. toà fšron
™mpl»saj ¢skÕn mšgan, ™n d kaˆ Ïa
kwrÚkJ: aÙt…ka g£r moi яsato qumÕj ¢g»nwr
¥ndr' ™peleÚsesqai meg£lhn ™pieimšnon ¢lk»n,
¥grion, oÜte d…kaj eâ e„dÒta oÜte qšmistaj.
karpal…mwj d' e„j ¥ntron ¢fikÒmeq', oÙdš min
œndon eÛromen, ¢ll' ™nÒmeue nomÕn k£ta p…ona
mÁla. ™lqÒntej d' e„j ¥ntron ™qheÚmesqa ›kasta:
359
C-un om de pâne mâncãtor, ci singur
De s-arãta, pãrea un vârf de munte
Înalt ºi-mpãdurit. Eu poruncit-am
Atunci la soþii mei sã stea pe lângã
Corabie ºi-acolo sã vegheze 255
ªi mi-alesei din ei vreo doisprezece
Mai buni ºi o pornii luând cu mine
Într-un burduf de caprã vinul negru
Desfãtãtor ce mi-l dãduse Màron
Al lui Evantes fiu, care a fost preot 260
Al lui Apollon la Ismar, cã fiul
I-am ocrotit ºi i-am cruþat femeia
ªi viaþa lui, cãci locuia-n dumbrava
Cea deas-a lui Apollon. Scumpe daruri
Îmi dase el, talanþi de aur ºapte 265
Lucraþi frumos, un vas de-argint ºi-n chiupuri
Douãsprezece vin curat ºi dulce
ªi minunat ce nu-l ºtia nici una
Din slugile-i din casã; numai dânsul
ªtia, nevasta lui ºi chelãriþa. 270
Când ei îl beau acest vin roºu, dulce,
În orice cupã plinã, turnau apã
De douãzeci mãsuri, un miros straºnic
Dumnezeiesc se-mprãºtia din canã,
De nu mai putea nimeni dupã dânsul. 275
Umplui cu el burduful meu de caprã
ªi mai luai în traistã merinde,
Cãci socoteam cã repede-o sã vie
Asupra-mi un bãrbat grozav de tare,
Înverºunat, nelegiuit, sãlbatic. 280
La peºterã curând ne pomenirãm,
Dar nu era în peºterã ciclopul,
Ci dupã turmã la pãºune grasã.
Intrarãm dar ºi ne uitam la toate
285
360 ODUSSEAIS. I ODISEEA. CÂNTUL IX
tarsoˆ mn turîn br‹qon ste…nonto d shkoˆ
¢rnîn ºd' ™r…fwn: diakekrimšnai d ›kastai œrcato,
cwrˆj mn prÒgonoi, cwrˆj d mštassai, cwrˆj d'
aâq' ›rsai: na‹on d' Ñrù ¥ggea p£nta,
gaulo… te skaf…dej te, tetugmšna, to‹s' ™n£melgen.
œnq' ™m mn prètisq' ›taroi l…ssont' ™pšessi
turîn a„numšnouj „šnai p£lin, aÙt¦r œpeita karpal…mwj
™pˆ nÁa qo¾n ™r…fouj te kaˆ ¥rnaj
shkîn ™xel£santaj ™piple‹n ¡lmurÕn Ûdwr:
¢ll' ™gë oÙ piqÒmhn, –Ã t' ¨n polÝ kšrdion Ãen, –
Ôfr' aÙtÒn te ‡doimi, kaˆ e‡ moi xe…nia do…h.
oÙd' ¥r' œmell' ˜t£roisi faneˆj ™rateinÕj œsesqai.
œnqa d pàr k»antej ™qÚsamen ºd kaˆ aÙtoˆ
turîn a„nÚmenoi f£gomen, mšnomšn tš min œndon
¼menoi, eŒoj ™pÁlqe nšmwn. fšre d' Ôbrimon
¥cqoj Ûlhj ¢zalšhj, †na oƒ potidÒrpion e‡h.
œntosqen d' ¥ntroio balën ÑrumagdÕn œqhken: ¹me‹j
d de…santej ¢pessÚmeq' ™j mucÕn ¥ntrou. aÙt¦r
Ó g' e„j eÙrÝ spšoj ½lase p…ona mÁla,
p£nta m£l', Óss' ½melge, t¦ d' ¥rsena le‹pe qÚrhfin,
¢rneioÚj te tr£gouj te, baqe…hj œntoqen aÙlÁj.
aÙt¦r œpeit' ™pšqhke qureÕn mšgan ØyÒs' ¢e…raj,
Ôbrimon: oÙk ¨n tÒn ge dÚw kaˆ e‡kos' ¥maxai
™sqlaˆ tetr£kukloi ¢p' oÜdeoj Ñcl…sseian: tÒsshn
ºl…baton pštrhn ™pšqhke qÚrVsin.
˜zÒmenoj d' ½melgen Ԏj kaˆ mhk£daj agaj,
p£nta kat¦ mo‹ran, kaˆ Øp' œmbruon Âken ˜k£stV.
aÙt…ka d' ¼misu mn qršyaj leuko‹o g£laktoj
361
Mirându-ne. Stau coºurile pline
De brânzã ºi vuia întreg oborul
De iezi ºi miei ce osebite garduri
Îi despãrþeau: cei timpurii de-o parte,
Cei mijlocani de alta, ºi mezinii 290
Deosebit. Vedeai apoi cum zerul
Se prelingea din vase, din ºiºtare
ªi cãzi cioplite. Soþii mei sãracii
Se tot rugau ca sã luãm brânzetul
ªi sã ne-ntoarcem, ba apoi ºi turma 295
De iezi ºi miei spre nava noastrã iute
S-o bãrãim ºi s-apucãm pe mare.
Eu n-ascultai, deºi era mai bine
De-i ascultam. Voiam sã vãd ciclopul
ªi ospeþia lui. Dar el, pãgânul, 300
Cu soþii mei cumplit avea sã fie.
Fãcurãm foc atunci, întâi jertfirãm,
Apoi luând din caº ne ospãtarãm
ªi-n peºterã-aºteptãm pânã ce picã
ªi el cu turm,-având o grea povarã 305
De uscãturi ca sã-ncropeascã cina.
Când le trânti pe-afarã, fãcu troscot,
De ne cutremurarãm ºi-ntr-o clipã
Ne traserãm în fundul vãgãunii.
În peºtera cea largã el îºi mânã 310
Mânzãrile ºi-n strungã lasã numai
Berbeci ºi þapi, afarã-n faþa stânii.
Apoi luând un stei grozav l-aruncã
Pe la intrare ºi o-nchide, o stâncã
Ce de jos mai nu puteau urni-o 315
Nici douãzeci ºi douã de cãruþe
Cu patru roþi, oricât ar fi de bune;
Aºa era pietroiul pus la uºã.
S-aºazã el apoi ºi mulge capre
320
362 ODUSSEAIS. I ODISEEA. CÂNTUL IX
plekto‹s' ™n tal£roisin ¢mhs£menoj katšqhken,
¼misu d' aât' œsthsen ™n ¥ggesin, Ôfra oƒ e‡h
p…nein a„numšnJ ka… oƒ potidÒrpion e‡h.
aÙt¦r ™peˆ d¾ speàse ponhs£menoj t¦ § œrga,
kaˆ tÒte pàr ¢nškaie kaˆ e‡siden, e‡reto d' ¼meaj:
'ð xe‹noi, t…nej ™stš; pÒqen ple‹q' Øgr¦ kšleuqa;
½ ti kat¦ prÁxin à mayid…wj ¢l£lhsqe
oŒ£ te lhŽstÁrej Øpeˆr ¤la, to… t' ¢lÒwntai
yuc¦j parqšmenoi, kakÕn ¢llodapo‹si fšrontej;' ìj
œfaq', ¹m‹n d' aâte katekl£sqh f…lon Ãtor,
deis£ntwn fqÒggon te barÝn aÙtÒn te pšlwron.
¢ll¦ kaˆ ïj min œpessin ¢meibÒmenoj prosšeipon:
'¹me‹j toi Tro…hqen ¢poplagcqšntej 'Acaioˆ
panto…ois' ¢nšmoisin Øpr mšga la‹tma qal£sshj,
o‡kade ƒšmenoi, ¥llhn ÐdÕn ¥lla kšleuqa
½lqomen: oÛtw pou ZeÝj ½qele mht…sasqai. laoˆ
d' 'Atredew 'Agamšmnonoj eÙcÒmeq' enai, toà d¾
nàn ge mšgiston Øpour£nion klšoj ™st…:
tÒsshn g¦r dišperse pÒlin kaˆ ¢pèlese laoÝj
polloÚj. ¹me‹j d' aâte kicanÒmenoi t¦ s¦ goàna
ƒkÒmeq', e‡ ti pÒroij xein»Žon º kaˆ ¥llwj do…hj
dwt…nhn, ¼ te xe…nwn qšmij ™st…n.
¢ll' a„de‹o, fšriste, qeoÚj: ƒkštai dš to… e„men.
ZeÝj d' ™pitim»twr ƒket£wn te xe…nwn te, xe…nioj,
Öj xe…noisin ¤m' a„do…oisin Ñphde‹.'
ìj ™f£mhn, Ð dš m' aÙt…k' ¢me…beto nhlšŽ
qumù: 'n»piÒj e„j, ð xe‹n', À thlÒqen e„l»louqaj,
Ój me qeoÝj kšleai À deid…men À ¢lšasqai.
363
ªi oi pe rând ºi-apleacã-apoi sugarii
Din lapte jumãtate îl încheagã
ªi-l strânge în panere împletite,
Cellalt îl toarnã-n vase ca de-acolo
Sã-l bea pe urmã la-ncropitul cinei. 325
ªi dupã ce, grãbit, el face asta
ªi-aprinde foc, ne vede ºi ne-ntreabã:
«Dar cine sunteþi voi? De unde bateþi
Al mãrii drum, strãinilor? Cu treabã
Veniþi la noi sau hoinãriþi pe mare 330
Ca niºte hoþi ce umblã în poghiazuri
ªi-ºi pun viaþa pustiind pe alþii?»
Aºa ne-a zis ºi inima de fricã
Ne-a îngheþat, când i-auzirãm glasul
Înfricoºat ºi namila vãzurãm. 335
Dar totuºi i-am rãspuns: «Venim din Troia,
Suntem ahei ºi drumul rãtãcirãm
La-ntoarcerea napoi, fiind sãrmanii
Bãtuþi de vânturi pe genunea mãrii
ªi apucarãm altã cale; aºa vru 340
Pesemne Cel-de-sus. Noi facem parte
Din oastea lui Atride Agamemnon,
De care merse pomina pe lume,
Doar cuceri puternicã cetate
345
ªi potopi oºtiri nenumãrate.
Venirãm sã-þi îmbrãþiºãm genunchii
Ca sã ne dai vrun dar de ospeþie
Ori altfel sã ne-mbii cu tot ce-i data
La oaspeþi. Teme-te de zei, preabune.
Noi cerem adãpost la tine. Joe 350
Pe oaspeþi ºi pe rugãtori rãzbunã,
El paznicul de oaspeþi cumsecade.»
La asta nemilos tunã ciclopul:
«Strãinule, nebun eºti ori venit-ai
De prea departe, de mã-nveþi sã tremur 355
De zei, sã mã feresc de-a lor mânie?
364 ODUSSEAIS. I ODISEEA. CÂNTUL IX
oÙ g¦r KÚklwpej DiÕj a„giÒcou ¢lšgousin
oÙd qeîn mak£rwn, ™peˆ à polÝ fšrtero… e„men:
oÙd' ¨n ™gë DiÕj œcqoj ¢leu£menoj pefido…mhn
oÜte seà oÜq' ˜t£rwn, e„ m¾ qumÒj me keleÚoi.
¢ll£ moi e‡f', ÓpV œscej „ën eÙergša nÁa,
½ pou ™p' ™scatiÁj à kaˆ scedÒn, Ôfra dae…w.'
ìj f£to peir£zwn, ™m d' oÙ l£qen e„dÒta poll£,
¢ll£ min ¥yorron prosšfhn dol…ois' ™pšessi:
'nša mšn moi katšaxe Poseid£wn ™nos…cqwn,
prÕj pštrVsi balën ØmÁj ˜pˆ pe…rasi ga…hj,
¥krV prospel£saj: ¥nemoj d' ™k pÒntou œneiken:
aÙt¦r ™gë sÝn to‹sde Øpškfugon a„pÝn Ôleqron.'
ìj ™f£mhn, Ð dš m' oÙdn ¢me…beto nhlšŽ qumù,
¢ll' Ó g' ¢naxaj ˜t£rois' ™pˆ ce‹raj ‡alle,
sÝn d dÚw m£ryaj éj te skÚlakaj potˆ ga…V
kÒpt': ™k d' ™gkšfaloj cam£dij ·še, deàe d ga‹an. toÝj
d di¦ meleŽstˆ tamën Ðpl…ssato dÒrpon: ½sqie d' éj
te lšwn Ñres…trofoj, oÙd' ¢pšleipen, œgkat£ te
s£rkaj te kaˆ Ñstša muelÒenta.
¹me‹j d kla…ontej ¢nescšqomen Diˆ ce‹raj,
scštlia œrg' ÐrÒwntej: ¢mhcan…h d' œce qumÒn.
aÙt¦r ™peˆ KÚklwy meg£lhn ™mpl»sato nhdÝn
¢ndrÒmea krš' œdwn kaˆ ™p' ¥krhton g£la p…nwn,
ke‹t' œntosq' ¥ntroio tanuss£menoj di¦ m»lwn. tÕn
mn ™gë boÚleusa kat¦ megal»tora qumÕn
¥sson „èn, x…foj ÑxÝ ™russ£menoj par¦ mhroà,
oÙt£menai prÕj stÁqoj, Óqi fršnej Âpar œcousi, ce…r'
™pimass£menoj: ›teroj dš me qumÕj œruken.
365
Nu vrem sã ºtim de Joe noi, ciclopii,
ªi nici de zei, suntem mai tari ca dânºii.
Nu frica ce-aº avea de duºmãnia
Din ceruri, ci doar pofta mea m-ar face 360
Sã cruþ pe tine ºi pe-ai tãi. Dar spune-mi
Pe unde-oprit-ai nava? Aici aproape
Ori mai departe, pe la capul þãrii?
Eu vreau s-o ºtiu.» Aºa-ntreba ciclopul
ªi mã-ncerca, dar n-avea sã mã-nºele 365
Pe mine încercatul. ªi eu una
I-am ticluit: «Neptun, zeul Cutremur,
Corabia mi-a þãndurit izbind-o
De stâncile din capul þãrii voastre,
De un colþan, ºi mi-a-necat-o vântul. 370
Doar eu cu cei de-aici ne mântuirãm
De moarte-amarã.» Nu mai rãspunse avanul
Nimic, sãri cu braþele întinse
La soþii mei ºi apucând cu laba-i
Dintr-înºii doi, aºa-i trânti pe þãrnã 375
Ca niºte þânci, de li se scurse-ndatã
Tot creierul stropind pãmântul. Trupul
Le ciopârþi ºi-ºi pregãti ospãþul.
ªi prinse sã-i înghiorþãie ca leul
Crescut pe munþi. Mânca de-a valma carnea 380
ªi maþele ºi mãduva cu oase,
Iar noi plângeam vãzând cruzimea asta
ªi mâinile-nãlþam spre cer cu jale,
Cãci n-aveam încotro. Dar când ciclopul
Grozava burtã-ºi ghiftui cu carnea 385
De oameni ºi se rãcori bând lapte
Curat, se tolãni în vãgãunã
Colea-ntre oi. În sinea mea bãrbatã
Gândeam atunci de dânsul sã m-apropii
ªi de la coapsã sabia-mi tãioasã 390
Sã scot ºi sã-i-o-nfig în piept pe unde
Eu dibuiam cã-n prapuri e ficatul
Învãluit. Dar mã struni o teamã:
366 ODUSSEAIS. I ODISEEA. CÂNTUL IX
aÙtoà g£r ke kaˆ ¥mmej ¢pwlÒmeq' a„pÝn Ôleqron:
oÙ g£r ken dun£mesqa qur£wn Øyhl£wn
cersˆn ¢pèsasqai l…qon Ôbrimon, Ön prosšqhken. ìj
tÒte mn sten£contej ™me…namen 'Hî d‹an.
Ãmoj d' ºrigšneia f£nh ·odod£ktuloj 'Hèj,
kaˆ tÒte pàr ¢nškaie kaˆ ½melge klut¦ mÁla,
p£nta kat¦ mo‹ran, kaˆ Øp' œmbruon Âken ˜k£stV.
aÙt¦r ™peˆ d¾ speàse ponhs£menoj t¦ § œrga,
sÝn d' Ó ge d¾ aâte dÚw m£ryaj Ðpl…ssato
de‹pnon. deipn»saj d' ¥ntrou ™x»lase p…ona
mÁla, ·hŽd…wj ¢felën qureÕn mšgan: aÙt¦r œpeita
¨y ™pšqhc', æj e‡ te farštrV pîm' ™piqe…h.
pollÍ d ·o…zJ prÕj Ôroj tršpe p…ona mÁla KÚklwy:
aÙt¦r ™gë lipÒmhn kak¦ bussodomeÚwn,
e‡ pwj teisa…mhn, do…h dš moi eâcoj 'Aq»nh.
¼de dš moi kat¦ qumÕn ¢r…sth fa…neto boul»:
KÚklwpoj g¦r œkeito mšga ·Òpalon par¦ shkù,
clwrÕn ™laneon: tÕ mn œktamen, Ôfra foro…h
aÙanqšn. tÕ mn ¥mmej ™skomen e„sorÒwntej
Ósson q' ƒstÕn nhÕj ™eikosÒroio mela…nhj,
fort…doj eÙre…hj, ¼ t' ™kper£v mšga la‹tma:
tÒsson œhn mÁkoj, tÒsson p£coj e„sor£asqai.
toà mn Óson t' Ôrguian ™gën ¢pškoya parast¦j kaˆ
paršqhc' ˜t£roisin, ¢poxànai d' ™kšleusa: oƒ d'
ÐmalÕn po…hsan: ™gë d' ™qÒwsa parast¦j
¥kron, ¥far d labën ™pur£kteon ™n purˆ khlšJ.
kaˆ tÕ mn eâ katšqhka katakrÚyaj ØpÕ kÒprJ,
¼ ·a kat¦ spe…ouj kšcuto meg£l' ½liqa poll»:
367
Pieream ºi noi aci de moarte crudã,
Cãci nu puteam de la intrarea naltã 395
Cu braþele sã dãm în lãturi stânca
Ce-o prãvãlise el. ªi cu suspine
Noi aºteptam sã vie dimineaþa.
A doua zi, când zorile de aur
Cu degete trandafirii mijirã, 400
El foc aprinde, mulge mândra turmã,
Frumos pe rând ºi-apleacã-apoi sugarii,
Iar dupã ce grãbit el face asta,
Înhaþã încã doi ºi ospãteazã.
Apoi ridicã steiul de la uºã 405
Uºor de tot ºi-ºi mânã turma grasã
Din peºterã ºi iar prãvale steiul
La locul lui cum ai lãsa sã cadã
Uºor pe tolba de sãgeþi capacul.
Cu huiet mult ciclopu-ºi mânã turma 410
La deal pe plai. Eu rãmãsei în urmã
ªi-n mine chibzuiam ce rãu i-aº face
Ca sã-mi rãzbun pe el, sã-mi dea Minerva
Mãrire. Unul îmi pãru cã-i planul
Mai nemerit. În þarc avea ciclopul 415
O boatã verde de mãslin, tãiatã
Ca s-o cãleasc-anume ºi s-o poarte.
Privindu-l, noi i-asemãnam ciomagul
Cu un catarg de la un vas de marfã
De douãzeci de rânduri de lopeþi, 420
Aºa de gros ºi lung era toiagul.
Am retezat dintr-însul o bucatã
Ca de-un brãþat ºi soþilor am dat-o
S-o netezeascã. Ei o netezirã
ªi la un capãt eu am þuguiat-o. 425
La focul arzãtor apoi cãlind-o,
Am îndosit-o bine sub gunoiul
Ce-n peºterã zãcea în mari mormane,
368 ODUSSEAIS. I ODISEEA. CÂNTUL IX
aÙt¦r toÝj ¥llouj kl»rJ pepalšsqai ¥nwgon, Ój tij
tolm»seien ™moˆ sÝn moclÕn ¢e…raj tr‹yai ™n
Ñfqalmù, Óte tÕn glukÝj Ûpnoj ƒk£noi. oƒ d'
œlacon, toÝj ¥n ke kaˆ ½qelon aÙtÕj ˜lšsqai,
tšssarej, aÙt¦r ™gë pšmptoj met¦ to‹sin ™lšgmhn.
˜spšrioj d' Ãlqen kall…trica mÁla nomeÚwn:
aÙt…ka d' e„j eÙrÝ spšoj ½lase p…ona mÁla,
p£nta m£l', oÙdš ti le‹pe baqe…hj œntoqen
aÙlÁj, ½ ti юs£menoj, À kaˆ qeÕj ìj ™kšleusen.
aÙt¦r œpeit' ™pšqhke qureÕn mšgan ØyÒs' ¢e…raj:
˜zÒmenoj d' ½melgen Ԏj kaˆ mhk£daj agaj, p£nta
kat¦ mo‹ran, kaˆ Øp' œmbruon Âken ˜k£stV. aÙt¦r
™peˆ d¾ speàse ponhs£menoj t¦ § œrga, sÝn d' Ó
ge d¾ aâte dÚw m£ryaj Ðpl…ssato dÒrpon.
kaˆ tÒt' ™gë KÚklwpa proshÚdwn ¥gci parast£j,
kissÚbion met¦ cersˆn œcwn mšlanoj o‡noio:
'KÚklwy, tÁ, p…e onon, ™peˆ f£gej ¢ndrÒmea krša,
Ôfr' e„dÍj, oŒÒn ti potÕn tÒde nhàj ™kekeÚqei
¹metšrh: soˆ d' aâ loib¾n fšron, e‡ m' ™le»saj
o‡kade pšmyeiaj: sÝ d ma…neai oÙkšt' ¢nektîj.
scštlie, pîj kšn t…j se kaˆ Ûsteron ¥lloj †koito
¢nqrèpwn polšwn; ™peˆ oÙ kat¦ mo‹ran œrexaj.'
ìj ™f£mhn, Ð d dškto kaˆ œkpien: ¼sato d' a„nîj
¹dÝ potÕn p…nwn ka… m' Étee deÚteron aâtij:
'dÒj moi œti prÒfrwn ka… moi teÕn oÜnoma e„p
aÙt…ka nàn, †na toi dî xe…nion, ú ke sÝ ca…rVj.
kaˆ g¦r Kuklèpessi fšrei ze…dwroj ¥roura onon
™rist£fulon, ka… sfin DiÕj Ômbroj ¢šxei:
369
Zorii apoi pe soþi sã tragã sorþii,
Sã iasã-aceia care sã cuteze 430
Cu mine ridicând sã-mplânte parul
În ochiul uriaºului, îndatã
Ce-adoarme el. S-aleserã cei patru
Ce eu doream sã fie aleºi ºi-n urmã
435
Al cincilea fui eu. Spre searã dânsul
Veni din nou cu oile-i bârsane
ªi le zori spre peºtera cea largã.
Nici una n-o lãsã din strung-afarã
Sau doar cã bãnui ceva ori poate
C-aºa vru Dumnezeu. Apoi ciclopul 440
Umflând pietroiu-l pune la intrare,
S-aºazã asuprã-i, mulge oi ºi capre
Frumos pe rând ºi-apleacã-apoi sugarii.
ªi dupã ce degrabã face asta,
Mai prinde doi ºi-ºi pregãteºte cina. 445
Atunci de el m-apropii cu o cupã
De minunat vin negru ºi-i zic astfel:
«Poftim ºi bea dupã-nghiþirea cãrnii
De om, sã vezi ce vin era la fundul
Corãbiei pierdute. Voiam þie 450
Sã þi-l închin, de te-ndurai de mine
ªi mã lãsai sã plec napoi acasã,
Dar tu eºti mânios nevoie-mare.
Nemilostive, cum sã vie oare
455
De-acum sã caute-adãpost la tine
Un om din lumea-ntreagã? Nu faci bine.»
Aºa-i zisei. Primi atunci el cupa
ªi-o deºertã deodatã. Foarte vesel
Era de-aceastã dulce bãuturã
460
ªi mi-a cerut ca sã-i mai dau o datã:
«Fii bun, mai dã-mi ºi spune-mi cum te cheamã,
Sã-þi dau ºi eu un dar de ospeþie,
De care sã te bucuri. Cã ºi þara
Ciclopilor e darnicã ºi scoate
Vin bun din struguri mari ce-i creºte ploaia. 465
370 ODUSSEAIS. I ODISEEA. CÂNTUL IX
¢ll¦ tÒd' ¢mbros…hj kaˆ nšktarÒj ™stin ¢porrèx.'
ìj œfat': aÙt£r oƒ aâtij ™gë pÒron a‡qopa onon: trˆj
mn œdwka fšrwn, trˆj d' œkpien ¢frad…Vsin. aÙt¦r
™peˆ KÚklwpa perˆ fršnaj ½luqen onoj,
kaˆ tÒte d» min œpessi proshÚdwn meilic…oisi:
'KÚklwy, e„rwt´j m' Ônoma klutÒn; aÙt¦r ™gè toi
™xeršw: sÝ dš moi dÕj xe…nion, éj per Øpšsthj.
Oâtij ™mo… g' Ônoma: Oâtin dš me kikl»skousi
m»thr ºd pat¾r ºd' ¥lloi p£ntej ˜ta‹roi.'
ìj ™f£mhn, Ð dš m' aÙt…k' ¢me…beto nhlšŽ qumù:
'Oâtin ™gë pÚmaton œdomai met¦ oŒs' ˜t£roisi,
toÝj d' ¥llouj prÒsqen: tÕ dš toi xein»Žon œstai.' Ã,
kaˆ ¢naklinqeˆj pšsen Ûptioj, aÙt¦r œpeita
ke‹t' ¢podocmèsaj pacÝn aÙcšna, k¦d dš min Ûpnoj
Èrei pandam£twr: f£rugoj d' ™xšssuto onoj ywmo… t'
¢ndrÒmeoi: Ð d' ™reÚgeto o„nobare…wn.
kaˆ tÒt' ™gë tÕn moclÕn ØpÕ spodoà ½lasa pollÁj,
eŒoj qerma…noito: œpessi d p£ntaj ˜ta…rouj
q£rsunon, m» t…j moi Øpodde…saj ¢nadÚh.
¢ll' Óte d¾ t£c' Ð moclÕj ™l£Žnoj ™n purˆ mšllen
¤yasqai, clwrÒj per ™èn, diefa…neto d' a„nîj,
kaˆ tÒt' ™gën ¥sson fšron ™k purÒj, ¢mfˆ d' ˜ta‹roi
†stant': aÙt¦r q£rsoj ™nšpneusen mšga da…mwn.
oƒ mn moclÕn ˜lÒntej ™l£Žnon, ÑxÝn ™p' ¥krJ,
Ñfqalmù ™nšreisan: ™gë d' ™fÚperqen ™reisqeˆj
d…neon, æj Óte tij trup´ dÒru n»Žon ¢n¾r
trup£nJ, oƒ dš t' œnerqen Øposse…ousin ƒm£nti
¡y£menoi ˜k£terqe, tÕ d tršcei ™mmenj a„e…:
371
Dar ãsta-i din nectar ºi ambrozie.»
ªi-i adusei din nou o cupã plinã,
De trei ori îi dãdui, de trei ori prostul
Goli paharul. Dar apoi, când vinul
I se sui la cap, eu cu blândeþe 470
Zisei: «Mã-ntrebi de lãudatu-mi nume,
Cicloape? Eu þi-l spun, dar tu drept oaspe
Cinsteºte-mã c-un dar cum þi-a fost vorba.
Mã cheamã Nimeni. Astfel îmi zic soþii,
Pãrinþii mei ºi oamenii cu toþii.» 475
Dar el rãspunse-ndatã fãrã suflet:
«Pe Nimeni, dupã soþii lui, la urmã
Eu l-oi mânca ºi-acesta þi-o fi darul.»
Aºa rostind, el se rãstoarnã, cade
Pe spate cu grumazu-ntors ºi somnul 480
Atotdomolitor îl domoleºte.
ªi cum e-ngreuiat de bãuturã,
Din gurã varsã vin, bucãþi de carne.
Atunci eu bag sub spuza multã parul
ªi-l las pânã sã ardã. Dau poruncã 485
ªi-mbãrbãtez pe toþi ai mei tovarãºi,
Ca nu cumva de fricã sã dea dosul.
Când paru-n foc stã gata sã s-aprindã,
Mãcar cã-i verde, ºi începe tare
A se-nroºi, atunci îl iau din vatrã, 490
M-apropii de ciclop. Ceilalþi alãturi
Îmi stau; un zeu curaj nebun ne-nsuflã.
Ai mei înºfacã parul, ºi þuguiul
Îl afundarã-n ochiul lui. Eu grabnic
Mã salt în sus ºi-nvârt. Precum când unul 495
O grindã de corãbii sfredeleºte
Cu sfredelul, ceilalþi de jos unealta
O-nºfacã de-o curea de ambe laturi
ªi repede o miºcã, de se-nvârte
Mereu tot sfredelind, aºa ºi-n ochiul 500
Ciclopului roteam noi arzãtorul
Tãciune, de curgea în juru-i sânge.
372 ODUSSEAIS. I ODISEEA. CÂNTUL IX
ìj toà ™n Ñfqalmù puri»kea moclÕn ˜lÒntej
dinšomen, tÕn d' aŒma per…rree qermÕn ™Ònta.
p£nta dš oƒ blšfar' ¢mfˆ kaˆ ÑfrÚaj eásen ¢ãtm¾
gl»nhj kaiomšnhj: sfarageànto dš oƒ purˆ ·…zai.
æj d' Ót' ¢n¾r calkeÝj pšlekun mšgan º skšparnon
e„n Ûdati yucrù b£ptV meg£la „£conta
farm£sswn: tÕ g¦r aâte sid»rou ge kr£toj ™st…n:
ìj toà s…z' ÑfqalmÕj ™laŽnšJ perˆ moclù.
smerdalšon d mšg' õmwxen, perˆ d' ‡ace pštrh,
¹me‹j d de…santej ¢pessÚmeq'. aÙt¦r Ð moclÕn
™xšrus' Ñfqalmo‹o pefurmšnon a†mati pollù.
tÕn mn œpeit' œrriyen ¢pÕ ›o cersˆn ¢lÚwn,
aÙt¦r Ð KÚklwpaj meg£l' ½puen, o† ·£ min ¢mfˆj
õkeon ™n sp»essi di' ¥kriaj ºnemošssaj.
oƒ d boÁj ¢ontej ™fo…twn ¥lloqen ¥lloj,
ƒst£menoi d' e‡ronto perˆ spšoj, Ótti ˜ k»doi:
't…pte tÒson, PolÚfhm', ¢rhmšnoj ïd' ™bÒhsaj
nÚkta di' ¢mbros…hn kaˆ ¢äpnouj ¥mme t…qhsqa;
à m» t…j seu mÁla brotîn ¢škontoj ™laÚnei;
à m» t…j s' aÙtÕn kte…nei dÒlJ º b…hfi;'
toÝj d' aât' ™x ¥ntrou prosšfh kraterÕj PolÚfhmoj:
'ð f…loi, Oât…j me kte…nei dÒlJ oÙd b…hfin.'
oƒ d' ¢pameibÒmenoi œpea pterÒent' ¢gÒreuon:
'e„ mn d¾ m» t…j se bi£zetai oon ™Ònta, noàsÒn
g' oÜ pwj œsti DiÕj meg£lou ¢lšasqai, ¢ll¦ sÚ g'
eÜceo patrˆ Poseid£wni ¥nakti.'
ìj ¥r' œfan ¢piÒntej, ™mÕn d' ™gšlasse f…lon kÁr,
æj Ônom' ™xap£thsen ™mÕn kaˆ mÁtij ¢mÚmwn.
373
Se pârjolirã pleoape ºi sprâncene,
Se mistui a ochiului luminã
505
ªi ochiul sfârâia din rãdãcinã.
Precum când un fierar, gãtind un mare
Topor sau un hârleþ, în apã rece
Înfige fierul ars, cãlindu-l astfel
ªi oþelindu-l, sfârâie-atunci fierul
Grozav, aºa tot sfârâia ºi ochiul 510
Ciclopului, când rãsuceam noi parul.
ªi groaznic el gemu. Boltita stâncã
Vui de glasul lui, iar noi de spaimã
Ne depãrtarãm iute. El îºi smulse
Din ochi þuguiul ud de-atâta sânge 515
ªi, scos din fire, l-azvârli departe.
Rãcnea din rãsputeri chemând ciclopii
Ce-n peºteri împrejur ºi-aveau sãlaºul
Pe culmi vântoase. Glasul auzindu-i,
Ei care dincotro venirã-aproape 520
De peºterã ºi-ndatã-l întrebarã
Ce-l doare: «Polifem, ce caznã oare
Te face sã þipi astfel peste noaptea
Tihnitã ºi ne sperii nouã somnul?
Þi-o fi rãpind vrun om din strungã turma? 525
Sau te omoarã cineva hoþeºte
Ori silnic?» Polifem din vãgãunã
Aºa le zise: «Nimeni mã omoarã
Hoþeºte, dragii mei, ºi nu cu sila».
530
Dar i-au rãspuns ciclopii: «Dacã nimeni
Nu-þi face rãu ºi silã, când eºti singur,
De boala cea de Dumnezeu trimisã
Nu poþi sã fii scutit. De-aceea roagã
Pe tatãl tãu Neptun ca sã te scape.»
Grãind aºa, plecarã. Eu în mine 535
Râdeam cã i-amãgi scornitul nume
ªi gândul nãzdrãvan care-mi venise.
374 ODUSSEAIS. I ODISEEA. CÂNTUL IX
KÚklwy d sten£cwn te kaˆ çd…nwn ÑdÚnVsi, cersˆ
yhlafÒwn, ¢pÕ mn l…qon eŒle qur£wn, aÙtÕj
d' e„nˆ qÚrVsi kaqšzeto ce‹re pet£ssaj, e‡ tin£
pou met' Ôessi l£boi ste…conta qÚraze:
oÛtw g£r poÚ m' ½lpet' ™nˆ fresˆ n»pion enai.
aÙt¦r ™gë boÚleuon, Ópwj Ôc' ¥rista gšnoito, e‡ tin'
˜ta…roisin qan£tou lÚsin ºd' ™moˆ aÙtù eØro…
mhn: p£ntaj d dÒlouj kaˆ mÁtin Ûfainon, éj te
perˆ yucÁj: mšga g¦r kakÕn ™ggÚqen Ãen. ¼de
dš moi kat¦ qumÕn ¢r…sth fa…neto boul»:
¥rsenej o‡iej Ãsan ™ãtrefšej dasÚmalloi, kalo…
te meg£loi te, „odnefj eroj œcontej: toÝj
¢kšwn sunšergon ™ãstrefšessi lÚgoisi, tÍs'
œpi KÚklwy eáde pšlwr, ¢qem…stia e„dèj,
sÚntreij a„nÚmenoj: Ð mn ™n mšsJ ¥ndra fšreske,
të d' ˜tšrw ˜k£terqen ‡thn sèontej ˜ta…rouj.
tre‹j d ›kaston fît' Ԏej fšron: aÙt¦r ™gè ge, – ¢rneiÕj
g¦r œhn m»lwn Ôc' ¥ristoj ¡p£ntwn, – toà kat¦ nîta
labèn, las…hn ØpÕ gastšr' ™lusqeˆj
ke…mhn: aÙt¦r cersˆn ¢ètou qespes…oio
nwlemšwj strefqeˆj ™cÒmhn tetlhÒti qumù. ìj tÒte
mn sten£contej ™me…namen 'Hî d‹an.
Ãmoj d' ºrigšneia f£nh ·odod£ktuloj 'Hèj, kaˆ
tÒt' œpeita nomÒnd' ™xšssuto ¥rsena mÁla,
q»leiai d mšmhkon ¢n»melktoi perˆ shkoÚj:
oÜqata g¦r sfarageànto. ¥nax d' ÑdÚnVsi kakÍsi
teirÒmenoj p£ntwn яwn ™pema…eto nîta
Ñrqîn ˜staÒtwn: tÕ d n»pioj oÙk ™nÒhsen,
375
Dar tot gemând ºi copleºit de chinuri,
Ciclopul dibuind, de la intrare
540
Ridicã stânca ºi pe ea s-aºazã,
Se-ntinde-apoi cu braþele sã prindã
Pe vrunul care-ar fi ieºit cu turma,
Aºa tehui el mã credea pe mine.
Chiteam atunci ºi cãutam un mijloc
Mai potrivit sã mântui de pieire 545
Pe soþii mei, pe mine. Urzeam planuri
ªi gânduri de tot felul, fiind vorba
De viaþã, doar aproape era mare
Primejdie, ºi-un gând mai mult ca toate
Mi se pãru mai bun. Erau în turmã 550
Berbeci lãþoºi, ºi zdraveni, mari ºi mândri
Cu lâna laie. Atunci eu pe tãcute
Berbecii, câte trei luând, deolaltã
Îi leg cu mlãdioasele curmeie
Pe care se culca nelegiuitul 555
Ciclop. Cel mijlociu purta pe unul
Din noi, iar alþii doi mergeau alãturi
Ferindu-ne de-o parte ºi de alta.
Deci trei berbeci cãrau pe câte unul
560
Din soþii mei. Dar mai era ºi-un altul,
Berbece ortoman, fruntaºul turmei.
Eu l-apucai din spate ºi sub burta-i
Miþoasã mã lungii ºi-ntors sub dânsul,
Eu grap-aºa mã tot þineam de lâna-i
Cea falnicã ºi tot rãbdam în mine. 565
Aºa stãturãm ºi-aºteptam cu jale
Sã vie dimineaþa. Iar când zorii
Trandafirii în cer se revãrsarã,
Zoreau atunci berbecii spre pãºune,
Iar oile tot behãiau nemulse 570
Cu ugerii lor ghiolcurã de lapte.
Dar schingiuit de cazne-nfricoºate
Stãpânul lor îi pipãia pe spate
Berbecii toþi care-i treceau nainte
376 ODUSSEAIS. I ODISEEA. CÂNTUL IX
éj oƒ Øp' e„ropÒkwn яwn stšrnoisi dšdento.
Ûstatoj ¢rneiÕj m»lwn œsteice qÚraze,
l£cnJ steinÒmenoj kaˆ ™moˆ pukin¦ fronšonti.
tÕn d' ™pimass£menoj prosšfh kraterÕj PolÚfhmoj:
'kri pšpon, t… moi ïde di¦ spšoj œssuo m»lwn
Ûstatoj; oÜ ti p£roj ge leleimmšnoj œrceai o„în,
¢ll¦ polÝ prîtoj nšmeai tšren' ¥nqea po…hj
makr¦ bib£j, prîtoj d ·o¦j potamîn ¢fik£neij, prîtoj d
staqmÒnde lila…eai ¢ponšesqai ˜spšrioj, nàn
aâte panÚstatoj. Ã sÚ g' ¥naktoj ÑfqalmÕn
poqšeij; tÕn ¢n¾r kakÕj ™xal£wse
sÝn lugro‹s' ˜t£roisi, damass£menoj fršnaj o‡nJ,
Oâtij, Ön oÜ pè fhmi pefugmšnon œmmen Ôleqron.
e„ d¾ Ðmofronšoij potifwn»eij te gšnoio
e„pe‹n, ÓppV ke‹noj ™mÕn mšnoj ºlask£zei:
tî kš oƒ ™gkšfalÒj ge di¦ spšoj ¥lludij ¥llV
qeinomšnou ·a…oito prÕj oÜdeŽ, k¦d dš t' ™mÕn kÁr
lwf»seie kakîn, t£ moi oÙtidanÕj pÒren Oâtij.' ìj
e„pën tÕn kriÕn ¢pÕ ›o pšmpe qÚraze.
™lqÒntej d' ºbaiÕn ¢pÕ spe…ouj te kaˆ aÙlÁj
prîtoj Øp' ¢rneioà luÒmhn, Øpšlusa d' ˜ta…rouj.
karpal…mwj d t¦ mÁla tanaÚpoda, p…ona dhmù,
poll¦ peritropšontej ™laÚnomen, Ôfr' ™pˆ nÁa
ƒkÒmeq': ¢sp£sioi d f…lois' ˜t£roisi f£nhmen, o
‰ fÚgomen q£naton: toÝj d sten£conto goîntej.
¢ll' ™gë oÙk e‡wn, ¢n¦ d' ÑfrÚsi neàon ˜k£stJ,
kla…ein: ¢ll' ™kšleusa qoîj kall…trica mÁla
377
Stând oblu. Dar el nu simþi, netotul, 575
Cã ei erau legaþi prin lâna deasã.
În coada turmei o luã spre uºã
Berbecele îngreuiat de blana-i
Tufoasã ºi de mine care astfel
M-am priceput. Dar Polifem pe dânsul 580
Îl pipãi ºi-i zise: «De ce oare,
Drãguþul meu berbece, pleci la urmã
Din peºterã? tu care niciodatã
Nu rãmâneai de oi, ci tot nainte
Cu paºii mari mergeai sã paºti din floarea 585
Cea moale-a ierbii? ªi-ajungeai întâiul
La râu ºi nãzuiai napoi spre searã
La stânã cel dintâi? Acum tu însã
Rãmâi de tot în urmã. Ori plângi ochiul
Stãpânului? Mi-l scoase un nemernic 590
Cu haita de miºei dupã ce lotrul
Cu vinul m-ameþise, acel Nimeni
Ce tot nu-l cred scutit acum de moarte.
Hei, dac-ar fi sã ai un gând cu mine
ªi s-ai tu darul vorbei sã-mi spui unde 595
S-o fi ascuns de crunta mea mânie,
Cum creierul, din tidva lui izbitã,
Pe jos îl împroºcam în vãgãunã!
Mã uºuram atunci de tot amarul
Ce mi-l fãcu netrebnicul de Nimeni.» 600
Rostind el ast,-aretului dã drumul.
Când eu mã depãrtai puþin de strungã,
Întâi mã desprinsei de sub berbece,
Pe urmã-i desfãcui ºi pe tovarãºi,
605
Apoi mânarãm turma-aceea grasã
ªi iute de picior ºi prin coclauri
O tot gonirãm noi pânã ce furãm
La vasul nostru. Mult se bucurarã
Tovarãºii cã noi scãparãm teferi,
Iar pe ceilalþi cu vaiet îi jãlirã. 610
Eu nu-i lãsam sã plângã, ci cu semne
378 ODUSSEAIS. I ODISEEA. CÂNTUL IX
pÒll' ™n nh balÒntaj ™piple‹n ¡lmurÕn Ûdwr. oƒ d'
ay' e‡sbainon kaˆ ™pˆ klh‹si kaq‹zon: ˜xÁj d'
˜zÒmenoi poli¾n ¤la tÚpton ™retmo‹j. ¢ll' Óte
tÒsson ¢pÁn, Ósson te gšgwne bo»saj,
kaˆ tÒt' ™gë KÚklwpa proshÚdwn kertom…oisi:
'KÚklwy, oÙk ¥r' œmellej ¢n£lkidoj ¢ndrÕj ˜ta…rouj
œdmenai ™n spÁŽ glafurù kraterÁfi b…hfi.
kaˆ l…hn sš g' œmelle kic»sesqai kak¦ œrga,
scštli', ™peˆ xe…nouj oÙc ¤zeo sù ™nˆ o‡kJ
™sqšmenai: tî se ZeÝj te…sato kaˆ qeoˆ ¥lloi.'
ìj ™f£mhn, Ð d' œpeita colèsato khrÒqi m©llon: Âke
d' ¢porr»xaj koruf¾n Ôreoj meg£loio,
k¦d d' œbale prop£roiqe neÕj kuanopróroio
[tutqÒn, ™deÚhsen d' o„»Žon ¥kron ƒkšsqai.]
™klÚsqh d q£lassa katercomšnhj ØpÕ pštrhj:
t¾n d' ¨y ½peirÒnde palirrÒqion fšre kàma, plhmurˆj
™k pÒntoio, qšmwse d cšrson ƒkšsqai. aÙt¦r
™gë ce…ressi labën perim»kea kontÕn ðsa
paršx: ˜t£roisi d' ™potrÚnaj ™kšleusa
[™mbalšein kèpVs', †n' Øpk kakÒthta fÚgoimen,]
kratˆ katanneÚwn: oƒ d propesÒntej œresson. ¢ll'
Óte d¾ dˆj tÒsson ¤la pr»ssontej ¢pÁmen,
kaˆ tÒte d¾ KÚklwpa proshÚdwn: ¢mfˆ d' ˜ta‹roi
meilic…ois' ™pšessin ™r»tuon ¥lloqen ¥lloj:
'scštlie, t…pt' ™qšleij ™reqizšmen ¥grion ¥ndra;
Öj kaˆ nàn pÒntonde balën bšloj ½gage nÁa aâtij
™j ½peiron, kaˆ d¾ f£men aÙtÒq' Ñlšsqai. e„ d
fqegxamšnou teu À aÙd»santoj ¥kouse,
379
Din ochi i-opream, ºi-i tot zoream sã-nluntre
Cioporul de berbeci ca sã purcedem
Curând pe apa-amarã. ªi ei grabnic
Intrarã-n vas, pe bãnci la rând ºezurã 615
ªi prinserã vâslind sã batã marea.
Iar când eram departe cât ajunge
Un glas de om, atunci batjocorindu-l,
Strigat-am la ciclop: «Hei, n-avuºi parte,
Cicloape tu, oricât eºti de puternic, 620
În peºterã sã te hrãneºti cu carnea
Tovarãºilor unui om nevrednic.
Tu trebuia sã-þi ispãºeºti pãcatul,
Miºelule, care-ndrãzneºti acasã
La tine sã îmbuci pe bieþii oaspeþi. 625
Aºa s-au rãzbunat pe tine zeii.»
Dar el atunci ºi mai dihai se-ntartã,
De smulge þancul unui munte mare
ªi ni-l repede, dar el cade-n faþa
Corãbii noastre cea cu botul negru. 630
Era pe-aci s-ajungã chiar la cârmã
ªi clocoti rãzbit de stâncã valul,
Dar el tãlãzuit napoi nãvalnic
Corabia cãtre uscat împinse,
De-a fost pe-aci s-o dea de mal. Eu însã 635
O sprijinii c-o stinghie prelungã.
Sileam ºi îmboldeam pe soþi cu semne
Din cap sã se încovãie spre vâsle,
Ca sã ne strecurãm de la nãpastã
ªi ei se tot plecau vâslind nainte. 640
Iar când fãcurãm noi un drum pe mare
De douã ori mai lung, dau iar un chiot
Spre uriaº. Dar soþii mei de-alãturi,
Oprindu-mã, se roagã blând de mine:
«Abraºule, de ce tu fiara asta 645
O mai întarþi? Cã el c-o loviturã
Din mare spre uscat împinse vasul,
De-am zis în noi c-aici ne-o fi sfârºitul.
380 ODUSSEAIS. I ODISEEA. CÂNTUL IX
sÚn ken ¥rax' ¹mšwn kefal¦j kaˆ n»Ža doàra
marm£rJ ÑkriÒenti balèn: tÒsson g¦r †hsin.'
ìj f£san, ¢ll' oÙ pe‹qon ™mÕn megal»tora qumÒn, ¢ll£
min ¥yorron prosšfhn kekothÒti qumù:
'KÚklwy, a‡ kšn t…j se kataqnhtîn ¢nqrèpwn
Ñfqalmoà e‡rhtai ¢eikel…hn ¢lawtÚn,
f£sqai 'OdussÁa ptolipÒrqion ™xalaîsai,
uƒÕn Lašrtew, 'Iq£kV œni o„k…' œconta.'
ìj ™f£mhn, Ð dš m' o„mèxaj ºme…beto mÚqJ:
'í pÒpoi, Ã m£la d» me pala…fata qšsfaq' ƒk£nei.
œske tij ™nq£de m£ntij ¢n¾r ºäj te mšgaj te,
T»lemoj EÙrum…dhj, Öj mantosÚnV ™kškasto
kaˆ manteuÒmenoj kateg»ra Kuklèpessin:
Ój moi œfh t£de p£nta teleut»sesqai Ñp…ssw,
ceirîn ™x 'OdusÁoj ¡mart»sesqai ÑpwpÁj.
¢ll' a„e… tina fîta mšgan kaˆ kalÕn ™dšgmhn
™nq£d' ™leÚsesqai, meg£lhn ™pieimšnon ¢lk»n:
nàn dš m' ™ën Ñl…goj te kaˆ oÙtidanÕj kaˆ ¥kikuj
Ñfqalmoà ¢l£wsen, ™pe… m' ™dam£ssato o‡nJ.
¢ll' ¥ge deàr', 'Oduseà, †na toi p¦r xe…nia qe…w,
pomp»n t' ÑtrÚnw dÒmenai klutÕn ™nnos…gaion:
toà g¦r ™gë p£Žj e„m…, pat¾r d' ™mÕj eÜcetai enai.
aÙtÕj d', a‡ k' ™qšlVs', „»setai, oÙdš tij ¥lloj
oÜte qeîn mak£rwn oÜte qnhtîn ¢nqrèpwn.'
ìj œfat', aÙt¦r ™gè min ¢meibÒmenoj prosšeipon:
'aŠ g¦r d¾ yucÁj te kaˆ a„înÒj se duna…mhn
eânin poi»saj pšmyai dÒmon ”AŽdoj e‡sw,
æj oÙk ÑfqalmÒn g' „»setai oÙd' ™nos…cqwn.'
381
S-audã iar un grai sau o strigare,
Trãgaci cum e, c-o stanã colþuroasã 650
ªi þeasta ºi corabia ne-ar sparge.»
Dar inima ei nu-mi puturã-nfrânge
ªi iar strigai la el din rãsputeri:
«Cicloape, dacã cineva te-ntreabã
De-a ochiului tãu groaznicã sluþire, 655
Sã zici cã te orbi cuceritorul
Ulise-al lui Laerte din Itaca».
Iar el gemând rãspunse atunci: «Vai mie!
Mi-se-mplineºte-o veche prorocie.
Trãia pe-aci un om ales ºi mare, 660
Un zodier neîntrecut, Telèmos
Al lui Evrimos fiu, care-ajunsese
Bãtrân printre ciclopi ºi el îmi spuse
Cã toate aceste aveau sã mi se-ntâmple
ªi cã Ulise-avea sã-mi ia vederea. 665
De-aceea eu tot aºteptam sã vie
Un om chipos ºi mare, ºi-n vârtute
Neînfrânt, dar iatã, un pitic ca tine
ªi slab ºi de nimic îmi scoase ochiul,
Puterea-mi domolind cu bãutura, 670
Dar ia mai vino-ncoace tu, Ulise,
Sã te cinstesc cu daruri de-ospeþie,
Sã rog ca sã te-ajute zeul mãrii
Pe drum, Neptun slãvitul, cã doar eu sunt
Feciorul lui, el zice cã mi-e tatã 675
ªi singur el, de-o vrea, mã face bine,
Dar nici un altul dintre zei ºi oameni.»
La vorba lui rãspund ºi eu din parte-mi:
«Hei, de-aº putea sã te dobor pe tine
680
ªi-n iad sã te rãped cum sigur este
Cã zeul mãrii nu-þi mai drege ochiul».
382 ODUSSEAIS. I ODISEEA. CÂNTUL IX
ìj ™f£mhn, Ð d' œpeita Poseid£wni ¥nakti
eÜceto, ce‹r' Ñršgwn e„j oÙranÕn ¢sterÒenta:
'klàqi, Pose…daon gai»oce kuanoca‹ta:
e„ ™teÒn ge sÒj e„mi, pat¾r d' ™mÕj eÜceai enai,
dÕj m¾ 'OdussÁa ptolipÒrqion o‡kad' ƒkšsqai,
[uƒÕn Lašrtew, 'Iq£kV œni o„k…' œconta.]
¢ll' e‡ oƒ mo‹r' ™stˆ f…louj t' „dšein kaˆ ƒkšsqai
okon ™ãkt…menon kaˆ ˜¾n ™j patr…da ga‹an,
Ñy kakîj œlqoi, Ñlšsaj ¥po p£ntaj ˜ta…rouj,
nhÕj ™p' ¢llotr…hj, eÛroi d' ™n p»mata o‡kJ.'
ìj œfat' eÙcÒmenoj, toà d' œklue kuanoca…thj.
aÙt¦r Ó g' ™xaàtij polÝ me…zona l©an ¢e…raj Âk'
™pidin»saj, ™pšreise d n' ¢pšleqron: k¦d d'
œbalen metÒpisqe neÕj kuanopróroio
tutqÒn, ™deÚhsen d' o„»Žon ¥kron ƒkšsqai. ™klÚsqh
d q£lassa katercomšnhj ØpÕ pštrhj: t¾n d prÒsw
fšre kàma, qšmwse d cšrson ƒkšsqai.
¢ll' Óte d¾ t¾n nÁson ¢fikÒmeq', œnqa per
¥llai nÁej ™ässelmoi mšnon ¡qrÒai, ¢mfˆ d' ˜ta‹roi
e†at' ÑdurÒmenoi, ¹mšaj potidšgmenoi a„e…,
nÁa mn œnq' ™lqÒntej ™kšlsamen ™n yam£qoisin,
[™k d kaˆ aÙtoˆ bÁmen ™pˆ ·hgm‹ni qal£sshj.]
mÁla d KÚklwpoj glafurÁj ™k nhÕj ˜lÒntej dass£meq',
æj m» t…j moi ¢tembÒmenoj k…oi ‡shj.
¢rneiÕn d' ™moˆ o‡J ™ãkn»midej ˜ta‹roi m»lwn
daiomšnwn dÒsan œxoca: tÕn d' ™pˆ qinˆ Zhnˆ
kelainefšŽ Kron…dV, Öj p©sin ¢n£ssei, ·šxaj
mhr…' œkaion: Ð d' oÙk ™mp£zeto ƒrîn,
383
M-aude el ºi braþele-ºi înalþã
Spre cer ºi lui Neptun aºa se roagã:
«Cutremur-de-pãmânt Neptun, tu, zeul
Cu plete-albastre, dacã eu þi-s fiul 685
Cu-adevãrat ºi zici cã-mi eºti pãrinte
Ascultã-mã ºi fã sã nu ajungã
La casa lui Ulise din Itaca!
Iar dacã-i scris cumva pe-ai lui sã vadã
ªi vatra lui ºi þara, el s-ajungã 690
Pe vas strãin, târziu de tot, ºi-n stare
De plâns, sã-ºi piardã soþii, sã-l aºtepte
Nenorocirile acasã.» Aºa-i fu ruga
ªi-l auzi Neptun. Apoi ciclopul
Luã un stei de piatrã ºi mai mare 695
ªi învârtind îl repezi cu toatã
Puterea-i de neînchipuit, în dosul
Corãbiei, dar cât pe-aci sã cadã
Deasupra cârmei. Clocoti dar marea
Izbitã de pietroi ºi valu-mpinse 700
Corabia nainte. O clipã numai
ªi-avea s-o dea de mal. Dar când sosirãm
La locul unde celelalte vase
Steteau grãmadã la popas ºi soþii
Ne aºteptau ºi suspinau cu jale, 705
Împinserãm pe prund acolo vasul
ªi noi pe mal ieºirãm. ªi berbecii
Ciclopului luând, îi împãrþirãm,
ªi-avu din ei tot insul parte dreaptã.
Dar la-mpãrþire mie pe deasupra 710
Tovarãºii mi-au dat pe cel de frunte.
Eu închinându-l zeului furtunii,
Lui Joe, domnului stãpân a toate,
Pe-altaru-i coapsele-i arsei, dar jertfa
715
384 ODUSSEAIS. I ODISEEA. CÂNTUL IX
¢ll' Ó ge merm»rizen, Ópwj ¢polo…ato p©sai
nÁej ™ässelmoi kaˆ ™moˆ ™r…hrej ˜ta‹roi.
ìj tÒte mn prÒpan Ãmar ™j ºšlion katadÚnta
¼meqa dainÚmenoi krša t' ¥speta kaˆ mšqu
¹dÚ: Ãmoj d' ºšlioj katšdu kaˆ ™pˆ knšfaj Ãlqe,
d¾ tÒte koim»qhmen ™pˆ ·hgm‹ni qal£sshj.
Ãmoj d' ºrigšneia f£nh ·odod£ktuloj 'Hèj, d¾ tÒt'
™gën ˜t£roisin ™potrÚnaj ™kšleusa aÙtoÚj t'
¢mba…nein ¢n£ te prumn»sia làsai. oƒ d' ay'
e‡sbainon kaˆ ™pˆ klh‹si kaq‹zon, ˜xÁj d'
˜zÒmenoi poli¾n ¤la tÚpton ™retmo‹j.
œnqen d protšrw plšomen ¢kac»menoi Ãtor,
¥smenoi ™k qan£toio, f…louj Ñlšsantej ˜ta…rouj.
385
El nu-mi primi, ci cugeta în ce fel
Corãbii ºi tovarãºi sã-mi cufunde.
ªezurãm noi atunci ºi, cât e ziua
De mare pânã-n searã, ne-ospãtarãm
Cu mult prisos de carne, cu vin dulce. 720
Dar în amurg, când soarele-asfinþise,
Ne-ntinserãm pe mal ºi adormirãm.
A doua zi, când se ivirã zorii
Grãbii pe soþi silindu-i sã se-nluntre
ªi vase sã dezlege. Ei intrarã 725
Degrabã toþi, pe bãnci la rând ºezurã
ªi prinserã vâslind sã batã marea,
De aici pornim nainte plini de jale
De pierderea iubiþilor tovarãºi,
Dar mulþumiþi cã noi scãparãm teferi.
 ODUSSEIAS K
A„ol…hn d' ™j nÁson ¢fikÒmeq': œnqa d' œnaien
A‡oloj `Ippot£dhj, f…loj ¢qan£toisi qeo‹si, plwtÍ
™nˆ n»sJ: p©san dš tš min pšri te‹coj c£lkeon
¥rrhkton, liss¾ d' ¢nadšdrome pštrh.
toà kaˆ dèdeka pa‹dej ™nˆ meg£roij geg£asin, ›x
mn qugatšrej, ›x d' uƒšej ¹bèontej.
œnq' Ó ge qugatšraj pÒren uƒ£sin enai ¢ko…tij.
oƒ d' a„eˆ par¦ patrˆ f…lJ kaˆ mhtšri kednÍ da…
nuntai: par¦ dš sfin Ñne…ata mur…a ke‹tai,
knisÁen dš te dîma peristenac…zetai aÙlÍ, ½mata:
nÚktaj d' aâte par' a„do…Vs' ¢lÒcoisin eÛdous'
œn te t£phsi kaˆ ™n trhto‹si lšcessi.
kaˆ mn tîn ƒkÒmesqa pÒlin kaˆ dèmata kal£.
mÁna d p£nta f…lei me kaˆ ™xeršeinen ›kasta,
”Ilion 'Arge…wn te nšaj kaˆ nÒston 'Acaiîn: kaˆ
mn ™gë tù p£nta kat¦ mo‹ran katšlexa.
¢ll' Óte d¾ kaˆ ™gën ÐdÕn Éteon ºd' ™kšleuon
pempšmen, oÙdš ti ke‹noj ¢n»nato, teàce d pomp»n.
dîke dš m' ™kde…raj ¢skÕn boÕj ™nneèroio,
œnqa d bukt£wn ¢nšmwn katšdhse kšleuqa: ke‹non
g¦r tam…hn ¢nšmwn po…hse Kron…wn, ºmn
paušmenai ºd' ÑrnÚmen, Ón k' ™qšlVsi. nh d'
™nˆ glafurÍ katšdei mšrmiqi faeinÍ
Cântul X
În insula Eolia sosirãm.
Eol, al lui Hipotas fiu, acolo
Iubit de zei domnea peste ostrovul
Cel plutitor ºi-mprejmuit de-a-ntregul
5
Cu ziduri nerãzbite din aramã
ªi þãrmuit de stâncã netezitã.
El doisprezece fii avea la curte,
Bãieþi ºi fete-n floare câte ºase,
ªi însoþi pe fete cu bãieþii.
Ei veºnic ospãteazã lângã tatãl 10
ªi preacinstita mamã ºi-au pe masã
Întinse-atâtea feluri de bucate,
ªi de fripturi tot fumegã palatul
ªi geme de petreceri toatã ziua,
Iar noaptea pe covoare ºi pe paturi 15
Sãpate-n lemn ei dorm cu-a lor cinstite
Neveste. Noi sosirãm în cetate
La mândrul lor palat. O lunã-ntreagã
Eol mã gãzdui ºi de-a-mãruntul
Mã întreba de Troia ºi de flota 20
Danailor, de-ntorsul lor acasã.
Iar eu pe rând îi povesteam de toate.
Dar mã rugai la urmã sã mã lase
Sã plec. El nu se-mpotrivi la asta
ªi-mi pregãti plecarea. -Mi dete-o piele 25
De bou de nouã ani, burduf în care
Suflãrile de vânturi mugitoare
Le închisese toate, cãci fusese
De Joe pus ca domnitor pe vânturi:
Le mânã sau le-nstrunã dupã voie. 30
C-un lanþ lucios de-argint legã burduful
În fundu-unei corãbii, ca dintr-însul
388 ODUSSEAIS. K ODISEEA. CÂNTUL X
¢rguršV, †na m» ti parapneÚsei' Ñl…gon per:
aÙt¦r ™moˆ pnoi¾n zefÚrou prošhken ¢Ánai, Ôfra
fšroi nÁ£j te kaˆ aÙtoÚj: oÙd' ¥r' œmellen
™ktelšein: aÙtîn g¦r ¢pwlÒmeq' ¢frad…Vsin.
™nnÁmar mn Ðmîj plšomen nÚktaj te kaˆ Ãmar,
tÍ dek£tV d' ½dh ¢nefa…neto patrˆj ¥roura,
kaˆ d¾ purpolšontaj ™leÚssomen ™ggÝj ™Òntaj.
œnq' ™m mn glukÝj Ûpnoj ™pšllabe kekmhîta:
a„eˆ g¦r pÒda nhÕj ™nèmwn, oÙdš tJ ¥llJ
dîc' ˜t£rwn, †na q©sson ƒko…meqa patr…da
ga‹an: oƒ d' ›taroi ™pšessi prÕj ¢ll»louj ¢gÒreuon
ka… m' œfasan crusÒn te kaˆ ¥rguron o‡kad' ¥gesqai,
dîra par' A„Òloo megal»toroj `Ippot£dao.
ïde dš tij e‡pesken „dën ™j plhs…on ¥llon:
'í pÒpoi, æj Óde p©si f…loj kaˆ t…miÒj ™stin
¢nqrèpois', Óteèn ke pÒlin kaˆ ga‹an †khtai.
poll¦ mn ™k Tro…hj ¥getai keim»lia kal¦ lhdoj:
¹me‹j d' aâte Ðm¾n ÐdÕn ™ktelšsantej
o‡kade nisÒmeqa kene¦j sÝn ce‹raj œcontej.
kaˆ nàn oƒ t£ ge dîke carizÒmenoj filÒthti A‡oloj.
¢ll' ¥ge q©sson „dèmeqa, Ótti t£d' ™st…n,
Óssoj tij crusÒj te kaˆ ¥rguroj ¢skù œnestin.' ìj
œfasan, boul¾ d kak¾ n…khsen ˜ta…rwn:
¢skÕn mn làsan, ¥nemoi d' ™k p£ntej Ôrousan,
toÝj d' ay' ¡rp£xasa fšren pÒntonde qÚella
kla…ontaj, ga…hj ¥po patr…doj. aÙt¦r ™gè ge
™grÒmenoj kat¦ qumÕn ¢mÚmona merm»rixa,
389
Sã nu rãsufle nici un pic de boare.
Lãsã numai un vânt uºor, Zefirul,
35
Pe vase sã ne poarte. Însã n-a fost
Sã fie aºa. Chiar din prostia noastrã
Am fi pierit pe mare. Nouã zile
ªi nopþi plutirãm noi fãrã-ncetare,
Iar într-a zecea ni s-aratã þara
Pãrinþilor, ba desluºim chiar focuri 40
Aprinse de locuitori pe þãrmuri.
Atunci somn dulce mã furã pe mine
De obosit, cã-ntr-una cârmuisem
ªi nu-ncrezusem nimãnuia vasul,
Ca doar mai iute sã sosim în þarã. 45
În vremea asta se vorbirã soþii,
ªi-nchipuirã cã duceam cu mine
Argint ºi aur, daruri de la craiul
Mãrinimos Eol Hipotianul,
ªi ziserã privind unul la altul: 50
«Vezi, Doamne, cum Ulise se tot face
Iubit ºi preþuit de toatã lumea
În oriºicare þarã ºi cetate!
ªi de la Troia duce el grãmadã
De mândre-odoare, partea lui de pradã, 55
Iar noi care-am fãcut aceeaºi cale
Ne-ntoarcem toþi la vetre cu mâni goale.
ªi-acum, de dragul lui, Eol îi dete
ªi-aceste daruri. Sã vedem mai iute
60
Ce bogãþie de argint ºi aur
O fi-n burduf.» Aºa grãirã-n tainã
ªi sfatul rãu învinse pe tovarãºi.
Burduful dezlegarã ºi dintr-însul
Se nãpustirã vânturile toate.
Deodatã-i apucã pe ei furtuna 65
ªi-i abãtu departe de-a lor þarã,
Spre largul mãrii, de-ncepur-a plânge.
Eu mã trezesc. ªi eu cel fãrã vinã
Gândeam atunci sã fac una din douã:
390 ODUSSEAIS. K ODISEEA. CÂNTUL X
º pesën ™k nhÕj ¢pofq…mhn ™nˆ pÒntJ,
à ¢kšwn tla…hn kaˆ œti zwo‹si mete…hn.
¢ll' œtlhn kaˆ œmeina, kaluy£menoj d' ™nˆ nh
ke…mhn: aƒ d' ™fšronto kakÍ ¢nšmoio qušllV
aâtij ™p' A„ol…hn nÁson, sten£conto d' ˜ta‹roi. œnqa d'
™p' ºpe…rou bÁmen kaˆ ¢fuss£meq' Ûdwr:
aya d de‹pnon ›lonto qoÍj par¦ nhusˆn ˜ta‹roi.
aÙt¦r ™peˆ s…toiÒ t' ™pass£meq' ºd potÁtoj,
d¾ tÒt' ™gë k»ruk£ t' Ñpass£menoj kaˆ ˜ta‹ron,
bÁn e„j A„Òloo klut¦ dèmata: tÕn d' ™k…canon
dainÚmenon par¦ Î t' ¢lÒcJ kaˆ oŒsi tškessin.
™lqÒntej d' ™j dîma par¦ staqmo‹sin ™p' oÙdoà
˜zÒmeq': oƒ d' ¢n¦ qumÕn ™q£mbeon œk t' ™ršonto:
'pîj Ãlqej, 'Oduseà; t…j toi kakÕj œcrae da…mwn;
à mšn s' ™ndukšwj ¢pepšmpomen, Ôfra †koio patr…da
s¾n kaˆ dîma, kaˆ e‡ poÚ toi f…lon ™st…n.'
ìj f£san: aÙt¦r ™gë metefèneon ¢cnÚmenoj kÁr:
'¥as£n m' ›taro… te kakoˆ prÕj to‹s… te Ûpnoj
scštlioj. ¢ll' ¢kšsasqe, f…loi: dÚnamij g¦r ™n Øm‹n.'
ìj ™f£mhn malako‹si kaqaptÒmenoj ™pšessin: oƒ d'
¥new ™gšnonto: pat¾r d' ºme…beto mÚqJ:
'œrr' ™k n»sou q©sson, ™lšgciste zwÒntwn:
oÙ g£r moi qšmij ™stˆ komizšmen oÙd' ¢popšmpein
¥ndra tÒn, Ój te qeo‹sin ¢pšcqhtai mak£ressin.
[œrr', ™peˆ ¢qan£toisin ¢pecqÒmenoj tÒd' ƒk£neij.']
ìj e„pën ¢pšpempe dÒmwn barša sten£conta.
œnqen d protšrw plšomen ¢kac»menoi Ãtor: te…
reto d' ¢ndrîn qumÕj Øp' e„res…hj ¢legeinÁj
391
Ori sã m-arunc din vas sã pier în valuri, 70
Ori pacostea s-o rabd tãcut ºi încã
Sã fiu între cei vii. Rãbdai mai bine
ªi rãmãsei. M-acoperii acolo
ªi mã culcai. Înfricoºatul vifor
Napoi pe soþi îi duse spre ostrovul 75
Eolia, iar ei oftau din suflet.
Acolo pe uscat ne coborârãm,
Luarãm apã. Dup-aceea-ndatã
Tovarãºii prânzirã lângã vase.
Iar când de-ajuns mâncarãm ºi bãurãm, 80
Luând un crainic ºi un soþ cu mine,
Mã duc la curtea lui Eol, pe care
Îl nimeresc la masã cu nevasta
ªi cu feciorii lui. Intrãm în casã
ªi stãm la uºa lui pe prag, iar dânºii 85
Uimiþi la noi se uitã ºi mã-ntreabã:
«De ce veniºi, Ulise? Ce rãstriºte
Te nãpãdi? Cã noi avurãm grijã
De drumul tãu, ca tu s-ajungi acasã
La þara ta ºi-oriunde þi-a fost voia.» 90
Iar eu rãspund cu inima-ntristatã:
«Tovarãºi fãrã suflet mã pierdurã,
ªi-un somn nenorocit. Vã rog, prieteni,
Sã m-ajutaþi, cã doar vã stã-n putere.»
Aºa zisei luându-i cu frumosul. 95
Tãcurã ei, dar tatãl lor s-aprinse:
«Din þara mea mai repede te carã,
Tu, om netrebnic, cel mai de ocarã!
Cã nu mai pot sã îngrijesc de drumul
Hulitului de dumnezei. Afarã, 100
Tu care-mi vii în casã, oropsitul
De dumnezei.» Aºa rãstit îmi zise
ªi mã goni din casa lui pe mine
Cu tot oftatul meu. Apoi de-acolo
Mâhniþi cãlãtorirãm mai departe, 105
Iar vâslitorii, din prostia noastrã,
392 ODUSSEAIS. K ODISEEA. CÂNTUL X
¹metšrV mat…V, ™peˆ oÙkšti fa…neto pomp».
˜xÁmar mn Ðmîj plšomen nÚktaj te kaˆ Ãmar:
˜bdom£tV d' ƒkÒmesqa L£mou a„pÝ ptol…eqron,
Thlšpulon Laistrugon…hn, Óqi poimšna poim¾n
ºpÚei e„sel£wn, Ð dš t' ™xel£wn ØpakoÚei.
œnqa k' ¥ãpnoj ¢n¾r doioÝj ™x»rato misqoÚj,
tÕn mn boukolšwn, tÕn d' ¥rgufa mÁla nomeÚwn:
™ggÝj g¦r nuktÒj te kaˆ ½matÒj e„si kšleuqoi. œnq'
™peˆ ™j limšna klutÕn ½lqomen, Ön pšri pštrh ºl…
batoj tetÚchke diamperj ¢mfotšrwqen, ¢ktaˆ d
problÁtej ™nant…ai ¢ll»lVsin
™n stÒmati proÜcousin, ¢rai¾ d' e‡sodÒj ™stin,
œnq' o† g' e‡sw p£ntej œcon nšaj ¢mfiel…ssaj.
aƒ mn ¥r' œntosqen limšnoj ko…loio dšdento
plhs…ai: oÙ mn g£r pot' ¢šxeto kàm£ g' ™n aÙtù,
oÜte mšg' oÜt' Ñl…gon, leuk¾ d' Ãn ¢mfˆ gal»nh.
aÙt¦r ™gën ooj scšqon œxw nÁa mšlainan, aÙtoà
™p' ™scatiÍ, pštrhj ™k pe…smata d»saj. œsthn d
skopi¾n ™j paipalÒessan ¢nelqèn:
œnqa mn oÜte boîn oÜt' ¢ndrîn fa…neto œrga,
kapnÕn d' oon Ðrîmen ¢pÕ cqonÕj ¢ssonta.
d¾ tÒt' ™gën ˜t£rouj prohn peÚqesqai „Òntaj, o†
tinej ¢nšrej een ™pˆ cqonˆ s‹ton œdontej, ¥ndre
dÚw kr…naj, tr…taton k»ruc' ¤m' Ñp£ssaj. oƒ d'
‡san ™kb£ntej le…hn ÐdÒn, Î per ¥maxai
¥stud' ¢f' Øyhlîn Ñršwn katag…neon Ûlhn.
koÚrV d xÚmblhnto prÕ ¥steoj ØdreuoÚsV,
393
Se chinuiau cu trudnica vâslire,
Cãci nu se mai vedea întorsul nostru.
Cãlãtorirãm ºase nopþi ºi zile,
Iar într-a ºaptea furãm la cetatea 110
Lui Lamos, Lestrigonia cea naltã,
Cu porþi mai depãrtate,-n care þarã
Pãstoru-ntors pe drum de la pãºune
Cu turma, dã bineþe ºi-i rãspunde
Un altul care pleacã, aºa cã omul 115
Neadormit, pe rând de-ar paºte boii
ªi oile, ar avea-ndoitã platã,
C-abia e noapte ºi se face ziuã.
Îndatã ce intrarãm în limanul
Cel minunat, cu seninãri înalte 120
Înconjurat de-o parte ºi de alta
Cu maluri prelungite dimpotrivã
La gura lui ºi cu intrare-ngustã,
Ceilalþi tovarãºi toþi împiedicarã
Nãuntru legãnatele corãbii, 125
Apoi le otgonirã lâng-olaltã
În adâncata schelã, unde valul
Nu creºte niciodatã mic sau mare,
Ci-i mulcomit ºi limpede de-a pururi.
Doar eu oprii corabia-mi afarã 130
La capul schelei ºi-o legai de-o stâncã,
ªi mã urcai pe-o culme prãvãlatã
ªi-aici stãtui. Dar nu vãzurãm oameni
Muncind la câmp, nici boi la arãturã,
Ci numai fum rotocolea pe-alocuri. 135
Aleg atunci doi soþi ºi cu un crainic
ªi poruncesc sã cerceteze cine
Sunt oamenii cei mâncãtori de pâne
În þara asta. Ei se coborârã
ªi merserã pe-un neted ºleau, pe care 140
Din plaiurile nalte spre cetate
Cãrau locuitorii lemnãria,
ªi-acolo,-n dreptul zidului cetãþii,
394 ODUSSEAIS. K ODISEEA. CÂNTUL X
qugatšr' „fq…mV LaistrugÒnoj 'Antif£tao.
mn ¥r' ™j kr»nhn kateb»seto kalliršeqron 'Artak…
hn: œnqen g¦r Ûdwr protˆ ¥stu fšreskon: oƒ d
parist£menoi prosefèneon œk t' ™ršonto,
Ój tij tînd' e‡h basileÝj kaˆ oŒsin ¢n£ssoi.
d m£l' aÙt…ka patrÕj ™pšfraden Øyerefj dî. oƒ d'
™peˆ e„sÁlqon klut¦ dèmata, t¾n d guna‹ka eáron
Óshn t' Ôreoj koruf»n, kat¦ d' œstugon aÙt»n.
d' ay' ™x ¢gorÁj ™k£lei klutÕn 'AntifatÁa,
Ön pÒsin, Öj d¾ to‹sin ™m»sato lugrÕn Ôleqron.
aÙt…c' ›na m£ryaj ˜t£rwn Ðpl…ssato de‹pnon.
të d dÚ' ¢xante fugÍ ™pˆ nÁaj ƒkšsqhn. aÙt¦r Ð
teàce bo¾n di¦ ¥steoj: oƒ d' ¢ontej fo…twn
‡fqimoi LaistrugÒnej ¥lloqen ¥lloj,
mur…oi, oÙk ¥ndressin ™oikÒtej, ¢ll¦ G…gasin. o† ·'
¢pÕ petr£wn ¢ndracqšsi cermad…oisi b£llon:
¥far d kakÕj kÒnaboj kat¦ nÁaj Ñrèrei
¢ndrîn t' Ñllumšnwn nhîn q' ¤ma ¢gnumen£wn:
„cqàj d' ìj pe…rontej ¢terpša da‹ta fšronto.
Ôfr' oƒ toÝj Ôlekon limšnoj polubenqšoj ™ntÒj, tÒfra
d' ™gë x…foj ÑxÝ ™russ£menoj par¦ mhroà tù
¢pÕ pe…smat' œkoya neÕj kuanopróroio:
aya d' ™mo‹s' ˜t£roisin ™potrÚnaj ™kšleusa
™mbalšein kèpVs', †n' Øpk kakÒthta fÚgoimen:
oƒ d' ¤ma p£ntej ¢nšrriyan, de…santej Ôleqron.
¢spas…wj d' ™j pÒnton ™phrefšaj fÚge pštraj
395
Ei dau de-o fatã zdravãnã, copila
Lui Antifate lestrigonul. Dânsa 145
Venise dupã apã la fântâna
Cu und-aºa de limpede, Artachia,
De unde s-adãpa întreg oraºul.
S-apropiarã ºi-ntrebarã dânºii
Pe fatã cine-i domn în þar-aceea 150
ªi care-i sunt supuºii. Ea îndatã
Le arãtã palatul unde ºade
Pãrintele-i ca domn. Iar ei intrarã
La vederoasa curte ºi gãsirã
Pe doamna cât un munte ºi-o sfeclirã. 155
Ea repede chemã din adunare
Pe soþu-i cel vestit, pe Antifate,
Iar el le pregãti o moarte cruntã.
Pe unu-l prinse ºi-l mâncã degrabã.
Ceilalþi fugind venirã la corãbii. 160
Apoi el dete-un strigãt prin cetate.
Atunci de pretutindeni nãvãlirã
Puzderii lestrigonii cei puternici,
ªi nu ca oameni, ci ca uriaºii.
Suiþi pe stânci, rostogoleau pietroaie 165
Cu greu urnite de bãrbaþi. ªi-ncepe
Un huiet ºi o valmã-ngrozitoare
De oameni care mor, de vase sparte.
Strãpunºi ca niºte peºti apoi luarã
Pe soþii mei ºi-i duserã spre-a-i face 170
La ei greþos ospãþ. În vremea asta,
Cât a þinut mãcelul de la schelã,
Eu sabia mi-o scot de lângã coapsã,
Rãtez cu ea frânghii de la corãbii
175
ªi-mbãrbãtez îndatã pe tovarãºi
ªi poruncesc sã deie zor la vâsle
Ca sã putem scãpa de rãutate.
Ei toþi de frica morþii începurã
Sã dea din vâsle ºi sã-mproaºte spumã
ªi grabnic de sub streºina de stâncã 180
396 ODUSSEAIS. K ODISEEA. CÂNTUL X
nhàj ™m»: aÙt¦r aƒ ¥llai ¢ollšej aÙtÒq' Ôlonto. œnqen d
protšrw plšomen ¢kac»menoi Ãtor, ¥smenoi ™k qan£toio,
f…louj Ñlšsantej ˜ta…rouj.
A„a…hn d' ™j nÁson ¢fikÒmeq': œnqa d' œnaie
K…rkh ™ãplÒkamoj, dein¾ qeÕj aÙd»essa,
aÙtokasign»th ÑloÒfronoj A„»tao: ¥mfw d'
™kgeg£thn faesimbrÒtou 'Hel…oio
mhtrÒj t' ™k Pšrshj, t¾n 'WkeanÕj tške pa‹da.
œnqa d' ™p' ¢ktÁj nh kathgagÒmesqa siwpÍ naÚlocon ™j
limšna, ka… tij qeÕj ¹gemÒneuen. œnqa tÒt' ™kb£ntej
dÚo t' ½mata kaˆ dÚo nÚktaj ke…meq', Ðmoà kam£tJ
te kaˆ ¥lgesi qumÕn œdontej.
¢ll' Óte d¾ tr…ton Ãmar ™ãplÒkamoj tšles' 'Hèj,
kaˆ tÒt' ™gën ™mÕn œgcoj ˜lën kaˆ f£sganon ÑxÝ
karpal…mwj par¦ nhÕj ¢n»Žon ™j periwp»n,
e‡ pwj œrga ‡doimi brotîn ™nop»n te puqo…mhn.
œsthn d skopi¾n ™j paipalÒessan ¢nelqèn,
ka… moi ™e…sato kapnÕj ¢pÕ cqonÕj eÙruode…hj
K…rkhj ™n meg£roisi di¦ drum¦ pukn¦ kaˆ Ûlhn.
merm»rixa d' œpeita kat¦ fršna kaˆ kat¦ qumÕn
™lqe‹n ºd puqšsqai, ™peˆ ‡don a‡qopa kapnÒn.
ïde dš moi fronšonti do£ssato kšrdion enai,
prît' ™lqÒnt' ™pˆ nÁa qo¾n kaˆ q‹na qal£sshj
de‹pnon ˜ta…roisin dÒmenai prošmen te puqšsqai.
¢ll' Óte d¾ scedÕn Ãa kiën neÕj ¢mfiel…sshj,
kaˆ tÒte t…j me qeîn ÑlofÚrato moànon ™Ònta, Ój
·£ moi Øy…kerwn œlafon mšgan e„j ÐdÕn aÙt¾n
Âken: Ð mn potamÒnde kat»Žen ™k nomoà Ûlhj
397
O ºterse vasul meu, iar celelalte
Pierirã acolo împreunã toate.
De-aci pornim nainte plini de jale
De pierderea iubiþilor tovarãºi,
Dar mulþumiþi cã noi scãparãm teferi. 185
ªi-ajungem la ostrovul Aia, unde
ªedea frumoasa Circe, o zeiþã
Cu grai de om ºi-amarnicã, o sorã
De-un sânge cu sãlbaticul Aietes
Care-i nãscut din luminosul Soare 190
ªi de-a lui Ocheanos fatã Persa.
Acolo poposirãm noi cu vasul
ªi în liman intrarãm pe tãcute
Cãlãuziþi de-un zeu. Pe mal ieºirãm
ªi-ntinºi stãturãm douã nopþi ºi zile, 195
Sleiþi fiind de trudã ºi durere.
A treia zi, când se ivirã zorii
Cu pletele-aurii, luând o lance
ªi-o sabie-ascuþitã-n grabã mare
200
Mã sui de la corabie pe-o culme
Sã vãd pe câmp de nu lucreazã oameni,
S-aud un glas de-al lor. ªi stând acolo
Pe-un colþ de stâncã, mi-a pãrut cã iese
De pe pãmântul larg, din casa Circei,
Un fum prin stejãriº, de prin desiºuri. 205
ªi cum zãrii fum negru, eu în minte
Mi-am pus sã merg sã aflu ce-i pe-acolo.
Ci, socotind, gãsii ca mai cu cale
La vas sã merg nainte, lângã mare,
Tovarãºilor mei sã dau merinde 210
ªi sã-i trimit pe ei sã cerceteze.
Dar la întors, când eu m-apropiasem
De vasul meu, atunci fiind eu singur,
De mine se-ndurã un zeu ºi-n cale
Îmi scoase un cerboi cu coarne nalte, 215
Ce cobora din pajiºtea pãdurii
398 ODUSSEAIS. K ODISEEA. CÂNTUL X
piÒmenoj: d¾ g£r min œcen mšnoj ºel…oio.
tÕn d' ™gë ™kba…nonta kat¦ knÁstin mšsa nîta
plÁxa: tÕ d' ¢ntikrÝ dÒru c£lkeon ™xepšrhse, k¦d d'
œpes' ™n kon…Vsi makèn, ¢pÕ d' œptato qumÒj. tù
d' ™gë ™mba…nwn dÒru c£lkeon ™x çteilÁj
e„rus£mhn: tÕ mn aâqi katakl…naj ™pˆ ga…V
e‡as': aÙt¦r ™gë spas£mhn ·îp£j te lÚgouj te,
pe‹sma d' Óson t' Ôrguian ™ãstrefj ¢mfotšrwqen
plex£menoj sunšdhsa pÒdaj deino‹o pelèrou,
bÁn d katallof£dia fšrwn ™pˆ nÁa mšlainan,
œgcei ™reidÒmenoj, ™peˆ oÜ pwj Ãen ™p' êmou ceirˆ
fšrein ˜tšrV: m£la g¦r mšga qhr…on Ãen.
k¦d d' œbalon prop£roiqe neÒj, ¢nšgeira d' ˜ta…rouj
meilic…ois' ™pšessi parastadÕn ¥ndra ›kaston:
'ð f…loi, oÙ g£r pw katadusÒmeq', ¢cnÚmenoi per,
e„j 'Adao dÒmouj, prˆn mÒrsimon Ãmar ™pšlqV: ¢ll'
¥get', Ôfr' ™n nh qoÍ brîs…j te pÒsij te,
mnhsÒmeqa brèmhj mhd trucèmeqa limù.'
ìj ™f£mhn, oƒ d' ðka ™mo‹s' ™pšessi p…qonto:
™k d kaluy£menoi par¦ q‹n' ¡lÕj ¢trugštoio
qh»sant' œlafon: m£la g¦r mšga qhr…on Ãen.
aÙt¦r ™peˆ t£rphsan Ðrèmenoi Ñfqalmo‹si,
ce‹raj niy£menoi teÚcont' ™rikudša da‹ta.
ìj tÒte mn prÒpan Ãmar ™j ºšlion katadÚnta
¼meqa dainÚmenoi krša t' ¥speta kaˆ mšqu ¹dÚ:
Ãmoj d' ºšlioj katšdu kaˆ ™pˆ knšfaj Ãlqe, d¾
tÒte koim»qhmen ™pˆ ·hgm‹ni qal£sshj.
399
Ca sã s-adape-n vale, cãci fusese
De vipie cuprins. Când el din codru
Ieºea, deodatã-n spate prin spinare
Îl nimerii ºi-l strãbãtui cu lancea. 220
El boncãind cãzu în praf ºi viaþa
Zburã din trupul lui. Iar eu pe dânsul
Suindu-mã, smuncii din ranã-i lancea
ªi o lãsai lungitã jos, pe urmã
Rupsei la buruiene ºi nuiele, 225
Fãcui o-mpletiturã mlãdioasã
Ca de-un brãþat ºi înnodai cu dânsa
Picioarele cumplitei nãmetenii.
Luând-o-n spate-apoi, cãci pe un umãr
Eu nu puteam s-o port numai c-o mânã, 230
C-aºa de mare-a fost sãlbãticiunea,
Spre vasul meu pornii proptit în lance
ªi o trântii pe jos naintea nãvii.
Apoi prinsei a-nsufleþi pe oameni
ªi cu blândeþe aºa-i luai de-aproape: 235
«Iubiþii mei, oricât de mult ne doare,
Tot nu pierim, de nu ne vine ceasul.
Cu ce avem în vasul nostru hranã
ªi de bãut, sã ne-ospãtãm noi bine,
240
Sã nu lãsãm sã ne doboare foamea.»
Aºa zisei ºi-ndatã m-ascultarã.
Ei ºi-aruncarã haina de pe faþã
ªi se uitau la cerbul de pe malul
Pustiei mãri ºi se mirau cu toþii
De-acest vânat, jivin-aºa de mare. 245
ªi dupã ce privind se desfãtarã,
Ei mânile-ºi spãlarã ºi-ncepurã
Sã-ºi facã un ospãþ slãvit. ªi astfel
ªezurãm noi atunci, ºi cât e ziua
De mare pânã-n searã ne-ospãtarãm 250
Cu mult prisos de carne, cu vin dulce.
Spre amurgit, la scapãtul de soare,
Ne-ntinserãm pe þãrm ºi adormirãm.
400 ODUSSEAIS. K ODISEEA. CÂNTUL X
Ãmoj d' ºrigšneia f£nh ·odod£ktuloj 'Hèj,
kaˆ tÒt' ™gën ¢gor¾n qšmenoj met¦ p©sin œeipon:
['kšklutš meu mÚqwn, kak£ per p£scontej ˜ta‹roi:]
ð f…loi, oÙ g¦r ‡dmen ÓpV zÒfoj oÙd' ÓpV ºèj,
oÙd' ÓpV ºšlioj faes…mbrotoj es' ØpÕ ga‹an
oÙd' ÓpV ¢nne‹tai: ¢ll¦ frazèmeqa q©sson, e‡
tij œt' œstai mÁtij: ™gë d' oÙk o‡omai enai.
edon g¦r skopi¾n ™j paipalÒessan ¢nelqën
nÁson, t¾n pšri pÒntoj ¢pe…ritoj ™stef£nwtai.
aÙt¾ d cqamal¾ ke‹tai: kapnÕn d' ™nˆ mšssV
œdrakon Ñfqalmo‹si di¦ drum¦ pukn¦ kaˆ Ûlhn.' ìj
™f£mhn, to‹sin d katekl£sqh f…lon Ãtor
mnhsamšnois' œrgwn LaistrugÒnoj 'Antif£tao
KÚklwpÒj te b…hj megal»toroj ¢ndrof£goio. kla‹on
d ligšwj, qalerÕn kat¦ d£kru cšontej: ¢ll' oÙ g£r
tij prÁxij ™g…neto muromšnoisin. aÙt¦r ™gë
d…ca p£ntaj ™ãkn»midaj ˜ta…rouj
ºr…qmeon, ¢rcÕn d met' ¢mfotšroisin Ôpassa:
tîn mn ™gën Ãrcon, tîn d' EÙrÚlocoj qeoeid»j.
kl»rouj d' ™n kunšV calk»reŽ p£llomen ðka: ™k
d' œqore klÁroj megal»toroj EÙrulÒcoio. bÁ d'
„šnai, ¤ma tù ge dÚw kaˆ e‡kos' ˜ta‹roi
kla…ontej: kat¦ d' ¥mme l…pon goÒwntaj Ôpisqen.
eáron d' ™n b»ssVsi tetugmšna dèmata K…rkhj
xesto‹sin l£essi, periskšptJ ™nˆ cèrJ.
¢mfˆ dš min lÚkoi Ãsan Ñršsteroi ºd lšontej, toÝj
aÙt¾ katšqelxen, ™peˆ kak¦ f£rmak' œdwken.
401
A doua zi, când se ivirã zorii
Trandafirii, strânsei pe soþi ºi astfel 255
Le cuvântai: «Tovarãºi, ascultaþi-mi
Cuvântul meu, cu tot necazul nostru.
Iubiþii mei, noi nu ºtim unde-apune
Luminãtorul soare, când coboarã
260
Pe sub pãmânt, ºi nici de unde vine
La rãsãrirea lui. Deci hai mai iute
Sã cãutãm un chip de-ncredinþare.
Dar mie mi-e cã nu-i, cãci pe o culme
Suindu-mã, pe-o stâncã prãvãlatã,
Vãzui cã-i un ostrov încins de-o mare 265
Nemãrginitã ºi e scund ostrovul,
Iar pe la mijloc fum vãzui cu ochii
Ieºind din stejãriº, de prin desiºuri.»
Aºa zisei. ªi ei, când auzirã,
Cu inima zdrobitã-ºi amintirã 270
Isprãvile lui Antifat, cruzimea
Ciclopului cel mâncãtor de oameni
ªi începur-a plânge cu bocire
ªi a vãrsa din ochi un râu de lacrimi,
Dar ce putea sã le ajute plânsul? 275
Eu împãrþii atunci în douã cete
Pe soþii mei cei cu pulpare mândre
ªi orânduii mai-mare câte unul.
Sub mine-a fost o parte, iar cealaltã
280
Sub Evriloh cel arãtos ca zeii.
Clãtirãm sorþii într-un coif de-aramã
ªi cum ieºi la sorþ cutezãtorul,
Bãrbatul Evriloh, porni nainte
ªi douãzeci ºi doi de inºi cu dânsul
Purceserã plângând ºi ne lãsarã 285
Pe noi în urmã toþi cu plâns ºi jale.
Gãsirã într-o vale din pãdure
Palatul Circei ridicat din piatrã
Frumos cioplitã pe-o nãlþime-a vãii.
Pe-mpreajma lui stau lei ºi lupi sãlbatici, 290
402 ODUSSEAIS. K ODISEEA. CÂNTUL X
oÙd' o† g' ærm»qhsan ™p' ¢ndr£sin, ¢ll' ¥ra to…
ge oÙrÍsin makrÍsi perissa…nontej ¢nšstan.
æj d' Ót' ¨n ¢mfˆ ¥nakta kÚnej da…thqen „Ònta
sa…nws': a„eˆ g£r te fšrei meil…gmata qumoà:
ìj toÝj ¢mfˆ lÚkoi kraterènucej ºd lšontej sa‹non:
toˆ d' œddeisan, ™peˆ ‡don a„n¦ pšlwra. œstan
d' ™n proqÚroisi qe©j kalliplok£moio,
K…rkhj d' œndon ¥kouon ¢eidoÚshj Ñpˆ kalÍ
ƒstÕn ™poicomšnhj mšgan ¥mbroton, oŒa
qe£wn lept£ te kaˆ car…enta kaˆ ¢gla¦ œrga
pšlontai. to‹si d mÚqwn Ãrce Pol…thj, Ôrcamoj
¢ndrîn, Ój moi k»distoj ˜t£rwn Ãn kednÒtatÒj te:
'ð f…loi, œndon g£r tij ™poicomšnh mšgan ƒstÕn
kalÕn ¢oidi£ei, d£pedon d' ¤pan ¢mfimšmuken, À
qeÕj º gun»: ¢ll¦ fqeggèmeqa q©sson.'
ìj ¥r' ™fènhsen, toˆ d' ™fqšggonto kaleàntej.
¹ d' ay' ™xelqoàsa qÚraj êŽxe faein¦j
kaˆ k£lei: oƒ d' ¤ma p£ntej ¢Ždre…Vsin ›ponto:
EÙrÚlocoj d' Øpšmeinen: яsato g¦r dÒlon enai.
eŒsen d' e„sagagoàsa kat¦ klismoÚj te qrÒnouj te,
™n dš sfin turÒn te kaˆ ¥lfita kaˆ mšli clwrÕn o‡nJ
Pramne…J ™kÚka: ¢nšmisge d s…tJ
f£rmaka lÚgr', †na p£gcu laqo…ato patr…doj a‡hj.
aÙt¦r ™peˆ dîkšn te kaˆ œkpion, aÙt…k' œpeita
·£bdJ peplhgu‹a kat¦ sufeo‹sin ™šrgnu.
403
Dar îmblânziþi de farmecele zânei.
Deci nu se repezirã ei la oameni,
Ci se scularã numai în picioare
ªi deterã din coada lor cea lungã.
Întocmai cum se gudurã dulãii 295
La un stãpân ce vine de la masã,
Cã tot le-aduce câte-o-mbucãturã,
Aºa la ei se gudurarã leii
ªi lupii cei cu gheare oþelite,
Dar soþii îngheþarã când vãzurã 300
Grozavele dihãnii ºi stãturã
La poarta zânei cea cu mândre plete.
Din casã s-auzea cântând zeiþa
Cu viers fermecãtor, de unde dânsa
Þesea o pânzã mare, mãestritã 305
Ca orice lucru gingaº ºi subþire,
Dumnezeiesc þesut de vreo zeiþã.
Grãi atunci Polit, bãrbat de frunte,
Tovarãºul cel mai iubit ºi vrednic
310
De cinste pentru mine: «Dragi tovarãºi,
Frumos mai cântã-n casã. Pare-o zânã
Sau o femeie care stã ºi þese
Vro pânzã mare, de rãsunã toatã
Cãmara ei, dar sã strigãm mai iute.»
Aºa vorbi, iar ei chemând strigarã. 315
Ieºind zeiþa-ndatã le deschise
Lucioasa poartã ºi-i pofti nãuntru.
Ei toþi prosteºte dupã ea intrarã
ªi numai Evriloh rãmase afarã,
Temându-se de-o cursã. Pe tovarãºi 320
Zeiþa-i duse-n casã, unde-i puse
La rând sã ºadã-n scaune ºi-n jeþuri
ªi-apoi le pregãti o torocalã
De brânzã, de fãinã ºi de miere
Cu vin din Pramne, ºi-n mâncarea asta 325
Amestecã ºi farmece cumplite,
Ca ei sã uite þara lor cu totul.
404 ODUSSEAIS. K ODISEEA. CÂNTUL X
oƒ d suîn mn œcon kefal¦j fwn»n te tr…caj te
kaˆ dšmaj, aÙt¦r noàj Ãn œmpedoj æj tÕ p£roj per. ìj
oƒ mn kla…ontej ™šrcato: to‹si d K…rkh
p¦r ¥kulon b£lanÒn t' œbalen karpÒn te krane…hj
œdmenai, oŒa sÚej camaieun£dej a„n œdousin.
EÙrÚlocoj d' ¨y Ãlqe qo¾n ™pˆ nÁa mšlainan,
¢ggel…hn ˜t£rwn ™ršwn kaˆ ¢deukša pÒtmon.
oÙdš ti ™kf£sqai dÚnato œpoj, ƒšmenÒj per,
kÁr ¥ceŽ meg£lJ bebolhmšnoj: ™n dš oƒ Ôsse
dakruÒfin p…mplanto, gÒon d' çeto qumÒj.
¢ll' Óte d» min p£ntej ¢gazÒmeq' ™xeršontej,
kaˆ tÒte tîn ¥llwn ˜t£rwn katšlexen Ôleqron: 'Éomen, æj
™kšleuej, ¢n¦ drum£, fa…dim' 'Odusseà:
eÛromen ™n b»ssVsi tetugmšna dèmata kal¦
[xesto‹sin l£essi, periskšptJ ™nˆ cèrJ.]
œnqa dš tij mšgan ƒstÕn ™poicomšnh l…g' ¥eiden
À qeÕj º gun»: toˆ d' ™fqšggonto kaleàntej.
¹ d' ay' ™xelqoàsa qÚraj êŽxe faein¦j
kaˆ k£lei: oƒ d' ¤ma p£ntej ¢Ždre…Vsin ›ponto:
aÙt¦r ™gën Øpšmeina, юs£menoj dÒlon enai.
oƒ d' ¤m' ¢Žstèqhsan ¢ollšej, oÙdš tij aÙtîn
™xef£nh: dhrÕn d kaq»menoj ™skop…azon.'
ìj œfat', aÙt¦r ™gë perˆ mn x…foj ¢rgurÒhlon
êmoiŽn balÒmhn, mšga c£lkeon, ¢mfˆ d tÒxa: tÕn
d' ¨y ºnègea aÙt¾n ÐdÕn ¹g»sasqai. aÙt¦r Ó g'
¢mfotšrVsi labën ™ll…sseto goÚnwn
405
ªi dupã ce le-o dete ºi-o-nghiþirã,
Ea repede-i bãtu apoi cu varga
ªi-i duse ºi-ntr-o còcinã-i închise, 330
ªi porci erau cu faþa ºi cu glasul,
Cu pãrul ºi cu trupul, dar la minte
Erau întregi întocmai ca nainte.
Aºa stãteau închiºi plângând sãracii,
Iar Circe le-aruncã atunci nutreþul, 335
Grãmezi de jir, de ghindã ºi de coarne,
Mâncare-obiºnuitã pentru porcii
Culcaþi pe jos. Iar Evriloh, dând fuga,
Se-ntoarse la corabie sã spuie
Ce soartã tristã-avurã bieþii oameni. 340
El se silea, dar nu putea din gurã
Sã-ndruge-o vorbã, aºa era de tare
Îndurerat. Cu ochii plini de lacrimi
Se vãieta. Dar când, uimiþi cu toþii,
Îl întrebau, ne povesti el felul 345
Pieirii celorlalþi ai lui tovarãºi:
«Ne-am dus, dupã porunca ta, Ulise,
Prin stejãriº ºi-n vale nimerirãm
Un dalb palat din piatrã netezitã,
Zidit acolo pe tãpºanul vãii. 350
Aci cânta fermecãtor o zânã
Sau o femeie care sta-n cãmarã
La stative lucrând o pânzã mare.
Tovarãºii cu strigãt o chemarã,
355
Iar ea, ieºind, îndatã ne deschise
Lucioasa poartã, ne pofti nãuntru.
Ei toþi orbeºte dupã ea intrarã
ªi numai eu mai rãmãsei pe-afarã
Temându-mã de-o cursã. Ei cu toþii
Se mistuirã-acolo ºi nici unul 360
Din ei nu se ivi. Eu multã vreme
Stãtui pândind ºi-i aºteptai zadarnic.»
Aºa grãi. Eu atârnai de umãr
O spadã mare în argint þintatã,
406 ODUSSEAIS. K ODISEEA. CÂNTUL X
[ka… m' ÑlofurÒmenoj œpea pterÒenta proshÚda:]
'm» m' ¥ge ke‹s' ¢škonta, diotrefšj, ¢ll¦ l…p' aÙtoà:
oda g¦r æj oÜt' aÙtÕj ™leÚseai oÜte tin' ¥llon ¥xeij
sîn ˜t£rwn. ¢ll¦ xÝn to…sdesi q©sson feÚgwmen:
œti g£r ken ¢lÚxaimen kakÕn Ãmar.'
ìj œfat', aÙt¦r ™gè min ¢meibÒmenoj prosšeipon:
'EÙrÚloc', à toi mn sÝ mšn' aÙtoà tùd' ™nˆ cèrJ
œsqwn kaˆ p…nwn ko…lV par¦ nh mela…nV:
aÙt¦r ™gën emi: krater¾ dš moi œplet' ¢n£gkh.'
ìj e„pën par¦ nhÕj ¢p»Žon ºd qal£sshj.
¢ll' Óte d¾ ¥r' œmellon „ën ƒer¦j ¢n¦ b»ssaj K…rkhj
†xesqai polufarm£kou ™j mšga dîma, œnqa
moi `Erme…aj crusÒrrapij ¢ntebÒlhsen
™rcomšnJ prÕj dîma, nehn…V ¢ndrˆ ™oikèj,
prîton Øphn»tV, toà per cariest£th ¼bh:
œn t' ¥ra moi fà ceirˆ œpoj t' œfat' œk t' ÑnÒmaze: 'pÍ
d¾ aât', ð dÚsthne, di' ¥kriaj œrceai ooj,
cèrou ¥Ždrij ™èn; ›taroi dš toi o†d' ™nˆ K…rkhj
œrcatai éj te sÚej pukinoÝj keuqmînaj œcontej.
à toÝj lusÒmenoj deàr' œrceai; oÙdš sš fhmi
aÙtÕn nost»sein, menšeij d sÚ g' œnqa per ¥lloi. ¢ll'
¥ge d» se kakîn ™klÚsomai ºd saèsw: tÁ, tÒde
f£rmakon ™sqlÕn œcwn ™j dèmata K…rkhj
œrceu, Ó kšn toi kratÕj ¢l£lkVsin kakÕn Ãmar.
p£nta dš toi ™ršw ÑlofèŽa d»nea K…rkhj.
teÚxei toi kukeî, balšei d' ™n f£rmaka s…tJ:
407
De-aceea ºi luai cu mine arcul 365
ªi repede-l grãbii sã mã conducã
Pe-acelaºi drum. El mi-apucã genunchii
Cu mânile-amândouã ºi de mine
Se tot ruga ºi-mi cuvânta cu vaiet:
«Sã nu mã duci acolo, preamãrite, 370
Silindu-mã, ci las’ sã stau pe-aicea.
Doar ºtiu cã nu mai vii nici tu de-acolo
ªi nici nu vei aduce pe vreunul
Din soþii tãi. Mai bine luãm fuga
Cu-ai noºtri de pe-aci. Mai este vreme 375
De-a ocoli nenorocirea noastrã.»
Aºa vorbi. Eu mã rãstii la dânsul:
«Tu, Evriloh, rãmâi pe loc aicea,
Tot bea ºi-mbucã lângã vasul nostru
Afund ºi negru. Singur mã voi duce, 380
Cã prea de tot nevoia mã sileºte.»
Aºa-i zisei ºi de pe lângã mare,
De lângã vas, pornii la deal. Dar iatã,
Când eu s-ajung, trecând prin valea sfântã,
La casa naltã-a vrãjitoarei Circe, 385
Mi-ieºi nainte Hermes cel cu varga
De aur. Pãrea-ntocmai ca un tânãr
Cu barba ºi mustaþ-abia mijitã
În cea mai mândrã floare-a tinereþii.
390
Luându-mã de mânã-mi zise astfel:
«Nenorocite, unde umbli singur,
Neºtiutor de þarã, prin coclauri?
Cã soþii tãi de-aici, din casa Circei,
Închiºi au fost ºi stau acum cu porcii
În staul bine-mprejmuit. Ori poate 395
Tu mergi sã-i scoþi? Nu crede cã de-acolo
Te-ntorci napoi; pierdut vei fi cu dânºii.
Dar eu te voi feri de rãu pe tine;
Ia leacul ãsta minunat ºi intrã
În casa Circei; numai el putea-va 400
Sã-ndepãrteze-a ta nenorocire.
408 ODUSSEAIS. K ODISEEA. CÂNTUL X
¢ll' oÙd' ïj qšlxai se dun»setai: oÙ g¦r ™£sei
f£rmakon ™sqlÒn, Ó toi dèsw, ™ršw d ›kasta.
ÐppÒte ken K…rkh s' ™l£sV perim»keŽ ·£bdJ,
d¾ tÒte sÝ x…foj ÑxÝ ™russ£menoj par¦ mhroà
K…rkV ™paxai éj te kt£menai menea…nwn. ¹ dš s'
Øpodde…sasa kel»setai eÙnhqÁnai: œnqa sÝ
mhkšt' œpeit' ¢pan»nasqai qeoà eÙn»n,
Ôfra kš toi lÚsV q' ˜t£rouj aÙtÒn te kom…ssV:
¢ll¦ kšlesqa… min mak£rwn mšgan Órkon ÑmÒssai
m» t… toi aÙtù pÁma kakÕn bouleusšmen ¥llo, m»
s' ¢pogumnwqšnta kakÕn kaˆ ¢n»nora q»V.'
ìj ¥ra fwn»saj pÒre f£rmakon 'ArgeŽfÒnthj ™k
ga…hj ™rÚsaj ka… moi fÚsin aÙtoà œdeixe.
·…zV mn mšlan œske, g£lakti d e‡kelon ¥nqoj:
mîlu dš min kalšousi qeo…, calepÕn dš t' ÑrÚssein
¢ndr£si ge qnhto‹si: qeoˆ dš te p£nta dÚnantai.
`Erme…aj mn œpeit' ¢pšbh prÕj makrÕn ”Olumpon
nÁson ¢n' Øl»essan, ™gë d' ™j dèmata K…
rkhj ½Ža: poll¦ dš moi krad…h pÒrfure kiÒnti.
œsthn d' e„nˆ qÚrVsi qe©j kalliplok£moio:
œnqa st¦j ™bÒhsa, qe¦ dš meu œkluen
aÙdÁj. ¹ d' ay' ™xelqoàsa qÚraj êŽxe faein¦j
kaˆ k£lei: aÙt¦r ™gën ˜pÒmhn ¢kac»menoj Ãtor.
eŒse dš m' e„sagagoàsa ™pˆ qrÒnou ¢rguro»lou,
[kaloà daidalšou: ØpÕ d qrÁnuj posˆn Ãen:] teàce dš
moi kukeî crusšJ dšpv, Ôfra p…oimi, ™n dš te
f£rmakon Âke, kak¦ fronšous' ™nˆ qumù.
409
Sã-þi spun eu toatã mãestria Circei:
Va face-o torocalã ºi-þi va pune
Un leac vrãjit în pâne, dar cu asta
Ea nu te va putea vrãji pe tine, 405
Cãci nu te lasã leacul bun de pazã
Ce eu þi-l dau. Þi-oi spune de-amãnuntul
În ce chip sã te porþi. Când Circe asupra-þi
Va nãvãli cu varga ei prelungã,
Din teacã trage-þi sabia-ascuþitã 410
ªi sai la dânsa gata sã faci moarte.
Ea speriatã-atunci o sã te-mbie
Cu dânsa sã te culci. Tu patul zânei
Sã nu-l dispreþuieºti, de vrei ca slobozi
Pe oameni sã þi-i lase ºi de tine 415
Sã poarte grijã. Dar întâi sileºte-o
Sã jure jurãmântul cel mai mare
Al zeilor, cã n-o sã mai încerce
Vrun pocinog mai rãu sã-þi facã þie,
Cã dupã ce te va goli de arme, 420
Ea n-o sã moaie inima din tine
ªi-a ta virtute.» Zise el ºi-mi dete
O buruianã smulsã din þãrânã
ªi-mi spuse cum e felul ei: o floare
Ca laptele, cu rãdãcinã neagrã, 425
De zei numitã moly, anevoie
Sã o dezgroape omul, însã zeii
Pot oriºice. Plecã pe urmã Hermes
Prin pãduraticul ostrov spre piscul
Olimpului, iar eu spre casa Circei 430
ªi inima mi se bãtea pe cale.
La poarta zânei cea cu mândre plete
Stând, eu strigai. Ea m-auzi ºi-ndatã
Ieºind deschise poarta lucitoare
ªi mã pofti. Eu trist mersei în urmã, 435
Iar ea mã duse-n casã ºi mã puse
Pe jeþ frumos lucrat, bãtut cu þinte,
De-argint, sub el cu scãunaº de razim
410 ODUSSEAIS. K ODISEEA. CÂNTUL X
aÙt¦r ™peˆ dîkšn te kaˆ œkpion oÙdš m' œqelxe,
·£bdJ peplhgu‹a œpoj t' œfat' œk t' ÑnÒmazen:
'œrceo nàn sufeÒnde, met' ¥llwn lšxo ˜ta…rwn.' ìj f£t',
™gë d' ¥or ÑxÝ ™russ£menoj par¦ mhroà K…rkV
™p»Žxa éj te kt£menai menea…nwn.
¹ d mšga „£cousa Øpšdrame kaˆ l£be goÚnwn
ka… m' Ñlofuromšnh œpea pterÒenta proshÚda:
't…j pÒqen e„j ¢ndrîn; pÒqi toi pÒlij ºd tokÁej; qaàm£ m'
œcei, æj oÜ ti piën t£de f£rmak' ™qšlcqhj. oÙd g¦r
oÙdš tij ¥lloj ¢n¾r t£de f£rmak' ¢nštlh, Ój ke p…V kaˆ
prîton ¢me…yetai ›rkoj ÑdÒntwn: soˆ dš tij ™n
st»qessin ¢k»lhtoj nÒoj ™st…n.
à sÚ g' 'OdusseÚj ™ssi polÚtropoj, Ón tš moi a„eˆ
f£sken ™leÚsesqai crusÒrrapij 'ArgeŽfÒnthj, ™k
Tro…hj ¢niÒnta qoÍ sÝn nh mela…nV.
¢ll' ¥ge d¾ koleù mn ¥or qšo, nîŽ d' œpeita
eÙnÁj ¹metšrhj ™pib»omen, Ôfra migšnte
eÙnÍ kaˆ filÒthti pepo…qomen ¢ll»loisin.'
ìj œfat', aÙt¦r ™gè min ¢meibÒmenoj prosšeipon:
'ð K…rkh, pîj g£r me kšlV soˆ ½pion enai,
moi sàj mn œqhkaj ™nˆ meg£roisin ˜ta…rouj,
aÙtÕn d' ™nq£d' œcousa dolofronšousa keleÚeij
™j q£lamÒn t' „šnai kaˆ sÁj ™pib»menai eÙnÁj, Ôfra
me gumnwqšnta kakÕn kaˆ ¢n»nora q»Vj. oÙd' ¨n
™gè g' ™qšloimi teÁj ™pib»menai eÙnÁj, e„ m»
moi tla…hj ge, qe£, mšgan Órkon ÑmÒssai,
m» t… moi aÙtù pÁma kakÕn bouleusšmen ¥llo.'
ìj ™f£mhn, ¹ d' aÙt…k' ¢pèmnuen, æj ™kšleuon.
411
Picioarelor. Într-un pahar de aur
Gãti o torocalã,-n care puse 440
Un leac sã beau, voindu-mi rãu zeiþa.
Dar când mi-o-ntinse ºi-o bãui ºi totuºi
Fui nevrãjit, lovindu-mã cu joarda,
Ea-mi zise: «Du-te-n cocinã acuma
ªi culcã-te cu toþi ai tãi tovarãºi». 445
Eu trag din teacã sabia ºi tabãr
Asupra-i ca ºi când aº vrea s-o spulber.
Ea þipã tare, aleargã ºi-mi cuprinde
Genunchii ºi cu vaiet cuvânteazã:
«Ce om eºti tu? ªi unde þi-s pãrinþii 450
ªi þara ta? Uimitã sunt cã n-ai fost
Vrãjit de leacul cel bãut de tine,
Doar biruie puterea lui pe-oricine
De cum îl ia ºi peste dinþi îi trece.
Tu singur eºti nebiruit de farmec; 455
Pesemne eºti Ulise iscusitul,
De care-mi spuse Hermes cel cu varga
De aur, cã la-ntorsul lui pe mare
Veni-va de la Troia. Dar hai pune-þi
În teacã spada ºi-amândoi alãturi 460
Apoi sã ne suim pe patul nostru,
Ca dupã ce ne vom iubi-mpreunã
S-avem credinþã unul cãtre altul.»
Aºa-mi vorbi, iar eu zisei: «O, Circe,
De ce te rogi sã fiu blajin cu tine, 465
Când tu în casa ta pe-ai mei tovarãºi
I-ai prefãcut în vieri ºi-acum pe mine,
Þiindu-mã pe-aici, cu viclenie
Mã-mbii sã intru în iatac la tine,
470
Sã ne suim în patu-þi, ca tu astfel,
Eu dezarmat fiind, sã faci din mine
Un om fãrã curaj ºi bãrbãþie.
De patul tãu eu nu vreau sã m-apropii,
De nu te-nduri, zeiþo, chiar acuma
Sã juri cu jurãmântul cel mai mare 475
412 ODUSSEAIS. K ODISEEA. CÂNTUL X
aÙt¦r ™pe… ·' Ômosšn te teleÚthsšn te tÕn Órkon, kaˆ tÒt'
™gë K…rkhj ™pšbhn perikallšoj eÙnÁj. ¢mf…poloi d' ¥ra
te‹oj ™nˆ meg£roisi pšnonto
tšssarej, a† oƒ dîma k£ta dr»steirai œasi.
g…nontai d' ¥ra ta… g' œk te krhnšwn ¢pÒ t' ¢lsšwn œk
q' ƒerîn potamîn, o† t' e„j ¤lade proršousi. t£wn ¹ mn
œballe qrÒnois' œni ·»gea kal¦
porfÚrea kaqÚperq', Øpšnerqe d l‹q' Øpšballen:
d' ˜tšrh prop£roiqe qrÒnwn ™t…taine trapšzaj
355 ¢rguršaj, ™pˆ dš sfi t…qei crÚseia k£neia:
d tr…th krhtÁri mel…frona onon ™k…rna
¹dÝn ™n ¢rguršJ, nšme d crÚseia kÚpella:
d tet£rth Ûdwr ™fÒrei kaˆ pàr ¢nškaie pollÕn
ØpÕ tr…podi meg£lJ: „a…neto d' Ûdwr.
aÙt¦r ™peˆ d¾ zšssen Ûdwr ™nˆ ½nopi calkù,
œj ·' ¢s£minqon ›sasa lÒ' ™k tr…podoj meg£loio,
qumÁrej ker£sasa, kat¦ kratÒj te kaˆ êmwn,
Ôfra moi ™k k£maton qumofqÒron e†leto gu…wn.
aÙt¦r ™peˆ loàsšn te kaˆ œcrisen l…p' ™la…J,
¢mfˆ dš me cla‹nan kal¾n b£len ºd citîna, eŒse dš
m' e„sagagoàsa ™pˆ qrÒnou ¢rguro»lou, kaloà
daidalšou: ØpÕ d qrÁnuj posˆn Ãen:
[cšrniba d' ¢mf…poloj procÒJ ™pšceue
fšrousa kalÍ cruse…V, Øpr ¢rguršoio lšbhtoj,
n…yasqai: par¦ d xest¾n ™t£nusse tr£pezan. s‹ton
d' a„do…h tam…h paršqhke fšrousa, e‡data
pÒll' ™piqe‹sa, carizomšnh pareÒntwn:]
413
Cã nu-mi urzeºti vreo altã rãutate.»
Aºa-i vorbii. Ea se jurã degrabã
Cum eu cerui, ºi numai când jurase
ªi încheiase jurãmântul mare,
M-am dus la patul strãlucit al Circei. 480
În vremea asta patru slujitoare
Se hãrniceau prin locuinþa zânei,
Copile de pãduri ºi de izvoare,
De sfinte râuri care curg în mare.
Din ele una aºternea pe jeþuri 485
Covoare dalbe porfirii deasupra
ªi dedesubt pânze de in. A doua
Avea de-ntins în faþ-acestor jeþuri
Frumoase mese de argint, pe care
490
Punea panere de-aur, iar a treia
Într-un ulcior de-argint turna vin dulce
ªi împãrþea câte-un pocal de aur.
A patra se grãbi s-aducã apã
ªi sub cazan un mare foc s-aprindã,
De clocotea într-însul lãutoarea. 495
Când fierse apa-n vasul cel de-aramã,
Mã puse-n baie, prinse sã mã spele
Cu apã din cazan amestecatã
Cu cea din cadã, dulce rãcorealã
Pe capul meu, pe umeri pânã-mi scoase 500
Din mãdulare truda sleitoare.
Când mã lãu ºi cu ulei mã unse,
Ea mã-nþoli cu-o mantie-arãtoasã
ªi cu un strai de pus desubt. Pe urmã
Mã duse-n casã, mã pofti pe scaun 505
Cu þinte de argint, cu flori frumoase
ªi cu un scãunaº pentru picioare.
Aduse apã de spãlat pe mânã
O fatã, în frumos ibric de aur,
Pe un lighean de-argint, ca sã mã spele 510
ªi-ntinse-o masã bine lustruitã.
Apoi cinstita chelãriþã-aduse
414 ODUSSEAIS. K ODISEEA. CÂNTUL X
™sqšmenai d' ™kšleuen: ™mù d' oÙc ¼ndane qumù,
¢ll' ¼mhn ¢llofronšwn, kak¦ d' Ôsseto qumÒj.
K…rkh d' æj ™nÒhsen œm' ¼menon oÙd' ™pˆ s…tJ
ce‹raj „£llonta, stugerÕn dš me pšnqoj œconta, ¥gci
paristamšnh œpea pterÒenta proshÚda:
't…fq' oÛtwj, 'Oduseà, kat' ¥r' ›zeai soj ¢naÚdJ,
qumÕn œdwn, brèmhj d' oÙc ¤pteai oÙd potÁtoj;
à tin£ pou dÒlon ¥llon яeai; oÙdš t… se cr¾ deid…
men: ½dh g£r toi ¢pèmosa karterÕn Órkon.'
ìj œfat', aÙt¦r ™gè min ¢meibÒmenoj prosšeipon:
'ð K…rkh, t…j g£r ken ¢n»r, Öj ™na…simoj e‡h, prˆn
tla…h p£ssasqai ™dhtÚoj ºd potÁtoj,
prˆn lÚsasq' ˜t£rouj kaˆ ™n Ñfqalmo‹sin „dšsqai; ¢ll'
e„ d¾ prÒfrassa pie‹n fagšmen te keleÚeij, làson,
†n' Ñfqalmo‹sin ‡dw ™r…hraj ˜ta…rouj.'
ìj ™f£mhn, K…rkh d dik meg£roio beb»kei ·£bdon
œcous' ™n ceir…, qÚraj d' ¢nšJxe sufeioà,
™k d' œlasen si£loisin ™oikÒtaj ™nneèroisin. oƒ mn
œpeit' œsthsan ™nant…oi, ¹ d di' aÙtîn ™rcomšnh
pros£leifen ˜k£stJ f£rmakon ¥llo. tîn d' ™k mn
melšwn tr…cej œrreon, §j prˆn œfuse f£rmakon
oÙlÒmenon, tÒ sfin pÒre pÒtnia K…rkh:
¥ndrej d' ¨y ™gšnonto neèteroi À p£roj Ãsan kaˆ polÝ
kall…onej kaˆ me…zonej e„sor£asqai. œgnwsan dš
me ke‹noi, œfun t' ™n cersˆn ›kastoj: p©sin d'
ƒmerÒeij Øpšdu gÒoj, ¢mfˆ d dîma
smerdalšon kon£bize: qe¦ d' ™lšaire kaˆ aÙt».
¹ dš meu ¥gci st©sa proshÚda d‹a qe£wn:
415
ªi dete pâne ºi bucate multe,
Mã omeni cu tot ce-avea-n pãstrare
ªi mã pofti zeiþa la mâncare. 515
Eu n-aveam chef ºi stam cuprins de grijã
ªi mã temeam de altã pataramã.
Dar cum vãzu zeiþa cã stau astfel
Cu mânile ne-ntinse la bucate
ªi copleºit de o mâhnire mare, 520
S-apropie cu graiuri zburãtoare:
«De ce, Ulise, stai aºa ca mutul,
Strici inima-þi ºi nu te-atingi de hranã
ªi nici de bãuturã? Te temi poate
De-o cursã iar? Dar n-avea nici o grijã, 525
Cã þi-am fãcut un jurãmânt amarnic.»
Aºa-mi vorbi; eu rãspunsei: «Dar cine,
De-o fi om drept, s-ar îndura, o, Circe,
Sã stea de hranã ºi de bãuturã
Nainte de-a fi oamenii lui slobozi 530
ªi de-a-i vedea în faþã? Dacã totuºi
Mã-mbii cu dinadins sã stau la masã,
Sloboade-mi soþii dragi, sã-i vãd cu ochii.»
Aºa zisei. Cu varga-n mânã Circe
Ieºi din casã ºi deschise uºa 535
Coteþului ºi scoase pe tovarãºi
Ce semãnau cu vieri de nouã vremuri.
Ei dupã asta-n faþã-i toþi stãturã.
Ea între dânºii se purtã ºi-i unse
540
C-un leac deosebit pe fiecare,
ªi de pe trupul lor curgea tot pãrul
Crescut dupã unsoarea-afurisitã
Ce le-o dãduse Circe vrãjitoarea.
Iar oamenii deodatã se fãcurã
Mai tineri, ºi mai mari, ºi mult mai mândri 545
De cum erau nainte. Ei pe mine
M-au cunoscut ºi m-au luat de mânã
ªi i-a pãlit un dor ºi-un plâns cu hohot,
De rãsuna vârtos întreg palatul,
416 ODUSSEAIS. K ODISEEA. CÂNTUL X
'diogenj Laerti£dh, polum»can' 'Odusseà,
œrceo nàn ™pˆ nÁa qo¾n kaˆ q‹na qal£sshj.
nÁa mn ¨r p£mprwton ™rÚssate ½peirÒnde,
kt»mata d' ™n sp»essi pel£ssate Ópla te p£nta:
aÙtÕj d' ¨y „šnai kaˆ ¥gein ™r…hraj ˜ta…rouj.' ìj œfat',
aÙt¦r ™mo… g' ™pepe…qeto qumÕj ¢g»nwr, bÁn d'
„šnai ™pˆ nÁa qo¾n kaˆ q‹na qal£sshj.
eáron œpeit' ™pˆ nh qoÍ ™r…hraj ˜ta…rouj
o‡ktr' Ñlofuromšnouj, qalerÕn kat¦ d£kru cšontaj.
æj d' Óte ¥grauloi pÒriej perˆ boàj ¢gela…aj,
™lqoÚsaj ™j kÒpron, ™p¾n bot£nhj koršswntai,
p©sai ¤ma ska…rousin ™nant…ai: oÙd' œti shkoˆ
‡scous', ¢ll' ¡dinÕn mukèmenai ¢mfiqšousi
mhtšraj: ìj ™m ke‹noi, ™peˆ ‡don Ñfqalmo‹si,
dakruÒentej œcunto: dÒkhse d' ¥ra sf…si qumÕj ìj
œmen, æj e„ patr…d' ƒko…ato kaˆ pÒlin aÙt¾n
trhce…hj 'Iq£khj, †na t' œtrafon ºd' ™gšnonto:
ka… m' ÑlofurÒmenoi œpea pterÒenta proshÚdwn:
'soˆ mn nost»santi, diotrefšj, ìj ™c£rhmen,
æj e‡ t' e„j 'Iq£khn ¢fiko…meqa patr…da ga‹an:
¢ll' ¥ge, tîn ¥llwn ˜t£rwn kat£lexon Ôleqron.' ìj
œfan, aÙt¦r ™gë prosšfhn malako‹s' ™pšessi:
'nÁa mn ¨r p£mprwton ™rÚssomen ½peirÒnde,
kt»mata d' ™n sp»essi pel£ssomen Ópla te p£nta:
aÙtoˆ d' ÑtrÚnesqe ™moˆ ¤ma p£ntej ›pesqai, Ôfra
‡dhq' ˜t£rouj ƒero‹s' ™n dèmasi K…rkhj p…nontaj
kaˆ œdontaj: ™phetanÕn g¦r œcousin.'
ìj ™f£mhn, oƒ d' ðka ™mo‹s' ™pšessi p…qonto:
417
De-a fost chiar ºi zeiþa-nduioºatã. 550
S-apropie de mine-atunci ºi astfel
Îmi zise dânsa, fala între zâne:
«Tu, preamãrite fiu al lui Laerte,
Preaiscusite meºtere Ulise,
Coboarã-te la vas pe prundul mãrii 555
ªi la iedec întâi sã trageþi vasul
ªi-n peºterã v-adãpostiþi avutul
Cu toatã zestrea vasului ºi iute
Sã vii napoi, s-aduci ºi pe tovarãºi».
Aºa-mi grãi. ªi inima-mi bãrbatã 560
La-ndemnul ei a fost înduplecatã.
ªi mã grãbii spre vas, pe prundul mãrii;
Gãsii aci pe dragii mei tovarãºi,
Plângeau duios, vãrsau un râu de lacrimi,
Precum viþeii, când la þarc sãtule 565
De la pãºuni vin vacile la þarã,
Le ies nainte ºi cu toþii zburdã,
ªi nu-i încape-ocolul, sar ºi-aleargã
Pe lângã muma lor mugind într-una,
Aºa ºi soþii mei, când mã vãzurã, 570
Plângând spre mine toþi se repezirã;
ªi-nchipuiau cã ºi sosirã-n þarã
ªi în cetatea þãrii lor pietroase
Pe unde se nãscurã ºi crescurã,
ªi-mi cuvântarã cu-ochii plini de lacrimi: 575
«Mãria-ta, aºa ne bucurarãm
De-a ta venire, parcã ne-nturnarãm
Napoi acasã pe pãmântul nostru.
Dar spune cum ceilalþi ortaci pierirã?»
Eu blând le rãspunsei la întrebare: 580
«Întâi pe prund corabia sã tragem
ªi-n peºterã sã ne-ndosim avutul
ªi toatã zestrea vasului. Pe urmã
Daþi zor mai iute sã veniþi cu mine
585
Ca sã vedeþi cu toþii pe tovarãºi
418 ODUSSEAIS. K ODISEEA. CÂNTUL X
EÙrÚlocoj dš moi ooj ™rÚkake p£ntaj ˜ta…rouj
[ka… sfeaj fwn»saj œpea pterÒenta proshÚda:] '«
deilo…, pÒs' ‡men; t… kakîn ƒme…rete toÚtwn;
K…rkhj ™j mšgaron katab»menai, ¼ ken
¤pantaj À sàj º lÚkouj poi»setai º lšontaj,
o† kšn oƒ mšga dîma ful£ssoimen kaˆ ¢n£gkV,
éj per KÚklwy ›rx', Óte oƒ mšssaulon †konto
¹mšteroi ›taroi, sÝn d' Ð qrasÝj e†pet' 'OdusseÚj:
toÚtou g¦r kaˆ ke‹noi ¢tasqal…Vsin Ôlonto.'
ìj œfat', aÙt¦r ™gè ge met¦ fresˆ merm»rixa,
spass£menoj tanÚhkej ¥or pacšoj par¦ mhroà,
tù oƒ ¢potm»xaj kefal¾n oâd£sde pel£ssai, kaˆ
phù per ™Ònti m£la scedÒn: ¢ll£ m' ˜ta‹roi
meilic…ois' ™pšessin ™r»tuon ¥lloqen ¥lloj:
'diogenšj, toàton mn ™£somen, e„ sÝ keleÚeij,
aÙtoà p¦r nh te mšnein kaˆ nÁa œrusqai:
¹m‹n d' ¹gemÒneu' ƒer¦ prÕj dèmata K…rkhj.'
ìj f£menoi par¦ nhÕj ¢n»Žon ºd qal£sshj. oÙd mn
EÙrÚlocoj ko…lV par¦ nh lšleipto, ¢ll' œpet':
œddeisen g¦r ™m¾n œkpaglon ™nip»n.
tÒfra d toÝj ¥llouj ˜t£rouj ™n dèmasi K…rkh
™ndukšwj loàsšn te kaˆ œcrisen l…p' ™la…J,
¢mfˆ d' ¥ra cla…naj oÜlaj b£len ºd citînaj: dainumšnouj
d' eâ p£ntaj ™feÚromen ™n meg£roisin.
oƒ d' ™peˆ ¢ll»louj edon fr£ssantÒ t' ™s£nta,
kla‹on ÑdurÒmenoi, perˆ d stenac…zeto dîma.
¹ dš meu ¥gci st©sa proshÚda d‹a qe£wn:
['diogenj Laerti£dh, polum»can' 'Odusseà,]
419
Cum beau ºi ospãteazã în locaºul
Zeiesc al Circei ºi-au belºug de toate.»
Aºa vorbii, ºi-ndatã m-ascultarã,
Doar Evriloh i-opri pe toþi ºi zise:
«Ah, vai de noi sãracii! Unde mergem? 590
De ce voiþi nenorocirea asta,
La curtea Circei sã vã daþi devale?
Cã vieri sau lupi ori lei din voi va face,
Ca noi cu sila sã-i pãzim conacul.
Aºa fãcu ciclopul, când ai noºtri 595
La stâna lui intrarã cu Ulise
Cel îndrãzneþ, ºi din a lui prostie
Pierirã ºi ei, bieþii.» Asta zise
ªi cugetai din teacã, de la coapsã,
Sã-mi trag odatã sabia cea lungã 600
ªi capul sã-i rãtez ºi jos pe glie
Sã-l las rostogolit, mãcar cã dânsul
Era cu mine înrudit de-aproape.
Dar soþii mei se puserã-mpotrivã
ªi mã-mpãcarã-aºa cu vorbe blânde: 605
«Mãria-ta, noi sã-l lãsãm pe dânsul
Aici pe mal sã privegheze vasul,
De te-nvoieºti, iar pe noi toþi tu du-ne
La casa sfânt-a Circei». Cum grãirã,
La deal o ºi pornirã dinspre mare. 610
Dar nici chiar Evriloh nu stete-n urmã
La mare singur, ci veni-mpreunã
Temându-se de-ameninþarea-mi cruntã.
La curtea ei într-asta puse Circe
Sã spele cu-ngrijire ºi sã ungã 615
Cu mirodenii grase pe tovarãºi,
Cu straie sã-i îmbrace ºi cu mantii
De lânã moale. La sosirea noastrã
Pe toþi la masã-n salã-i nimerirãm
Benchetuind. Cum se vãzurã soþii 620
ªi-ºi spuserã pãþaniile toate,
Plângeau cu vaiet, de vuia palatul,
420 ODUSSEAIS. K ODISEEA. CÂNTUL X
mhkšti nàn qalerÕn gÒon Ôrnute: oda kaˆ aÙt»,
ºmn Ós' ™n pÒntJ p£qet' ¥lgea „cquÒenti,
ºd' Ós' ¢n£rsioi ¥ndrej ™dhl»sant' ™pˆ cšrsou.
¢ll' ¥get' ™sq…ete brèmhn kaˆ p…nete onon, e„j
Ó ken aâtij qumÕn ™nˆ st»qessi l£bhte, oŒon
Óte prètiston ™le…pete patr…da ga‹an
trhce…hj 'Iq£khj: nàn d' ¢skelšej kaˆ ¥qumoi,
a„n ¥lhj calepÁj memnhmšnoi: oÙdš poq' Ûmin
qumÕj ™n eÙfrosÚnV, ™peˆ Ã m£la poll¦ pšpasqe.' ìj
œfaq', ¹m‹n d' aât' ™pepe…qeto qumÕj ¢g»nwr.
œnqa mn ½mata p£nta telesfÒron e„j ™niautÕn
¼meqa, dainÚmenoi krša t' ¥speta kaˆ mšqu ¹dÚ:
¢ll' Óte d» ·' ™niautÕj œhn, perˆ d' œtrapon ïrai,
[mhnîn fqinÒntwn, perˆ d' ½mata makr¦ telšsqh,]
kaˆ tÒte m' ™kkalšsantej œfan ™r…hrej ˜ta‹roi:
'daimÒni', ½dh nàn mimnÇskeo patr…doj a‡hj,
e‡ toi qšsfatÒn ™sti sawqÁnai kaˆ ƒkšsqai
okon ™ãkt…menon kaˆ s¾n ™j patr…da ga‹an.'
[ìj œfan, aÙt¦r ™mo… g' ™pepe…qeto qumÕj ¢g»nwr. ìj
tÒte mn prÒpan Ãmar ™j ºšlion katadÚnta ¼meqa,
dainÚmenoi krša t' ¥speta kaˆ mšqu ¹dÚ. Ãmoj d'
ºšlioj katšdu kaˆ ™pˆ knšfaj Ãlqen,
oƒ mn koim»santo kat¦ mšgara skiÒenta.]
aÙt¦r ™gë K…rkhj ™pib¦j perikallšoj eÙnÁj goÚnwn
™llit£neusa, qe¦ dš meu œkluen aÙdÁj, [ka…
min fwn»saj œpea pterÒenta proshÚdwn:]
'ð K…rkh, tšlesÒn moi ØpÒscesin, ¼n per Øpšsthj,
o‡kade pemyšmenai: qumÕj dš moi œssutai ½dh
421
S-apropie ºi-mi zise-atunci zeiþa:
«Tu, preamãrite fiu al lui Laerte,
Preaiscusite meºtere Ulise, 625
Lãsaþi acum jãlania. ªi eu ºtiu
Ce greu aþi dus pe mare, ce necazuri
ªi pe uscat duºmanii vã fãcurã.
Deci hai mâncaþi ºi beþi, ca iar sã prindeþi
Curaj, s-aveþi tãrie ca pe vremea 630
Când voi plecarãþi de la vatra voastrã,
Din asprul vostru plai. Acuma sunteþi
Lipsiþi de vlagã ºi de bãrbãþie,
Cã nu-ncetaþi aminte sã v-aduceþi
De-a voastrã-anevoioasã pribegie, 635
Cãci prea v-au fost necazurile multe.»
Aºa vorbi. ªi inima bãrbatã
De vorba ei ne-a fost înduplecatã.
Un an întreg rãmaserãm acolo
ªi ne-ospãtarãm cu belºug de carne 640
ªi cu vin dulce. Când se scurse anul
ªi se rotirã vremi ºi luni trecurã
ªi zile lungi venirã iar, iubiþii
Tovarãºi mã chemarã ºi-mi grãirã:
«Nenorocite, nu uita de þara 645
Pãrinþilor, de þi-i menit cu viaþã
Sã poþi scãpa ºi sã ajungi odatã
La casa ta cea naltã, la moºie».
ªi inima cu spusa mi-o muiarã.
ªezurãm noi atunci, ºi cât e ziua 650
De mare pânã-n searã ne-ospãtarãm
Cu mult prisos de carne, cu vin dulce.
Dar prin amurg, când soarele-asfinþise,
Ei adormirã-n sala cea umbroasã,
Iar eu am mers la patul dalb al Circei 655
ªi-mbrãþiºându-i rugãtor genunchii
Zisei în ascultarea ei: «O, Circe,
422 ODUSSEAIS. K ODISEEA. CÂNTUL X
ºd' ¥llwn ˜t£rwn, o† meu fqinÚqousi f…lon kÁr ¢mf'
œm' ÑdurÒmenoi, Óte pou sÚ ge nÒsfi gšnhai.' ìj
™f£mhn, ¹ d' aÙt…k' ¢me…beto d‹a qe£wn:
'diogenj Laerti£dh, polum»can' 'Odusseà, mhkšti
nàn ¢škontej ™mù ™nˆ m…mnete o‡kJ.
¢ll' ¥llhn cr¾ prîton ÐdÕn telšsai kaˆ ƒkšsqai e„j
'Adao dÒmouj kaˆ ™painÁj Persefone…hj
yucÍ crhsomšnouj Qhba…ou Teires…ao,
m£ntioj ¢laoà, toà te fršnej œmpedo… e„si:
tù kaˆ teqnhîti nÒon pÒre PersefÒneia
o‡J pepnàsqai: toˆ d skiaˆ ¢ssousin.'
ìj œfat', aÙt¦r ™mo… ge katekl£sqh f…lon Ãtor:
kla‹on d' ™n lecšessi kaq»menoj, oÙdš nÚ moi
kÁr ½qel' œti zèein kaˆ Ðr©n f£oj ºel…oio.
aÙt¦r ™peˆ kla…wn te kulindÒmenÒj te koršsqhn,
kaˆ tÒte d» min œpessin ¢meibÒmenoj prosšeipon: 'ð
K…rkh, t…j g¦r taÚthn ÐdÕn ¹gemoneÚsei;
e„j ”AŽdoj d' oÜ pè tij ¢f…keto nh mela…nV.' ìj
™f£mhn, ¹ d' aÙt…k' ¢me…beto d‹a qe£wn:
['diogenj Laerti£dh, polum»can' 'Odusseà,]
m» t… toi ¹gemÒnoj ge poq¾ par¦ nh melšsqw:
ƒstÕn d st»saj ¢n£ q' ƒst…a leuk¦ pet£ssaj
Âsqai: t¾n dš kš toi pnoi¾ boršao fšrVsin. ¢ll'
ÐpÒt' ¨n d¾ nh di' 'Wkeano‹o per»sVj,
œnq' ¢kt» te l£ceia kaˆ ¥lsea Persefone…hj
makra… t' a‡geiroi kaˆ „tšai çles…karpoi, nÁa mn
aÙtoà kšlsai ™p' 'Wkeanù baqud…nV,
423
Te rog sã faci aºa cum juruiseºi
ªi sã mã laºi sã plec la mine-acasã,
660
Cã nu mai pot nici eu, nici bieþii oameni
Ai mei care mã-nconjurã pe mine
ªi inima-mi tot frâng cu jãluitul
Când tu te depãrtezi». La vorba asta,
Ea, zâna între zâne, – aºa îmi zise:
«Preaiscusite nobile Ulise, 665
La mine aici cu sila nu rãmâneþi.
Dar mai nainte catã voi s-o-ntindeþi
Pe-o altã cale, sã intraþi în lumea
Cealaltã, la împãrãþia morþii.
Acolo unde-mpãrãþeºte Pluton 670
ªi Persefona, crâncena zeiþã,
Ca sã-ntrebaþi nemuritorul suflet
Al mortului din Teba Tiresias,
Prorocul orb ºi-ntreg la minte, care,
Deºi e mort, e dat de zâna morþii 675
Tot firoscos ºi înþelept sã fie,
Pe când ceilalþi ca niºte umbre zboarã.»
Aºa vorbi. ªi inima mi-o frânse.
ªezui în pat ºi mã pornii a plânge
ªi silã mai mi-era mie de viaþã 680
ªi de lumina soarelui. La urmã,
Sãtul de tânguire ºi de zbucium,
Zeiþei rãspunsei: «Dar cine oare
Mã va povãþui la drum, o, Circe?
Cã nici un vas cãlãtorind pe mare 685
N-ajunse încã pe tãrâmul morþii.»
ªi-ndatã cum vorbii ea-mi zise mie:
«Preaiscusite nobile Ulise,
De cãlãuzã þie sã nu-þi pese.
Catargu-nalþã,-ntinde pânze albe 690
ªi stai aºa. Un vânt de miazãnoapte
Corabia þi-o va mâna pe valuri.
Dar când vei trece râul Oceanul
Pe unde-i malul scund ºi-a Persefonei
424 ODUSSEAIS. K ODISEEA. CÂNTUL X
aÙtÕj d' e„j 'Adew „šnai dÒmon eÙrèenta.
œnqa mn e„j 'Acšronta Puriflegšqwn te ·šousi
KèkutÒj q', Öj d¾ StugÕj ÛdatÒj ™stin ¢porrèx,
pštrh te xÚnes…j te dÚw potamîn ™ridoÚpwn:
œnqa d' œpeiq', ¼rwj, crimfqeˆj pšlaj, éj se keleÚw,
bÒqron ÑrÚxai Óson te pugoÚsion œnqa kaˆ œnqa,
¢mf' aÙtù d co¾n ce‹sqai p©sin nekÚessi,
prîta melikr»tJ, metšpeita d ¹dšŽ o‡nJ,
tÕ tr…ton aâq' Ûdati: ™pˆ d' ¥lfita leuk¦ palÚnein. poll¦ d
gounoàsqai nekÚwn ¢menhn¦ k£rhna, ™lqën e„j
'Iq£khn ste‹ran boàn, ¼ tij ¢r…sth, ·šxein ™n
meg£roisi pur»n t' ™mplhsšmen ™sqlîn, Teires…V
d' ¢p£neuqen Ԏn ƒereusšmen o‡J
pammšlan', Öj m»loisi metapršpei Ømetšroisin.
aÙt¦r ™p¾n eÙcÍsi l…sV klut¦ œqnea nekrîn,
œnq' Ԏn ¢rneiÕn ·šzein qÁlÚn te mšlainan
e„j ”Ereboj stršyaj, aÙtÕj d' ¢ponÒsfi trapšsqai
ƒšmenoj potamo‹o ·o£wn: œnqa d pollaˆ
yucaˆ ™leÚsontai nekÚwn katateqnhètwn. d¾ tÒt'
œpeiq' ˜t£roisin ™potrànai kaˆ ¢nîxai mÁla, t¦
d¾ kat£keit' ™sfagmšna nhlšŽ calkù, de…rantaj
katakÁai, ™peÚxasqai d qeo‹sin,
„fq…mJ t' 'AdV kaˆ ™painÍ Persefone…V:
aÙtÕj d x…foj ÑxÝ ™russ£menoj par¦ mhroà Âsqai,
mhd ™©n nekÚwn ¢menhn¦ k£rhna a†matoj
¥sson ‡men prˆn Teires…ao puqšsqai. œnqa toi
aÙt…ka m£ntij ™leÚsetai, Ôrcame laîn, Ój kšn toi
e‡pVsin ÐdÕn kaˆ mštra keleÚqou
425
Dumbravã cu plopi mari, cu sãlcii sterpe, 695
Opreºte-þi vasul pe Ocean ºi du-te
Tu singur în locaºul trist ºi umed
Al zeului din iad. Piriflegèton
ªi braþul apei Stixului, Cocitul,
Acolo curg în Aheront. O stâncã 700
Stã la-mbucarea celor douã râuri
Clocotitoare. Urcã-te pe-acolo
ªi fã aºa cum te-oi-nvãþa, viteze.
Sã sapi o groapã ca de-un cot în cruce
ªi morþilor sã-nchini într-însa paos. 705
Întâi sã fie mied, apoi vin dulce
ªi al treilea tot apã. Peste ele
Fãinã albã sã presari. Pe urmã
Sã tot te rogi de þestele deºerte
A morþilor, sã jurui cã-n Itaca 710
Sosind, le vei jertfi la tine-acasã,
O vacã stearpã, vita cea mai bunã,
ªi pe altar le vei ticsi tot felul
De bunãtãþi ºi cã lui Tiresias
Deosebit jertfi-vei un berbece 715
Cu totul negru, fala turmei voastre.
Iar dupã ce te vei ruga de morþii
Vestiþi ca oameni, un berbece-njunghe
ªi-o oaie neagrã, capul lor întoarce
Spre beznã, iar tu du-te mai încolo 720
Spre valurile râului cel mare.
Aci veni-vor morþii cu duiumul.
Dã zor atunci ca vitele-njunghiate
ªi-ntinse jos sã le jupoaie soþii
ªi sã le ardã. Rugi apoi înalþã 725
Cumplitei Persefona ºi lui Pluton
Puternicul. Iar tu de lângã coapsã
Sã tragi din teacã sabia-ascuþitã
Sã nu dai voie þestelor deºerte
730
A morþilor de sânge sã s-atingã
Nainte de-a-ntreba pe Tiresias.
426 ODUSSEAIS. K ODISEEA. CÂNTUL X
nÒston q', æj ™pˆ pÒnton ™leÚseai „cquÒenta.' ìj
œfat', aÙt…ka d crusÒqronoj ½luqen 'Hèj.
¢mfˆ dš me cla‹n£n te citîn£ te e†mata ›ssen:
aÙt¾ d' ¢rgÚfeon f©roj mšga ›nnuto nÚmfh,
leptÕn kaˆ car…en, perˆ d zènhn b£let' „xu‹
kal¾n cruse…hn, kefalÍ d' ™pšqhke kalÚptrhn. aÙt¦r
™gë di¦ dèmat' „ën êtrunon ˜ta…rouj
meilic…ois' ™pšessi parastadÕn ¥ndra ›kaston: 'mhkšti
nàn eÛdontej ¢wte‹te glukÝn Ûpnon, ¢ll' ‡omen: d¾ g£r
moi ™pšfrade pÒtnia K…rkh.'
ìj ™f£mhn, to‹sin d' ™pepe…qeto qumÕj ¢g»nwr.
oÙd mn oÙd' œnqen per ¢p»monaj Ãgon ˜ta…
rouj. 'Elp»nwr dš tij œske neètatoj, oÜte ti l…hn
¥lkimoj ™n polšmJ oÜte fresˆn Îsin ¢rhrèj, Ój moi
¥neuq' ˜t£rwn ƒero‹s' ™n dèmasi K…rkhj,
yÚceoj ƒme…rwn, katelšxato o„nobare…wn:
kinumšnwn d' ˜t£rwn Ómadon kaˆ doàpon ¢koÚsaj
™xap…nhj ¢nÒrouse kaˆ ™kl£qeto fresˆn Îsin
¥yorron katabÁnai „ën ™j kl…maka makr»n,
¢ll¦ katantikrÝ tšgeoj pšsen: ™k dš oƒ aÙc¾n
¢strag£lwn ™£gh, yuc¾ d' ”AŽdÒsde katÁlqen.
™rcomšnoisi d to‹sin ™gë met¦ màqon œeipon:
'f£sqe nÚ pou okÒnde f…lhn ™j patr…da ga‹an
œrcesq': ¥llhn d' Âmin ÐdÕn tekm»rato K…rkh
e„j 'Adao dÒmouj kaˆ ™painÁj Persefone…hj
yucÍ crhsomšnouj qhba…ou Teires…ao.'
427
La tine-atunci, fruntaºule-ntre oameni,
Prorocu-ndatã va veni sã-þi spuie
Ce cale-ai de bãtut ºi cât de lungã
ªi cum va fi întorsul tãu pe mare.» 735
Aºa-mi grãi. ªi-a zorilor zeiþã
Pe tron de aur rãsãri în zare.
Iar zâna mã pofti sã-mbrac veºminte,
Manta ºi strai, în vreme ce ea-ºi puse
O rochie mare, albã ºi subþire 740
ªi plinã de mândreþe. Mai încinse
Un brâu frumos de aur ºi-o maramã
Ea-ºi potrivi pe cap. Eu dup-aceea
Mersei prin casã ºi-ndemnai de-aproape
Cu grai blajin pe toþi ai mei tovarãºi: 745
«Destul v-aþi odihnit cu somnul dulce.
Sã mergem, cã de-acum avem noi sfatul
Mãritei Circe». Aºa zisei, ºi-ndatã
Se-nduplecarã-n sinea lor bãrbatã.
Dar nici de-acolo nu-i dusei cu mine 750
Nevãtãmaþi pe bieþii mei tovarãºi.
Era-ntre ei Elpènor cel mai tânãr,
Nici prea rãzboinic, nici întreg la minte.
El se rãzni de soþii lui ºi-n casa
Cea sfânt-a Circei adormi deoparte 755
Umblând dupã rãcoare, cãci fusese
Îngreuiat de vin. Trezit de larma
ªi vuietul tovarãºilor care
Porneau la drum, el se sculã deodatã,
Uitã s-o ia napoi pe scara naltã 760
ªi apucând pe-acoperiºul casei,
De sus cãzu în cap ºi-ºi rupse gâtul
La-ncheieturi ºi sufletu-i se duse
Pe cealaltã lume. La plecare
Eu cuvântai iubiþilor tovarãºi: 765
«Voi socotiþi cã noi plecãm acasã
La noi în þarã. Dar din partea Circei
Ni-i datã altã cale, spre locaºul
428 ODUSSEAIS. K ODISEEA. CÂNTUL X
ìj ™f£mhn, to‹sin d katekl£sqh f…lon Ãtor,
˜zÒmenoi d kat' aâqi gÒwn t…llontÒ te ca…taj:
¢ll' oÙ g£r tij prÁxij ™g…neto muromšnoisin.
¢ll' Óte d» ·' ™pˆ nÁa qo¾n kaˆ q‹na qal£sshj
Éomen ¢cnÚmenoi, qalerÕn kat¦ d£kru cšontej,
tÒfra d' ¥r' o„comšnh K…rkh par¦ nh mela…nV
¢rneiÕn katšdhsen Ԏn qÁlÚn te mšlainan, ·e‹a
parexelqoàsa: t…j ¨n qeÕn oÙk ™qšlonta
Ñfqalmo‹sin ‡doit' À œnq' À œnqa kiÒnta;
429
Cumplitei Persefona ºi-al lui Pluton,
Ca sufletul lui Tiresias, mortul 770
Teban, sã întrebãm.» Ei auzirã
ªi inima de jale li se frânse,
ªi stau pe loc, se vãietau ºi pãrul
ªi-l tot smulgeau, dar bocetul ºi plânsul
Nu foloseau nimic. O apucarãm 775
Spre vasul nostru ºi la mal sosirãm
Îndureraþi, cu ochii plini de lacrimi.
În vremea asta lângã vasul negru
Legã o oaie neagrã ºi-un berbece
Zeiþa Circe, care nevãzutã 780
Uºor pe lângã noi se furiºase,
Cãci cine poate pe un zeu sã-l vadã
Cu ochii lui, de nu vrea însuºi zeul,
Când el se poartã-ncoace sau încolo?
 ODUSSEIAS L
AÙt¦r ™pe… ·' ™pˆ nÁa kat»lqomen ºd q£lassan,
nÁa mn ¨r p£mprwton ™rÚssamen e„j ¤la d‹an,
™n d' ƒstÕn tiqšmesqa kaˆ ƒst…a nh mela…nV,
™n d t¦ mÁla labÒntej ™b»samen, ¨n d kaˆ aÙtoˆ
ba…nomen ¢cnÚmenoi, qalerÕn kat¦ d£kru
cšontej. ¹m‹n d' aâ katÒpisqe neÕj kuanopróroio
‡kmenon oâron †ei plhs…stion, ™sqlÕn ˜ta‹ron,
K…rkh ™ãplÒkamoj, dein¾ qeÕj aÙd»essa.
¹me‹j d' Ópla ›kasta ponhs£menoi kat¦ nÁa
¼meqa: t¾n d' ¥nemÒj te kubern»thj t' ‡qune. tÁj
d panhmer…hj tštaq' ƒst…a pontoporoÚshj.
dÚsetÒ t' ºšlioj skiÒwntÒ te p©sai ¢guia…:
d' ™j pe…raq' †kane baqurrÒou 'Wkeano‹o.
œnqa d Kimmer…wn ¢ndrîn dÁmÒj te pÒlij te,
ºšri kaˆ nefšlV kekalummšnoi: oÙdš pot' aÙtoÝj
'Hšlioj fašqwn katadšrketai ¢kt…nessin,
oÜq' ÐpÒt' ¨n ste…cVsi prÕj oÙranÕn ¢sterÒenta,
oÜq' Ót' ¨n ¨y ™pˆ ga‹an ¢p' oÙranÒqen protr£phtai,
¢ll' ™pˆ nÝx Ñlo¾ tštatai deilo‹si broto‹si.
nÁa mn œnq' ™lqÒntej ™kšlsamen, ™k d t¦ mÁla
eƒlÒmeq': aÙtoˆ d' aâte par¦ ·Òon 'Wkeano‹o
Éomen, Ôfr' ™j cîron ¢fikÒmeq', Ön fr£se K…rkh.
œnq' ƒer»Ža mn Perim»dhj EÙrÚlocÒj te œscon:
™gë d' ¥or ÑxÝ ™russ£menoj par¦ mhroà
Cântul XI
Iar când am fost la vas pe lângã mare,
Întâi pe apã lunecarãm vasul,
Îi puserãm catargul cu vintrele
ªi vitele luând apoi intrarãm
5
ªi noi mâhniþi, cu ochii uzi de lacrimi.
De dupã vasul cel cu botul negru
Cuvântãtoarea, vajnica zeiþã
Cu pãr de aur, Circe, ne trimise
Un vânt prielnic umflãtor de pânze,
Soþ bun de drum. Iar noi, dup-aºezarea 10
Dichisurilor toate-ale corãbiei,
Stam liniºtiþi. Doar vântul ºi cârmaciul
Mânau pe mare vasul. Cât e ziua
Cu pânzele destinse vãsuirãm.
La urmã soarele-asfinþi ºi toate 15
Cãrãrile din lume s-adumbrirã.
Ajunserãm la capãtul de ape
Pe-afundul Ocean, unde-i cetatea
Poporului cimerian, de-a pururi
Învãluit în ceaþã ºi-ntuneric, 20
Cã-n veci nu-l vede luminosul soare,
Când el spre cerul înstelat se suie
ªi spre pãmânt la vale se coboarã,
Ci beznã urgisitã cotropeºte
Pe bieþii muritori. Sosind acolo 25
Cu vasul, poposirãm. Ne luarãm
Nãmaiele cu noi ºi-o apucarãm
Pe lângã Ocean pânã ce furãm
La locul unde ne spusese Circe.
30
Acolo Evriloh ºi Perimede
Þinurã cele douã jertfe-aduse.
Eu sabia-mi trãsei atunci din teacã,
432 ODUSSEAIS. L ODISEEA. CÂNTUL XI
bÒqron Ôrux' Ósson te pugoÚsion œnqa kaˆ
œnqa, ¢mf' aÙtù d co¾n ceÒmhn p©sin
nekÚessi, prîta melikr»tJ, metšpeita d ¹dšŽ o‡nJ,
tÕ tr…ton aâq' Ûdati: ™pˆ d' ¥lfita leuk¦ p£lunon.
poll¦ d gounoÚmhn nekÚwn ¢menhn¦ k£rhna,
™lqën e„j 'Iq£khn ste‹ran boàn, ¼ tij ¢r…sth, ·šxein ™n
meg£roisi pur»n t' ™mplhsšmen ™sqlîn,
Teires…V d' ¢p£neuqen Ԏn ƒereusšmen o‡J
pammšlan', Öj m»loisi metapršpei ¹metšroisi.
toÝj d' ™peˆ eÙcwlÍsi litÍs… te, œqnea nekrîn,
™llis£mhn, t¦ d mÁla labën ¢pedeirotÒmhsa ™j
bÒqron, ·še d' aŒma kelainefšj: aƒ d' ¢gšronto
yucaˆ Øpx 'Eršbeuj nekÚwn katateqnhètwn:
nÚmfai t' ºqeo… te polÚtlhto… te gšrontej
parqenika… t' ¢talaˆ neopenqša qumÕn œcousai,
polloˆ d' oÙt£menoi calk»resin ™gce…Vsin,
¥ndrej ¢rhfatoi, bebrotwmšna teÚce' œcontej:
o‰ polloˆ perˆ bÒqron ™fo…twn ¥lloqen
¥lloj qespes…V „acÍ: ™m d clwrÕn dšoj Èrei.
d¾ tÒt' œpeiq' ˜t£roisin ™potrÚnaj ™kšleusa
mÁla, t¦ d¾ katškeit' ™sfagmšna nhlšŽ calkù,
de…rantaj katakÁai, ™peÚxasqai d qeo‹sin,
„fq…mJ t' 'AdV kaˆ ™painÍ Persefone…V:
aÙtÕj d x…foj ÑxÝ ™russ£menoj par¦ mhroà
¼mhn oÙd' e‡wn nekÚwn ¢menhn¦ k£rhna
a†matoj ¥sson ‡men prˆn Teires…ao puqšsqai.
prèth d yuc¾ 'Elp»noroj Ãlqen ˜ta…rou:
433
Sãpai o groapã de un cot în cruce
ªi morþilor turnai într-însa paos:
35
Nainte fuse mied, apoi vin dulce
ªi dup-aceea apã. Peste ele
Fãinã albã presãrai. Pe urmã
Mã tot rugai de þestele deºerte
A morþilor, le juruii cã-n þarã
Sosind, le voi jertfi la mine-acasã 40
O vacã stearpã, vita cea mai bunã,
ªi pe altar le voi ticsi tot felul
De bunãtãþi ºi cã lui Tiresias
Deosebit jertfi-voi un berbece
Cu totul negru, fala turmei noastre. 45
Iar când urai ºi mã rugai acolo
Noroadelor de umbre, pusei mâna
Pe oi ºi le-njunghiai în groap-aceea,
ªi ciuruia într-însa sânge negru.
Atunci din beznã s-adunã mulþime 50
De suflete de morþi, feciori, neveste,
Moºnegi sãrmani ºi fragede copile
Cu pieptul de curând cuprins de jale
ªi mulþi strãpunºi de suliþi ferecate,
Bãrbaþi rãpuºi în luptã, toþi cu arme 55
Însângerate. Se-mbulzeau spre groapã
Roind de pretutindeni cu un vuiet
Asurzitor. Îngãlbenii de spaimã.
Zorii atunci ca vitele-njunghiate
ªi-ntinse jos sã le jupoaie soþii 60
ªi sã le ardã, rugi apoi sã-nalþe
Cumplitei Persefona ºi lui Pluton
Puternicul, iar eu de pe la coapsã
Scosei din teacã sabie-ascuþitã
ªi nu dam voie þestelor deºerte 65
A morþilor de sânge sã s-atingã
Nainte ca sã-ntreb pe Tiresias.
Întâi s-apropie de mine umbra
Tovarãºului meu Elpènor, care
434 ODUSSEAIS. L ODISEEA. CÂNTUL XI
oÙ g£r pw ™tšqapto ØpÕ cqonÕj eÙruode…hj:
sîma g¦r ™n K…rkhj meg£rJ katele…pomen ¹me‹j
¥klauton kaˆ ¥qapton, ™peˆ pÒnoj ¥lloj œpeige.
tÕn mn ™gë d£krusa „dën ™lšhs£ te qumù ka…
min fwn»saj œpea pterÒenta proshÚdwn:
''ElpÁnor, pîj Ãlqej ØpÕ zÒfon ºerÒenta;
œfqhj pezÕj „ën À ™gë sÝn nh mela…nV.'
ìj ™f£mhn, Ð dš m' o„mèxaj ºme…beto mÚqJ:
['diogenj Laerti£dh, polum»can' 'Odusseà,]
«sš me da…monoj asa kak¾ kaˆ ¢qšsfatoj onoj:
K…rkhj d' ™n meg£rJ katalšgmenoj oÙk ™nÒhsa
¥yorron katabÁnai „ën ™j kl…maka makr»n, ¢ll¦
katantikrÝ tšgeoj pšson: ™k dš moi aÙc¾n
¢strag£lwn ™£gh, yuc¾ d' ”AŽdÒsde katÁlqe. nàn dš
se tîn Ôpiqen goun£zomai, oÙ pareÒntwn, prÒj t'
¢lÒcou kaˆ patrÒj, Ó s' œtrefe tutqÕn ™Ònta,
Thlem£cou q', Ön moànon ™nˆ meg£roisin œleipej:
oda g¦r æj ™nqšnde kiën dÒmou ™x 'Adao
nÁson ™j A„a…hn sc»seij eÙergša nÁa:
œnqa s' œpeita, ¥nax, kšlomai mn»sasqai ™me‹o.
m» m' ¥klauton ¥qapton „ën Ôpiqen katale…pein
nosfisqe…j, m» to… ti qeîn m»nima gšnwmai,
¢ll£ me kakkÁai sÝn teÚcesin, ¤ssa mo… ™sti,
sÁm£ tš moi ceàai poliÁj ™pˆ qinˆ qal£sshj, ¢ndrÕj
dust»noio, kaˆ ™ssomšnoisi puqšsqai: taàt£ tš moi
telšsai pÁxa… t' ™pˆ tÚmbJ ™retmÒn, tù kaˆ
zwÕj œresson ™ën met' ™mo‹s' ˜t£roisin.'
435
Nu fuse încã astrucat sub glie, 70
Cãci trupul lui pe loc îl pãrãsisem
Neplâns ºi nengropat în casa Circei,
Fiind siliþi atunci sã facem alta.
Mã prinse mila, lãcrimai zãrindu-l
ªi-l apucai cu vorbe zburãtoare: 75
«Elpènor, cum veniºi pe lumea asta
De ceaþã ºi-ntuneric? Tu mai iute
Sosiºi pedestru decât eu cu vasul.»
Aºa-i vorbii, iar el gemu ºi zise:
«Mãrite tu, dibaciule Ulise, 80
Necumpãtul la vin ºi nenorocul
M-au dat de mal. În casã sus la Circe,
Culcat fiind, eu mã trezii deodatã
ªi nu mã dumirii la coborâre
S-o iau napoi pe scara cea înaltã, 85
Ci apucând-o pe-nveliºul casei,
Cãzui în cap ºi mi se rupse gâtul
La-ncheieturi, iar sufletu-mi ajunse
Pe-acest tãrâm. Acum mã rog de tine
În numele alor tãi lãsaþi în urmã 90
ªi care nu-s de faþã, pe soþia,
Pe tata care te crescu pe tine
De mic, pe Telemah, pe care singur
Acasã l-ai lãsat, cã eu ºtiu bine
Cã tu plecând de pe tãrâmul morþii 95
Te vei abate în ostrovul Aia
Cu vasul tãu frumos lucrat. Acolo
Te rog sã-þi aminteºti de mine, doamne.
Sã nu mã laºi napoi la despãrþire
Neplâns ºi nengropat, ca sã nu superi 100
Pe zei cumva cu asta pentru mine,
Ci sã mã-nscrumi cu armãtura-mi toatã
ªi sã-mi durezi mormânt pe malul mãrii,
Ca soarta mea s-o ºtie ºi urmaºii.
105
Fã-mi asta, ºi-n mormânt înfige-mi vâsla
Cu care eu vâsleam între tovarãºi.»
436 ODUSSEAIS. L ODISEEA. CÂNTUL XI
ìj œfat', aÙt¦r ™gè min ¢meibÒmenoj prosšeipon:
'taàt£ toi, ð dÚsthne, teleut»sw te kaˆ ›rxw.' nîŽ mn
ìj ™pšessin ¢meibomšnw stugero‹sin
¼meq', ™gë mn ¥neuqen ™f' a†mati f£sganon
‡scwn, e‡dwlon d' ˜tšrwqen ˜ta…rou pÒll' ¢gÒreuen.
Ãlqe d' ™pˆ yuc¾ mhtrÕj katateqnhu…hj,
AÙtolÚkou qug£thr megal»toroj 'Ant…kleia,
t¾n zw¾n katšleipon „ën e„j ”Ilion ƒr»n.
t¾n mn ™gë d£krusa „dën ™lšhs£ te qumù:
¢ll' oÙd' ïj e‡wn protšrhn, pukinÒn per ¢ceÚwn,
a†matoj ¥sson ‡men prˆn Teires…ao puqšsqai.
Ãlqe d' ™pˆ yuc¾ Qhba…ou Teires…ao,
crÚseon skÁptron œcwn, ™m d' œgnw kaˆ prosšeipe:
['diogenj Laerti£dh, polum»can' 'Odusseà,]
t…pt' aât', ð dÚsthne, lipën f£oj ºel…oio
½luqej, Ôfra ‡dV nškuaj kaˆ ¢terpša cîron;
¢ll' ¢poc£zeo bÒqrou, ¥pisce d f£sganon ÑxÚ,
a†matoj Ôfra p…w ka… toi nhmertša e‡pw.'
ìj f£t', ™gë d' ¢nacass£menoj x…foj ¢rgurÒhlon
kouleù ™gkatšphx'. Ð d' ™peˆ p…en aŒma kelainÒn,
kaˆ tÒte d» m' ™pšessi proshÚda m£ntij ¢mÚmwn:
'nÒston d…zhai melihdša, fa…dim' 'Odusseà: tÕn
dš toi ¢rgalšon q»sei qeÒj. oÙ g¦r яw l»sein
™nnos…gaion, Ó toi kÒton œnqeto qumù,
cwÒmenoj Óti oƒ uƒÕn f…lon ™xal£wsaj.
¢ll' œti mšn ke kaˆ ïj, kak£ per p£scontej, †koisqe,
a‡ k' ™qšlVj sÕn qumÕn ™rukakšein kaˆ ˜ta…rwn,
ÐppÒte ken prîton pel£sVj eÙergša nÁa
437
Aºa-mi grãi ºi-l liniºtii cu vorba:
«Voi face tot ce m-ai rugat, sãrmane».
Aºa schimbarãm noi cuvinte triste,
Când peste sânge eu þineam cuþitul 110
Deoparte ºi-mi stãtea-nainte umbra
Tovarãºului tot grãind cu mine.
Veni ºi-al mamei suflet dup-aceea,
Al rãposatei Anticleea, fiica
Lui Autolicos domnul. O lãsasem 115
În viaþã biata, când plecai la Troia.
Mã prinse mila ºi-ncepui a plânge
Când o vãzui. Ci nu putui, cu toatã
Nespusa mea durere, sã dau voie
De sânge sã s-apropie nainte 120
Sã-ntreb pe Tiresias. Dar ajunse
ªi sufletul prorocului din Teba
Þiind un sceptru poleit de aur.
Mã cunoscu ºi-ndatã el îmi zise:
125
«Mãrite-al lui Laerte fiu, Ulise
Preaiscusite, ce-ai lãsat, sãrmane,
A soarelui luminã ºi venit-ai
Sã vezi pe morþi ºi jalnica lor þarã?
Dar feri în lãturi de la groapã, trage-þi
Jungherul ca sã pot sã beau din sânge 130
ªi adevãr sã-þi spun.» Rosti el asta
Iar eu cârmind, bãgai în teacã arma.
Bãu dar el din mohoriul sânge
ªi-mi cuvântã din gur-apoi prorocul
Neîntrecut: «Tu cauþi, preamãrite, 135
Întorsul dulce-n þara ta ºi-acasã.
Dar zeul þi-l va face greu sã fie,
Cã nu scapi de Neptun care te paºte
În ciuda lui cã i-ai orbit feciorul.
Dar cât de mult veþi pãtimi voi totuºi 140
Puteþi ajunge, dacã vrei sã birui
Dorinþa ta ºi-a soþilor în ziua
Când, izbãvit de-ntunecata mare,
438 ODUSSEAIS. L ODISEEA. CÂNTUL XI
Qrinak…V n»sJ, profugën „oeidša pÒnton,
boskomšnaj d' eÛrhte bÒaj kaˆ ‡fia mÁla
'Hel…ou, Öj p£nt' ™for´ kaˆ p£nt' ™pakoÚei.
t¦j e„ mšn k' ¢sinšaj ™£vj nÒstou te mšdhai,
ka… ken œt' e„j 'Iq£khn, kak£ per p£scontej, †koisqe:
e„ dš ke s…nhai, tÒte toi tekma…rom' Ôleqron
nh te kaˆ ˜t£rois'. aÙtÕj d' e‡ pšr ken ¢lÚxVj,
Ñy kakîj ne‹ai, Ñlšsaj ¥po p£ntaj ˜ta…rouj,
nhÕj ™p' ¢llotr…hj: d»eij d' ™n p»mata o‡kJ,
¥ndraj Øperfi£louj, o† toi b…oton katšdousi
mnèmenoi ¢ntiqšhn ¥locon kaˆ ›dna didÒntej.
¢ll' Ã toi ke…nwn ge b…aj ¢pote…seai ™lqèn:
aÙt¦r ™p¾n mnhstÁraj ™nˆ meg£roisi teo‹si
kte…nVj º dÒlJ À ¢mfadÕn ÑxšŽ calkù, œrcesqai
d¾ œpeita, labën eÙÁrej ™retmÒn, e„j Ó ke
toÝj ¢f…khai, o‰ oÙk ‡sasi q£lassan
¢nšrej oÙdš q' ¤lessi memigmšnon edar œdousin:
oÙd' ¥ra toˆ ‡sasi nšaj foinikoparÇouj,
oÙd' eÙ»re' ™retm£, t£ te pter¦ nhusˆ pšlontai.
sÁma dš toi ™ršw m£l' ¢rifradšj, oÙdš se l»sei:
ÐppÒte ken d» toi xumbl»menoj ¥lloj Ðd…thj
f»V ¢qhrhloigÕn œcein ¢n¦ faid…mJ êmJ,
kaˆ tÒte d¾ ga…V p»xaj eÙÁrej ™retmÒn,
›rxaj ƒer¦ kal¦ Poseid£wni ¥nakti,
¢rneiÕn taàrÒn te suîn t' ™pib»tora k£pron,
o‡kad' ¢poste…cein ›rdein q' ƒer¦j ˜katÒmbaj
¢qan£toisi qeo‹si, toˆ oÙranÕn eÙrÝn œcousi,
p©si m£l' ˜xe…hj. q£natoj dš toi ™x ¡lÕj aÙtù
439
Vei poposi cu vasul în ostrovul
Trinàcria. Gãsi-veþi voi acolo 145
O turmã de oi grase ºi-o cireadã
De boi, avutul Soarelui ce vede
ªi-aude tot. Dacã le cruþi ºi cauþi
De drumul tãu, puteþi, cu tot amarul
150
Ce-aþi suferi, s-ajungeþi în Itaca.
De nu le cruþi, eu îþi menesc pieirea
Corãbiei ºi-a celorlalþi tovarãºi.
ªi singur dacã scapi, te vei întoarce
Târziu ºi prost pe vas strãin în urma
Prãpãstuirii soþilor în mare. 155
ªi-n casã vei gãsi nenorocire:
Bãrbaþi obraznici care-þi storc averea
Peþind ºi înzestrând pe-a ta soþie
De viþã-naltã. Dar sosind acolo,
Le vei plãti de-ajuns nelegiuirea. 160
Iar dupã ce din lance vei ucide
Cu-nºelãciune ori în luptã dreaptã
Pe peþitori acasã, ia-þi o vâslã
Îndemânatã ºi apucã drumul
ªi mergi pânã ce-i da de niºte oameni 165
Ce nu-s deprinºi cu marea ºi nu gustã
Bucatele din sare potrivite,
Nici ºtiu de rumenitele corãbii
ªi nici de vâsle, aripele-oricãrei
Corãbii. Eu þi-oi spune care-i semnul 170
Cel mai vãdit spre-a nu da greº în cale.
Când alt drumeþ te va-ntâlni pe tine
ªi zice-va cã ai pe dalbul umãr
Lopatã-n loc de vâslã, -nfige-acolo
175
În glie vâsla, lui Neptun închinã
Frumoase jertfe, un taur, un berbece
ªi un grãsun. Apoi venind acasã,
Mãreþe jerfe sfinte de o sutã
De boi sã-nchini la zeii cei din slavã,
La toþi pe rând. Iar moartea-þi în afarã 180
440 ODUSSEAIS. L ODISEEA. CÂNTUL XI
¢blhcrÕj m£la to‹oj ™leÚsetai, Ój kš se pšfnV g»rv
Ûpo liparù ¢rhmšnon: ¢mfˆ d laoˆ Ôlbioi
œssontai. t¦ dš toi nhmertša e‡rw.'
ìj œfat', aÙt¦r ™gè min ¢meibÒmenoj prosšeipon:
'Teires…h, t¦ mn ¥r pou ™pšklwsan qeoˆ aÙto….
¢ll' ¥ge moi tÒde e„p kaˆ ¢trekšwj kat£lexon:
mhtrÕj t»nd' ÐrÒw yuc¾n katateqnhu…hj:
d' ¢kšous' Âstai scedÕn a†matoj oÙd' ˜Õn
uƒÕn œtlh ™s£nta „de‹n oÙd protimuq»sasqai:
e„pš, ¥nax, pîj kšn me ¢nagno…h tÕn ™Ònta;'
ìj ™f£mhn, Ð dš m' aÙt…k' ¢meibÒmenoj prosšeipe:
'·hdiÒn toi œpoj ™ršw kaˆ ™nˆ fresˆ q»sw:
Ón tina mšn ken ™´j nekÚwn katateqnhètwn
a†matoj ¥sson ‡men, Ð dš toi nhmertj ™n…yei:
dš k' ™pifqonšVj, Ð dš toi p£lin esin Ñp…ssw.'
ìj famšnh yuc¾ mn œbh dÒmon ”AŽdoj e‡sw Teires…ao
¥naktoj, ™peˆ kat¦ qšsfat' œlexen: aÙt¦r ™gën aÙtoà
mšnon œmpedon, Ôfr' ™pˆ m»thr ½luqe kaˆ p…en
aŒma kelainefšj: aÙt…ka d' œgnw ka… m'
Ñlofuromšnh œpea pterÒenta proshÚda:
'tšknon ™mÒn, pîj Ãlqej ØpÕ zÒfon ºerÒenta zwÕj
™èn; calepÕn d t£de zwo‹sin Ðr©sqai. mšssJ g¦r
meg£loi potamoˆ kaˆ dein¦ ·šeqra, 'WkeanÕj mn
prîta, tÕn oÜ pwj œsti perÁsai pezÕn ™Ònt', Àn
m» tij œcV eÙergša nÁa.
à nàn d¾ Tro…hqen ¢lèmenoj ™nq£d' ƒk£neij
nh te kaˆ ˜t£roisi polÝn crÒnon; oÙdš pw Ãlqej
e„j 'Iq£khn oÙd' edej ™nˆ meg£roisi guna‹ka;'
441
De mare o sã-þi fie prea uºoarã:
Muri-vei doar împovãrat de-o lungã
ªi verde bãtrâneþe ºi-mprejuru-þi
Cu totu-ndestulat va fi poporul.
Acestea þi le spun pe neminþite.» 185
La asta rãspunsei: «O, Tiresias,
De bunã seamã-aºa menirã zeii.
Dar spune drept ºi lãmureºte-mi mie:
Vãd sufletul iubit al mamei mele,
Tãcut el ºade-alãturea de sânge 190
ªi nu cuteaz-a se uita în faþã
La fiul sãu ºi-a cuvânta cu dânsul.
Cum poate ºti cã eu sunt? Spune-mi, doamne.»
Aºa zisei. El repede-mi rãspunse:
195
«Uºor mi-i sã þi-o spun, ascultã darã.
Oricare mort vei fi lãsat sã vie
Sã bea din sânge, drept grãi-va þie,
Iar cel respins, napoi va merge iarã.»
Aºa vorbind, se trase-n beznã umbra
Lui Tiresias domnul, dupã spusul 200
Cuvintelor dumnezeieºti. Eu însã
De loc nu mã urnii pânã ce mama
Veni ºi se-nfruptã din sânge negru.
Ea mã ºi cunoscu ºi-atunci cu vaiet
Aºa-mi rosti cuvinte zburãtoare: 205
«Copilul meu, cum ai venit în ceaþã
ªi pe-ntuneric, dacã eºti în viaþã?
Cã-i greu cei vii sã vadã-aceste locuri:
Sunt râuri mari la mijloc, sunt nespuse
Cumplite ape. Întâi e Oceanul 210
De netrecut pe jos, de n-ai vro bunã
Corabie. Ori vii pe-aici din Troia
De-abia acum în urma pribegirii
De ani întregi cu soþii tãi, cu vasul?
ªi tot n-ai fost în þarã, nici vãzut-ai 215
442 ODUSSEAIS. L ODISEEA. CÂNTUL XI
ìj œfat', aÙt¦r ™gè min ¢meibÒmenoj prosšeipon:
'mÁter ™m», creiè me kat»gagen e„j 'Adao
yucÍ crhsÒmenon Qhba…ou Teires…ao:
oÙ g£r pw scedÕn Ãlqon 'Acaidoj oÙdš pw ¡mÁj
gÁj ™pšbhn, ¢ll' a„n œcwn ¢l£lhmai юzÚn,
™x oá t¦ prètisq' ˜pÒmhn 'Agamšmnoni d…J
”Ilion e„j eÜpwlon, †na Trèessi maco…mhn.
¢ll' ¥ge moi tÒde e„p kaˆ ¢trekšwj kat£lexon: t…j
nÚ se k¾r ™d£masse tanhlegšoj qan£toio; À
dolic¾ noàsoj, Ã ”Artemij „ocšaira
oŒs' ¢gano‹si bšlessin ™poicomšnh katšpefnen;
e„p dš moi patrÒj te kaˆ uƒšoj, Ön katšleipon,
À œti p¦r ke…noisin ™mÕn gšraj, Ú tij ½dh
¢ndrîn ¥lloj œcei, ™m d' oÙkšti fasˆ nšesqai. e„p
dš moi mnhstÁj ¢lÒcou boul»n te nÒon te, º
mšnei par¦ paidˆ kaˆ œmpeda p£nta ful£ssei, Ã
½dh min œghmen 'Acaiîn Ój tij ¥ristoj.'
ìj ™f£mhn, ¹ d' aÙt…k' ¢me…beto pÒtnia m»thr: 'kaˆ
l…hn ke…nh ge mšnei tetlhÒti qumù so‹sin ™nˆ
meg£roisin: юzuraˆ dš oƒ a„eˆ fq…nousin nÚktej
te kaˆ ½mata d£kru ceoÚsV. sÕn d' oÜ pè tij
œcei kalÕn gšraj, ¢ll¦ ›khloj
Thlšmacoj temšnea nšmetai kaˆ da‹taj ™saj da…nutai,
§j ™pšoike dikaspÒlon ¥ndr' ¢legÚnein: p£ntej g¦r
kalšousi. pat¾r d sÕj aÙtÒqi m…mnei ¢grù oÙd
pÒlinde katšrcetai: oÙdš oƒ eÙnaˆ
dšmnia kaˆ cla‹nai kaˆ ·»gea sigalÒenta,
¢ll' Ó ge ce‹ma mn eÛdei Óqi dmîej ™nˆ o‡kJ,
443
Acasã pe soþia ta?» La asta
Întâmpinai: «M-aduse-ncoa’ nevoia,
Iubitã mamã, ca sã-ntreb doar umbra
Prorocului din Teba, Tiresias.
Eu încã nu m-apropiai de-Ahaia 220
ªi nu cãlcai în þarã, ci de soartã
Bãtut mereu tot rãtãcesc pe lume
Din ziua când urmai pe Agamèmnon
Spre Ilion în luptã cu troienii.
Dar spune-mi drept ºi dã-mi de ºtire, mamã, 225
Ce fel de moarte crudã te rãpuse?
A fost de boalã lungã? Ori Diana
Deodatã te trãsni blajin cu arcul?
Vorbeºte-mi ºi de tata ºi de fiul,
230
Lãsat de mine prunc: au ei domnia
Sau alt bãrbat o þine ºi cred bieþii
Cã nu mai vin napoi? Sã-mi spui ce face
ªi cugetã nevastã-mea: stã oare
Pe lângã fiul ei ºi cu credinþã
Pãzeºte tot? Ori e cãsãtoritã 235
Cu vrun bãrbat de-acolo mai de frunte?»
ªi-ndatã mi-a rãspuns cinstita mamã:
«Ba stã ºi rabdã-n casa ta ºi-adastã,
Dar plânge ºi se stinge de-a ta jale
ªi nopþile ºi zilele-i sunt negre. 240
Mãrirea ta n-o are încã nimeni,
Iar Telemah îºi catã de moºie
Nesupãrat ºi ºade la ospeþe,
De care se cuvine s-aibã grijã
Bãrbatul de dreptate-mpãrþitorul, 245
Cã toþi îl cheamã. Taicã-tãu petrece
La þarã. El nu calcã prin cetate.
Nici n-are pat sã doarmã el ca lumea
Cu-nvelitori ºi aºternuturi mândre.
444 ODUSSEAIS. L ODISEEA. CÂNTUL XI
™n kÒni ¥gci purÒj, kak¦ d cro e†mata eŒtai:
aÙt¦r ™p¾n œlqVsi qšroj teqalu‹£ t' Ñpèrh,
p£ntV oƒ kat¦ gounÕn ¢lJÁj o„nopšdoio fÚllwn
keklimšnwn cqamalaˆ bebl»atai eÙna….
œnq' Ó ge ke‹t' ¢cšwn, mšga d fresˆ pšnqoj ¢šxei sÕn
nÒston poqšwn: calepÕn d' ™pˆ gÁraj ƒk£nei. oÛtw
g¦r kaˆ ™gën ÑlÒmhn kaˆ pÒtmon ™pšspon:
oÜt' ™mš g' ™n meg£roisin ™äskopoj „ocšaira
oŒs' ¢gano‹si bšlessin ™poicomšnh katšpefnen,
oÜte tij oân moi noàsoj ™p»luqen, ¼ te m£lista
thkedÒni stugerÍ melšwn ™xe…leto qumÒn:
¢ll£ me sÒj te pÒqoj s£ te m»dea, fa…dim' 'Odusseà,
s» t' ¢ganofrosÚnh melihdša qumÕn ¢phÚra.'
ìj œfat', aÙt¦r ™gè g' œqelon fresˆ mermhr…xaj
mhtrÕj ™mÁj yuc¾n ˜lšein katateqnhu…hj.
trˆj mn ™fwrm»qhn, ˜lšein tš me qumÕj ¢nègei,
trˆj dš moi ™k ceirîn skiÍ e‡kelon À kaˆ Ñne…rJ
œptat': ™moˆ d' ¥coj ÑxÝ genšsketo khrÒqi m©llon,
ka… min fwn»saj œpea pterÒenta proshÚdwn:
'mÁter ™m», t… nÚ m' oÙ m…mneij ˜lšein
memaîta, Ôfra kaˆ e„n 'Adao f…laj perˆ ce‹re
balÒnte ¢mfotšrw kruero‹o tetarpèmesqa gÒoio;
t… moi e‡dwlon tÒd' ¢gau¾ PersefÒneia êtrun',
Ôfr' œti m©llon ÑdurÒmenoj stenac…zw;'
ìj ™f£mhn, ¹ d' aÙt…k' ¢me…beto pÒtnia m»thr: 'ê moi,
tšknon ™mÒn, perˆ p£ntwn k£mmore fwtîn, oÜ t…
se PersefÒneia DiÕj qug£thr ¢paf…skei, ¢ll' aÛth
d…kh ™stˆ brotîn, Óte t…j ke q£nVsin.
445
Cu slugile se culcã iarna-n casã 250
La vatrã-n colbãrie ºi se-mbracã
Cu prostituri. Apoi când vine vara
ªi-i toiul înfloririi, el îºi face
Culcuºul lui din frunze aºternute
Pe jos, pe câmpul cel mãnos al viei, 255
ªi-acolo zace necãjit ºi-i creºte
Obida de nespus ºi-ºi plânge soarta
ªi bãtrâneþea greu îl mai apasã.
De-aceea doar ºi eu m-am stins în casã,
Cã nu murii din chiar senin atinsã 260
De blândele sãgeþi ale Dianei
ªi nici de vreo lingoare care-amarnic
Te roade ºi ia sufletul din oase,
Ci dor de-a ta blândeþe, o, luminate,
ªi grija ta m-au toropit pe mine.» 265
Aºa-mi vorbi. ªi eu gândind în sine,
Vrui sã cuprind al mamei mele suflet.
De trei ori mã sãltai spre-a o cuprinde,
De trei ori însã ea-mi zburã din braþe
Ca umbra sau ca visul. ªi durere 270
Mai nemiloasã pieptul meu încinse
ªi-aºa mã jãluii atunci la dânsa:
«De ce nu-mi stai dupã dorinþã, mamã,
Sã te cuprind, ca noi ºi-n lumea morþii
Îmbrãþiºaþi, prea multa noastrã jale 275
S-o potolim? Ori îmi trimise-o umbrã
A morþilor crãiasã, ca mai tare
Sã plâng ºi sã mã vaiet dupã tine?»
Ci-ndatã mi-a rãspuns cinstita mamã:
«Vai, fãtul meu, tu, cel mai neferice 280
Din muritori! Crãiasa morþii, fiica
Lui Joe, nu te-nºalã, cã doar asta
I-a oamenilor stare dupã moarte,
Cãci oasele ºi carnea se destramã
446 ODUSSEAIS. L ODISEEA. CÂNTUL XI
oÙ g¦r œti s£rkaj te kaˆ Ñstša nej œcousin,
¢ll¦ t¦ mšn te purÕj kraterÕn mšnoj a„qomšnoio damn´,
™pe… ke prîta l…pV leÚk' Ñstša qumÒj, yuc¾ d'
ºät' Ôneiroj ¢poptamšnh pepÒthtai. ¢ll¦ fÒwsde
t£cista lila…eo: taàta d p£nta ‡sq', †na kaˆ
metÒpisqe teÍ e‡pVsqa gunaik….'
nîŽ mn ìj ™pšessin ¢meibÒmeq', aƒ d guna‹kej
½luqon, êtrunen g¦r ¢gau¾ PersefÒneia,
Óssai ¢rist»wn ¥locoi œsan ºd qÚgatrej. aƒ
d' ¢mf' aŒma kelainÕn ¢ollšej ºgeršqonto,
aÙt¦r ™gë boÚleuon, Ópwj ™ršoimi ˜k£sthn.
¼de dš moi kat¦ qumÕn ¢r…sth fa…neto boul»:
spass£menoj tanÚhkej ¥or pacšoj par¦ mhroà
oÙk e‡wn p…nein ¤ma p£saj aŒma kelainÒn.
aƒ d promnhst‹nai ™p»Žsan, ºd ˜k£sth
Ön gÒnon ™xagÒreuen: ™gë d' ™ršeinon ¡p£saj.
œnq' Ã toi prèthn Turë ‡don eÙpatšreian,
f£to SalmwnÁoj ¢mÚmonoj œkgonoj enai, fÁ
d KrhqÁoj gun¾ œmmenai A„ol…dao:
potamoà ºr£ssat' 'EnipÁoj qe…oio,
Öj polÝ k£llistoj potamîn ™pˆ ga‹an †hsi,
ka… ·' ™p' 'EnipÁoj pwlšsketo kal¦ ·šeqra. tù d'
¥ra e„s£menoj gai»ocoj ™nnos…gaioj ™n
procoÍj potamoà parelšxato din»entoj:
porfÚreon d' ¥ra kàma perist£qh oÜreŽ son,
kurtwqšn, krÚyen d qeÕn qnht»n te guna‹ka.
[làse d parqen…hn zènhn, kat¦ d' Ûpnon œceuen.]
aÙt¦r ™pe… ·' ™tšlesse qeÕj filot»sia œrga,
447
ªi praf s-alege ea topitã-n focul 285
Puternic arzãtor, de cum se duce
Din oase albe viaþa, ºi ca visul
Se-naripeazã sufletul ºi zboarã.
Dar cautã sã ieºi mai iute-n lume
ªi þine minte tot ce vezi, ca-n urmã 290
Femeii tale sã le spui acasã.»
Aºa schimbarãm între noi cuvinte.
La-ndemnul preamãritei zâne-a morþii
S-apropiarã-atunci femei ºi fete
De oameni mari. ªi droaie s-adunarã 295
În jurul gropii cea cu sânge negru.
Eu cugetam cum pot sã-ntreb pe toate,
ªi una-mi pãru mie mai cu cale:
Luând de pe la coapsa mea vânjoasã
Tãioasa lungã spadã, nu dam voie 300
Sã bea din sânge toate dintr-o datã.
Se perindarã ele câte una,
Iar eu pe toate le-ntrebam de-a rândul.
Întâi vãzui pe Tiro cea nãscutã
Din tatã-ales. Ea povestea cã-i fiica 305
Lui Salmoneu cel nobil ºi femeia
Odraslei lui Eol, Creteu. Odatã
Iubise ea pe Enipeus, râul
Dumnezeiesc, frumos cu ape limpezi
Ca nici un altul pe pãmânt: de-aceea 310
ªi se plimba la apa-i curgãtoare.
Atunci Neptun, cumplitul zeu Cutremur,
Leit viteazul Enipeu, la gura
Acestui râu vârtejitor cu dânsa
Se-mpreunã. O-ntunecatã undã 315
Se-ncovãie în jurul lor ºi naltã
Ca muntele-i împresurã ºi-ascunse
Pe zeu ºi pe femeia muritoare.
Descinse-al fetei brâu ºi, adormind-o,
O drãgosti Neptun, ºi dupã asta 320
448 ODUSSEAIS. L ODISEEA. CÂNTUL XI
œn t' ¥ra oƒ fà ceirˆ œpoj t' œfat' œk t' ÑnÒmaze:
'ca‹re, gÚnai, filÒthti: periplomšnou d' ™niautoà
tšxeai ¢gla¦ tškna, ™peˆ oÙk ¢pofèlioi eÙnaˆ
¢qan£twn: sÝ d toÝj komšein ¢titallšmena… te. nàn d'
œrceu prÕj dîma kaˆ ‡sceo mhd' Ñnom»nVj: aÙt¦r
™gè to… e„mi Poseid£wn ™nos…cqwn.'
ìj e„pën ØpÕ pÒnton ™dÚseto kuma…nonta.
¹ d' Øpokusamšnh Pel…hn tške kaˆ NhlÁa,
të kraterë qer£ponte DiÕj meg£loio genšsqhn
¢mfotšrw: Pel…hj mn ™n eÙrucÒrJ 'Iaolkù na‹e
polÚrrhnoj, Ð d' ¥r' ™n PÚlJ ºmaqÒenti. toÝj d'
˜tšrouj KrhqÁŽ tšken bas…leia gunaikîn, A‡son£
t' ºd Fšrht' 'Amuq£on£ q' ƒppioc£rmhn.
t¾n d mšt' 'AntiÒphn ‡don, 'Aswpo‹o qÚgatra,
d¾ kaˆ DiÕj eÜcet' ™n ¢gko…nVsin „aàsai,
ka… ·' œteken dÚo pa‹d', 'Amf…on£ te ZÁqÒn te, o
‰ prîtoi Q»bhj ›doj œktisan ˜ptapÚloio pÚrgws£n t',
™peˆ oÙ mn ¢pÚrgwtÒn g' ™dÚnanto
naišmen eÙrÚcoron Q»bhn, kraterè per ™Ònte.
t¾n d met' 'Alkm»nhn ‡don, 'AmfitrÚwnoj ¥koitin,
·' `HraklÁa qrasumšmnona qumolšonta ge…nat'
™n ¢gko…nVsi DiÕj meg£loio mige‹sa: kaˆ
Meg£rhn, Kre…ontoj ØperqÚmoio qÚgatra,
t¾n œcen 'AmfitrÚwnoj uƒÕj mšnoj a„n ¢teir»j.
mhtšra t' O„dipÒdao ‡don, kal¾n 'Epik£sthn,
449
Luându-i mâna glãsui: «Femeie,
Te bucurã cã te-ai iubit cu mine,
Cãci la-ncheierea anului vei naºte
Mândreþe de copii, cã niciodatã
Zadarnicã nu-i dragostea cu zeii. 325
Tu cautã de-aceºti copii ºi creºte-i.
Dar du-te-acum acasã, þine-þi gura
ªi nu mã spune nimãnui, cã eu sunt
Neptun care cutremurã pãmântul.»
El zice ºi s-afundã-n valul mãrii. 330
Iar Tiro de la el nãscu doi gemeni,
Pe cei doi crai Neleus ºi Pelias,
Doi slujitori puternici ai lui Joe.
Bogat în turme, petrecea Pelias
335
Pe-ntinsele câmpii de la Iolcos,
Neleu ºedea în nisiposul Pilos.
Pe urmã din Creteu nãscu crãiasa
Pe Feres, pe Eson ºi pe-Amitaon
Cel iubitor de cai. Vãzui pe urmã
Pe fiica lui Asopos, Antiopa 340
Ce se fãlea cã-n braþele lui Joe
Dormise-odatã ºi nãscu pe Zetos
ªi pe Amfion, care întemeiarã
ªi-nzidurarã-ntâi oraºul Teba,
Cã nu puteau sã locuiascã dânºii, 345
Oricât erau de tari, în larga Tebã,
De n-ar fi fost cu zid împrejmuitã.
Pe urmã mai vãzui ºi pe Alcmena,
Soþia lui Amfitrion ºi mama
Lui Hercule cutezãtor ca leul, 350
Viteazul care se trãgea din Joe.
Vãzui apoi ºi pe Megara, fiica
Lui Creon inimosul ºi femeia
Lui Hercule, ne-nfrântul în putere.
Vãzui ºi pe frumoasa Epicaste, 355
Pe mama lui Edip, aceea care
Fãcu pãcat grozav pe neºtiute
450 ODUSSEAIS. L ODISEEA. CÂNTUL XI
mšga œrgon œrexen ¢Ždre…Vsi nÒoio
ghmamšnh ú uŒŽ: Ð d' Ön patšr' ™xenar…xaj
gÁmen: ¥far d' ¢n£pusta qeoˆ qšsan ¢nqrèpoisin.
¢ll' Ð mn ™n Q»bV poluhr£tJ ¥lgea p£scwn
Kadme…wn ½nasse qeîn Ñlo¦j di¦ boul£j:
¹ d' œbh e„j 'Adao pul£rtao kratero‹o,
¡yamšnh brÒcon a„pÝn ¢f' Øyhlo‹o mel£qrou
ú ¥ceŽ scomšnh: tù d' ¥lgea k£llip' Ñp…ssw
poll¦ m£l', Óssa te mhtrÕj ™rinÚej ™ktelšousi. kaˆ
Clîrin edon perikallša, t»n pote NhleÝj
gÁmen ˜Õn di¦ k£lloj, ™peˆ pÒre mur…a
›dna, Ðplot£thn koÚrhn 'Amf…onoj 'Ias…dao,
Ój pot' ™n 'Orcomenù MinuhJ fi ¥nassen:
¹ d PÚlou bas…leue, tšken dš oƒ ¢gla¦ tškna, Nšstor£
te Crom…on te PeriklÚmenÒn t' ¢gšrwcon. to‹si d'
™p' „fq…mhn Phrë tške, qaàma broto‹si, t¾n p£ntej
mnèonto perikt…tai: oÙdš ti NhleÝj
tù ™d…dou, Öj m¾ ›likaj bÒaj eÙrumetèpouj
™k Ful£khj ™l£seie b…hj 'Ifiklhe…hj
¢rgalšaj. t¦j d' ooj Øpšsceto m£ntij ¢mÚmwn
™xel£an: calep¾ d qeoà kat¦ mo‹ra pšdhse
desmo… t' ¢rgalšoi kaˆ boukÒloi ¢groiîtai. ¢ll'
Óte d¾ mÁnšj te kaˆ ¹mšrai ™xeteleànto
451
Luându-ºi fiul de bãrbat, iar dânsul
Luã pe mama-i dupã ce ucise
360
Pe tatãl sãu; ci-ndatã despre asta
Pe muritori înºtiinþarã zeii.
El mai domni peste Cadmei în Teba
Cea desfãtatã, mistuit în patimi
Cu-a zeilor voinþã pierzãtoare
Dar dânsa, de durere copleºitã, 365
κi prinse-un lanþ amar de-o grindã naltã
Din casa ei ºi merse pe tãrâmul
Cu porþi de fier pe veci închis al morþii.
ªi astfel lui Edip lãsã în urmã
Nespuse chinuri, toatã-acea urgie 370
Ce vine din blãstemurile mamei.
Ba mai vãzui ºi pe chipoasa Hloris,
Femeia lui Neleu, care-o luase
De dragul frumuseþii ºi-i dãduse
De nuntã mii de daruri. Fuse fiica 375
Mezinã-a lui Amfion Iasianul
Ce stãpânea odatã a lui Minias
Cetate, Orhomenul. Ea, crãiasã
Fiind în Pilos, odrãsli podoabã
De fii, pe Nestor ºi Periclimènos, 380
Nepregetat la fire, ºi pe Hromiu.
Ea mai nãscu ºi pe voinica Pero,
Minune de femeie, de-o peþirã
Vecinii toþi; dar nu vru s-o mãrite
Pãrintele-i decât cu cine poate 385
Din mâna lui Ificle din Filaca
Sã ia cu sila vacile cornace,
Fruntoase, grele de mânat. ªi singur
Neprihãnitul ghicitor Melampos
Îi jurui cã poate sã le-aducã 390
Rãpindu-le. Fu-mpiedicat el însã
Cu voia unui zeu: îl înºfãcarã
Vãcari þãrani ºi þapãn îl legarã.
Dar când trecurã luni întregi din anul
452 ODUSSEAIS. L ODISEEA. CÂNTUL XI
¨y peritellomšnou œteoj kaˆ ™p»luqon ïrai, kaˆ
tÒte d» min œluse b…h 'Ifiklhe…h qšsfata
p£nt' e„pÒnta: DiÕj d' ™tele…eto boul».
kaˆ L»dhn edon, t¾n Tundaršou par£koitin, ¼
·' ØpÕ TundaršJ kraterÒfrone ge…nato pa‹de,
K£stor£ q' ƒppÒdamon kaˆ pÝx ¢gaqÕn PoludeÚkea,
toÝj ¥mfw zwoÝj katšcei fus…zooj aa:
o‰ kaˆ nšrqen gÁj tim¾n prÕj ZhnÕj
œcontej ¥llote mn zèous' ˜ter»meroi, ¥llote d'
aâte teqn©sin: tim¾n d lelÒgcasin sa qeo‹si.
t¾n d mšt' 'Ifimšdeian, 'AlwÁoj par£koitin,
e‡sidon, ¿ d¾ f£ske Poseid£wni migÁnai,
ka… ·' œteken dÚo pa‹de, minunqad…w d
genšsqhn, ’WtÒn t' ¢nt…qeon thlekleitÒn t' 'Efi£lthn,
oÞj d¾ mhk…stouj qršye ze…dwroj ¥roura
kaˆ polÝ kall…stouj met£ ge klutÕn 'Wr…wna:
™nnšwroi g¦r to… ge kaˆ ™nneap»ceej Ãsan
eâroj, ¢t¦r mÁkÒj ge genšsqhn ™nneÒrguioi.
o† ·a kaˆ ¢qan£toisin ¢peil»thn ™n 'OlÚmpJ
fulÒpida st»sein polu£Žkoj polšmoio.
”Ossan ™p' OÙlÚmpJ mšmasan qšmen, aÙt¦r ™p' ”OssV
P»lion e„nos…fullon, †n' oÙranÕj ¢mbatÕj e‡h.
ka… nÚ ken ™xetšlessan, e„ ¼bhj mštron †konto:
¢ll' Ôlesen DiÕj uƒÒj, Ön ºÚkomoj tške Lhtè,
¢mfotšrw, pr…n sfwŽn ØpÕ krot£foisin „oÚlouj
¢nqÁsai puk£sai te gšnuj eÙanqšŽ l£cnV. Fa…drhn
te PrÒkrin te ‡don kal»n t' 'Ari£dnhn,
453
Cel roditor ºi vremile venirã, 395
Îl slobozi Ificle cel puternic,
Cãci el ghicise craiului tot felul
De ghicitori, de se-mplinise voia
Lui Jupiter. Apoi vãzui pe Leda,
Nevasta lui Tindar, cu care dânsa 400
Nãscu doi fii cu inima bãrbatã;
Pe Castor, de sirepi domolitorul,
Pe Polux, luptãtorul bun cu pumnii,
Care-amândoi sunt vii pe sub pãmântul
Cel roditor. Acolo, chiar de Joe 405
Cinstiþi fiind, o zi trãieºte unul,
O zi cellalt ºi mor pe rând asemeni,
Dar au de cinste parte ca ºi zeii.
Vãzui pe Ifimedia, soþia
Lui Aloeu. Ea-mi spuse cã-mpreunã 410
Fusese cu Neptun ºi-avu cu dânsul
Doi fii, pe Otos arãtos ca zeii
ªi pe vestitul Efialt, vitejii
Cei mai înalþi ºi mândri ce-i crescuse
Pãmântul dupã Orion slãvitul. 415
La nouã ani erau înalþi de nouã
Brãþate ºi de nouã coþi de-a latul.
ªi-ameninþau chiar în Olimp cu zeii
Sã stea la luptã crâncenã ºi-aprinsã,
Cãtau pe-Olimp s-aºeze plaiul Osa 420
ªi peste Osa muntele Pelion
Cel pãduros, ca ei sã suie cerul,
ªi izbuteau, de-ar fi putut s-ajungã
În toiul tinereþii. Însã fiul
Lui Joe ºi-al Latonei cea cu plete 425
De aur, Febos, îi zdrobi nainte
De-a fi mijit sub tâmpla lor tuleiul
ªi-a fi acoperit a lor bãrbie
O barbã deasã ºi frumos crescutã.
Vãzui apoi pe Fedra ºi pe Pròcris, 430
ªi pe-Ariadna cea frumoasã, fiica
454 ODUSSEAIS. L ODISEEA. CÂNTUL XI
koÚrhn M…nwoj ÑloÒfronoj, ¼n pote QhseÝj
™k Kr»thj ™j gounÕn 'Aqhn£wn ƒer£wn
Ãge mšn, oÙd' ¢pÒnhto: p£roj dš min ”Artemij œkta
D…V ™n ¢mfirÚtV DionÚsou martur…Vsi.
Ma‹r£n te klumšnhn te ‡don stuger»n t' 'ErifÚlhn,
¿ crusÕn f…lou ¢ndrÕj ™dšxato tim»enta.
p£saj d' oÙk ¨n ™gë muq»somai oÙd' Ñnom»nw,
Óssaj ¹rèwn ¢lÒcouj ‡don ºd qÚgatraj:
prˆn g£r ken kaˆ nÝx fq‹t' ¥mbrotoj. ¢ll¦ kaˆ érh
eÛdein, À ™pˆ nÁa qo¾n ™lqÒnt' ™j ˜ta…rouj
À aÙtoà: pomp¾ d qeo‹s' Øm‹n te mel»sei.”
ìj œfaq', oƒ d' ¥ra p£ntej ¢k¾n ™gšnonto siwpÍ,
khlhqmù d' œsconto kat¦ mšgara skiÒenta.
to‹sin d' 'Ar»th leukèlenoj ½rceto mÚqwn:
„Fa…hkej, pîj Ümmin ¢n¾r Óde fa…netai enai
edÒj te mšgeqÒj te „d fršnaj œndon ™saj; xe‹noj
d' aât' ™mÒj ™stin, ›kastoj d' œmmore timÁj. tî
m¾ ™peigÒmenoi ¢popšmpete mhd t¦ dîra
oÛtw crhzonti koloÚete: poll¦ g¦r Øm‹n kt»mat'
™nˆ meg£roisi qeîn „Òthti kšontai.”
to‹si d kaˆ metšeipe gšrwn ¼rwj 'Ecšnhoj,
[Öj d¾ Fai»kwn ¢ndrîn progenšsteroj Ãen:]
„ð f…loi, oÙ m¦n Âmin ¢pÕ skopoà oÙd' ¢pÕ dÒxhj
muqe‹tai bas…leia per…frwn: ¢ll¦ p…qesqe.
'AlkinÒou d' ™k toàd' œcetai œrgon te œpoj te.”
tÕn d' aât' 'Alk…nooj ¢pame…beto fènhsšn te:
„toàto mn oÛtw d¾ œstai œpoj, a‡ ken ™gè ge
455
Lui Minos cel avan, pe care-odatã
Tezeu din Creta o ducea spre þara
Cetãþii sfinte-Atena, dar de dânsa
El n-avu parte, cã-n Ostrovul Dia 435
Nainte-o fulgerã din arc Diana,
Cum fuse de la Bacchus mãrturia.
Vãzui ºi pe Climena ºi pe Mero,
Ba ºi pe urgisita Erifila,
Care-ºi vându bãrbatul ei pe aur 440
Nepreþuit. Dar eu cu de-amãnuntul
Nu pot sã spun ºi sã numesc pe toate
Nevestele ºi fetele de oameni
Viteji vestiþi câte vãzui; nainte
De-a isprãvi, s-ar scurge noaptea sfântã. 445
ª-apoi acuma-i vremea de culcare
Ori stau aici, ori merg la vas cu soþii,
Iar voi veþi îngriji de-a mea plecare
ªi Cei-de-sus.” Aºa vorbi Ulise
ªi-ascultãtorii toþi tãcurã molcom 450
Cuprinºi de farmec în umbrita salã.
Dar zise-Areta cea cu braþe albe:
„Feacilor, ce fel vã pare vouã
Acest bãrbat fãlos la chip ºi mare
455
ªi cumpãnit la minte? El mi-i oaspe.
De-aceeaºi cinste parte-aveþi cu toþii.
Deci nu grãbiþi plecarea lui, nu-i faceþi
Pe jumãtate darurile aceste
De care dânsul are-aºa nevoie,
C-aveþi voi, slavã zeilor, acasã 460
Destule-averi.” Moº Eheneu viteazul,
Cel mai bãtrân feac, luã cuvântul:
„Prieteni, iatã, tocmai dupã mintea
ªi socotinþa noastrã cuvânteazã
Crãiasa cea cuminte, ascultaþi-o. 465
Dar lucrul ºi cuvântul stau în mâna
Lui Alcinou.” La asta zise craiul:
„Acest cuvânt va fi, cât am eu zile
456 ODUSSEAIS. L ODISEEA. CÂNTUL XI
zwÕj Fai»kessi filhrštmoisin ¢n£ssw:
xe‹noj d tl»tw, m£la per nÒstoio cat…zwn, œmphj
oân ™pime‹nai ™j aÜrion, e„j Ó ke p©san
dwt…nhn telšsw. pomp¾ d' ¥ndressi mel»sei
p©si, m£lista d' ™mo…: toà g¦r kr£toj œst' ™nˆ d»mJ.”
tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj:
„'Alk…noe kre‹on, p£ntwn ¢ride…kete laîn,
e‡ me kaˆ e„j ™niautÕn ¢nègoit' aÙtÒqi m…mnein
pomp»n t' ÑtrÚnoite kaˆ ¢gla¦ dîra dido‹te, ka… ke tÕ
boulo…mhn, ka… ken polÝ kšrdion e‡h pleiotšrV
sÝn ceirˆ f…lhn ™j patr…d' ƒkšsqai,
ka… k' a„doiÒteroj kaˆ f…lteroj ¢ndr£sin e‡hn
p©sin, Ósoi m' 'Iq£khnde „do…ato nost»santa.”
tÕn d' aât' 'Alk…nooj ¢pame…beto fènhsšn te: „ð
'Oduseà, tÕ mn oÜ t… s' ™skomen e„sorÒwntej
ºperopÁ£ t' œmen kaˆ ™p…klopon, oŒ£ te polloÝj
bÒskei ga‹a mšlaina polusperšaj ¢nqrèpouj
yeÚde£ t' ¢rtÚnontaj, Óqen kš tij oÙd ‡doito: soˆ
d' œpi mn morf¾ ™pšwn, œni d fršnej ™sqla…,
màqon d' æj Ót' ¢oidÕj ™pistamšnwj katšlexaj,
p£ntwn 'Arge…wn sšo t' aÙtoà k»dea lugr£.
¢ll' ¥ge moi tÒde e„p kaˆ ¢trekšwj kat£lexon, e‡
tinaj ¢ntiqšwn ˜t£rwn ‡dej, o† toi ¤m' aÙtù ”Ilion
e„j ¤m' ›ponto kaˆ aÙtoà pÒtmon ™pšspon.
nÝx d' ¼de m£la makr», ¢qšsfatoj, oÙdš pw érh
eÛdein ™n meg£rJ: sÝ dš moi lšge qšskela œrga.
ka… ken ™j ºî d‹an ¢nasco…mhn, Óte moi sÝ
tla…hj ™n meg£rJ t¦ s¦ k»dea muq»sasqai.”
457
Sã poruncesc feacilor, dibacii
Corãbieri. Dar oaspele, cu toatã 470
Dorinþa-i de-a se-ntoarce, sã mai rabde,
S-aºtepte pânã mâne, când voi strânge
Tot darul dãruit. De pregãtirea
Plecãrii lui vor îngriji cu toþii.
Dar mai cu seamã eu care-s mai mare 475
Peste norod.” Grãi atunci Ulise:
„Crai Alcinou, fruntaºule-ntre oameni,
De-aþi zice voi un an sã stau pe-aicea
Plecarea-mi pregãtind ºi îmbiindu-mi
Bogate daruri, eu voios aº face-o, 480
C-aº fi mai folosit dac-aº ajunge
Cu mânile mai pline-odatã-n þarã
Cãci m-ar iubi ºi m-ar cinsti mai bine
Oricine m-ar vedea întors acasã.”
Iar Alcinou adaose la asta: 485
„Tu nicidecum nu semeni, o, Ulise,
A om viclean ºi-amãgitor ca alþii,
Puzderia de oameni ce-i hrãneºte
Pãmântul negru rãspândiþi pe lume
ªi care ticluiesc aºa minciuna, 490
De n-o mai poþi cunoaºte. Tu ai farmec
Pe buza ta ºi cumpãnã la minte,
ªi ca un cântãreþ aºa de meºter
Ai povestit necazurile-amare
Ce-ai pãtimit ºi tu ºi toþi aheii. 495
Dar spune-mi drept, urmeazã mai departe,
De-ai dat cumva pe-acolo ºi de alþii
Cu zeii deopotrivã, dintr-aceia
Cu care ai fost la Ilion alãturi
500
ªi care apoi pierirã. Noaptea asta
I-aºa de lungã, e nespus de lungã.
ªi nici nu-i vremea de dormit în casã.
Minuni de-acestea spune-mi. Pânã-n ziuã
Aº sta s-ascult, de-ai vrea tu încã-n salã
Sã-mi povesteºti din patimile tale.” 505
458 ODUSSEAIS. L ODISEEA. CÂNTUL XI
tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj:
„'Alk…noe kre‹on, p£ntwn ¢ride…kete laîn,
érh mn polšwn mÚqwn, érh d kaˆ Ûpnou:
e„ d' œt' ¢koušmena… ge lila…eai, oÙk ¨n œpeita
toÚtwn soi fqonšoimi kaˆ o„ktrÒter' ¥ll' ¢goreÚein,
k»de' ™mîn ˜t£rwn, o‰ d¾ metÒpisqen Ôlonto,
o‰ Trèwn mn Øpexšfugon stonÒessan ¢ãt»n,
™n nÒstJ d' ¢pÒlonto kakÁj „Òthti gunaikÒj.
aÙt¦r ™peˆ yuc¦j mn ¢peskšdas' ¥lludij ¥llV ¡gn¾
PersefÒneia gunaikîn qhluter£wn,
Ãlqe d' ™pˆ yuc¾ 'Agamšmnonoj 'Atredao
¢cnumšnh: perˆ d' ¥llai ¢ghgšraq', Óssoi ¤m' aÙtù
o‡kJ ™n A„g…sqoio q£non kaˆ pÒtmon ™pšspon.
œgnw d' ay' ™m ke‹noj, ™peˆ ‡den Ñfqalmo‹si: kla‹e
d' Ó ge ligšwj, qalerÕn kat¦ d£kruon e‡bwn, pitn¦j
e„j ™m ce‹raj Ñršxasqai menea…nwn:
¢ll' oÙ g£r oƒ œt' Ãn Šj œmpedoj oÙd' œti k‹kuj,
o†h per p£roj œsken ™nˆ gnampto‹si mšlessi.
tÕn mn ™gë d£krusa „dën ™lšhs£ te qumù ka…
min fwn»saj œpea pterÒenta proshÚdwn:
''Atredh kÚdiste, ¥nax ¢ndrîn 'Ag£memnon,
t…j nÚ se k¾r ™d£masse tanhlegšoj qan£toio;
ºš sš g' ™n n»essi Poseid£wn ™d£massen
Ôrsaj ¢rgalšwn ¢nšmwn ¢mšgarton ¢ãtm»n; Ú
s' ¢n£rsioi ¥ndrej ™dhl»sant' ™pˆ cšrsou
boàj peritamnÒmenon ºd' o„în pèea kal¦ º
perˆ ptÒlioj maceoÚmenon ºd gunaikîn;'
ìj ™f£mhn, Ð dš m' aÙt…k' ¢meibÒmenoj prosšeipe:
459
Ulise cel cuminte aºa-i rãspunse:
„Crai Alcinou, fruntaºule-ntre oameni
E vreme vorba de lungit, e vreme
ªi de dormit. Dar dacã vrei ºi-þi place
Sã mai asculþi, cu drag þi-aº spune-acestea 510
ªi altele mai triste, cum fu soarta
Tovarãºilor mei pieriþi în urmã,
Ei care-ntâi scãpaserã-n rãzboiul
De vaier plin ce-avurãm cu troienii
ªi la întors pierirã din urzeala 515
Unor femei haine. Dup-aceea,
Când sufletele-mprãºtie-n tot locul
Zeiþa preamãritã Persefona
ªi nu se mai vedea nici o femeie,
Veni spre mine-ndureratul suflet 520
Al craiului Atride Agamemnon
ªi altele-mprejuru-i se-ndesirã,
Tot suflete de-a celor care odatã
Cu el în casa lui Egist murirã.
Bãu din sânge negru ºi-ntr-o clipã 525
Mã cunoscu ºi începu a plânge
În hohote, cu ochi scãldaþi în lacrimi,
Se-ntinse el dorind sã mã cuprindã,
Dar n-avea-n sine vlaga ºi tãria
Ce-avuse mlãdiosu-i trup odatã. 530
Cum îl vãzui, eu lãcrimai de milã
ªi-aºa-i rostii cuvinte zburãtoare:
«Tu, doamne-al nostru, preaslãvite-Atride,
Ce moarte te lãþi pe tine? Oare
Te potopi cumva Neptun pe mare 535
Stârnind un vifor de cumplite vânturi?
Sau pe uscat vrãjmaºii te lovirã
Când le rãpeai cirezi ºi turme mândre
Ori cãutai sã cucereºti cu arma
Cetatea cu femeile-mpreunã?» 540
Aºa-l întreb, ºi umbra lui rãspunde:
«Tu, fiu din viþã naltã a lui Laerte,
460 ODUSSEAIS. L ODISEEA. CÂNTUL XI
'diogenj Laerti£dh, polum»can' 'Odusseà, oÜt' ™mš
g' ™n n»essi Poseid£wn ™d£massen [Ôrsaj
¢rgalšwn ¢nšmwn ¢mšgarton ¢ãtm»n,] oÜte m'
¢n£rsioi ¥ndrej ™dhl»sant' ™pˆ cšrsou, ¢ll£ moi
A‡gisqoj teÚxaj q£natÒn te mÒron te
œkta sÝn oÙlomšnV ¢lÒcJ okÒnde kalšssaj, deipn…
ssaj, éj t…j te katšktane boàn ™pˆ f£tnV.
ìj q£non o„kt…stJ qan£tJ: perˆ d' ¥lloi ˜ta‹roi
nwlemšwj kte…nonto sÚej ìj ¢rgiÒdontej, o† ·£
t' ™n ¢fneioà ¢ndrÕj mšga dunamšnoio
À g£mJ À ™r£nJ À e„lap…nV teqalu…V.
½dh mn polšwn fÒnJ ¢ndrîn ¢ntebÒlhsaj,
moun¦x kteinomšnwn kaˆ ™nˆ kraterÍ Øsm…
nV: ¢ll£ ke ke‹na m£lista „dën ÑlofÚrao qumù,
æj ¢mfˆ krhtÁra trapšzaj te plhqoÚsaj
ke…meq' ™nˆ meg£rJ, d£pedon d' ¤pan a†mati qàen.
o„ktrot£thn d' ½kousa Ôpa Pri£moio qugatrÕj
Kass£ndrhj, t¾n kte‹ne Klutaimn»strh dolÒmhtij
¢mf' ™mo…: aÙt¦r ™gë potˆ ga…V ce‹raj ¢e…rwn
b£llon ¢poqnÇskwn perˆ fasg£nJ: ¹ d kunîpij
nosf…sat' oÙdš moi œtlh, „Ònti per e„j 'Adao, cersˆ
kat' ÑfqalmoÝj ˜lšein sÚn te stÒm' ™re‹sai. ìj oÙk
a„nÒteron kaˆ kÚnteron ¥llo gunaikÒj, [¼ tij d¾
toiaàta met¦ fresˆn œrga b£lhtai:]
oŒon d¾ kaˆ ke…nh ™m»sato œrgon ¢eikšj,
kourid…J teÚxasa pÒsei fÒnon. Ã toi œfhn ge
¢sp£sioj pa…dessin „d dmèessin ™mo‹sin
461
Preaiscusite, meºtere Ulise,
Nici zeul mãrii viaþa nu mi-o stinse
Stârnind suflare grea de-nviforare, 545
Nici pe uscat vrãjmaºii mã lovirã,
Ci moartea mi-o urzi prin viclenie
Egist cu blestemata mea soþie
ªi-n casa lui poftindu-mã la masã,
Ca pe un bou în staul mã ucise. 550
Aºa murii de moarte ticãloasã
ªi soþii-mi furã înjunghiaþi în juru-mi
Neîncetat, cum sunt tãiaþi grãsunii
De refenea, de nuntã ori de praznic
La casa unui om cuprins ºi mare. 555
Te-ai nemerit la moartea multor oameni
Uciºi în crunt mãcel ori singuratici,
Dar ai fi stat înduioºat mai tare,
De-ai fi vãzut cum noi zãceam în salã
Morþi între mese pline de ulcioare 560
ªi cum podeaua fumega de sânge.
Am auzit sfâºietorul þipãt
Al fetei lui Priam, Casandra, care
Murea mãcelãritã lângã mine
De mâna trãdãtoarei Clitemnestra, 565
Iar eu rãzbit de sabie duºmanã,
Din braþe dam pe jos, trãgeam de moarte,
Dar ea din faþa mea fugi sfruntata
ªi nici nu se-ndurã în clipa morþii
Mãcar sã-nchidã ochii mei ºi gura, 570
Cã nu-i nici o fiinþã mai hainã
ªi mai neobrãzatã ca femeia
Ce-ºi pune-n minte aºa nelegiuire
Ca fapta fioroas-a Clitemnestrei,
De soþ ucigãtoare. ªi eu bietul 575
Credeam cã la întorsul meu acasã
Voi fi primit cu drag de-ai mei, de fiii
ªi ºerbii mei. Dar dânsa, suflet negru
Mai mult ca alta, nu numai pe sine
462 ODUSSEAIS. L ODISEEA. CÂNTUL XI
o‡kad' ™leÚsesqai: ¹ d' œxoca lugr¦ „du‹a
oŒ te kat' ascoj œceue kaˆ ™ssomšnVsin Ñp…ssw
qhlutšrVsi gunaix…, kaˆ ¼ k' eÙergÕj œVsin.'
ìj œfat', aÙt¦r ™gè min ¢meibÒmenoj prosšeipon: 'í
pÒpoi, Ã m£la d¾ gÒnon 'Atršoj eÙrÚopa ZeÝj
™kp£glwj ½cqhre gunaike…aj di¦ boul¦j
™x ¢rcÁj: `Elšnhj mn ¢pwlÒmeq' e†neka pollo…,
soˆ d Klutaimn»strh dÒlon ½rtue thlÒq' ™Ònti.'
ìj ™f£mhn, Ð dš m' aÙt…k' ¢meibÒmenoj prosšeipe: 'tî
nàn m» pote kaˆ sÝ gunaik… per ½pioj enai mhd' oƒ
màqon ¤panta pifauskšmen, Ón k' ™å e„dÍj, ¢ll¦ tÕ
mn f£sqai, tÕ d kaˆ kekrummšnon enai.
¢ll' oÙ so… g', 'Oduseà, fÒnoj œssetai œk ge gunaikÒj:
l…hn g¦r pinut» te kaˆ eâ fresˆ m»dea ode
koÚrh 'Ikar…oio, per…frwn PhnelÒpeia.
à mšn min nÚmfhn ge nšhn katele…pomen ¹me‹j
™rcÒmenoi pÒlemÒnde: p£Žj dš oƒ Ãn ™pˆ mazù
n»pioj, Ój pou nàn ge met' ¢ndrîn †zei ¢riqmù,
Ôlbioj: Ã g¦r tÒn ge pat¾r f…loj Ôyetai ™lqèn, kaˆ
ke‹noj patšra prosptÚxetai, ¿ qšmij ™st…n. ¹ d'
™m¾ oÙdš per uŒoj ™niplhsqÁnai ¥koitij
Ñfqalmo‹sin œase: p£roj dš me pšfne kaˆ aÙtÒn.
[¥llo dš toi ™ršw, sÝ d' ™nˆ fresˆ b£lleo sÍsi:
krÚbdhn, mhd' ¢nafand£, f…lhn ™j patr…da ga‹an nÁa
katiscšmenai, ™peˆ oÙkšti pist¦ gunaix…n.] ¢ll' ¥ge
moi tÒde e„p kaˆ ¢trekšwj kat£lexon, e‡ pou œti
zèontoj ¢koÚete paidÕj ™mo‹o
½ pou ™n 'Orcomenù À ™n PÚlJ ºmaqÒenti
463
S-acoperi de veºnicã ruºine, 580
Ci terfeli de-acum cu ea-mpreunã
Pe oriºice femeie cât de bunã.»
Aºa grãi ºi-i rãspunsei îndatã:
«Vai, ce mai urgisit a fost din partea
Lui Joe bietul neam al lui Atreus 585
De la-nceput în urma uneltirii
Muierilor! Ce mulþi ahei pierirã
Din pricina Elenei, câtã vreme
Pe tine, când erai plecat departe,
Mi te sãpa vicleana Clitemnestra!» 590
Aºa-i vorbii, iar el pe loc rãspunse:
«De-aceea niciodatã c-o femeie
Sã nu fii de tot moale, niciodatã
Sã nu-i descoperi gândurile toate,
Ci parte spune-i, parte-ascunde bine. 595
Dar moartea ta, Ulise, n-o sã vie
De la femeie, prea-i doar cumpãtatã
ªi cumsecade fiica lui Icariu,
Soþia ta cuminte, Penelopa.
Era nevastã tânãrã pe vremea 600
Când noi plecarãm la rãzboi. La sânu-i
Þinea copilul care-acum e-n rândul
Bãrbaþilor. Noroc de el! Ca mâne
Acasã-i va veni iubitul tatã
ªi-l va vedea, iar el o sã-ºi cuprindã 605
Pe tatã-sãu aºa cum se cuvine.
Nevasta-mi însã nici mãcar privirea
Nu mã lãsã sã-mi satur la-ntâlnirea
Cu fiul meu, cãci m-a rãpus nainte.
Un sfat eu îþi mai dau, tu þine-l minte. 610
Pe-ascuns ºi nu pe faþã sã-þi apropii
Corabia de þara ta iubitã,
Cãci nu te poþi încrede în femeie.
Dar spune-mi drept ºi lãmureºte-mi mie:
N-aþi auzit voi oare de trãieºte 615
Copilul meu în Orhomen sau poate
464 ODUSSEAIS. L ODISEEA. CÂNTUL XI
½ pou p¦r Menel£J ™nˆ Sp£rtV eÙre…V:
oÙ g£r pw tšqnhken ™pˆ cqonˆ d‹oj 'Oršsthj.'
ìj œfat', aÙt¦r ™gè min ¢meibÒmenoj prosšeipon:
''Atredh, t… me taàta die…reai; oÙdš ti oda,
zèei Ó g' Ã tšqnhke: kakÕn d' ¢nemèlia b£zein.'
nîŽ mn ìj ™pšessin ¢meibomšnw stugero‹sin ›stamen
¢cnÚmenoi, qalerÕn kat¦ d£kru cšontej:
Ãlqe d' ™pˆ yuc¾ PhlhŽ£dew 'AcilÁoj
kaˆ PatroklÁoj kaˆ ¢mÚmonoj 'AntilÒcoio
A‡antÒj q', Öj ¥ristoj œhn edÒj te dšmaj te
tîn ¥llwn Danaîn met' ¢mÚmona Phlewna.
œgnw d yuc» me podèkeoj A„ak…dao
ka… ·' Ñlofuromšnh œpea pterÒenta proshÚda:
'diogenj Laerti£dh, polum»can' 'Odusseà, scštlie,
t…pt' œti me‹zon ™nˆ fresˆ m»seai œrgon;
pîj œtlhj ”AŽdÒsde katelqšmen, œnqa te nekroˆ
¢fradšej na…ousi, brotîn e‡dwla kamÒntwn;'
ìj œfat', aÙt¦r ™gè min ¢meibÒmenoj prosšeipon:
'ð 'Acileà, PhlÁoj uƒš, mšga fšrtat' 'Acaiîn, Ãlqon
Teires…ao kat¦ cršoj, e‡ tina boul¾n
e‡poi, Ópwj 'Iq£khn ™j paipalÒessan ƒko…mhn: oÙ
g£r pw scedÕn Ãlqon 'Acaidoj oÙdš pw ¡mÁj gÁj
™pšbhn, ¢ll' a„n œcw kak£. se‹o d', 'Acilleà, oÜ tij
¢n¾r prop£roiqe mak£rteroj oÜt' ¥r' Ñp…ssw:
prˆn mn g£r se zwÕn ™t…omen sa qeo‹sin
'Arge‹oi, nàn aâte mšga kratšeij nekÚessin ™nq£d'
™èn: tî m» ti qanën ¢kac…zeu, 'Acilleà.'
ìj ™f£mhn, Ð dš m' aÙt…k' ¢meibÒmenoj prosšeipe:
465
În nisiposul Pilos ori în Sparta
Cea largã pe la moºu-i Menelaos?
N-o fi murit doar pe pãmânt Oreste.»
La întrebare-i rãspunsei: «Atride, 620
De ce mã-ntrebi tu asta? N-am eu ºtire
De-i mort sau viu; e prost vorbitu-n dodii.»
Aºa schimbarãm noi cuvinte triste
ªi stam mâhniþi, cu ochii plini de lacrimi.
Veni apoi ºi umbra lui Ahile, 625
Feciorul lui Peleu, ºi-al lui Patroclu,
ªi sufletul lui Antiloh ºoimanul,
ªi al lui Aias care fuse-ntâiul
De mare ºi-arãtos dupã mãreþul
Fecior al lui Peleu. Atunci Ahile 630
Cel iute de picior, nepotul falnic
Al lui Eac, mã cunoscu ºi-mi zise
Cu plâns ºi cu suspin: «Laertiene,
Mai e ceva mai greu sã faci, sãrmane?
Cum ai putut sã vii tu pe tãrâmul 635
Noptatic, unde ºi-au locaºul morþii
Nesimþitori, becisnicele umbre
De oameni rãposaþi?» Rãspund eu astfel:
«Ahile, fiu al lui Peleu, viteze
Fruntaº între ahei, a fost nevoie 640
Sã vin la Tiresias ca sã-mi deie
Vrun sfat în ce fel pot s-ajung în asprul
Ostrov Itaca. Pân-acum de-Ahàia
Eu nu m-apropiai, nu fui în þarã,
ªi tot mã zbucium, viaþa mea-i amarã. 645
Ca tine însã norocit, Ahile,
N-a fost nici unul, nici o sã mai fie.
Cât ai trãit pe lume, noi aheii
Ca pe un zeu te preamãream ºi-acuma
Tu eºti aici în fruntea tuturora. 650
Deci nu te plânge c-ai murit, Ahile.»
Iar el îndatã mi-a rãspuns: «De moarte
466 ODUSSEAIS. L ODISEEA. CÂNTUL XI
'm¾ d» moi q£natÒn ge paraÚda, fa…dim' 'Odusseà.
boulo…mhn k' ™p£rouroj ™ën qhteušmen ¥llJ,
¢ndrˆ par' ¢kl»rJ, ú m¾ b…otoj polÝj e‡h,
p©sin nekÚessi katafqimšnoisin ¢n£ssein. ¢ll'
¥ge moi toà paidÕj ¢gauoà màqon ™n…spej,
›pet' ™j pÒlemon prÒmoj œmmenai Ãe kaˆ oÙk….
e„p dš moi PhlÁoj ¢mÚmonoj e‡ ti pšpussai,
À œt' œcei tim¾n polšsin met¦ MurmidÒnessin, Ã
min ¢tim£zousin ¢n' `Ell£da te Fq…hn te, oÛnek£
min kat¦ gÁraj œcei ce‹r£j te pÒdaj te. e„ g¦r
™gën ™parwgÕj Øp' aÙg¦j ºel…oio, to‹oj ™ën
oŒÒj pot' ™nˆ Tro…V eÙre…V
pšfnon laÕn ¥riston, ¢mÚnwn 'Arge…oisin, –
e„ toiÒsd' œlqoimi m…nunq£ per ™j patšroj dî,
tî kš teJ stÚxaimi mšnoj kaˆ ce‹raj ¢£ptouj, o‰
ke‹non biÒwntai ™šrgous…n t' ¢pÕ timÁj.'
ìj œfat', aÙt¦r ™gè min ¢meibÒmenoj prosšeipon:
'à toi mn PhlÁoj ¢mÚmonoj oÜ ti pšpusmai, aÙt£r
toi paidÒj ge Neoptolšmoio f…loio p©san
¢lhqe…hn muq»somai, éj me keleÚeij: aÙtÕj
g£r min ™gë ko…lhj ™pˆ nhÕj ™shj ½gagon
™k SkÚrou met' ™ãkn»midaj 'AcaioÚj.
à toi Ót' ¢mfˆ pÒlin Tro…hn frazo…meqa boul£j, a„eˆ
prîtoj œbaze kaˆ oÙc ¹m£rtane mÚqwn: Nšstwr d'
¢nt…qeoj kaˆ ™gë nik£skomen o‡w. aÙt¦r Ót' ™n
ped…J Trèwn marna…meq' 'Acaio…, oÜ pot' ™nˆ
plhqu‹ mšnen ¢ndrîn oÙd' ™n Ðm…lJ,
467
Sã nu-mi dai mângâiere, tu, slãvite.
Mai bine-aº vrea sã fiu argat la þarã,
655
La un sãrac cu prea puþinã stare
Decât aci în iad sã fiu mai mare.
Dar spune-mi dacã fiul meu venit-a
Cu voi alãturi luptãtor de frunte
Sau n-a venit? Mai spune-mi de-ai vreo ºtire
Cumva despre Peleu, viteazu-mi tatã. 660
De dânsul mai ascultã mirmidonii?
Ori nu mai vrea de el sã ºtie nimeni
În Ftia ºi-n Helada, cã-n picioare
ªi-n braþe e slãbit de bãtrâneþe,
ªi nu-i sunt eu sub razele de soare 665
Într-ajutor precum am stat de tare
Odinioarã când, spre apãrarea
Danailor, pe câmpul de la Troia
Eu seceram a duºmãnimii floare.
În starea-aceea de-aº mai merge-acasã 670
La tatãl meu, chiar numai pe-o minutã,
Ce-nfricoºat mi-ar fi atunci avântul
ªi braþu-mi greu de apropiat naintea
Miºeilor ce siluiesc pe tata
ªi-l scot de la domnie!» Astfel zise, 675
Eu rãspunsei: «De tatãl tãu Peleus,
În toate-alesul, n-auzii nimica.
De fiul tãu Neoptolem þi-oi spune
Aºa cum vrei, adevãrat în totul.
680
Cãci eu pe mare l-adusei din Schiros
La tabãrã-ntre-ahei ºi când în preajma
Cetãþii Troia stam la sfat cu toþii,
De-a pururi el întâi lua cuvântul
ªi nu greºea deloc la cuvântare;
Doar eu ºi Nestor îl puteam întrece. 685
Iar când pe câmpul de rãzboi cu arme
Dam luptã noi aheii ºi troienii,
El nu sta înapoi ascuns în gloatã
ªi nici în a bãrbaþilor desime,
468 ODUSSEAIS. L ODISEEA. CÂNTUL XI
¢ll¦ polÝ proqšeske, tÕ Ön mšnoj oÙdenˆ e‡kwn:
polloÝj d' ¥ndraj œpefnen ™n a„nÍ dhŽotÁti. p£ntaj
d' oÙk ¨n ™gë muq»somai oÙd' Ñnom»nw,
Ósson laÕn œpefnen ¢mÚnwn 'Arge…oisin,
¢ll' oŒon tÕn Thlef…dhn katen»rato calkù,
¼rw' EÙrÚpulon: polloˆ d' ¢mf' aÙtÕn ˜ta‹roi
K»teioi kte…nonto guna…wn e†neka dèrwn.
ke‹non d¾ k£lliston ‡don met¦ Mšmnona d‹on. aÙt¦r
Ót' e„j †ppon kateba…nomen, Ön k£m' 'EpeiÒj,
'Arge…wn oƒ ¥ristoi, ™moˆ d' ™pˆ p£nt' ™tštalto,
[ºmn ¢nakl‹nai pukinÕn lÒcon ºd' ™piqe‹nai,] œnq'
¥lloi Danaîn ¹g»torej ºd mšdontej d£kru£ t'
çmÒrgnunto, tršmon q' ØpÕ gu‹a ˜k£stou: ke‹non
d' oÜ pote p£mpan ™gën ‡don Ñfqalmo‹sin oÜt'
çcr»santa crÒa k£llimon oÜte pareiîn
d£kru' Ñmorx£menon: Ð dš me m£la pÒll' ƒkšteuen
ƒppÒqen ™xšmenai, x…feoj d' ™pema…eto kèphn
kaˆ dÒru calkobaršj, kak¦ d Trèessi meno…na. ¢ll'
Óte d¾ Pri£moio pÒlin diepšrsamen a„p»n, mo‹ran
kaˆ gšraj ™sqlÕn œcwn ™pˆ nhÕj œbainen
¢skhq»j, oÜt' ¨r beblhmšnoj ÑxšŽ calkù oÜt'
aÙtosced…hn oÙtasmšnoj, oŒ£ te poll¦ g…netai
™n polšmJ: ™pimˆx dš te ma…netai ”Arhj.'
ìj ™f£mhn, yuc¾ d podèkeoj A„ak…dao
fo…ta makr¦ bib©sa kat' ¢sfodelÕn leimîna,
469
Ci alerga naintea tuturora 690
ªi-n arme nu se da bãtut de nimeni.
Ce mulþi duºmani în toiul crunt ucise!
Nu pot sã spun ºi sã numesc mulþimea
De oameni ce-i zdrobi în apãrarea
Oºtirii noastre. Între ei de-o pildã 695
Fu Evripil, feciorul lui Telefos,
Bãrbat vestit, cu care mai cãzurã
Grãmadã-ai lui tovarãºi, chetienii,
De dragul unor daruri ce nevasta
700
Lui Evripil primise de la Troia.
Neoptolem dupã mãreþul Mèmnon
Era la chip bãrbatul cel mai mândru
Pe care l-am vãzut. Iar când la urmã
Noi cãpitanii am intrat în calul
Ce-l fãuri Epeos ºi eu fusem 705
Însãrcinat a-nchide ºi-a deschide
Ascunzãtoarea asta-aºa de bunã,
Fruntaºii toþi ºi domnii începurã
Sã tremure-n genunchi, sã ºteargã lacrimi,
Dar nu vãzui îngãlbenind vreodatã 710
A lui Neoptolem frumoasã faþã
ªi nici de pe obraz sã ºteargã lacrimi.
Ba el se tot ruga de noi fierbinte
Din cal sã nãvãlim ºi-umbla cu mâna
La suliþã ºi la mânerul spadei 715
De-a pururi gata pe troieni sã-i zvânte.
Iar când a lui Priam cetate-naltã
O cucerirãm, el luându-ºi partea
De plean, un dar de preþ, plecã pe mare
Nevãtãmat, cãci nu fusese dânsul 720
Rãnit de suliþi ori atins de-aproape
De-o sabie cum se brodeºte-adese
La-ncleºtet în rãzboi, cã nu alege
Înverºunat-a bãtãliei valmã.»
Aºa-i zisei, iar umbra lui Ahile 725
Cu pasuri mari se depãrtã-n livada
470 ODUSSEAIS. L ODISEEA. CÂNTUL XI
ghqosÚnh, Ó oƒ uƒÕn œfhn ¢ride…keton enai. aƒ
d' ¥llai yucaˆ nekÚwn katateqnhètwn
›stasan ¢cnÚmenai, e‡ronto d k»de' ˜k£sth.
o‡h d' A‡antoj yuc¾ Telamwni£dao
nÒsfin ¢fest»kei, kecolwmšnh e†neka n…khj,
t»n min ™gë n…khsa dikazÒmenoj par¦ nhusˆ
teÚcesin ¢mf' 'AcilÁoj: œqhke d pÒtnia m»thr,
pa‹dej d Trèwn d…kasan kaˆ Pall¦j 'Aq»nh.
æj d¾ m¾ Ôfelon nik©n toiùd' ™p' ¢šqlJ:
to…hn g¦r kefal¾n ›nek' aÙtîn ga‹a katšscen,
A‡anq', Öj perˆ mn edoj, perˆ d' œrga tštukto tîn
¥llwn Danaîn met' ¢mÚmona Phlewna. tÕn mn
™gën ™pšessi proshÚdwn meilic…oisin:
'Aan, pa‹ Telamînoj ¢mÚmonoj, oÙk ¥r' œmellej
oÙd qanën l»sesqai ™moˆ cÒlou e†neka teucšwn
oÙlomšnwn; t¦ d pÁma qeoˆ qšsan 'Arge…oisi:
to‹oj g£r sfin pÚrgoj ¢pèleo: se‹o d' 'Acaioˆ
son 'AcillÁoj kefalÍ PhlhŽ£dao
¢cnÚmeqa fqimšnoio diamperšj: oÙdš tij ¥lloj
a‡tioj, ¢ll¦ ZeÝj Danaîn stratÕn a„cmht£wn
™kp£glwj ½cqhre, ten d' ™pˆ mo‹ran œqhken.
¢ll' ¥ge deàro, ¥nax, †n' œpoj kaˆ màqon ¢koÚsVj
¹mšteron: d£mason d mšnoj kaˆ ¢g»nora qumÒn.'
ìj ™f£mhn, Ð dš m' oÙdn ¢me…beto, bÁ d met'
¥llaj yuc¦j e„j ”Ereboj nekÚwn katateqnhètwn.
471
De asfodel, voios fiind de vestea
Cã fiul lui e luptãtor de frunte.
Iar celelalte suflete mâhnite
Steteau ºi mã-ntrebau fieºtecare 730
Ce le durea. Doar sufletul lui Aias,
Odrasla lui Telàmon, sta deoparte,
C-avea încã necaz de biruinþa
Ce câºtigasem eu la judecata
De la corãbii pentru armãtura 735
Cea mândr-a lui Ahile ºi pe care
Cinstita-i mamã Tetis o pusese
Ca o rãsplatã-a-ntrecerii în arme,
ªi judecau Minerva ºi troienii
Robiþi de noi. Mai bine-n lupt-aceea 740
Nu biruiam! Cã-n schimb cu-acele arme
Pãmântul înghiþi pe-un om ca Aias,
Bãrbatul cel mai arãtos ºi vrednic
În arme între-ahei dupã Ahile.
745
Eu începui sã-l iau mai cu blândeþe:
«Tu, Aias, fiu al marelui Telàmon,
Nici mort nu þi-a fost dat sã uiþi mânia
Ce ai pe mine pentru armãtura
Cea blãstematã, pacostea ce zeii
O deterã danailor. Cã iatã 750
Ce turn de pazã pentru ea pierdurã
În tine-aheii ºi te plâng cu toþii
De-a pururi deopotrivã cu Ahile.
Dar nu-i de vinã altul decât Joe,
Cãci el grozav mai urgisi oºtirea 755
Danailor ºi moarte-þi dete þie.
Dar vino mai încoace, preamãrite,
S-auzi mãcar o vorbã de la mine.
S-astâmperi supãrarea ºi mândria.»
Aºa-i vorbii. Nimica nu-mi rãspunse; 760
Tãcut se trase el napoi ºi merse
Spre beznã printre celelalte umbre.
Dar el mi-ar fi vorbit cu toatã ciuda
472 ODUSSEAIS. L ODISEEA. CÂNTUL XI
œnqa c' Ómwj prosšfh kecolwmšnoj, ½ ken ™gë
tÒn: ¢ll£ moi ½qele qumÕj ™nˆ st»qessi f…loisi
tîn ¥llwn yuc¦j „dšein katateqnhètwn. œnq'
à toi M…nwa ‡don, DiÕj ¢glaÕn uƒÒn,
crÚseon skÁptron œconta qemisteÚonta nškussin,
¼menon: oƒ dš min ¢mfˆ d…kaj e‡ronto ¥nakta,
¼menoi ˜staÒtej te, kat' eÙrupulj ”AŽdoj dî.
tÕn d mšt' 'Wr…wna pelèrion e„senÒhsa
qÁraj Ðmoà e„leànta kat' ¢sfodelÕn leimîna,
toÝj aÙtÕj katšpefnen ™n o„opÒloisin Ôressi,
cersˆn œcwn ·Òpalon pagc£lkeon, a„n ¢agšj. kaˆ
TituÕn edon, Ga…hj ™rikudšoj uƒÒn,
ke…menon ™n dapšdJ. Ð d' ™p' ™nnša ke‹to pšleqra,
gàpe dš min ˜k£terqe parhmšnw Âpar œkeiron, dšrtron
œsw dÚnontej: Ð d' oÙk ¢pamÚneto cers….
Lhtë g¦r ›lkhse, DiÕj kudr¾n par£koitin, Puqèd'
™rcomšnhn di¦ kallicÒrou PanopÁoj.
kaˆ m¾n T£ntalon e„se‹don calšp' ¥lge' œconta,
˜staÒt' ™n l…mnV: ¹ d prosšplaze gene…J. steàto
d diy£wn, pišein d' oÙk ecen ˜lšsqai:
Ðss£ki g¦r kÚyei' Ð gšrwn pišein menea…nwn,
toss£c' Ûdwr ¢polšsket' ¢nabrocšn, ¢mfˆ d possˆ
ga‹a mšlaina f£neske, kataz»naske d da…mwn.
dšndrea d' Øyipšthla kat¦ krÁqen cše karpÒn,
Ôgcnai kaˆ ·oiaˆ kaˆ mhlšai ¢glaÒkarpoi
sukšai te glukeraˆ kaˆ ™la‹ai thleqÒwsai:
473
Ori eu mai stam încã cu el de vorbã,
De nu eram grãbit sã vãd ºi alte 765
Nenorocite suflete, vedenii
De oameni morþi. Atunci vãzui pe Minos
Cel falnic, al lui Joe fiu. Cu sceptru
Leit în aur el ºedea pe scaun
ªi judeca pe morþi, iar ei în juru-i 770
Stau în picioare sau ºedeau la curtea
Cu poarta largã-a iadului ºi-acolo
Cãtau s-audã de la el osânda.
În lunca de-asfodel zãrii în urmã
Pe uriaºul Orion în goanã 775
Luând sãlbãticiunile, pe care
El însuºi le ucise în coclauri
De munte cu-o mãciucã din aramã
De nesfãrmat. ªi mai vãzui pe fiul
Slãvitei Þãrne, Titios zaplanul. 780
El lung de-o sutã ºi cincizeci brãþate
Zãcea pe jos. Doi zgripþori stau alãturi
ªi pliscul ºi-nfigeau în mãruntaie
ªi-i ciuguleau ficatul, dar cu mâna
El nu putea înlãtura pe zgripþori, 785
Cãci vru sã siluiascã pe soþia
Lui Joe, pe Latona cea-nchinatã,
Când ea mergea la Pito prin oraºul
Cel cu frumoase locuri Panopeus.
Vãzui ºi pe Tantal care-n picioare 790
Stetea în iaz cu unda pânã-n barbã
ªi suferea cumplit. Murea de sete,
Dar n-avea de bãut nimic sã-mpumne,
Cãci cum se apleca sã bea bãtrânul
Pierea-nghiþitã apa ºi sub dânsul 795
Uscat ºi negru s-alegea pãmântul.
Deasupra-i atârnau frunzoase ramuri
De pomi înalþi ºi-ndolduraþi de poame,
Ba peri ºi rodii, meri cu mere dalbe,
Ba dulci smochini ºi verzi mãslini în floare. 800
474 ODUSSEAIS. L ODISEEA. CÂNTUL XI
tîn ÐpÒt' „qÚsei' Ð gšrwn ™pˆ cersˆ m£sasqai,
t¦j d' ¥nemoj ·…ptaske potˆ nšfea skiÒenta.
kaˆ m¾n S…sufon e„se‹don kratšr' ¥lge'
œconta, l©an bast£zonta pelèrion ¢mfotšrVsin.
à toi Ð mn skhriptÒmenoj cers…n te pos…n te l©an
¥nw êqeske potˆ lÒfon: ¢ll' Óte mšlloi ¥kron
Øperbalšein, tÒt' ¢postršyaske Krataij:
aâtij œpeita pšdonde kul…ndeto l©aj ¢naid»j.
aÙt¦r Ó g' ¨y êsaske titainÒmenoj, kat¦ d' ƒdrëj
œrreen ™k melšwn, kon…h d' ™k kratÕj Ñrèrei.
tÕn d mšt' e„senÒhsa b…hn `Hraklhe…hn,
e‡dwlon: aÙtÕj d met' ¢qan£toisi qeo‹si tšrpetai
™n qal…Vj kaˆ œcei kall…sfuron “Hbhn, [pa‹da
DiÕj meg£loio kaˆ “Hrhj crusoped…lou.]
¢mfˆ dš min klagg¾ nekÚwn Ãn o„wnîn éj,
p£ntos' ¢tuzomšnwn: Ð d' ™remnÍ nuktˆ ™oikèj,
gumnÕn tÒxon œcwn kaˆ ™pˆ neurÁfin юstÒn,
deinÕn papta…nwn, a„eˆ balšonti ™oikèj.
smerdalšoj dš oƒ ¢mfˆ perˆ st»qessin ¢ort¾r
crÚseoj Ãn telamèn, †na qšskela œrga tštukto,
¥rktoi t' ¢grÒtero… te sÚej caropo… te lšontej,
Øsm‹na… te m£cai te fÒnoi t' ¢ndroktas…ai te.
m¾ tecnhs£menoj mhd' ¥llo ti tecn»saito,
Öj ke‹non telamîna ˜Í ™gk£tqeto tšcnV.
œgnw d' ay' ™m ke‹noj, ™peˆ ‡den Ñfqalmo‹si, ka…
m' ÑlofurÒmenoj œpea pterÒenta proshÚda:
475
Dar cum dedea moºneagul sã le-ajungã,
Le vântuia spre nori deodatã vântul.
Vãzui ºi pe Sisif trudind amarnic:
Purta un stei de piatrã uriaºã
Cu braþele-amândouã ºi spre-o culme 805
Se încorda din mâni ºi din picioare
S-o-mpingã tot la deal, dar când sta gata
S-o suie-n vârf, o straºnicã tãrie
O da napoi ºi-afurisita piatrã
Se tot rostogolea pân’ la câmpie. 810
Iar el zorea ºi-o împingea spre culme
ªi tot curgea sudoarea de pe dânsul
ªi capul lui plutea în prãfãrie.
Mai întâlnii pe urmã ºi-arãtarea
Lui Hercule vânjosul, care singur 815
Se bucurã-ntre zei pe la ospeþe
ªi þine pe zeiþa tinereþii,
Pe Hebe cea subþire-n glezne, fiica
Lui Joe ºi-a Junonei ce se poartã
820
Cu tãlpi de aur. Împrejuru-i oameni
Care încotro þipau de spaima morþii
Fugind ca niºte pasãri, iar viteazul,
Asemeni unei nopþi întunecate
Þiindu-ºi arcul scos ºi cu sãgeata
Pe coardã pusã, cu privirea cruntã 825
Þintea ºi parcã sta sã mai sãgete.
ªi-avea o-nfricoºatã cingãtoare
Pe pieptul lui, un sãbier de aur
Împodobit cu chipuri minunate
De urºi ºi de mistreþi, de lei cu ochii 830
Scânteietori, de încleºtãri ºi harþe
ªi-omoruri de bãrbaþi. Fãuritorul
Acestui sãbier pusese-atâta
ªtiinþã-n el, cã n-ar fi fost în stare
Sã facã alt nimica mai de seamã. 835
Cum mã vãzu, mã cunoscu viteazul
ªi zise aºa cu vaiet cãtre mine:
476 ODUSSEAIS. L ODISEEA. CÂNTUL XI
'diogenj Laerti£dh, polum»can' 'Odusseà,
de…l', Ã tin¦ kaˆ sÝ kakÕn mÒron ¹ghl£zeij,
Ón per ™gën Ñcšeskon Øp' aÙg¦j ºel…oio.
ZhnÕj mn p£Žj Ãa Kron…onoj, aÙt¦r юzÝn
econ ¢peires…hn: m£la g¦r polÝ ce…roni fwtˆ
dedm»mhn, Ð dš moi calepoÝj ™petšllet' ¢šqlouj.
ka… potš m' ™nq£d' œpemye kÚn' ¥xont': oÙ g¦r œt' ¥llon
fr£zeto toàdš gš moi kraterèteron enai ¥eqlon.
tÕn mn ™gën ¢nšneika kaˆ ½gagon ™x 'Adao:
`Erme…aj dš m' œpempen „d glaukîpij 'Aq»nh.'
ìj e„pën Ð mn aâtij œbh dÒmon ”AŽdoj e‡sw,
aÙt¦r ™gën aÙtoà mšnon œmpedon, e‡ tij œt'
œlqoi ¢ndrîn ¹rèwn, o‰ d¾ tÕ prÒsqen Ôlonto.
ka… nÚ k' œti protšrouj ‡don ¢nšraj, oÞj œqelÒn per,
Qhsša Peir…qoÒn te, qeîn ™rikudša tškna:
¢ll¦ prˆn ™pˆ œqne' ¢ge…reto mur…a nekrîn
ºcÍ qespes…V: ™m d clwrÕn dšoj Èrei,
m» moi Gorge…hn kefal¾n deino‹o pelèrou
™x ”AŽdoj pšmyeien ¢gau¾ PersefÒneia. aÙt…k'
œpeit' ™pˆ nÁa kiën ™kšleuon ˜ta…rouj aÙtoÚj t'
¢mba…nein ¢n£ te prumn»sia làsai: oƒ d' ay'
e‡sbainon kaˆ ™pˆ klh‹si kaq‹zon.
t¾n d kat' 'WkeanÕn potamÕn fšre kàma ·Òoio,
prîta mn e„res…V, metšpeita d k£llimoj oâroj.
477
«Sãrmane nobil fiu al lui Laerte,
Preaiscusite meºtere Ulise
840
ªi tu de bunã seamã duci tot greul
Ce mi-l purtam ºi eu cândva sub soare.
Deºi eram nãscut de tata Joe,
Nãscutul din Saturn, osânda totuºi
Mi-era fãrã de margini. Evristeus,
Un muritor cu mult mai slab ca mine, 845
Supus fiindu-i, mã însãrcinase
Sã-ndeplinesc eu munci anevoioase
ªi chiar încoace mã trimise-o datã
De-aici s-aduc pe fiorosul Cerber,
Cã nu-ºi închipuia ceva mai trudnic 850
ªi mai primejdios ca truda asta.
Eu cânele înºfãcai ºi din locaºul
Lui Pluton îl scosei, având povaþã
La drum pe zeul Hermes ºi Minerva.»
Aºa vorbind, el se întoarse-n bezna 855
Lui Pluton înapoi. Eu tot acolo
Stãtui în loc s-aºtept ca sã mai vie
Vrun alt viteaz din cei care pierirã
Naintea mea. ªi-aº fi vãzut eu încã
Pe Piritou ºi pe Tezeu, slãvite 860
Vlãstare de-ale zeilor, dar roiuri
De morþi se-nghesuirã-atunci cu vuiet
Asurzitor ºi-ngãlbenii de teamã
Ca nu cumva mãrita Persefona
865
Din iad spre mine sã trimitã capul
Gorgonei, iazma cea îngrozitoare.
De-aceea eu spre vas plecai în pripã
ªi oamenilor poruncii sã intre
ªi sã dezlege vasul. Ei intrarã
ªi repede la vâsle s-aºezarã. 870
ªi unda curgãtoare ducea vasul
Pe Ocean întâi cu lopãþitul,
Apoi ºi pe-adierea cea mai bunã.
 ODUSSEIAS M
AÙt¦r ™peˆ potamo‹o l…pen ·Òon 'Wkeano‹o
nhàj, ¢pÕ d' †keto kàma qal£sshj eÙrupÒroio
nÁsÒn t' A„a…hn, Óqi t' 'Hoàj ºrigene…hj o„k…
a kaˆ coro… e„si kaˆ ¢ntolaˆ 'Hel…oio,
nÁa mn œnq' ™lqÒntej ™kšlsamen ™n yam£qoisin,
™k d kaˆ aÙtoˆ bÁmen ™pˆ ·hgm‹ni qal£sshj: œnqa
d' ¢pobr…xantej ™me…namen 'Hî d‹an.
Ãmoj d' ºrigšneia f£nh ·odod£ktuloj 'Hèj,
d¾ tÒt' ™gën ˜t£rouj prohn ™j dèmata K…rkhj
o„sšmenai nekrÕn 'Elp»nora teqnhîta.
fitroÝj d' aya tamÒntej, Óq' ¢krot£th prÒec' ¢kt»,
q£ptomen ¢cnÚmenoi, qalerÕn kat¦ d£kru cšontej.
aÙt¦r ™peˆ nekrÒj t' ™k£h kaˆ teÚcea nekroà,
tÚmbon ceÚantej kaˆ ™pˆ st»lhn ™rÚsantej
p»xamen ¢krot£tJ tÚmbJ eÙÁrej ™retmÒn.
¹me‹j mn t¦ ›kasta die…pomen: oÙd' ¥ra K…rkhn
™x 'Adew ™lqÒntej ™l»qomen, ¢ll¦ m£l' ðka Ãlq'
™ntunamšnh: ¤ma d' ¢mf…poloi fšron aÙtÍ s‹ton
kaˆ krša poll¦ kaˆ a‡qopa onon ™ruqrÒn.
¹ d' ™n mšssJ st©sa methÚda d‹a qe£wn:
'scštlioi, o‰ zèontej Øp»lqete dîm' 'Adao,
disqanšej, Óte t' ¥lloi ¤pax qnÇskous' ¥nqrwpoi.
¢ll' ¥get' ™sq…ete brèmhn kaˆ p…nete onon
aâqi panhmšrioi: ¤ma d' ºÒŽ fainomšnhfi
Cântul XII
Când de pe râul Ocean trecurãm
Pe valurile mãrii larg deschise
ªi þãrmuirãm la ostrovul Aia,
Pe unde ºade zâna dimineþii
5
ªi soarele rãsare, acolo vasul
Îl traserãm pe prund, iar noi ieºirãm
Pe mal, unde dormirãm pânã-n ziuã.
A doua zi, când zorile-nzorirã
Trandafirii, eu trimisei tovarãºi
La Circe dupã trupul lui Elpènor. 10
Tãiarãm trunchiuri de copaci îndatã,
Durarãm rug de ars, pe unde malul
Era mai nalt, prohodul începurãm
Cu suflet trist, cu ochii plini de lacrimi,
Îi arserãm noi trupul ºi-armãtura, 15
Mormântu-i movilirãm ºi deasupra
Un stur de piatrã-i puserãm ºi vâsla-i
Îndemânat-asupra o-mplântarãm.
ªi-n vreme ce noi îngrijeam de asta,
A prins de veste Circe cã venirãm 20
Din iad ºi dichisindu-se, în grabã
Veni la noi cu Nimfele-mpreunã,
Cu pâne, cu fripturi ºi cu vin roºu
ªi-oprindu-se-ntre noi aºa ne zise:
«Sãraci de voi, încã fiind în viaþã 25
V-aþi dus pe ceea lume ºi-aºa murirãþi
De douã ori, când alþii mor o datã.
Ci hai luaþi bucatele ºi vinul,
Mâncaþi ºi beþi din nou cât este ziua,
Cã-n zori de zi la drum porni-veþi mâne. 30
Dar nu vã temeþi: eu v-arãt ce cale
Sã apucaþi. Vã desluºesc în toate,
480 ODUSSEAIS. M ODISEEA. CÂNTUL XII
pleÚsesq': aÙt¦r ™gë de…xw ÐdÕn ºd ›kasta
shmanšw, †na m» ti kakorraf…V ¢legeinÍ
À ¡lÕj À ™pˆ gÁj ¢lg»sete pÁma paqÒntej.'
ìj œfaq', ¹m‹n d' aât' ™pepe…qeto qumÕj ¢g»nwr.
ìj tÒte mn prÒpan Ãmar ™j ºšlion katadÚnta
¼meqa dainÚmenoi krša t' ¥speta kaˆ mšqu ¹dÚ:
Ãmoj d' ºšlioj katšdu kaˆ ™pˆ knšfaj Ãlqen,
oƒ mn koim»santo par¦ prumn»sia nhÒj,
d' ™m ceirÕj ˜loàsa f…lwn ¢ponÒsfin ˜ta…rwn
eŒsš te kaˆ prosšlekto kaˆ ™xeršeinen ›kasta:
aÙt¦r ™gë tÍ p£nta kat¦ mo‹ran katšlexa. kaˆ tÒte
d» m' ™pšessi proshÚda pÒtnia K…rkh:
'taàta mn oÛtw p£nta pepe…rantai, sÝ d' ¥kouson,
éj toi ™gën ™ršw, mn»sei dš se kaˆ qeÕj aÙtÒj.
SeirÁnaj mn prîton ¢f…xeai, a† ·£ te p£ntaj
¢nqrèpouj qšlgousin, Ót…j sfeaj e„saf…khtai. Ój
tij ¢Ždre…V pel£sV kaˆ fqÒggon ¢koÚsV
Seir»nwn, tù d' oÜ ti gun¾ kaˆ n»pia tškna
o‡kade nost»santi par…statai oÙd g£nuntai,
¢ll£ te SeirÁnej ligurÍ qšlgousin ¢oidÍ,
¼menai ™n leimîni: polÝj d' ¢mf' ÑsteÒfin qˆj
¢ndrîn puqomšnwn, perˆ d ·inoˆ minÚqousin.
¢ll¦ parx ™l£an, ™pˆ d' oÜat' ¢le‹yai ˜ta…rwn
khrÕn dey»saj melihdša, m» tij ¢koÚsV
tîn ¥llwn: ¢t¦r aÙtÕj ¢koušmen a‡ k' ™qšlVsqa,
481
Ca nu cumva sã încãpeþi în cursã
Primejdioasã ºi sã daþi, pe mare
Sau pe uscat, de vreo nenorocire 35
ªi-amar sã pãtimiþi.» Aºa ne zise
ªi ne supuse inima viteazã.
Ne puserãm atunci ºi cât e ziua
De mare pânã-n searã ne-ospãtarãm
Cu mult prisos de carne, cu vin dulce. 40
Când fu amurg ºi soarele-asfinþise,
La palamare soþii mei dormirã.
Zeiþ-atunci, luându-mã de mânã,
Deoparte de popasul lor mã duse
Sã ºed ºi-alãturându-se de mine, 45
Mã întrebã de tot ce eu vãzusem,
Iar eu în ºir îi povestii de toate.
Atunci mãrita Circe-mi zise mie:
«Aºa se isprãvirã toate aceste,
Dar tu ascultã-acum ce eu þi-oi spune 50
ªi-un zeu de sus þi-o va aduce-aminte.
Întâi ºi-ntâi sosi-vei la sirene,
Acele care-ademenesc pe oameni,
Pe toþi care s-apropie de ele.
Oricine-aproape merge fãrã ºtire 55
ªi cântecul sirenelor aude
Napoi acasã nu se mai întoarce
ªi nu-ºi mai vede pruncii ºi femeia,
E dus, nenorocit pe totdeauna,
Cã-l farmecã sirenele cu viersul 60
Rãsunãtor, de unde-ntr-o livadã
Stau ele-ntre mormane de-osãminte,
De trupuri moarte, putrede de oameni.
Deci tu îndreaptã cârma pe de lãturi
ªi moaie cearã dulce, astupã auzul 65
Tovarãºilor tãi, sã nu le-audã
Nici unul dintre ei. Numai tu singur
Poþi sã le-auzi, dar dupã ce de dânºii
Vei fi legat de mâni ºi de picioare,
482 ODUSSEAIS. M ODISEEA. CÂNTUL XII
dhs£ntwn s' ™n nh qoÍ ce‹r£j te pÒdaj te ÑrqÕn
™n ƒstopšdV, ™k d' aÙtoà pe…rat' ¢n»fqw,
Ôfra ke terpÒmenoj Ôp' ¢koÚsVj Seir»noiŽn.
e„ dš ke l…sshai ˜t£rouj làsa… te keleÚVj,
oƒ dš s' œti pleÒnessi tÒt' ™n desmo‹si didšntwn.
aÙt¦r ™p¾n d¾ t£j ge parx ™l£swsin ˜ta‹roi, œnqa
toi oÙkšt' œpeita dihnekšwj ¢goreÚsw,
ÐppotšrV d» toi ÐdÕj œssetai, ¢ll¦ kaˆ aÙtÕj
qumù bouleÚein: ™ršw dš toi ¢mfotšrwqen.
œnqen mn g¦r pštrai ™phrefšej, protˆ d' aÙt¦j
kàma mšga ·ocqe‹ kuanèpidoj 'Amfitr…thj:
Plagkt¦j d» toi t£j ge qeoˆ m£karej kalšousi. tÍ
mšn t' oÙd potht¦ paršrcetai oÙd pšleiai
tr»rwnej, ta… t' ¢mbros…hn Diˆ patrˆ fšrousin,
¢ll£ te kaˆ tîn a„n ¢faire‹tai lˆj pštrh:
¢ll' ¥llhn ™n…hsi pat¾r ™nar…qmion enai.
tÍ d' oÜ pè tij nhàj fÚgen ¢ndrîn, ¼ tij †khtai,
¢ll£ q' Ðmoà p…nak£j te neîn kaˆ sèmata fwtîn
kÚmaq' ¡lÕj foršousi purÒj t' Ñloo‹o qÚellai. o‡h
d¾ ke…nV ge paršplw pontopÒroj nhàj
'Argë p©si mšlousa, par' A„»tao plšousa:
ka… nÚ ke t¾n œnq' ðka b£len meg£laj potˆ pštraj,
¢ll' “Hrh paršpemyen, ™peˆ f…loj Ãen 'I»swn.
oƒ d dÚw skÒpeloi Ð mn oÙranÕn eÙrÝn
ƒk£nei Ñxe…V korufÍ, nefšlh dš min ¢mfibšbhke
483
Stând oblu în corabie la trunchiul 70
Catargului cu funiile prinse
În jurul lui, ca astfel sã te bucuri
De cântecul mãestrelor sirene.
Iar de te rogi ºi ceri de la tovarãºi
Sã te dezlege, ei sã nu se lase, 75
Ci sã te-nnoade cu mai multe lanþuri.
Iar dupã ce vã strecuraþi din faþa
Sirenelor, eu nu-þi spun de-amãnuntul
Ce cale vei avea s-apuci încolo;
Mai chibzuie cu mintea ºi tu singur, 80
Dar lãmuri-voi ce fel este drumul
Pe-o lature ºi ce fel pe de alta.
Rãsar deoparte seninãri înalte,
De care se izbesc vuind talazuri
De-ale Amfitritei cea cu ochi albaºtri. 85
Izbitele le cheamã acestea zeii
ªi nici o zburãtoare nu le trece,
Nici înseºi porumbiþele sfioase
Ce-aduc la tatãl Joe ambrozia.
Mai sfârticã din ele câte una 90
De-a pururi stânca netedã, dar Joe
Pãrintele trimite-n locu-i alta,
Ca iar sã fie numãrul acelaºi.
Din vasele plutaºilor ce-acolo
S-apropie nici unul nu mai scapã. 95
Talazurile mãrii ºi un vifor
De foc mistuitor de-a valma poartã
Rãzleþele lor þãnduri, trupuri moarte.
Un singur vas, cum ºtie lumea toatã,
Vestitul Argo, plutitor pe mare, 100
Pe-alãturea putu sã se strecoare
Venind de la Aietes, dar ºi dânsul
S-ar fi izbit de-acele stânci înalte,
Junona însã-l petrecu de dragul
Lui Iason. Iar de ceealaltã parte 105
Sunt douã stânci din care una-ajunge
484 ODUSSEAIS. M ODISEEA. CÂNTUL XII
kuanšh: tÕ mn oÜ pot' ™rwe‹, oÙdš pot' a‡qrh
ke…nou œcei koruf¾n oÜt' ™n qšrei oÜt' ™n
ÑpèrV: oÙdš ken ¢mba…h brotÕj ¢n¾r oÙd'
™piba…h, oÙd' e‡ oƒ ce‹ršj ge ™e…kosi kaˆ
pÒdej een: pštrh g¦r l…j ™sti, perixšstV ™Žku‹a.
mšssJ d' ™n skopšlJ ™stˆ spšoj ºeroeidšj,
prÕj zÒfon e„j ”Ereboj tetrammšnon, Î per ¨n Øme‹j
nÁa par¦ glafur¾n „qÚnete, fa…dim'
'Odusseà. oÙdš ken ™k nhÕj glafurÁj a„z»Žoj
¢n¾r tÒxJ юsteÚsaj ko‹lon spšoj e„saf…koito.
œnqa d' ™nˆ SkÚllh na…ei deinÕn lelaku‹a. tÁj Ã
toi fwn¾ mn Ósh skÚlakoj neogillÁj g…netai,
aÙt¾ d' aâte pšlwr kakÒn: oÙdš kš t…j min
ghq»seien „dèn, oÙd' e„ qeÕj ¢nti£seie.
tÁj à toi pÒdej e„sˆ duèdeka p£ntej ¥wroi,
›x dš tš oƒ deiraˆ perim»keej, ™n d ˜k£stV
smerdalšh kefal», ™n d tr…stoicoi ÑdÒntej,
puknoˆ kaˆ qamšej, ple‹oi mšlanoj qan£toio.
mšssh mšn te kat¦ spe…ouj ko…loio dšduken,
œxw d' ™x…scei kefal¦j deino‹o beršqrou:
aÙtoà d' „cqu£v, skÒpelon perimaimèwsa,
delf‹n£j te kÚnaj te kaˆ e‡ poqi me‹zon ›lVsi
kÁtoj, § mur…a bÒskei ¢g£stonoj 'Amfitr…th.
tÍ d' oÜ pè pote naàtai ¢k»rioi eÙcetÒwntai
parfugšein sÝn nh: fšrei dš te kratˆ ˜k£stJ
fît' ™xarp£xasa neÕj kuanopróroio.
tÕn d' ›teron skÒpelon cqamalèteron Ôyei,
'Odusseà, plhs…on ¢ll»lwn: ka… ken dioŽsteÚseiaj.
485
Cu þuguiata-i culme pânã-n slavã
ªi-un nor întunecos o împresoarã
Necontenit, de niciodatã vara,
Nici toamna culmea-i nu se înseninã. 110
Nici ar putea s-o suie, s-o coboare
Vrun om din lume, de-ar avea din fire
Chiar douãzeci de mâni ºi de picioare,
Cãci netedã-i, de parcã-i lustruitã.
La mijloc are-o peºterã-nnoptatã 115
Ce dã spre-apus, în beznã. Într-acolo
Mânaþi voi vasul, falnice Ulise.
Un om voinic din vas ochind cu arcul
Nu poate fundul peºterii s-ajungã.
Acolo stã-ncuibatã Scila, care 120
Cu glasul de cãþel grozav mai latrã,
Dihania câinoasã-n faþa cãrei
Un om, ba chiar un zeu ºi-ar pierde firea,
Cãci are câte ºase labe slute
ªi ºase guºi prelungi, de fiecare, 125
Un cap spãimântãtor cu trei ºiraguri
De dinþi de criþã deºi ºi plini de fierea
Cernitei morþi. Ea trupul pân’ la mijloc
ªi-l are cufundat în vãgãunã,
Iar capetele ºi le þine-afarã 130
Din fiorosul hãu ºi-n jurul stâncii
Ea lãcomind tot pescuieºte-acolo
Delfini ºi câni de mare ºi tot soiul
De peºti mai mari ce cresc în sânul mãrii
Cu miile. Nicicând corãbierii 135
Nu s-au mândrit c-ar fi scãpat acolo
Nevãtãmaþi, cãci iazma câte unul
Cu fiecare cap din vasul negru
L-apucã ºi la sine-i duce pradã.
Cealaltã stâncã ai s-o vezi mai scundã, 140
Ulise. Amândouã sunt aproape
Ca de-o sãgetãturã. În cea din urmã
486 ODUSSEAIS. M ODISEEA. CÂNTUL XII
tù d' ™n ™rineÒj ™sti mšgaj, fÚlloisi teqhlèj:
tù d' ØpÕ d‹a C£rubdij ¢narrubde‹ mšlan Ûdwr.
trˆj mn g£r t' ¢n…hsin ™p' ½mati, trˆj d' ¢narubde‹,
deinÒn: m¾ sÚ ge ke‹qi tÚcoij, Óte ·ubd»seien:
oÙ g£r ken ·ÚsaitÒ s' Øpk kakoà oÙd' ™nos…
cqwn. ¢ll¦ m£la SkÚllhj skopšlJ peplhmšnoj ðka nÁa
parx ™l£an, ™peˆ à polÝ fšrterÒn ™stin
›x ˜t£rouj ™n nh poq»menai À ¤ma p£ntaj.'
ìj œfat', aÙt¦r ™gè min ¢tuzÒmenoj prosšeipon:
'e„ d' ¥ge d» moi toàto, qe£, nhmertj ™n…spej, e‡
pwj t¾n Ñlo¾n mn ØpekprofÚgoimi C£rubdin, t¾n
dš k' ¢muna…mhn, Óte moi s…noitÒ g' ˜ta…rouj.'
ìj ™f£mhn, ¹ d' aÙt…k' ¢me…beto d‹a qe£wn:
'scštlie, kaˆ d¾ aâ toi polem»Ža œrga mšmhle kaˆ
pÒnoj, oÙd qeo‹sin Øpe…xeai ¢qan£toisin; ¹ dš
toi oÙ qnht», ¢ll' ¢q£naton kakÒn ™sti, deinÒn t'
¢rgalšon te kaˆ ¥grion oÙd machtÒn:
oÙdš tij œst' ¢lk»: fugšein k£rtiston ¢p' aÙtÁj. Àn g¦r
dhqÚnVsqa korussÒmenoj par¦ pštrV, de…dw m»
s' ™xaàtij ™formhqe‹sa k…cVsi tÒssVsin
kefalÍsi, tÒsouj d' ™k fîtaj ›lhtai. ¢ll¦ m£la sfodrîj
™l£an, bwstre‹n d Kr£taiŽn,
mhtšra tÁj SkÚllhj, ¼ min tške pÁma broto‹sin: ¼ min
œpeit' ¢popaÚsei ™j Ûsteron ÐrmhqÁnai.
Qrinak…hn d' ™j nÁson ¢f…xeai: œnqa d
pollaˆ bÒskont' 'Hel…oio bÒej kaˆ ‡fia mÁla.
˜pt¦ boîn ¢gšlai, tÒsa d' o„în pèea kal£,
487
E-un mare ºi-nfrunzit smochin sãlbatic.
Sub el stã bala cea din zei, Haribda,
145
ªi soarbe ape negre. Ea de trei ori
Pe zi sloboade apa ºi de trei ori
O-nghite groaznic. Dar fereascã zeii
Sã fii acolo când ea soarbe valul.
Nu poate sã te mântuie nici însuºi
Neptun de rãu. O iei de tot aproape 150
De stânca Scilei cârmuind pe-alãturi
Corabia de zor, cã-i mult mai bine
Sã pierzi dintr-însa numai ºase oameni
Decât pe toþi deodatã.» Aºa zise
ªi eu o încercai atunci: «Zeiþã, 155
Mai spune-mi înc-adevãrat, putea-voi
Cumva sã scap cu zile de turbata
Haribda ºi sã lupt numai cu Scila,
Când ea va încolþi pe-ai mei tovarãºi?»
Aºa-ntrebai ºi ea-mi rãspunse-ndatã: 160
«Abraºule, þi-i iarã de rãzboaie
ªi bãtãlii? Nu tremuri nici de zeii
Nemuritori? Nu-i Scila muritoare.
E-un rãu nepieritor, avan, sãlbatic
ªi greu, de neînvins, ºi cu nimica 165
Nu-i vii de hac. De zãboveºti aproape
De stânca ei ca sã te baþi cu dânsa,
Mã tem cã ea din nou sãrind la tine
Te-ar nimeri cu capetele-i multe
ªi þi-ar smunci cu ele mulþi tovarãºi; 170
Deci tu rãpede-þi vasul cât mai tare
ªi strigã-n ajutor pe Crateida,
Pe-a Scilei mumã ce-a nãscut aceastã
Urgie-a lumii. Dâns-atunci opri-va
Rãpezul ei din nou. Apoi sosi-vei 175
La insula Trinacria, pe unde
Pasc vite de-ale Soarelui, vro ºapte
Cirezi de boi ºi alte ºapte turme
De oi bârsane grase, câte cinzeci
488 ODUSSEAIS. M ODISEEA. CÂNTUL XII
pent»konta d' ›kasta. gÒnoj d' oÙ g…netai aÙtîn,
oÙdš pote fqinÚqousi. qeaˆ d' ™pipoimšnej e„s…,
nÚmfai ™ãplÒkamoi, Fašqous£ te Lampet…h te,
§j tšken 'Hel…J `Uper…oni d‹a Nšaira.
t¦j mn ¥ra qršyasa tekoàs£ te pÒtnia m»thr
Qrinak…hn ™j nÁson ¢pókise thlÒqi na…ein,
mÁla fulassšmenai patrèŽa kaˆ ›likaj boàj.
t¦j e„ mšn k' ¢sinšaj ™£vj nÒstou te mšdhai,
t' ¨n œt' e„j 'Iq£khn, kak£ per p£scontej, †koisqe: e„
dš ke s…nhai, tÒte toi tekma…rom' Ôleqron
[nh te kaˆ ˜t£rois'. aÙtÕj d' e‡ pšr ken ¢lÚxVj, Ñy
kakîj ne‹ai, Ñlšsaj ¥po p£ntaj ˜ta…rouj.'] ìj
œfat', aÙt…ka d crusÒqronoj ½luqen 'Hèj.
¹ mn œpeit' ¢n¦ nÁson ¢pšstice d‹a qe£wn:
aÙt¦r ™gën ™pˆ nÁa kiën êtrunon ˜ta…rouj
aÙtoÚj t' ¢mba…nein ¢n£ te prumn»sia làsai. oƒ d'
ay' e‡sbainon kaˆ ™pˆ klh‹si kaq‹zon,
[˜xÁj d' ˜zÒmenoi poli¾n ¤la tÚpton ™retmo‹j.]
¹m‹n d' aâ katÒpisqe neÕj kuanopróroio ‡kmenon
oâron †ei plhs…stion, ™sqlÕn ˜ta‹ron,
K…rkh ™ãplÒkamoj, dein¾ qeÕj aÙd»essa. aÙt…ka
d' Ópla ›kasta ponhs£menoi kat¦ nÁa ¼meqa: t¾n
d' ¥nemÒj te kubern»thj t' ‡qune. d¾ tÒt' ™gën
˜t£roisi methÚdwn ¢cnÚmenoj kÁr:
'ð f…loi, oÙ g¦r cr¾ ›na ‡dmenai oÙd dÚ' o‡ouj
qšsfaq', ¤ moi K…rkh muq»sato, d‹a qe£wn:
489
De capete de fiecare turmã, 180
Nu fatã ele, nici nu mor, ºi zâne
Cu pãr de aur pasc aceste turme,
Lampetia ºi Faetusa, fete
De-a Soarelui Hiperion ºi-a zânei
Neera care, dupã ce pe ele 185
Nãscutu-le-a ºi le-a crescut, departe
În insula Trinacria le duse
ªi le-aºezã, ca oile ºi boii
Cei pãrinteºti sã þie-n veci sub pazã.
De-þi vezi de drum ºi cruþi aceste vite, 190
Sosi-veþi voi acasã, cu tot rãul
Ce-aþi pãtimi. De nu le cruþi pe ele,
Prevãd cã vas ºi oameni tu vei pierde,
Iar dacã teafãr vei scãpa, sosi-vei
Târziu ºi prost de tot, dupã pieirea 195
Iubiþilor tovarãºi pân’ la unul.»
Aºa vorbi, ºi-ndatã zorii zilei
Pe tronul lor de aur se ivirã.
Napoi purcese din ostrov zeiþa.
Eu mã suii pe vas, dãdui poruncã 200
Tovarãºilor mei sã intre iute,
Sã dezotgoane vasul. Ei intrarã
ªi repede pe laviþe ºezurã
ªi aºezaþi pe rând, ei începurã
Cu vâslele sã batã-albastra mare. 205
De dupã vasul cel cu botul negru
Glãsuitoarea, vajnica zeiþã
Cu plete mândre, Circe, ne trimise
Un vânt prielnic umflãtor de pânze,
Soþ bun de drum. Iar noi dup-aºezarea 210
Dichisurilor toate-ale corãbiei
Stam liniºtiþi. Doar vântul ºi cârmaciul
Mânau pe ape vasul. Eu într-asta
Cu suflet trist ziceam cãtre tovarãºi:
«Iubiþii mei, nu-i bine numai unul 215
Ori doi sã ºtiþi ce a menit zeiþa,
490 ODUSSEAIS. M ODISEEA. CÂNTUL XII
¢ll' ™ršw mn ™gèn, †na e„dÒtej º q£nwmen
ken ¢leu£menoi q£naton kaˆ kÁra fÚgoimen.
Seir»nwn mn prîton ¢nègei qespesi£wn
fqÒggon ¢leÚasqai kaˆ leimîn' ¢nqemÒenta.
oon œm' ºnègei Ôp' ¢koušmen: ¢ll£ me desmù d»sat' ™n
¢rgalšJ, Ôfr' œmpedon aÙtÒqi m…mnw, ÑrqÕn ™n
ƒstopšdV, ™k d' aÙtoà pe…rat' ¢n»fqw.
e„ dš ke l…sswmai Ømšaj làsa… te keleÚw,
Øme‹j d pleÒnessi tÒt' ™n desmo‹si pišzein.'
à toi ™gë t¦ ›kasta lšgwn ˜t£roisi p…fauskon: tÒfra d
karpal…mwj ™x…keto nhàj ™ãerg¾j nÁson
Seir»noiŽn: œpeige g¦r oâroj ¢p»mwn. aÙt…k' œpeit'
¥nemoj mn ™paÚsato ºd gal»nh œpleto nhnem…h,
ko…mhse d kÚmata da…mwn.
¢nst£ntej d' ›taroi neÕj ƒst…a mhrÚsanto,
kaˆ t¦ mn ™n nh glafurÍ qšsan, oƒ d' ™p' ™retm¦
˜zÒmenoi leÚkainon Ûdwr xestÍs' ™l£tVsin.
aÙt¦r ™gë khro‹o mšgan trocÕn ÑxšŽ calkù
tutq¦ diatm»xaj cersˆ stibarÍsi p…ezon:
aya d' „a…neto khrÒj, ™peˆ kšleto meg£lh Šj
'Hel…ou t' aÙg¾ `Uperion…dao ¥naktoj:
˜xe…hj d' ˜t£roisin ™p' oÜata p©sin ¥leiya.
oƒ d' ™n nh m' œdhsan Ðmoà ce‹r£j te pÒdaj te
ÑrqÕn ™n ƒstopšdV, ™k d' aÙtoà pe…rat' ¢nÁpton:
aÙtoˆ d' ˜zÒmenoi poli¾n ¤la tÚpton ™retmo‹j.
491
Mãrita Circe. Eu voi spune-o vouã
Ca sã ne dumerim cum noi putea-vom
Pieri pe drum sau sã fugim de moarte.
Îmi spuse-ntâi sã ne ferim de viersul 220
Sirenelor dumnezeieºti, de lunca
Cea înfloritã-a lor. Numai eu singur
Cântarea sã le-aud, dar voi pe mine
Vârtos sã mã legaþi întâi cu funii
Încinse de catarg, sã stau acolo 225
Lipit de el, dar oblu în picioare,
Iar de vã rog ºi cer sã mã desfaceþi,
Voi ºi mai mult în lanþuri sã mã strângeþi.»
ªi-n vreme ce destãinuiam aceste
Tovarãºilor mei, în pripã-ajunse 230
ªi vasul meu, zorit de vânt puternic,
La insula mãestrelor sirene.
Atunci deodatã conteni suflarea
ªi fu nevânt ºi liniºte; adormise
Un zeu vânzolul mãrii. Se scularã 235
Tovarãºii, vintrelele învoalte
Le strânserã ºi-n vas le-adãpostirã,
ªezurã-apoi pe laviþi ºi-ncepurã
Cu vâslele de brad frumos cioplite
S-albeascã-n spume apa. Eu într-asta 240
Înfeliai cu un cuþit de-aramã
O roatã mare de gãlbuie cearã
ªi-o frãmântai cu mânile-mi vânjoase.
Ea se muie sub straºnica tãrie
La arºiþa de soare, ºi cu dânsa 245
Eu astupai auzul fiecãrui
Tovarãº. Ei pe mine mã legarã
De mâni ºi de picioare la catargul
Corãbiei cu funiile prinse
De-acest catarg, de stam acolo oblu. 250
ªezurã-apoi pe laviþi ºi-ncepurã
Cu vâslele sã batã-albastra mare.
Iar când eram departe ca de-un strigãt
492 ODUSSEAIS. M ODISEEA. CÂNTUL XII
¢ll' Óte tÒsson ¢pÁmen, Óson te gšgwne bo»saj,
·…mfa dièkontej, t¦j d' oÙ l£qen çkÚaloj nhàj
™ggÚqen Ñrnumšnh, ligur¾n d' œntunon ¢oid»n:
'deàr' ¥g' „èn, polÚain' 'Oduseà, mšga kàdoj 'Acaiîn,
nÁa kat£sthson, †na nwŽtšrhn Ôp' ¢koÚsVj. oÙ
g£r pè tij tÍde par»lase nh mela…nV,
pr…n g' ¹mšwn mel…ghrun ¢pÕ stom£twn Ôp' ¢koàsai,
¢ll' Ó ge tery£menoj ne‹tai kaˆ ple…ona e„dèj.
‡dmen g£r toi p£nq', Ós' ™nˆ Tro…V eÙre…V
'Arge‹oi Trîšj te qeîn „Òthti mÒghsan,
‡dmen d' Óssa gšnhtai ™pˆ cqonˆ poulubote…rV.' ìj
f£san ƒe‹sai Ôpa k£llimon: aÙt¦r ™mÕn kÁr
½qel' ¢koušmenai, làsa… t' ™kšleuon ˜ta…rouj
ÑfrÚsi neust£zwn: oƒ d propesÒntej œresson.
aÙt…ka d' ¢nst£ntej Perim»dhj EÙrÚlocÒj te ple…os… m'
™n desmo‹si dšon m©llÒn te p…ezon. aÙt¦r ™peˆ d¾
t£j ge par»lasan oÙd' œt' œpeita
fqÒggon Seir»nwn ºkoÚomen oÙdš t' ¢oid»n,
ay' ¢pÕ khrÕn ›lonto ™moˆ ™r…hrej ˜ta‹roi,
Ón sfin ™p' çsˆn ¥leiy', ™mš t' ™k desmîn ¢nšlusan. ¢ll' Óte
d¾ t¾n nÁson ™le…pomen, aÙt…k' œpeita
kapnÕn kaˆ mšga kàma ‡don kaˆ doàpon ¥kousa.
tîn d' ¥ra deis£ntwn ™k ceirîn œptat' ™retm£,
bÒmbhsan d' ¥ra p£nta kat¦ ·Òon: œsceto d' aÙtoà
nhàj, ™peˆ oÙkšt' ™retm¦ pro»kea cersˆn œpeigon.
493
De om, dupã ce repede-o pornisem,
Sirenele corabia-mi vãzurã 255
La cotitura þãrmului aproape
ªi viersuirã-aºa cântare dulce:
«Ulise lãudate, vino-ncoace,
Tu, slava nalt-a neamului ahaic,
260
Opreºte vasul sã ne-auzi cântarea,
Cãci nu vâsli vrun om pe-aici cu vasul
Vreodatã fãrã sã ne-audã glasul
Ca mierea de plãcut din gura noastrã.
ªi cum ne-aude, oricine se desfatã
ªi-nvaþã mult, cã noi cunoaºtem toate 265
Isprãvile ce-au sãvârºit, cu voia
Cereºtilor, aheii ºi troienii
Pe ºesul larg din Troia. Ba cunoaºtem
ªi toate câte se petrec pe lume.»
Aºa ziceau sirenele cu viersul 270
Fermecãtor, iar eu aveam plãcere
Sã tot ascult ºi mã rugam de oameni
Cu semne din sprâncene sã-mi dea drumul,
Dar ei se tot plecau vâslind mai tare.
Ba Evriloh ºi Perimede, -ndatã 275
Sculându-se, mai þapãn mã legarã,
Mã strânserã cu legãturi mai multe.
Apoi când noi trecurãm mai departe
De n-auzeam nici cântecul, nici viersul
Sirenelor, iubiþii mei tovarãºi 280
ªi-au destupat urechile de ceara
Cu care le-astupasem, iar pe mine
Mã desfãcurã ºi mã slobozirã.
Abia de la ostrov ne depãrtarãm
285
ªi-un abur ca un fum vãzui în faþã-mi
ªi auzii un clocot de talazuri.
Se-nfricoºarã toþi ºi le scãparã
Lopeþile din mâni, de pleoscãirã
Izbite-n apã. Stete-acolo vasul,
Cãci nu mai fu împins de zor nainte 290
494 ODUSSEAIS. M ODISEEA. CÂNTUL XII
aÙt¦r ™gë di¦ nhÕj „ën êtrunon ˜ta…rouj meilic…
ois' ™pšessi parastadÕn ¥ndra ›kaston:
'ð f…loi, oÙ g£r pè ti kakîn ¢da»monšj e„men:
oÙ mn d¾ tÒde me‹zon œpi kakÒn, À Óte KÚklwy
e‡lei ™nˆ spÁŽ glafurù kraterÁfi b…hfin: ¢ll¦ kaˆ
œnqen ™mÍ ¢retÍ boulÍ te nÒJ te
™kfÚgomen, ka… pou tînde mn»sesqai яw.
nàn d' ¥geq', æj ¨n ™gë e‡pw, peiqèmeqa p£ntej.
Øme‹j mn kèpVsin ¡lÕj ·hgm‹na baqe‹an
tÚptete klhdessin ™f»menoi, a‡ kš poqi ZeÝj dèV
tÒnde g' Ôleqron Øpekfugšein kaˆ ¢lÚxai: soˆ
dš, kubernÁq', ïd' ™pitšllomai: ¢ll' ™nˆ qumù
b£lleu, ™peˆ nhÕj glafurÁj o„»Ža nwm´j: toÚtou
mn kapnoà kaˆ kÚmatoj ™ktÕj œerge
nÁa, sÝ d skopšlou ™pima…eo, m» se l£qVsi ke‹s'
™xorm»sasa kaˆ ™j kakÕn ¥mme b£lVsqa.'
ìj ™f£mhn, oƒ d' ðka ™mo‹s' ™pšessi p…qonto.
SkÚllhn d' oÙkšt' ™muqeÒmhn, ¥prhkton ¢n…hn,
m» pèj moi de…santej ¢poll»xeian ˜ta‹roi
e„res…hj, ™ntÕj d puk£zoien sfšaj aÙtoÚj. kaˆ tÒte
d¾ K…rkhj mn ™fhmosÚnhj ¢legeinÁj
lanqanÒmhn, ™peˆ oÜ t… m' ¢nègei qwr»ssesqai:
aÙt¦r ™gë katadÝj klut¦ teÚcea kaˆ dÚo doàre
m£kr' ™n cersˆn ˜lën e„j ‡kria nhÕj œbainon
prórhj: œnqen g£r min ™dšgmhn prîta fane‹sqai
SkÚllhn petra…hn, ¼ moi fšre pÁm' ˜t£roisin. oÙdš
pV ¢qrÁsai dun£mhn: œkamon dš moi Ôsse
495
De vâsle lungi. Dar eu, pãºind pe podul
Corãbiei, mã dam lângã tovarãºi
ªi-aºa-i povãþuiam cu graiuri blânde:
«Iubiþii mei, nu suntem la primejdii
Neîncercaþi; doar cumpãna de faþã 295
Nu e mai grea decât acea din vremea
Când ne închise-n peºtera-i boltitã
Ciclopul cu înfricoºata-i silã.
Dar ºi de-aici vã va scuti cu bine
Destoinicia, mintea mea ºi sfatul 300
ªi-odatã veþi gândi cu drag la asta.
De-aceea faceþi voi cum eu voi spune:
Sã staþi pe bãnci ºi-n brazda-afundã-a mãrii
Sã daþi mereu din vâsle. Poate Joe
305
Ne-ajutã sã ne smulgem de la moarte.
Cârmaciule, tu sã-mi asculþi porunca.
Ia seama, cãci la mâna ta e cârma
Corãbiei adânci. Abate vasul
Departe de-acel fum ºi de talazul
Învolburat ºi nãzuie spre stâncã, 310
Sã nu dea buzna vasul dimpotrivã
Pe nesimþite ºi sã ne primejdui.»
Aºa zisei. Ei m-ascultarã iute.
Dar nu mai pomenii de Scila, rãul
De neînlãturat. Mi-era ca soþii 315
De teamã sã nu-ºi lepede din mânã
Lopeþile ºi sã s-ascundã-n fundul
Corãbiei. Atunci uitai de sfatul
Anevoios al Circei, care-mi spuse
Sã nu mã înarmez. Pusei eu totuºi 320
Vestita-mi armãturã, o pereche
De suliþi înºfãcai, suii podiºul
Corãbiei. Întâi pândeam acolo
Sã vãd ieºind din peºterã pe Scila
Ce-ameninþa cu moartea pe tovarãºi, 325
Dar n-o puteam zãri de nicãirea.
ªi ochii mi-obosii cu-adulmecarea
496 ODUSSEAIS. M ODISEEA. CÂNTUL XII
p£ntV papta…nonti prÕj ºeroeidša pštrhn.
¹me‹j mn steinwpÕn ¢neplšomen goÒwntej:
œnqen g¦r SkÚllh, ˜tšrwqi d d‹a C£rubdij deinÕn
¢nerrÚbdhse qal£sshj ¡lmurÕn Ûdwr. Ã toi Ót'
™xemšseie, lšbhj ìj ™n purˆ pollù p©s'
¢namormÚreske kukwmšnh: ØyÒse d' ¥cnh
¥kroisi skopšloisin ™p' ¢mfotšroisin œpipten.
¢ll' Ót' ¢nabrÒxeie qal£sshj ¡lmurÕn Ûdwr, p©s'
œntosqe f£neske kukwmšnh, ¢mfˆ d pštrh
deinÕn bebrÚcei, Øpšnerqe d ga‹a f£neske
y£mmJ kuanšh: toÝj d clwrÕn dšoj Èrei. ¹me‹j
mn prÕj t¾n ‡domen de…santej Ôleqron:
tÒfra dš moi SkÚllh glafurÁj ™k nhÕj ˜ta…rouj ›x ›leq', o
‰ cers…n te b…hf… te fšrtatoi Ãsan. skey£menoj d'
™j nÁa qo¾n ¤ma kaˆ meq' ˜ta…rouj ½dh tîn
™nÒhsa pÒdaj kaˆ ce‹raj Ûperqen ØyÒs'
¢eiromšnwn: ™m d fqšggonto kaleàntej
™xonomakl»dhn, tÒte g' Ûstaton, ¢cnÚmenoi kÁr.
æj d' Ót' ™pˆ probÒlJ ¡lieÝj perim»keŽ ·£bdJ
„cqÚsi to‹j Ñl…goisi dÒlon kat¦ e‡data b£llwn
™j pÒnton prohsi boÕj kšraj ¢graÚloio, ¢spa…
ronta d' œpeita labën œrriye qÚraze,
ìj o† g' ¢spa…rontej ¢e…ronto protˆ pštraj.
aÙtoà d' e„nˆ qÚrVsi kat»sqie kekl»gontaj,
ce‹raj ™moˆ Ñršgontaj ™n a„nÍ dhŽotÁti.
o‡ktiston d¾ ke‹no ™mo‹s' ‡don Ñfqalmo‹si
p£ntwn, Óss' ™mÒghsa pÒrouj ¡lÕj ™xeree…nwn.
aÙt¦r ™peˆ pštraj fÚgomen dein»n te C£rubdin
497
Dihaniei pe mohorâta stâncã.
Ne cãinam ºi strãbãteam strâmtoarea.
De-o parte-aveam pe Scila, pe de alta 330
Haribda groaznic înghiþea din apa
Sãrat-a mãrii. Când apoi din gurã
O revãrsa, se-nvãlmãºea întreagã
ªi clocotea întocmai ca fiertura
Într-un cazan de sub o focãraie 335
ªi spumã se lãsa pe cele douã
Nãlþimi de stânci. Dar când sorbea din apa
Sãrat-a mãrii, se vedea nãuntru
Cu totu-nvãlmãºitã ºi pe stâncã
Urla cumplit, iar pe deasupra locul 340
Ni s-arãta de sub prundiºul negru,
ªi toþi atunci de spaimã-ngãlbenirã.
La stâncã ne uitam cu groaza morþii.
Dar Scila de pe vas rãpi vro ºase
Tovarãºi mai voinici ºi mai cu suflet. 345
Când eu privirea mi-aruncai spre oameni,
Din vasul meu vãzui în slãvi deasuprã-mi
Picioare de-ale lor ºi mâni zburate.
Ei mã chemau ºi mã strigau pe nume
În oara cea din urmã, cu durere. 350
Cum un pescar pe-o streºinã de piatrã
C-o beldie în mare-aruncã cornul
De bou câmpean cu nada pentru peºtii
Mãrunþi ºi pescuind apoi pe unul
L-azvârle pe uscat unde se zbate, 355
Aºa se zvârcoleau ºi bieþii oameni
În zbor spre stâncã, unde la intrare
Dihania-i înghiorþãia, iar dânºii
Cu þipete se întindeau spre mine
În zbucium fioros. Nimic mai jalnic 360
Ca asta ochii nu-mi vãzurã-n lume,
Oricât am pãtimit umblând pe mare.
Iar când scãparãm noi de stânci, de Scila ªi de
Haribda-nfricoºata, iatã
498 ODUSSEAIS. M ODISEEA. CÂNTUL XII
SkÚllhn t', aÙt…k' œpeita qeoà ™j ¢mÚmona nÁson
ƒkÒmeq': œnqa d' œsan kalaˆ bÒej eÙrumštwpoi,
poll¦ d ‡fia mÁl' `Uper…onoj 'Hel…oio. d¾ tÒt' ™gën
œti pÒntJ ™ën ™n nh mela…nV
mukhqmoà t' ½kousa boîn aÙlizomen£wn o„în
te blhc»n: ka… moi œpoj œmpese qumù
m£ntioj ¢laoà, Qhba…ou Teires…ao,
K…rkhj t' A„a…hj, ¼ moi m£la pÒll' ™pštelle
nÁson ¢leÚasqai teryimbrÒtou 'Hel…oio.
d¾ tÒt' ™gën ˜t£roisi methÚdwn ¢cnÚmenoj kÁr:
'kšklutš meu mÚqwn, kak£ per p£scontej ˜ta‹roi,
Ôfr' Ûmin e‡pw mant»Ža Teires…ao
K…rkhj t' A„a…hj, ¼ moi m£la pÒll' ™pštelle
nÁson ¢leÚasqai teryimbrÒtou 'Hel…oio:
œnqa g¦r a„nÒtaton kakÕn œmmenai ¥mmin œfasken. ¢ll¦
parx t¾n nÁson ™laÚnete nÁa mšlainan.'
ìj ™f£mhn, to‹sin d katekl£sqh f…lon Ãtor.
aÙt…ka d' EÙrÚlocoj stugerù m' ºme…beto mÚqJ:
'scštliÒj e„j, 'Oduseà, per… toi mšnoj, oÙdš ti gu‹a
k£mneij: Ã ·£ nu so… ge sid»rea p£nta tštuktai, Ój
·' ˜t£rouj kam£tJ ¢dhkÒtaj ºd kaˆ ÛpnJ oÙk
™£vj ga…hj ™pib»menai, œnqa ken aâte
n»sJ ™n ¢mfirÚtV larÕn tetuko…meqa dÒrpon,
¢ll' aÜtwj di¦ nÚkta qo¾n ¢l£lhsqai ¥nwgaj,
n»sou ¢poplagcqšntaj, ™n ºeroeidšŽ pÒntJ. ™k
nuktîn d' ¥nemoi calepo…, dhl»mata nhîn, g…
nontai: pÍ kšn tij ØpekfÚgoi a„pÝn Ôleqron,
499
Ne pomenim la insula cea sfântã 365
A zeului. Acolo erau boii
Cei falnici ºi fruntoºi, oi multe grase
De-a Soarelui Hiperion. Eu încã
Eram în vas pe mare când deodatã
Am auzit mugind din staul boii 370
ªi turma behãind la stãuinã.
ªi-mi adusei aminte de povaþa
Prorocului din Teba, Tiresias
ªi-a zânei cea din Aia ce pe mine
375
Mã sfãtuise-aºa de mult sã-nconjur
Ostrovul sfânt al Soarelui, izvorul
De bucurie a lumii. Cu mâhnire
Zisei atunci aºa cãtre tovarãºi:
«Cu tot necazul, voi luaþi aminte,
380
Tovarãºi, sã vã spun care-i menirea
Lui Tiresias ºi a Circei, zâna
Ce-aºa de mult m-a sfãtuit sã-nconjur
Acest pãmânt al Soarelui, izvorul
De bucurie-al lumii, cãci acolo
Ziceau cã cel mai groaznic rãu ne-aºteaptã. 385
Deci ocoliþi cu negrul vas ostrovul.»
Dar cuvântarea-mi inima le frânse,
Iar Evriloh se ºi stropºi la mine:
«Amarnic eºti, Ulise. N-ai pereche
De inimos ºi nu mai cazi de trudã, 390
De parcã eºti de fier în toate cele.
Tovarãºii tãi nu mai pot de caznã
ªi de nesomn. Tu nu-i laºi sã coboare
Oleacã pe uscat, ca în ostrovul
Încins de ape sã cineze-n tihnã, 395
Ci ne sileºti zadarnic toatã noaptea
Sã orbecãm pe-ntunecata mare,
Departe de ostrov. Înfricoºate
Sunt vânturile noaptea, sunt urgia
Corãbiilor. Încotro fugi-vei 400
De pacoste, când viforos, nãprasnic
500 ODUSSEAIS. M ODISEEA. CÂNTUL XII
½n pwj ™xap…nhj œlqV ¢nšmoio qÚella,
nÒtou À zefÚroio dusašoj, o† te m£lista
290 nÁa diarra…ousi, qeîn ¢škhti ¢n£ktwn;
¢ll' à toi nàn mn peiqèmeqa nuktˆ mela…nV
dÒrpon q' ÐplisÒmesqa qoÍ par¦ nh mšnontej:
ºîqen d' ¢nab£ntej ™n»somen eÙršŽ pÒntJ.'
ìj œfat' EÙrÚlocoj, ™pˆ d' Éneon ¥lloi ˜ta‹roi. 295
kaˆ tÒte d¾ g…nwskon, Ö d¾ kak¦ m»deto da…mwn,
ka… min fwn»saj œpea pterÒenta proshÚdwn:
'EÙrÚloc', Ã m£la d» me bi£zete moànon ™Ònta.
¢ll' ¥ge nàn moi p£ntej ÑmÒssate karterÕn
Órkon: e‡ kš tin' º boîn ¢gšlhn À pîã mšg' o„în
300 eÛrwmen, m» poÚ tij ¢tasqal…Vsi kakÍsin
boàn ºš ti mÁlon ¢pokt£nV: ¢ll¦ ›khloi ™sq…
ete brèmhn, t¾n ¢qan£th pÒre K…rkh.'
ìj ™f£mhn, oƒ d' aÙt…k' ¢pèmnuon æj ™kšleuon.
aÙt¦r ™pe… ·' Ômos£n te teleÚths£n te tÕn Órkon,
st»samen ™n limšni glafurù eÙergša nÁa
¥gc' Ûdatoj glukero‹o kaˆ ™xapšbhsan ˜ta‹roi nhÒj,
œpeita d dÒrpon ™pistamšnwj tetÚkonto. aÙt¦r
™peˆ pÒsioj kaˆ ™dhtÚoj ™x œron ›nto,
mnhs£menoi d¾ œpeita f…louj œklaion ˜ta…rouj,
oÞj œfage SkÚllh glafurÁj ™k nhÕj ˜loàsa:
klaiÒntessi d to‹sin ™p»luqe n»dumoj Ûpnoj.
Ãmoj d tr…ca nuktÕj œhn, met¦ d' ¥stra
beb»kei, ðrsen œpi za¾n ¥nemon nefelhgeršta
ZeÝj la…lapi qespes…V, sÝn d nefšessi k£luye
501
Ori Austrul ar bate, ori Munteanul
Vâjâitor, acele douã vânturi
Ce mai grozav pe mare sparg corãbii
405
Nesocotind pe zei? Sã þinem seamã
Cã-i noapte-ntunecoasã, sã rãmânem
Pe mal lângã corabia cea iute
ªi sã cinãm. Apoi în zorii zilei
Sã ne-ncorãbiem, sã tragem vasul
Spre largul mãrii, s-o luãm nainte.» 410
Aºa grãi ºi soþii se-nvoirã.
ªtiui atunci ce pacoste ne-aºteaptã
ªi le rostii cuvinte-naripate:
«Voi mã puteþi sili de bunã seamã,
O, Evriloh, deoarece sunt singur. 415
Dar faceþi-mi un jurãmânt puternic
ªi toþi juraþi cã dacã nimeri-vom
Vreo cireadã sau vro turmã mare,
Pe nimenea din voi n-o sã-l împingã
Pãcatul greu dintr-însele s-omoare 420
Vreo oaie sau vreun bou, ci paºnic foamea
V-astâmpãraþi cu ce vã dete Circe.»
ªi cum cerui, ei repede jurarã.
ªi-ndatã ce rostirã jurãmântul,
425
Într-un liman afund bãgarãm vasul
Spre-o apã dulce. Soþii mei ieºirã
ªi cina cu-ngrijire pregãtirã.
Iar când de-ajuns mâncarã ºi bãurã,
Plângeau gândind la dragii lor tovarãºi
Rãpiþi din vas ºi-nfulecaþi de Scila, 430
ªi-i plânserã mereu pân-adormirã.
Iar când a fost a treia parte-a nopþii
ªi stelele pãlirã, Adunãtorul
De nori atunci porni un vânt nãvalnic,
De vifor uriaº, pãmânt ºi mare 435
Acoperi cu nori ºi pânã-n zare
Se-ntinse noapte neagrã. Dimineaþa,
Când zorile trandafirii venirã,
502 ODUSSEAIS. M ODISEEA. CÂNTUL XII
ga‹an Ðmoà kaˆ pÒnton: Ñrèrei d' oÙranÒqen nÚx.
Ãmoj d' ºrigšneia f£nh ·odod£ktuloj 'Hèj, nÁa mn
ærm…samen, ko‹lon spšoj e„serÚsantej: œnqa d'
œsan Numfšwn kaloˆ coroˆ ºd qÒwkoi: kaˆ tÒt'
™gën ¢gor¾n qšmenoj met¦ p©sin œeipon:
'ð f…loi, ™n g¦r nh qoÍ brîs…j te pÒsij te œstin, tîn
d boîn ¢pecèmeqa, m» ti p£qwmen:
deinoà g¦r qeoà a†de bÒej kaˆ ‡fia mÁla,
'Hel…ou, Öj p£nt' ™for´ kaˆ p£nt' ™pakoÚei.'
ìj ™f£mhn, to‹sin d' ™pepe…qeto qumÕj ¢g»nwr.
mÁna d p£nt' ¥llhktoj ¥h nÒtoj, oÙdš tij ¥lloj g…net'
œpeit' ¢nšmwn, e„ m¾ eârÒj te nÒtoj te.
oƒ d' eŒoj mn s‹ton œcon kaˆ onon
™ruqrÒn, tÒfra boîn ¢pšconto lilaiÒmenoi
biÒtoio: ¢ll' Óte d¾ nhÕj ™xšfqito ½Ža p£nta,
kaˆ d¾ ¥grhn ™fšpeskon ¢lhteÚontej ¢n£gkV,
„cqàj Ôrniq£j te, f…laj Ó ti ce‹raj †koito,
gnampto‹s' ¢gk…stroisin: œteire d gastšra limÒj:
d¾ tÒt' ™gën ¢n¦ nÁson ¢pšsticon, Ôfra qeo‹sin
eÙxa…mhn, e‡ t…j moi ÐdÕn f»neie nšesqai.
¢ll' Óte d¾ di¦ n»sou „ën ½luxa ˜ta…rouj, ce‹raj
niy£menoj, Óq' ™pˆ skšpaj Ãn ¢nšmoio, ºrèmhn
p£ntessi qeo‹s', o‰ ”Olumpon œcousin:
oƒ d' ¥ra moi glukÝn Ûpnon ™pˆ blef£roisin œceuan.
EÙrÚlocoj d' ˜t£roisi kakÁj ™x»rceto boulÁj:
'kšklutš meu mÚqwn, kak£ per p£scontej ˜ta‹roi: p£ntej
mn stugeroˆ q£natoi deilo‹si broto‹si, limù d'
o‡ktiston qanšein kaˆ pÒtmon ™pispe‹n.
503
Noi vasul într-o peºterã-adâncatã
Ni-l traserãm ºi ne înlimãnirãm 440
În peºterã, locaº frumos de zâne.
Atunci fãcui cu soþii adunare
ªi cuvântai aºa la fiecare:
«Prieteni, e-n corabie mâncare
ªi de bãut. De boi sã nu ne-atingem, 445
Ca nu cumva sã o pãþim, cã boii
ªi oile de-aici sunt ale unui
Puternic zeu, al Soarelui ce vede
ªi-aude tot.» Aºa vorbii, iar dânºii
Se-nduplecarã-n sinea lor bãrbatã. 450
O lunã-ntreagã Austrul acolo
Bãtu mereu. Din câte vânturi suflã,
Doar Austrul bãtu ºi Bãltãreþul.
Iar când avurã pâne ºi vin roºu,
Tovarãºii de loc nu lãcomirã 455
La boi, poftind din ei sã-ºi facã hranã.
Dar când apoi secãtuirã toate
Merindele din vas, ei de nevoie
Se puserã sã prindã peºti ºi pasãri.
Mâncau ce le pica în mâni ºi-n undiþi 460
Încovoiate, cãci mureau de foame.
Atunci de-a latul eu luai ostrovul
Sã rog pe zei ca sã-mi arate drumul
Întoarcerii. Iar când mã depãrtasem
De soþii mei cutreierând ostrovul, 465
Gãsesc un loc nebântuit de vânturi
ªi dupã ce mã spãl pe mâni acolo,
Mã rog de zeii toþi, locuitorii
Olimpului, iar ei îmi picurarã
470
Un dulce somn pe pleoape. Într-aceea
S-apucã Evriloh sã dea la oameni
Un sfat nenorocit: «Iubiþi tovarãºi
Bãtuþi de soartã, sfatul ascultaþi-mi:
E crudã orice moarte pentru oameni,
Dar ce-i mai jalnic e sã mori de foame. 475
504 ODUSSEAIS. M ODISEEA. CÂNTUL XII
¢ll' ¥get', 'Hel…oio boîn ™l£santej ¢r…staj ·šxomen
¢qan£toisi, toˆ oÙranÕn eÙrÝn œcousin.
e„ dš ken e„j 'Iq£khn ¢fiko…meqa, patr…da ga‹an,
ay£ ken 'Hel…J `Uper…oni p…ona nhÕn
teÚxomen, ™n dš ke qe‹men ¢g£lmata poll¦ kaˆ
™sql£. e„ d colws£menÒj ti boîn Ñrqokrair£wn
nÁ' ™qšlV Ñlšsai, ™pˆ d' ›spwntai qeoˆ ¥lloi,
boÚlom' ¤pax prÕj kàma canën ¢pÕ qumÕn Ñlšssai À
dhq¦ streÚgesqai ™ën ™n n»sJ ™r»mV.'
ìj œfat' EÙrÚlocoj, ™pˆ d' Éneon ¥lloi ˜ta‹roi.
aÙt…ka d' 'Hel…oio boîn ™l£santej ¢r…staj
™ggÚqen: –oÙ g¦r tÁle neÕj kuanopróroio
boskšskonq' ›likej kalaˆ bÒej eÙrumštwpoi: – t¦j d
perist»santo kaˆ eÙcetÒwnto qeo‹si, fÚlla
drey£menoi tšrena druÕj ØyikÒmoio: oÙ g¦r
œcon kr‹ leukÕn ™ãssšlmou ™pˆ nhÒj. aÙt¦r
™pe… ·' eÜxanto kaˆ œsfaxan kaˆ œdeiran,
mhroÚj t' ™xštamon kat£ te kn…sV ™k£luyan, d…
ptuca poi»santej, ™p' aÙtîn d' çmoqšthsan. oÙd'
econ mšqu le‹yai ™p' a„qomšnois' ƒero‹sin, ¢ll'
Ûdati spšndontej ™pèptwn œgkata p£nta. aÙt¦r
™peˆ kat¦ mÁr' ™k£h kaˆ spl£gcna p£santo,
m…stullÒn t' ¥ra t«lla kaˆ ¢mf' Ñbelo‹sin œpeiron. kaˆ
tÒte moi blef£rwn ™xšssuto n»dumoj Ûpnoj:
bÁn d' „šnai ™pˆ nÁa qo¾n kaˆ q‹na qal£sshj.
¢ll' Óte d¾ scedÕn Ãa kiën neÕj ¢mfiel…sshj,
505
Deci hai sã punem mâna noi pe boii
Cei mai aleºi ai Soarelui ºi-ndatã
Sã facem jertfã zeilor din slavã.
Iar dacã vom putea sosi în þarã,
Sã ridicãm puternicului Soare 480
Hiperion, bisericã bogatã,
În care noi s-aducem o mulþime
De daruri scumpe. Dacã el de dragul
Cornoºilor juncani va prinde ciudã
ªi va voi sã ne scufunde vasul 485
ªi zeii toþi l-or asculta pe dânsul,
Mai bine-odatã sã mã-nghitã valul,
Sã pier, decât încet sã mã tot mistui
Într-un ostrov pustiu.» Aºa le zise
ªi se-nvoirã toþi ceilalþi tovarãºi. 490
Zãpsirã-ndatã boii cei mai falnici
Ai Soarelui, cãci nu erau departe
De vasul cel cu botul negru boii
Cei falnici ºi fruntaºi, ºi-mpresurându-i
Rugarã-se de zei, cu frunzã verde 495
De la stejarii nalþi îi presãrarã,
Cã n-aveau la jertfit orz alb în vasul
Frumos podit. Iar dupã rugãciune
Ei boii înjunghiarã ºi-i jupirã
ªi coapsele tãiarã ºi cu prapur 500
În douã-mpãturit le-acoperirã
ªi puserã deasupra cãrnii crude.
Dar n-aveau vin sã-nchine peste-arsurã,
Stropeau cu apã ºi gãteau fripturã
De mãruntaie. Dupã ce pe urmã 505
Ei coapsele le arserã cu totul
ªi toþi din mãruntaie se-nfruptarã,
Îmbucãþirã carnea cea rãmasã
ªi-o petrecurã în frigãri. Într-asta
Blajinul somn îmi zboarã de pe gene 510
ªi-o iau spre vas, mã duc pe malul mãrii.
Dar când pãºind m-apropiai de vasul
506 ODUSSEAIS. M ODISEEA. CÂNTUL XII
kaˆ tÒte me kn…shj ¢mf»luqen ¹dÝj ¢ãtm»:
o„mèxaj d qeo‹si met' ¢qan£toisi gegèneun: 'Zeà
p£ter ºd' ¥lloi m£karej qeoˆ a„n ™Òntej,
me m£l' e„j ¥thn koim»sate nhlšŽ ÛpnJ,
oƒ d' ›taroi mšga œrgon ™mht…santo mšnontej.'
çkša d' 'Hel…J `Uper…oni ¥ggeloj Ãlqe
Lampet…h tanÚpeploj, Ó oƒ bÒaj œktamen ¹me‹j.
aÙt…ka d' ¢qan£toisi methÚda cwÒmenoj kÁr:
'Zeà p£ter ºd' ¥lloi m£karej qeoˆ a„n ™Òntej,
te‹sai d¾ ˜t£rouj Laerti£dew 'OdusÁoj, o†
meu boàj œkteinan Øpšrbion, Îsin ™gè ge
ca…reskon mn „ën e„j oÙranÕn ¢sterÒenta,
ºd' ÐpÒt' ¨y ™pˆ ga‹an ¢p' oÙranÒqen protrapo…mhn.
e„ dš moi oÙ te…sousi boîn ™pieikš' ¢moib»n, dÚsomai
e„j 'Adao kaˆ ™n nekÚessi fae…nw.'
tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfh nefelhgeršta ZeÚj:
''Hšli', à toi mn sÝ met' ¢qan£toisi f£eine
kaˆ qnhto‹si broto‹sin ™pˆ ze…dwron ¥rouran: tîn dš k'
™gë t£ca nÁa qo¾n ¢rgÁti keraunù tutq¦ balën
ke£saimi mšsJ ™nˆ o‡nopi pÒntJ.' taàta d' ™gën
½kousa Kaluyoàj ºãkÒmoio:
¹ d' œfh `Erme…ao diaktÒrou aÙt¾ ¢koàsai.
aÙt¦r ™pe… ·' ™pˆ nÁa kat»luqon ºd q£lassan,
ne…keon ¥lloqen ¥llon ™pistadÒn, oÙdš ti mÁcoj
507
Legãnãtor, simþii arsura dulce
De carne friptã. Strig atunci cu vaiet
Spre zeii fãrã moarte: «Tatã Joe 515
ªi voi ceilalþi nemuritori ferice,
De bunã seamã grea nenorocire
E somnul greu cu care m-adormirãþi.
I-o grozãvie fapta sãvârºitã
De soþii mei care-au rãmas în urmã.» 520
Grãbit-atunci se duse-n hainã lungã
Lampetia spre cer sã dea de veste
La Soarele Hiperion, cã boii
Tãiasem noi, ºi el cuprins de ciudã
Pe loc nemuritorilor le zise: 525
«Pãrinte Joe ºi ceilalþi cu toþii
Voi zeilor nemuritori ferice,
Sã pedepsiþi pe soþii lui Ulise
Laertianul, care, peste seamã
Siluitori, îmi cãsãpirã boii, 530
De care mã tot bucuram în mersul
Spre cerul înstelat ori când din slavã
Mã coboram spre câmpuri de iznoavã.
De nu mã vor despãgubi de vite,
Cum se cuvine, eu pe ceea-lume 535
Voi scãpãta ºi lumina-voi morþii.»
Iar Joe nouratecul rãspunse:
«Tu, Soare, lumineazã-aici pe zeii
Nemuritori, pe muritorii oameni
540
De pe pãmântul darnic în bucate
ªi las’ cã eu cu sclipitorul fulger
Curând voi sparge vasul lor cel iute
În mijlocul noianului cel negru».
Aceste toate mi le-a spus Calipso
Frumos-împletoºata care-mi zise 545
Cã le-auzise de la Hermes, zeul
Soliilor. Iar când mã coborâsem
La vas spre mare, începui sã mustru
Pe soþii mei, pe rând pe fiecare,
508 ODUSSEAIS. M ODISEEA. CÂNTUL XII
eØršmenai dun£mesqa: bÒej d' ¢potšqnasan ½dh.
to‹sin d' aÙt…k' œpeita qeoˆ tšraa proÜfainon:
eŒrpon mn ·ino…, krša d' ¢mf' Ñbelo‹s' ™memÚkei,
Ñptalša te kaˆ çm£: boîn d' ìj g…neto fwn».
˜xÁmar mn œpeita ™moˆ ™r…hrej ˜ta‹roi
da…nunt' 'Hel…oio boîn ™lÒwntej ¢r…staj:
¢ll' Óte d¾ ›bdomon Ãmar ™pˆ ZeÝj qÁke Kron…wn,
kaˆ tÒt' œpeit' ¥nemoj mn ™paÚsato la…lapi qÚwn,
¹me‹j d' ay' ¢nab£ntej ™n»kamen eÙršŽ pÒntJ,
ƒstÕn sths£menoi ¢n£ q' ƒst…a leÚk' ™rÚsantej.
¢ll' Óte d¾ t¾n nÁson ™le…pomen oÙdš tij
¥llh fa…neto gai£wn, ¢ll' oÙranÕj ºd q£lassa,
d¾ tÒte kuanšhn nefšlhn œsthse Kron…wn
nhÕj Ûper glafurÁj, ½cluse d pÒntoj Øp' aÙtÁj.
¹ d' œqei oÙ m£la pollÕn ™pˆ crÒnon: aya g¦r Ãlqe
keklhgëj zšfuroj meg£lV sÝn la…lapi qÚwn. ƒstoà d
protÒnouj œrrhx' ¢nšmoio qÚella
¢mfotšrouj, ƒstÕj d' Ñp…sw pšsen, Ópla te p£nta e„j
¥ntlon katšcunq': Ð d' ¥ra prumnÍ ™nˆ nh plÁxe
kubern»tew kefal»n, sÝn d' Ñstš' ¥raxe p£nt' ¥mudij
kefalÁj: Ð d' ¥r' ¢rneutÁri ™oikëj k£ppes' ¢p'
„kriÒfin, l…pe d' Ñstša qumÕj ¢g»nwr.
ZeÝj d' ¥mudij brÒnthse kaˆ œmbale nh keraunÒn: ¹ d'
™lel…cqh p©sa DiÕj plhge‹sa keraunù,
™n d qee…ou plÁto: pšson d' ™k nhÕj ˜ta‹roi.
oƒ d korènVsin ‡keloi perˆ nÁa mšlainan
509
Dar nu puteam gãsi noi leac, cã boii 550
Erau junghiaþi. ªi începurã zeii
Îndatã-n urmã semne sã ne-arate:
Piei se târau, înfrigãrite cãrnuri
Mugeau la fel, ori crude-au fost ori fripte,
ªi-un muget ca de bou le era glasul. 555
Se ospãtarã-apoi vro ºase zile
Tovarãºii cu boii cei mai falnici
Ai Soarelui. Dar când aduse Joe
A ºaptea zi, se potoli furtuna,
Noi iute-n vas intrarãm ºi mânarãm 560
Spre largul mãrii ridicând catargul
ªi desfãºând asupra-i pânze albe.
Iar când ostrovu-n urmã-ne lãsarãm
ªi nicãieri nu mai vedeam uscatul,
Ci numai cer nemãrginit ºi mare, 565
Atunci un nour negru-ntinse Joe
Deasupra nãvii noastre adâncate
ªi marea se întunecã sub dânsul.
Puþin noi mai departe-naintarãm
ªi iat-atunci vâjâitor Munteanul 570
Veni suflând cu mare-nviforare,
De la catarg frânghiile-amândouã
Le rupse vijelia, ºi catargul
Cãzu napoi, se prãbuºirã-n fundul
Corãbiei dichisurile-i toate, 575
La cârmã grinda se izbi de capul
Cârmaciului ºi-i zdrumecã deodatã
Întreaga þeastã, de cãzu sãrmanul
Ca un cufundãtor din podul nãvii
ªi sufletu-i bãrbat pieri din oase. 580
Tunã ºi Joe ºi trãsni deodatã
Corabia; se zgudui ea toatã
De trãsnetul lui Joe fulgeratã
ªi-o înecã mirosul de pucioasã.
Tovarãºii din vas se rãsturnarã 585
ªi-n preajma lui erau purtaþi prin valuri
510 ODUSSEAIS. M ODISEEA. CÂNTUL XII
kÚmasin ™mforšonto, qeÕj d' ¢poa…nuto nÒston.
aÙt¦r ™gë di¦ nhÕj ™fo…twn, Ôfr' ¢pÕ to…couj làse
klÚdwn trÒpioj: t¾n d yil¾n fšre kàma. ™k dš oƒ
ƒstÕn ¥raxe potˆ trÒpin: aÙt¦r ™p' aÙtù ™p…
tonoj bšblhto, boÕj ·ino‹o teteucèj:
tù ·' ¥mfw sunšergon Ðmoà trÒpin ºd kaˆ ƒstÒn,
˜zÒmenoj d' ™pˆ to‹j ferÒmhn Ñloo‹s' ¢nšmoisin.
œnq' à toi zšfuroj mn ™paÚsato la…lapi qÚwn,
Ãlqe d' ™pˆ nÒtoj ðka, fšrwn ™mù ¥lgea qumù,
Ôfr' œti t¾n Ñlo¾n ¢nametr»saimi C£rubdin.
pannÚcioj ferÒmhn, ¤ma d' ºel…J ¢niÒnti
Ãlqon ™pˆ SkÚllhj skÒpelon dein»n te C£rubdin. ¹
mn ¢nerrÚbdhse qal£sshj ¡lmurÕn Ûdwr: aÙt¦r
™gë potˆ makrÕn ™rineÕn ØyÒs' ¢erqe…j, tù
prosfÝj ™cÒmhn æj nukter…j: oÙdš pV econ
oÜte sthr…xai posˆn œmpedon oÜt' ™pibÁnai:
·…zai g¦r ˜k¦j econ, ¢p»wroi d' œsan Ôzoi
makro… te meg£loi te, katesk…aon d C£rubdin.
nwlemšwj d' ™cÒmhn, Ôfr' ™xemšseien Ñp…ssw
ƒstÕn kaˆ trÒpin aâtij: ™eldomšnJ dš moi Ãlqon,
Ôy': Ãmoj d' ™pˆ dÒrpon ¢n¾r ¢gorÁqen ¢nšsth
kr…nwn ne…kea poll¦ dikazomšnwn a„zhîn, tÁmoj
d¾ t£ ge doàra CarÚbdioj ™xefa£nqh. Âka d'
™gë kaqÚperqe pÒdaj kaˆ ce‹re fšresqai, mšssJ
d' ™ndoÚphsa parx perim»kea doàra,
511
Ca niºte ciori; astfel le luase zeul
Pe veci nãdejdea-ntorsului acasã.
Eu orbecam cu vasul pân’ ce unda
De talpa nãvii desfãcu pereþii 590
ªi singurã ea dusã fu de valuri.
Din talpã smulse volbura catargul,
Dar peste grindã o curea de piele
De bou era zvârlitã ºi cu dânsa
Curând legai grindeiul ºi catargul 595
ªi, aºezat cãlare pe-amândouã,
Fui dus pe apã de turbate vânturi.
Atunci Munteanu-ºi potoli vârtejul.
Veni pe loc un vânt de miazãnoapte,
ªi mã-ntristã; sã mãsur iarãºi drumul 600
Spre-afurisita de Haribda! Astfel
Plutii o noapte-ntreagã. În faptul zilei
Mã pomenii din nou la stânca Scilei,
La groaznica Haribdã, care lacom
605
Sorbea din unda cea sãrat-a mãrii.
Dar eu mã salt în sus, m-agãþ de naltul
Smochin ºi mã-ncleºtez de el acolo
Întocmai ca un liliac. Într-însul
Eu nu puteam picioarele sã-mi sprijin
ªi nici sã-l urc, departe-i fuse trunchiul 610
ªi ramurile-i atârnau departe
Prelungi ºi mari umbrind cu totul iazma.
Mã tot þinui pe loc pânã ce dânsa
Napoi sã voamã talpa ºi catargul;
La voia mea târziu ele venirã. 615
Abia în ceasul când judecãtorul
Se scoalã pentru cinã de la sfatul
La care el descurcã multe pricini
De-a tinerilor, cele douã lemne
Ivirã-se din pântecul Haribdei. 620
Mã las ºi eu de mâni ºi de picioare
De sus din pom ºi pleoscãi în vultoare
Pe lângã cele douã grinzi, la mijloc,
512 ODUSSEAIS. M ODISEEA. CÂNTUL XII
˜zÒmenoj d' ™pˆ to‹si di»resa cersˆn ™mÍsi.
SkÚllhn d' oÙkšt' œase pat¾r ¢ndrîn te qeîn te
e„sidšein: oÙ g£r ken Øpškfugon a„pÝn Ôleqron.
œnqen d' ™nnÁmar ferÒmhn, dek£tV dš me
nuktˆ nÁson ™j 'Wgug…hn pšlasan qeo…, œnqa
Kaluyë na…ei ™ãplÒkamoj, dein¾ qeÕj aÙd»essa,
¼ m' ™f…lei t' ™kÒmei te. t… toi t£de muqologeÚw; ½dh
g£r toi cqizÕj ™muqeÒmhn ™nˆ o‡kJ
so… te kaˆ „fq…mV ¢lÒcJ: ™cqrÕn dš mo…
™stin aâtij ¢riz»lwj e„rhmšna muqologeÚein.”
513
M-aºez pe ele ºi încep vâslitul
Cu mânile-mi. Pãrintele-omenirii 625
ªi-al zeilor nu-i dete voie Scilei
Pe mine sã mã vadã, cãci altmintreli
Eu nu scãpam de crâncenã pieire.
De-aici mai rãtãcii vreo nouã zile
ªi-abia-ntr-a zecea zi m-ajutã zeii 630
S-ajung la Ogigia, la ostrovul
În care ºade vajnica zeiþã
Calipso, cea cu plete mari de aur,
Ce cuvânteazã ca o muritoare.
Ea mã primi ºi îngriji de mine. 635
Dar ce sã-þi mai înºir ºi despre asta?
Am povestit-o ieri la tine-n casã
Soþiei tale vrednice ºi þie,
ªi mi-e urât din nou sã spun un lucru
Ce limpede fu povestit odatã.” 640
 ODUSSEIAS N
•Wj œfaq', oƒ d' ¥ra p£ntej ¢k¾n ™gšnonto siwpÍ,
khlhqmù d' œsconto kat¦ mšgara skiÒenta. tÕn d'
aât' 'Alk…nooj ¢pame…beto fènhsšn te:
„ð 'Oduseà, ™peˆ †keu ™mÕn potˆ calkobatj dî,
Øyerefšj, tî s' oÜ ti p£lin plagcqšnta g' яw ¨y
¢ponost»sein, e„ kaˆ m£la poll¦ pšponqaj.
Ømšwn d' ¢ndrˆ ˜k£stJ ™fišmenoj t£de e‡rw,
Óssoi ™nˆ meg£roisi geroÚsion a‡qopa onon
a„eˆ p…net' ™mo‹sin, ¢kou£zesqe d' ¢oidoà:
e†mata mn d¾ xe…nJ ™ãxšstV ™nˆ chlù
ke‹tai kaˆ crusÕj poluda…daloj ¥lla te p£nta
dîr', Ósa Fai»kwn boulhfÒroi ™nq£d' œneikan:
¢ll' ¥ge oƒ dîmen tr…poda mšgan ºd lšbhta
¢ndrak£j, ¹me‹j d' aâte ¢geirÒmenoi kat¦ dÁmon
teisÒmeq': ¢rgalšon g¦r ›na proikÕj car…sasqai.”
ìj œfat' 'Alk…nooj, to‹sin d' ™pi»ndane màqoj.
oƒ mn kakke…ontej œban okÒnde ›kastoj:
Ãmoj d' ºrigšneia f£nh ·odod£ktuloj 'Hèj, nÁ£d'
™pesseÚonto, fšron d' eÙ»nora calkÒn.
kaˆ t¦ mn eâ katšqhc' ƒerÕn mšnoj 'AlkinÒoio,
aÙtÕj „ën di¦ nhÒj, ØpÕ zug£, m» tin' ˜ta…rwn
Cântul XIII
Aºa vorbi ºi toþi tãcurã molcom,
Cuprinºi de farmec în umbrita salã.
Dar ia cuvântul Alcinou ºi zice:
„Ulise, odatã ce-ai sosit aice
5
În casa-mi naltã ºi cu prag de-aramã,
Te-ntorci la vatra ta de bunã seamã
ªi nu mai rãtãceºti de-acum pe mare,
Oricât ai pãtimit. La fiecare
Din voi care în sala curþii mele
Ca sfetnici beþi de-a pururea vin negru 10
ªi ascultaþi pe cântãreþ la masã,
Vã dau poruncã ºi vã zic: în lada
Cea lustruitã pus-am pentru oaspe
Veºmintele ºi-odoarele de aur
Bogat-împodobite ºi-o grãmadã 15
De alte daruri, câte-au fost aduse
De sfetnicii feacilor la mine.
Dar sã-i mai dãm câte-un triped mai mare
ªi câte un lighean de fiecare;
Le-om strânge noi de la norod pe urmã 20
ªi-om fi plãtiþi, cã-i greu ca unul singur
Sã dãruiascã-aºa de multe daruri.”
Aºa le zise Alcinou, ºi dânºii
Gãsirã sfatul lui plãcut. Pe urmã
Plecarã toþi acasã sã se culce. 25
A doua zi, când se ivirã zorii
Cu degete trandafirii, în grabã
Se duserã la vas sfãtuitorii
ªi-aduserã-a bãrbaþilor podoabã,
Arama. Alcinou, umblând prin navã, 30
El însuºi strânse odoarele de-aramã
Sub laviþe, ca nu cumva pe oameni
516 ODUSSEAIS. N ODISEEA. CÂNTUL XIII
bl£ptoi ™launÒntwn, ÐpÒte sperco…at' ™retmo‹j:
oƒ d' e„j 'AlkinÒoio k…on kaˆ da‹t' ¢lšgunon.
to‹si d boàn ƒšreus' ƒerÕn mšnoj 'AlkinÒoio
Zhnˆ kelainefšŽ Kron…dV, Öj p©sin ¢n£ssei. mÁra d
k»antej da…nunt' ™rikudša da‹ta terpÒmenoi:
met¦ dš sfin ™mšlpeto qe‹oj ¢oidÒj, DhmÒdokoj,
lao‹si tetimšnoj. aÙt¦r 'OdusseÝj
poll¦ prÕj ºšlion kefal¾n tršpe pamfanÒwnta,
dànai ™peigÒmenoj: d¾ g¦r menšaine nšesqai.
æj d' Ót' ¢n¾r dÒrpoio lila…etai, ú te panÁmar
neiÕn ¢n' ›lkhton bÒe o‡nope phktÕn ¥rotron:
¢spas…wj d' ¥ra tù katšdu f£oj ºel…oio dÒrpon
™po…cesqai, bl£betai dš te goÚnat' „Ònti:
ìj 'OdusÁ' ¢spastÕn œdu f£oj ºel…oio.
aya d Fai»kessi filhrštmoisi methÚda,
'AlkinÒJ d m£lista pifauskÒmenoj f£to màqon:
„'Alk…noe kre‹on, p£ntwn ¢ride…kete laîn,
pšmpetš me spe…santej ¢p»mona, ca…rete d' aÙto….
½dh g¦r tetšlestai ¤ moi f…loj ½qele qumÒj,
pomp¾ kaˆ f…la dîra, t£ moi qeoˆ OÙran…wnej
Ôlbia poi»seian: ¢mÚmona d' o‡koi ¥koitin
nost»saj eÛroimi sÝn ¢rtemšessi f…loisin.
Øme‹j d' aâqi mšnontej ™ãfra…noite guna‹kaj
kourid…aj kaˆ tškna: qeoˆ d' ¢ret¾n Ñp£seian
panto…hn, kaˆ m» ti kakÕn metad»mion e‡h.”
517
Sã-mpiedice la mersul lor pe mare
Când da-vor zor vâslind. Apoi la curte
35
Se-ntoarserã ºi pregãtirã prânzul.
Dumnezeiescul Alcinou ca preot
În cinstea lor jertfi atunci un taur
Lui Joe, zeul norilor cei negri,
Stãpânul lumii. Coapsele-i scrumarã,
Apoi ºezând se-nveseleau cu toþii 40
La marele ospãþ, iar între dânºii
Cânta dumnezeieºte cântãreþul
Cinstit de tot poporul, Demodocos.
Ulise întorcea mereu privirea
Spre luminosul soare, vrând mai iute 45
Sã-l vad-apus, cã prea-i era sã plece.
Precum plugarul poftitor de cinã,
Când ziua-ntreagã-n þelinã-i trag boii
Murgani vârtosul plug, cu drag se uitã
La soarele-asfinþit, cã poate merge 50
La cinã, deºi cade de picioare,
Aºa cu drag vãzu atunci Ulise
C-a scãpãtat lumina cea de soare.
ªi-ndatã la feaci rosti cuvântul
ªi îndeosebi lui Alcinou îi zise: 55
„Crai Alcinou, fruntaºule-ntre oameni,
Vã rog dupã-nchinarea de potire
Trimiteþi-mã sãnãtos acasã,
ªi voi cu bine rãmâneþi. Cã iatã
60
E gata tot ce-mi fuse mie voia,
ªi darurile dragi ºi pregãtirea
Cãlãtoriei mele. Sã dea zeii
Sã-mi fie spre noroc ºi la întorsu-mi
La mine-acasã sã-mi gãsesc tot bunã
Nevasta ºi pe-ai mei voinici ºi teferi! 65
ªi voi, pe-aici rãmaºii, s-aveþi parte
De fii ºi de soþii! Sã vã dea zeii
Tot binele, sã fie tot norodul
Ferit de rãu!” Aºa grãi, iar dânºii
518 ODUSSEAIS. N ODISEEA. CÂNTUL XIII
ìj œfaq', oƒ d' ¥ra p£ntej ™pÇneon ºd' ™kšleuon
pempšmenai tÕn xe‹non, ™peˆ kat¦ mo‹ran œeipe.
kaˆ tÒte k»ruka prosšfh mšnoj 'AlkinÒoio:
„PontÒnoe, krhtÁra kerass£menoj mšqu ne‹mon
p©sin ¢n¦ mšgaron, Ôfr' eÙx£menoi Diˆ patrˆ tÕn
xe‹non pšmpwmen ˜¾n ™j patr…da ga‹an.”
ìj f£to, PontÒnooj d mel…frona onon ™k…rna,
nèmhsen d' ¥ra p©sin ™pistadÒn: oƒ d qeo‹sin
œspeisan mak£ressi, toˆ oÙranÕn eÙrÝn œcousin,
aÙtÒqen ™x ˜dršwn. ¢n¦ d' †stato d‹oj 'OdusseÚj,
'Ar»tV d' ™n cersˆ t…qei dšpaj ¢mfikÚpellon
ka… min fwn»saj œpea pterÒenta proshÚda:
„ca‹rš moi, ð bas…leia, diamperšj, e„j Ó ke gÁraj
œlqV kaˆ q£natoj, t£ t' ™p' ¢nqrèpoisi pšlontai.
aÙt¦r ™gë nšomai: sÝ d tšrpeo tùd' ™nˆ o‡kJ
pais… te kaˆ lao‹si kaˆ 'AlkinÒJ basilÁŽ.”
ìj e„pën Øpr oÙdÕn ™b»seto d‹oj 'OdusseÚj.
tù d' ¤ma k»ruka proei mšnoj 'AlkinÒoio
¹ge‹sqai ™pˆ nÁa qo¾n kaˆ q‹na qal£sshj. 'Ar»th d'
¥ra oƒ dmJ¦j ¤m' œpempe guna‹kaj, t¾n mn
f©roj œcousan ™ãplunj ºd citîna, t¾n d' ˜tšrhn
chlÕn pukin¾n ¤m' Ôpasse kom…zein:
¹ d' ¥llh s‹tÒn t' œferen kaˆ onon ™ruqrÒn.
aÙt¦r ™pe… ·' ™pˆ nÁa kat»luqon ºd q£lassan, aya
t£ g' ™n nh glafurÍ pompÁej ¢gauoˆ dex£menoi
katšqento, pÒsin kaˆ brîsin ¤pasan: k¦d d' ¥r'
'OdussÁŽ stÒresan ·ÁgÒj te l…non te nhÕj ™p'
„kriÒfin glafurÁj, †na n»greton eÛdoi,
519
Cu toþii se-nvoirã ºi-ndemnarã 70
Pe oaspe sã-l petreacã-ai lor în þarã,
C-aºa de cumsecade cuvântase.
Iar Alcinou pristavului îi zise:
„Tu, Pontonoe, drege vin cu apã
ªi toarnã de bãut la toþi în salã 75
Ca sã-nchinãm întâi Celui din slavã
ªi-apoi pe oaspe sã-l pornim în þarã”.
Iar Pontonou amestecã vin dulce
Cu apã ºi-mpãrþi pe rând. Mesenii,
80
De unde stau pe scaune,-nchinarã
La zeii fericiþi care-au locaºul
În cerul larg. Sculându-se, Ulise
Întinse-Aretei cupa-ngemãnatã
ªi-aºa-i urã cu graiuri zburãtoare:
„Urez, crãiasã, veºnic sã te bucuri 85
Pân-or veni, cum vin la toatã lumea,
Necazul bãtrâneþelor ºi moartea.
Eu, despre mine, plec, iar tu petrece
În casa asta ºi te-nveseleºte
Cu fiii tãi, cu craiul, cu norodul!” 90
Aºa grãind, Ulise sare pragul
ªi pleacã. Iar cu el trimite craiul
Pe crainic sã-l petreacã pân’ la mare,
La vasul lui. Din partea ei Areta
Porneºte dupã el mai multe roabe, 95
Din care una-i carã subveºmântul
ªi mantia spãlatã, alta-i duce
În spate lada, alta vin ºi pâne.
Când ei la vasul plutitor sosirã,
Aceste toate le primirã-ndatã 100
ªi ca merinde-n vas le-adãpostirã
Aleºii-nsoþitori ai lui Ulise
ªi-i aºternurã lui pe podul cârmei
Un aºternut, ca el un somn sã doarmã.
Tãcut intrã ºi se culcã viteazul, 105
520 ODUSSEAIS. N ODISEEA. CÂNTUL XIII
prumnÁj: ¨n d kaˆ aÙtÕj ™b»seto kaˆ katšlekto
sigÍ: toˆ d kaq‹zon ™pˆ klh‹sin ›kastoi kÒsmJ,
pe‹sma d' œlusan ¢pÕ trhto‹o l…qoio. eâq' o
‰ ¢naklinqšntej ¢nerr…ptoun ¤la phdù, kaˆ
tù n»dumoj Ûpnoj ™pˆ blef£roisin œpipte,
n»gretoj ¼distoj, qan£tJ ¥gcista ™oikèj. ¹ d',
éj t' ™n ped…J tetr£oroi ¥rsenej †ppoi,
p£ntej ¤m' Ðrmhqšntej ØpÕ plhgÍsin ƒm£sqlhj
ØyÒs' ¢eirÒmenoi ·…mfa pr»ssousi kšleuqon, ìj
¥ra tÁj prÚmnh mn ¢e…reto, kàma d' Ôpisqen
porfÚreon mšga qàe poluflo…sboio qal£sshj. ¹ d
m£l' ¢sfalšwj qšen œmpedon: oÙdš ken ‡rhx
k…rkoj Ðmart»seien, ™lafrÒtatoj petehnîn:
ìj ¹ ·…mfa qšousa qal£sshj kÚmat' œtamnen,
¥ndra fšrousa qeo‹s' ™nal…gkia m»de' œconta,
Öj prˆn mn m£la poll¦ p£q' ¥lgea Ön kat¦ qumÒn,
¢ndrîn te ptolšmouj ¢legein£ te kÚmata pe…rwn:
d¾ tÒte g' ¢tršmaj eáde, lelasmšnoj Óss' ™pepÒnqei.
eât' ¢st¾r Øperšsce fa£ntatoj, Ój te m£lista
œrcetai ¢ggšllwn f£oj 'Hoàj ºrigene…hj,
tÁmoj d¾ n»sJ prosep…lnato pontopÒroj nhàj.
FÒrkunoj dš t…j ™sti lim»n, ¡l…oio gšrontoj,
™n d»mJ 'Iq£khj: dÚo d problÁtej ™n aÙtù
¢ktaˆ ¢porrîgej, limšnoj pÒti pepthu‹ai,
a† t' ¢nšmwn skepÒwsi dusa»wn mšga kàma
œktoqen: œntosqen dš t' ¥neu desmo‹o mšnousi
nÁej ™ässelmoi, Ót' ¨n Órmou mštron †kwntai.
521
Iar ei pe rând ºezurã câte unul
Frumos pe bãnci, dezotgonirã vasul
De piatra bortelitã; apoi cu vâsla
Tot pleoscãiau plecându-se pe laviþi.
Iar lui Ulise-i vine atunci pe pleoape 110
Un somn aºa de lin, aºa de dulce
ªi-adânc, aproape-asemenea cu moartea.
Cum caii, câte patru de teleagã,
La joc pe câmp deodatã toþi iau fuga
Pocniþi de bici, de saltã-n vânt ºi repezi 115
Bat drumul lor, aºa din coadã vasul
Se tot sãlta, ºi-ntunecat talazul
Vârtos rãsunãtor vuia din urmã.
ªi vasul se-ncurca cu totul þapãn
120
ªi sigur. Nu l-ar fi ajuns nici ºoimul,
Cea mai uºoarã pasãre din lume,
Aºa de iute despica noianul
În repezeala lui, ducând cu sine
Pe-acel bãrbat ca zeii de cuminte,
Ce-aºa de mult în viaþã pãtimise 125
În harþã cu bãrbaþii la rãzboaie
ªi-n zbucium greu cu valurile mãrii.
Dar el în tihn-acum dormea; uitase
În somnul lui de tot ce el rãbdase.
Când se ivi luceafãrul deasupra, 130
Îndãtinatul sol al dimineþii,
S-apropie de insulã ºi vasul
Pe mare plutitor. E pe pãmântul
Itacei un liman ce-i zice schela
Lui Forchis, zeul cel strãvechi al mãrii; 135
Acolo-s douã naintate maluri
Râpoase,-ncovoiate peste schelã,
De-o apãrã de valuri mari de-afarã,
De vânturi care suflã dimpotrivã.
Nãuntru-i stau neprinse de otgoane 140
Corãbiile poposind la locul
Opririi lor. Se nalþã-n fundul schelei
522 ODUSSEAIS. N ODISEEA. CÂNTUL XIII
aÙt¦r ™pˆ kratÕj limšnoj tanÚfulloj ™la…h,
¢gcÒqi d' aÙtÁj ¥ntron ™p»raton ºeroeidšj,
ƒrÕn Numf£wn, a‰ NhŽ£dej kalšontai.
™n d krhtÁršj te kaˆ ¢mfiforÁej œasi
l£Žnoi: œnqa d' œpeita tiqaibèssousi mšlissai. ™n
d' ƒstoˆ l…qeoi perim»keej, œnqa te NÚmfai
f£re' Øfa…nousin ¡lipÒrfura, qaàma „dšsqai:
™n d' Ûdat' ¢en£onta. dÚw dš tš oƒ qÚrai e„s…n,
aƒ mn prÕj boršao kataibataˆ ¢nqrèpoisin,
aƒ d' aâ prÕj nÒtou e„sˆ qeèterai: oÙdš ti ke…nV
¥ndrej ™sšrcontai, ¢ll' ¢qan£twn ÐdÒj ™stin.
œnq' o† g' e„sšlasan, prˆn e„dÒtej. ¹ mn œpeita
ºpe…rJ ™pškelsen Óson t' ™pˆ ¼misu p£shj,
spercomšnh: to‹on g¦r ™pe…geto cšrs' ™ret£wn.
oƒ d' ™k nhÕj b£ntej ™ãzÚgou ½peirÒnde
prîton 'OdussÁa glafurÁj ™k nhÕj ¥eiran
aÙtù sÚn te l…nJ kaˆ ·»geŽ sigalÒenti,
k¦d d' ¥r' ™pˆ yam£qJ œqesan dedmhmšnon ÛpnJ,
™k d kt»mat' ¥eiran, ¤ oƒ Fa…hkej ¢gauoˆ êpasan
o‡kad' „Ònti di¦ meg£qumon 'Aq»nhn. kaˆ t¦ mn
oân par¦ puqmšn' ™la…hj ¡qrÒa qÁkan ™ktÕj
Ðdoà, m» pè tij Ðdit£wn ¢nqrèpwn,
prˆn 'OdusÁ' ™gršsqai, ™pelqën dhl»saito:
aÙtoˆ d' aâ okÒnde p£lin k…on. oÙd' ™nos…cqwn
l»qet' ¢peil£wn, t¦j ¢ntiqšJ 'OdusÁŽ
prîton ™phpe…lhse, DiÕj d' ™xe…reto boul»n:
„Zeà p£ter, oÙkšt' ™gè ge met' ¢qan£toisi qeo‹si
523
Cu frunzã deasã un mãslin ºi-alãturi
I-o peºterã umbroasã, desfãtatã,
145
Zeiþelor naiade închinatã.
Într-însa erau vase ºi ulcioare
De piatrã, unde roiuri de albine
κi lasã-n faguri mierea pentru zâne.
Mai sunt în ea vãtale mari de piatrã
La care-aceste zâne þes cu mâna 150
Veºminte porfirii, minune mare.
Acolo sunt ºi ape curgãtoare,
Iar peºtera-i cu douã porþi; pe una,
Cea despre Crivãþ, se coboarã oameni;
Cealaltã-i despre miazãzi, sfinþitã; 155
Pe ea nu umblã oamenii, ci zeii.
De-a dreptu-n schela asta cunoscutã
Corabia ºi-o-împinserã feacii.
Ea, repezitã, pe uscat ajunse
Cu talpa jumãtate, aºa de vrednici 160
Erau plutaºii care-o repezirã.
Ieºind din ea pe urmã lopãtarii,
Întâi din pod luarã pe Ulise
Cu aºternut cu tot ºi-l aºezarã
Pe prund, aºa cum somnul îl pãlise; 165
Apoi din vas îi scoaserã ºi-avutul,
Cu care din îndemnul inimoasei
Minerva,-l dãruiserã slãviþii
Fruntaºi feaci, când el plecã în þarã.
ªi-avutul lui grãmadã-l înºirarã 170
La rãdãcina pomului, departe
De drum, ca nu cumva trecând pe-acolo
Vreun drumeþ sã-i fure din avere
Nainte de trezirea lui Ulise.
Pe urmã ei spre þara lor plecarã. 175
Dar nu-ºi uitã Neptun ameninþarea,
Cu care-nfricoºase pe Ulise
Întâia datã, ºi-ntrebã pe Joe:
„Nãlþate Joe, printre zei eu fi-voi
524 ODUSSEAIS. N ODISEEA. CÂNTUL XIII
tim»eij œsomai, Óte me brotoˆ oÜ ti t…ousi,
Fa…hkej, to… pšr te ™mÁj œx e„si genšqlhj.
kaˆ g¦r nàn 'OdusÁ' ™f£mhn kak¦ poll¦ paqÒnta
o‡kad' ™leÚsesqai: –nÒston dš oƒ oÜ pot' ¢phÚrwn
p£gcu, ™peˆ sÝ prîton Øpšsceo kaˆ katšneusaj: –
oƒ d' eÛdont' ™n nh qoÍ ™pˆ pÒnton ¥gontej
k£tqesan e„n 'Iq£kV, œdosan dš oƒ ¢gla¦ dîra,
calkÒn te crusÒn te ¤lij ™sqÁt£ q' Øfant»n, pÒll',
Ós' ¨n oÙdš pote Tro…hj ™x»rat' 'OdusseÚj, e‡
per ¢p»mwn Ãlqe, lacën ¢pÕ lhdoj asan.”
tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfh nefelhgeršta ZeÚj:
„í pÒpoi, ™nnos…gai' eÙrusqenšj, oŒon œeipej. oÜ
t… s' ¢tim£zousi qeo…: calepÕn dš ken e‡h
presbÚtaton kaˆ ¥riston ¢tim…Vsin „£llein. ¢ndrîn
d' e‡ pšr t…j se b…V kaˆ k£rteŽ e‡kwn oÜ ti t…ei,
soˆ d' ™stˆ kaˆ ™xop…sw t…sij a„e….
›rxon Ópwj ™qšleij ka… toi f…lon œpleto qumù.”
tÕn d' ºme…bet' œpeita Poseid£wn ™nos…cqwn:
„ay£ k' ™gën ›rxaimi, kelainefšj, æj ¢goreÚeij:
¢ll¦ sÕn a„eˆ qumÕn Ñp…zomai ºd' ¢lee…nw.
nàn aâ Fai»kwn ™qšlw perikallša nÁa
™k pompÁj ¢nioàsan ™n ºeroeidšŽ pÒntJ
·a‹sai, †n' ½dh scîntai, ¢poll»xwsi d pompÁj
¢nqrèpwn, mšga dš sfin Ôroj pÒlei ¢mfikalÚyai.”
tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfh nefelhgeršta ZeÚj:
„ð pšpon, ìj mn ™mù qumù doke‹ enai ¥rista:
ÐppÒte ken d¾ p£ntej ™launomšnhn prodwntai
525
De tot dispreþuit, de nu þin seamã 180
De mine niºte muritori, feacii,
Mãcar cã sunt din neamul meu. Crezusem
Acum cã numai dupã multe patimi
La casa lui se va-nturna Ulise.
Eu nu vrui doar sã-i fac nentoarsã calea, 185
Cãci tu-i dãduseºi semne dimpotrivã.
Ci-n iutea lor corabie pe mare
Îl duserã-adormit pe el feacii
ªi-l scoaserã-n Itaca, ba-i dãdurã
Puzderie de daruri, ºi aramã 190
ªi aur ºi veºminte, aºa de multe
Cum n-ar fi dobândit el niciodatã,
Chiar dacã neatins venea pe mare
Cu partea lui de pradã de la Troia.”
Rãspunse Joe-adunãtor de nouri: 195
„Vai, ce spui, preaputernice al lumii
Zguduitor? Cã nu te-nfruntã zeii;
Ei anevoie-ar cuteza sã-nfrunte
Nesocotind pe cine-i mai de cinste
ªi mai presus de ei. Iar de te-nfruntã 200
Un om care se bizuie-n putere,
Tu poþi sã te rãzbuni pe el în urmã;
Deci fã cum vrei, cum inima ta cere.”
Îi zise-atunci Neptun, zguduitorul
Pãmântului: „Aº face eu îndatã 205
Cum spui, stãpâne-al norilor, dar veºnic
Mã tem ºi mã feresc de-a ta mânie.
Ci azi eu vreau pe marea cea murgie
Sã spulber al feacilor vas mândru
La-ntorsul de la drum, ca ei de-acuma 210
Cu totul sã se lase, sã-nceteze
De-a mai trimite oameni, ºi-o s-acopãr
Cetatea lor pe sub un munte mare.”
Rãspunse Joe-adunãtor de nouri:
215
„Iubitul meu, aºa îmi pare mie
C-ar fi mai bine: când de la cetate
526 ODUSSEAIS. N ODISEEA. CÂNTUL XIII
laoˆ ¢pÕ ptÒlioj, qe‹nai l…qon ™ggÚqi ga…hj
nh qoÍ ‡kelon, †na qaum£zwsin ¤pantej
¥nqrwpoi, mšga dš sfin Ôroj pÒlei ¢mfikalÚyai.”
aÙt¦r ™peˆ tÒ g' ¥kouse Poseid£wn ™nos…cqwn,
bÁ ·' ‡men ™j Scer…hn, Óqi Fa…hkej geg£asin.
œnq' œmen': ¹ d m£la scedÕn ½luqe pontopÒroj nhàj
·…mfa diwkomšnh. tÁj d scedÕn Ãlq' ™nos…cqwn,
Ój min l©an œqhke kaˆ ™rr…zwsen œnerqe
ceirˆ kataprhne‹ ™l£saj: Ð d nÒsfi beb»kei.
oƒ d prÕj ¢ll»louj œpea pterÒent' ¢gÒreuon Fa…
hkej dolic»retmoi, nausiklutoˆ ¥ndrej.
ïde dš tij e‡pesken „dën ™j plhs…on ¥llon:
„ê moi, t…j d¾ nÁa qo¾n ™pšdhs' ™nˆ pÒntJ
o‡kad' ™launomšnhn; kaˆ d¾ proÙfa…neto p©sa.”
ìj ¥ra tij e‡peske: t¦ d' oÙk ‡san æj ™tštukto.
to‹sin d' 'Alk…nooj ¢gor»sato kaˆ metšeipen:
„í pÒpoi, Ã m£la d» me pala…fata qšsfaq' ƒk£nei
patrÕj ™moà, Öj œfaske Poseid£wn' ¢g£sasqai
¹m‹n, oÛneka pompoˆ ¢p»monšj e„men ¡p£ntwn.
fÁ pote Fai»kwn ¢ndrîn perikallša nÁa ™k pompÁj
¢nioàsan ™n ºeroeidšŽ pÒntJ ·aisšmenai, mšga d'
Âmin Ôroj pÒlei ¢mfikalÚyein.
ìj ¢gÒreu' Ð gšrwn: t¦ d d¾ nàn p£nta tele‹tai.
¢ll' ¥geq', æj ¨n ™gë e‡pw, peiqèmeqa p£ntej:
pompÁj mn paÚesqe brotîn, Óte kšn tij †khtai
¹mšteron protˆ ¥stu: Poseid£wni d taÚrouj
527
Privi-vor toþi feacii cum pluteºte
Corabia, tu s-o prefaci în stanã
Pe lângã mal, dar tot un fel sã fie,
Ca lumea toatã-n faþã-i sã se mire. 220
ªi-apoi oraºul sã le-ngropi sub munte.”
Când vorba-i auzi zguduitorul
Pãmântului, Neptun, plecã degrabã
La Scheria, pe unde stau feacii,
ªi-acolo aºteptã pânã ce-ajunse 225
De tot aproape, repede mânatã
Corabia, s-apropie de dânsa,
Îi dete-un pumn ºi-o prefãcu în piatrã
ªi-o-nþepeni pe loc ºi dup-aceea
Plecã departe. Ziserã-ntre dânºii 230
Plutaºii cei slãviþi de buni, feacii,
Privind unul la altul mai de-aproape:
„Vai, cine a-nþepenit pe mare vasul
Când el se-napoia ºi s-arãtase
Pe apã-ntreg?” Aºa zicea tot insul, 235
Cãci nu ºtia de unde vine asta.
Dar Alcinou îi desluºi: „O, Doamne,
De bunã seamã se-mplineºte spusa
ªi prorocirea cea de mult a tatei.
Cã-i supãrat pe noi Neptun, cãci teferi 240
Îi ducem noi pe toþi la ei acasã.
De-aceea ºi spunea cã el odatã
Pe-nnegurata mare ne va sparge
Mândreþe de corabie la-ntorsul
Din calea ei ºi-o sã ne-ngroape oraºul 245
Sub prãbuºirea unui munte mare.
Aºa spunea bãtrânul ºi-acum iatã
Cum toate se-mplinesc. Dar hai cu toþii
Sã facem cum voi spune eu. Cu dusul
Strãinilor sã încetaþi cu totul, 250
De s-ar mai pripãºi cumva în þarã.
ªi sã jertfim vreo doisprezece tauri
Pe-alese lui Neptun, ca sã se-ndure
528 ODUSSEAIS. N ODISEEA. CÂNTUL XIII
dèdeka kekrimšnouj ƒereÚsomen, a‡ k' ™le»sV
mhd' ¼min per…mhkej Ôroj pÒlei ¢mfikalÚyV.”
ìj œfaq', oƒ d' œddeisan, ˜toim£ssanto d taÚrouj.
ìj oƒ mšn ·' eÜconto Poseid£wni ¥nakti d»mou
Fai»kwn ¹g»torej ºd mšdontej, ˜staÒtej perˆ
bwmÒn. Ð d' œgreto d‹oj 'OdusseÝj eÛdwn
™n ga…V patrwV, oÙdš min œgnw,
½dh d¾n ¢peèn: perˆ g¦r qeÕj ºšra ceàe
Pall¦j 'Aqhna…h, koÚrh DiÒj, Ôfra min aÙtÕn
¥gnwston teÚxeien ›kast£ te muq»saito,
m» min prˆn ¥locoj gno…h ¢sto… te f…loi te,
prˆn p©san mnhstÁraj Øperbas…hn ¢pote‹sai.
toÜnek' ¥r' ¢lloeidša fainšsketo p£nta ¥nakti,
¢trapito… te dihnekšej limšnej te p£normoi pštrai
t' ºl…batoi kaˆ dšndrea thleq£onta. stÁ d' ¥r'
¢naxaj ka… ·' e‡side patr…da ga‹an, õmwxšn
t' ¥r' œpeita kaˆ ì pepl»geto mhrë
cersˆ kataprhnšss', ÑlofurÒmenoj d' œpoj hÜda:
„ê moi ™gè, tšwn aâte brotîn ™j ga‹an ƒk£nw;
·' o† g' Øbrista… te kaˆ ¥grioi oÙd d…kaioi, Ãe
filÒxeinoi ka… sfin nÒoj ™stˆ qeoud»j;
pÍ d¾ cr»mata poll¦ fšrw t£de; pÍ d kaˆ aÙtÕj
pl£gxomai; a‡q' Ôfelon me‹nai par¦ Fai»kessin
aÙtoà: ™gë dš ken ¥llon Øpermenšwn basil»wn
™xikÒmhn, Ój kšn m' ™f…lei kaˆ œpempe nšesqai.
nàn d' oÜt' ¥r pV qšsqai ™p…stamai, oÙd mn aÙtoà
kalle…yw, m» pèj moi ›lwr ¥lloisi gšnhtai.
529
De noi, de toþi, sã nu ne-ngroape oraºul,
Sub prãbuºirea muntelui cel mare.” 255
Aºa le zise. Dânºii se temurã
ªi pregãtirã jertfele de tauri.
ªi lui Neptun stãpânitorul mãrii
Cârmuitorii ºi fruntaºii þãrii
260
Feacilor rugarea-ºi înãlþarã,
Împresurând altarul. Într-aceea
Se deºteptã unde dormea Ulise
În þara lui, dar n-o putu cunoaºte,
Cã prea de mult lipsise el din þarã
ªi negurã lãþise-n juru-i fiica 265
Lui Jupiter, Minerva, ca sã-l facã
Necunoscut ºi-n toate sã-l înveþe,
Ca nu cumva sã-l afle cetãþenii,
Nevasta ºi iubiþii lui nainte
Ca peþitorii sã plãteascã toatã 270
Obrãznicia lor. De-aceea darã
ªi craiului în faþã-i se pãrurã
Strãine toate, drumuri lungi, limanuri
Adãpostoase, þãrmuri rãsãrite
275
ªi arbori înfrunziþi. Atunci viteazul
Sculându-se, privi în juru-i þara,
Gemu apoi ºi se bãtu în coapse
Cu palmele ºi tânguios îºi zise:
„Ah, unde sunt? Ce þarã iar, ce oameni
Mai sunt pe-aici? Obraznici, rãi, sãlbatici? 280
Ori temãtori de zei ºi bune gazde?
ªi unde-mi duc averea asta multã,
ªi unde sã mã vântur eu? Mai bine
Ea rãmânea la cei care mi-au dat-o
ªi eu soseam la altul dintre domnii 285
Puternici, care mã primea pe mine
ªi înapoi mã trimitea în þarã!
Acum eu nu ºtiu unde-oi strânge-averea.
Dar nici pe loc s-o las, cã mi-este teamã
C-ajunge-n mâna altora. Vai mie, 290
530 ODUSSEAIS. N ODISEEA. CÂNTUL XIII
pÒpoi, oÙk ¥ra p£nta no»monej oÙd d…kaioi
210 Ãsan Fai»kwn ¹g»torej ºd mšdontej,
o† m' e„j ¥llhn ga‹an ¢p»gagon: Ã tš m' œfanto
¥xein e„j 'Iq£khn eÙde…elon, oÙd' ™tšlessan.
ZeÚj sfeaj te…saito ƒket»sioj, Ój te kaˆ ¥llouj
¢nqrèpouj ™for´ kaˆ te…nutai, Ój tij ¡m£rtV.
215 ¢ll' ¥ge d¾ t¦ cr»mat' ¢riqm»sw kaˆ ‡dwmai, m»
t… moi o‡cwntai ko…lhj ™pˆ nhÕj ¥gontej.”
ìj e„pën tr…podaj perikallšaj ºd lšbhtaj ºr…
qmei kaˆ crusÕn Øfant£ te e†mata kal£.
tîn mn ¥r' oÜ ti pÒqei: Ð d' ÑdÚreto patr…da ga‹an
220 ˜rpÚzwn par¦ q‹na poluflo…sboio qal£sshj, pÒll'
ÑlofurÒmenoj. scedÒqen dš oƒ Ãlqen 'Aq»nh,
¢ndrˆ dšmaj e„ku‹a nšJ, ™pibètori m»lwn,
panap£lJ, oŒo… te ¢n£ktwn pa‹dej œasi, d…
ptucon ¢mf' êmoisin œcous' eÙergša lèphn:
225 possˆ d' ØpÕ liparo‹si pšdil' œce, cersˆ d' ¥konta. t¾n
d' 'OduseÝj g»qhsen „dën kaˆ ™nant…oj Ãlqe
ka… min fwn»saj œpea pterÒenta proshÚda:
„ð f…l', ™pe… se prîta kic£nw tùd' ™nˆ cèrJ,
ca‹rš te kaˆ m» mo… ti kakù nÒJ ¢ntibol»saij,
230 ¢ll¦ s£w mn taàta, s£w d' ™mš: soˆ g¦r ™gè ge
eÜcomai éj te qeù ka… seu f…la goÚnaq' ƒk£nw.
ka… moi toàt' ¢gÒreuson ™t»tumon, Ôfr' ™å e„dî:
t…j gÁ, t…j dÁmoj, t…nej ¢nšrej ™ggeg£asin;
½ poÚ tij n»swn eÙde…eloj, Ú tij ¢kt¾
531
Cã n-au fost oameni buni ºi cumsecade
Cârmuitorii ºi fruntaºii þãrii
Feacilor, de m-au adus pe mine
Altundeva. Ziceau doar cã m-or duce
Pân’ la Itaca limpede ivitã, 295
Dar n-o fãcurã. Pedepseascã-i Joe,
Ocrotitorul celor care-l roagã
De adãpost ºi poartã grija lumii
ªi pedepseºte-orice pãcat. Ci haide,
Odoarele sã-mi vãd ºi sã le numãr, 300
Ca nu cumva, când ei napoi plecarã,
Sã-mi fi luat în vas ceva din ele.”
Aºa grãind, el numãrã mândreþe
De scule, de cãldãri ºi de tripeduri
ªi aurul ºi mândrele veºminte, 305
Dar nu lipsea nimic. Plângea pe urmã
ªi tot se tânguia de dorul þãrii
ªi jalnic se târa pe malul mãrii
Cu clocot mult. Dar îi veni aproape
Minerva, luând chipul unui june 310
Pãstor de oi, un om de tot subþire
Ca un fecior de crai. Purta pe umãr
O preafrumoasã mantie-ndoitã
ªi-avea sandale-n dalbele-i picioare
ªi-o caþã-n mânã. O vãzu Ulise 315
ªi bucuros s-apropie de dânsa
ªi-aºa cu vorbe-naripate-i zise:
„Prietene, fiindcã eºti întâiul
Pe care-l întâlnesc în astã parte,
Fii cu noroc ºi nu-mi ieºi în cale 320
Ca un duºman, ci mântuie-mi averea,
Mã scapã ºi pe mine. Mã rog þie
Ca la un zeu ºi-þi cad ºi la picioare.
Grãieºte-mi drept ºi-nvaþã-mã tu bine:
Ce neam de oameni, ce bãrbaþi, ce þarã 325
Vor fi pe-aici? E un ostrov acesta
Pe apã limpezit ori malul unui
532 ODUSSEAIS. N ODISEEA. CÂNTUL XIII
ke‹q' ¡lˆ keklimšnh ™ribèlakoj ºpe…roio;” tÕn d'
aâte prosšeipe qe¦ glaukîpij 'Aq»nh: „n»piÒj
e„j, ð xe‹n', À thlÒqen e„l»louqaj, e„ d¾ t»nde
te ga‹an ¢ne…reai. oÙdš ti l…hn oÛtw
nènumÒj ™stin: ‡sasi dš min m£la pollo…,
ºmn Ósoi na…ousi prÕj ºî t' ºšliÒn te, ºd'
Óssoi metÒpisqe potˆ zÒfon ºerÒenta.
toi mn trhce‹a kaˆ oÙc ƒpp»latÒj ™stin oÙd
l…hn lupr», ¢t¦r oÙd' eÙre‹a tštuktai. ™n mn
g£r oƒ s‹toj ¢qšsfatoj, ™n dš te onoj
g…netai: a„eˆ d' Ômbroj œcei teqalu‹£ t' ™šrsh.
a„g…botoj d' ¢gaq¾ kaˆ boÚbotoj: œsti mn Ûlh
panto…h, ™n d' ¢rdmoˆ ™phetanoˆ paršasi.
tî toi, xe‹n', 'Iq£khj ge kaˆ ™j Tro…hn Ônom' †kei,
t»n per thloà fasˆn 'Acaidoj œmmenai a‡hj.”
ìj f£to, g»qhsen d polÚtlaj d‹oj 'OdusseÝj ca…rwn Î
ga…V patrwV, éj oƒ œeipe
Pall¦j 'Aqhna…h, koÚrh DiÕj a„giÒcoio:
ka… min fwn»saj œpea pterÒenta proshÚda: –
oÙd' Ó g' ¢lhqša epe, p£lin d' Ó ge l£zeto màqon,
a„n ™nˆ st»qessi nÒon polukerdša nwmîn: –
„punqanÒmhn 'Iq£khj ge kaˆ ™n Kr»tV eÙre…V,
thloà Øpr pÒntou: nàn d' e„l»louqa kaˆ aÙtÕj
cr»masi sÝn to…sdessi: lipën d' œti paisˆ tosaàta
feÚgw, ™peˆ f…lon uŒa katšktanon 'IdomenÁoj,
'Ors…locon pÒdaj çkÚn, Öj ™n Kr»tV eÙre…V
¢nšraj ¢lfhst¦j n…ka tacšessi pÒdessin, oÛnek£
me steršsai tÁj lhdoj ½qele p£shj
533
Uscat mãnos ce stã plecat spre mare?”
Rãspunse zâna cea cu ochi albaºtri:
„Strãine, eºti copil sau vii tu oare 330
De prea departe, de mã-ntrebi pe mine
De-acest pãmânt? El nu e doar cu totul
Lipsit de faimã, cã-l cunoaºte-o lume
Din rãsãrit ºi din apus de soare.
E aspru ºi de neumblat cu caii 335
ªi nu-i deloc sãrac, mãcar cã nu e
Aºa de-ntins. El din belºug rodeºte
ªi grâu ºi vin. E umed totdeauna
De ploi, de rouã spornicã-n rodire.
ªi-i bun de pãºunat de boi ºi capre 340
ªi are-n codri arbori de tot felul
ªi nesecate-adãpãtori. De-aceea
ªi numele-i Itaca, o, strãine,
Ajunse pân’ la Troia ce se zice
Cã-i þarã depãrtatã de Ahaia.” 345
Aºa-i vorbi. Se-nveseli Ulise
De drag cã-ºi vede þara, dupã spusa
Copilei viforaticului Joe,
Minerva Palas. Vorbe-naripate
Rosti atunci, dar nu ºi-adevãrate, 350
Ci iarã s-apucã de scorniturã,
Cãci mintea-i se rotea iscoditoare:
„Mai auzisem eu despre Itaca
Din largile þinuturi ale Cretei,
Departe peste mare. Dar acuma 355
Venii ºi eu cu lucrurile-acestea.
Lãsai o parte, tot aºa de multe,
La fiii mei ºi o pornii de-acolo,
Cãci omorâi pe-a lui Idomeneus
Fecior, pe Orsiloh, voinicul care 360
Din fugã dovedea la drum pe-oricine,
Cãci el voia sã-mi ieie toatã prada
Din Troia, pentru care suferisem
534 ODUSSEAIS. N ODISEEA. CÂNTUL XIII
TrwŽ£doj, tÁj e†nek' ™gë p£qon ¥lgea qumù,
¢ndrîn te ptolšmouj ¢legein£ te kÚmata pe…rwn,
oÛnek' ¥r' oÙc ú patrˆ carizÒmenoj qer£peuon
d»mJ œni Trèwn, ¢ll' ¥llwn Ãrcon ˜ta…rwn. tÕn
mn ™gë katiÒnta b£lon calk»reŽ dourˆ ¢grÒqen,
™ggÝj Ðdo‹o lochs£menoj sÝn ˜ta…rJ:
nÝx d m£la dnofer¾ k£tec' oÙranÒn, oÙdš tij ¼meaj
¢nqrèpwn ™nÒhse, l£qon dš ˜ qumÕn ¢poÚraj. aÙt¦r
™peˆ d¾ tÒn ge katšktanon ÑxšŽ calkù, aÙt…k'
™gën ™pˆ nÁa kiën Fo…nikaj ¢gauoÝj
™llis£mhn ka… sfin menoeikša lhda dîka:
toÚj m' ™kšleusa PÚlonde katastÁsai kaˆ ™fšssai
À e„j ”Hlida d‹an, Óqi kratšousin 'Epeio….
¢ll' Ã to… sfeaj ke‹qen ¢pèsato Šj ¢nšmoio pÒll'
¢ekazomšnouj, oÙd' ½qelon ™xapatÁsai. ke‹qen
d plagcqšntej ƒk£nomen ™nq£de nuktÒj. spoudÍ
d' ™j limšna proeršssamen, oÙdš tij ¼min
dÒrpou mnÁstij œhn m£la per catšousin ˜lšsqai, ¢ll'
aÜtwj ¢pob£ntej ™ke…meqa nhÕj ¤pantej. œnq'
™m mn glukÝj Ûpnoj ™pšllabe kekmhîta, oƒ d
cr»mat' ™m¦ glafurÁj ™k nhÕj ˜lÒntej k£tqesan,
œnqa per aÙtÕj ™pˆ yam£qoisin ™ke…mhn.
oƒ d' ™j Sidon…hn eâ naiomšnhn ¢nab£ntej
õcont': aÙt¦r ™gë lipÒmhn ¢kac»menoj Ãtor.”
ìj f£to, me…dhsen d qe¦ glaukîpij 'Aq»nh,
ceir… tš min katšrexe: dšmaj d' ½Žkto gunaikˆ
kalÍ te meg£lV te kaˆ ¢gla¦ œrga „du…V:
535
Aºa de mult trudindu-mã-n rãzboaie
ªi-n harþã cu amarnicele valuri, 365
Cã neslujind pe câmpul de la Troia
Sub tatãl sãu, eu nu-i fãcusem voia,
Ci pe ostaºii mei mânam la luptã.
Când el se cobora de pe la þarã
370
Cu un tovarãº, lângã drum pândindu-l,
Îl nimerii c-o lance ferecatã.
Pe cer era o noapte-ntunecoasã
ªi nici un om nu se vãzu; în tainã
Eu zilele-i curmai. ªi cum pe dânsul
Îl ucisei cu ascuþiº de-aramã, 375
Mersei îndatã la un vas, la mândrii
Fenicieni ºi mã rugai, din prada
Plãcutã le dãdui cu stãruinþa
Ca dânºii sã mã scoatã ori la Pilos,
Ori la Elida, sfânta þarã unde 380
Domnesc epeii. Dar un vânt puternic
Pe ei din Creta i-azvârli departe,
În ciuda lor, cãci n-au vrut sã mã-nºele,
De-acolo rãtãcind, sosirãm noaptea
Pe-aici unde abia-n liman intrarãm, 385
De nici la cinã nu mai cugetarãm,
Deºi de hranã-aveam nevoie mare,
ªi-aºa ieºind din vas, noi ne culcarãm.
Pe mine, obosit fiind, mã prinse
Un dulce somn, iar lucrurile mele 390
Luându-le din vas, ei le-aºezarã
Pe mal, unde pe prund eu mã culcasem.
Apoi intrarã-n vas ºi o pornirã
Spre bine-locuitul Sidon, iar eu bietul
Fui oropsit cu inima-ntristatã.” 395
Aºa vorbi Ulise, dar Minerva
Zâmbi la el ºi-l netezi cu mâna
ªi prefãcutã-apoi într-o femeie
Frumoasã, trupeºã, cunoscãtoare
De lucru mãestrit, îi zise astfel: 400
536 ODUSSEAIS. N ODISEEA. CÂNTUL XIII
ka… min fwn»sas' œpea pterÒenta proshÚda:
„kerdalšoj k' e‡h kaˆ ™p…klopoj, Ój se paršlqoi
™n p£ntessi dÒloisi, kaˆ e„ qeÕj ¢nti£seie. scštlie,
poikilomÁta, dÒlwn ¥at', oÙk ¥r' œmellej, oÙd' ™n
sÍ per ™ën ga…V, l»xein ¢pat£wn
mÚqwn te klop…wn, o† toi pedÒqen f…loi e„s…n. ¢ll'
¥ge mhkšti taàta legèmeqa, e„dÒtej ¥mfw
kšrde', ™peˆ sÝ mšn ™ssi brotîn Ôc' ¥ristoj
¡p£ntwn boulÍ kaˆ mÚqoisin, ™gë d' ™n p©si qeo‹si
m»ti te klšomai kaˆ kšrdesin: oÙd sÚ g' œgnwj
Pall£d' 'Aqhna…hn, koÚrhn DiÒj, ¼ tš toi a„eˆ ™n
p£ntessi pÒnoisi par…stamai ºd ful£ssw, kaˆ dš
se Fai»kessi f…lon p£ntessin œqhka. nàn aâ
deàr' ƒkÒmhn, †na toi sÝn mÁtin Øf»nw
cr»mat£ te krÚyw, Ósa toi Fa…hkej ¢gauoˆ
êpasan o‡kad' „Ònti ™mÍ boulÍ te nÒJ te, e‡pw
q' Óssa toi asa dÒmois' œni poihto‹si
k»de' ¢nascšsqai: sÝ d tetl£menai kaˆ ¢n£gkV,
mhdš tJ ™kf£sqai m»t' ¢ndrîn m»te gunaikîn,
p£ntwn, oÛnek' ¥r' Ãlqej ¢lèmenoj, ¢ll¦ siwpÍ
p£scein ¥lgea poll£, b…aj Øpodšgmenoj ¢ndrîn.”
t¾n d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj:
„¢rgalšon se, qe£, gnînai brotù ¢nti£santi
kaˆ m£l' ™pistamšnJ: s g¦r aÙt¾n pantˆ ™skeij.
toàto d' ™gën eâ od', Óti moi p£roj ºp…h Ãsqa,
eŒoj ™nˆ Tro…V polem…zomen uŒej 'Acaiîn:
aÙt¦r ™peˆ Pri£moio pÒlin diepšrsamen a„p»n,
537
„Dibaci ar fi în renghiuri ºi-n tertipuri
Oricine te-ar întrece-n ºiretenii;
De hac nu poate chiar un zeu sã-þi vie.
Abraºule, nesãþiosule
De viclenii, nici chiar la tine-n þarã 405
Tu nu te laºi de-nºelãciuni, de snoave
ªi scornituri aºa de scumpe þie
De mic copil? Sã nu vorbim de astea,
Cã ne pricepem noi la mãestrie,
Cãci tu eºti între oameni fãrã seamãn 410
De bun la sfat, la ticluit de vorbe,
Eu între zei pe lume sunt vestitã
De ºtiutoare ºi de iscusitã.
Tu însã n-ai ºtiut cã eu sunt Palas
Minerva ce-am pe Jupiter de tatã 415
ªi care-n toate treburile tale
Te sprijin totdeauna ºi te apãr
ªi te fãcui iubit de toþi feacii.
Acum venii sã mã-nþeleg cu tine
420
ªi sã-þi ascund averea ce þi-au dat-o
Cu voia ºi cu sfatul meu, mãriþii
Fruntaºi feaci la-ntorsul tãu acasã;
Sã-þi spun ºi câte patimi ai sã suferi
La curtea ta. Tu du-te de nevoie,
Dar nici unui bãrbat sã nu destãinui 425
ªi nici unei femei a ta venire,
C-ai rãtãcit pe drum, ci pe tãcute
Tu suferã mulþimea de pãþanii
ªi rãutatea oamenilor rabdã.”
430
Ulise iscusitul îi rãspunse:
„Pe tine, zâno,-i greu sã te cunoascã
La întâlnit un muritor, sã fie
Oricât de priceput, cãci tu la faþã
Te schimbi în fel ºi chip. ªtiu însã una,
Cã tu erai cu mine-aºa de bunã 435
Cât am luptat la Troia noi aheii.
Dar când cetatea lui Priam luarãm
538 ODUSSEAIS. N ODISEEA. CÂNTUL XIII
bÁmen d' ™n n»essi, qeÕj d' ™kšdassen 'AcaioÚj,
oÜ s' œt' œpeita ‡don, koÚrh DiÒj, oÙd' ™nÒhsa
nhÕj ™mÁj ™pib©san, Ópwj t… moi ¥lgoj ¢l£lkoij.
¢ll' a„eˆ fresˆn Îsin œcwn dedaŽgmšnon Ãtor
ºlèmhn, eŒÒj me qeoˆ kakÒthtoj œlusan:
pr…n g' Óte Fai»kwn ¢ndrîn ™n p…oni d»mJ
q£rsun£j t' ™pšessi kaˆ ™j pÒlin ½gagej aÙt».
nàn dš se prÕj patrÕj goun£zomai: –oÙ g¦r яw
¼kein e„j 'Iq£khn eÙde…elon, ¢ll£ tin' ¥llhn
ga‹an ¢nastršfomai: s d kertomšousan яw
taàt' ¢goreušmenai, †n' ™m¦j fršnaj ºperopeÚVj: –
e„pš moi e„ ™teÒn ge f…lhn ™j patr…d' ƒk£nw.”
tÕn d' ºme…bet' œpeita qe¦ glaukîpij 'Aq»nh:
„a„e… toi toioàton ™nˆ st»qessi nÒhma:
tî se kaˆ oÙ dÚnamai prolipe‹n dÚsthnon ™Ònta,
oÛnek' ™pht»j ™ssi kaˆ ¢gc…nooj kaˆ ™cšfrwn.
¢spas…wj g£r k' ¥lloj ¢n¾r ¢lal»menoj ™lqën
†et' ™nˆ meg£rois' „dšein pa‹d£j t' ¥locÒn te:
soˆ d' oÜ pw f…lon ™stˆ da»menai oÙd puqšsqai,
pr…n g' œti sÁj ¢lÒcou peir»seai, ¼ tš toi aÜtwj
Âstai ™nˆ meg£roisin, юzuraˆ dš oƒ a„eˆ fq…
nousin nÚktej te kaˆ ½mata d£kru ceoÚsV.
aÙt¦r ™gë tÕ mn oÜ pot' ¢p…steon, ¢ll' ™nˆ qumù
Éde', Ö nost»seij Ñlšsaj ¥po p£ntaj ˜ta…rouj: ¢ll£
toi oÙk ™qšlhsa Poseid£wni m£cesqai
patrokasign»tJ, Ój toi kÒton œnqeto qumù,
cwÒmenoj Óti oƒ uƒÕn f…lon ™xal£wsaj.
¢ll' ¥ge toi de…xw 'Iq£khj ›doj, Ôfra pepo…qVj:
539
ªi înapoi plecarãm în corãbii
ªi-un zeu ne-mprãºtie pe noi aheii,
440
Pe tine, o, fiic-a zeului cel mare,
Eu nu te mai vãzui ºi nici în vasu-mi
Nu te zãrii venind ca sã mã aperi
De vrun necaz. ªi-am pribegit cu pieptul
Mereu cuprins de jale pân’ ce zeii
M-au izbãvit de rãu, pânã ce-n þara 445
Feacilor m-ai întãrit cu graiul
ªi m-ai adus tu singurã-n cetate.
Acum mã rog de tatãl tãu, de tine –
Cãci eu mã tem cã nu sunt în Itaca,
Ci pe olat strãin ºi cã din gurã 450
Mã ispiteºti ca sã mã-nºeli pe mine –
Sã-mi spui tu drept dac-am sosit în þarã.”
Minerva cea cu ochi albaºtri-i zise:
„Tot chibzuit, acelaºi eºti, Ulise.
Deci nu pot sã te las, sãrac de tine, 455
Om bun de gurã, priceput, cuminte.
Oricare altul, dupã pribegie
Venind în þarã, ar fi cãtat sã-ºi vadã
La casa lui copiii ºi nevasta,
Dar tu nimic nu vrei sã ºtii de asta, 460
Pân’ nu-þi vei încerca întâi soþia
Ce þi-a rãmas în casã tot aceeaºi
ªi zilele ºi nopþile-ºi petrece
Jãlind mereu. ªtiui ºi niciodatã
Nu mã-ndoii c-ai sã te-ntorci în þarã 465
ªi c-ai sã pierzi pe toþi ai tãi tovarãºi.
Dar nu vrui sã mã pun în duºmãnie
Cu unchiul meu, Neptun, care pe tine
Se înciudase cã-i orbiseºi fiul.
Ci haide-acuma sã-þi arãt Itaca 470
ªi sã te-ncredinþez. Poftim limanul
540 ODUSSEAIS. N ODISEEA. CÂNTUL XIII
FÒrkunoj mn Ód' ™stˆ lim»n, ¡l…oio gšrontoj, ¼de
d' ™pˆ kratÕj limšnoj tanÚfulloj ™la…h:
[¢gcÒqi d' aÙtÁj ¥ntron ™p»raton ºeroeidšj,
ƒrÕn Numf£wn, a‰ NhŽ£dej kalšontai:]
toàto dš toi spšoj eÙrÝ kathrefšj, œnqa sÝ poll¦j
›rdeskej NÚmfVsi telhšssaj ˜katÒmbaj: toàto d
N»ritÒn ™stin Ôroj kataeimšnon ÛlV.”
ìj e„poàsa qe¦ skšdas' ºšra, e‡sato d cqèn:
g»qhsšn t' ¥r' œpeita polÚtlaj d‹oj 'OdusseÝj
ca…rwn Î ga…V, kÚse d ze…dwron ¥rouran.
aÙt…ka d NÚmfVs' ºr»sato ce‹raj ¢nascèn: „NÚmfai
NhŽ£dej, koàrai DiÒj, oÜ pot' ™gè ge Ôyesq' Ümm'
™f£mhn: nàn d' eÙcwlÍs' ¢ganÍsi ca…ret': ¢t¦r kaˆ
dîra didèsomen, æj tÕ p£roj per, a‡ ken ™´
prÒfrwn me DiÕj qug£thr ¢gele…h
aÙtÒn te zèein ka… moi f…lon uƒÕn ¢šxV.”
tÕn d' aâte prosšeipe qe¦ glaukîpij 'Aq»nh
„q£rsei, m» toi taàta met¦ fresˆ sÍsi melÒntwn:
¢ll¦ cr»mata mn mucù ¥ntrou qespes…oio
qe…omen aÙt…ka nàn, †na per t£de toi sÒa m…mnV:
aÙtoˆ d frazèmeq', Ópwj Ôc' ¥rista gšnhtai.” ìj
e„poàsa qe¦ dàne spšoj ºeroeidšj,
maiomšnh keuqmînaj ¢n¦ spšoj: aÙt¦r 'OdusseÝj
¥sson p£nt' ™fÒrei, crusÕn kaˆ ¢teirša calkÕn
e†mat£ t' eÙpo…hta, t£ oƒ Fa…hkej œdwkan.
kaˆ t¦ mn eâ katšqhke, l…qon d' ™pšqhke qÚrVsi
541
Lui Forchis, zeu strãvechi al mãrii. Iatã
Mãslinul înfrunzit în capul schelei
ªi peºtera umbroasã, desfãtatã,
Zeiþelor Naiade închinatã, 475
Boltita vãgãunã-n care-adese
Tu aduceai jertfiri de vite alese
Zeiþelor. Mai iatã ºi Neritul
Cel pãduros.” Aºa-i grãi, tot jurul
Desnegurã ºi se vãzu meleagul. 480
Se bucurã Ulise ºi fu vesel
De þara lui ºi sãrutã pãmântul
Dãruitor de hranã. Apoi cu braþe
Întinse-ndatã se rugã de zâne:
„Zeiþelor Naiade, fiice ale 485
Preanaltului, eu nu credeam vrodatã
Sã vã mai vãd. Vã bucuraþi acuma
De cuvioase rugi. Eu altã datã
Vã voi aduce ºi prinoase vouã,
De-ar fi cu noi sã fie bunã fiica 490
Lui Joe, -nvingãtoarea, sã mã lase
Pe mine-n viaþã ºi sã-mi creascã fiul.”
Minerva cea cu ochi albaºtri-i zise:
„Fii liniºtit ºi n-avea grija asta,
Ci hai în fundul minunatei peºteri, 495
Odoarele-þi s-adãpostim mai iute,
Ca ele sã-þi rãmânã neatinse,
Apoi sã chibzuim noi împreunã
Cum poate fi mai bine pentru tine”.
Aºa zicea ºi-n peºterã zeiþa 500
Cãta ascunzãtoare, iar Ulise
I-aduse-aproape-odoarele de aur,
De-aramã ºi veºmintele frumoase
Ce-i deterã feacii. ªi-apoi bine
Le-orândui pe jos, iar Palas, fiica 505
Lui Joe, puse-o stanã la intrare.
Ei s-aºezarã apoi la rãdãcina
Mãslinului cel sfânt ºi plãnuirã
542 ODUSSEAIS. N ODISEEA. CÂNTUL XIII
Pall¦j 'Aqhna…h, koÚrh DiÕj a„giÒcoio.
të d kaqezomšnw ƒerÁj par¦ puqmšn' ™la…hj
frazšsqhn mnhstÁrsin Øperfi£loisin Ôleqron.
to‹si d mÚqwn Ãrce qe¦ glaukîpij 'Aq»nh:
„diogenj Laerti£dh, polum»can' 'Odusseà,
fr£zeu Ópwj mnhstÁrsin ¢naidšsi ce‹raj ™f»seij, o
‰ d» toi tr…etej mšgaron k£ta koiranšousi,
mnèmenoi ¢ntiqšhn ¥locon kaˆ ›dna didÒntej: ¹ d
sÕn a„eˆ nÒston Ñduromšnh kat¦ qumÕn
p£ntaj mšn ·' œlpei kaˆ Øp…scetai ¢ndrˆ ˜k£stJ,
¢ggel…aj proŽe‹sa, nÒoj dš oƒ ¥lla menoin´.”
t¾n d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj:
„í pÒpoi, à m£la d¾ 'Agamšmnonoj 'Atredao fqe…
sesqai kakÕn oton ™nˆ meg£roisin œmellon,
e„ m» moi sÝ ›kasta, qe£, kat¦ mo‹ran œeipej.
¢ll' ¥ge mÁtin Ûfhnon, Ópwj ¢pote…somai aÙtoÚj:
p¦r dš moi aÙt¾ stÁqi mšnoj poluqarsj ™ne‹sa,
oŒon Óte Tro…hj lÚomen lipar¦ kr»demna.
a‡ kš moi ìj memau‹a parasta…hj, glaukîpi,
ka… ke trihkos…oisin ™gën ¥ndressi maco…mhn sÝn
so…, pÒtna qe£, Óte moi prÒfrass' ™par»goij.”
tÕn d' ºme…bet' œpeita qe¦ glaukîpij 'Aq»nh:
„kaˆ l…hn toi ™gè ge paršssomai, oÙdš me l»seij,
ÐppÒte ken d¾ taàta penèmeqa: ka… tin' яw
a†mat… t' ™gkef£lJ te palaxšmen ¥speton oâdaj
[¢ndrîn mnhst»rwn, o† toi b…oton katšdousin.] ¢ll'
¥ge s' ¥gnwston teÚxw p£ntessi broto‹si: k£ryw
mn crÒa kalÕn ™nˆ gnampto‹si mšlessi,
543
Pierzarea peþitorilor obraznici.
Grãi Minerva cea cu ochi albaºtri: 510
„Nãlþate fiu al lui Laert, Ulise,
Socoate tu cum vei lovi mai bine
Pe-acei sfruntaþi care la tine-n casã
De-anþãrþ stãpâni cu totul se fãcurã,
Peþind pe-a ta nevastã în fãpturã 515
Ca zânele ºi dãruindu-i daruri
De nuntã. Dar ea tot jãlind, aºteaptã
Sã vii. De-aceea ºi pe toþi înºalã,
Dã tuturora vorbã ºi momealã,
Pe când ea are gânduri osebite.” 520
Ulise iscusitul îi rãspunse:
„Vai, negreºit, era sã am eu soarta
Lui Agamemnon ºi sã pier acasã,
De nu mã-nºtiinþai de toate-aceste,
Zeiþã, tu. Deci hai croieºte-mi planul 525
Cu care sã-mi rãzbun pe ei. Alãturi
Sã-mi stai ºi tu ºi mult curaj în mine
Sã pui ca mai demult când noi la Troia
Surpam ale cetãþii turnuri mândre.
De-ai vrea sã-mi stai alãturea tot astfel 530
Nepregetând, tu, cea cu ochi albaºtri,
Chiar cu trei sute de bãrbaþi m-aº bate
Proptit ºi însoþit cu drag de tine,
Nãlþatã dumnezeie.” Iar Minerva
La asta-i zise: „Eu de bunã seamã 535
Voi fi cu tine, nu te-oi pierde-o clipã
Din ochii mei la sãvârºirea faptei.
ªi mulþii peþitori ce-þi storc averea
Cu sângele ºi cu stropitul creier
540
Din þeasta lor vor întina pãmântul.
Dar hai sã fac sã nu te ºtie nimeni.
Zbârci-voi pielea-þi netedã pe trupul
Cel mlãdios ºi te-oi cheli cu totul
544 ODUSSEAIS. N ODISEEA. CÂNTUL XIII
xanq¦j d' ™k kefalÁj Ñlšsw tr…caj, ¢mfˆ d la‹foj
›ssw, Ó ken stugšVsin „dën ¥nqrwpoj œconta,
knuzèsw dš toi Ôsse p£roj perikallš' ™Ònte,
æj ¨n ¢eikšlioj p©si mnhstÁrsi fan»Vj
sÍ t' ¢lÒcJ kaˆ paid…, tÕn ™n meg£roisin œleipej.
aÙtÕj d prètista subèthn e„safikšsqai,
Ój toi Øîn ™p…ouroj, Ðmîj dš toi ½pia ode, pa‹d£
te sÕn filšei kaˆ ™cšfrona PhnelÒpeian. d»eij
tÒn ge sÚessi par»menon: aƒ d nšmontai p¦r
KÒrakoj pštrV ™p… te kr»nV 'AreqoÚsV,
œsqousai b£lanon menoeikša kaˆ mšlan Ûdwr
p…nousai, t£ q' Ûessi tršfei teqalu‹an ¢loif»n. œnqa
mšnein kaˆ p£nta par»menoj ™xeršesqai, Ôfr' ¨n
™gën œlqw Sp£rthn ™j kalligÚnaika
Thlšmacon kalšousa, teÕn f…lon uƒÒn, 'Odusseà:
Ój toi ™j eÙrÚcoron Lakeda…mona p¦r Menšlaon
õceto peusÒmenoj met¦ sÕn klšoj, e‡ pou œt' e‡hj.” t¾n
d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj: „t…
pte t' ¥r' oÜ oƒ œeipej, ™nˆ fresˆ p£nta „du‹a;
†na pou kaˆ ke‹noj ¢lèmenoj ¥lgea p£scV pÒnton
™p' ¢trÚgeton, b…oton dš oƒ ¥lloi œdwsi;”
tÕn d' ºme…bet' œpeita qe¦ glaukîpij 'Aq»nh: „m¾
d» toi ke‹nÒj ge l…hn ™nqÚmioj œstw. aÙt» min
pÒmpeuon, †na klšoj ™sqlÕn ¥roito ke‹s'
™lqèn: ¢t¦r oÜ tin' œcei pÒnon, ¢ll¦ ›khloj
Âstai ™n 'Atredao dÒmoij, par¦ d' ¥speta ke‹tai.
à mšn min locÒwsi nšoi sÝn nh mela…nV,
545
De pãrul tãu bãlai ºi peste tine
Voi pune doar o zdreanþã, ca oricine 545
Vãzându-te, sã se îngreþoºeze.
Frumoºii ochi þi-oi înroºi, ca astfel
Sã te arãþi schimonosit cu totul
La peþitori, la fiul, la nevasta,
Pe care i-ai lãsat la tine-acasã. 550
Întâi ºi-ntâi vei merge la porcarul
Eumeu, care-þi pãzeºte þie porcii
ªi-þi este binevoitor ºi þie,
La fiul tãu, ca ºi la Penelopa,
Soþia ta cuminte. Nemeri-l-vei 555
La staniºtea de porci, pe lângã turmã
La Stana Corbului, pe la fântâna
Ce-i zice Aretusa, unde porcii
S-adapã-n apa neagrã ºi cu ghindã
Gustoasã se hrãnesc ºi tot se-ngraºã. 560
Sã stai acolo ºi ºezând cu dânsul
Sã-ntrebi de toate pânã ce m-oi duce
La Sparta, unde sunt femei frumoase,
Pe Telemah sã-l chem aici, Ulise,
Pe fiul tãu care se duse-n largul 565
Lacedemòn, la craiul Menelaos,
Sã afle veste despre tine, dacã
Tu mai trãieºti.” Rãspunse-atunci Ulise:
„De ce nu-i spuseºi tu care ºtii toate?
Ai vrut ºi el sã pãtimeascã bietul, 570
Tot pribegind pe marea cea pustie,
Sã-i stoarc-averea alþii?” Iar Minerva
La asta-i zise: „Aºa grozav de dânsul
Sã n-ai tu grijã;-l petrecui eu însãmi,
575
Ca el, umblând pe-acolo, sã s-aleagã
C-un nume bun. De loc nu se trudeºte,
Ci-n tihnã la palatul lui Atride
Petrece ºi-are din belºug de toate.
E drept cã-i stau la pândã peþitorii
În vas smolit, dorind sã-i facã felul 580
546 ODUSSEAIS. N ODISEEA. CÂNTUL XIII
ƒšmenoi kte‹nai, prˆn patr…da ga‹an ƒkšsqai:
¢ll¦ t£ g' oÙk яw: prˆn ka… tina ga‹a kaqšxei
¢ndrîn mnhst»rwn, o† toi b…oton katšdousin.”
ìj ¥ra min famšnh ·£bdJ ™pem£ssat' 'Aq»nh.
k£rye mšn oƒ crÒa kalÕn ™nˆ gnampto‹si mšlessi,
xanq¦j d' ™k kefalÁj Ôlese tr…caj, ¢mfˆ d dšrma
p£ntessin melšessi palaioà qÁke gšrontoj,
knÚzwsen dš oƒ Ôsse p£roj perikallš' ™Ònte:
¢mfˆ dš min ·£koj ¥llo kakÕn b£len ºd citîna,
·wgalša ·upÒwnta, kakù memorugmšna kapnù: ¢mfˆ
dš min mšga dšrma tace…hj ›ss' ™l£foio, yilÒn:
dîke dš oƒ skÁptron kaˆ ¢eikša p»rhn, pukn¦
·wgalšhn: ™n d strÒfoj Ãen ¢ort»r.
tè g' ìj bouleÚsante dištmagen: ¹ mn œpeita
™j Lakeda…mona d‹an œbh met¦ pa‹d' 'OdusÁoj.
547
Nainte de-a ajunge el în þarã,
Dar nu cred asta; mai curând pãmântul
Îi va-nghiþi pe unii dintre dânºii,
Nemernicii care-i mãnânc-averea.”
Aºa vorbi ºi dete-n el cu varga, 585
Zbârci pe dânsul netezimea pielii
ªi capu-i dezgoli de pãrul galben.
Fãcu ca trupul lui întreg sã fie
Brãzdat ca de bãtrân moºneag ºi ochii,
Frumoºi odatã,-i înroºi cu totul; 590
L-acoperi c-o zdreanþã ºi c-o hainã
Slinoasã, jerpelitã ºi-nnegritã
De fum greþos. Pe urm-asupra-i puse
O blanã rarã-n pãr, de cerb fugarnic
595
ªi-i dete un toiag ºi-o prãpãditã
Rupturã de desagã înnãditã
Cu baiere. Iar dupã ce-mpreunã
Ei astfel se vorbirã, spre þinutul
Dumnezeiesc, Lacedemonul, zâna
Purcese dupã fiul lui Ulise. 600
 ODUSSEIAS X
AÙt¦r Ð ™k limšnoj prosšbh trhce‹an ¢tarpÕn
cîron ¢n' Øl»enta di' ¥kriaj, Î oƒ 'Aq»nh
pšfrade d‹on ØforbÒn, Ó oƒ biÒtoio m£lista
k»deto o„k»wn, oÞj kt»sato d‹oj 'OdusseÚj.
tÕn d' ¥r' ™nˆ prodÒmJ eár' ¼menon, œnqa oƒ
aÙl¾ Øyhl¾ dšdmhto, periskšptJ ™nˆ cèrJ,
kal» te meg£lh te, per…dromoj: ¼n ·a subèthj
aÙtÕj de…maq' Ûessin ¢poicomšnoio ¥naktoj,
nÒsfin despo…nhj kaˆ Lašrtao gšrontoj,
·uto‹sin l£essi kaˆ ™qr…gkwsen ¢cšrdJ. stauroÝj d'
™ktÕj œlasse diamperj œnqa kaˆ œnqa puknoÝj
kaˆ qamšaj, tÕ mšlan druÕj ¢mfike£ssaj.
œntosqen d' aÙlÁj sufeoÝj duoka…deka po…ei
plhs…on ¢ll»lwn, eÙn¦j sus…n: ™n d ˜k£stJ
pent»konta sÚej camaieun£dej ™rcatÒwnto,
q»leiai tok£dej: toˆ d' ¥rsenej ™ktÕj ‡auon,
pollÕn paurÒteroi: toÝj g¦r minÚqeskon œdontej
¢nt…qeoi mnhstÁrej, ™peˆ proalle subèthj
a„eˆ zatrefšwn si£lwn tÕn ¥riston ¡p£ntwn:
oƒ d trihkÒsio… te kaˆ ˜x»konta pšlonto. p¦r d
kÚnej q»ressin ™oikÒtej a„n ‡auon tšssarej,
oÞj œqreye subèthj, Ôrcamoj ¢ndrîn. aÙtÕj d'
¢mfˆ pÒdessin ˜o‹j ¢r£riske pšdila, t£mnwn
dšrma bÒeion ™ãcrošj: oƒ d d¾ ¥lloi
Cântul XIV
Pornind de la liman, sui Ulise
Pe un colnic de piatrã prin pãdure,
Spre culmea unde zâna-i semnuise
Cã stã porcarul ce-avea grijã mare
5
De-avutul lui mai mult decât oricare
Din robii care dânsu-i dobândise.
Îl nimeri-n pridvorul lui, pe unde
Durase el acioalã-mprejmuitã
Cu zid înalt, rotatã, mândrã, mare
Pe loc învederat. Dupã plecarea 10
Stãpânului ºi fãrã de-ajutorul
Lui moº Laerte ºi-al stãpânei sale,
Cu gard de spini, cu stane mari de piatrã
El staulu-ºi fãcu, bãtu în juru-i
Uluci de pari mai deºi, tãiaþi din miezul 15
Stejarului, ºi-nchipui coteþe
Douãsprezece-n staul lâng-olaltã,
Culcuºuri pentru porci, ºi-n tot coteþul
S-adãposteau câte cincizeci de scroafe
Cu godãcei. În vremea asta vierii 20
Mâneau pe-afarã mai puþini la numãr;
Se-mpuþinau fiind mâncaþi la mese
De peþitori. Le trimitea porcarul
Mereu pe cel mai gras din toatã turma
25
ªi-n totul mai erau la numãr încã
Trei sute ºi ºaizeci. Pe lângã turmã
Vegheau mereu ca niºte fiare patru
Zãvozi care-i crescuse Eumeu, porcarul
Mai-mare-ntre pãstori. Acuma dânsul
Se încãlþa croind frumoasã piele 30
De bou. Ceilalþi ai lui trei oameni
550 ODUSSEAIS. X ODISEEA. CÂNTUL XIV
õcont' ¥lludij ¥lloj ¤m' ¢gromšnoisi sÚessin, oƒ
tre‹j: tÕn d tštarton ¢poprošhke pÒlinde sàn
¢gšmen mnhstÁrsin Øperfi£loisin ¢n£gkV, Ôfr'
ƒereÚsantej kreiîn koresa…ato qumÒn.
™xap…nhj d' 'OdusÁa ‡don kÚnej ØlakÒmwroi.
oƒ mn kekl»gontej ™pšdramon: aÙt¦r 'OdusseÝj ›zeto
kerdosÚnV, skÁptron dš oƒ œkpese ceirÒj. œnqa
ken ú p¦r staqmù ¢eikšlion p£qen ¥lgoj: ¢ll¦ subèthj
ðka posˆ kraipno‹si metaspën œssut' ¢n¦
prÒquron, skàtoj dš oƒ œkpese ceirÒj.
toÝj mn Ðmokl»saj seàen kÚnaj ¥lludij ¥llon
puknÍsin liq£dessin, Ð d prosšeipen ¥nakta:
„ð gšron, Ã Ñl…gou se kÚnej diedhl»santo
™xap…nhj, ka… kšn moi ™legce…hn katšceuaj.
kaˆ dš moi ¥lla qeoˆ dÒsan ¥lge£ te stonac£j te:
¢ntiqšou g¦r ¥naktoj ÑdurÒmenoj kaˆ ¢ceÚwn
Âmai, ¥lloisin d sÚaj si£louj ¢tit£llw œdmenai:
aÙt¦r ke‹noj ™eldÒmenÒj pou ™dwdÁj pl£zet'
™p' ¢lloqrÒwn ¢ndrîn dÁmÒn te pÒlin te,
e‡ pou œti zèei kaˆ Ðr´ f£oj ºel…oio.
¢ll' ›peo, klis…hnd' ‡omen, gšron, Ôfra kaˆ aÙtÒj,
s…tou kaˆ o‡noio koress£menoj kat¦ qumÒn,
e‡pVj, ÐppÒqen ™ssˆ kaˆ ÐppÒsa k»de' ¢nštlhj.”
ìj e„pën klis…hnd' ¹g»sato d‹oj ØforbÒj,
eŒsen d' e„sagagèn, ·îpaj d' Øpšceue dase…aj,
™stÒresen d' ™pˆ dšrma „onq£doj ¢gr…ou a„gÒj, aÙtoà
™neÚnaion, mšga kaˆ dasÚ. ca‹re d' 'OdusseÚj, Ótti min
ìj Øpšdekto, œpoj t' œfat' œk t' ÑnÒmaze:
551
Plecaserã care-ncotro cu turma;
Al patrulea era trimis de dânsul
Un vier sã ducã silnic în cetate
La peþitori, ca dânºii sã-l înjunghe, 35
Sã-ndestuleze pofta lor de carne.
Iar cum zãrirã cânii pe Ulise,
Se nãpustirã ºi lãtrau la dânsul.
Ulise, priceput, pe jos se puse
ªi bãþu-ºi lepãdã din mânã. Totuºi 40
La el, la staul, rãu ar fi pãþit-o,
De nu da fuga din pridvor porcarul
ªi nu se repezea, lãsând sã-i cadã
Din mânã pielea. Se rãsti cu þipãt
La cânii lui ºi-i alungã degrabã 45
Cu pietrele care-ncotro ºi zise
Apoi cãtre stãpânul sãu: „Moºnege,
Era pe-aci zãvozii sã te rupã
ªi sã mã faci cu totul de ruºine.
Dar am pe cap eu de la zei destule 50
Pãcate ºi nevoi. Stau toatã ziua
De mã bocesc ºi-mi cãinez stãpânul
Dumnezeiesc. Nutresc ºi-ngraº eu porcii
Ca sã-i îmbuce alþii, iar el bietul
Flãmând o fi nemernicind pe lume 55
Prin þãrile ºi-oraºele strãine,
De-o fi trãind cumva ºi de mai vede
Lumina soarelui. Dar hai, tu vino
Sã mergem în coliba mea, bãtrâne,
ªi când te-i sãtura de vin ºi pâne, 60
Sã-mi spui de unde eºti ºi câte patimi
Ai suferit.” Aºa grãind porcarul
Porni-nainte ºi-n sãlaº îl duse
ªi-ngrãmãdi pe jos frunzoase ramuri
ªi peste ele i-aºternu o blanã 65
De caprã neagrã, mare ºi lânoasã,
Chiar aºternutul lui. ªi-a fost Ulise
Voios c-aºa-l primi pe el ºi-i zise
552 ODUSSEAIS. X ODISEEA. CÂNTUL XIV
„ZeÚj toi do…h, xe‹ne, kaˆ ¢q£natoi qeoˆ ¥lloi,
Ótti m£list' ™qšleij, Óti me prÒfrwn Øpšdexo.”
tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfhj, EÜmaie subîta:
„xe‹n', oÜ moi qšmij œst', oÙd' e„ kak…wn sšqen
œlqoi, xe‹non ¢timÁsai: prÕj g¦r DiÒj e„sin ¤pantej
xe‹no… te ptwco… te. dÒsij d' Ñl…gh te f…lh te
g…netai ¹metšrh: ¹ g¦r dmèwn d…kh ™st…n,
a„eˆ deidiÒtwn, Ót' ™pikratšwsin ¥naktej
oƒ nšoi. Ã g¦r toà ge qeoˆ kat¦ nÒston œdhsan, Ój
ken œm' ™ndukšwj ™f…lei kaˆ ktÁsin Ôpassen,
oŒ£ te ú o„kÁŽ ¥nax eÜqumoj œdwken,
okÒn te klÁrÒn te polumn»sthn te guna‹ka,
Ój oƒ poll¦ k£mVsi, qeÕj d' ™pˆ œrgon ¢šxV, æj kaˆ
™moˆ tÒde œrgon ¢šxetai, ú ™pim…mnw.
tî kš me pÒll' ênhsen ¥nax, e„ aÙtÒq' ™g»ra:
¢ll' Ôleq'. æj êfell' `Elšnhj ¢pÕ fàlon Ñlšsqai
prÒcnu, ™peˆ pollîn ¢ndrîn ØpÕ goÚnat' œluse:
kaˆ g¦r ke‹noj œbh 'Agamšmnonoj e†neka timÁj
”Ilion e„j eÜpwlon, †na Trèessi m£coito.”
ìj e„pën zwstÁri qoîj sunšerge citîna,
bÁ d' ‡men ™j sufeoÚj, Óqi œqnea œrcato co…rwn.
œnqen ˜lën dÚ' œneike kaˆ ¢mfotšrouj ƒšreusen,
eásš te m…stullšn te kaˆ ¢mf' Ñbelo‹sin œpeiren.
Ñpt»saj d' ¥ra p£nta fšrwn paršqhk' 'OdusÁŽ
553
Urându-i astfel: „Joe ºi cu zeii
Ceilalþi nemuritori sã-þi deie þie 70
Tot ce pofteºti mai cu-nadins, strãine,
Cã m-ai primit aºa cu bunãtate.”
Adause-atuncea Eumeu porcarul:
„De-ar fi sã-mi vie oaspe-aci, strãine,
Chiar altul mai nenorocit ca tine, 75
Tot nu mi-e dat sã-l nesocot din parte-mi,
Cãci de la Joe sunt trimiºi strãinii
ªi cerºetorii toþi, iar darul nostru,
Cât de puþin, plãcut li-i lor, c-atâta
Pot ºerbii care tremurã de-a pururi 80
Când poruncesc stãpânii noi. Cã zeii
Împiedicã-nturnarea celui care
M-ar fi iubit din inimã pe mine
ªi m-ar fi înstãrit, mi-ar fi dat casã,
Pãmânt ºi o femeie mult-peþitã 85
Cum dã stãpânul voitor de bine
La sluga ce la lucru-i plin de râvnã
ªi-a cãrei trudã Cel-de-sus o face
Cu spor sã fie tocmai ca ºi mie
În strãduinþa asta-n care stãrui 90
ªi pentru care foloseam atâta
De la stãpânul meu, de-aveam norocul
Sã-mbãtrânesc-aci. Dar el se duse,
Pieri – mai bine-ar fi pierit sãmânþa
Elenii de istov, cã multã lume 95
Mai potopi. Cãci el plecã la Troia
Sã lupte cu troienii întru cinstea
Lui Agamemnon.” Astfel zice dânsul
ªi-ºi suflecã pe loc sub brâu veºmântul
ªi merge printre cocini, unde-o droaie 100
De porci erau închiºi. Luând de-acolo
Vreo doi, i-aduce,-i taie ºi-i pârleºte
ªi-mbucãþindu-i în frigãri îi trece.
ªi rumenind apoi friptura toatã,
O duce-ndatã în frigãri fierbinte 105
554 ODUSSEAIS. X ODISEEA. CÂNTUL XIV
qšrm' aÙto‹s' Ñbelo‹sin, Ð d' ¥lfita leuk¦ p£lunen.
™n d' ¥ra kissub…J k…rnh melihdša onon,
aÙtÕj d' ¢nt…on Œzen, ™potrÚnwn d proshÚda:
„œsqie nàn, ð xe‹ne, t£ te dmèessi p£resti, co…
re': ¢t¦r si£louj ge sÚaj mnhstÁrej œdousin,
oÙk Ôpida fronšontej ™nˆ fresˆn oÙd' ™lehtÚn.
oÙ mn scštlia œrga qeoˆ m£karej filšousin, ¢ll¦
d…khn t…ousi kaˆ a‡sima œrg' ¢nqrèpwn.
kaˆ mn dusmenšej kaˆ ¢n£rsioi, o† t' ™pˆ ga…hj
¢llotr…hj bîsin ka… sfin ZeÝj lhda dèV, plhs£menoi
dš te nÁaj œban okÒnde nšesqai, – kaˆ mn to‹s'
Ôpidoj kraterÕn dšoj ™n fresˆ p…ptei: o†de dš toi
‡sasi, qeoà dš tin' œkluon aÙd»n,
ke…nou lugrÕn Ôleqron, Ó t' oÙk ™qšlousi dika…wj
mn©sqai oÙd nšesqai ™pˆ sfšter', ¢ll¦ ›khloi
kt»mata dard£ptousin Øpšrbion, oÙd' œpi
feidè. Óssai g¦r nÚktej te kaˆ ¹mšrai ™k DiÒj
e„sin, oÜ poq' ›n ƒreÚous' ƒer»Žon oÙd dÚ' oa:
onon d fqinÚqousin Øpšrbion ™xafÚontej.
g£r oƒ zw» g' Ãn ¥spetoj: oÜ tini tÒssh
¢ndrîn ¹rèwn, oÜt' ºpe…roio mela…nhj
oÜt' aÙtÁj 'Iq£khj: oÙd xunee…kosi fwtîn
œst' ¥fenoj tossoàton: ™gë dš kš toi katalšxw.
dèdek' ™n ºpe…rJ ¢gšlai: tÒsa pèea o„în, tÒssa suîn
subÒsia, tÒs' a„pÒlia platš' a„gîn bÒskousi
xe‹no… te kaˆ aÙtoà bètorej ¥ndrej: ™nq£de t'
a„pÒlia platš' a„gîn ›ndeka p£nta ™scatiÍ
bÒskont', ™pˆ d' ¢nšrej ™sqloˆ Ôrontai.
555
ªi-o-ntinde lui Ulise. Dup-aceea
Fãinã albã asupra ei presarã
ªi toarnã vin desfãtãtor în cupã,
S-aºazã-n faþã-i ºi, poftindu-l, zice:
„Te ospãteazã, oaspe, acum din carnea 110
De porc ce-i datã slugilor s-o aibã,
Cãci porcii graºi îi papã peþitorii
Netemãtori de zei ºi fãrã milã.
Dar zeii nu iubesc ticãloºia,
Ci tot ce-i drept ºi toatã omenia. 115
Vrãjmaºii chiar, când tabãrã-ntr-o þarã
Strãinã ºi li-i dat de sus s-o prade,
Corãbiile-ºi umplu ºi iau drumul
Napoi spre casa lor, însã li-i mare
120
ªi teama de cereasca rãzbunare.
ªtiu doarã peþitorii ºi-auzirã
Vreo veste de la zei despre Ulise
Cã jalnic a pierit, de nu vor dânºii
Sã umble în peþit pe cale dreaptã
ªi nici napoi la casa lor sã plece, 125
Ci-n toatã tihna-i irosesc avutul
Cu totul fãrã cumpãt ºi cruþare.
Cã-n orice zi ºi-n orice noapte datã
De Dumnezeu nu-njunghe numai una,
Nici douã vite. Beau fãrã mãsurã, 130
De-i seacã vinul. Doar avea Ulise
Nespus de mult-avere, cât nu are
Nici un viteaz de pe uscatul negru
ªi chiar de prin Itaca. N-au atâta
Nici douãzeci de oameni laolaltã. 135
Dar eu pot sã le-nºir: cirezi de vite
Douãsprezece pe uscat ºi turme
De oi ºi porci la fel, ba ºi de capre
Rãzleþe la pãºuni. Le pasc pãstorii
ªi simbriaºii. Iar aici în capul 140
Ostrovului pasc unsprezece turme
De capre-n totul. Ele sunt pãzite
556 ODUSSEAIS. X ODISEEA. CÂNTUL XIV
tîn a„e… sfin ›kastoj ™p' ½mati mÁlon ¢gine‹,
zatrefšwn a„gîn Ój tij fa…nhtai ¥ristoj.
aÙt¦r ™gë sàj t£sde ful£ssw te ·Úoma… te ka…
sfi suîn tÕn ¥riston ™å kr…naj ¢popšmpw.”
ìj f£q': Ð d' ™ndukšwj krša t' ½sqie p‹nš te onon,
¡rpalšwj ¢kšwn, kak¦ d mnhstÁrsi fÚteuen. aÙt¦r ™peˆ
de…pnhse kaˆ ½rare qumÕn ™dwdÍ, ka… oƒ
plhs£menoj dîke skÚfoj, ú per œpinen, o‡nou
™n…pleion: Ð d' ™dšxato, ca‹re d qumù, ka…
min fwn»saj œpea pterÒenta proshÚda:
„ð f…le, t…j g£r se pr…ato kte£tessin ˜o‹sin, ïde
m£l' ¢fneiÕj kaˆ karterÒj, æj ¢goreÚeij; fÊj d'
aÙtÕn fq…sqai 'Agamšmnonoj e†neka timÁj.
e„pš moi, a‡ kš poqi gnèw toioàton ™Ònta.
ZeÝj g£r pou tÒ ge ode kaˆ ¢q£natoi qeoˆ ¥lloi,
e‡ kš min ¢gge…laimi „dèn: ™pˆ poll¦ d' ¢l»qhn.” tÕn d'
ºme…bet' œpeita subèthj, Ôrcamoj ¢ndrîn:
„ð gšron, oÜ tij ke‹non ¢n¾r ¢lal»menoj ™lqën
¢ggšllwn pe…seie guna‹k£ te kaˆ f…lon uƒÒn,
¢ll' ¥llwj, komidÁj kecrhmšnoi, ¥ndrej ¢lÁtai
yeÚdont' oÙd' ™qšlousin ¢lhqša muq»sasqai. Öj
dš k' ¢lhteÚwn 'Iq£khj ™j dÁmon †khtai,
™lqën ™j dšspoinan ™m¾n ¢pat»lia b£zei:
d' eâ dexamšnh filšei kaˆ ›kasta metall´, ka…
oƒ ÑduromšnV blef£rwn ¥po d£krua p…ptei,
¿ qšmij ™stˆ gunaikÒj, ™p¾n pÒsij ¥lloq' Ôlhtai. ay£
ke kaˆ sÚ, geraiš, œpoj paratekt»naio,
557
De oameni buni ce carã-n toatã ziua
La peþitori o caprã dintre cele
Mai grase care-o socotesc mai bunã. 145
Iar eu aici pãzesc ºi apãr porcii
ªi-aleg frumos pe cel mai bun din turmã
ªi-l tot trimit la ei.” Aºa el zise.
Tãcut, Ulise tot mânca din carne
ªi lacom bea din vin ºi sta pe gânduri 150
Iscoditor cu mintea-i cum sã piarzã
Pe peþitori. Când el mâncã ºi foamea
ªi-o potoli, umplu pãstorul cupa
Din care bea ºi i-o direse plinã.
El o primi, se bucurã ºi-i zise: 155
„Dar cine e, prietene, bãrbatul,
De care spui c-atâta-i de puternic
ªi-avut, care te-a cumpãrat pe tine
ªi zici cã-n urmã se sfârºi în cinstea
Lui Agamemnon? Spune-mi mie. Poate 160
Cumva-l cunosc, dacã-i aºa de mare.
Cãci ºtie Joe negreºit ºi zeii
Ceilalþi de n-aº putea sã-þi dau de ºtire
De l-am vãzut, cã-s om umblat pe lume.”
Mai-marele pãstorilor rãspunse: 165
„Hei, moºule, oricine-acum sã vie
ªi-oricât sã fi umblat ºi orice veste
S-aducã despre el, tot nu-l va crede
Nevasta ºi feciorul lui Ulise,
Cãci, nevoiaºi fiind rãtãcitorii, 170
Tot mint aºa ºi nu vor drept sã spuie.
De vine vrun pribeag la noi în þarã,
Se duce-ntins la doamna ºi s-apucã
S-o-mbete cu palavre. Ea-l primeºte
ªi-l ospãteazã ºi de toate-ntreabã, 175
Se vaietã ºi-i curg din pleoape lacrimi,
Cum face o femeie care-ºi pierde
Bãrbatul în strãini. Chiar tu, bãtrâne,
Ai ticlui degrabã o poveste,
558 ODUSSEAIS. X ODISEEA. CÂNTUL XIV
e‡ t…j toi cla‹n£n te citîn£ te e†mata do…h.
toà d' ½dh mšllousi kÚnej tacšej t' o„wnoˆ
·inÕn ¢p' ÑsteÒfin ™rÚsai, yuc¾ d lšloipen:
À tÒn g' ™n pÒntJ f£gon „cqÚej, Ñstša d' aÙtoà
ke‹tai ™p' ºpe…rou yam£qJ e„lumšna pollÍ.
ìj Ð mn œnq' ¢pÒlwle, f…loisi d k»de' Ñp…ssw
p©sin, ™moˆ d m£lista, teteÚcatai: oÙ g¦r œt' ¥llon
½pion ïde ¥nakta kic»somai, ÐppÒs' ™pšlqw,
oÙd' e‡ ken patrÕj kaˆ mhtšroj aâtij †kwmai
okon, Óqi prîton genÒmhn ka… m' œtrefon aÙto….
oÙdš nu tîn œti tÒsson ÑdÚromai, ƒšmenÒj per
Ñfqalmo‹sin „dšsqai ™ën ™n patr…di ga…V: ¢ll£
m' 'OdussÁoj pÒqoj a‡nutai o„comšnoio.
tÕn mn ™gèn, ð xe‹ne, kaˆ oÙ pareÒnt' Ñnom£zein
a„dšomai: perˆ g£r m' ™f…lei kaˆ k»deto qumù:
¢ll£ min ºqe‹on kalšw kaˆ nÒsfin ™Ònta.”
tÕn d' aâte prosšeipe polÚtlaj d‹oj 'OdusseÚj:
„ð f…l', ™peˆ d¾ p£mpan ¢na…neai oÙd' œti fÍsqa
ke‹non ™leÚsesqai, qumÕj dš toi a„n ¥pistoj:
¢ll' ™gë oÙk aÜtwj muq»somai, ¢ll¦ sÝn ÓrkJ, æj
ne‹tai 'OduseÚj: eÙaggšlion dš moi œstw aÙt…k',
™pe… ken ke‹noj „ën t¦ § dèmaq' †khtai: [›ssai
me cla‹n£n te citîn£ te, e†mata kal£:]
prˆn dš ke, kaˆ m£la per kecrhmšnoj, oÜ ti deco…mhn.
™cqrÕj g£r moi ke‹noj Ðmîj 'Adao pÚlVsi g…netai,
Öj pen…V e‡kwn ¢pat»lia b£zei.
‡stw nàn ZeÝj prîta qeîn xen…h te tr£peza
ƒst…h t' 'OdusÁoj ¢mÚmonoj, ¿n ¢fik£nw:
559
De-ai ºti cã-þi dã un þol ºi-o hainã 180
Ca sã te-mbraci. Ci pe Ulise cânii
ªi pasãrile repezi îl jupirã
ªi-i sfâºiarã carnea de pe oase
ªi-acum e mort. Ori îl mâncarã peºtii
Pe mare ºi-osemintele-i acuma 185
Zac pe uscat sub prund acoperite.
Aºa pieri lãsând în urmã jale
La toþi ai lui ºi mie mai cu seamã.
Cãci n-oi mai nimeri stãpân ca dânsul
De bun la suflet, oriºiunde-aº merge, 190
Chiar de m-aº duce la pãrinþi acasã
Pe unde sunt nãscut ºi mã crescurã
Sãracii ei. Nu-i plâng aºa pe dânºii,
Deºi doresc sã-i vãd, sã fiu acolo
La mine-n þarã, cât mi-e dor de dusul 195
Stãpân al meu Ulise, al cãrui nume
Mi-e oarecum sã-l spun, mãcar cã nu e
De faþã el, cãci mã iubea pe mine
Aºa de mult ºi-avea de mine grijã.
Cinstit îmi e ºi drag, deºi-i departe.” 200
Grãi atunci Ulise rãbduriul:
„Prietene, fiindcã tu cu totul
Te-mpotriveºti ºi zici cã nu mai vine
ªi eºti mereu necrezãtor, de-aceea
Cu jurãmânt ºi nu aºa în dodii 205
Þi-oi spune eu cã va veni Ulise.
Sã-mi dai ºi-un aldãmaº de veste bunã:
Cum dânsul va sosi la el acasã,
Îndatã sã mã-mbraci cu þoale dalbe,
C-o hainã ºi-o manta. Mai înainte 210
Eu nu le voi, deºi mi-e grea nevoia.
Ca poarta cea din iad greþos mi-e omul
Când minte nevoit de sãrãcie.
Iau martor între zei pe tatãl Joe
ªi masa ospãtoas-a lui Ulise, 215
560 ODUSSEAIS. X ODISEEA. CÂNTUL XIV
à mšn toi t£de p£nta tele…etai æj ¢goreÚw.
toàd' aÙtoà luk£bantoj ™leÚsetai ™nq£d' 'OdusseÚj,
toà mn fq…nontoj mhnÒj, toà d' ƒstamšnoio,
o‡kade nost»saj, kaˆ te…setai, Ój tij ™ke…nou
™nq£d' ¢tim£zei ¥locon kaˆ fa…dimon uƒÒn.”
tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfhj, EÜmaie subîta: „ð
gšron, oÜt' ¥r' ™gën eÙaggšlion tÒde te…sw oÜt'
'OduseÝj œti okon ™leÚsetai: ¢ll¦ ›khloj p‹ne, kaˆ
¥lla parx memnèmeqa, mhdš me toÚtwn m…
mnVsk': Ã g¦r qumÕj ™nˆ st»qessin ™mo‹sin
¥cnutai, ÐppÒte tij mn»sV kedno‹o ¥naktoj.
¢ll' à toi Órkon mn ™£somen, aÙt¦r 'OdusseÝj
œlqoi, Ópwj min ™gè g' ™qšlw kaˆ PhnelÒpeia
Lašrthj q' Ð gšrwn kaˆ Thlšmacoj qeoeid»j.
nàn aâ paidÕj ¥laston ÑdÚromai, Ön tšk' 'OdusseÚj,
Thlem£cou. tÕn ™peˆ qršyan qeoˆ œrneŽ son, ka…
min œfhn œssesqai ™n ¢ndr£sin oÜ ti cšreia
patrÕj ˜o‹o f…loio, dšmaj kaˆ edoj ¢ghtÒn, tÕn dš
tij ¢qan£twn bl£ye fršnaj œndon ™saj
ºš tij ¢nqrèpwn: Ð d' œbh met¦ patrÕj ¢kou¾n
™j PÚlon ºgaqšhn: tÕn d mnhstÁrej ¢gauoˆ
o‡kad' „Ònta locîsin, Ópwj ¢pÕ fàlon Ôlhtai
nènumon ™x 'Iq£khj 'Arkeis…ou ¢ntiqšoio.
¢ll' à toi ke‹non mn ™£somen, ½ ken ¡lèV
à ke fÚgV ka… kšn oƒ ØpšrscV ce‹ra Kron…wn.
¢ll' ¥ge moi sÚ, geraiš, t¦ s' aÙtoà k»de' ™n…spej ka…
moi toàt' ¢gÒreuson ™t»tumon, Ôfr' ™å e„dî: t…j
pÒqen e„j ¢ndrîn; pÒqi toi pÒlij ºd tokÁej;
561
ªi vatra lui, la care eu vin astãzi,
C-aºa cum zic o sã se-ntâmple toate.
Chiar estimp va veni Ulise-ncoace,
Pe la-nceput ori la sfârºitul lunii
Acasã va fi el ºi pedepsi-va 220
Pe oricine îºi bate joc de fiul
ªi de soþia lui.” Eumeu rãspunse:
„Nici eu plãti-voi buna ta vestire
ªi nici Ulise nu mai vine-acasã.
Ci bea-þi în pace, moºule, potirul 225
ªi sã vorbim de altele. De asta
Sã nu mai pomeneºti, c-aºa mã doare
Când de stãpânul meu mi-aduci aminte.
Dar sã lãsãm deoparte jurãmântul.
Dea Dumnezeu sã vie el, slãvitul, 230
Aºa cum eu doresc ºi Penelopa
ªi mândrul Telemah ºi moº Laerte!
Acuma alt pojar nestins pe mine;
Mi-e jale de feciorul lui Ulise,
De bietul Telemah, pe care zeii 235
Sã creascã drept ca bradul îl fãcurã,
La faþã minunat ºi la fãpturã,
De cugetam cã n-o sã fie dânsul
Pe lume mai prejos de-al sãu pãrinte.
Dar mintea sãnãtoasã i-o atinse 240
Vrun zeu sau poate-un om, cã el se duse
Sã-ntrebe despre tatãl sãu la Pilos,
Iar peþitorii cei trufaºi în cale-i
Pândesc ºi-adastã-ntorsul lui acasã
245
Spre a stârpi sãmânþa lui Arcesiu
Itacianul cel mãreþ ca zeii.
Dar sã-l lãsãm pe el, ori cade-n cursã,
Ori scapã teafãr ocrotit de Joe.
Ci spune-mi tu necazurile tale.
Pe neminþite, moºule, grãieºte-mi 250
De unde, cine eºti? ªi cum se cheamã
Oraºul ºi pãrinþii tãi? În care
562 ODUSSEAIS. X ODISEEA. CÂNTUL XIV
Ðppo…hj t' ™pˆ nhÕj ¢f…keo; pîj dš se naàtai
½gagon e„j 'Iq£khn; t…nej œmmenai eÙcetÒwnto;
oÙ mn g£r t… se pezÕn яomai ™nq£d' ƒkšsqai.”
tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj:
„toig¦r ™gè toi taàta m£l' ¢trekšwj ¢goreÚsw.
e‡h mn nàn nîŽn ™pˆ crÒnon ºmn ™dwd¾
ºd mšqu glukerÕn klis…hj œntosqen ™oàsi
da…nusqai ¢kšont', ¥lloi d' ™pˆ œrgon ›poien:
·hŽd…wj ken œpeita kaˆ e„j ™niautÕn ¤panta
oÜ ti diapr»xaimi lšgwn ™m¦ k»dea qumoà,
Óssa ge d¾ xÚmpanta qeîn „Òthti mÒghsa.
™k mn Krht£wn gšnoj eÜcomai eÙrei£wn,
¢nšroj ¢fneio‹o p£Žj: polloˆ d kaˆ ¥lloi uŒej
™nˆ meg£rJ ºmn tr£fon ºd' ™gšnonto
gn»sioi ™x ¢lÒcou: ™m d' çnht¾ tške m»thr
pallak…j, ¢ll£ me son „qaigenšessin ™t…ma
K£stwr `Ulak…dhj, toà ™gë gšnoj eÜcomai enai:
Öj tÒt' ™nˆ Kr»tessi qeÕj ìj t…eto d»mJ ÔlbJ
te ploÚtJ te kaˆ uƒ£si kudal…moisin.
¢ll' Ã toi tÕn kÁrej œban qan£toio fšrousai e„j
'Adao dÒmouj: toˆ d zw¾n ™d£santo pa‹dej
Øpšrqumoi kaˆ ™pˆ kl»rouj ™b£lonto,
aÙt¦r ™moˆ m£la paàra dÒsan kaˆ o„k…' œneiman.
ºgagÒmhn d guna‹ka polukl»rwn ¢nqrèpwn e†nek'
™mÁj ¢retÁj. ™peˆ oÙk ¢pofèlioj Ãa
oÙd fugoptÒlemoj: nàn d' ½dh p£nta lšloipen:
¢ll' œmphj kal£mhn gš s' яomai e„sorÒwnta
ginèskein: Ã g£r me dÚh œcei ½liqa poll».
563
Corabie-ai sosit? ªi cum vâslaºii
Te-aduserã-n Itaca? Cine-s dânºii?
Cã n-ai venit pe jos, de bunã seamã.” 255
Grãi atunci Ulise iscusitul:
„Curat ºi drept þi-oi da rãspuns la toate
De-ar fi s-avem noi doi acum în casã
Pe multã vreme hranã ºi vin dulce
Ca în rãgaz sã ne-ospãtãm la masã, 260
Pe când ceilalþi ºi-or cãuta de treburi,
Abia-ntr-un an aº încheia povestea
Pãþaniilor mele care toate
Le-am îndurat, c-aºa voirã zeii.
Mi-e tata om bogat din Creta largã. 265
El a nãscut ºi a crescut la curte
ªi alþi copii, mai mulþi, cu-a lui soþie,
Toþi legiuiþi; eu sunt nãscut de-o roabã
ªi þiitoare-a lui, dar ca la fiii
Cei legiuiþi ai sãi þinea la mine 270
Pãrintele meu Castor Hilachide,
El care-atunci era privit de obºtea
Cretanilor întocmai ca ºi zeii,
Ca om bogat ºi norocos, ca tatã
De fii slãviþi. Dar când l-ajunse moartea 275
ªi se cãlãtori pe ceea-lume,
Puind la sorþi averea-i ºi-o-mpãrþirã
Bãieþii lui neobrãzaþi, iar mie
Nu-mi darã mai nimica, ba-mi luarã
ªi casele. Dar mã-nsurai c-o fatã 280
De bogãtaºi, ºi asta mulþumitã
Destoiniciei mele, cãci eu n-am fost
Netrebnic ºi lipsit de vrednicie.
S-au dus acuma bunurile-mi toate.
Dar cred cã tu privind în mine paiul, 285
Cunoaºte-vei ce spic din el crescuse,
Cãci m-au bãtut nespus de multe valuri.
564 ODUSSEAIS. X ODISEEA. CÂNTUL XIV
mn d¾ q£rsoj moi ”Arhj t' œdosan kaˆ 'Aq»nh
kaˆ ·hxhnor…hn: ÐpÒte kr…noimi lÒconde
¥ndraj ¢ristÁaj, kak¦ dusmenšessi futeÚwn, oÜ
potš moi q£naton protiÒsseto qumÕj ¢g»nwr,
¢ll¦ polÝ prètistoj ™p£lmenoj œgcei ›leskon
¢ndrîn dusmenšwn Ó tš moi e‡xeie pÒdessi.
to‹oj œa ™n polšmJ: œrgon dš moi oÙ f…lon
œsken oÙd' o„kwfel…h, ¼ te tršfei ¢gla¦ tškna,
¢ll£ moi a„eˆ nÁej ™p»retmoi f…lai Ãsan
kaˆ pÒlemoi kaˆ ¥kontej ™äxestoi kaˆ юsto…, lugr£, t£
t' ¥llois…n ge katarrighl¦ pšlontai. aÙt¦r ™moˆ t¦ f…l'
œske, t£ pou qeÕj ™n fresˆ qÁken: ¥lloj g£r t'
¥lloisin ¢n¾r ™pitšrpetai œrgoij.
prˆn mn g¦r Tro…hj ™pib»menai uŒaj 'Acaiîn
e„n£kij ¢ndr£sin Ãrxa kaˆ çkupÒroisi nšessin
¥ndraj ™j ¢llodapoÚj, ka… moi m£la tÚgcane poll£.
tîn ™xaireÚmhn menoeikša, poll¦ d' Ñp…ssw
l£gcanon: aya d okoj Ñfšlleto, ka… ·a œpeita deinÒj
t' a„do‹Òj te met¦ Kr»tessi tetÚgmhn.
¢ll' Óte d¾ t»n ge stuger¾n ÐdÕn eÙrÚopa ZeÝj
™fr£saq', ¿ pollîn ¢ndrîn ØpÕ goÚnat' œluse,
d¾ tÒt' œm' ½nwgon kaˆ ¢gaklutÕn 'IdomenÁa
n»ess' ¹g»sasqai ™j ”Ilion: oÙdš ti mÁcoj
Ãen ¢n»nasqai, calep¾ d' œce d»mou fÁmij.
œnqa mn e„n£etej polem…zomen uŒej 'Acaiîn, tù
dek£tJ d pÒlin Pri£mou pšrsantej œbhmen o‡kade
sÝn n»essi, qeÕj d' ™kšdassen 'AcaioÚj.
565
Curaj îmi dase Marte, iar Minerva
Rãzboinicie. Când voinici de frunte
Eu mi-alegeam ca sã mã pun la pândã 290
ªi stam sã fac pârjol în duºmãnie,
Nicicând nu-mi ºovãia bãrbata fire,
Ci m-aruncam naintea tuturora
ªi doboram cu arma pe oricare
Vrãjmaº pe care-l ajungeam din fugã. 295
Dar plugãritul ºi gospodãria
Ce creºte vlaste mândre nu-mi plãcurã,
Ci totdeauna mie dragi îmi furã
Vâslitele corãbii, bãtãlia,
Sãgeþile ºi suliþele lucii, 300
Pãcate ce cutremurã pe alþii,
Dar eu le-am îndrãgit fiindu-mi date
De cei-de-sus, cãci oamenii au daruri
ªi gusturi osebite. Chiar nainte
Sã plece-aheii la rãzboi cu Troia, 305
De nouã ori m-am pus în fruntea oastei
ªi-a vaselor în luptã cu duºmanii.
ªi-aveam noroc din plin sã-mi curgã toate.
Luam din pradã ce pofteam pe-alese
310
ªi multe-mi mai picau la sorþi în urmã.
ªi casa mea curând se-mbogãþise,
De fui puternic ºi mãrit în Creta.
Dar când la urmã Joe tunãtorul
Ne îndreptã pe calea urgisitã,
Pe care se topi atâta lume, 315
Cretanii m-au silit cu preavestitul
Idomeneu sã duc la Troia flota
ªi n-aveam încotro, aºa de tare
Fu glasul obºtii. Nouã ani pe-acolo
Luptarãm noi, aheii, iar în anul 320
Al zecelea noi, cucerind oraºul,
Plecarãm cu corãbiile-n þarã,
Un zeu însã ne-mprãºtie pe mare,
Iar mie, bietul, gând hain îmi puse
566 ODUSSEAIS. X ODISEEA. CÂNTUL XIV
aÙt¦r ™moˆ deilù kak¦ m»deto mht…eta ZeÚj:
mÁna g¦r oon œmeina tetarpÒmenoj tekšessi
kourid…V t' ¢lÒcJ kaˆ kt»masin: aÙt¦r œpeita
A‡guptÒnde me qumÕj ¢nègei naut…llesqai,
nÁaj ™å ste…lanta, sÝn ¢ntiqšois' ˜t£roisin.
™nnša nÁaj ste‹la, qoîj d' ™sage…reto laÒj.
˜xÁmar mn œpeita ™moˆ ™r…hrej ˜ta‹roi
da…nunt': aÙt¦r ™gën ƒer»Ža poll¦ pare‹con
qeo‹s…n te ·šzein aÙto‹s… te da‹ta
pšnesqai. ˜bdom£tV d' ¢nab£ntej ¢pÕ Kr»thj
eÙre…hj ™plšomen boršV ¢nšmJ ¢krašŽ kalù
·hŽd…wj, æj e‡ te kat¦ ·Òon: oÙdš tij oân moi
nhîn phm£nqh, ¢ll' ¢skhqšej kaˆ ¥nousoi ¼meqa, t¦j
d' ¥nemÒj te kubernÁta… t' ‡qunon.
pempta‹oi d' A‡gupton ™ãrre…thn ƒkÒmesqa,
stÁsa d' ™n A„gÚptJ potamù nšaj ¢mfiel…ssaj.
œnq' à toi mn ™gë kelÒmhn ™r…hraj ˜ta…rouj
aÙtoà p¦r n»essi mšnein kaˆ nÁaj œrusqai,
ÑptÁraj d kat¦ skopi¦j êtruna nšesqai:
oƒ d' Ûbrei e‡xantej, ™pispÒmenoi mšneŽ sfù,
aya m£l' A„gupt…wn ¢ndrîn perikallšaj ¢groÝj
pÒrqeon, ™k d guna‹kaj ¥gon kaˆ n»pia tškna,
aÙtoÚj t' œkteinon: t£ca d' ™j pÒlin †ket' ¢ãt». oƒ d
boÁj ¢ontej ¤m' ºÒŽ fainomšnhfi Ãlqon: plÁto d
p©n ped…on pezîn te kaˆ †ppwn calkoà te
steropÁj. ™n d ZeÝj terpikšraunoj fÚzan ™mo‹s'
˜t£roisi kak¾n b£len, oÙdš tij œtlh
567
Mintosul Joe. Am rãmas acasã 325
O lunã numai, vesel cã-mi vãd fiii,
Nevastã-mea ºi bunurile mele.
Pe urmã mi-a venit sã plec pe mare
Departe spre Egipet, pregãtindu-mi
Corãbii cu neîntrecuþi tovarãºi. 330
Vreo nouã vase-am pregãtit ºi-ndatã
Corãbieri strânsei pe lângã mine.
Vreo ºapte zile chefuirã soþii
Iubiþi ai mei. Eu jertfe o mulþime
Le împãrþii, ca zeilor sã-nchine 335
ªi-ospãþ sã-ntindã ei ºi pentru sine.
A ºaptea zi plecam din Creta largã
Pe vânt frumos ºi bun de miazãnoapte.
Cãlãtorim ca pe un curs de apã
340
ªi nici o navã nu-mi pãþi nimica,
Ci toþi stãturãm sãnãtoºi ºi teferi
ªi ne mânarã vântul ºi cârmacii.
În zile cinci sosirãm noi la râul,
Strãlucitor Egipetul, ºi-acolo
Oprii încovoiatele corãbii. 345
Eu soþilor atunci dãdui poruncã
Pe lângã nãvi cu arme sã s-aþie
Spre paza lor ºi repezii iscoade
Sã meargã la vedeli ºi sã vegheze;
350
Dar dânºii ascultarã de trufia
ªi de pornirea lor ºi s-apucarã
Deodatã sã despoaie frumuseþea
De þar-a egiptenilor, sã care
Femei ºi prunci ºi pe bãrbaþi s-omoare,
355
ªi larm-ajunse repede-n cetate.
Cum auzirã zarva, egiptenii
Din zori de zi venirã ºi tot ºesul
Fu plin de cãlãreþi ºi de pedeºtri
ªi arme lucii. Joe tunãtorul
Sili atunci la fugã ruºinoasã 360
Pe soþii mei, de nu-ndrãzni nici unul
568 ODUSSEAIS. X ODISEEA. CÂNTUL XIV
me‹nai ™nant…bion: perˆ g¦r kak¦ p£ntoqen œsth.
œnq' ¹mšwn polloÝj mn ¢pšktanon ÑxšŽ calkù, toÝj
d' ¥nagon zwoÚj, sf…sin ™rg£zesqai ¢n£gkV.
aÙt¦r ™moˆ ZeÝj aÙtÕj ™nˆ fresˆn ïde nÒhma po…
hs': –æj Ôfelon qanšein kaˆ pÒtmon ™pispe‹n
aÙtoà ™n A„gÚptJ: œti g£r nÚ me pÁm' Øpšdekto: –
aÙt…k' ¢pÕ kratÕj kunšhn eÜtukton œqhka
kaˆ s£koj êmoiŽn, dÒru d' œkbalon œktose ceirÒj:
aÙt¦r ™gë basilÁoj ™nant…on ½luqon †ppwn
kaˆ kÚsa goÚnaq' ˜lèn: Ð d' ™rÚsato ka… m' ™lšhsen,
™j d…fron dš m' ›saj ¥gen o‡kade d£kru cšonta. Ã
mšn moi m£la polloˆ ™p»Žsson mel…Vsin,
ƒšmenoi kte‹nai: d¾ g¦r kecolèato l…hn:
¢ll' ¢pÕ ke‹noj œruke, DiÕj d' çp…zeto mÁnin
xein…ou, Ój te m£lista nemess©tai kak¦ œrga.
œnqa mn ˜pt£etej mšnon aÙtÒqi, poll¦ d' ¥geira cr»mat' ¢n'
A„gupt…ouj ¥ndraj: d…dosan g¦r ¤pantej. ¢ll' Óte d¾
ÔgdoÒn moi ™piplÒmenon œtoj Ãlqe,
d¾ tÒte Fo‹nix Ãlqen ¢n¾r ¢pat»lia e„dèj,
trèkthj, Öj d¾ poll¦ k£k' ¢nqrèpouj ™eÒrgei:
Ój m' ¥ge parpepiqën Îsi fres…n, Ôfr' ƒkÒmesqa
Foin…khn, Óqi toà ge dÒmoi kaˆ kt»mat' œkeito.
œnqa par' aÙtù me‹na telesfÒron e„j ™niautÒn.
¢ll' Óte d¾ mÁnšj te kaˆ ¹mšrai ™xeteleànto ¨y
peritellomšnou œteoj kaˆ ™p»luqon ïrai,
569
Sã þie piept, aºa-i împresurase
De pretutindeni rãul. O mulþime
De-ai noºtri-au fost uciºi cu lãnci de-aramã,
Iar alþii furã duºi de vii la munca 365
Cea silnicã. Dar mie-mi dete Joe
Un gând – muream mai bine-acolo
ªi mã gãsea veleatul în Egipet,
Cãci tot nu mã scuti nenorocirea –
Din cap scosei îndatã coiful mândru, 370
ªi scutul de pe umere ºi lancea
Din mânã lepãdai, mersei în faþa
Telegii împãratului, genunchii-i
Prinsei ºi-i sãrutai, iar el de mine
Se îndurã ºi mã feri de moarte 375
ªi mã pofti sã ºed în car ºi-acasã
Mã duse pe când eu plângeam cu lacrimi,
Dar mulþi de-ai lui nãval-au dat la mine
Cu lãncile ºi-au vrut sã mã omoare,
Nebuni de ciudã, însã împãratul 380
I-a-ndepãrtat, cãci se temea de Joe
Ocrotitor de oaspeþi, care vajnic
Se mânie când vede rãutatea.
Eu ºapte ani atunci stãtui acolo
385
ªi printre egipteni avere mare
Mi-agonisii, cãci toþi îmi dau de toate.
Dar când sosi ºi m-apucã ºi anul
Al optulea, atunci veni la mine
Un mincinos fenician, un ºoltic
Ce multe rele mai fãcu la oameni. 390
ªi el, mehenghi amãgitor mã duse
Cu dânsul în Fenicia, pe unde
ªi-avea el casa ºi-ale lui. Acolo
Mai petrecui un an întreg la dânsul.
Când zilele ºi lunile trecurã 395
ªi vremile se perindarã-n cursul
Acelui an, el ticlui minciunã
ªi mã sui-n corabie pe mare
570 ODUSSEAIS. X ODISEEA. CÂNTUL XIV
™j LibÚhn m' ™pˆ nhÕj ™fšssato pontopÒroio,
yeÚdea bouleÚsaj, †na oƒ sÝn fÒrton ¥goimi,
ke‹qi dš m' æj per£seie kaˆ ¥speton ðnon ›loito.
tù ˜pÒmhn ™pˆ nhÒj, юÒmenÒj per, ¢n£gkV.
¹ d' œqeen boršV ¢nšmJ ¢krašŽ kalù
mšsson Øpr Kr»thj: ZeÝj dš sfisi m»det' Ôleqron. ¢ll'
Óte d¾ Kr»thn mn ™le…pomen, oÙdš tij ¥llh fa…
neto gai£wn, ¢ll' oÙranÕj ºd q£lassa,
d¾ tÒte kuanšhn nefšlhn œsthse Kron…wn
nhÕj Ûper glafurÁj, ½cluse d pÒntoj Øp' aÙtÁj.
ZeÝj d' ¥mudij brÒnthse kaˆ œmbale nh keraunÒn: ¹ d'
™lel…cqh p©sa DiÕj plhge‹sa keraunù,
™n d qee…ou plÁto: pšson d' ™k nhÕj ¤pantej.
oƒ d korènVsin ‡keloi perˆ nÁa mšlainan kÚmasin
™mforšonto: qeÕj d' ¢poa…nuto nÒston.
aÙt¦r ™moˆ ZeÝj aÙtÒj, œcont… per ¥lgea qumù,
ƒstÕn ¢maim£keton nhÕj kuanopróroio
™n ce…ressin œqhken, Ópwj œti pÁma fÚgoimi.
tù ·a periplecqeˆj ferÒmhn Ñloo‹s' ¢nšmoisin.
™nnÁmar ferÒmhn, dek£tV dš me nuktˆ mela…nV
ga…V Qesprwtîn pšlasen mšga kàma kul…ndon. œnqa
me Qesprwtîn basileÝj ™kom…ssato Fe…dwn ¼rwj
¢pri£thn: toà g¦r f…loj uƒÕj ™pelqën
a‡qrJ kaˆ kam£tJ dedmhmšnon Ãgen ™j okon,
ceirÕj ¢nast»saj, Ôfr' †keto dèmata patrÒj:
¢mfˆ dš me cla‹n£n te citîn£ te e†mata ›ssen. œnq'
'OdusÁoj ™gë puqÒmhn: ke‹noj g¦r œfaske
571
Spre Libia, ca eu o-ncãrcãturã
Sã duc cu el, ci doar ca sã mã vândã 400
Pe preþ mai bun pe mine. De nevoie
Mersei cu el pe vas, cu tot prepusul,
Iar vasul pe vânt bun de miazãnoapte
Plutea frumos în larg deasupra Cretei,
Dar Cel-de-sus îi soroci pieirea. 405
Deci cum în urmã noi lãsarãm Creta
ªi nu se mai zãrea vro altã þarã,
Ci numai cer ºi mare, iatã Joe
Un nor întunecos atunci trimise
Deasupra nãvii noastre ºi noianul 410
Se înnegri sub el. Deodatã Joe
Tunând trãsni corabia ce-ntreagã
Se zgudui lovitã de-al lui trãsnet
ªi-o rãzbãtu duhoare de pucioasã.
Toþi oamenii se rãsturnarã-n apã 415
ªi-n jurul nãvii duºi erau prin valuri
Ca niºte ciori. Aºa fãcut-a zeul
Ne-ntoarsã calea lor. Dar mie Joe,
Cu toat-a mea durere-mi puse-n mânã
Catargul cel nescufundat al nãvii 420
Ca iar sã scap de cumpãnã; -ncleºtându-l
Cu braþele, purtat eram de vântul
Îngrozitor. ªi astfel nouã zile
Fui dus, iar într-a zecea noapte neagrã,
Mereu rostogolindu-mã, talazul 425
Cotropitor m-apropie de þara
Tesproþilor, al cãror crai, bãrbatul
Fidon, avu de mine grijã fãrã platã,
Cãci fiul sãu nainte mã-ntâlnise
Când eu eram sfârºit de frig ºi trudã. 430
El mã luã de mânã ºi m-aduse
La curtea lui, la tatãl sãu acasã,
ªi-mi dete de-nvãscut îmbrãcãminte,
Manta ºi hainã dedesubt. Acolo
Am auzit ceva despre Ulise. 435
572 ODUSSEAIS. X ODISEEA. CÂNTUL XIV
xein…sai ºd filÁsai „Ònt' ™j patr…da ga‹an,
ka… moi kt»mat' œdeixen, Ósa xunage…rat' 'OdusseÚj,
calkÒn te crusÒn te polÚkmhtÒn te s…dhron.
ka… nÚ ken ™j dek£thn gene¾n ›terÒn g' œti bÒskoi:
tÒssa oƒ ™n meg£roij keim»lia ke‹to ¥naktoj.
tÕn d' ™j Dwdènhn f£to b»menai, Ôfra qeo‹o
™k druÕj ØyikÒmoio DiÕj boul¾n ™pakoÚsai,
Óppwj nost»sei' 'Iq£khj ™j p…ona dÁmon,
½dh d¾n ¢peèn, À ¢mfadÕn Ãe krufhdÒn. êmose d
prÕj œm' aÙtÒn, ¢pospšndwn ™nˆ o‡kJ, nÁa
kateirÚsqai kaˆ ™partšaj œmmen ˜ta…rouj, o‰ d»
min pšmyousi f…lhn ™j patr…da ga‹an.
¢ll' ™m prˆn ¢pšpemye: tÚchse g¦r ™rcomšnh nhàj
¢ndrîn Qesprwtîn ™j Doul…cion polÚpuron.
œnq' Ó gš m' ºnègei pšmyai basilÁŽ 'Ak£stJ
™ndukšwj: to‹sin d kak¾ fresˆn ¼ndane boul¾
¢mf' ™mo…, Ôfr' œti p£gcu dÚhj ™pˆ pÁma geno…mhn.
¢ll' Óte ga…hj pollÕn ¢pšplw pontopÒroj nhàj,
aÙt…ka doÚlion Ãmar ™moˆ perimhcanÒwnto.
™k mšn me cla‹n£n te citîn£ te e†mat' œdusan,
¢mfˆ dš me ·£koj ¥llo kakÕn b£lon ºd citîna,
·wgalša, t¦ kaˆ aÙtÕj ™n Ñfqalmo‹sin Órhai.
˜spšrioi d' 'Iq£khj eÙdeišlou œrg' ¢f…konto.
œnq' ™m mn katšdhsan ™ãssšlmJ ™nˆ nh ÓplJ
™ãstrefšŽ stereîj, aÙtoˆ d' ¢pob£ntej ™ssumšnwj
par¦ q‹na qal£sshj dÒrpon ›lonto. aÙt¦r ™moˆ
desmÕn mn ¢nšgnamyan qeoˆ aÙtoˆ
573
Spunea doar craiul cã-l avuse-n gazdã
ªi-l ospãtase, când venea în þarã.
El mi-arãtã averea ce Ulise
Pe-atunci agonisise, aramã ºi-aur
ªi fier din greu lucrat, vistierie 440
Cu care cineva pânã la neamul
Al zecelea-ar putea hrãni o casã,
Aºa erau odoarele-i de multe
La curtea lui. ªi mai spunea el craiul
C-ar fi umblat Ulise la Dodona 445
Sã cerceteze oracolul lui Joe
De la stejarul cel cu plete nalte,
De felul cum în þara-i roditoare
Sosi-va el, de mult plecatul, oare
Pe faþã sau pe-ascuns? Cu închinare 450
La zei în casã-i se jura el mie
Cã vasul fuse tras atunci pe mare
ªi oamenii stau gata sã-l petreacã
În þara lui, dar m-a trimis pe mine
Nainte, cã s-a nimerit sã plece 455
Un vas tesprotian înspre Dulichiu,
Mãnosu-n grâu. El porunci la oameni
De mine s-aibã grijã, sã mã poarte
La craiul lor Acast. Ei se-nvoirã
Sã-mi facã rãu, sã mã cufunde-n valul 460
Urgiei ºi mai mult. ªi cum pe mare
De-ajuns de mal se-ndepãrtase vasul,
Ei au ºi pus la cale-a mea robire,
M-au dezbrãcat de mantie ºi hainã
ªi altele mi-au pus, niºte bulendre, 465
Rupturile ce tu le vezi cu ochii.
Iar când spre searã-au fost aici pe câmpul
Ostrovului cel limpede Itaca,
Ei cobzã m-au legat c-o rãsucitã
Frânghie pe corabie ºi-n grabã 470
Ieºind la þãrm s-au aºezat la cinã.
Pe mine-apoi m-au dezlegat chiar zeii
574 ODUSSEAIS. X ODISEEA. CÂNTUL XIV
·hŽd…wj: kefalÍ d kat¦ ·£koj ¢mfikalÚyaj,
xestÕn ™fÒlkaion katab¦j ™pšlassa qal£ssV stÁqoj,
œpeita d cersˆ di»resa ¢mfotšrVsi nhcÒmenoj, m£la
d' ðka qÚrhq' œa ¢mfˆj ™ke…nwn. œnq' ¢nab£j, Óqi
te dr…oj Ãn poluanqšoj Ûlhj,
ke…mhn pepthèj. oƒ d meg£la sten£contej
fo…twn: ¢ll' oÙ g£r sfin ™fa…neto kšrdion enai
ma…esqai protšrw, toˆ mn p£lin aâtij œbainon
nhÕj œpi glafurÁj: ™m d' œkruyan qeoˆ aÙtoˆ
·hŽd…wj, ka… me staqmù ™pšlassan ¥gontej
¢ndrÕj ™pistamšnou: œti g£r nÚ moi asa biînai.”
tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfhj, EÜmaie subîta: „« deil
xe…nwn, Ã moi m£la qumÕn Ôrinaj taàta ›kasta
lšgwn, Ósa d¾ p£qej ºd' Ós' ¢l»qhj.
¢ll¦ t£ g' oÙ kat¦ kÒsmon, яomai, oÙdš me pe…seij,
e„pën ¢mf' 'OdusÁŽ. t… se cr¾ to‹on ™Ònta
mayid…wj yeÚdesqai; ™gë d' ™å oda kaˆ aÙtÕj
nÒston ™mo‹o ¥naktoj, Ó t' ½cqeto p©si qeo‹si
p£gcu m£l', Ótti min oÜ ti met¦ Trèessi d£massan
º f…lwn ™n cers…n, ™peˆ pÒlemon tolÚpeuse.
[tî kšn oƒ tÚmbon mn ™po…hsan Panacaio…,
ºdš ke kaˆ ú paidˆ mšga klšoj ½rat' Ñp…ssw.] nàn
dš min ¢kleiîj “Arpuiai ¢nhršyanto. aÙt¦r ™gë
par' Ûessin ¢pÒtropoj: oÙd pÒlinde œrcomai,
e„ m» poÚ ti per…frwn PhnelÒpeia
™lqšmen ÑtrÚnVsin, Ót' ¢ggel…h poqn œlqV.
¢ll' oƒ mn t¦ ›kasta par»menoi ™xeršousin,
575
Uºor de tot. ªi dupã ce cu zdreanþa
Mi-acopãr capul ºi de-a lungul cârmei
Frumos cioplite mã cobor, mi-apropii 475
De mare pieptul ºi-o apuc de-a-notul
ªi lopãþesc cu braþele-amândouã
ªi repede mã depãrtez de dânºii
ªi ies pe mal. O iau la deal, pe unde
Era desiºu-unei pãduri frunzoase 480
ªi-aci mã tupil ºi mã culc. Cu grele
Suspine ei umblarã dupã mine.
Dar când vãzurã bine cã-i zadarnic
De-a mai cãta, la vas se-napoiarã.
Uºor m-adãpostirã înºiºi zeii 485
ªi mã luarã apoi ºi mã-ndreptarã
Pe-aici la casa unui om cuminte,
Cã-mi fuse dat sã mai trãiesc pe lume.”
Eumeu îi zise: „Hei sãrac de tine!
Cã tare m-ai înduioºat, strãine, 490
Cu de-amãnuntul povestindu-mi mie
Cât ai rãbdat ºi pribegit. Dar vorba
Ce-mi spui despre Ulise-mi pare goalã
ªi nu te cred. De ce sã minþi degeaba,
495
Tu om bãtrân? ªtiu bine eu cã zeii
Nu suferã cu nici un chip sã vie
Stãpânul meu; cã-n luptã cu troienii
El n-a cãzut sau n-a murit la sânul
Prietenilor lui dupã-ncetarea
500
Rãzboiului. Mãcar atunci aheii
I-ar fi fãcut mormânt, ºi slavã mare
Putea sã lase el ca moºtenire
La fiul sãu. Dar azi fãrã mãrire
Vântoasele-l rãpirã. Eu deoparte
La turme stau ºi nu merg în cetate, 505
De nu cumva mã cheamã Penelopa,
Stãpâna mea-nþeleaptã, dacã-i vine
De undeva vreo ºtire. Toþi în casã
Se pun atunci ºi-ntreabã despre toate,
576 ODUSSEAIS. X ODISEEA. CÂNTUL XIV
ºmn o‰ ¥cnuntai d¾n o„comšnoio ¥naktoj, ºd' o
‰ ca…rousin b…oton n»poinon œdontej:
¢ll' ™moˆ oÙ f…lon ™stˆ metallÁsai kaˆ ™ršsqai,
™x oá d» m' A„twlÕj ¢n¾r ™x»pafe mÚqJ,
Ój ·' ¥ndra kte…naj poll¾n ™pˆ ga‹an ¢lhqeˆj
½luq' ™mÕn prÕj staqmÒn: ™gë dš min
¢mfag£pazon. fÁ dš min ™n Kr»tessi par' 'IdomenÁŽ
„dšsqai nÁaj ¢keiÒmenon, t£j oƒ xunšaxan ¥ellai:
kaˆ f£t' ™leÚsesqai À ™j qšroj À ™j Ñpèrhn,
poll¦ cr»mat' ¥gonta, sÝn ¢ntiqšois' ˜t£roisi.
kaˆ sÚ, gšron polupenqšj, ™pe… sš moi ½gage da…
mwn, m»te t… moi yeÚdessi car…zeo m»te ti qšlge:
oÙ g¦r toÜnek' ™gè s' a„dšssomai oÙd fil»sw,
¢ll¦ D…a xšnion de…saj aÙtÒn t' ™lea…rwn.”
tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj: „Ã
m£la t…j toi qumÕj ™nˆ st»qessin ¥pistoj,
oŒÒn s' oÙd' ÑmÒsaj per ™p»gagon oÙdš se pe…qw.
¢ll' ¥ge nàn ·»trhn poihsÒmeq': aÙt¦r Ôpisqen m£rturoi
¢mfotšroisi qeo…, toˆ ”Olumpon œcousin.
e„ mšn ken nost»sV ¥nax teÕj ™j tÒde dîma, ›ssaj me
cla‹n£n te citîn£ te e†mata pšmyai Doul…ciÒnd'
„šnai, Óqi moi f…lon œpleto qumù: e„ dš ke m¾
œlqVsin ¥nax teÕj æj ¢goreÚw,
dmîaj ™pisseÚaj balšein meg£lhj kat¦ pštrhj,
Ôfra kaˆ ¥lloj ptwcÕj ¢leÚetai ºperopeÚein.” tÕn d'
¢pameibÒmenoj prosefènee d‹oj ØforbÒj:
577
ªi cei mâhniþi de lipsa-ndelungatã 510
A craiului, ºi cei voioºi c-au parte
Nepedepsiþi de-avere. Însã mie
Nu-mi place sã descos, sã-ntreb pe nimeni
De când m-a pãcãlit cu povestirea-i
Un om etolian care-omorâse 515
Pe un bãrbat ºi dupã ce pe lume
Nemernicise mult, veni la mine.
Eu îl primii cu drag. Dar el îmi spuse
Cã-n Creta l-a vãzut pe crai, pe lângã
Idomeneu, unde dregea corãbii 520
Stricate de furtuni. Zicea cã vine
La varã sau la toamnã împreunã
Cu oastea lui ºi-aduce-avere multã.
ªi tu, jãlos moºneag, dacã te-aduse
La mine soarta, nu cãta pe voie 525
Sã-mi faci minþind ºi amãgind, cã doarã
Nu pentru asta te-oi cinsti ºi-n gazdã
Te voi þinea, ci pentru cã mi-e mie
De Cel-de-sus care-ocroteºte oaspeþi
ªi pentru cã de tine mi-este milã.” 530
Ulise i-a rãspuns: „De bunã seamã
Eºti prea necrezãtor, dacã pe tine
Nu-i chip sã te câºtig ºi sã te-nduplec,
Mãcar cã m-am jurat. Dar hai sã facem
Prinsoare-acum, ºi sã ne fie martori 535
Amândurora cei din slavã, zeii
Olimpieni, cã dacã se va-ntoarce
Stãpânul tãu pe-aici, în casa asta,
Tu mã îmbraci cu o manta ºi-o hainã
ªi mã trimiþi pe urmã la Dulichiu, 540
Pe unde vreau sã fiu. Dacã nu vine
Stãpânul tãu aºa cum spun, tu pune
Pãstorii tãi atunci sã mã rãpeadã
La vale de pe stânca asta mare,
Ca nici un om calic sã nu cuteze 545
Sã umble cu minciuni.” Eumeu îi zise:
578 ODUSSEAIS. X ODISEEA. CÂNTUL XIV
„xe‹n', oÛtw g£r kšn moi ™ãkle…h t' ¢ret» te
e‡h ™p' ¢nqrèpouj, ¤ma t' aÙt…ka kaˆ metšpeita,
Ój s' ™peˆ ™j klis…hn ¥gagon kaˆ xe…nia dîka,
aâtij d kte…naimi f…lon t' ¢pÕ qumÕn ˜lo…mhn: prÒfrwn
ken d¾ œpeita D…a Kron…wna lito…mhn.
nàn d' érh dÒrpoio: t£cist£ moi œndon ˜ta‹roi een,
†n' ™n klis…V larÕn tetuko…meqa dÒrpon.” ìj oƒ
mn toiaàta prÕj ¢ll»louj ¢gÒreuon,
¢gc…molon d sÚej te kaˆ ¢nšrej Ãlqon Øforbo…. t¦j
mn ¥ra œrxan kat¦ ½qea koimhqÁnai, klagg¾ d'
¥spetoj ðrto suîn aÙlizomen£wn.
aÙt¦r Ð oŒs' ˜t£roisin ™kškleto d‹oj ØforbÒj:
„¥xeq' Øîn tÕn ¥riston, †na xe…nJ ƒereÚsw
thledapù: prÕj d' aÙtoˆ ÑnhsÒmeq', o† per юzÝn
d¾n œcomen p£scontej Øîn ›nek' ¢rgiodÒntwn: ¥lloi d'
¹mšteron k£maton n»poinon œdousin.” ìj ¥ra fwn»saj
kšase xÚla nhlšŽ calkù:
oƒ d' án e„sÁgon m£la p…ona pentašthron.
tÕn mn œpeit' œsthsan ™p' ™sc£rV: oÙd subèthj
l»qet' ¥r' ¢qan£twn: fresˆ g¦r kšcrht' ¢gaqÍsin:
¢ll' Ó g' ¢parcÒmenoj kefalÁj tr…caj ™n purˆ b£llen
¢rgiÒdontoj ØÕj kaˆ ™peÚceto p©si qeo‹si nostÁsai
'OdusÁa polÚfrona Ónde dÒmonde.
kÒye d' ¢nascÒmenoj sc…zV druÒj, ¿n l…pe ke…wn: tÕn
d' œlipe yuc». toˆ d' œsfax£n te kaˆ eásan, aya dš min
dišceuan: Ð d' çmoqete‹to subèthj,
579
„Ce nume bun de om cinstit ºi vrednic
Mi-aº cãpãta, strãine, printre oameni,
ªi-acuma cât viez ºi dup-aceea,
De-ar fi ca asta sã fac eu ºi viaþa 550
Sã-þi curm aºa, când te-am adus în casã
ªi mi te-am ospãtat? Cu bunã voie
Mai pot apoi sã mã închin lui Joe?
Dar iatã-i vremea cinei. Numai soþii
Sã vie-acasã mai curând, sã facem 555
Plãcutã cinã în coliba asta.”
Aºa vorbirã între ei, ºi-ndatã
Se-ntoarserã cu turmele pãstorii,
ªi porcii ºi-i închiserã în cocini
Pe la culcuºul lor ºi vuiet mare 560
Stârni sãlãºuirea lor în staul.
Strigã atunci porcarul la tovarãºi:
„Alegeþi vierul cel mai gras din turmã
ªi-aduceþi-l ca sã-l înjunghi în cinstea
Strãinului din þarã depãrtatã, 565
Sã-l mai gustãm ºi noi care de dragul
Acestor porci cu colþii albi ne zbatem
Mereu ºi ne-amãrâm de mult, dar alþii
Se bucurã nepedepsiþi de rodul
Trudirii noastre”. Aºa grãi la oameni 570
ªi despicã el lemne cu toporul
Tãios de-aramã. Aduserã ei porcul
Cel îngrãºat, un mascur de cinci vremuri,
ªi-l aºezarã jos pe lângã vatrã.
Ca om cuminte nu uitã porcarul 575
De Cei-de-sus. Tãie un smoc din capul
Râtanului ºi ca începãturã
În foc îl azvârli; urã pe urmã
La zei pentru întorsul lui Ulise
Cel înþelept ºi c-o despicãturã 580
Luatã de pe jos unde-o lãsase
Când lemnele-a tãiat, izbi în mascur
ªi el rãmase mort. Îl înjunghiarã
580 ODUSSEAIS. X ODISEEA. CÂNTUL XIV
p£ntwn ¢rcÒmenoj melšwn, ™j p…ona dhmÒn.
kaˆ t¦ mn ™n purˆ b£lle, palÚnaj ¢lf…tou ¢ktÍ,
m…stullÒn t' ¥ra t«lla kaˆ ¢mf' Ñbelo‹sin œpeiron
êpths£n te perifradšwj ™rÚsantÒ te p£nta, b£llon
d' e„n ™leo‹sin ¢ollša. ¨n d subèthj
†stato daitreÚswn: perˆ g¦r fresˆn a‡sima Édh.
kaˆ t¦ mn ›ptaca p£nta diemmoir©to dazwn:
t¾n mn ‡an NÚmfVsi kaˆ `ErmÍ, Mai£doj uŒi,
qÁken ™peux£menoj, t¦j d' ¥llaj ne‹men ˜k£stJ:
nètoisin d' 'OdusÁa dihnekšessi gšrairen
¢rgiÒdontoj ØÒj, kÚdaine d qumÕn ¥naktoj.
ka… min fwn»saj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj:
„a‡q' oÛtwj, EÜmaie, f…loj Diˆ patrˆ gšnoio æj ™mo…,
Ótti me to‹on ™Ònt' ¢gaqo‹si gera…reij.”
tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfhj, EÜmaie subîta:
„œsqie, daimÒnie xe…nwn, kaˆ tšrpeo to‹sde,
oŒa p£resti: qeÕj d tÕ mn dèsei, tÕ d' ™£sei,
Ótti ken ú qumù ™qšlV: dÚnatai g¦r ¤panta.”
·a, kaˆ ¥rgmata qàse qeo‹s' a„eigenštVsi,
spe…saj d' a‡qopa onon 'OdussÁŽ ptolipÒrqJ ™n
ce…ressin œqhken: Ð d' ›zeto Î par¦ mo…rV.
s‹ton dš sfin œneime MesaÚlioj, Ón ·a subèthj
aÙtÕj kt»sato ooj ¢poicomšnoio ¥naktoj,
nÒsfin despo…nhj kaˆ Lašrtao gšrontoj:
p¦r d' ¥ra min Taf…wn pr…ato kte£tessin ˜o‹sin.
581
Pãstorii ºi-l pârlirã, apoi îndatã
Îl ciopârþirã. ªi luând porcarul 585
Bucãþi de pretutindeni, carne crudã,
Le înveli în prapuri ºi fãinã
Le presurã ºi le-azvârli în flacãri.
Înfeliarã tot ce mai rãmase,
ªi dupã ce-n frigare le-nþeparã, 590
Le rumenirã-apoi cu toatã grija.
Le scoaserã felii-felii ºi-n strãchini
Ei puserã grãmadã carnea toatã.
Porcaru-n urmã se sculã s-o-mpartã,
Fiind un om cu totul drept. Friptura 595
În ºapte o-mpãrþi pe rând. O parte
O prinosi la nimfe ºi lui Hermes,
Al Maiei fiu, urând, iar celelalte
Le dete fiecãrui dintre dânºii.
Pe musafir cinsti cu lungul spate 600
Al porcului. Se-nvoioºã Ulise
ªi zise-aºa: „Eumeu, urez eu þie
Sã fii mereu aºa de drag lui Joe
Precum îmi eºti tu mie, cã-mi faci parte
De bunãtãþi, mãcar cã sunt în starea 605
În care sunt”. Porcarul îi rãspunse:
„Biet oaspe-al meu, mãnâncã ºi petrece
Cu tot ce-þi stã în faþã la-ndemânã,
Cãci Dumnezeu ne dã, ori nu, de-a pururi
610
Aºa cum vrea, fiind atotputernic”.
Grãi el astfel ºi-nchinã-nceputuri
De jertfe la nemuritori. Vin negru
Stropi pe jos ºi-ntinse lui Ulise
Potirul plin, iar el ºezu aproape
615
De-al lui mertic. Le împãrþi din pâne
Mesaulios, pe care-l dobândise
Porcarul singur dupã ce plecase
Stãpânul sãu ºi fãrã de-ajutorul
Lui moº Laerte ºi-al stãpânei sale:
Îl cumpãrã cu banii lui din Tafos. 620
582 ODUSSEAIS. X ODISEEA. CÂNTUL XIV
oƒ d' ™p' Ñne…aq' ˜to‹ma proke…mena ce‹raj ‡allon.
aÙt¦r ™peˆ pÒsioj kaˆ ™dhtÚoj ™x œron ›nto,
s‹ton mšn sfin ¢fe‹le MesaÚlioj, oƒ d' ™pˆ ko‹ton, s…
tou kaˆ kreiîn kekorhmšnoi, ™sseÚonto.
nÝx d' ¥r' ™pÁlqe kak¾ skotom»nioj: áe d' ¥ra ZeÝj
p£nnucoj, aÙt¦r ¥h zšfuroj mšgaj a„n œfudroj.
to‹j d' 'OduseÝj metšeipe, subètew peirht…zwn,
e‡ pèj oƒ ™kdÝj cla‹nan pÒroi ½ tin' ˜ta…rwn
¥llon ™potrÚneien, ™pe… ˜o k»deto l…hn:
„kškluqi nàn, EÜmaie kaˆ ¥lloi p£ntej ˜ta‹roi,
eÙx£menÒj ti œpoj ™ršw: onoj g¦r ¢nègei, ºleÒj,
Ój t' ™fšhke polÚfron£ per m£l' ¢e‹sai
ka… q' ¡palÕn gel£sai ka… t' Ñrc»sasqai ¢nÁke, ka…
ti œpoj prošhken, Ó pšr t' ¥rrhton ¥meinon.
¢ll' ™peˆ oân tÕ prîton ¢nškragon, oÙk ™pikeÚsw.
e‡q' ìj ¹bèoimi b…h tš moi œmpedoj e‡h,
æj Óq' ØpÕ Tro…hn lÒcon ½gomen ¢rtÚnantej.
¹ge…sqhn d' 'OduseÚj te kaˆ 'Atredhj Menšlaoj, to‹si d'
¤ma tr…toj Ãrcon ™gèn: aÙtoˆ g¦r ¥nwgon.
¢ll' Óte d» ·' ƒkÒmesqa potˆ ptÒlin a„pÚ te te‹coj,
¹me‹j mn perˆ ¥stu kat¦ ·wp»Ža pukn£,
¨n dÒnakaj kaˆ ›loj, ØpÕ teÚcesi pepthîtej
ke…meqa, nÝx d' ¥r' ™pÁlqe kak¾ boršao
pesÒntoj, phgul…j: aÙt¦r Ûperqe ciën gšnet' ºäte
p£cnh, yucr», kaˆ sakšessi peritršfeto krÚstalloj.
œnq' ¥lloi p£ntej cla…naj œcon ºd citînaj,
583
Cu mânile-ncepurã apoi cu toþii
Sã umble la gãtitele bucate,
ªi când de-ajuns mâncarã ºi bãurã,
Mesaulios luã rãmãºiþa pânii,
Iar ei, sãtui de pitã ºi fripturã, 625
Cu toþii se grãbirã sã se culce.
Veni o noapte asprã-ntunecoasã
ªi cerul tot ploua fãrã-ncetare
ªi vâjâia Munteanul, vânt puternic
ªi-n veci ploios. Ulise-ncepe vorba 630
Voios sã-ncerce pe porcar, sã vadã
De scoate el cumva ºi-i dã sumanul
Ori va sili pe altul sã i-l deie,
C-aºa de mult se îngrijea de dânsul:
„Ascult-acum, Eumee, ºi cu toþii 635
Tovarãºi voi ceilalþi. Am sã mã laud
Cu ce-am sã spun, cã mã stârneºte vinul
Zãlud care ºi pe-nþelept îl face
Sã cânte fãrã cumpãt ºi sã râdã
Copilãros, sã joace ºi sã-ndruge 640
Cuvinte ce mai bine-ar fi tãcute.
Odatã însã ce-am deschis eu gura,
Nu pot s-ascund. Ah, cum nu-s încã tânãr
ªi plin de vlagã cum am fost odatã,
Când cetele mânarãm noi sub Troia 645
ªi le-ntocmirãm ca sã stea la pândã!
În frunte-a fost Ulise, Menelàos
ªi eu al treilea. Ei aveau porunca.
Dar când sosirãm noi pe la cetate,
Sub zidu-nalt, ne tupilãm sub arme 650
ªi ne culcãm acolo, pe-mprejurul
Oraºului între hãþiºuri dese,
Prin stuhuri ºi prin locuri mocirloase.
Bãtu un crivãþ ºi veni o noapte
De pominã, un ger; zãpadã rece 655
De sus ca bruma se lãsa de deasã
ªi þurþurii sporeau de peste scuturi.
584 ODUSSEAIS. X ODISEEA. CÂNTUL XIV
eádon d' eÜkhloi, s£kesin e„lumšnoi êmouj:
aÙt¦r ™gë cla‹nan mn „ën ˜t£roisin œleipon ¢fradšwj,
™peˆ oÙk ™f£mhn ·igwsšmen œmphj, ¢ll'
™pÒmhn s£koj oon œcwn kaˆ zîma faeinÒn.
¢ll' Óte d¾ tr…ca nuktÕj œhn, met¦ d' ¥stra beb»kei,
kaˆ tÒt' ™gën 'OdusÁa proshÚdwn ™ggÝj ™Ònta
¢gkîni nÚxaj: Ð d' ¥r' ™mmapšwj Øp£kouse:
'diogenj Laerti£dh, polum»can' 'Odusseà, oÜ
toi œti zwo‹si metšssomai, ¢ll£ me ce‹ma
d£mnatai: oÙ g¦r œcw cla‹nan: par£ m' ½pafe da…mwn
o„oc…twn' ‡menai: nàn d' oÙkšti fukt¦ pšlontai.'
ìj ™f£mhn, Ð d' œpeita nÒon scšqe tÒnd' ™nˆ qumù,
oŒoj ke‹noj œhn bouleušmen ºd m£cesqai:
fqegx£menoj d' Ñl…gV Ñp… me prÕj màqon œeipe:
's…ga nàn, m» t…j seu 'Acaiîn ¥lloj ¢koÚsV.'
Ã, kaˆ ™p' ¢gkînoj kefal¾n scšqen epš te màqon:
'klàte, f…loi: qe‹Òj moi ™nÚpnion Ãlqen Ôneiroj. l…
hn g¦r nhîn ˜k¦j ½lqomen. ¢ll£ tij e‡h e„pe‹n
'AtredV 'Agamšmnoni, poimšni laîn,
e„ plšonaj par¦ naàfin ™potrÚneie nšesqai.'
ìj œfat', ðrto d' œpeita QÒaj, 'Andra…monoj uƒÒj,
karpal…mwj, ¢pÕ d cla‹nan b£le foinikÒessan, bÁ d
qšein ™pˆ nÁaj: ™gë d' ™nˆ e†mati ke…nou ke…
mhn ¢spas…wj, f£e d crusÒqronoj 'Hèj.
ìj nàn ¹bèoimi b…h tš moi œmpedoj e‡h:
do…h kšn tij cla‹nan ™nˆ staqmo‹si suforbîn,
¢mfÒteron, filÒthti kaˆ a„dҎ fwtÕj ™Áoj:
585
Dar toþi ceilalþi aveau suman ºi hainã
ªi liniºtiþi dormeau cu spete-ascunse
Sub pavãzã. Eu singur la plecare 660
Lãsai la soþi sumanul meu ca prostul,
Cãci nu gândeam de loc sã-mi fie rece
ªi-naintai aºa numai cu scutul
ªi-ncins cu-a lui curea scânteietoare.
Dar când fu straj-a treia peste noapte 665
ªi stelele-asfinþirã, eu cu cotul
Trezind de lângã mine pe Ulise,
Aºa-i zisei, el m-auzi deodatã:
«Tu, fiu de viþã naltã al lui Laerte,
Preaiscusite, meºtere Ulise, 670
M-am dus pe copcã, frigul mã omoarã
Cãci n-am sumanul; mã împinse naiba
Sã viu aºa-mbrãcat numai c-o hainã,
Nu-i chip de-acuma sã mai scap cu zile».
Aºa-i zisei, iar el, ca om destoinic 675
La sfat ºi-n luptã, iscodi un mijloc
Pe loc ºi-ncet îmi zise: «Taci acuma,
Sã nu te-audã careva de-ai noºtri ».
Apoi grãi, în cot proptindu-ºi capul:
680
«Prieteni, ascultaþi. Veni la mine,
Pe când dormeam, un vis de sus. Cãci tare
De tabãrã ne-am depãrtat. Deci meargã
Sã spuie cineva lui Agamemnon,
Pãstorul oastei, sã trimitã oameni
685
Mai mulþi.» Cum zise el, ºi sare Toas,
Al lui Andrèmon fiu, grãbit ºi scoate
Sumanul porfiriu ºi dã o fugã
Spre tabãrã. Eu bucuros iau straiul
Lui Toas ºi mã culc ºi-adorm sub dânsul
În tihnã pânã-n ziuã. Cum nu-s tânãr 690
ªi zdravãn ca atunci! Mi-ar da, vezi bine,
Un þol vreun porcar din cei din staul
Din dragoste ºi cinste pentr-un astfel
De om voinic. Acum însã cu toþii
586 ODUSSEAIS. X ODISEEA. CÂNTUL XIV
nàn dš m' ¢tim£zousi kak¦ cro e†mat' œconta.” tÕn
d' ¢pameibÒmenoj prosšfhj, EÜmaie subîta:
„ð gšron, anoj mšn toi ¢mÚmwn, Ön katšlexaj,
oÙdš t… pw par¦ mo‹ran œpoj nhkerdj œeipej:
tî oÜt' ™sqÁtoj deu»seai oÜte teu ¥llou,
ïn ™pšoic' ƒkšthn talape…rion ¢nti£santa,
nàn: ¢t¦r ºîqšn ge t¦ s¦ ·£kea dnopal…xeij. oÙ
g¦r pollaˆ cla‹nai ™phmoibo… te citînej
™nq£de ›nnusqai, m…a d' o‡h fwtˆ ˜k£stJ.
[aÙt¦r ™p¾n œlqVsin 'OdussÁoj f…loj uƒÒj,
ke‹nÒj se cla‹n£n te citîn£ te e†mata ›ssei,
pšmyei d', ÓppV se krad…h qumÒj te keleÚei.”]
ìj e„pën ¢nÒrouse, t…qei d' ¥ra oƒ purÕj ™ggÝj
eÙn»n, ™n d' яwn te kaˆ a„gîn dšrmat' œballen.
œnq' 'OduseÝj katšlekt'. ™pˆ d cla‹nan b£len aÙtù
pukn¾n kaˆ meg£lhn, ¼ oƒ parakšsket' ¢moib¦j
›nnusqai, Óte tij ceimën œkpagloj Ôroito.
ìj Ð mn œnq' 'OduseÝj koim»sato, toˆ d par' aÙtÕn
¥ndrej koim»santo nehn…ai. oÙd subètV
¼ndanen aÙtÒqi ko‹toj, Øîn ¥po koimhqÁnai,
¢ll' Ó g' ¥r' œxw „ën Ðpl…zeto: ca‹re d' 'OdusseÚj,
Ótti ·£ oƒ biÒtou perik»deto nÒsfin ™Òntoj. prîton
mn x…foj ÑxÝ perˆ stibaro‹j b£let' êmoij,
¢mfˆ d cla‹nan ™šssat', ¢lex£nemon m£la pukn»n,
¨n d n£khn ›let' a„gÕj ™ãtrefšoj meg£loio, e†leto d'
ÑxÝn ¥konta, kunîn ¢lktÁra kaˆ ¢ndrîn. bÁ d'
‡menai ke…wn, Óqi per sÚej ¢rgiÒdontej pštrV
Ûpo glafurÍ eádon, boršw Øp' „wgÍ.
587
Mã nesocot, cãci port rupturi pe mine.” 695
Eumeu îi zise: „Moºule, vorbit-ai
Frumos de tot; nimica fãrã cale
ªi de prisos n-ai spus. Avea-vei darã
ªi haine ce pofteºti ºi toate cele
Ce se cuvin unui sãrman ce vine 700
Jãluitor. Dar mâne dimineaþã
Din nou rãmâi cu zdrenþele pe tine.
Cãci n-avem multe haine-aici ºi sarici
De primenit; tot insul are una.
Dar las’ cã vine fiul lui Ulise 705
ªi el îþi dã ºi sàricã ºi hainã
ªi are sã te-ndrepte unde-þi place.”
ªi dupã ce vorbi aºa, se scoalã
ªi pe la vatrã aºazã pat ºi-aºterne
Deasupra-i blãni de caprã ºi de oaie, 710
ªi-Ulise-n pat se culcã; peste dânsul,
Porcarul zvârle-un þol mai gros ºi mare
Ce el l-avea de schimb pe vreme asprã.
Aºa dormi Ulise ºi pe-aproape
Dormirã ºi ceilalþi pãstori mai tineri. 715
Porcarul însã nu vru sã se culce
Pe stratul lui, departe de-a lui turmã,
Ci merse-afarã înarmat sã doarmã.
Se-nveseli Ulise, cã de-avutu-i
Cãta porcaru-n lipsa lui de-acasã. 720
Întâi îºi prinse sabia-ascuþitã
Pe umerii vânjoºi, apoi îºi puse
Sumanul gros ºi bun la vânt, ºi-asupra-i
Cojoc de caprã mare ºi-ncãlatã,
Apoi luând o lance þuguiatã, 725
Cu care s-apãra de câni ºi oameni,
El merse sã se culce unde porcii Dormeau sub
stânci, la loc ferit de Crivãþ.
 ODUSSEIAS O
`H d' e„j eÙrÚcoron Lakeda…mona Pall¦j 'Aq»nh
õcet', 'OdussÁoj megaqÚmou fa…dimon uƒÕn
nÒstou Øpomn»sousa kaˆ Ñtrunšousa nšesqai.
eáre d Thlšmacon kaˆ Nšstoroj ¢glaÕn uƒÕn
eÛdont' ™n prodÒmJ Menel£ou kudal…moio, Ã toi
Nestor…dhn malakù dedmhmšnon ÛpnJ:
Thlšmacon d' oÙc Ûpnoj œce glukÚj, ¢ll' ™nˆ qumù
nÚkta di' ¢mbros…hn meled»mata patrÕj œgeiren.
¢gcoà d' ƒstamšnh prosšfh glaukîpij 'Aq»nh:
„Thlšmac', oÙkšti kal¦ dÒmwn ¥po tÁl' ¢l£lhsai,
kt»mat£ te prolipën ¥ndraj t' ™n so‹si dÒmoisin
oÛtw Øperfi£louj: m» toi kat¦ p£nta f£gwsi kt»mata
dass£menoi, sÝ d thãs…hn ÐdÕn œlqVj. ¢ll' Ôtrune
t£cista bo¾n ¢gaqÕn Menšlaon
pempšmen, Ôfr' œti o‡koi ¢mÚmona mhtšra tštmVj.
½dh g£r ·a pat»r te kas…gnhto… te kšlontai
EÙrum£cJ g»masqai: Ð g¦r perib£llei ¤pantaj
mnhstÁraj dèroisi kaˆ ™xèfellen œedna:
m» nÚ ti seà ¢škhti dÒmwn ™k ktÁma fšrhtai.
osqa g¦r oŒoj qumÕj ™nˆ st»qessi gunaikÒj: ke…
nou boÚletai okon Ñfšllein, Ój ken Ñpu…V,
pa…dwn d protšrwn kaˆ kourid…oio f…loio
oÙkšti mšmnhtai teqnhÒtoj oÙd metall´. ¢ll¦ sÚ
g' ™lqën aÙtÕj ™pitršyeiaj ›kasta,
Cântul XV
Minerv-atunci se coborî în largul
Lacedemòn la fiul lui Ulise
Ca sã-i aduc-aminte, sã-l îndemne
Napoi sã plece-acasã. ªi zeiþa
5
Gãsi pe Telemah ºi pe-al lui Nestor
Fecior dormind într-un pridvor la curtea
Lui Menelau slãvitul. Numai fiul
Lui Nestor moleºit dormea în tihnã;
Pe Telemah somn dulce nu-l mai prinse,
Trezit fiind în umbra nopþii nalte 10
De-a tatãlui sãu grijã. Stând aproape,
Minerva cea cu ochi albaºtri-i zise:
„Nu-i bine-acum, o, Telemah, departe
De casã sã te porþi, sã laºi pe-acolo
ªi averea-þi ºi bãrbaþi fãrã ruºine. 15
Mã tem cã þi-or mânca averea toatã
ªi-or împãrþi-o între ei, ºi drumul
Þi-ar fi-n zadar. Deci hai mai iute cere
Lui Menelau viteazul sã te lase
Sã pleci, ca tot sã mai gãseºti acasã 20
Pe maica-þi neasemuitã. Aflã
Cã o silesc ºi tatãl sãu ºi fraþii
Sã ia de soþ pe Evrimahos, fiindcã
E cel mai darnic peþitor ºi-ntrece
Pe toþi cu zestrea-i datã. Mi-e ca dânsa 25
Sã nu-þi ia peste voia ta de-acasã
Ceva din bunuri. ªtii cum e femeia,
Ea cautã mai de folos sã fie
La casa celui care-o ia pe dânsa
ªi nici nu vrea sã ºtie, nici îi pasã 30
De rãposatu-i soþ ºi de copiii
590 ODUSSEAIS. O ODISEEA. CÂNTUL XV
dmJ£wn ¼ t…j toi ¢r…sth fa…netai enai, e„j Ó
kš toi f»nwsi qeoˆ kudr¾n par£koitin. ¥llo dš
to… ti œpoj ™ršw, sÝ d sÚnqeo qumù.
mnhst»rwn s' ™pithdj ¢ristÁej locÒwsin
™n porqmù 'Iq£khj te S£moiÒ te paipalošsshj
ƒšmenoi kte‹nai, prˆn patr…da ga‹an ƒkšsqai.
¢ll¦ t£ g' oÙk яw: prˆn ka… tina ga‹a kaqšxei
¢ndrîn mnhst»rwn, o† toi b…oton katšdousin.
¢ll¦ ˜k¦j n»swn ¢pšcein eÙergša nÁa,
nuktˆ d' Ðmîj ple…ein: pšmyei dš toi oâron Ôpisqen
¢qan£twn Ój t…j se ful£ssei te ·Úeta… te. aÙt¦r
™p¾n prèthn ¢kt¾n 'Iq£khj ¢f…khai, nÁa mn
™j pÒlin Ñtrànai kaˆ p£ntaj ˜ta…rouj, aÙtÕj d
prètista subèthn e„safikšsqai,
Ój toi Øîn ™p…ouroj, Ðmîj dš toi ½pia oden.
œnqa d nÚkt' ¢šsai: tÕn d' Ñtrànai pÒlin e‡sw
¢ggel…hn ™ršonta per…froni Phnelope…V,
oÛnek£ oƒ sîj ™ssi kaˆ ™k PÚlou e„l»louqaj.”
mn ¥r' ìj e„poàs' ¢pšbh prÕj makrÕn ”Olumpon,
aÙt¦r Ð Nestor…dhn ™x ¹dšoj Ûpnou œgeire
l¦x podˆ kin»saj, ka… min prÕj màqon œeipen:
„œgreo, Nestor…dh Peis…strate: mènucaj †ppouj
zeàxon Øf' ¤rmat' ¥gwn, Ôfra pr»sswmen Ðdo‹o.”
tÕn d' aâ Nestor…dhj Peis…stratoj ¢nt…on hÜda:
„Thlšmac', oÜ pwj œstin, ™peigomšnouj per Ðdo‹o,
nÚkta di¦ dnofer¾n ™l£an: t£ca d' œssetai ºèj. ¢ll¦
mšn', e„j Ó ke dîra fšrwn ™pid…fria q»V ¼rwj
'Atredhj, dourikleitÕj Menšlaoj,
591
Nãscuþi nainte. Du-te dar ºi-ncrede
Averea ta femeii care-þi pare
Cã-i cea mai cu credinþã, pân’ce zeii
Þi-or scoate-n cale vrednica soþie. 35
Mai am încã un sfat sã-þi dau, ia seama.
Pe la strâmtoarea cea dintre Itaca
ªi stâncile din Samos stau la pândã
Fruntaºii peþitori ca sã te-omoare
Nainte de sosirea ta în þarã. 40
Dar nu cred c-au sã poatã, ba pãmântul
Îi va-nghiþi pe ei, pe ticãloºii
Ce-þi toacã moºtenirea. Deci abate-þi
Corabia cea bunã de la malul
Ostroavelor, cãlãtoreºte noaptea. 45
Prielnic vânt îþi va sufla din urmã
Un zeu care vegheazã ºi te-ajutã.
Când vei sosi la malul þãrii tale,
Corabia ºi oamenii sloboade-i
Sã meargã spre cetate, tu ia drumul 50
ªi du-te mai întâi pe la pãstorul
Care-þi pãzeºte porcii ºi þi-e omul
Mai credincios. Petrece-acolo noaptea
ªi mânã-l la oraº sã înºtiinþeze
Pe buna Penelopa ca sã ºtie 55
Cã tu venit-ai sãnãtos din Pilos”.
Aºa vorbind, ea în Olimp se-ntoarse.
Iar Telemah trezi atunci pe fiul
Lui Nestor c-o bleandã din picior ºi-i zise:
„Scoal’, Pisistrat, ºi-nhamã telegarii 60
La carul lor, sã ne vedem de cale”.
Rãspunse Pisistrat Nestorianul:
„Oricât, o, Telemah, grãbit ni-i drumul,
Nu-i chip sã mergem noaptea pe-ntuneric.
Curând miji-vor zori. Aºteaptã darã 65
Întâi s-aducã-Atrid ºi-n car sã-þi puie
Din parte-i daruri scumpe ºi cu vorbe
592 ODUSSEAIS. O ODISEEA. CÂNTUL XV
kaˆ mÚqois' ¢gano‹si paraud»saj ¢popšmyV.
toà g£r te xe‹noj mimnÇsketai ½mata p£nta
¢ndrÕj xeinodÒkou, Ój ken filÒthta par£scV.” ìj
œfat', aÙt…ka d crusÒqronoj ½luqen 'Hèj.
¢gc…molon dš sf' Ãlqe bo¾n ¢gaqÕj Menšlaoj,
¢nst¦j ™x eÙnÁj, `Elšnhj p£ra kallikÒmoio. tÕn
d' æj oân ™nÒhsen 'OdussÁoj f…loj uƒÒj,
spercÒmenÒj ·a citîna perˆ cro sigalÒenta dànen
kaˆ mšga f©roj ™pˆ stibaro‹j b£let' êmoij ¼rwj,
bÁ d qÚraze, parist£menoj d proshÚda
[Thlšmacoj, f…loj uƒÕj 'OdussÁoj qe…oio:]
„'Atredh Menšlae diotrefšj, Ôrcame laîn,
½dh nàn m' ¢pÒpempe f…lhn ™j patr…da ga‹an:
½dh g£r moi qumÕj ™šldetai o‡kad' ƒkšsqai.”
tÕn d' ºme…bet' œpeita bo¾n ¢gaqÕj Menšlaoj:
„Thlšmac', oÜ t… s' ™gè ge polÝn crÒnon ™nq£d' ™rÚxw
ƒšmenon nÒstoio: nemessîmai d kaˆ ¥llJ
¢ndrˆ xeinodÒkJ, Ój k' œxoca mn filšVsin, œxoca d'
™cqa…rVsin: ¢me…nw d' a‡sima p£nta.
sÒn toi kakÒn ™sq', Ój t' oÙk ™qšlonta nšesqai
xe‹non ™potrÚnV kaˆ Öj ™ssÚmenon katerÚkV.
[cr¾ xe‹non pareÒnta file‹n, ™qšlonta d pšmpein.]
¢ll¦ mšn', e„j Ó ke dîra fšrwn ™pid…fria qe…w kal£, sÝ
d' Ñfqalmo‹sin ‡dVj, e‡pw d gunaixˆ de‹pnon ™nˆ
meg£roij tetuke‹n ¤lij œndon ™Òntwn.
¢mfÒteron, kàdÒj te kaˆ ¢glah kaˆ Ôneiar,
deipn»santaj ‡men poll¾n ™p' ¢pe…rona ga‹an.
e„ d' ™qšleij trafqÁnai ¢n' `Ell£da kaˆ mšson ”Argoj,
593
Prieteneºti sã te petreacã dânsul,
Cãci oaspele mereu ºi-aduce-aminte
70
De gazda care dragoste i-aratã.”
Abia grãi ºi zorii se ivirã.
S-apropie de dânºii Menelaos
Sculându-se din pat, de la nevasta-i
Elena cea cu pãr de aur. Grabnic,
Cum îl simþi, feciorul lui Ulise 75
Pe el îºi puse-o hainã sclipitoare
ªi-ºi aruncã pe umerii cei zdraveni
Un lung veºmânt; ieºi de-acolo, merse
Spre domnitor ºi-i zise-aºa flãcãul:
„Mãrite-Atride Menelaos doamne, 80
Dã-mi voie ca sã plec de-acum în þarã,
Mi-e tare dor sã mã întorn acasã”.
Iar el rãspunse: „Telemah, din parte-mi
Eu nu te mai opresc aci pe tine,
De vrei sã pleci. Ba chiar m-ar prinde ciuda 85
Pe gazda care-n dragoste ºi-n urã
prea pornit ºi n-are vro mãsurã: Mai bine-i când
e cumpãnã la toate.
E deopotrivã rãu sã-ndemni pe-un oaspe
Sã plece peste voie sau sã-mpiedici 90
Pe cel grãbit cât stã la tine. Catã
Sã þii la oaspe ºi sã-l laºi sã plece
Când ar pofti. Ci stai pân-oi aduce
ªi-n carul tãu voi pune scumpe daruri
95
Ca sã le vezi cu ochii, pân-oi spune
Femeilor s-aºeze ospãþu-n salã
Din ce avem de-ajuns pãstrate-n casã.
Dar e frumos, cinstit ºi-þi prinde bine
Sã stai întâi la masã, ºi pe urmã
Sã-ncepi cãlãtoria pe pãmântul 100
Nemãsurat de-ntins. Iar dacã-þi place
Prin Argos s-o apuci ºi prin Helada,
594 ODUSSEAIS. O ODISEEA. CÂNTUL XV
Ôfra toi aÙtÕj ›pwmai, ØpozeÚxw dš toi
†ppouj, ¥stea d' ¢nqrèpwn ¹g»somai: oÙdš tij
¼meaj aÜtwj ¢ppšmyei, dèsei dš te ›n ge
fšresqai, ºš tina tripÒdwn eÙc£lkwn º leb»twn
º dÚ' ¹miÒnouj º crÚseion ¥leison.”
tÕn d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda:
„'Atredh Menšlae diotrefšj, Ôrcame laîn, boÚlomai
½dh ne‹sqai ™f' ¹mšter': oÙ g¦r Ôpisqen oâron „ën
katšleipon ™pˆ kte£tessin ™mo‹si:
m¾ patšr' ¢nt…qeon diz»menoj aÙtÕj Ôlwmai,
t… moi ™k meg£rwn keim»lion ™sqlÕn Ôlhtai.”
aÙt¦r ™peˆ tÒ g' ¥kouse bo¾n ¢gaqÕj Menšlaoj,
aÙt…k' ¥r' Î ¢lÒcJ ºd dmJÍsi kšleuse
de‹pnon ™nˆ meg£roij tetuke‹n ¤lij œndon ™Òntwn.
¢gc…molon dš oƒ Ãlqe Bohqodhj 'EtewneÚj,
¢nst¦j ™x eÙnÁj, ™peˆ oÙ polÝ na‹en ¢p' aÙtoà:
tÕn pàr kÁai ¥nwge bo¾n ¢gaqÕj Menšlaoj
ÑptÁsa… te kreîn: Ð d' ¥r' oÙk ¢p…qhsen
¢koÚsaj. aÙtÕj d' ™j q£lamon kateb»seto khèenta,
oÙk ooj, ¤ma tù g' `Elšnh k…e kaˆ Megapšnqhj. ¢ll'
Óte d» ·' †kan', Óqi oƒ keim»lia ke‹to, 'Atredhj
mn œpeita dšpaj l£ben ¢mfikÚpellon, uƒÕn d
krhtÁra fšrein Megapšnqe' ¥nwgen
¢rgÚreon: `Elšnh d par…stato fwriamo‹sin,
œnq' œsan oƒ pšploi pampo…kiloi, oÞj k£men
aÙt». tîn ›n' ¢eiramšnh `Elšnh fšre, d‹a gunaikîn,
Öj k£llistoj œhn poik…lmasin ºd mšgistoj,
¢st¾r d' ìj ¢pšlampen: œkeito d ne…atoj ¥llwn.
595
Pun ham la cai ºi însumi vin cu tine;
Te duc în lume prin oraºe. Nimeni
Pe noi n-o sã ne lase la plecare 105
Nedãruiþi. O sã ne dea s-aducem
Mãcar un dar, vrun triped de aramã
Vrun vas, doi telegari, vrun tas de aur.”
Iar chibzuitul Telemah rãspunse:
„Mãrite doamne-Atride Menelaos, 110
Voi sã mã-ntorn acum la mine-acasã,
Cãci la plecare nu lãsai pe nimeni
De pazã pentru bunurile mele.
Mã tem cã tot umblând sã-mi cat pe tata,
Sã nu pier însumi eu, sau de la mine 115
Din casa mea tot rostul sã nu-mi piarã.”
Cum auzi acestea, Menelaos
Nevestei ºi femeilor deodatã
Orândui s-aºeze-ospãþ în salã
Din ce aveau de-ajuns pãstrate-n casã. 120
Sculat din pat, veni atunci la dânsul
Eteoneu, feciorul lui Boetos,
Cãci el ºi-avea ºederea mai aproape.
Pe dânsul îl grãbi s-aprindã focul,
Sã frigã carnea; sluga se supuse. 125
ªi el se pogorî într-o cãmarã
Cu bun miros, nu singur, ci-mpreunã
Cu fiul Megapent ºi cu Elena.
Sosind pe unde-avea el lucruri scumpe,
Atrid luã dintre odoare-o cupã 130
Cu douã toarte; fiului sãu spuse
Sã ia un vas de-argint. Elena stete
Pe lângã lãzi, pe unde-au fost tot felul
De þesãturi, cu mâna ei lucrate.
Dintr-însele luã atunci ea, zâna 135
Între femei, o pânzã, cea mai mare
ªi mai frumoasã în alesãturã,
ªi care strãlucea ca un luceafãr
ªi se afla sub clit în fundul lãzii.
596 ODUSSEAIS. O ODISEEA. CÂNTUL XV
b¦n d' „šnai protšrw di¦ dèmatoj, eŒoj †konto
Thlšmacon: tÕn d prosšfh xanqÕj Menšlaoj:
„Thlšmac', Ã toi nÒston, Ópwj fresˆ sÍsi menoin´j,
éj toi ZeÝj telšseien, ™r…gdoupoj pÒsij “Hrhj. dèrwn
d', Óss' ™n ™mù o‡kJ keim»lia ke‹tai, dèsw Ö
k£lliston kaˆ timhšstatÒn ™sti.
dèsw toi krhtÁra tetugmšnon: ¢rgÚreoj d œstin
¤paj, crusù d' ™pˆ ce…lea kekr£antai, œrgon d'
`Hfa…stoio: pÒren dš ˜ Fa…dimoj ¼rwj,
Sidon…wn basileÚj, Óq' ˜Õj dÒmoj ¢mfek£luye
ke‹sš me nost»santa: ten d' ™qšlw tÒd' Ñp£ssai.”
ìj e„pën ™n cersˆ t…qei dšpaj ¢mfikÚpellon ¼rwj
'Atredhj: Ð d' ¥ra krhtÁra faeinÕn
qÁk' aÙtoà prop£roiqe fšrwn kraterÕj Megapšnqhj,
¢rgÚreon: `Elšnh d par…stato kallip£rVoj pšplon
œcous' ™n cers…n, œpoj t' œfat' œk t' ÑnÒmaze:
„dîrÒn toi kaˆ ™gè, tšknon f…le, toàto d…dwmi,
mnÁm' `Elšnhj ceirîn, poluhr£tou ™j g£mou érhn,
sÍ ¢lÒcJ foršein: te‹oj d f…lV par¦ mhtrˆ
ke‹sqai ™nˆ meg£rJ. sÝ dš moi ca…rwn ¢f…koio
okon ™ãkt…menon kaˆ s¾n ™j patr…da ga‹an.”
ìj e„poàs' ™n cersˆ t…qei, Ð d' ™dšxato ca…rwn. kaˆ t¦
mn ™j pe…rinqa t…qei Peis…stratoj ¼rwj
dex£menoj, kaˆ p£nta ˜ù qh»sato qumù:
toÝj d' Ãge prÕj dîma k£rh xanqÕj Menšlaoj.
˜zšsqhn d' ¥r' œpeita kat¦ klismoÚj te qrÒnouj te.
cšrniba d' ¢mf…poloj procÒJ ™pšceue fšrousa
kalÍ cruse…V, Øpr ¢rguršoio lšbhtoj,
597
Ei merserã prin casã dup-aceea 140
La Telemah, ºi-i zise Menelaos:
„Dea Dumnezeu, o, Telemah, sã-þi fie
Întoarcerea cum o doreºti din suflet!
Din câte-odoare am la mine-n casã
Þi-oi face darul cel mai scump ºi mândru: 145
Acest ulcior lucrat cu mãiestrie,
Întreg de-argint cu buzele-aurite,
Lucrarea lui Vulcan. Mi-l dete mie
Fedim rãzboinicul vestit ºi craiul
Sidonului, când eu trecui pe-acolo 150
La-ntorsul meu. Cu drag þi-l dãrui þie.”
Zicând aºa el îi direse cupa
Cu douã torþi; voinicul Megapentes
Îi puse-n faþã-i aducând luciosul
Ulcior de-argint. Elena-mbujorata 155
S-apropie de el cu þesãtura
ªi-l agrãi: „ªi eu þi-oi face darul
Acesta, fãtul meu, spre amintire
Din lucrurile mele, ca din parte-þi
Sã-l dai de ziua nunþii mult-dorite 160
Miresei tale. Pân-atunci sã steie
Pãstrat la maica-þi dulce-n vistierie.
Urez ca tu s-ajungi cu bucurie
La casa ta ºi-n þara ta iubitã.”
Aºa grãind, îi puse daru-n mânã. 165
El vesel îl primi. Luã feciorul
Lui Nestor aste bunuri ºi le strânse
În coºul de la car privind la toate
Înminunat. Bãlanul Menelaos
Pe amândoi feciorii-i duse-n salã, 170
ªezurã-acolo-n scaune ºi-n jeþuri.
Aduse apã de spãlat pe mânã
O fatã, în frumos ibric de aur,
Pe un lighean de-argint, ca sã se spele
598 ODUSSEAIS. O ODISEEA. CÂNTUL XV
n…yasqai: par¦ d xest¾n ™t£nusse tr£pezan.
s‹ton d' a„do…h tam…h paršqhke fšrousa,
[e‡data pÒll' ™piqe‹sa, carizomšnh pareÒntwn:]
p¦r d Bohqodhj krša da…eto kaˆ nšme mo…raj:
o„nocÒei d' uƒÕj Menel£ou kudal…moio.
oƒ d' ™p' Ñne…aq' ˜to‹ma proke…mena ce‹raj ‡allon.
aÙt¦r ™peˆ pÒsioj kaˆ ™dhtÚoj ™x œron ›nto,
d¾ tÒte Thlšmacoj kaˆ Nšstoroj ¢glaÕj uƒÕj
†ppouj t' ™zeÚgnunt' ¢n£ q' ¤rmata poik…l' œbainon, ™k
d' œlasan proqÚroio kaˆ a„qoÚshj ™ridoÚpou. toÝj d
met' 'Atredhj œkie xanqÕj Menšlaoj, onon œcwn ™n
ceirˆ mel…frona dexiterÁfi,
™n dšpaŽ crusšJ, Ôfra le…yante kio…thn.
stÁ d' †ppwn prop£roiqe, dediskÒmenoj d proshÚda:
„ca…reton, ð koÚrw, kaˆ Nšstori poimšni laîn
e„pe‹n: Ã g¦r ™mo… ge pat¾r ìj ½pioj Ãen,
eŒoj ™nˆ Tro…V polem…zomen uŒej 'Acaiîn.”
tÕn d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda:
„kaˆ l…hn ke…nJ ge, diotrefšj, æj ¢goreÚeij,
p£nta t£d' ™lqÒntej katalšxomen. aŠ g¦r ™gën ìj
nost»saj 'Iq£khnde kicën 'OdusÁ' ™nˆ o‡kJ
e‡poim', æj par¦ se‹o tucën filÒthtoj ¡p£shj
œrcomai, aÙt¦r ¥gw keim»lia poll¦ kaˆ ™sql£.”
ìj ¥ra oƒ e„pÒnti ™pšptato dexiÕj Ôrnij, a„etÕj
¢rg¾n cÁna fšrwn ÑnÚcessi pšlwron,
¼meron ™x aÙlÁj: oƒ d' „Úzontej ›ponto
¢nšrej ºd guna‹kej: Ð dš sfisin ™ggÚqen
™lqën dexiÕj ½Žxe prÒsq' †ppwn. oƒ d „dÒntej
599
ªi le întinse o masã lustruitã. 175
Apoi cinstita chelãriþã-aduse
ªi dete pâne ºi bucate multe,
Poftindu-le din tot ce-aveau pãstrate.
Tãie fripturã fiul lui Boetos
ªi le-mpãrþi câte-o bucatã; fiul 180
Lui Menelau turnã în cupe vinul.
Iar când de-ajuns mâncarã ºi bãurã,
Legarã caii Telemah ºi fãtul
Lui Nestor, carul zugrãvit suirã,
Trecurã-ndatã poarta cu pridvorul 185
Rãsunãtor. A mers cu ei ºi-Atride,
În dreapta lui þiind o cupã de-aur
Cu vin desfãtãtor, ca la plecare
Sã-nchine paos ei. ªi stând naintea
190
Telegii lor, urã amândurora:
„Noroc, bãieþi, ºi-nchinãciune spuneþi
Lui Nestor, care bun ca un pãrinte
Mi-a fost întotdeauna câtã vreme
Ne-am rãzboit la Troia noi aheii!”
Iar cumpãnitul Telemah rãspunse: 195
„I-om spune-aºa cum zici tu, preamãrite,
Când vom sosi la el. S-ajute zeii
S-ajung în þarã ºi sã pot spune-acasã,
Gãsind pe tatãl meu, cã de la tine
Mã-ntorc ºi-avut-am parte de tot felul 200
De semne de iubire ºi-o grãmadã
De preþuite-odoare.” Asta zise,
ªi de la dreapta lui zburã un vultur
Þinând în gheare-un alb gâscan nãmornic
ªi blând, rãpit de undeva din curte. 205
Bãrbaþi, femei îl urmãreau pe vultur
Cu þipete, dar el în zbor din dreapta S-apropie
de gloatã, dete fuga Naintea telegarilor. Voinicii
600 ODUSSEAIS. O ODISEEA. CÂNTUL XV
g»qhsan, kaˆ p©sin ™nˆ fresˆ qumÕj „£nqh.
to‹si d Nestor…dhj Peis…stratoj ½rceto mÚqwn:
„fr£zeo d», Menšlae diotrefšj, Ôrcame laîn, À
nîŽn tÒd' œfhne qeÕj tšraj Ãe soˆ aÙtù.”
ìj f£to, merm»rixe d' ¢rhfiloj Menšlaoj,
Óppwj oƒ kat¦ mo‹ran Øpokr…naito no»saj.
tÕn d' `Elšnh tanÚpeploj Øpofqamšnh f£to màqon:
„klàtš meu: aÙt¦r ™gë manteÚsomai, æj ™nˆ qumù
¢q£natoi b£llousi kaˆ æj telšesqai яw. æj
Óde cÁn' ¼rpax' ¢titallomšnhn ™nˆ o‡kJ
™lqën ™x Ôreoj, Óqi oƒ gene» te tÒkoj te,
ìj 'OduseÝj kak¦ poll¦ paqën kaˆ pÒll' ™palhqeˆj
o‡kade nost»sei kaˆ te…setai: º kaˆ ½dh
o‡koi, ¢t¦r mnhstÁrsi kakÕn p£ntessi futeÚei.”
t¾n d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda:
„oÛtw nàn ZeÝj qe…h, ™r…gdoupoj pÒsij “Hrhj:
tî kšn toi kaˆ ke‹qi qeù ìj eÙcetoómhn.”
Ã, kaˆ ™f' †ppoiŽn m£stin b£le: toˆ d m£l' ðka
½Žxan ped…onde di¦ ptÒlioj memaîtej.
oƒ d panhmšrioi se‹on zugÕn ¢mfˆj œcontej.
dÚsetÒ t' ºšlioj skiÒwntÒ te p©sai ¢guia…: ™j
fhr¦j d' †konto DioklÁoj potˆ dîma, uƒšoj
'OrtilÒcoio, tÕn 'AlfeiÕj tške pa‹da.
œnqa d nÚkt' ¥esan, Ð d to‹j p¦r xe…nia qÁken.
Ãmoj d' ºrigšneia f£nh ·odod£ktuloj 'Hèj,
†ppouj t' ™zeÚgnunt' ¢n£ q' ¤rmata poik…l' œbainon, ™k
d' œlasan proqÚroio kaˆ a„qoÚshj ™ridoÚpou:
601
Se-nveselirã, cum vãzurã asta, 210
ªi prinserã curaj. Luã cuvântul
ªi întrebã întâi Nestorianul:
„O, doamne Menelaos, oare nouã
Ni-i semnul arãtat de sus, ori þie?”
Stãtu puþin pe gânduri domnitorul 215
Ca el, luând aminte, sã rãspundã
Mai nimerit. Dar i-apucã nainte
Elena cea cu straiul lung ºi zise:
„Luaþi aminte; voi ghici cum zeii
Mã-nvaþã ºi cum cred c-are sã fie. 220
Cum vulturul ce vine de pe plaiuri
Pe unde e nãscut ºi-ºi are puii,
Rãpi gâscanul cel crescut în curte,
Aºa Ulise, dupã multe patimi
ªi pribegii, acasã se va-ntoarce 225
ªi crunt plãti-va. Oare ºi acuma
E poate-n casa lui ºi-urzeºte moarte
La peþitorii toþi.” Grãi la asta
Cumintele fecior al lui Ulise:
„Aºa sã dea Olimpianul, soþul 230
Junonii, care bubuie-n vãzduhuri!
Eu þie-atunci m-oi închina acasã
Ca la un Dumnezeu.” La vorba asta
El dete bici la cai, ºi ei de-acolo
Spre câmp luarã fuga prin cetate, 235
De râvn-aprinºi. ªi cât e ziua hamul
ªi-l clãtinarã-n trapul lor nainte.
Iar când apuse soarele ºi-amurgul
Umbrise toate cãile, sosirã
În Fera-acasã la Diocle, fiul 240
Lui Orsiloh, nãscutul din Alfeos.
Acolo înnoptaserã ºi gazda
Le dete daruri scumpe de-ospeþie.
A doua zi când zorile-nzorirã
245
Trandafirii, ei înhãmarã caii
ªi carul împestriþat apoi suirã,
602 ODUSSEAIS. O ODISEEA. CÂNTUL XV
m£stixen d' ™l£an, të d' oÙk ¢škonte petšsqhn.
aya d' œpeiq' †konto PÚlou a„pÝ ptol…eqron:
kaˆ tÒte Thlšmacoj prosefènee Nšstoroj uƒÒn:
„Nestor…dh, pîj kšn moi ØposcÒmenoj telšseiaj màqon
™mÒn; xe‹noi d diamperj eÙcÒmeq' enai
™k patšrwn filÒthtoj, ¢t¦r kaˆ Ðm»likšj e„men: ¼de
d' ÐdÕj kaˆ m©llon ÐmofrosÚnVsin ™n»sei. m»
me parx ¥ge nÁa, diotrefšj, ¢ll¦ l…p' aÙtoà,
m» m' Ð gšrwn ¢škonta kat£scV ú ™nˆ o‡kJ
ƒšmenoj filšein: ™m d creë q©sson ƒkšsqai.”
ìj f£to, Nestor…dhj d' ¥r' ˜ù sumfr£ssato qumù,
Óppwj oƒ kat¦ mo‹ran ØposcÒmenoj telšseien.
ïde dš oƒ fronšonti do£ssato kšrdion enai:
stršy' †ppouj ™pˆ nÁa qo¾n kaˆ q‹na qal£sshj,
nh d' ™nˆ prumnÍ ™xa…nuto k£llima dîra,
™sqÁta crusÒn te, t£ oƒ Menšlaoj œdwke: ka…
min ™potrÚnwn œpea pterÒenta proshÚda:
„spoudÍ nàn ¢n£baine kšleuš te p£ntaj ˜ta…rouj,
prˆn ™m o‡kad' ƒkšsqai ¢pagge‹la… te gšronti.
eâ g¦r ™gë tÒde oda kat¦ fršna kaˆ kat¦ qumÒn:
oŒoj ke…nou qumÕj Øpšrbioj, oÜ se meq»sei,
¢ll' aÙtÕj kalšwn deàr' e‡setai, oÙdš › fhmi ¨y
„šnai keneÒn: m£la g¦r kecolèsetai œmphj.”
ìj ¥ra fwn»saj œlasen kall…tricaj †ppouj ¨y Pul…
wn e„j ¥stu, qoîj d' ¥ra dèmaq' †kane.
Thlšmacoj d' ˜t£roisin ™potrÚnwn ™kšleusen:
603
Trecurã-ndatã poarta cu pridvorul
Rãsunãtor ºi caii ºfichiuirã,
Iar ei zburarã plini de voie bunã.
Curând sosirã la cetatea naltã, 250
În Pilos. Zise-atunci aºa la fiul
Lui Nestor, Telemah: „Nestoriene,
Tu vrei sã-mi juri c-ai sã-mi faci pe voie?
Ne lãudãm cã suntem buni prieteni
De la pãrinþi ºi-n vârstã deopotrivã, 255
Iar calea ce-o fãcurãm împreunã
Ne va-mprieteni mai mult. Opreºte
Pe-aici ºi nu mã duce mai departe
De vasul meu, ca nu cumva bãtrânul
Acasã peste voie-mi sã mã þie 260
Poftindu-mã sã stau la el ca oaspe.
Eu trebuie curând s-ajung în þarã.”
Grãi. ªi Pisistrat gândi în sine
Ce fel sã-l poatã mulþumi mai bine.
ªi-n mintea lui gãsi el mai cu cale 265
Spre malul mãrii sã-ºi abatã caii
Pe unde-i fu corabia ºi-ntr-însa
El puse-n partea cârmei frumuseþe
De daruri, de veºminte ºi de aur
270
Ce-i dase Menelaos, ºi cu vorba
Aºa-l iuþi: „Te suie-n vas acuma
Nezãbovind, zoreºte pe tovarãºi
Sã pleci pânã ce n-ajung eu acasã
Ca sã vestesc pe tata. Doar ºtiu bine
Cã inima ºi mintea zice-n mine: 275
Poruncitor ºi aprig cum e dânsul,
Aici veni-va singur sã te cheme
ªi nu te lasã. Cred cã fãrã tine
Nu pleacã el ºi-a ta împotrivire
Prea mult l-ar supãra.” Zicându-i asta, 280
Asmute caii cei cu dalbe coame
Spre Pilos înapoi ºi-ajunge-acasã Numaidecât.
Iar Telemah, silindu-ºi
604 ODUSSEAIS. O ODISEEA. CÂNTUL XV
„™gkosme‹te t¦ teÚce', ˜ta‹roi, nh mela…nV,
aÙto… t' ¢mba…nwmen, †na pr»sswmen Ðdo‹o.”
ìj œfaq', oƒ d' ¥ra toà m£la mn klÚon ºd' ™p…qonto, aya d'
¥r' e‡sbainon kaˆ ™pˆ klh‹si kaq‹zon.
toi Ð mn t¦ pone‹to kaˆ eÜceto, qàe d' 'Aq»nV
nh p£ra prumnÍ: scedÒqen dš oƒ ½luqen ¢n¾r
thledapÒj, feÚgwn ™x ”Argeoj ¥ndra katakt£j,
m£ntij: ¢t¦r gene»n ge Mel£mpodoj œkgonoj Ãen, Öj
prˆn mšn pot' œnaie PÚlJ œni, mhtšri m»lwn,
¢fneiÕj Pul…oisi mšg' œxoca dèmata na…wn:
d¾ tÒte g' ¥llwn dÁmon ¢f…keto, patr…da feÚgwn
Nhlša te meg£qumon, ¢gauÒtaton zwÒntwn,
Ój oƒ cr»mata poll¦ telesfÒron e„j ™niautÕn ece
b…V. Ð d te‹oj ™nˆ meg£roij Ful£koio
desmù ™n ¢rgalšJ dšdeto, kratšr' ¥lgea p£scwn
e†neka NhlÁoj koÚrhj ¥thj te bare…hj,
t»n oƒ ™pˆ fresˆ qÁke qe¦ dasplÁtij 'ErinÚj.
¢ll' Ð mn œkfuge kÁra kaˆ ½lase boàj ™rimÚkouj ™j
PÚlon ™k Ful£khj kaˆ ™te…sato œrgon ¢eikj
¢nt…qeon NhlÁa, kasign»tJ d guna‹ka
ºg£geto prÕj dèmaq': Ð d' ¥llwn †keto dÁmon,
”Argoj ™j ƒppÒboton: tÒqi g£r nÚ oƒ a‡simon Ãen
naišmenai pollo‹sin ¢n£ssont' 'Arge…oisin. œnqa d'
œghme guna‹ka kaˆ Øyerefj qšto dîma, ge…nato
d' 'Antif£thn kaˆ M£ntion, uŒe krataiè. 'Antif£thj
mn t…kten 'OŽklÁa meg£qumon,
605
Tovarãºii, aºa le dã poruncã:
„Tovarãºi, pregãtiþi cu tot dichisul 285
Corabia, sã ne suim într-însa
ªi s-o întindem iute”. Aºa le zise;
Voios îl auzirã ei ºi-ndatã
Se înluntrarã ºi pe bãnci ºezurã.
Aºa el se trudea. ªi-n dosul nãvii 290
Jertfea de drum ºi se-nchina Minervei.
Dar iat-atunci s-apropie de dânsul
Un om fugar din Argos, de departe,
Un ghicitor, care-omorâse-acolo
Pe un bãrbat. El se trãgea din casa 295
ªi neamul lui Melampus care-odatã
Trãia în Pilos cel avut în turme
Ca om cuprins într-o mãreaþã curte.
Dar el apoi la alt popor se duse
Fugind de þara lui ºi de Neleus 300
Bãrbatul, domn slãvit ca nimeni altul,
Ce-avere multã pe un an i-oprise
Cu sila; iar el, pus în bente grele,
Stãtu legat în casa lui Filacos
ªi pãtimea nespus pentru copila 305
Lui crai Neleu ºi-n marea lui orbire
La care-l împinsese-nfricoºata
Zeiþ-a rãzbunãrii. Dar el scapã
De pacoste ºi turma mugitoare
Spre Pilos o aduce din Filaca 310
ªi astfel se rãstoarce de ruºinea
Fãcutã de Neleu ºi însoþeºte
Pe frate-sãu acasã c-o femeie;
Iar dânsul pleacã-n altã þarã,-n Argos
Cel pãºunat de cai. Acolo-i fuse 315
Sortit sã se aºeze, peste mulþii
Argii sã fie domn. Luând femeie
El ºi-ntemeie casã naltã unde
Se nasc doi fii puternici: Antifates
ªi Mantiu. Antifates a fost tatãl 320
606 ODUSSEAIS. O ODISEEA. CÂNTUL XV
aÙt¦r 'OŽkle…hj laossÒon 'Amfi£rhon,
Ön perˆ kÁri f…lei ZeÚj t' a„g…ocoj kaˆ 'ApÒllwn
panto…hn filÒtht': oÙd' †keto g»raoj oÙdÒn, ¢ll'
Ôlet' ™n Q»bVsi guna…wn e†neka dèrwn. toà
uƒe‹j ™gšnont' 'Alkm£wn 'Amf…locÒj te.
M£ntioj aâ tšketo Polufe…de£ te Kle‹tÒn te:
¢ll' Ã toi Kle‹ton crusÒqronoj ¼rpasen 'Hëj k£lleoj
e†neka oŒo, †n' ¢qan£toisi mete…h: aÙt¦r
Øpšrqumon Polufe…dea m£ntin 'ApÒllwn qÁke
brotîn Ôc' ¥riston, ™peˆ q£nen 'Amfi£rhoj: Ój ·'
`Uperhs…hnd' ¢pen£ssato patrˆ colwqe…j,
œnq' Ó ge naiet£wn manteÚeto p©si broto‹si.
toà mn ¥r' uƒÕj ™pÁlqe, QeoklÚmenoj d' Ônom'
Ãen, Öj tÒte Thlem£cou pšlaj †stato: tÕn d' ™k…cane
spšndont' eÙcÒmenÒn te qoÍ par¦ nh mela…nV, ka…
min fwn»saj œpea pterÒenta proshÚda:
„ð f…l', ™pe… se qÚonta kic£nw tùd' ™nˆ cèrJ, l…
ssom' Øpr qušwn kaˆ da…monoj, aÙt¦r œpeita sÁj
t' aÙtoà kefalÁj kaˆ ˜ta…rwn, o† toi ›pontai,
e„pš moi e„romšnJ nhmertša mhd' ™pikeÚsVj:
t…j pÒqen e„j ¢ndrîn; pÒqi toi pÒlij ºd tokÁej;”
tÕn d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda: „toig¦r
™gè toi, xe‹ne, m£l' ¢trekšwj ¢goreÚsw.
™x 'Iq£khj gšnoj e„m…, pat¾r dš mo… ™stin 'OdusseÚj,
e‡ pot' œhn: nàn d' ½dh ¢pšfqito lugrù ÑlšqrJ.
toÜneka nàn ˜t£rouj te labën kaˆ nÁa mšlainan
Ãlqon peusÒmenoj patrÕj d¾n o„comšnoio.”
tÕn d' aâte prosšeipe QeoklÚmenoj qeoeid»j:
607
Lui Oicleu cel inimos, de unde
Se trage Amfiaràos, care bietul,
Deºi iubit de Joe ºi de-Apollon,
Dar tot n-atinse pragul bãtrâneþii,
Cãci a pierit la Teba dupã darul 325
Primit de-a lui nevastã. El avut-a
Ca fii pe Amfilohos ºi pe-Alcmèon.
Iar Mantiu a nãscut pe Polifides,
Apoi pe Cleitos, cel frumos, pe care,
De frumuseþe, a zorilor zeiþã 330
Pe tron de aur îl rãpi sã-l facã
Nemuritor; viteazul Polifides
Proroc a fost orânduit de-Apollon,
Neîntrecut de oameni când murise
Amfiarau. De ciudã pe-al sãu tatã 335
Fugi de-acasã la Hiperesia,
De unde-apoi ghicea la lumea toatã.
Feciorul lui numit Teoclimènos
Veni acum la Telemah pe vremea
Când el pe lângã vas cu închinare 340
ªi cu urãri de drum se pregãtise,
ªi-aºa-i grãi cuvinte zburãtoare:
„Prietene, fiindcã te întâmpin
Jertfind în acest loc, te rog pe jertfe,
Pe zeul cãrui te închini, pe tine, 345
Pe oamenii din jurul tãu, grãieºte-mi
Adevãrat ºi nu-mi ascunde, cine
Eºti tu? Din ce pãrinþi? Din care þarã?”
Iar chibzuitul Telemah rãspunse:
„Þi-oi spune drept aºa cum e, strãine, 350
Mi-e neamul din Itaca ºi Ulise
E tatãl meu, de-a fost cumva vreodatã,
Cãci el acum muri de moarte tristã.
De-aceea ºi luând un vas ºi oameni
Venii sã-ntreb de dusul tatã.” Zise 355
Teoclimenos cel chipos ca zeii:
„ªi eu din þarã-mi fug ºi vin la tine,
608 ODUSSEAIS. O ODISEEA. CÂNTUL XV
„oÛtw toi kaˆ ™gën ™k patr…doj, ¥ndra katakt¦j
œmfulon: polloˆ d kas…gnhto… te œtai te
”Argoj ¢n' ƒppÒboton, mšga d kratšousin 'Acaiîn:
tîn Øpaleu£menoj q£naton kaˆ kÁra mšlainan feÚgw,
™pe… nÚ moi asa kat' ¢nqrèpouj ¢l£lhsqai.
¢ll£ me nhÕj œfessai, ™pe… se fugën ƒkšteusa,
m» me katakte…nwsi: diwkšmenai g¦r яw.”
tÕn d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda:
„oÙ mn d» s' ™qšlont£ g' ¢pèsw nhÕj ™shj,
¢ll' ›peu: aÙt¦r ke‹qi fil»seai, oŒ£ k' œcwmen.”
ìj ¥ra fwn»saj oƒ ™dšxato c£lkeon œgcoj:
kaˆ tÒ g' ™p' „kriÒfin t£nusen neÕj ¢mfiel…sshj,
¨n d kaˆ aÙtÕj nhÕj ™b»seto pontopÒroio.
™n prÚmnV d' ¥r' œpeita kaqšzeto, p¦r d oŒ aÙtù
eŒse QeoklÚmenon: toˆ d prumn»si' œlusan.
Thlšmacoj d' ˜t£roisin ™potrÚnwn ™kšleusen
Óplwn ¤ptesqai: toˆ d' ™ssumšnwj ™p…qonto.
ƒstÕn d' e„l£tinon ko…lhj œntosqe mesÒdmhj
stÁsan ¢e…rantej, kat¦ d protÒnoisin œdhsan,
›lkon d' ƒst…a leuk¦ ™ãstršptoisi boeàsi.
to‹sin d' ‡kmenon oâron †ei glaukîpij 'Aq»nh,
l£bron ™paig…zonta di' a„qšroj, Ôfra t£cista
nhàj ¢nÚseie qšousa qal£sshj ¡lmurÕn Ûdwr.
[b¦n d par¦ KrounoÝj kaˆ Calk…da kalliršeqron.]
dÚsetÒ t' ºšlioj skiÒwntÒ te p©sai ¢guia…:
d Fe¦j ™pšballen ™peigomšnh DiÕj oÜrJ,
ºd par' ”Hlida d‹an, Óqi kratšousin 'Epeio….
609
Cãci am rãpus un om de-ai noºtri, ºi-are
ªi fraþi ºi neamuri multe el în Argos
Cel pãºunat de cai, ºi ei sunt foarte 360
Puternici între-ahei. ªi fug de dânºii
Ferindu-mã de-osândã ºi de moarte,
Cã mi-este scris sã pribegesc în lume.
Deci ia-mã-n vas, ca pe-un fugar ce-þi cade
Milcuitor. Mã tem cã m-or ucide, 365
Cã-mi pare cã sunt urmãrit.” Rãspunse
Chititul Telemah: „Þi-oi face voia
ªi de la vas eu nu te voi respinge.
Urmeazã-mã, te-om ospãta pe-acolo
Cu ce avem.” Aºa-i vorbi ºi lancea 370
Cu vârf de-aramã i-o luã ºi-o-ntinse
Pe podul ºovãielnicei corãbii.
Pe urmã se sui ºi el pe vasul
Drumeþ pe mare. S-aºezã spre cârmã
Feciorul lui Ulise ºi pe-aproape 375
Teoclimen. Vâslaºii dezlegarã
Otgoanele ºi Telemah, zorindu-i
Pe toþi, le porunci sã puie nãvii
Dichisul tot. Ei s-au supus în pripã
ªi ridicând catargu-l împlântarã 380
Prin scobitura grinzii de la mijloc
ªi-l cetluirã cu frânghii, lãþirã
Vintrele albe prinse de curele
Vârtos sucite. Zâna cu ochi lucii,
Minerva, vânt prielnic le trimise 385
ªi-l repezi nãvalnic ea din slavã,
Ca vasul sã alerge cât mai iute
Sã taie unda cea sãrat-a mãrii.
Plutirã aºa de-a lungul pe la Crunos
ªi Halchis cea cu apele frumoase. 390
Când soarele-asfinþi ºi orice drumuri
Se-ntunecarã, vasu-mpins de vântul
Ajutãtor s-apropie de Fea
Spre coastele Elidei, þara sfântã
610 ODUSSEAIS. O ODISEEA. CÂNTUL XV
œnqen d' aâ n»soisin ™piprošhke qoÍsin,
Ðrma…nwn, ½ ken q£naton fÚgoi à ken ¡lo…h. të d'
aât' ™n klis…V 'OduseÝj kaˆ d‹oj ØforbÕj
dorpe…thn: par¦ dš sfin ™dÒrpeon ¢nšrej ¥lloi.
aÙt¦r ™peˆ pÒsioj kaˆ ™dhtÚoj ™x œron ›nto,
to‹j d' 'OduseÝj metšeipe, subètew peirht…zwn,
½ min œt' ™ndukšwj filšoi me‹na… te keleÚoi
aÙtoà ™nˆ staqmù Ã ÑtrÚneie pÒlinde:
„kškluqi nàn, EÜmaie, kaˆ ¥lloi p£ntej ˜ta‹roi:
ºîqen protˆ ¥stu lila…omai ¢ponšesqai
ptwceÚswn, †na m» se katatrÚcw kaˆ ˜ta…rouj.
¢ll£ moi eâ q' ØpÒqeu kaˆ ¤m' ¹gemÒn' ™sqlÕn Ôpasson,
Ój kš me ke‹s' ¢g£gV: kat¦ d ptÒlin aÙtÕj ¢n£gkV
pl£gxomai, a‡ kšn tij kotÚlhn kaˆ pÚrnon ÑršxV.
ka… k' ™lqën prÕj dèmat' 'OdussÁoj qe…oio
¢ggel…hn e‡poimi per…froni Phnelope…V,
ka… ke mnhst»ressin Øperfi£loisi mige…hn, e‡ moi
de‹pnon do‹en Ñne…ata mur…' œcontej. ay£
ken eâ drèoimi met¦ sf…sin, Ótti qšloien.
™k g£r toi ™ršw, sÝ d sÚnqeo ka… meu ¥kouson:
`Erme…ao ›khti diaktÒrou, Ój ·£ te p£ntwn
¢nqrèpwn œrgoisi c£rin kaˆ kàdoj Ñp£zei,
drhstosÚnV oÙk ¥n moi ™r…sseie brotÕj
¥lloj, pàr t' eâ nhÁsai di£ te xÚla dan¦ ke£ssai,
daitreàsa… te kaˆ ÑptÁsai kaˆ o„nocoÁsai,
oŒ£ te to‹j ¢gaqo‹si paradrèwsi cšrhej.”
611
Unde domnesc epeii. ªi de-acolo 395
Trecu pe la ostroave cât mai iute
Feciorul lui Ulise dat pe gânduri,
Cã nu ºtia de scapã el sau moare.
Cina pe-atunci Ulise cu porcarul
În þara lui ºi-alãturea de dânºii 400
Cinau ceilalþi pãstori. Dar mai pe urmã,
Când ei de-ajuns mâncarã ºi bãurã,
Vorbind Ulise, ºi-ncercând sã vadã
De vrea porcarul sã-l mai þie-n gazdã
ªi stãruie-n sãlaº sã mai rãmâie 405
Sau are sã-l îndrume spre cetate,
Le zise astfel: „Ascultaþi, Eumee
ªi voi ceilalþi tovarãºi! Vreau ca mâne
S-o iau la drum, sã mânec spre cetate,
Ca sã cerºesc, sã nu vã stau povarã 410
Pe capul tuturor. Dar dã-mi povaþã
ªi cãlãuzã bunã-n drumeþie,
ªi sã mã car. Eu singur de nevoie
Voi colinda cetatea sã vãd poate
Mi-a-ntinde cineva vrun drob de pâne 415
ªi vrun pahar. ªi cum ajung la casa
Mãritului Ulise, sã duc veste
Domniþei înþelepte ºi sã intru
În cercul peþitorilor cei mândri.
Mi-or da ei poate vro îmbucãturã 420
Din multele bucate ce-au la masã.
Frumos ºi harnic voi sluji la toatã
Porunca lor. Cã eu þi-oi spune una,
Ia seama tu ºi-ascultã: cu-ajutorul
Lui Hermes, zeul sol care podoabã 425
ªi cinste pune-n tot ce face omul,
Nu-i nimeni sã mã biruie de harnic
Când este vorba foc s-aprind ºi lemne
Uscate sã despic, sã-mpart la masã
ªi carnea sã o frig ºi vin din canã 430
Sã torn cum fac cei mici slujind în casã
612 ODUSSEAIS. O ODISEEA. CÂNTUL XV
tÕn d mšg' Ñcq»saj prosšfhj, EÜmaie subîta: „ê
moi, xe‹ne, t…h toi ™nˆ fresˆ toàto nÒhma
œpleto; Ã sÚ ge p£gcu lila…eai aÙtÒq' Ñlšsqai,
e„ d¾ mnhst»rwn ™qšleij katadànai Ómilon, tîn
Ûbrij te b…h te sid»reon oÙranÕn †kei.
oÜ toi toio…d' e„sˆn ØpodrhstÁrej ™ke…nwn, ¢ll¦
nšoi, cla…naj eâ eƒmšnoi ºd citînaj, a„eˆ d
liparoˆ kefal¦j kaˆ kal¦ prÒswpa, o† sfin
Øpodrèwsin: ™äxestoi d tr£pezai s…tou kaˆ
kreiîn ºd' o‡nou bebr…qasin.
¢ll¦ mšn': oÙ g£r t…j toi ¢ni©tai pareÒnti, oÜt'
™gë oÜte tij ¥lloj ˜ta…rwn, o† moi œasin.
aÙt¦r ™p¾n œlqVsin 'OdussÁoj f…loj uƒÒj,
ke‹nÒj se cla‹n£n te citîn£ te e†mata ›ssei,
pšmyei d' ÓppV se krad…h qumÒj te keleÚei.”
tÕn d' ºme…bet' œpeita polÚtlaj d‹oj 'OdusseÚj: „a‡q'
oÛtwj, EÜmaie, f…loj Diˆ patrˆ gšnoio
æj ™mo…, Ótti m' œpausaj ¥lhj kaˆ юzÚoj a„nÁj.
plagktosÚnhj d' oÙk œsti kakèteron ¥llo broto‹sin:
¢ll' ›nek' oÙlomšnhj gastrÕj kak¦ k»de' œcousin
[¢nšrej, Ón tin' †khtai ¥lh kaˆ pÁma kaˆ ¥lgoj.] nàn d'
™peˆ „scan£vj me‹na… tš me ke‹non ¥nwgaj, e‡p'
¥ge moi perˆ mhtrÕj 'OdussÁoj qe…oio
patrÒj q', Ön katšleipen „ën ™pˆ g»raoj oÙdù,
pou œti zèousin Øp' aÙg¦j ºel…oio, 350 Ã
½dh teqn©si kaˆ e„n 'Adao dÒmoisi.”
tÕn d' aâte prosšeipe subèthj, Ôrcamoj ¢ndrîn:
„toig¦r ™gè toi, xe‹ne, m£l' ¢trekšwj ¢goreÚsw.
613
Pe cei mai mari.” Dar supãrat Eumeos
Aºa-i grãi: „Vai, ce-þi veni, strãine?
Pesemne-acolo vrei sã-þi laºi tu pielea
De umbli sã te-amesteci în mulþimea 435
De peþitori, a cãror semeþie
ªi ne-nfrânare pân’la cer ajunse.
Nici robii lor nu sunt aºa ca tine;
Sunt tineri ºi-mbrãcaþi cu haine bune,
Au pãrul dres ºi faþa lor frumoasã 440
ªi mesele lor lucii împãnate
De pâne ºi de carne ºi de vinuri.
Rãmâi dar. Nu se supãrã nici unul
Pe-aici de stai; nici eu, nici alt tovarãº.
Iar când veni-va fiul lui Ulise, 445
Te va-mbrãca în hainã ºi-n cãmaºã
ªi te va duce-oriunde þi-ar fi voia.”
Ulise mult-pãþitul îi rãspunse:
„Fii drag Celui-de-sus cum mi-eºti tu mie
De drag, Eumeos! Doar tu-mi puseºi capãt 450
Nemernicirii ºi rãstriºtii grele.
Nimic mai rãu decât sã fii un lainic
ªi fãrã cãpãtâi. Afurisitul
De pântec e de vinã cã necazuri
Îndurã bietul om ce-ajunge-n lume 455
Hoinar, lovit de soartã ºi durere.
Dar dacã mã opreºti pe-aici ºi stãrui
S-aºtept pe domniºorul meu, vorbeºte-mi
De mama ºi de tata lui Ulise,
Pe care la plecare-l pãrãsise 460
Pe pragul bãtrâneþii. Spune-mi dacã
Trãiesc ºi vãd lumina cea de soare,
Ori au murit ºi sunt pe ceea lume.”
Mai-marele peste porcari îi zise:
„Þi-oi spune drept, aºa cum e, strãine. 465
Mai vieþuie Laert ºi se tot roagã
614 ODUSSEAIS. O ODISEEA. CÂNTUL XV
Lašrthj mn œti zèei, Diˆ d' eÜcetai a„eˆ qumÕn
¢pÕ melšwn fq…sqai oŒs' ™n meg£roisin:
™kp£glwj g¦r paidÕj ÑdÚretai o„comšnoio
kourid…hj t' ¢lÒcoio dafronoj, ¼ ˜ m£lista
½kac' ¢pofqimšnh kaˆ ™n çmù g»raŽ qÁken.
d' ¥ceŽ oá paidÕj ¢pšfqito kudal…moio,
leugalšJ qan£tJ, æj m¾ q£noi Ój tij ™mo… ge
™nq£de naiet£wn f…loj e‡h kaˆ f…la ›rdoi. Ôfra mn
oân d¾ ke…nh œhn, ¢cšous£ per œmphj, tÒfra
t… moi f…lon œske metallÁsai kaˆ ™ršsqai,
oÛnek£ m' aÙt¾ qršyen ¤ma KtimšnV tanupšplJ,
qugatšr' „fq…mV, t¾n Ðplot£thn tške pa…dwn:
tÍ Ðmoà ™trefÒmhn, Ñl…gon dš t… m' Âsson ™t…ma. aÙt¦r
™pe… ·' ¼bhn polu»raton ƒkÒmeq' ¥mfw,
t¾n mn œpeita S£mhnd' œdosan kaˆ mur…' ›lonto,
aÙt¦r ™m cla‹n£n te citîn£ te e†mat' ™ke…nh kal¦
m£l' ¢mfišsasa pos…n q' Øpod»mata doàsa
¢grÒnde proalle: f…lei dš me khrÒqi m©llon.
nàn d' ½dh toÚtwn ™pideÚomai: ¢ll£ moi aÙtù
œrgon ¢šxousin m£karej qeo…, ú ™pim…mnw: tîn
œfagÒn t' œpiÒn te kaˆ a„do…oisin œdwka. ™k d'
¥ra despo…nhj oÙ me…licÒn ™stin ¢koàsai
oÜt' œpoj oÜte ti œrgon, ™peˆ kakÕn œmpesen o‡kJ,
¥ndrej Øperf…aloi: mšga d dmîej catšousin ¢nt…a
despo…nhj f£sqai kaˆ ›kasta puqšsqai kaˆ fagšmen
pišmen te, œpeita d ka… ti fšresqai
615
De Cel-de-sus sã-i ia din trup viaþa,
Sã moarã-n casa lui. Grozav mai geme
Jãlindu-ºi fiul dus, nevasta-i bunã,
A cãrei moarte-i cãºunã otravã 470
De-alean ºi bãtrâneþe timpurie.
Iar dânsa s-a topit de moarte tristã
Tânjind dupã slãvitu-i fiu. Dã, Doamne,
Sfârºit aºa de crud sã n-aibã nimeni
Din cei care mi-s dragi în casa asta 475
ªi-mi fac un bine! Cât a fost în viaþã,
Cu toatã-a ei mâhnire, mi-era mie
Plãcut s-o-ntreb ºi sã vorbesc cu dânsa,
Cã mã crescu-mpreunã cu Ctimena,
Copila ei cea trupeºã, mezinã, 480
Cu care am crescut eu împreunã,
Ci n-am fost mai puþin iubit ca dânsa.
Iar când ne-ajunse draga tinereþe,
Pe ea o mãritarã-atunci la Same
Luând comori de zestre, iar pe mine 485
Bãtrâna mã-nþoli frumos în hainã
ªi în cãmaºã,-mi dete-ncãlþãminte
ªi mã trimise-apoi la þarã. Totuºi
Mai tare mã iubea pe mine. Acuma
De toate aceste sunt lipsit; dar zeii 490
Cei fericiþi dau spor trudirii mele,
În care stãrui ºi de unde-mi vine
ªi hrana, bãutura ºi prisosul
Ce-l dau la oaspeþi vrednici de cinstire.
Dar nu pot eu s-aud de la stãpâna 495
O vorbã dulce, nici sã vãd vrun bine,
De când pe casa ei cãzu nãpasta,
Nemernicii de peþitori. Cã tare
Mai au nevoie slugile sã steie
De vorbã cu stãpâna ºi sã-ntrebe 500
De câte toate, sã mai ia mâncare
ªi bãuturã, ba ºi sã mai ducã
Ceva cu ei la þarã din mulþimea
616 ODUSSEAIS. O ODISEEA. CÂNTUL XV
¢grÒnd', oŒ£ te qumÕn ¢eˆ dmèessin „a…nei.”
tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj: „í
pÒpoi, æj ¥ra tutqÕj ™èn, EÜmaie subîta, pollÕn
¢pepl£gcqhj sÁj patr…doj ºd tok»wn.
¢ll' ¥ge moi tÒde e„p kaˆ ¢trekšwj kat£lexon,
º diepr£qeto ptÒlij ¢ndrîn eÙru£guia,
Î œni naiet£aske pat¾r kaˆ pÒtnia m»thr,
à sš ge mounwqšnta par' o‡esin À par¦ bousˆn
¥ndrej dusmenšej nhusˆn l£bon ºd' ™pšrassan toàd'
¢ndrÕj prÕj dèmaq', Ð d' ¥xion ðnon œdwke.”
tÕn d' aâte prosšeipe subèthj, Ôrcamoj ¢ndrîn:
„xe‹n', ™peˆ ¨r d¾ taàt£ m' ¢ne…reai ºd metall´j, sigÍ
nàn xun…ei kaˆ tšrpeo p‹nš te onon, ¼menoj. a†de
d nÚktej ¢qšsfatoi: œsti mn eÛdein,
œsti d terpomšnoisin ¢koušmen: oÙdš t… se cr»,
prˆn érh, katalšcqai: ¢n…h kaˆ polÝj Ûpnoj.
tîn d' ¥llwn Ótina krad…h kaˆ qumÕj ¢nègei,
eØdštw ™xelqèn: ¤ma d' ºÒŽ fainomšnhfi
deipn»saj ¤m' Ûessin ¢naktor…Vsin ˜pšsqw.
nîŽ d' ™nˆ klis…V p…nontš te dainumšnw
te k»desin ¢ll»lwn terpèmeqa leugalšoisi
mnwomšnw: met¦ g£r te kaˆ ¥lgesi tšrpetai ¢n»r, Ój
tij d¾ m£la poll¦ p£qV kaˆ pÒll' ™palhqÍ. toàto dš
toi ™ršw, Ó m' ¢ne…reai ºd metall´j.
nÁsÒj tij Sur…h kikl»sketai, e‡ pou ¢koÚeij,
'Ortug…hj kaqÚperqen, Óqi tropaˆ ºel…oio,
oÜ ti periplhq¾j l…hn tÒson, ¢ll' ¢gaq¾ mšn,
eÜbooj eÜmhloj, o„noplhq¾j polÚpuroj.
617
De lucruri care-i bucurã pe dânºii.”
Ulise iscusitul îi rãspunse: 505
„Vai cã de mic, porcarule Eumeos,
Rãznitu-te-ai departe de-a ta þarã
ªi de pãrinþi ! Dar spune-mi adevãrul:
Prãdat a fost oraºul larg în uliþi
Pe unde-aveau pãrinþii tãi locaºul? 510
Sau cã, rãmas tu singur pe la turma
De oi sau boi, luându-te-n corãbii
Vrãjmaºii te vândurã la stãpânul
Acestei case pe un preþ de seamã?”
Mai-marele peste porcari rãspunse: 515
„Fiindcã-ntrebi ºi iscodeºti, strãine
ªezi liniºtit ºi-ascultã pe tãcute
ªi bea voios din vin. Prea lungi acuma
Sunt nopþile ºi þi-i destul rãgazul
Sã dormi sau sã asculþi ºi sã te bucuri. 520
Nu-i bine sã te culci devreme, stricã
ªi multul somn. De vor ceilalþi tovarãºi,
ªi au plãcere, meargã sã se culce.
Dar mâne dimineaþã, din merinde
Luând ceva, sã plece dupã turma 525
De porci domneºti. Iar noi, aci-n colibã
Gustând din bãuturi ºi din bucate,
Sã mai petrecem pomenind trecutul
De suferinþi amare. ªi-n durere
Se bucurã cine-a rãbdat necazuri 530
Prea multe ºi-a tot pribegit pe lume.
De-aceea ºi-þi rãspund la întrebare:
I-o insulã ce Siria se cheamã,
Poate-auziºi de ea; este deasupra
Ortigiei ºi soarele pe-acolo 535
Se dã napoi. Nu-i tare locuitã,
Ci-i roditoare ºi-n pãºuni mãnoasã,
Bogatã-n oi ºi-n vin ºi-n grâu. Acolo
618 ODUSSEAIS. O ODISEEA. CÂNTUL XV
pe…nh d' oÜ pote dÁmon ™sšrcetai, oÙdš tij ¥llh
noàsoj ™pˆ stuger¾ pšletai deilo‹si broto‹sin: ¢ll'
Óte ghr£skwsi pÒlin k£ta fàl' ¢nqrèpwn,
™lqën ¢rgurÒtoxoj 'ApÒllwn 'Artšmidi xÚn, oŒs'
¢gano‹si bšlessin ™poicÒmenoj katšpefnen.
œnqa dÚw pÒliej, d…ca dš sfisi p£nta dšdastai:
tÍsin d' ¢mfotšrVsi pat¾r ™mÕj ™mbas…leue,
Kt»sioj 'Ormen…dhj, ™pie…keloj ¢qan£toisin.
œnqa d Fo…nikej nausiklutoˆ ½luqon ¥ndrej,
trîktai, mur…' ¥gontej ¢qÚrmata nh mela…nV.
œske d patrÕj ™mo‹o gun¾ Fo…niss' ™nˆ
o‡kJ, kal» te meg£lh te kaˆ ¢gla¦ œrga „du‹a:
t¾n d' ¥ra Fo…nikej polupa…paloi ºperÒpeuon.
plunoÚsV tij prîta m…gh ko…lV par¦ nh eÙnÍ kaˆ
filÒthti, t£ te fršnaj ºperopeÚei qhlutšrVsi
gunaix…, kaˆ ¼ k' eÙergÕj œVsin. e„rèta d¾
œpeita, t…j e‡h kaˆ pÒqen œlqoi:
d m£l' aÙt…ka patrÕj ™pšfraden Øyerefj dî:
'™k mn Sidînoj poluc£lkou eÜcomai enai, koÚrh d'
e‡m' 'ArÚbantoj ™gë ·udÕn ¢fneio‹o: ¢ll£ m'
¢n»rpaxan T£fioi lhstorej ¥ndrej ¢grÒqen
™rcomšnhn, pšrasan dš me deàr' ¢gagÒntej toàd'
¢ndrÕj prÕj dèmaq': Ð d' ¥xion ðnon œdwke.'
t¾n d' aâte prosšeipen ¢n»r, Öj m…sgeto l£qrV: 'Ã
·£ ke nàn p£lin aâtij ¤m' ¹m‹n o‡kad' ›poio, Ôfra
‡dV patrÕj kaˆ mhtšroj Øyerefj dî aÙtoÚj t'; à g¦r
œt' e„sˆ kaˆ ¢fneioˆ kalšontai.'
tÕn d' aâte prosšeipe gun¾ kaˆ ¢me…beto mÚqJ:
619
Nici foamea nu pãtrunde, nici vreo boalã
Greþoasã nu mai chinuie vreodatã 540
Pe bieþii oameni. Dacã prin cetate
Îmbãtrâneºte-un neam din ei, Apollon
Venind cu arc de-argint ºi cu Diana,
Blajin îi sãgeteazã ºi-i doboarã.
Acolo sunt douã cetãþi, ºi toate 545
Le-au împãrþit în douã între ele.
ªi-asupra lor domnea fãlos ca zeii
Pãrintele meu Ctesiu Ormenides.
Venirã-atunci corãbierii meºteri,
Fenicienii, hoþi mehenghi, c-o navã 550
De jucãrele ºi de fleacuri plinã.
Era în casa tatii o femeie,
Fenicianã mare ºi chipoasã
ªi harnicã la lucru de minune.
Viclenii negustori o amãgirã. 555
ªi unul dintre ei, când ea se duse
Sã spele, în corabie-o cuprinse
ªi-o drãgosti cu dragoste ce scoate
Din minþi pe o femeie, suflet moale,
Oricât ar fi de treabã ºi cuminte. 560
ªi prinse-apoi s-o-ntrebe cine este
ªi dincotro-i venitã. Ea îndatã
Conacul tatii i-arãtã ºi-i zise:
«Mã laud cã sunt din Sidòn, oraºul
Avut în bronz. Sunt fiica lui Aribas 565
Cel prea bogat. Când eu de pe la þarã
Veneam cândva, tâlharii cei din Tafos
Rãpitu-m-au ºi m-au adus încoace
ªi m-au vândut acasã la bãrbatul
Ce ºade-aicea, ºi-a plãtit el bine.» 570
Iar cel care o-ndrãgi pe-ascuns îi zise:
«Întoarce-te cu noi la tine-acasã
Sã-þi vezi pãrinþii, curtea lor cea naltã,
Cã ei trãiesc ºi sunt avuþi acuma».
Femeia zise atunci: «Aºa sã fie, 575
620 ODUSSEAIS. O ODISEEA. CÂNTUL XV
'e‡h ken kaˆ toàt', e‡ moi ™qšloitš ge, naàtai,
ÓrkJ pistwqÁnai ¢p»mon£ m' o‡kad' ¢p£xein.'
ìj œfaq', oƒ d' ¥ra p£ntej ™pèmnuon, æj ™kšleuen.
aÙt¦r ™pe… ·' Ômos£n te teleÚths£n te tÕn Órkon,
to‹j d' aâtij metšeipe gun¾ kaˆ ¢me…beto mÚqJ:
'sigÍ nàn: m» t…j me prosaud£tw ™pšessin
Ømetšrwn ˜t£rwn xumbl»menoj À ™n ¢guiÍ ½
pou ™pˆ kr»nV: m» tij potˆ dîma gšronti ™lqën
™xe…pV, Ð d' юs£menoj katad»sV desmù ™n
¢rgalšJ, Øm‹n d' ™pifr£sset' Ôleqron.
¢ll' œcet' ™n fresˆ màqon, ™pe…gete d' ðnon Ðda…wn.
¢ll' Óte ken d¾ nhàj ple…h biÒtoio gšnhtai, ¢ggel…h
moi œpeita qoîj prÕj dèmaq' ƒkšsqw: o‡sw g¦r kaˆ
crusÒn, Ótij c' Øpoce…rioj œlqV.
kaˆ dš ken ¥ll' ™p…baqron ™gën ™qšlous£ ge do…hn:
pa‹da g¦r ¢ndrÕj ™Áoj ™nˆ meg£rois' ¢tit£llw,
kerdalšon d¾ to‹on, ¤ma trocÒwnta qÚraze: tÒn
ken ¥goim' ™pˆ nhÒj, Ð d' Ûmin mur…on ðnon
¥lfoi, ÓpV per£shte kat' ¢lloqrÒouj ¢nqrèpouj.'
mn ¥r' ìj e„poàs' ¢pšbh prÕj dèmata kal£:
oƒ d' ™niautÕn ¤panta par' ¹m‹n aâqi mšnontej
™n nh glafurÍ b…oton polÝn ™mpolÒwnto. ¢ll'
Óte d¾ ko…lh nhàj ½cqeto to‹si nšesqai, kaˆ
tÒt' ¥r' ¥ggelon Âkan, Öj ¢gge…leie gunaik….
½luq' ¢n¾r polڎdrij ™moà prÕj dèmata patrÕj
crÚseon Órmon œcwn, met¦ d' ºlšktroisin œerto. tÕn
mn ¥r' ™n meg£rJ dmJaˆ kaˆ pÒtnia m»thr
cers…n t' ¢mfafÒwnto kaˆ Ñfqalmo‹sin Ðrînto,
621
De vreþi, corãbieri, sã-mi daþi cuvântul,
Sã vã juraþi cã-ntreagã ºi neatinsã
Acasã mã veþi duce». Aºa le zise
ªi cum ceru cu toþii se jurarã.
Iar dupã ce rostirã jurãmântul, 580
Ea-i sfãtui aºa: «Tãceþi acuma,
Sã nu-mi vorbeascã dintre voi nici unul
De m-ar gãsi pe drum sau la fântânã,
Ca nu cumva sã meargã oarecine
Acasã sã mã spuie la bãtrânul 585
ªi bãnuind, el sã mã lege-n lanþuri
ªi vouã sã vã caute pierzarea.
Gândiþi la asta ºi zoriþi cu strânsul
Merindelor de drum. Apoi când plinã
Corabia va fi cu de-ale gurii, 590
Voi repede sã-mi daþi de ºtire-acasã.
V-aduc ºi aurul ce-i la-ndemânã,
Ba chiar v-aº da voios ºi altã platã,
Cãci eu la curte-acolo cresc pe fiul
595
Lui Ctesiu, prunc deºtept ce tot cu mine
Pe-afarã umblã; eu l-aº duce-n navã,
ªi mult folos avea-veþi de la dânsul,
Când o sã-l vindeþi în strãinãtate.»
Aºa vorbi femeia ºi purcese
Spre curtea cea frumoasã. Negustorii 600
Au stat la noi un an întreg ºi marfã
Au neguþat ºi-au încãrcat cu dânºii
Corabia. ªi-apoi când au fost gata
De-a se porni, ei au trimis pe unul
Sã-nºtiinþeze pe femeie. Vine dânsul, 605
Un hoþoman, la tatãl meu acasã
C-o salbã tot din aur ºi din boabe
De chihlimbar. ªi roabele ºi mama
Umblau cu ea ºi-o cercetau cu ochii
ªi-i dau un preþ. Iar pe tãcute dânsul 610
622 ODUSSEAIS. O ODISEEA. CÂNTUL XV
ðnon ØpiscÒmenai: Ð d tÍ katšneuse siwpÍ.
toi Ð kanneÚsaj ko…lhn ™pˆ nÁa beb»kei, 465
¹ d' ™m ceirÕj ˜loàsa dÒmwn ™xÁge qÚraze.
eáre d' ™nˆ prodÒmJ ºmn dšpa ºd trapšzaj
¢ndrîn daitumÒnwn, o† meu patšr' ¢mfepšnonto.
oƒ mn ¥r' ™j qîkon prÒmolon d»moiÒ te fÁmin, ¹
d' aya tr…' ¥leisa katakrÚyas' ØpÕ kÒlpJ
470 œkferen: aÙt¦r ™gën ˜pÒmhn ¢esifrosÚnVsi.
dÚsetÒ t' ºšlioj skiÒwntÒ te p©sai ¢guia…:
¹me‹j d' ™j limšna klutÕn ½lqomen ðka kiÒntej,
œnq' ¥ra Foin…kwn ¢ndrîn Ãn çkÚaloj nhàj. oƒ
mn œpeit' ¢nab£ntej ™pšpleon Øgr¦ kšleuqa,
475 në ¢nabhs£menoi: ™pˆ d ZeÝj oâron ‡allen.
˜xÁmar mn Ðmîj plšomen nÚktaj te kaˆ Ãmar:
¢ll' Óte d¾ ›bdomon Ãmar ™pˆ ZeÝj qÁke Kron…wn,
t¾n mn œpeita guna‹ka b£l' ”Artemij „ocšaira, ¥ntlJ d'
™ndoÚphse pesoàs' æj e„nal…h k»x.
480 kaˆ t¾n mn fèkVsi kaˆ „cqÚsi kÚrma genšsqai
œkbalon: aÙt¦r ™gë lipÒmhn ¢kac»menoj Ãtor. toÝj
d' 'Iq£kV ™pšlasse fšrwn ¥nemÒj te kaˆ Ûdwr,
œnqa me Lašrthj pr…ato kte£tessin ˜o‹sin.
oÛtw t»nde te ga‹an ™gën ‡don Ñfqalmo‹si.”
485tÕn d' aâ diogen¾j 'OduseÝj ºme…beto mÚqJ:
„EÜmai', Ã m£la d» moi ™nˆ fresˆ qumÕn Ôrinaj
taàta ›kasta lšgwn, Ósa d¾ p£qej ¥lgea qumù. ¢ll'
à toi soˆ mn par¦ kaˆ kakù ™sqlÕn œqhke ZeÚj,
™peˆ ¢ndrÕj dèmat' ¢f…keo poll¦ mog»saj
490 ºp…ou, Öj d» toi paršcei brîs…n te pÒsin te
623
Îi face semn femeii ºi-apoi pleacã
Spre mare. Mã luã atunci de mânã
Femeia ºi pe loc mã duse-afarã.
Gãsi în salã mese ºi pahare,
Acolo stau mesenii împreunã 615
Cu tatãl, dar acum la adunarea
Poporului plecaserã cu toþii.
De-aici luând în pripã ea trei cupe
De aur ºi-ndosindu-le la sân, cu ele
Fugi, iar eu, copil fãrã de minte, 620
Mergeam în urma ei. În vremea asta
Veni amurgul, soarele apuse
ªi drumurile toate s-adumbrirã.
Pãºind noi iute, la liman sosirãm
Pe unde-a fost corabia. Strãinii 625
Atunci ne înluntrarã ºi bãturãm
Noi drum de ape. Cerul ne trimise
Un vânt prielnic. ªase zile-ntr-una
Plutirãm zi ºi noapte. Într-a ºaptea
Diana-arcaºa fulgerã cu arcul 630
Pe-acea muiere, de cãzu în fundul
Corabiei cum cade o corlã-n mare.
Ei o zvârlirã ca sã fie hranã
La foce ºi la peºti. ªi singur bietul
Eu am rãmas îndurerat în mine. 635
Purtat de apã ºi de vânt, ajunse vasul
Fenician la insula Itaca.
Aici Laert mã cumpãrã cu platã,
ªi-aºa m-am pomenit în þara asta.”
Întâmpinã din grai atunci Ulise: 640
„Ce mult m-a-nduioºat a ta poveste,
Eumeu, de toate câte-ai spus ºi câte
Ai suferit! Ci Dumnezeu îþi dete
Pe lângã rãu ºi bine: dupã multe
Nevoi te-ai aciolat aici la casa 645
Unui om blând ce cu bãut ºi hranã
624 ODUSSEAIS. O ODISEEA. CÂNTUL XV
™ndukšwj, zèeij d' ¢gaqÕn b…on: aÙt¦r ™gè ge
poll¦ brotîn ™pˆ ¥ste' ¢lèmenoj ™nq£d' ƒk£nw.”
ìj oƒ mn toiaàta prÕj ¢ll»louj ¢gÒreuon,
kaddraqšthn d' oÙ pollÕn ™pˆ crÒnon, ¢ll¦ m…nunqa:
aya g¦r 'Hëj Ãlqen ™äqronoj. oƒ d' ™pˆ cšrsou
Thlem£cou ›taroi lÚon ƒst…a, k¦d d' ›lon ƒstÕn
karpal…mwj, t¾n d' e„j Órmon prošressan ™retmo‹j.
™k d' eÙn¦j œbalon, kat¦ d prumn»si' œdhsan: ™k d
kaˆ aÙtoˆ ba‹non ™pˆ ·hgm‹ni qal£sshj
de‹pnÒn t' ™ntÚnonto kerîntÒ te a‡qopa onon.
aÙt¦r ™peˆ pÒsioj kaˆ ™dhtÚoj ™x œron ›nto,
to‹si d Thlšmacoj pepnumšnoj ½rceto mÚqwn:
„Øme‹j mn nàn ¥stud' ™laÚnete nÁa mšlainan,
aÙt¦r ™gën ¢groÝj ™pie…somai ºd botÁraj:
˜spšrioj d' e„j ¥stu „dën ™m¦ œrga k£teimi.
ºîqen dš ken Ümmin ÐdoipÒrion paraqe…mhn,
da‹t' ¢gaq¾n kreiîn te kaˆ o‡nou ¹dupÒtoio.”
tÕn d' aâte prosšeipe QeoklÚmenoj qeoeid»j:
„pÍ g¦r ™gè, f…le tšknon, ‡w; teà dèmaq' †kwmai
¢ndrîn, o‰ krana¾n 'Iq£khn k£ta koiranšousin; Ã
„qÝj sÁj mhtrÕj ‡w kaˆ so‹o dÒmoio;”
tÕn d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda:
„¥llwj mšn s' ¨n ™gè ge kaˆ ¹mšterÒnde kelo…mhn
œrcesq': oÙ g£r ti xen…wn poq»: ¢ll¦ soˆ aÙtù
ce‹ron, ™pe… toi ™gë mn ¢pšssomai, oÙdš se m»thr
Ôyetai: oÙ mn g£r ti qam¦ mnhstÁrs' ™nˆ o‡kJ fa…
netai, ¢ll' ¢pÕ tîn ØperwJ ƒstÕn Øfa…nei. ¢ll£ toi
¥llon fîta pifaÚskomai, Ón ken †koio,
625
Te-mbie din belºug ºi bun þi-i traiul.
Iar eu dupã-ndelungã pribegire
Am poposit pe-aici.” Aºa vorbirã
ªi adormirã, dar puþinã vreme, 650
Cãci zorile curând pe cer mijirã.
Tovarãºii lui Telemah într-asta,
Sosind la þãrm, în pripã dezlegarã
Vintrele, aplecarã-apoi catargul
ªi tot vâslind înlimãnirã vasul, 655
Îl otgonirã ºi-l încãtuºarã.
Ieºirã-apoi ºi ei pe malul mãrii,
Gãtirã masa, dreserã-apoi vinul.
ªi când de-ajuns mâncarã ºi bãurã,
Luã cuvântul Telemah ºi zise: 660
„Înaintaþi cu vasul spre cetate,
Eu merg pe la pãstorii mei la þarã
ªi, dupã ce îmi vãd de trebi, disearã
Cobor înspre oraº. ªi apoi mâne,
În faptul zilei, eu vã-ntind o masã 665
De bun sosit, ospãþ frumos de carne
ªi vin mieros.” Atunci Teoclimènos
Aºa-ntrebã pe fiul lui Ulise:
„Eu încotro s-apuc, copile dragã?
La care casã pot sã trag, la care 670
Bãrbat dintre mai-marii din Itaca?
Pot merge eu la maicã-ta de-a dreptul,
În casa ta?” Iar Telemah rãspunse:
„La casa mea te-aº fi poftit eu însumi
Sã mergi, c-avem de toate pentru oaspeþi. 675
Dar þie nu-þi poate prii pe-acolo
Cã nu sunt eu ºi nu te vede mama,
Cãci rareori se aratã ea prin casã
La peþitori, ci stã departe-n rândul
De sus al casei, unde þese pânza. 680
Þi-oi spune eu un alt bãrbat la care
626 ODUSSEAIS. O ODISEEA. CÂNTUL XV
EÙrÚmacon, PolÚboio dafronoj ¢glaÕn uƒÒn,
tÕn nàn sa qeù 'Iqak»sioi e„sorÒwsi:
kaˆ g¦r pollÕn ¥ristoj ¢n¾r mšmonšn te m£lista
mhtšr' ™m¾n gamšein kaˆ 'OdussÁoj gšraj ›xein.
¢ll¦ t£ ge ZeÝj oden 'OlÚmpioj, a„qšri na…wn,
e‡ kš sfin prÕ g£moio teleut»sei kakÕn Ãmar.”
ìj ¥ra oƒ e„pÒnti ™pšptato dexiÕj Ôrnij, k…rkoj,
'ApÒllwnoj tacÝj ¥ggeloj: ™n d pÒdessi t…lle
pšleian œcwn, kat¦ d pter¦ ceàen œraze
messhgÝj nhÒj te kaˆ aÙtoà Thlem£coio.
tÕn d QeoklÚmenoj ˜t£rwn ¢ponÒsfi kalšssaj
œn t' ¥ra oƒ fà ceirˆ œpoj t' œfat' œk t' ÑnÒmaze:
„Thlšmac', oÜ toi ¥neu qeoà ½luqe dexiÕj Ôrnij:
œgnwn g£r min ™s£nta „dën o„wnÕn ™Ònta.
Ømetšrou d' oÙk œsti gšneuj basileÚteron ¥llo ™n
d»mJ 'Iq£khj, ¢ll' Øme‹j karteroˆ a„e….”
tÕn d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda:
„aŠ g¦r toàto, xe‹ne, œpoj tetelesmšnon e‡h: tî
ke t£ca gno…hj filÒtht£ te poll£ te dîra
™x ™meà, æj ¥n t…j se sunantÒmenoj makar…zoi.”
Ã, kaˆ Pe…raion prosefènee, pistÕn ˜ta‹ron:
„Pe…raie Klut…dh, sÝ dš moi t£ per ¥lla m£lista pe…
qV ™mîn ˜t£rwn, o† moi PÚlon e„j ¤m' ›ponto:
kaˆ nàn moi tÕn xe‹non ¥gwn ™n dèmasi so‹sin
™ndukšwj filšein kaˆ tišmen, e„j Ó ken œlqw.”
tÕn d' aâ Pe…raioj douriklutÕj ¢nt…on hÜda:
„Thlšmac', e„ g£r ken sÝ polÝn crÒnon ™nq£de m…mnoij,
627
Sã mergi, la Evrimah, feciorul mândru
Al bunului Polib, la care-acuma
Ca la un zeu privesc itacienii.
Cãci el e mai de seamã ºi doreºte 685
Mai mult sã ia pe mama, s-aibã sceptrul
Pãrintelui meu dus. Dar ºtie domnul
Olimpian, care-n vãzduh troneazã,
De n-or sfârºi-o jalnic ei nainte
De nunta lor.” Abia vorbi ºi-n clipã 690
La dreapta lui zburã atunci un uliu,
Sol iute zburãtor al lui Apollon.
O porumbiþã-ncãtuºase-n gheare
ªi-o tot smulgea ºi-mprãºtia din pene
La mijloc între Telemah ºi navã. 695
Teoclimènos îl pofti pe-acesta
Departe de tovarãºi ºi-apucându-l
De mânã,-i zise: „Tinere,-acest uliu
Cu voia unui zeu din dreapta zboarã.
Eu l-am vãzut din faþã ºi-nþeles-am 700
Cã e un semn. O casã mai domneascã
Nu-i alta cum i-a voastrã în Itaca.
Vi-i vouã dat sã fiþi mereu puternici.”
Iar chibzuitul Telemah rãspunse:
„Sã fie-aºa cum ai grãit, strãine! 705
Sã vezi ca mâne ce prietenie,
Ce daruri ai din parte-mi, cã oricine,
Privindu-te, te-ar ferici pe tine.”
Aºa vorbi ºi zise lui Pireos,
Un credincer al lui : „Tu, al lui Clitos 710
Fecior Pireos, cel mai bun tovarãº
Din cei care la Pilos mã-nsoþirã:
Pe-acest strãin sã-l duci la tine-acasã,
Cinsteºte-l, ospãteazã-l ºi ai grijã
De el pân-oi veni”. La asta zise 715
Pireos, bun lãncer: „De-ar sta pe-aicea,
O, Telemah, oricât de multã vreme, Eu grijã
am sã-i port ºi nu va duce
628 ODUSSEAIS. O ODISEEA. CÂNTUL XV
tÒnde t' ™gë komiî, xen…wn dš oƒ oÙ poq¾ œstai.” ìj
e„pën ™pˆ nhÕj œbh, ™kšleuse d' ˜ta…rouj
aÙtoÚj t' ¢mba…nein ¢n£ te prumn»sia làsai.
oƒ d' ay' e‡sbainon kaˆ ™pˆ klh‹si kaq‹zon.
Thlšmacoj d' ØpÕ possˆn ™d»sato kal¦ pšdila,
e†leto d' ¥lkimon œgcoj, ¢kacmšnon ÑxšŽ calkù,
nhÕj ¢p' „kriÒfin: toˆ d prumn»si' œlusan.
oƒ mn ¢nèsantej plšon ™j pÒlin, æj ™kšleuse
Thlšmacoj, f…loj uƒÕj 'OdussÁoj qe…oio:
tÕn d' ðka probibînta pÒdej fšron, Ôfr' †ket' aÙl»n,
œnqa oƒ Ãsan Ûej m£la mur…ai, Îsi subèthj ™sqlÕj
™ën ™n…auen, ¢n£ktesin ½pia e„dèj.
629
Vro lipsã el ca oaspe”. Dupã asta
În navã se sui ºi pe tovarãºi 720
Zori sã se înluntre, sã dezlege
Otgoanele. Intrarã dânºii iute
În navã ºi pe bãnci se aºezarã.
Iar Telemah legã sandale dalbe
ªi þapãna lui lance ferecatã 725
Luã pe podul nãvii. Dezlegarã
Otgoanele vâslaºii; o pornirã
Pe mare spre cetate, dupã vrerea
Lui Telemah, feciorul lui Ulise.
În vremea asta repede pe-acesta 730
Picioarele-l purtau pânã ce-ajunse
La cocina cu mii de porci, pe unde
Dormea-n sãlaº porcarul bun la suflet
ªi credincios, care-ºi iubea stãpânii.
 ODUSSEIAS P
Të d' aât' ™n klis…V 'OduseÝj kaˆ d‹oj ØforbÕj
™ntÚnont' ¥riston ¤m' ºÒŽ, khamšnw pàr,
œkpemy£n te nomÁaj ¤m' ¢gromšnoisi sÚessi.
Thlšmacon d per…ssainon kÚnej ØlakÒmwroi,
oÙd' Ûlaon prosiÒnta: nÒhse d d‹oj 'OdusseÝj sa…
nont£j te kÚnaj, per… te ktÚpoj Ãlqe podo‹Žn.
aya d' ¥r' EÜmaion œpea pterÒenta proshÚda:
„EÜmai', Ã m£la t…j toi ™leÚsetai ™nq£d' ˜ta‹roj
kaˆ gnèrimoj ¥lloj, ™peˆ kÚnej oÙc Øl£ousin, 10
¢ll¦ perissa…nousi: podîn d' ØpÕ doàpon ¢koÚw.”
oÜ pw p©n e‡rhto œpoj, Óte oƒ f…loj uƒÕj
œsth ™nˆ proqÚroisi. tafën d' ¢nÒrouse subèthj,
™k d' ¥ra oƒ ceirîn pšson ¥ggea, to‹s' ™pone‹to
kirn¦j a‡qopa onon. Ð d' ¢nt…oj Ãlqen ¥naktoj,
15 kÚsse dš min kefal»n te kaˆ ¥mfw f£ea kal¦ ce‹r£j
t' ¢mfotšraj: qalerÕn dš oƒ œkpese d£kru. æj d
pat¾r Ön pa‹da f…la fronšwn ¢gap£zV ™lqÒnt'
™x ¢p…hj ga…hj dek£tJ ™niautù, moànon
thlÚgeton, tù ™p' ¥lgea poll¦ mog»sV,
20 ìjtÒte Thlšmacon qeoeidša d‹oj ØforbÕj p£nta
kÚsen perifÚj, æj ™k qan£toio fugÒnta:
ka… ·' ÑlofurÒmenoj œpea pterÒenta proshÚda:
„Ãlqej, Thlšmace, glukerÕn f£oj: oÜ s' œt' ™gè
ge Ôyesqai ™f£mhn, ™peˆ õceo nh PÚlonde.
Cântul XVI
Ulise ºi porcarul prin colibã
Fãcurã foc la vatrã dimineaþa,
Gãtirã prânziºorul ºi pornirã
Cu turma pe pãstori. Cum îl vãzurã
5
Pe Telemah, zãvozii nu-l lãtrarã,
Când el s-apropie; se gudurarã
Pe lângã el. Ulise luã seama
Cum se codeau dulãii ºi de-aproape
Un tropot auzi. De-aceea-ndatã
ªi zise lui Eumeu: „De bunã seamã, 10
Vrun cunoscut sau vrun tovar㺠vine.
Nu-l latrã cânii, dau numai din coadã,
ªi-aud un tropãit.” El nu rostise
Cuvântu-ntreg, ºi iatã cã fecioru-i
Stãtu în tindã. Se sculã porcarul, 15
Uimit fiind, ºi olu-n care vinul
Amesteca-i picã din mâni ºi-n faþa
Stãpânului pãºind, deodatã prinse
A-l sãruta pe cap, pe ochii mândri
ªi mânile-amândouã; calde lacrimi 20
Îi picurau. Cum un duios pãrinte
Primeºte dupã zece ani de zbucium
Pe fiul sãu venit din þãri strãine,
Pe fiul singur ºi nãscut târziu, tot astfel
Pe Telemah îmbrãþiºa porcarul 25
ªi-l sãruta mereu parcã scãpase
Din mâna morþii ºi-i zicea cu plânset:
„Venit-ai, Telemah, lumina-mi dulce?
Eu nu credeam cã te mai vãd vrodatã
De când la Pilos ai plecat pe mare. 30
632 ODUSSEAIS. P ODISEEA. CÂNTUL XVI
¢ll' ¥ge nàn e‡selqe, f…lon tškoj, Ôfra se qumù
tšryomai e„sorÒwn nšon ¥lloqen œndon ™Ònta.
oÙ mn g£r ti q£m' ¢grÕn ™pšrceai oÙd nomÁaj,
¢ll' ™pidhmeÚeij: ìj g£r nÚ toi eÜade qumù,
¢ndrîn mnhst»rwn ™sor©n ¢dhlon Ómilon.”
tÕn d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda:
„œssetai oÛtwj, ¥tta: sšqen d' ›nek' ™nq£d' ƒk£nw,
Ôfra sš t' Ñfqalmo‹sin ‡dw kaˆ màqon ¢koÚsw,
½ moi œt' ™n meg£roij m»thr mšnei, Ú tij ½dh
¢ndrîn ¥lloj œghmen, 'OdussÁoj dš pou eÙn¾
c»tei ™neuna…wn k£k' ¢r£cnia ke‹tai œcousa.” tÕn
d' aâte prosšeipe subèthj, Ôrcamoj ¢ndrîn:
„kaˆ l…hn ke…nh ge mšnei tetlhÒti qumù so‹sin
™nˆ meg£roisin: юzuraˆ dš oƒ a„eˆ fq…nousin
nÚktej te kaˆ ½mata d£kru ceoÚsV.”
ìj ¥ra fwn»saj oƒ ™dšxato c£lkeon œgcoj: aÙt¦r Ó
g' e‡sw ‡en kaˆ Øpšrbh l£Žnon oÙdÒn. tù d'
›drhj ™piÒnti pat¾r ØpÒeixen 'OdusseÚj:
Thlšmacoj d' ˜tšrwqen ™r»tue fènhsšn te:
„Âso, xe‹n': ¹me‹j d kaˆ ¥lloqi d»omen ›drhn
staqmù ™n ¹metšrJ: par¦ d' ¢n»r, Öj kataq»sei.”
ìj f£q', Ð d' aâtij „ën kat' ¥r' ›zeto: tù d subèthj
ceàen Ûpo clwr¦j ·îpaj kaˆ kîaj Ûperqen:
œnqa kaqšzet' œpeita 'OdussÁoj f…loj uƒÒj.
to‹sin d kreiîn p…nakaj paršqhke subèthj
Ñptalšwn, ¤ ·a tÍ protšrV Øpšleipon œdontej, s‹ton
d' ™ssumšnwj paren»een ™n kanšoisin, ™n d'
¥ra kissub…J k…rnh melihdša onon:
633
Copile, vino-n casã cât mai iute,
Privindu-te, de drag sã-mi satur ochii,
C-abia întors ai ºi venit la mine.
Tu nu vii des ca sã ne vezi la þarã
Pe noi pãstorii, stai doar în cetate, 35
C-aºa þi-i voia sã priveºti greþosul
Duium de peþitori.” Chititul tânãr
Aºa-i rãspunse: „Iatã intru, taicã.
Venii în treacãt numai pentru tine,
Ca sã te vãd cu ochii, sã-mi spui dacã 40
Mai stã acasã mama ori cu altul
S-a mãritat ºi patul lui Ulise
Pãrãginit l-acopere pustiul
Pãinjeniº.” Grãi atunci porcarul:
„Ba stã ºi rabdã-n casa ta ºi-adastã, 45
Dar plânge ºi se mistuie de jale
ªi nopþile ºi zilele-i sunt negre”.
Aºa vorbind, îi ia din mânã lancea,
El intrã, sare pragul cel de piatrã.
50
Îi dã Ulise scaunul sã ºadã,
Dar Telemah se pune împotrivã
Aºa din grai oprindu-l: „ªezi, strãine.
În tot sãlaºul nostru eu gãsi-voi
55
Un loc sã ºed. Aci e omul care
Mi-aºterne mie.” Astfel zise dânsul;
La locu-i merse de ºezu Ulise.
Porcarul aºternu pe jos grãmadã
De ramuri verzi ºi blãnuri pe deasupra
ªi-aici se puse fiul lui Ulise. 60
I-alãturã în blid apoi porcarul
Friptura lor cea din ajun rãmasã
ªi-n grabã pâne mai ticsi-n panere
634 ODUSSEAIS. P ODISEEA. CÂNTUL XVI
aÙtÕj d' ¢nt…on Œzen 'OdussÁoj qe…oio.
oƒ d' ™p' Ñne…aq' ˜to‹ma proke…mena ce‹raj ‡allon.
aÙt¦r ™peˆ pÒsioj kaˆ ™dhtÚoj ™x œron ›nto,
d¾ tÒte Thlšmacoj prosefènee d‹on ØforbÒn:
„¥tta, pÒqen toi xe‹noj Ód' †keto; pîj dš ˜ naàtai
½gagon e„j 'Iq£khn; t…nej œmmenai eÙcetÒwnto;
oÙ mn g£r t… ˜ pezÕn яomai ™nq£d' ƒkšsqai.”
tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfhj, EÜmaie subîta: „toig¦r
™gè toi, tšknon, ¢lhqša p£nt' ¢goreÚsw. ™k mn
Krht£wn gšnoj eÜcetai eÙrei£wn,
fhsˆ d poll¦ brotîn ™pˆ ¥stea dinhqÁnai plazÒmenoj:
ìj g£r oƒ ™pšklwsen t£ ge da…mwn.
nàn aâ Qesprwtîn ¢ndrîn par¦ nhÕj ¢podr¦j ½luq'
™mÕn prÕj staqmÒn, ™gë dš toi ™ggual…xw.
›rxon Ópwj ™qšleij: ƒkšthj dš toi eÜcetai enai.”
tÕn d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda:
„EÜmai', à m£la toàto œpoj qumalgj œeipej.
pîj g¦r d¾ tÕn xe‹non ™gën Øpodšxomai o‡kJ;
aÙtÕj mn nšoj e„mˆ kaˆ oÜ pw cersˆ pšpoiqa
¥ndr' ¢pamÚnasqai, Óte tij prÒteroj calep»nV:
mhtrˆ d' ™mÍ d…ca qumÕj ™nˆ fresˆ mermhr…zei,
aÙtoà par' ™mo… te mšnV kaˆ dîma kom…zV, 75
eÙn»n t' a„domšnh pÒsioj d»moiÒ te fÁmin,
à ½dh ¤m' ›phtai, 'Acaiîn Ój tij ¥ristoj
mn©tai ™nˆ meg£roisin ¢n¾r kaˆ ple‹sta
pÒrVsin. ¢ll' Ã toi tÕn xe‹non, ™peˆ teÕn †keto
dîma, ›ssw min cla‹n£n te citîn£ te e†mata kal£,
80 dèsw d x…foj ¥mfhkej kaˆ possˆ pšdila,
635
ªi vin mieros amestecã în cupã;
ªezu pe urmã-n faþa lui Ulise.
Ei mânile-ntindeau la masa gata. 65
ªi când de-ajuns mâncarã ºi bãurã
Voinicul întrebã porcarul: „Taicã,
De unde vine-acest strãin la tine?
Cum l-au adus la noi corãbierii?
ªi cine-s ei? Cã nu putea în þarã 70
Sã vie el pe jos.” Eumeu îi zise:
„Þi-oi spune drept aºa cum e, copile.
Se laudã cã e cretan ºi zice
Cã-n pribegie-a colindat prin multe
Oraºe-n lume cum îi fuse scrisa 75
ªi-n urm-acum, fugind pe-ascuns din vasul
Unor tesproþi, veni la mine-n staul.
Eu þi-l predau ºi fã ce vrei cu dânsul,
Cã rugãtor spre tine se îndreaptã.”
Dar chibzuitul Telemah rãspunse: 80
„Eumeu, mã doare mult ce-mi spui tu mie.
Cum pot primi eu pe strãin în casã?
Sunt tânãr doar ºi-n braþe nu mã bizui
Sã-nlãtur un duºman, dacã mã-nfruntã.
ªi mama îndoitã stã pe gânduri: 85
Sã stea la mine s-aibã grija casei
Cinstind crivatul tatei ºi de teamã
De gura lumii? Sau sã ia pe unul
Dintre ahei care-o peþeºte acasã 90
ªi-i cel mai bun ºi dã mai multã zestre.
Dar pe acest strãin, fiindcã-i oaspe
La casa ta, am sã-l îmbrac în hainã
ªi-n mantie, dalbã îmbrãcãminte,
I-oi da ºi-o sabie ascuþitã-n douã,
636 ODUSSEAIS. P ODISEEA. CÂNTUL XVI
pšmyw d', ÓppV min krad…h qumÒj te keleÚei.
e„ d' ™qšleij, sÝ kÒmisson ™nˆ staqmo‹sin ™rÚxaj:
e†mata d' ™nq£d' ™gë pšmyw kaˆ s‹ton ¤panta
œdmenai, æj ¨n m» se katatrÚcV kaˆ ˜ta…rouj.
ke‹se d' ¨n oÜ min ™gè ge met¦ mnhstÁraj ™ùmi
œrcesqai, l…hn g¦r ¢t£sqalon Ûbrin œcousi: m»
min kertomšwsin: ™moˆ d' ¥coj œssetai a„nÒn.
prÁxai d' ¢rgalšon ti met¦ pleÒnessin ™Ònta
¥ndra kaˆ ‡fqimon, ™peˆ Ã polÝ fšrtero… e„si.”
tÕn d' aâte prosšeipe polÚtlaj d‹oj 'OdusseÚj: „ð f…l',
™pe… q»n moi kaˆ ¢me…yasqai qšmij ™st…n, Ã
m£la meu katad£ptet' ¢koÚontoj f…lon Ãtor, oŒ£
fate mnhstÁraj ¢t£sqala mhcan£asqai
™n meg£rois', ¢škhti sšqen toioÚtou ™Òntoj.
e„pš moi, º ˜kën Øpod£mnasai, à sš ge laoˆ ™cqa…
rous' ¢n¦ dÁmon ™pispÒmenoi qeoà ÑmfÍ: Ã ti
kasign»tois' ™pimšmfeai, oŒs… per ¢n¾r
marnamšnoisi pšpoiqe, kaˆ e„ mšga ne‹koj Ôrhtai;
aŠ g¦r ™gën oÛtw nšoj e‡hn tùd' ™pˆ qumù,
À pa‹j ™x 'OdusÁoj ¢mÚmonoj º kaˆ aÙtÕj œlqoi
¢lhteÚwn: œti g¦r kaˆ ™lp…doj asa: aÙt…k'
œpeit' ¢p' ™me‹o k£rh t£moi ¢llÒtrioj fîj, e„ m¾
™gë ke…noisi kakÕn p£ntessi geno…mhn
[™lqën ™j mšgaron Laerti£dew 'OdusÁoj.]
e„ d' aâ me plhqu‹ damasa…ato moànon ™Ònta,
boulo…mhn k' ™n ™mo‹si katakt£menoj meg£roisi
teqn£men À t£de g' a„n ¢eikša œrg' Ðr£asqai, xe…
nouj te stufelizomšnouj dmJ£j te guna‹kaj
637
Sandale de-ncãlþat ºi l-oi trimite 95
Oriunde va pofti. De vrei tu însã,
Poþi sã-l mai þii ºi sã-ngrijeºti de dânsul.
Eu straiele-i þi le trimit încoace
ªi hranã de tot felul ca sã nu te
Îngreuie pe tine, pe tovarãºi. 100
Eu n-aº lãsa cu noi sã vie-acolo
La curte printre peþitori, cã prea e
Nebun-a lor trufie ºi de dânsul
Ei pot sã-ºi batã joc ºi-atunci pe mine
Prea mult mã va durea, cã-i anevoie 105
Ca unul singur, cât ai fi de tare,
Sã birui pe mai mulþi; te bat prin numãr.”
Dar mijloci Ulise mult-pãþitul:
„Prietene, sã ierþi cã iau cuvântul,
110
Dar inima grozav mi se sfâºie,
Când eu v-aud vorbind cã peþitorii
Tot uneltesc blãstemãþii la curte
În ciuda ta, deºi eºti aºa mare.
Dar spune-mi: Suferi tu de bunã voie?
Sau nu te vrea poporul ºi ascultã 115
De glasul unui zeu? Sau tu învinui
Pe fraþii-n care poþi sã te mai bizui
Când luptã grea se-ncinge cu duºmanii?
Hei, de-aº fi fost aºa voinic ca tine, 120
Cu-acelaºi suflet! Sã fi fost acuma
Feciorul lui Ulise ori el însuºi
Venit din pribegie – cã mai este
Nãdejde de-a veni – pe loc atuncea
Rãteze-mi capul un bãrbat, oricine, 125
De nu intram în casa lui Ulise
ªi nu-i zvântam aci pe toþi miºeii!
Iar de mai pridideau cu-a lor mulþime,
Fiind eu singur, aº fi vrut mai bine
Sã mor în casa mea ucis de dânºii 130
Decât mereu sã vãd nemernicia,
Pe oaspeþi bruftuiþi ºi îmbrâncite
638 ODUSSEAIS. P ODISEEA. CÂNTUL XVI
·ust£zontaj ¢eikel…wj kat¦ dèmata kal£,
kaˆ onon diafussÒmenon, kaˆ s‹ton œdontaj m¦y
aÜtwj ¢tšleston, ¢nhnÚstJ ™pˆ œrgJ.”
tÕn d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda:
„toig¦r ™gè toi, xe‹ne, m£l' ¢trekšwj ¢goreÚsw.
oÜte t… moi p©j dÁmoj ¢pecqÒmenoj calepa…nei,
oÜte kasign»tois' ™pimšmfomai, oŒs… per ¢n¾r
marnamšnoisi pšpoiqe, kaˆ e„ mšga ne‹koj Ôrhtai.
ïde g¦r ¹metšrhn gene¾n moÚnwse Kron…wn:
moànon Lašrthn 'Arke…sioj uƒÕn œtikte,
moànon d' aât' 'OdusÁa pat¾r tšken: aÙt¦r 'OdusseÝj
moànon œm' ™n meg£roisi tekën l…pen, oÙd' ¢pÒnhto. tî
nàn dusmenšej m£la mur…oi e‡s' ™nˆ o‡kJ.
Óssoi g¦r n»soisin ™pikratšousin ¥ristoi,
Doulic…J te S£mV te kaˆ Øl»enti ZakÚnqJ,
ºd' Óssoi krana¾n 'Iq£khn k£ta koiranšousi,
tÒssoi mhtšr' ™m¾n mnîntai, trÚcousi d okon. ¹ d'
oÜt' ¢rne‹tai stugerÕn g£mon oÜte teleut¾n
poiÁsai dÚnatai: toˆ d fqinÚqousin œdontej
okon ™mÒn: t£ca d» me diarra…sousi kaˆ aÙtÒn.
¢ll' à toi mn taàta qeîn ™n goÚnasi ke‹tai:
¥tta, sÝ d' œrceo q©sson, ™cšfroni Phnelope…V e‡f',
Óti oƒ sîj e„mi kaˆ ™k PÚlou e„l»louqa. aÙt¦r ™gën
aÙtoà menšw, sÝ d deàro nšesqai o‡h ¢pagge…
laj: tîn d' ¥llwn m» tij 'Acaiîn
peuqšsqw: polloˆ g¦r ™moˆ kak¦ mhcanÒwntai.”
tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfhj, EÜmaie subîta:
„ginèskw, fronšw: t£ ge d¾ nošonti keleÚeij.
639
În chip obraznic roabele prin casã ªi vinul tot
secãtuit ºi hrana Zadarnic irositã, ºi-asta-ntr-
una ªi fãrã capãt.” Telemah rãspunse:
135
„Strãine, eu vorbi-voi adevãrul Adevãrat. Nu-i
supãrat pe mine ªi nu mã duºmãneºte tot poporul ªi
n-am sã-nvinui fraþi care n-ajutã La-ncãierare-n
lupta cu duºmanii. Cãci Dumnezeu a dat la neamul
nostru Câte un singur fiu: strãbunu-Arcèsiu Avu 140
numai pe unul, pe Laerte; Laerte avu pe tatãl meu
Ulise
ªi el pe mine numai unul singur ªi-acasã mã lãsã ºi 145
n-avu parte De fiul sãu. De-aceea ºi vrãjmaºii
Nenumãraþi îmi miºunã prin casã. Toþi tinerii
fruntaºi de prin ostroave, Din Same, din Dulichiu,
din Zachintos Cel pãduros, precum ºi toþi mai-
marii Din þarã, din Itaca cea pietroasã, 150
Pe maica mi-o peþesc ºi-mi storc averea.
De teamã ea nu poate sã-i respingã
ªi nici sã-ncheie-aºa cãsãtorie, 155
ªi ei îmi risipesc avutul casei, Ba-ndatã mã vor
pierde ºi pe mine. Dar asta de la Cei-de-sus se
þine. Tu du-te, taicã, mai curând ºi spune La
maicã-mea-nþeleapta Penelopa, Cã-s sãnãtos ºi m-
am întors din Pilos. Eu stau aici, iar tu, dupã ce da- 160
vei De ºtire numai ei, sã vii încoace,
Cã mulþi mã pasc ºi vor a mea pierzare”.
Eumeu porcarul i-a rãspuns la asta: 165
„ªtiu ºi-nþeleg. Povãþuieºti pe unul Ce cugetã
la fel. Dar spune-mi mie
640 ODUSSEAIS. P ODISEEA. CÂNTUL XVI
¢ll' ¥ge moi tÒde e„p kaˆ ¢trekšwj kat£lexon,
e„ kaˆ LašrtV aÙt¾n ÐdÕn ¥ggeloj œlqw
dusmÒrJ, Öj te‹oj mn 'OdussÁoj mšg' ¢ceÚwn
œrga t' ™popteÚeske met¦ dmèwn t' ™nˆ o‡kJ p‹ne
kaˆ Ãsq', Óte qumÕj ™nˆ st»qessin ¢nègoi:
aÙt¦r nàn, ™x oá sÚ ge õceo nh PÚlonde, oÜ
pè m…n fasin fagšmen kaˆ pišmen aÜtwj,
oÙd' ™pˆ œrga „de‹n, ¢ll¦ stonacÍ te gÒJ te
Âstai ÑdurÒmenoj, fqinÚqei d' ¢mf' ÑsteÒfi crèj.” tÕn
d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda:
„¥lgion, ¢ll' œmphj min ™£somen, ¢cnÚmeno…
per. e„ g£r pwj e‡h aÙt£greta p£nta broto‹si,
prîtÒn ken toà patrÕj ˜lo…meqa nÒstimon Ãmar.
¢ll¦ sÚ g' ¢gge…laj Ñp…sw k…e, mhd kat' ¢groÝj
pl£zesqai met' ™ke‹non: ¢t¦r prÕj mhtšra e„pe‹n
¢mf…polon tam…hn Ñtrunšmen Ótti t£cista
krÚbdhn: ke…nh g£r ken ¢pagge…leie gšronti.”
·a, kaˆ ðrse suforbÒn: Ð d' e†leto cersˆ pšdila,
dhs£menoj d' ØpÕ possˆ pÒlind' ‡en. oÙd' ¥r' 'Aq»nhn
lÁqen ¢pÕ staqmo‹o kiën EÜmaioj ØforbÒj,
¢ll' ¼ ge scedÕn Ãlqe: dšmaj d' ½Žkto gunaikˆ
kalÍ te meg£lV te kaˆ ¢gla¦ œrga „du…V.
stÁ d kat' ¢nt…quron klis…hj 'OdusÁŽ fane‹sa:
oÙd' ¥ra Thlšmacoj ‡den ¢nt…on oÙd' ™nÒhsen, – oÙ
g£r pwj p£ntessi qeoˆ fa…nontai ™narge‹j, – ¢ll'
'OduseÚj te kÚnej te ‡don, ka… ·' oÙc Øl£onto,
knuzhqmù d' ˜tšrwse di¦ staqmo‹o fÒbhqen.
641
Deschis ºi drept: pot eu cu drumul ãsta
ªi bietului Laert sã-i dau de ºtire?
170
Cã el nainte, cât era de mare
Mâhnirea lui de dragul lui Ulise,
Vedea de munca de la câmp ºi-n casã
Mânca ºi bea cu slugile-mpreunã
Oricât poftea. Acum însã, din ziua
De când spre Pilos ai plecat pe mare, 175
Aud cã nu mai bea, nimic nu-mbucã
ªi nu mai umblã pe la câmp, ci ºade,
Se vaietã ºi plânge ºi suspinã
ªi i se topeºte carnea de pe oase”.
Iar chibzuitul Telemah rãspunde: 180
„E dureros, dar sã-l lãsãm pe dânsul
Cu toatã jalea. Dacã omul singur
Ar fi s-aleagã tot ce-ar vrea pe lume,
Eu mi-aº alege-ntâi venirea tatii.
Tu dã-le lor de veste, apoi te-ntoarce 185
ªi nu te mai abate pe la þarã
Dupã Laert, ci spune maicii mele
La el sã mâne repede ºi-n tainã
Pe chelãriþã ca sã-nºtiinþeze
Pe-al meu bunic.” El zise ºi pãstorul 190
Zori la drum. Eumeu luã în mânã
Opincile, le încãlþã ºi-n urmã
Purcese spre cetate. Iar Minerva
Luã îndatã seama cã plecase 195
Porcarul din sãlaº ºi merse-acolo.
S-asemãna la chip cu o femeie
Frumoasã, trupeºã ºi priceputã
La lucru de minune. Dânsa stete
În dreptul uºii, se ivi doar numai 200
Viteazului, dar nu putu s-o vadã
ªi nici s-o simtã Telemah, cã zeii
Nu tuturora aidoma s-aratã.
Ulise doar ºi cânii o vãzurã,
Ci n-o lãtrarã. Mârâind, de fricã
642 ODUSSEAIS. P ODISEEA. CÂNTUL XVI
d' ¥r' ™p' ÑfrÚsi neàse: nÒhse d d‹oj 'OdusseÚj, 165
™k d' Ãlqen meg£roio park mšga teic…on aÙlÁj,
stÁ d p£roiq' aÙtÁj. tÕn d prosšeipen 'Aq»nh:
„diogenj Laerti£dh, polum»can' 'Odusseà,
½dh nàn sù paidˆ œpoj f£o mhd' ™p…keuqe,
æj ¨n mnhstÁrsin q£naton kaˆ kÁr' ¢rarÒnte
170 œrchsqon protˆ ¥stu periklutÒn: oÙd' ™gë aÙt¾
dhrÕn ¢pÕ sfîŽn œsomai memau‹a m£cesqai.”
Ã, kaˆ cruse…V ·£bdJ ™pem£ssat' 'Aq»nh.
f©roj mšn oƒ prîton ™ãplunj ºd citîna qÁk'
¢mfˆ st»qesfi, dšmaj d' êfelle kaˆ ¼bhn.
175 ¨y d melagcroi¾j gšneto, gnaqmoˆ d' ™t£nusqen,
ku£neai d' ™gšnonto ™qeir£dej ¢mfˆ gšneion.
mn ¥r' ìj ›rxasa p£lin k…en: aÙt¦r 'OdusseÝj ½Žen
™j klis…hn. q£mbhse dš min f…loj uƒÒj,
tarb»saj d' ˜tšrwse b£l' Ômmata, m¾ qeÕj e‡h,
ka… min fwn»saj œpea pterÒenta proshÚda:
„¢llo‹Òj moi, xe‹ne, f£nhj nšon º p£roiqen,
¥lla d e†mat' œceij ka… toi crëj oÙkšq' Ðmo‹oj.
m£la tij qeÒj ™ssi, toˆ oÙranÕn eÙrÝn œcousin:
¢ll' †lhq', †na toi kecarismšna dèomen ƒr¦
ºd crÚsea dîra, tetugmšna: fe…deo d' ¹mšwn.” tÕn d'
ºme…bet' œpeita polÚtlaj d‹oj 'OdusseÚj:
„oÜ t…j toi qeÒj e„mi: t… m' ¢qan£toisin ™skeij;
¢ll¦ pat¾r teÒj e„mi, toà e†neka sÝ stenac…zwn
p£sceij ¥lgea poll£, b…aj Øpodšgmenoj ¢ndrîn.”
ìj ¥ra fwn»saj uƒÕn kÚse, k¦d d pareiîn d£kruon Âke
cam©ze: p£roj d' œce nwlemj a„e….
643
Se traserã deoparte. Din sprâncene Fãcu zeiþa 205
semn; ulmã Ulise, Ieºi din casã ºi trecu sub
zidul
Înalt al curþii ºi-i stãtu nainte.
Minerva-l agrãi: „Laertiene, Mult iscusite
meºtere Ulise, Destainã-te ºi nu te mai ascunde 210
De fiul tãu, ca pregãtind sfârºitul ªi moartea
peþitorilor sã mergeþi În falnica cetate.
Alãturi fi-voi Curând ºi eu, sunt gata de
bãtaie.”
215
Aºa grãind, cu varga ei de aur
L-atinse pe viteaz. Pe trup îi puse
Veºmânt frumos ºi mantie curatã
ªi statul îi mãri ºi tinereþea.
ªi faþa-i iar i se smezi ºi-obrajii 220
se-mplinirã, pãrul pe bãrbie I se-nnegri. Zeiþa
dupã asta Se-napoie. Ulise merse-n casã, Iar
fiul sãu se buimãci vãzându-l ªi de cutremur
se uita în lãturi, De teamã sã nu fie un zeu, ºi
zise: 225
„Cu totul altu-mi pari acum, strãine, Ai altã
hainã ºi-altã-nfãþiºare.
De bunã seamã eºti un zeu din slavã; Îndurã-te ca sã-
þi închin prinoase Plãcute, daruri scumpe, odoare de- 230
aur; Doar cruþã-mã.” Rãspunse-atunci Ulise:
„Eu nu-s de loc un zeu. De ce m-asemeni Cu zeii? Eu
sunt bietul tãu pãrinte,
Acela dupã care-oftezi ºi suferi Aºa de mult 235
nãpãstuit de oameni Necruþãtori.” Aºa
vorbi, ºi fiul
κi sãrutã;-i curgeau pe faþã lacrimi Ce pân-
atunci le tot iezise-ntr-însul.
644 ODUSSEAIS. P ODISEEA. CÂNTUL XVI
Thlšmacoj d', –oÙ g£r pw ™pe…qeto Ön patšr' enai, –
™xaàt…j min œpessin ¢meibÒmenoj prosšeipen:
„oÙ sÚ g' 'OdusseÚj ™ssi pat¾r ™mÒj, ¢ll£ me da…mwn
qšlgei, Ôfr' œti m©llon ÑdurÒmenoj stenac…zw. oÙ
g£r pwj ¨n qnhtÕj ¢n¾r t£de mhcanÒJto
aÙtoà ge nÒJ, Óte m¾ qeÕj aÙtÕj ™pelqën
·hŽd…wj ™qšlwn qe…h nšon ºd gšronta.
à g£r toi nšon Ãsqa gšrwn kaˆ ¢eikša ›sso:
nàn d qeo‹sin œoikaj, o‰ oÙranÕn eÙrÝn œcousi.”
tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj:
„Thlšmac', oÜ se œoike f…lon patšr' œndon ™Ònta
oÜte ti qaum£zein perièsion oÜt' ¢g£asqai:
oÙ mn g£r toi œt' ¥lloj ™leÚsetai ™nq£d' 'OdusseÚj,
¢ll' Ód' ™gë toiÒsde, paqën kak£, poll¦ d' ¢lhqe…j,
½luqon e„kostù œteŽ ™j patr…da ga‹an.
aÙt£r toi tÒde œrgon 'Aqhna…hj ¢gele…hj,
tš me to‹on œqhken Ópwj ™qšlei, dÚnatai g£r,
¥llote mn ptwcù ™nal…gkion, ¥llote d' aâte
¢ndrˆ nšJ kaˆ kal¦ perˆ cro e†mat' œconti.
·hdion d qeo‹si, toˆ oÙranÕn eÙrÝn œcousin,
ºmn kudÁnai qnhtÕn brotÕn ºd kakîsai.”
ìj ¥ra fwn»saj kat' ¥r' ›zeto, Thlšmacoj d
¢mficuqeˆj patšr' ™sqlÕn ÑdÚreto d£krua le…bwn.
¢mfotšroisi d to‹sin Øf' †meroj ðrto gÒoio: kla‹on
d ligšwj, ¡dinèteron ½ t' o„wno…, fÁnai À
a„gupioˆ gamyènucej, oŒs… te tškna ¢grÒtai
™xe…lonto p£roj petehn¦ genšsqai:
ìj ¥ra to… g' ™leeinÕn Øp' ÑfrÚsi d£kruon ebon.
645
Dar Telemah tot nu voia sã creadã 240
Cã-i tatãl sãu ºi cuvânta: „Tu nu eºti
Pãrintele-mi Ulise. Mã smomeºte
Un zeu, ca sã suspin, sã plâng mai tare.
N-o poate fãptui schimbarea asta
Un muritor în voie, dacã nu vrea 245
Un zeu sã-l facã ba moºneag, ba tânãr.
Erai un om bãtrân adinioarea
ªi-n zdrenþe învãscut, ºi iat-acuma
Eºti ca un zeu locuitor în cerul
Nemãrginit.” Ulise cumpãnitul 250
Rãspunse-aºa: „O, Telemah, nu-þi ºade
Sã stai uimit ºi sã te miri atâta,
Cã-þi vezi pe tata-n casã. Nu mai vine
Un alt Ulise-aici. Chiar eu sunt bietul
255
Ce dupã pribegiri ºi patimi multe
În anul douãzeci mã-ntorc în þarã.
Iar ce-ai vãzut o datoresc zeiþei;
Ea m-a fãcut aºa cum vrea, cãci poate,
Aci milog, aci voinic ºi tânãr
ªi îmbrãcat în strai frumos, cã-i lesne 260
Ca zeii cei locuitori în cerul
Nemãrginit, pe oameni sã-i înalþe
Sau sã-i afunde-n iad.” Aceasta zise,
Apoi ºezu. Iar Telemah cu vaiet 265
Cuprinse pe-al sãu tatã bun ºi lacrimi
Vãrsa din ochi. Pe amândoi nevoia
Bocirii-i podidi, ºi începurã
plânge-n hohot, mai duios ºi jalnic Ca pajura sau
vulturul cu gheare
Încovoiate, când le furã puii 270
Nezburãtori, din cuibul lor, þãranii. Aºa de trist
plângeau ºi de sub gene ªiroaie le curgeau. ªi-
amurgul serii
646 ODUSSEAIS. P ODISEEA. CÂNTUL XVI
ka… nÚ k' Ñduromšnoisin œdu f£oj ºel…oio,
e„ m¾ Thlšmacoj prosefèneen Ön patšr' aya:
„po…V g¦r nàn deàro, p£ter f…le, nh se naàtai
½gagon e„j 'Iq£khn; t…nej œmmenai eÙcetÒwnto;
[oÙ mn g£r t… se pezÕn яomai ™nq£d' ƒkšsqai.”]
tÕn d' aâte prosšeipe polÚtlaj d‹oj 'OdusseÚj: „toig¦r
™gè toi, tšknon, ¢lhqe…hn katalšxw. Fa…hkšj m'
¥gagon nausikluto…, o† te kaˆ ¥llouj ¢nqrèpouj
pšmpousin, Ót…j sfeaj e„saf…khtai: ka… m'
eÛdont' ™n nh qoÍ ™pˆ pÒnton ¥gontej
k£tqesan e„n 'Iq£kV, œporon dš moi ¢gla¦ dîra,
calkÒn te crusÒn te ¤lij ™sqÁt£ q' Øfant»n. kaˆ
t¦ mn ™n sp»essi qeîn „Òthti kšontai: nàn aâ
deàr' ƒkÒmhn ØpoqhmosÚnVsin 'Aq»nhj,
Ôfra ke dusmenšessi fÒnou pšri bouleÚswmen.
¢ll' ¥ge moi mnhstÁraj ¢riqm»saj kat£lexon, Ôfr'
e„dšw, Óssoi te kaˆ o† tinej ¢nšrej e„s…: ka…
ken ™mÕn kat¦ qumÕn ¢mÚmona mermhr…xaj
fr£ssomai, ½ ken nîŽ dunhsÒmeq' ¢ntifšresqai
moÚnw ¥neuq' ¥llwn, Ã kaˆ dizhsÒmeq' ¥llouj.”
tÕn d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda: „ð
p£ter, à toi se‹o mšga klšoj a„n ¥kouon, ce‹r£j t'
a„cmht¾n œmenai kaˆ ™p…frona boul»n:
¢ll¦ l…hn mšga epej: ¥gh m' œcei: oÙdš ken e‡h
¥ndre dÚw pollo‹si kaˆ „fq…moisi m£cesqai.
mnhst»rwn d' oÜt' ¨r dek¦j ¢trekj oÜte dÚ' oai, ¢ll¦
polÝ plšonej: t£ca d' e‡seai ™nq£d' ¢riqmÒn. ™k
mn Doulic…oio dÚw kaˆ pent»konta
647
I-ar fi gãsit jãlind aºa-mpreunã,
De nu-ntreba pe taicã-sãu feciorul: 275
„Pe care vas te-aduserã în þarã
Vâslaºii, tatã? Cine-s ei? Cã doarã
Tu nu puteai veni aci pedestru.”
Ulise mult-pãþitul îi rãspunse:
„Þi-oi spune drept, aºa cum e, copile. 280
M-aduserã feacii, vâslitorii
Vestiþi de buni, care petrec pe mare
Pe toþi strãinii pripãºiþi la dânºii.
Pe când dormeam, m-aduserã-ntr-o navã
ªi mã lãsar-aici. ªi mã cinstirã 285
Cu daruri scumpe, aur ºi aramã
ªi straie din belºug. Pãstrate toate-s
În peºterã-ndosite dupã sfatul
Celor-de-sus. Mã sfãtui Minerva
Sã vin încoa’ spre a urzi omorul 290
Vrãjmaºilor. Dar numãrã-i sã aflu
Ce numãr sunt ºi cine-s peþitorii,
Ca socotind cu inimã viteazã
Sã vãd dacã noi doi putea-vom singuri
Neajutaþi sã biruim sau poate 295
Sã cerem ajutor ºi de la alþii.”
Iar Telemah mirat îi zise: „O, tatã,
Tot auzeam de-a ta mãrire naltã,
Cã eºti rãzboinic ºi-nþelept, dar mare 300
Cuvânt mi-ai spus ºi-uimirea mã cuprinde.
Nu pot doi inºi sã lupte doar cu oameni
Aºa de mulþi ºi de puternici. Nu sunt
Nici zece ºi nici douãzeci duºmanii,
Ci mult mai mulþi. Îndatã ºti-vei care 305
Li-e numãrul. Feciorii din Dulichiu
648 ODUSSEAIS. P ODISEEA. CÂNTUL XVI
koàroi kekrimšnoi, ›x d drhstÁrej ›pontai:
™k d S£mhj p…surej te kaˆ e‡kosi fîtej œasin,
™k d ZakÚnqou œasin ™e…kosi koàroi 'Acaiîn, ™k
d' aÙtÁj 'Iq£khj duoka…deka p£ntej ¥ristoi, ka…
sfin ¤m' ™stˆ Mšdwn kÁrux kaˆ qe‹oj ¢oidÕj
kaˆ doië qer£ponte, da»mone daitrosun£wn. tîn
e‡ ken p£ntwn ¢nt»somen œndon ™Òntwn,
m¾ polÚpikra kaˆ a„n¦ b…aj ¢pote…seai ™lqèn.
¢ll¦ sÚ g', e„ dÚnasa… tin' ¢mÚntora mermhr…xai,
fr£zeu, Ó kšn tij nîŽn ¢mÚnoi prÒfroni qumù.”
tÕn d' aâte prosšeipe polÚtlaj d‹oj 'OdusseÚj: „toig¦r
™gën ™ršw, sÝ d sÚnqeo ka… meu ¥kouson,
kaˆ fr£sai, ½ ken nîŽn 'Aq»nh sÝn Diˆ patrˆ ¢rkšsei,
Ú tin' ¥llon ¢mÚntora mermhr…xw.”
tÕn d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda:
„™sqlè toi toÚtw g' ™pamÚntore, toÝj ¢goreÚeij, Ûyi
per ™n nefšessi kaqhmšnw: é te kaˆ ¥lloij
¢ndr£si te kratšousi kaˆ ¢qan£toisi qeo‹si.” tÕn d'
aâte prosšeipe polÚtlaj d‹oj 'OdusseÚj:
„oÙ mšn toi ke…nw ge polÝn crÒnon ¢mfˆj œsesqon
fulÒpidoj kraterÁj, ÐpÒte mnhstÁrsi kaˆ ¹m‹n ™n
meg£roisin ™mo‹si mšnoj kr…nhtai ”Arhoj.
¢ll¦ sÝ mn nàn œrceu ¤m' ºÒŽ fainomšnhfi o‡kade
kaˆ mnhstÁrsin Øperfi£loisin Ðm…lei: aÙt¦r
™m protˆ ¥stu subèthj Ûsteron ¥xei
ptwcù leugalšJ ™nal…gkion ºd gšronti.
e„ dš m' ¢tim»sousi dÒmon k£ta, sÕn d f…lon kÁr
tetl£tw ™n st»qessi kakîj p£scontoj ™me‹o,
649
Cincizeci ºi doi din neam ales cu toþii,
Urmaþi de ºase oameni. Iar din Same
Sunt douãzeci ºi patru. Din Zachintos
Vro douãzeci de-ahei, ºi din Itaca
Sunt doisprezece, toþi bãrbaþi de frunte. 310
Mai e ºi Mèdon crainicul ºi Femiu,
Dumnezeiescul cântãreþ, ºi încã
Doi oameni meºteri la-mpãrþit friptura.
De i-om lovi pe toþi deodatã-n casã,
Mã tem sã nu plãteºti prea scump pedeapsa 315
Pãcatelor ºi-amar sã nu ne fie.
Dar vezi tu, poate-þi vei aduce aminte
De-un ajutor, de vrunul care-alãturi
De noi ar sta cu drag spre apãrare”.
Îl desluºi Ulise încercatul: 320
„Þi-oi spune eu, ia seama tu ºi-ascultã.
Socoþi cã nu ne-ar fi de-ajuns Minerva
Cu-Atotputernicul de sus ºi-i bine
Sã cerem ajutor de la vrun altul?”
325
Rãspunse Telemah: „Apãrãtorii
Ce-i aminteºti sunt buni. Deºi prin nouri
Stau sus de tot ascunºi, ei au domnia
ªi peste zei ºi peste lumea toatã.”
Adause la ast-apoi Ulise: 330
„Ei n-or sta mult departe de bãtaia
Cea crâncenã, când la palatul nostru
Va fi sã se aleagã biruinþa
Între duºmani ºi noi. Tu du-te-acasã
335
De cum se va crãpa de zi ºi umblã
Cu peþitorii. Mai târziu pe mine
Porcarul mã va duce la cetate
În chip de cerºetor bãtrân ºi jalnic.
Iar dacã m-or batjocori prin casã,
Tu rabdã-n tine, orice-o fi sã sufãr;
650 ODUSSEAIS. P ODISEEA. CÂNTUL XVI
½n per kaˆ di¦ dîma podîn ›lkwsi qÚraze
bšlesin b£llwsi: sÝ d' e„sorÒwn ¢nšcesqai.
¢ll' Ã toi paÚesqai ¢nwgšmen ¢frosun£wn,
meilic…ois' ™pšessi paraudîn: oƒ dš toi oÜ ti
pe…sontai: d¾ g£r sfi par…statai a‡simon Ãmar.
¥llo dš toi ™ršw, sÝ d' ™nˆ fresˆ b£lleo sÍsin:
ÐppÒte ken polÚbouloj ™nˆ fresˆ qÍsin 'Aq»nh,
neÚsw mšn toi ™gë kefalÍ, sÝ d' œpeita no»saj,
Óssa toi ™n meg£roisin ¢r»Ža teÚcea ke‹tai,
™j mucÕn Øyhloà qal£mou kataqe‹nai ¢e…raj
p£nta m£l': aÙt¦r mnhstÁraj malako‹s' ™pšessi
parf£sqai, Óte kšn se metallîsin poqšontej: '™k
kapnoà katšqhk', ™peˆ oÙkšti to‹sin ™ókei,
oŒ£ pote Tro…hnde kiën katšleipen 'OdusseÚj,
¢ll¦ katÇkistai, Ósson purÕj †ket' ¢ãtm».
prÕj d' œti kaˆ tÒde me‹zon ™nˆ fresˆ qÁke
Kron…wn, m» pwj o„nwqšntej, œrin st»santej ™n
Øm‹n, ¢ll»louj trèshte kataiscÚnhtš te da‹ta
kaˆ mnhstÚn: aÙtÕj g¦r ™fšlketai ¥ndra s…dhroj.'
nîŽn d' o‡oisin dÚo f£sgana kaˆ dÚo doàre
kallipšein kaˆ doi¦ bo£gria cersˆn ˜lšsqai, æj
¨n ™piqÚsantej ˜lo…meqa: toÝj dš k' œpeita
Pall¦j 'Aqhna…h qšlxei kaˆ mht…eta ZeÚj.
¥llo dš toi ™ršw, sÝ d' ™nˆ fresˆ b£lleo sÍsin:
e„ ™teÒn g' ™mÒj ™ssi kaˆ a†matoj ¹metšroio, m»
tij œpeit' 'OdusÁoj ¢kous£tw œndon ™Òntoj:
m»t' oân Lašrthj ‡stw tÒ ge m»te subèthj m»te
tij o„k»wn m»t' aÙt¾ PhnelÒpeia,
651
Chiar dacã de picior m-ar da afarã ªi m-ar ochi cu 340
arcul, tu, privindu-i, Sã te-nfrânezi. Numai blajin
cu graiul Tu roagã-i cu prostia sã-nceteze.
Ei n-au s-asculte, cã sosit li-i ceasul. Ia seama dar
la ceea ce þi-oi spune: Îndatã ce Minerva 345
luminatã
M-ar învãþa, din cap un semn þi-oi face.
Tu strânge toate armele din salã,
Le-ascunde-n fundu-unei cãmãri înalte.
De-ntreabã ºi le-or cere peþitorii, 350
Adoarme-i tu aºa cu vorbã dulce: «Le-am scos de-
aicea, de la fumul sãlii, Cã nu mai sunt cum ele au
fost odatã, Când tata le-a lãsat plecând la Troia; S-au
înnegrit de-a focului arsurã.
355
Dar ce mai mult mã-ndeamnã este gândul
Ce-mi dete Cel-de-sus: mã tem cã poate,
Buimaci de vin, v-aþi apuca de sfadã Cu armele,
v-aþi bate laolaltã ªi-aþi ruºina ospãþul ºi
peþitul, Cãci armele pe om îl trag la sine.» 360
Pãstreazã pentru noi vro douã sãbii ªi douã
suliþi ºi-ncã douã scuturi,
Ca sã le-avem când vom sãri la dânºii.
Pe ei orbi-i-va Joe ºi Minerva. 365
Dar ia aminte vorba ce þi-oi spune: De eºti
aieve-al meu ºi os din mine, Nici unul sã nu afle
cã Ulise
E-n þarã, nici Laerte, nici porcarul ªi nici o
slugã, nici chiar a ta mamã. 370
652 ODUSSEAIS. P ODISEEA. CÂNTUL XVI
¢ll' ooi sÚ t' ™gè te gunaikîn gnèomen „qÚn.
ka… kš teo dmèwn ¢ndrîn œti peirhqe‹men,
ºmn Ó poÚ tij nîŽ t…ei kaˆ de…die qumù,
ºd' Ótij oÙk ¢lšgei, s d' ¢tim´ to‹on ™Ònta.” tÕn d'
¢pameibÒmenoj prosefènee fa…dimoj uƒÒj:
„ð p£ter, à toi ™mÕn qumÕn kaˆ œpeit£ g', яw,
gnèseai: oÙ mn g£r ti califrosÚnai gš m' œcousin: ¢ll'
oÜ toi tÒde kšrdoj ™gën œssesqai яw
¹m‹n ¢mfotšroisi: s d fr£zesqai ¥nwga. dhq¦ g¦r
aÜtwj e‡sV ˜k£stou peirht…zwn, œrga
metercÒmenoj: toˆ d' ™n meg£roisin ›khloi
kt»mata dard£ptousin Øpšrbion, oÙd' œpi feidè. ¢ll' Ã
to… se guna‹kaj ™gë ded£asqai ¥nwga, a† tš s'
¢tim£zousi kaˆ a‰ nhle…tidšj e„sin:
¢ndrîn d' oÙk ¨n ™gè ge kat¦ staqmoÝj ™qšloimi
¹mšaj peir£zein, ¢ll' Ûstera taàta pšnesqai,
e„ ™teÒn gš ti osqa DiÕj tšraj a„giÒcoio.”
ìj oƒ mn toiaàta prÕj ¢ll»louj ¢gÒreuon,
d' ¥r' œpeit' 'Iq£khnde kat»geto nhàj ™ãerg»j, ¿
fšre Thlšmacon PulÒqen kaˆ p£ntaj ˜ta…rouj.
oƒ d' Óte d¾ limšnoj polubenqšoj ™ntÕj †konto,
nÁa mn o† ge mšlainan ™p' ºpe…roio œrussan,
teÚcea dš sf' ¢pšneikan Øpšrqumoi qer£pontej,
aÙt…ka d' ™j Klut…oio fšron perikallša dîra.
aÙt¦r k»ruka prÒesan dÒmon e„j 'OdusÁoj,
¢ggel…hn ™ršonta per…froni Phnelope…V,
oÛneka Thlšmacoj mn ™p' ¢groà, nÁa d' ¢nègei
¥stud' ¢pople…ein, †na m¾ de…sas' ™nˆ qumù
653
Noi singuri, eu ºi tu, sã ºtim purtarea
Femeilor, sã încercãm ºi care
Din robii noºtri ne cinstesc ºi-au teamã
De noi, ºi care nu mai vor sã ºtie
ªi te înfruntã cât eºti tu de mare.” 375
Feciorul mândru Telemah rãspunse:
„Mã vei cunoaºte, o, tatã, mai pe urmã
Ce fel sunt eu. Cã-n mine nu mai zburdã
Copilãrii. Ce-mi spui, îmi pare mie
Cã de folos nu poate sã ne fie. 380
Te rog sã chibzui bine, cãci în vreme
Ce tu vei zãbovi umblând la þarã
Sã-ncerci pe-ai noºtri sã le vezi purtarea,
Miºeii cei de-acasã-n toatã voia
Ne vor prãda din gros fãrã cruþare. 385
Nu iscodi decât numai pe roabe
ªi vezi tu care-ºi bate joc de tine
ªi care-i fãrã vinã. Deocamdatã
Eu n-aº vrea sã-ncercãm pe slugi la þarã.
S-o facem mai pe urmã dac-aieve 390
Ai semn de sus.” Ei astfel îºi vorbirã.
În vremea asta vasul ce-adusese
Pe Telemah cu soþii de la Pilos
Ajunse la Itaca. Cum vâslaºii 395
Intrarã în adânc liman, smolita
Corabie de þãrm apropiarã,
Dãdurã jos dichisurile-i toate
ªi daruri minunate-apoi voinicii
I-aduserã lui Clitiu. Pe un crainic 400
Trimiserã la curtea lui Ulise
Spre a vesti-nþeleptei Penelopa
Cã Telemah sosi ºi e la þarã.
Fãcu sã vie vasul la cetate,
654 ODUSSEAIS. P ODISEEA. CÂNTUL XVI
„fq…mh bas…leia tšren kat¦ d£kruon e‡boi.
të d sunant»thn kÁrux kaˆ d‹oj ØforbÕj
tÁj aÙtÁj ›nek' ¢ggel…hj, ™ršonte gunaik….
¢ll' Óte d» ·' †konto dÒmon qe…ou basilÁoj,
kÁrux mšn ·a mšsVsi met¦ dmJÍsin œeipen:
„½dh toi, bas…leia, f…loj p£Žj e„l»louqe.”
Phnelope…V d' epe subèthj ¥gci parast¦j
p£nq' Ósa oƒ f…loj uƒÕj ¢nègei muq»sasqai.
aÙt¦r ™peˆ d¾ p©san ™fhmosÚnhn ¢pšeipe,
bÁ ·' ‡menai meq' Ûaj, l…pe d' ›rke£ te mšgarÒn te.
mnhstÁrej d' ¢k£conto kat»fhs£n t' ™nˆ qumù,
™k d' Ãlqon meg£roio park mšga teic…on
aÙlÁj, aÙtoà d prop£roiqe qur£wn ˜driÒwnto.
to‹sin d' EÙrÚmacoj, PolÚbou p£Žj, Ãrc' ¢goreÚein:
„ð f…loi, Ã mšga œrgon Øperfi£lwj ™telšsqh
Thlem£cJ ÐdÕj ¼de: f£men dš oƒ oÙ telšesqai.
¢ll' ¥ge nÁa mšlainan ™rÚssomen, ¼ tij ¢r…sth,
™j d' ™rštaj ¡liÁaj ¢ge…romen, o† ke t£cista
ke…nois' ¢gge…lwsi qoîj okÒnde nšesqai.”
oÜ pw p©n e‡rhq', Ót' ¥r' 'Amf…nomoj ‡de nÁa,
strefqeˆj ™k cèrhj, limšnoj polubenqšoj ™ntÒj,
ƒst…a te stšllontaj ™retm£ te cersˆn œcontaj. ¹dÝ
d' ¥r' ™kgel£saj metefèneen oŒs' ˜t£roisi:
„m» tin' œt' ¢ggel…hn ÑtrÚnomen: o†de g¦r œndon.
t…j sfin tÒd' œeipe qeîn À e‡sidon aÙtoˆ
nÁa parercomšnhn, t¾n d' oÙk ™dÚnanto kicÁnai.” ìj
œfaq', oƒ d' ¢nst£ntej œban ™pˆ q‹na qal£sshj,
aya d nÁa mšlainan ™p' ºpe…roio œrussan,
655
Ca nu cumva de teamã încã doamna Sã ducã grijã,
lacrimi sã mai verse. Cu crainicul se întâlni 405
porcarul Când el veni s-aduc-aceeaºi ºtire. La
curtea cea domneascã ei sosirã ªi crainicul,
oprindu-se-ntre roabe, „Crãiasã,-i zise, þi s-a-ntors
feciorul”. S-apropie de dânsa ºi porcarul
410
ªi-i spuse tot ce-orânduise fiul. ªi când solia-ºi
isprãvi, se duse La turmã pãrãsind în pripã
curtea.
Mâhniþi ºi plini de jale peþitorii Ieºirã- 415
atunci din salã prin ogradã ªi-acolo s-aºezarã-n
dreptul porþii. Luã cuvântul Evrimah ºi zise:
„Prieteni, lucrul îndrãzneþ ºi mare Acuma s-a-
mplinit: cãlãtoria 420
Lui Telemah. Noi nu-l credeam în stare.
Dar hai s-alunecãm un vas pe apã,
Pe cel mai bun; ºi lopãtari sã-i punem, Ca ei sã
ducã veste cât mai iute
Sã vie-acasã grabnic soþii noºtri.” Dar încã nu 425
rostise-ntreg cuvântul
ªi Amfinom, întors spre mare, vede
Pe apa-adâncã din liman o navã
Cu oameni care strâng vintrele albe
ªi poartã vâsle. Râde el ºi zice: 430
„Sã nu trimitem dupã ei pe nimeni, Cãci iatã-i,
sunt aici. Vrun zeu pe dânºii I-a înºtiinþat sau înºii ei
vãzurã Corabia trecându-le nainte
ªi n-o putur-ajunge.” Asta zise. Sculându-se, 435
ei merserã cu toþii
Spre malul mãrii, pe uscat dãdurã Corabia,
dichisurile-i luarã
656 ODUSSEAIS. P ODISEEA. CÂNTUL XVI
teÚcea dš sf' ¢pšneikan Øpšrqumoi qer£pontej.
aÙtoˆ d' e„j ¢gor¾n k…on ¡qrÒoi, oÙdš tin' ¥llon
e‡wn oÜte nšwn metazein oÜte gerÒntwn.
to‹sin d' 'Ant…nooj metšfh, EÙpe…qeoj uƒÒj:
„í pÒpoi, æj tÒnd' ¥ndra qeoˆ kakÒthtoj œlusan.
½mata mn skopoˆ Œzon ™p' ¥kriaj ºnemošssaj a„n
™passÚteroi: ¤ma d' ºel…J katadÚnti
oÜ pot' ™p' ºpe…rou nÚkt' ¥samen, ¢ll' ™nˆ
pÒntJ nh qoÍ ple…ontej ™m…mnomen 'Hî d‹an,
Thlšmacon locÒwntej, †na fqe…swmen ˜lÒntej
aÙtÒn: tÕn d' ¥ra te‹oj ¢p»gagen o‡kade da…mwn.
¹me‹j d' ™nq£de oƒ frazèmeqa lugrÕn Ôleqron
Thlem£cJ, mhd' Âmaj ØpekfÚgoi: oÙ g¦r яw
toÚtou ge zèontoj ¢nÚssesqai t£de œrga.
aÙtÕj mn g¦r ™pist»mwn boulÍ te nÒJ te,
laoˆ d' oÙkšti p£mpan ™f' ¹m‹n Ãra fšrousin.
¢ll' ¥gete, prˆn ke‹non Ðmhgur…sasqai 'AcaioÝj
e„j ¢gor»n: –oÙ g£r ti meqhsšmena… min яw,
¢ll' ¢pomhn…sei, ™ršei d' ™n p©sin ¢nast£j,
oÛnek£ oƒ fÒnon a„pÝn ™r£ptomen oÙd' ™k…chmen:
oƒ d' oÙk a„n»sousin ¢koÚontej kak¦ œrga: m»
ti kakÕn ·šxwsi kaˆ ¼meaj ™xel£swsi ga…hj
¹metšrhj, ¥llwn d' ¢fikèmeqa dÁmon.
¢ll¦ fqšwmen ˜lÒntej ™p' ¢groà nÒsfi pÒlhoj À
™n Ðdù: b…oton d' aÙtoˆ kaˆ kt»mat' œcwmen,
dass£menoi kat¦ mo‹ran ™f' ¹mšaj, o„k…a d' aâte
657
Corãbierii harnici. Peþitorii
Purceserã-n duium spre adunare, 440
Nu pãsuirã între ei pe altul
Nici tânãr, nici bãtrân. Luã cuvântul
Atunci ºi zise Antinou: „O, Doamne,
Cum zeii l-au ferit de rãutate
Pe Telemah! ªedeau pe culmi vântoase 445
ªi schimb fãceau mereu cât este ziua
Pândaºii noºtri. Cum venea amurgul
ªi peste noapte, nu ne odihnirãm
Vrodatã pe uscat, ci tot pe mare
Umblarãm în corabia cea iute 450
ªi zorile-aºteptarãm tot pândindu-l
Pe el sã punem mâna, sã-l rãpunem.
Un zeu doar l-a putut aduce-acasã.
Dar noi aici sã-i uneltim pieirea,
Sã nu ne scape nicidecum din mânã, 455
Cãci nu cred pânã când viazã dânsul
Sã izbândim, cã ager e la minte
ªi priceput. ªi nu ne au la suflet
Deloc pe noi nici oamenii din þarã.
Deci hai la lucru. N-aºteptaþi ca dânsul 460
Sã cheme pe ahei la adunare;
Mã tem cã n-are sã se lase. Într-însul
Va fierbe el; sculându-se, va spune,
Naintea tuturor, cã moarte crudã-i
Urzirãm noi, ci-n cale nu-l brodirãm. 465
Ei auzind de fapta rea, cu ciudã
Se vor scula-mpotrivã ºi mi-e tare
Sã nu ne facã rãu ºi sã ne-alunge
Din þarã, sã ne pomenim deodatã
470
Înstrãinaþi. De i-apucãm nainte
Sã-l omorâm departe de cetate,
La câmp sau ºi la drum, sã punem mâna
Pe tot avutul lui, ºi deopotrivã
Sã-l împãrþim. Doar casa s-o dãm mamei
Lui Telemah, s-o aibã ea-mpreunã 475
658 ODUSSEAIS. P ODISEEA. CÂNTUL XVI
ke…nou mhtšri do‹men œcein ºd' Ój tij Ñpu…oi.
e„ d' Ûmin Óde màqoj ¢fand£nei, ¢ll¦ bÒlesqe
aÙtÒn te zèein kaˆ œcein patrèŽa p£nta, m» oƒ
cr»mat' œpeita ¤lij qumhdš' œdwmen
™nq£d' ¢geirÒmenoi, ¢ll' ™k meg£roio ›kastoj
mn£sqw ™šdnoisin diz»menoj: ¹ dš k' œpeita
g»maiq' Ój ke ple‹sta pÒroi kaˆ mÒrsimoj œlqoi.”
ìj œfaq', oƒ d' ¥ra p£ntej ¢k¾n ™gšnonto siwpÍ.
to‹sin d' 'Amf…nomoj ¢gor»sato kaˆ metšeipe,
N…sou fa…dimoj uƒÒj, 'Arhti£dao ¥naktoj, Ój ·'
™k Doulic…ou polupÚrou poi»entoj ¹ge‹to
mnhstÁrsi, m£lista d Phnelope…V ¼ndane
mÚqoisi: fresˆ g¦r kšcrht' ¢gaqÍsin: Ó sfin ™å
fronšwn ¢gor»sato kaˆ metšeipen:
„ð f…loi, oÙk ¨n ™gè ge katakte…nein ™qšloimi
Thlšmacon: deinÕn d gšnoj basil»ŽÒn ™sti kte…
nein: ¢ll¦ prîta qeîn e„rèmeqa boul£j.
e„ mšn k' a„n»swsi DiÕj meg£loio qšmistej,
aÙtÒj te ktenšw toÚj t' ¥llouj p£ntaj ¢nèxw:
e„ dš k' ¢potrwpîsi qeo…, paÚsasqai ¥nwga.”
ìj œfat' 'Amf…nomoj, to‹sin d' ™pi»ndane màqoj.
aÙt…k' œpeit' ¢nst£ntej œban dÒmon e„j 'OdusÁoj,
™lqÒntej d kaq‹zon ™pˆ xesto‹si qrÒnoisin.
d' aât' ¥ll' ™nÒhse per…frwn PhnelÒpeia,
410 mnhst»ressi fanÁnai Øpšrbion Ûbrin œcousi.
peÚqeto g¦r oá paidÕj ™nˆ meg£roisin Ôleqron:
kÁrux g£r oƒ œeipe Mšdwn, Öj ™peÚqeto boul£j.
bÁ d' „šnai mšgarÒnde sÝn ¢mfipÒloisi gunaix…n.
659
Cu cine-i va fi soþul. Dacã asta
Nu vi-i pe plac ºi vreþi sã mai vieze
ªi sã-ºi pãstreze-averea moºtenitã,
Sã încetãm de-a ne-ntruni pe-aicea
ªi-a ne-ndopa din dulcea lui avere. 480
Sã stãm la noi acasã fiecare
ªi sã peþim cu daruri pe femeie.
Ea va lua pe cel care-o s-o-mbie
Cu zestre mai bogatã ºi-o sã-i fie
Sortit ca soþ.” Atunci luã cuvântul 485
ªi Amfinom, fiu mândru de-al lui Nisos
Aretiade, domnul din Dulichiu,
Ostrov bogat în grâu ºi în pãºune.
În fruntea peþitorilor sta dânsul
490
ªi mai vârtos plãcea el Penelopei
Cu vorba lui, c-a fost mai bun la fire.
El sãnãtos gândind, aºa le zise:
„Eu n-aº vrea, o, prieteni, sã-l rãpunem
Pe Telemah. Grozav e sã dai morþii
Pe-un fiu de domn. Sã cerem mai nainte 495
Povaþã de la zei. Iar dacã astfel
Va fi dreptatea zeului cel mare,
I-oi pune însumi capul ºi-nteþi-voi
Pe toþi ceilalþi. Dar dacã împotrivã
Stau Cei-de-sus, v-aº sfãtui la asta 500
Sã nu ne mai gândim.” Aºa le zise,
ªi vorba lui plãcu. Apoi îndatã
Sculându-se, cu toþii-naintarã
Spre curtea lui Ulise. Cum intrarã,
ªezurã ei pe jeþuri ºlefuite. 505
Crãiasa Penelopa cea cuminte
Gãsi atunci cu cale sã s-arate
La peþitorii cei semeþi ºi-obraznici.
Aflase doar cã se urzeºte-omorul
Lui Telemah la curte; i-o spusese 510
Pristavul Mèdon, cã ºtiuse sfatul.
Se duse dar în salã, însoþitã
660 ODUSSEAIS. P ODISEEA. CÂNTUL XVI
¢ll' Óte d¾ mnhstÁraj ¢f…keto d‹a gunaikîn,
stÁ ·a par¦ staqmÕn tšgeoj pÚka poihto‹o,
¥nta parei£wn scomšnh lipar¦ kr»demna,
'Ant…noon d' ™nšnipen œpoj t' œfat' œk t' ÑnÒmazen:
„'Ant…no', Ûbrin œcwn, kakom»cane, kaˆ dš sš fasin
™n d»mJ 'Iq£khj meq' Ðm»likaj œmmen ¥riston
boulÍ kaˆ mÚqoisi: sÝ d' oÙk ¥ra to‹oj œhsqa. m£rge,
t…h d sÝ Thlem£cJ q£natÒn te mÒron te ·£pteij,
oÙd' ƒkštaj ™mp£zeai, oŒsin ¥ra ZeÝj m£rturoj;
oÙd' Ðs…h kak¦ ·£ptein ¢ll»loisin.
oÙk osq' Óte deàro pat¾r teÕj †keto feÚgwn,
dÁmon Øpodde…saj; d¾ g¦r kecolèato l…hn,
oÛneka lhŽstÁrsin ™pispÒmenoj Taf…oisin
½kace QesprwtoÚj: oƒ d' ¼min ¥rqmioi Ãsan.
tÒn ·' œqelon fqe‹sai kaˆ ¢porra‹sai f…lon Ãtor
ºd kat¦ zw¾n fagšein menoeikša poll»n:
¢ll' 'OduseÝj katšruke kaˆ œsceqen ƒemšnouj per.
toà nàn okon ¥timon œdeij, mn£v d guna‹ka
pa‹d£ t' ¢pokte…neij, ™m d meg£lwj ¢kac…zeij:
¢ll£ se paÚesqai kšlomai kaˆ ¢nwgšmen ¥llouj.” t¾n
d' aât' EÙrÚmacoj, PolÚbou p£Žj, ¢nt…on hÜda:
„koÚrh 'Ikar…oio, per…frwn PhnelÒpeia,
q£rsei: m» toi taàta met¦ fresˆ sÍsi melÒntwn. oÙk
œsq' oátoj ¢n¾r oÙd' œssetai oÙd gšnhtai, Ój
ken Thlem£cJ, sù uƒšŽ, ce‹raj ™po…sei zèontÒj
g' ™mšqen kaˆ ™pˆ cqonˆ derkomšnoio.
ïde g¦r ™xeršw, kaˆ m¾n tetelesmšnon œstai:
ay£ oƒ aŒma kelainÕn ™rw»sei perˆ dourˆ
661
De odãiaºe. Cum sosi acolo
La peþitori, ea se opri pe pragul
515
Frumoasei sãli, acoperindu-ºi faþa
C-un luciu vãl. Ea începu sã certe
Pe Antinou ºi se rãsti la dânsul:
„Tu, Antinou, sfruntate ºi haine,
Þi-a mers zadarnic buhul cã-n Itaca
Tu baþi pe toþi vârstenii tãi cu mintea 520
ªi cu vorbitul. Ba eºti dimpotrivã.
De ce, zãrghite, unelteºti omorul
Lui Telemah ºi nesocoþi strãinii
Adãpostiþi la noi sub ocrotirea
Celui-de-sus? Nici nu-i iertat sã cauþi 525
Tu rãu sã-i faci, nici el sã-þi facã þie.
Nu ºtii c-aici la noi al tãu pãrinte
S-a oploºit când a fugit de teama
Poporului? C-aveau grozavã ciudã
Pe el, cã se-nhãitase cu tâlharii 530
De tafieni ºi pãgubise neamul
Tesproþilor care erau de-ai noºtri.
Stau gata sã-l omoare ºi sã-l facã
Bucãþi pe el, sã-i prade-averea-i multã.
Dar furia le-o potoli Ulise 535
ªi-n loc i-opri. Iar tu, drept mulþumire,
Acum îi spulberi casa necinstind-o,
Îi ceri nevasta ºi-i omori copilul
ªi mie sufletu-mi zdrobeºti. Te rog dar
540
Sã încetezi ºi sã îndemni la bine
ªi pe ceilalþi.” Iar Evrimah rãspunse:
„Tu, fiicã înþeleaptã-a lui Icariu,
Te-ncrede-n noi ºi nu mai duce grijã.
Cât eu trãiesc ºi-am ochi sã vãd pe lume,
Nu-i nimenea ºi nu va fi vrodatã 545
Un om care-ndrãzni-va sã s-atingã
De Telemah. Îþi dau aci cuvântul
ªi fi-va cum zic eu. Pe loc þâºni-va Cernitu-i
sânge-n jurul lãncii mele.
662 ODUSSEAIS. P ODISEEA. CÂNTUL XVI
¹metšrJ, ™peˆ à kaˆ ™m ptol…porqoj 'OdusseÝj
poll£ki goÚnasin oŒsin ™fess£menoj kršaj ÑptÕn
™n ce…ressin œqhken ™pšsce te onon ™ruqrÒn.
tî moi Thlšmacoj p£ntwn polÝ f…ltatÒj ™stin ¢ndrîn,
oÙdš t… min q£naton tromšesqai ¥nwga
œk ge mnhst»rwn: qeÒqen d' oÙk œst' ¢lšasqai.” ìj
f£to qarsÚnwn, tù d' ½rtuen aÙtÕj Ôleqron.
¹ mn ¥r' e„sanab©s' ØperèŽa sigalÒenta
kla‹en œpeit' 'OdusÁa f…lon pÒsin, Ôfra oƒ Ûpnon
¹dÝn ™pˆ blef£roisi b£le glaukîpij 'Aq»nh.
˜spšrioj d' 'OdusÁŽ kaˆ uƒšŽ d‹oj ØforbÕj
½luqen: oƒ d' ¥ra dÒrpon ™pistadÕn Ðpl…zonto,
sàn ƒereÚsantej ™niaÚsion. aÙt¦r 'Aq»nh
¥gci paristamšnh Laerti£dhn 'OdusÁa
·£bdJ peplhgu‹a p£lin po…hse gšronta, lugr¦
d e†mata ›sse perˆ cro, m» ˜ subèthj gno…h
™s£nta „dën kaˆ ™cšfroni Phnelope…V
œlqoi ¢paggšllwn mhd fresˆn e„rÚssaito.
tÕn kaˆ Thlšmacoj prÒteroj prÕj màqon œeipen:
„Ãlqej, d‹' EÜmaie: t… d¾ klšoj œst' ¢n¦ ¥stu;
½ ·' ½dh mnhstÁrej ¢g»norej œndon œasin
™k lÒcou, Ã œti m' aâq' e„rÚatai o‡kad' „Ònta;”
tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfhj, EÜmaie subîta:
„oÙk œmelšn moi taàta metallÁsai kaˆ ™ršsqai ¥stu
katablèskonta: t£cist£ me qumÕj ¢nègei ¢ggel…
hn e„pÒnta p£lin deàr' ¢ponšesqai.
æm»rhse dš moi par' ˜ta…rwn ¥ggeloj çkÚj,
kÁrux, Öj d¾ prîtoj œpoj sÍ mhtrˆ œeipen.
663
Cãci ºi pe mine-adeseori Ulise 550
În braþe m-a luat, mi-a pus în mânã
Fripturi ºi vin mi-a dat sã beau. De-aceea
ªi Telemah mi-e drag ca nimeni altul;
Deci nu te teme c-ar putea sã-i vie
Omorul de la peþitori, cã moartea 555
Ce vine de la zei nu-i chip s-o-nlãturi.”
Aºa-i vorbi ca s-o mai îmbuneze,
Dar el gândea pieirea lui. Iar dânsa
Suindu-se-n cãmãrile strãlucii
ªi-a plâns bãrbatul pânã ce pe pleoape 560
Un somn plãcut îi picurã Minerva.
Se-ntoarse pe-nserate ºi vãcarul
La Telemah ºi la Ulise. Dânºii
Junghiaserã un porc de-un an ºi-acuma
Se pregãteau de cinã. Iar Minerva 565
S-apropie de ei ºi cu o vargã
Pãlindu-l pe Ulise, -l face iarã
Bãtrân sã fie ºi-nþolit în zdrenþe,
Ca nu cumva pãstorul sã-l cunoascã
Cum l-ar vedea, sã meargã-apoi la doamna 570
Sã-i spuie ºi sã-i dea pe faþã taina.
ªi Telemah îi glãsui întâiul:
„Veniºi, Eumeu. Ce zvon mai e-n cetate?
Se-ntoarserã de unde stau la pândã
Nemernicii sau mai pândesc ºi-acuma 575
Pe drumul meu spre casã?” El rãspunse:
„Eu nici nu m-am gândit sã-ntreb de asta,
Sã cercetez cutreierând oraºul.
Mi-era sã duc mai repede solia
ªi sã mã-ntorc napoi. Dãdui în cale 580
De-un vestitor trimis de-ai tãi tovarãºi,
Un crainic iute de picior ce-ntâiul
Pe maica ta vesti. ªtiu sigur una,
664 ODUSSEAIS. P ODISEEA. CÂNTUL XVI
¥llo dš toi tÒde oda: tÕ g¦r ‡don Ñfqalmo‹sin: ½dh
Øpr pÒlioj, Óqi “Ermaioj lÒfoj ™st…n,
Ãa kièn, Óte nÁa qo¾n „dÒmhn katioàsan
™j limšn' ¹mšteron: polloˆ d' œsan ¥ndrej ™n aÙtÍ,
bebr…qei d s£kessi kaˆ œgcesin ¢mfigÚoisi:
ka… sfeaj çsqhn toÝj œmmenai, oÙdš ti oda.” ìj
f£to, me…dhsen d' ƒer¾ Šj Thlem£coio
™j patšr' Ñfqalmo‹sin „dèn, ¢lšeine d' ØforbÒn.
oƒ d' ™peˆ oân paÚsanto pÒnou tetÚkontÒ te da‹ta,
da…nunt', oÙdš ti qumÕj ™deÚeto daitÕj ™shj.
aÙt¦r ™peˆ pÒsioj kaˆ ™dhtÚoj ™x œron ›nto,
ko…tou te mn»santo kaˆ Ûpnou dîron ›lonto.
665
Cãci am vãzut cu ochii mei: sosisem
Aproape de oraº, pe unde-i Dealul 585
Lui Hermes, când odatã vãd cã intrã
O navã repede-n limanul nostru.
Erau într-însa oameni mulþi; grãmadã
De paveze ºi lãnci în toatã nava.
Mi s-a pãrut cã-s ei, dar nu ºtiu bine.” 590
Aºa grãi, ci Telemah surâse
La tatãl sãu privind cu dinadinsul,
Dar se feri de slugã sã nu-l vadã.
Iar ei, dupã ce lucrul încetarã,
Fãcurã masa ºi se ospãtarã. 595
ªi când de-ajuns mâncarã ºi bãurã,
Cãtarã de culcuº ºi parte-avurã
De darul somnului ºi de odihnã.
 ODUSSEIAS R
’Hmoj d' ºrigšneia f£nh ·odod£ktuloj 'Hèj,
d¾ tÒt' œpeiq' ØpÕ possˆn ™d»sato kal¦ pšdila
Thlšmacoj, f…loj uƒÕj 'OdussÁoj qe…oio,
e†leto d' ¥lkimon œgcoj, Ó oƒ pal£mhfin ¢r»rei,
¥stude ƒšmenoj, kaˆ ˜Õn prosšeipe subèthn:
„¥tt', à toi mn ™gën em' ™j pÒlin, Ôfra me
m»thr Ôyetai: oÙ g£r min prÒsqen paÚsesqai яw
klauqmoà te stugero‹o gÒoiÒ te dakruÒentoj, pr…
n g' aÙtÒn me ‡dhtai: ¢t¦r so… g' ïd' ™pitšllw:
tÕn xe‹non dÚsthnon ¥g' ™j pÒlin, Ôfr' ¨n ™ke‹qi
da‹ta ptwceÚV: dèsei dš oƒ Ój k' ™qšlVsi, pÚrnon
kaˆ kotÚlhn: ™m d' oÜ pwj œstin ¤pantaj
¢nqrèpouj ¢nšcesqai, œcont£ per ¥lgea qumù.
Ð xe‹noj d' e‡ per m£la mhn…ei, ¥lgion aÙtù
œssetai: Ã g¦r ™moˆ f…l' ¢lhqša muq»sasqai.”
tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij
'OdusseÚj: „ð f…loj, oÙdš toi aÙtÕj ™rÚkesqai
menea…nw. ptwcù bšlterÒn ™sti kat¦ ptÒlin º kat'
¢groÝj da‹ta ptwceÚein: dèsei dš moi Ój k' ™qšlVsin.
oÙ g¦r ™pˆ staqmo‹si mšnein œti thl…koj e„m…, éj t'
™piteilamšnJ shm£ntori p£nta piqšsqai. ¢ll' œrceu:
™m d' ¥xei ¢n¾r Óde, tÕn sÝ keleÚeij, aÙt…k'
™pe… ke purÕj qeršw ¢lšh te gšnhtai. a„nîj g¦r
t£de e†mat' œcw kak£: m» me dam£ssV
Cântul XVII
A doua zi când se rãsfirã zorii
Trandafirii, ºi-ncalþã pe picioare
Sandale dalbe fiul lui Ulise
ªi ia pe urmã lancea potrivitã
5
În pumnul lui ºi spre oraº pornind-o,
Porcarului sãu zise: „Mã duc, taicã,
Pe la oraº ca sã mã vadã mama.
Mã tem cã nu-ºi va conteni ea plânsul
Nesuferit ºi lãcrimosul vaiet
Pân’ nu mã va vedea. De-aceea þie 10
Aºa-þi demând: Ia tu ºi du-n cetate
Pe-acest sãrman strãin; cerºeasc-acolo
El hrana lui ºi, cine vrea sã-i deie
O pâne ºi-un pahar de vin. Eu nu pot
Tot natul venetic sã-l port pe spate, 15
Cã prea sunt necãjit. Dacã strãinul
S-ar supãra, mai rãu i-o fi lui însuºi,
Cã mie-mi place s-o spun verde.” Zise
Lui Telemah la ast-atunci Ulise:
„Prietene, nici eu nu vreau pe-aicea 20
Sã fiu oprit. Mai bine cerºetorul
Cerºeascã prin oraº sau pe la sate;
Mi-ar da fieºtecare dupã vrere.
Eu nu mai sunt acum de vârst-aceea
25
Ca sã rãmân aici pe lângã staul,
Sã mã supun în toate la porunca
Unui stãpân. Tu du-te, cã pe mine
Curând mã va cãlãuzi pãstorul
Trimis de tine, -ndatã ce la vatrã
M-oi încãlzi ºi soarele-o sã vie, 30
Cã prea sunt proaste hainele pe mine
ªi-o pat cumva-n rãcoarea dimineþii.
668 ODUSSEAIS. R ODISEEA. CÂNTUL XVII
st…bh Øpho…h: ›kaqen dš te ¥stu f£t' enai.”
ìj f£to, Thlšmacoj d dik staqmo‹o beb»kei, kraipn¦
posˆ probib£j, kak¦ d mnhstÁrsi fÚteuen. aÙt¦r
™pe… ·' †kane dÒmouj ™å naiet£ontaj, œgcoj
mšn ·' œsthse fšrwn prÕj k…ona makr»n,
aÙtÕj d' e‡sw ‡en kaˆ Øpšrbh l£Žnon oÙdÒn. tÕn
d polÝ prèth ede trofÕj EÙrÚkleia,
kèea kastornàsa qrÒnois' œni daidalšoisi,
dakrÚsasa d' œpeit' „qÝj k…en: ¢mfˆ d' ¥r' ¥llai
dmJaˆ 'OdussÁoj talas…fronoj ºgeršqonto
kaˆ kÚneon ¢gapazÒmenai kefal»n te kaˆ êmouj.
d' ‡en ™k qal£moio per…frwn PhnelÒpeia,
'Artšmidi „kšlh º crusÍ 'Afrod…tV,
¢mfˆ d paidˆ f…lJ b£le p»cee dakrÚsasa,
kÚsse dš min kefal»n te kaˆ ¥mfw f£ea kal£,
ka… ·' Ñlofuromšnh œpea pterÒenta proshÚda:
„Ãlqej, Thlšmace, glukerÕn f£oj: oÜ s' œt' ™gè
ge Ôyesqai ™f£mhn, ™peˆ õceo nh PÚlonde
l£qrV, ™meà ¢škhti, f…lou met¦ patrÕj ¢kou»n.
¢ll' ¥ge moi kat£lexon, Ópwj ½nthsaj ÑpwpÁj.”
t¾n d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda:
„mÁter ™m», m» moi gÒon Ôrnuqi mhdš moi Ãtor
™n st»qessin Ôrine fugÒnti per a„pÝn Ôleqron: ¢ll'
Ødrhnamšnh, kaqar¦ cro e†maq' ˜loàsa,
[e„j Øperù' ¢nab©sa sÝn ¢mfipÒloisi gunaixˆn]
eÜceo p©si qeo‹si telhšssaj ˜katÒmbaj ·šxein, a‡
kš poqi ZeÝj ¥ntita œrga telšssV. aÙt¦r ™gën
¢gor»nde ™leÚsomai, Ôfra kalšssw
669
Apoi aud cã-i drum pân’ la cetate.”
Aºa-i grãi. Iar Telemah din staul
Ieºind, porni, ºi-n mersul lui cel iute 35
Duºmanilor chitind urzea pieirea.
Iar când ajunse la mãreaþa-i curte,
De-un stâlp înalt îºi rãzimã el lancea
ªi-ntrã în casã peste prag de piatrã.
Întâi îl vede doica Evriclèa 40
Care-aºternea prin salã blãni pe jeþuri
Frumos lucrate. Ea cu ochii-n lacrimi
Se duse drept la el. Îl înconjoarã
ªi celelalte slugi a’ lui Ulise,
Cu dragoste-l primesc ºi-l tot sãrutã 45
Pe cap, pe umeri. Iese atunci din casã
ªi Penelopa-ntocmai ca zeiþa
Diana sau ca Venera de aur.
Plângând, de drag cuprinde-n braþe fiul,
Pe ochi frumoºi, pe cap îl tot sãrutã, 50
Apoi cu glas duios începe a-i zice:
„Venit-ai, Telemah, lumina-mi dulce?
Eu nu credeam sã te mai vãd vrodatã,
De când pe-ascuns ºi fãr-a mea-nvoire
Plecat-ai în corabie spre Pilos 55
Ca tu sã-ntrebi de dragul tãu pãrinte.
Dar spune-mi mie ce-ai vãzut pe-acolo.”
Iar chibzuitul Telemah rãspunse:
„O, mamã, nu trezi mâhnirea-n mine
ªi nu mã-nduioºa, c-abia scãpat-am 60
De moarte crudã. Dar mi te-mbãiazã
ªi-mbracã-te curat ºi împreunã
Cu ºerbele la tine sus te suie
ªi juruie cã boi întregi pe-altare
Vei prinosi la zeii toþi din slavã, 65
Ca doar Fulgerãtorul sã ne-ajute
La rãzbunare. Eu mã duc mai iute
De-aici la piaþã sã poftesc strãinul
670 ODUSSEAIS. R ODISEEA. CÂNTUL XVII
xe‹non, Ót…j moi ke‹qen ¤m' ›speto deàro kiÒnti.
tÕn mn ™gë proÜpemya sÝn ¢ntiqšois' ˜t£roisi,
Pe…raion dš min ºnègea protˆ okon ¥gonta
™ndukšwj filšein kaˆ tišmen, e„j Ó ken œlqw.”
ìj ¥r' ™fènhsen, tÍ d' ¥pteroj œpleto màqoj. ¹
d' Ødrhnamšnh, kaqar¦ cro e†maq' ˜loàsa,
eÜceto p©si qeo‹si telhšssaj ˜katÒmbaj
·šxein, a‡ kš poqi ZeÝj ¥ntita œrga telšssV.
Thlšmacoj d' ¥r' œpeita dik meg£roio beb»kei
œgcoj œcwn: ¤ma tù ge kÚnej pÒdaj ¢rgoˆ ›ponto.
qespes…hn d' ¥ra tù ge c£rin katšceuen 'Aq»nh:
tÕn d' ¥ra p£ntej laoˆ ™percÒmenon qheànto.
¢mfˆ dš min mnhstÁrej ¢g»norej ºgeršqonto
œsql' ¢goreÚontej, kak¦ d fresˆ bussodÒmeuon.
aÙt¦r Ð tîn mn œpeita ¢leÚato poulÝn Ómilon, ¢ll'
†na Mšntwr Âsto kaˆ ”Antifoj ºd' `Aliqšrshj, o† tš
oƒ ™x ¢rcÁj patrèŽoi Ãsan ˜ta‹roi,
œnqa kaqšzet' „èn: toˆ d' ™xeršeinon ›kasta.
to‹si d Pe…raioj douriklutÕj ™ggÚqen Ãlqe
xe‹non ¥gwn ¢gor»nde di¦ ptÒlin: oÙd' ¥r' œti
d¾n Thlšmacoj xe…noio ˜k¦j tr£pet', ¢ll¦ paršsth.
tÕn kaˆ Pe…raioj prÒteroj prÕj màqon œeipe:
„Thlšmac', ay' Ôtrunon ™mÕn potˆ dîma guna‹kaj, éj toi
dîr' ¢popšmyw, ¤ toi Menšlaoj œdwke.”
tÕn d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda:
„Pe…rai', oÙ g£r t' ‡dmen, Ópwj œstai t£de œrga.
e‡ ken ™m mnhstÁrej ¢g»norej ™n meg£roisi
l£qrV kte…nantej patrèŽa p£nta d£swntai,
671
Care-a venit cu mine împreunã
La-ntorsul meu de-acolo. Eu nainte 70
Îl trimesei cu bunii mei tovarãºi
ªi la Pireos stãruii sã-l ducã
La el acasã, s-aibã toatã grija
Sã-l ospãteze ºi sã-i facã cinste
Pân’ la sositul meu.” El asta zise; 75
Ea nu rosti nici un cuvânt. Se duse
De se-mbãie ºi în curate haine
Se învãscu ºi jurui prinoase
De boi întregi la zeii toþi din slavã,
Ca doar Fulgerãtorul sã-i ajute 80
La rãzbunare. Telemah din curte
Ieºi apoi cu suliþa-i în mânã
Urmat de-ogari cu sprintene picioare.
Minerva-asupra-i revãrsã un farmec
Dumnezeiesc, de se uitau la dânsul 85
Uimiþi cu toþii când venea. ªi-ndatã
Se strânserã-mprejuru-i peþitorii
ªi-n faþã-i dulce cuvântau, ci-n sine
Voiau pierzarea lui. Dar el de gloatã
Se depãrtã ºi merse-acolo unde 90
ªedea Antifos, Mèntor ºi Alitèrses,
Prietenii lui pãrinteºti din vremuri.
Iar ei amãnunþit îl întrebarã
De drumul lui. S-apropie de dânºii
Pireos, luptãtor vestit din lance, 95
El pe strãin îl duse prin cetate
La adunare. Telemah în grabã
Veni pe lângã oaspe, iar Pireos
Întâiul zise: „Telemah, porneºte
100
Mai repede pe slugi la mine-acasã
Ca sã-þi trimit odoarele ce-Atride
Þi-a dãruit.” Iar Telemah rãspunse:
„Pireos, nu ºtiu care-o fi sfârºitul.
De m-or ucide-n tainã pe la curte
ªi-or împãrþi averea-mi peþitorii, 105
672 ODUSSEAIS. R ODISEEA. CÂNTUL XVII
aÙtÕn œconta s boÚlom' ™pauršmen ½ tina tînde:
e„ dš k' ™gë toÚtoisi fÒnon kaˆ kÁra futeÚsw, d¾
tÒte moi ca…ronti fšrein prÕj dèmata ca…rwn.”
ìj e„pën xe‹non talape…rion Ãgen ™j okon.
aÙt¦r ™pe… ·' †konto dÒmouj ™å naiet£ontaj, cla…
naj mn katšqento kat¦ klismoÚj te qrÒnouj te, ™j d'
¢sam…nqouj b£ntej ™ãxšstaj loÚsanto.
toÝj d' ™peˆ oân dmJaˆ loàsan kaˆ cr‹san ™la…J,
¢mfˆ d' ¥ra cla…naj oÜlaj b£lon ºd citînaj,
œk ·' ¢sam…nqwn b£ntej ™pˆ klismo‹si kaq‹zon.
cšrniba d' ¢mf…poloj procÒJ ™pšceue fšrousa
kalÍ cruse…V, Øpr ¢rguršoio lšbhtoj, n…yasqai:
par¦ d xest¾n ™t£nusse tr£pezan.
s‹ton d' a„do…h tam…h paršqhke fšrousa,
e‡data pÒll' ™piqe‹sa, carizomšnh pareÒntwn.
m»thr d' ¢nt…on Œze par¦ staqmÕn meg£roio
klismù keklimšnh, lšpt' ºl£kata strwfîsa.
oƒ d' ™p' Ñne…aq' ˜to‹ma proke…mena ce‹raj
‡allon. aÙt¦r ™peˆ pÒsioj kaˆ ™dhtÚoj ™x œron ›nto,
to‹si d mÚqwn Ãrce per…frwn PhnelÒpeia:
„Thlšmac', à toi ™gën ØperèŽon e„sanab©sa
lšxomai e„j eÙn»n, ¼ moi stonÒessa tštuktai,
a„eˆ d£krus' ™mo‹si pefurmšnh, ™x oá 'OdusseÝj
õceq' ¤m' 'AtredVsin ™j ”Ilion: oÙdš moi œtlhj,
prˆn ™lqe‹n mnhstÁraj ¢g»noraj ™j tÒde dîma,
nÒston soà patrÕj s£fa e„pšmen, e‡ pou ¥kousaj.”
t¾n d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on
hÜda: „toig¦r ™gè toi, mÁter, ¢lhqe…hn katalšxw.
673
Vreau tu sã le pãstrezi acele daruri,
S-ai parte tu mai bine decât unul
Din peþitori. Iar dacã lor eu însumi
Le vin de hac ºi capãt le voi pune,
Tu bucuros sã mi le-aduci la mine, 110
Ca astfel sã mã bucur.” ªi cum zise,
Pe bietul de strãin îl duse-acasã.
Iar când sosirã-n casele-i frumoase
De locuit, veºmintele-ºi lãsarã
Pe scaune ºi-n jeþuri, ºi intrarã 115
În netezite scãlzi sã-ºi facã baie
ªi dupã ce femeile-i spãlarã
ªi-i unserã cu miruri, îmbrãcarã
Veºmânt pe ei ºi mantii moi, lânoase,
120
Apoi ieºind din cãzi ºezurã-n jeþuri.
Aduse apã de spãlat pe mânã
O fatã, în frumos ibric de aur,
Pe un lighean de-argint, ca sã se spele
ªi le-ntinse-o masã ºlefuitã
ªi dete pâne ºi bucate multe, 125
Poftindu-le din tot ce-aveau pãstrate.
Iar Penelopa pe un jeþ se puse
Naintea lor pe la usciorul sãlii
ªi mai torcea din caier fir subþire.
Au prins atunci ei mânile sã-ntindã 130
Cu toþii la bucatele din faþã.
Iar când de-ajuns mâncarã ºi bãurã,
Luã întâi cuvântul Penelopa:
„Eu, fãtul meu, mã sui acum la mine
ªi-acolo iar mã culc în aºternutul 135
De jale-al meu, stropit de mii de lacrimi,
De când Ulise a plecat la Troia.
Nainte de-a veni din nou la mine
Trufaºii peþitori, tu n-ai vrut mie
Sã-mi spui curat de-ai auzit cã vine 140
Pãrintele-þi.” Iar Telemah rãspunse:
„Þi-oi spune, mamã, numai adevãrul.
674 ODUSSEAIS. R ODISEEA. CÂNTUL XVII
òcÒmeq' œj te PÚlon kaˆ Nšstora, poimšna laîn:
dex£menoj dš me ke‹noj ™n Øyhlo‹si dÒmoisin
™ndukšwj ™f…lei, æj e‡ te pat¾r ˜Õn uŒa
™lqÒnta crÒnion nšon ¥lloqen: ìj ™m ke‹noj
™ndukšwj ™kÒmize sÝn uƒ£si kudal…moisin.
aÙt¦r 'OdussÁoj talas…fronoj oÜ pot' œfaske
zwoà oÙd qanÒntoj ™picqon…wn teu ¢koàsai,
¢ll£ m' ™j 'Atredhn, dourikleitÕn Menšlaon,
†ppoisi proÜpemye kaˆ ¤rmasi kollhto‹sin.
œnq' ‡don 'Arge…hn `Elšnhn, Âj e†neka poll¦
'Arge‹oi Trîšj te qeîn „Òthti mÒghsan.
e‡reto d' aÙt…k' œpeita bo¾n ¢gaqÕj Menšlaoj,
Ótteu crhzwn ƒkÒmhn Lakeda…mona d‹an:
aÙt¦r ™gë tù p©san ¢lhqe…hn katšlexa.
kaˆ tÒte d» m' ™pšessin ¢meibÒmenoj prosšeipen:
'í pÒpoi, Ã m£la d¾ kraterÒfronoj ¢ndrÕj ™n eÙnÍ
½qelon eÙnhqÁnai, ¢n£lkidej aÙtoˆ ™Òntej.
æj d' ÐpÒt' ™n xulÒcJ œlafoj kratero‹o lšontoj
nebroÝj koim»sasa nehgenšaj galaqhnoÝj
knhmoÝj ™xeršVsi kaˆ ¥gkea poi»enta
boskomšnh, Ð d' œpeita ˜¾n e„s»luqen eÙn»n,
¢mfotšroisi d to‹sin ¢eikša pÒtmon ™fÁken, ìj
'OduseÝj ke…noisin ¢eikša pÒtmon ™f»sei. aŠ
g£r, Zeà te p£ter kaˆ 'Aqhna…h kaˆ ”Apollon,
to‹oj ™ën oŒÒj pot' ™ãktimšnV ™nˆ LšsbJ
™x œridoj FilomhledV ™p£laisen ¢nast£j,
k¦d d' œbale kraterîj, kec£ronto d p£ntej 'Acaio…, to‹oj
™ën mnhstÁrsin Ðmil»seien 'OdusseÚj:
675
Ne duserãm la Pilos ºi la Nestor,
Bãtrânul domn. El mã primi la curte,
Mã ospãtã ºi mã-ngriji cu totul 145
Prietenos, întocmai ca un tatã
Pe fiul sãu plecat de multã vreme
ªi de curând sosit din altã parte;
Aºa de bine îngriji de mine
Cu fiii lui mãriþi. Dar el îmi zise 150
Cã n-auzi de la vrun om din lume
De vieþuie sau este mort Ulise.
De-aceea mã-ndreptã la Menelaos
Cu telegari ºi cu teleagã bunã.
Acolo eu vãzui ºi pe Elena, 155
Femeia pentru care pãtimirã
Aºa de mult aheii ºi troienii
Cu voia zeilor cereºti. Îndatã
Mã întrebã rãzboinicul Atride
De ce-am venit la el în desfãtatul 160
Lacedemòn. I-am povestit eu toate
Aºa cum sunt, ºi el atunci îmi zise:
«Hei, Doamne, niºte pãcãtoºi ºi fameni
Ar vrea sã doarmã-n patul lui Ulise,
Bãrbat aºa de vajnic în putere! 165
Cum dacã cerbul, adormindu-ºi puii
Sugari în cuibul unui leu puternic,
Cutreierã pãduri ºi paºte iarbã
Pe vãi ºi când se-ntoarnã leul
170
La cuibul sãu dã puilor o moarte
Nãprasnicã, la fel Ulise-odatã
Zdrobi-va pe miºei. Dã, Doamne Joe,
Tu, Palas ºi Apollon, ca Ulise
Sã fie aºa cum fu odatã-n Lesbos,
Temeinica cetate, când la sfadã 175
Sãri din loc la Filomelianul,
De se luã la harþã el ºi zdravãn
Îl zdupui, de furã veseli toþi aheii;
Aºa sã fie când va da odatã
676 ODUSSEAIS. R ODISEEA. CÂNTUL XVII
p£ntej k' çkÚmoro… te geno…ato pikrÒgamo…
te. taàta d' ¤ m' e„rwt´j kaˆ l…sseai, oÙk ¨n ™gè
ge ¥lla parx e‡poimi paraklidÕn oÙd' ¢pat»sw:
¢ll¦ t¦ mšn moi œeipe gšrwn ¤lioj nhmert»j, tîn oÙdšn
toi ™gë krÚyw œpoj oÙd' ™pikeÚsw. fÁ min Ó g'
™n n»sJ „dšein kratšr' ¥lge' œconta, nÚmfhj ™n
meg£roisi Kaluyoàj, ¼ min ¢n£gkV ‡scei: Ð d' oÙ
dÚnatai ¿n patr…da ga‹an ƒkšsqai:
oÙ g£r oƒ p£ra nÁej ™p»retmoi kaˆ ˜ta‹roi,
o† kšn min pšmpoien ™p' eÙrša nîta qal£sshj.'
ìj œfat' 'Atredhj, dourikleitÕj Menšlaoj.
taàta teleut»saj neÒmhn: œdosan dš moi oâron
¢q£natoi, to… m' ðka f…lhn ™j patr…d' œpemyan.”
ìj f£to, tÍ d' ¥ra qumÕn ™nˆ st»qessin Ôrine.
to‹si d kaˆ metšeipe QeoklÚmenoj qeoeid»j:
„ð gÚnai a„do…h Laerti£dew 'OdusÁoj,
à toi Ó g' oÙ s£fa oden, ™me‹o d sÚnqeo màqon:
¢trekšwj g£r toi manteÚsomai oÙd' ™pikeÚsw.
‡stw nàn ZeÝj prîta qeîn xen…h te tr£peza ƒst…h t'
'OdusÁoj ¢mÚmonoj, ¿n ¢fik£nw, æj à toi
'OduseÝj ½dh ™n patr…di ga…V, ¼menoj À
›rpwn, t£de peuqÒmenoj kak¦ œrga,
œstin, ¢t¦r mnhstÁrsi kakÕn p£ntessi futeÚei,
oŒon ™gën o„wnÕn ™ãssšlmou ™pˆ nhÕj
¼menoj ™fras£mhn kaˆ Thlem£cJ ™gegèneun.”
tÕn d' aâte prosšeipe per…frwn PhnelÒpeia:
677
De peþitori! Ce moarte fulgeratã 180
ªi nunt-amarã avea-vor ei cu toþii!
Iar despre ce mã-ntrebi ºi-mi faci rugare,
Nimic n-oi ocoli spre înºelare
La povestit, ci toate câte-mi spuse
Adevãrat Proteu, bãtrânul mãrii, 185
Le-oi spune drept, nimic nu voi ascunde.
El zise cã-l vãzu mâhnit de moarte
Într-un ostrov în casele zeiþei
Calipso, care-l þine cu de-a sila.
Nu poate-n þarã el napoi sã vie, 190
Cãci n-are vase cu lopeþi ºi oameni
Sã-l ducã pe întinsul spate-al mãrii.»
Aºa-mi vorbi Atrid, vestitu-n arme.
Cu asta isprãvii cãlãtoria
ªi mã-ntorsei. Îmi darã vânt prielnic 195
Nemuritorii ºi-napoi pe mare
Mã petrecurã repede în þarã.”
Acestea-i povesti. Iar Penelopa
Îl auzi cu inima miºcatã.
Grãi Teoclimen atunci la dânsa: 200
„Femeie preacinstit-a lui Ulise,
Nimica nu ne lãmuri Atride,
Ascultã-mã, cã eu pe neminþite
Voi proroci ºi nu þi-o voi ascunde.
Eu pot sã jur acum ºi iau ca martor 205
Întâi pe Joe, zeul cel mai mare
ªi mai puternic. Martorã iau vatra
Cea sfânt-a marelui Ulise, unde
M-adãpostesc, c-aici i-acum Ulise,
Aici în þarã, stã pe loc sau umblã 210
ªi aflã el ticãloºia asta
ªi groapã peþitorilor le sapã,
Cum judec dupã piaza ce-am vãzut-o
ªi am adus-o-ndatã la ºtiinþa
Lui Telemah, când mã gãseam pe mare.” 215
Urã atunci ºi zise Penelopa:
678 ODUSSEAIS. R ODISEEA. CÂNTUL XVII
„aŠ g¦r toàto, xe‹ne, œpoj tetelesmšnon e‡h:
tî ke t£ca gno…hj filÒtht£ te poll£ te dîra
™x ™meà, éj kšn t…j se sunantÒmenoj makar…zoi.” ìj oƒ
mn toiaàta prÕj ¢ll»louj ¢gÒreuon:
mnhstÁrej d p£roiqen 'OdussÁoj meg£roio
d…skoisin tšrponto kaˆ a„ganšVsin ƒšntej
™n tuktù dapšdJ, Óqi per p£roj, Ûbrin œcontej.
¢ll' Óte d¾ de…pnhstoj œhn kaˆ ™p»luqe mÁla
p£ntoqen ™x ¢grîn, oƒ d' ½gagon o‰ tÕ p£roj per,
kaˆ tÒte d» sfin œeipe Mšdwn: Öj g£r ·a m£lista
¼ndane khrÚkwn ka… sfin pareg…neto dait…:
„koàroi, ™peˆ d¾ p£ntej ™tšrfqhte fršn' ¢šqloij,
œrcesqe prÕj dèmaq', †n' ™ntunèmeqa da‹ta:
oÙ mn g£r ti cšreion ™n érV de‹pnon ˜lšsqai.” ìj
œfaq', oƒ d' ¢nst£ntej œban pe…qontÒ te mÚqJ.
aÙt¦r ™pe… ·' †konto dÒmouj ™å naiet£ontaj, cla…
naj mn katšqento kat¦ klismoÚj te qrÒnouj te,
oƒ d' ƒšreuon Ԏj meg£louj kaˆ p…onaj agaj,
†reuon d sÚaj si£louj kaˆ boàn ¢gela…hn,
da‹t' ™ntunÒmenoi. toˆ d' ™x ¢gro‹o pÒlinde
çtrÚnont' 'OduseÚj t' „šnai kaˆ d‹oj ØforbÒj.
to‹si d mÚqwn Ãrce subèthj, Ôrcamoj ¢ndrîn:
„xe‹n', ™peˆ ¨r d¾ œpeita pÒlind' ‡menai menea…neij
s»meron, æj ™pštellen ¥nax ™mÒj: – Ã s' ¨n ™gè ge
aÙtoà boulo…mhn staqmîn ·utÁra lipšsqai: ¢ll¦ tÕn
a„dšomai kaˆ de…dia, m» moi Ñp…ssw neike…V:
calepaˆ dš t' ¢n£ktwn e„sˆn Ðmokla…: –
¢ll' ¥ge nàn ‡omen: d¾ g¦r mšmblwke m£lista
679
„Strãine, fie-þi vorba împlinitã!
Sã vezi îndatã ce prietenie,
Ce daruri ai din parte-mi! Cã oricine,
Cum te-ar vedea, te-ar ferici pe tine.” 220
Aºa ei laolaltã cuvântarã.
Iar înaintea curþii lui Ulise
Steteau la joc ºi azvârleau cu discul
ªi lancea peþitorii pe loc neted,
Pe unde-ºi lãfãiau neobrãzarea. 225
Iar când fu vremea de cinat, venirã
De pretutindeni de la þarã vite,
Cã le-aduceau pãstorii ca nainte.
Într-asta Mèdon, care-a fost un crainic
Ce le plãcea mai mult ºi sta de faþã 230
La masa lor, aºa-i pofti pe dânºii:
„Bãieþi, destul cu toþii petrecurãþi
La joc aici. Veniþi acum la curte
Sã pregãtim ospãþul. Bine-i ca la vreme
Sã stãm la masã.” Ei îl ascultarã; 235
Sculându-se, curând se-napoiarã.
Iar când au fost la curtea cea frumoas
De locuit, veºmintele-aºezarã
Pe scaune ºi-n jeþuri ºi-ncepurã
Sã-njunghe mari berbeci ºi capre grase, 240
Vieri încãlaþi ºi-o vacã cirezarã,
Merindea lor de cinã. Iar vãtaful
Porcarilor ºi-Ulise atunci din staul
Se îndemnau sã plece la cetate.
Porcarul începu întâi: „Strãine, 245
Tu azi pofteºti sã mergem în cetate,
Cum porunci stãpânul meu. Dar totuºi
Eu aº fi vrut sã fi rãmas la staul
Ca pãzitor, ci mie mi-e ruºine
ªi teamã mi-e de el sã nu mã certe 250
Pe mine-apoi, ºi cade greu mustrarea
Stãpânilor. Deci hai acum sã mergem,
Cã-n bunã parte ziua-i-naintatã.
680 ODUSSEAIS. R ODISEEA. CÂNTUL XVII
Ãmar, ¢t¦r t£ca toi potˆ ›spera ·…gion œstai.”
tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj:
„ginèskw, fronšw: t£ ge d¾ nošonti keleÚeij.
¢ll' ‡omen, sÝ d' œpeita diamperj ¹gemÒneue.
dÕj dš moi, e‡ poq… toi ·Òpalon tetmhmšnon ™st…,
skhr…ptesq', ™peˆ Ã fat' ¢risfalš' œmmenai oÙdÒn.”
·a, kaˆ ¢mf' êmoisin ¢eikša b£lleto p»rhn,
pukn¦ ·wgalšhn, ™n d strÒfoj Ãen ¢ort»r:
EÜmaioj d' ¥ra oƒ skÁptron qumarj œdwke.
të b»thn, staqmÕn d kÚnej kaˆ bètorej ¥ndrej ·Úat'
Ôpisqe mšnontej. Ð d' ™j pÒlin Ãgen ¥nakta
ptwcù leugalšJ ™nal…gkion ºd gšronti,
skhptÒmenon: t¦ d lugr¦ perˆ cro e†mata ›sto.
¢ll' Óte d¾ ste…contej ÐdÕn k£ta paipalÒessan
¥steoj ™ggÝj œsan kaˆ ™pˆ kr»nhn ¢f…konto
tukt¾n kall…roon, Óqen ØdreÚonto pol‹tai,
t¾n po…hs' ”Iqakoj kaˆ N»ritoj ºd PolÚktwr:
¢mfˆ d' ¥r' a„ge…rwn Ødatotrefšwn Ãn ¥lsoj,
p£ntose kukloteršj, kat¦ d yucrÕn ·šen Ûdwr
ØyÒqen ™k pštrhj: bwmÕj d' ™fÚperqe tštukto
Numf£wn, Óqi p£ntej ™pirršzeskon Ðd‹tai: œnqa
sfšaj ™k…canen uƒÕj Dol…oio MelanqeÝj
agaj ¥gwn, a‰ p©si metšprepon a„pol…oisi,
de‹pnon mnhst»ressi: dÚw d' ¤m' ›ponto nomÁej.
toÝj d „dën ne…kessen œpoj t' œfat' œk t' ÑnÒmazen
œkpaglon kaˆ ¢eikšj: Ôrine d kÁr 'OdusÁoj:
„nàn mn d¾ m£la p£gcu kakÕj kakÕn ¹ghl£zei,
æj a„eˆ tÕn Ðmo‹on ¥gei qeÕj æj tÕn Ðmo‹on.
681
Apoi spre searã o sã-þi fie rece.”
Ulise iscusitul îi rãspunse: 255
„O ºtiu ºi eu ºi cuget tot ca tine,
Ci hai la drum ºi fii tu cãlãuza-mi.
Dar dã-mi ºi un toiag, dac-ai vreunul
Tãiat cumva pe-aici ca sã mã sprijin,
260
Cã ziceþi voi cã lunecoasã-i calea.”
Aºa grãind, el ºi-aruncã pe umãr
Desaga-i proastã, toatã bortelitã,
Cu baiere fãcute din frânghie.
Porcaru-i dete-un bãþ sã-i facã voia
ªi o pornirã. Iar de pazã-n urmã 265
Rãmaserã pãstorii ºi zãvozii.
Eumeos îºi ducea-n oraº stãpânul
În chip de cerºetor bãtrân ºi jalnic,
Proptit în bãþ ºi jerpelit în zdrenþe.
Pãºirã ei pe-o cale gloduroasã 270
ªi când s-apropiarã de cetate
Sosirã la fântâna cea frumoasã
De unde s-adãpau locuitorii,
Fântânã curgãtoare ce-o durase
Itacos ºi Neritos ºi Polictor. 275
Era încercuitã de-o dumbravã
De plopi setoºi de apã ºi unda-i rece
Curgea de sus din stâncã. Iar deasupra
Era clãdit frumos altar de nimfe,
La care se-nchinau jertfind drumeþii. 280
Acolo-i întâlni pe ei feciorul
Lui Doliu, Melanteu. Mâna el capre
Alese dintre cele de la turme,
Merinde pentru peþitori. Din urmã
285
Veneau ºi doi pãstori. ªi cum cãprarul
Vãzu pe cãlãtori, la ei cu gura
Se nãpusti ºi începu sã-i certe
Urât ºi-amarnic ocãrând pe-Ulise:
„Ce potrivealã! Un netrebnic duce
Pe alt netrebnic. Cum îi tot adunã 290
682 ODUSSEAIS. R ODISEEA. CÂNTUL XVII
pÍ d¾ tÒnde molobrÕn ¥geij, ¢mšgarte subîta,
ptwcÕn ¢nihrÒn, daitîn ¢polumantÁra;
Öj pollÍj fliÍsi parast¦j fl…yetai êmouj, a„t…
zwn ¢kÒlouj, oÙk ¥ora oÙd lšbhtaj.
tÒn g' e‡ moi do…hj staqmîn ·utÁra genšsqai
shkokÒron t' œmenai qallÒn t' ™r…foisi forÁnai,
ka… ken ÑrÕn p…nwn meg£lhn ™pigoun…da qe‹to.
¢ll' ™peˆ oân d¾ œrga k£k' œmmaqen, oÙk
™qel»sei œrgon ™po…cesqai, ¢ll¦ ptèsswn kat¦
dÁmon boÚletai a„t…zwn bÒskein ¿n gastšr' ¥nalton.
¢ll' œk toi ™ršw, tÕ d kaˆ tetelesmšnon œstai:
a‡ k' œlqV prÕj dèmat' 'OdussÁoj qe…oio,
poll£ oƒ ¢mfˆ k£rh sfšla ¢ndrîn ™k palam£wn
pleuraˆ ¢potr…yousi dÒmon k£ta ballomšnoio.”
ìj f£to, kaˆ pariën l¦x œnqoren ¢frad…Vsin
„sc…J: oÙdš min ™ktÕj ¢tarpitoà ™stufšlixen,
¢ll' œmen' ¢sfalšwj. Ð d merm»rixen 'OdusseÚj, º
metaxaj ·op£lJ ™k qumÕn ›loito
à prÕj gÁn ™l£seie k£rh ¢mfoudˆj ¢e…raj:
¢ll' ™petÒlmhse, fresˆ d' œsceto. tÕn d subèthj ne…
kes' ™s£nta „dèn, mšga d' eÜxato ce‹raj ¢nascèn:
„NÚmfai krhna‹ai, koàrai DiÒj, e‡ pot' 'OdusseÝj Ümm'
™pˆ mhr…' œkhe, kalÚyaj p…oni dhmù,
¢rnîn ºd' ™r…fwn, tÒde moi krh»nat' ™šldwr,
æj œlqoi mn ke‹noj ¢n»r, ¢g£goi dš ˜ da…mwn.
tî kš toi ¢glaaj ge diasked£seien ¡p£saj,
683
Un zeu pe cei de-o teapã împreunã!
Porcare, prãpãditule, pe unde
Mai duci cu tine spurcãciunea asta
ªi boala asta de calic, blãstemul
Ospeþelor, ce umãrul ºi-l freacã 295
De multe uºi, cerºind o bucãturã,
Nu sãbii, nici cãldãri. Ci dã-mi-l mie
Ca paznic ºi mãturãtor la staul,
Sã-mi care frunzã pentru iezi ºi-acolo
Sã bea din zãr, sã vezi cum el se-ngraºã. 300
Dar nãrãvit cum e la trândãvie,
El n-o sã fie bun de nici o treabã,
Cã-i place sã se tupile-ntre oameni,
Cerºind sã-ndoape burta-i nesãtulã.
Dar eu þi-o spun ºi-aºa are sã fie: 305
De merge la conacul lui Ulise,
E vai de el, cã multe scãunaºe
Vor repezi asupra-i peþitorii
ªi coastele i-or frânge.” Astfel gura
ªi-mbãlura ºi-n treacãt lui Ulise 310
I-a dat prosteºte-n ºale cu piciorul,
Dar nu-l putu înlãtura din cale,
Cã þapãn se propti Ulise. Dânsul
Stãtu la chibzuri, se gândi sã sarã
La el cu bâta ºi sã-i curme viaþa 315
Sau chiar de jos sã-l umfle de picioare
ªi sã-l izbeascã de pãmânt cu capul.
Dar se þinu ºi se-nfrânã Ulise.
Ci pe cãprar în ochi privind, porcarul
Îl sudui. Apoi cu mâni întinse 320
Urã fierbinte: „Zâne de izvoare,
Voi fiicele lui Joe, dacã vouã
V-a ars pe-altar Ulise-odatã buturi
De iezi ºi miei, învãluite-n prapuri,
Urarea-mi ascultaþi: sã vie dânsul, 325
Stãpânul nostru, sã-l aducã zeii,
Cã-þi scoate el din þeastã atunci tot fumul
684 ODUSSEAIS. R ODISEEA. CÂNTUL XVII
t¦j nàn Øbr…zwn foršeij, ¢lal»menoj a„eˆ
¥stu k£t': aÙt¦r mÁla kakoˆ fqe…rousi nomÁej.”
tÕn d' aâte prosšeipe Mel£nqioj, a„pÒloj a„gîn:
„í pÒpoi, oŒon œeipe kÚwn ÑlofèŽa e„dèj,
tÒn pot' ™gën ™pˆ nhÕj ™ãssšlmoio mela…nhj
¥xw tÁl' 'Iq£khj, †na moi b…oton polÝn ¥lfoi. aŠ
g¦r Thlšmacon b£loi ¢rgurÒtoxoj 'ApÒllwn
s»meron ™n meg£rois', À ØpÕ mnhstÁrsi dame…
h, æj 'OdusÁ ge thloà ¢pèleto nÒstimon Ãmar.” ìj
e„pën toÝj mn l…pen aÙtÒqi Ãka kiÒntaj,
aÙt¦r Ð bÁ, m£la d' ðka dÒmouj †kanen ¥naktoj.
aÙt…ka d' e‡sw ‡en, met¦ d mnhstÁrsi kaq‹zen,
¢nt…on EÙrum£cou: tÕn g¦r filšeske m£lista. tù
p£ra mn kreiîn mo‹ran qšsan o‰ ponšonto,
s‹ton d' a„do…h tam…h paršqhke fšrousa
œdmenai. ¢gc…molon d' 'OduseÝj kaˆ d‹oj ØforbÕj
st»thn ™rcomšnw, perˆ dš sfeaj ½luq' „w¾
fÒrmiggoj glafurÁj: ¢n¦ g£r sfisi b£llet' ¢e…dein
F»mioj. aÙt¦r Ð ceirÕj ˜lën prosšeipe subèthn:
„EÜmai', Ã m£la d¾ t£de dèmata k£l' 'OdusÁoj:
·e‹a d' ¢r…gnwt' ™stˆ kaˆ ™n pollo‹sin „dšsqai. ™x
˜tšrwn ›ter' ™st…n, ™p»skhtai dš oƒ aÙl¾
to…cJ kaˆ qrigko‹si, qÚrai d' eÙerkšej e„sˆ dikl…
dej: oÜ kšn t…j min ¢n¾r Øperopl…ssaito.
ginèskw d', Óti polloˆ ™n aÙtù da‹ta t…qentai
¥ndrej, ™peˆ kn…sh mn ™n»noqen, ™n dš te fÒrmigx
ºpÚei, ¿n ¥ra daitˆ qeoˆ po…hsan ˜ta…rhn.”
tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfhj, EÜmaie subîta:
685
ªi fala asta care-o porþi ºi þanþoº
Te arãþi mereu, când umbli prin cetate,
Pe când pãstorii rãi fac jaf în turme.” 330
Iar Melanteu cãprarul îi rãspunse:
„Vai, ce mai latrã cânele, vicleanul!
Hei las’ cã pe corabie l-oi duce
Odatã eu, departe de Itaca,
ªi-acolo-l vând ºi iau preþ bun pe dânsul, 335
Trãsni-l-ar cu-a lui arc de-argint Apollon
Pe Telemah în casa lui chiar astãzi!
Ori peþitorii sã-l rãpuie-ntocmai
Cum s-a rãpus departe ºi Ulise.”
El asta zise ºi-i lãsã în urmã, 340
Cãci ei pãºeau agale. Tot se duse
ªi fu-n curând la curtea lui Ulise.
Intrã acolo-ntre bãrbaþi ºi-n faþa
Lui Evrimah se puse. El la dânsul
Þinea mai mult ºi parte din fripturã-i 345
Fãcurã cei care slujeau la masã.
I-aduse atunci ºi chelãriþa pâne.
Venind apoi Ulise ºi porcarul
Stãturã aproape. În auz le-ajunse
Rãsunetul unei cântãri, cã Femiu 350
Din nou cânta din lirã. Iar Ulise,
Luând de mânã pe porcar îi zise:
„Ce lesne-i sã cunoºti mândreþa asta
De case-a lui Ulise ºi-ntre atâtea
Sã le-osebeºti! Vin rânduri dupã rânduri; 355
ªi-ograda e cu ºart împrejmuitã
Cu zid ºi streºini, ºi-are porþi cu douã
Canaturi îmbinate de minune.
Cu armele nu-i nimeni sã le calce.
De bunã seamã oameni mulþi nãuntru 360
Cautã de-ospeþe, cã fum se-nalþã
De la fripturi ºi sunã viers de lirã,
Cu care zeii mesele-nsoþirã.”
Eumeu porcarul i-a rãspuns: „Tu lesne
686 ODUSSEAIS. R ODISEEA. CÂNTUL XVII
„·e‹' œgnwj, ™peˆ oÙd t£ t' ¥lla pšr ™ss' ¢no»mwn.
¢ll' ¥ge d¾ frazèmeq', Ópwj œstai t£de œrga.
º sÝ prîtoj œselqe dÒmouj ™å naiet£ontaj, dÚseo d
mnhstÁraj, ™gë d' Øpole…yomai aÙtoà:
e„ d' ™qšleij, ™p…meinon, ™gë d' emi prop£roiqen.
mhd sÝ dhqÚnein, m» t…j s' œktosqe no»saj
À b£lV À ™l£sV: t¦ dš se fr£zesqai ¥nwga.”
tÕn d' ºme…bet' œpeita polÚtlaj d‹oj 'OdusseÚj:
„ginèskw, fronšw: t£ ge d¾ nošonti keleÚeij. ¢ll'
œrceu prop£roiqen, ™gë d' Øpole…yomai aÙtoà.
oÙ g£r ti plhgšwn ¢da»mwn oÙd bol£wn: tolm»eij
moi qumÒj, ™peˆ kak¦ poll¦ pšponqa
kÚmasi kaˆ polšmJ: met¦ kaˆ tÒde to‹si genšsqw.
gastšra d' oÜ pwj œstin ¢pokrÚyai memau‹an,
oÙlomšnhn, ¿ poll¦ k£k' ¢nqrèpoisi d…dwsi:
tÁj ›neken kaˆ nÁej ™äzugoi Ðpl…zontai
pÒnton ™p' ¢trÚgeton kak¦ dusmenšessi fšrousai.”
ìj oƒ mn toiaàta prÕj ¢ll»louj ¢gÒreuon:
¨n d kÚwn kefal»n te kaˆ oÜata ke…menoj œscen,
”Argoj, 'OdussÁoj talas…fronoj, Ón ·£ pot' aÙtÕj
qršye mšn, oÙd' ¢pÒnhto, p£roj d' e„j ”Ilion ƒr¾n
õceto. tÕn d p£roiqen ¢g…neskon nšoi ¥ndrej
agaj ™p' ¢grotšraj ºd prÒkaj ºd lagwoÚj: d¾ tÒte
ke‹t' ¢pÒqestoj ¢poicomšnoio ¥naktoj ™n
pollÍ kÒprJ, ¼ oƒ prop£roiqe qur£wn
¹miÒnwn te boîn te ¤lij kšcut', Ôfr' ¨n ¥goien
dmîej 'OdussÁoj tšmenoj mšga kopr…ssontej:
œnqa kÚwn ke‹t' ”Argoj ™n…pleioj kunoraistšwn.
687
Te-ai priceput, cã nu eºti slab de minte. 365
Dar sã vedem cum facem noi acuma.
Ori intri tu întâi în casa mare,
Te furiºi între peþitori ºi-afarã
Stau singur eu. Ori, dacã vrei mai bine
Aºteaptã tu ºi eu mã duc nainte. 370
Dar nu întârzia, sã nu te vadã
Pe-afarã cineva ºi sã te batã
Sau sã te-alunge. Chibzuieºte bine.”
Rãspunse multpãþitul crai Ulise:
„Doar ºtiu ºi eu ºi cuget tot ca tine; 375
Ci mergi nainte. Eu rãmân pe-aicea,
Cã-s învãþat la brânci ºi la bãtaie,
Eu pot sã rabd, cã pãtimit-am multe
Pe mare ºi-n rãzboi. ªi asta una
Sã fie pe deasupra. Nu se poate 380
Sã înfrânez ºi sã ascund în mine
Cumplita foame blãstematã, care
Amar mai chinuieºte biata lume,
Cã pentru ea corãbii se-narmeazã
ªi mãri strãbat ºi-aduc nenorocire 385
La neprieteni.” Astfel ei vorbirã.
Un câne tolãnit atunci ridicã
Urechile ºi capul, bietul Argos
Al lui Ulise, -ogarul care-odatã
El însuºi îl crescu, dar n-avu parte 390
De dânsul, cã plecase el la Troia.
Nainte vreme-l înhãitau bãrbaþii
Cu ei ca sã vâneze cerbi ºi iepuri
ªi cãprioare. Dar de când se duse
395
Stãpânul sãu, sta oropsit deoparte,
Culcat pe bãlegarul care fuse
Naintea porþii aruncat grãmadã
Din grajd de muli ºi boi, pânã ce robi
Sã-l care apoi spre-a gunoi câmpia.
400
Acolo sta bãtrânul câne Argos
Mâncat de jeg, de viermi ºi de gângãnii.
688 ODUSSEAIS. R ODISEEA. CÂNTUL XVII
d¾ tÒte g', æj ™nÒhsen 'Odussša ™ggÝj ™Ònta,
oÙrÍ mšn ·' Ó g' œshne kaˆ oÜata k£bbalen ¥mfw,
¥sson d' oÙkšt' œpeita dun»sato oŒo ¥naktoj
™lqšmen: aÙt¦r Ð nÒsfin „dën ¢pomÒrxato d£kru,
·e‹a laqën EÜmaion, ¥far d' ™ree…neto mÚqJ:
„EÜmai', Ã m£la qaàma kÚwn Óde ke‹t' ™nˆ kÒprJ.
kalÕj mn dšmaj ™st…n, ¢t¦r tÒde g' oÙ s£fa oda,
d¾ kaˆ tacÝj œske qšein ™pˆ e‡deŽ tùde, Ã
aÜtwj oŒo… te trapezÁej kÚnej ¢ndrîn
g…nont', ¢glahj d' ›neken komšousin ¥naktej.” tÕn d'
¢pameibÒmenoj prosšfhj, EÜmaie subîta:
„kaˆ l…hn ¢ndrÒj ge kÚwn Óde tÁle qanÒntoj
e„ toiÒsd' e‡h ºmn dšmaj ºd kaˆ œrga,
oŒÒn min Tro…hnde kiën katšleipen 'OdusseÚj,
ay£ ke qh»saio „dën tacutÁta kaˆ ¢lk»n. oÙ mn g£r
ti fÚgeske baqe…hj bšnqesin Ûlhj knèdalon, Ótti
d…oito: kaˆ ‡cnesi g¦r periÇdh. nàn d' œcetai
kakÒthti, ¥nax dš oƒ ¥lloqi p£trhj êleto, tÕn d
guna‹kej ¢khdšej oÙ komšousi.
dmîej d', eât' ¨n mhkšt' ™pikratšwsin ¥naktej, oÙkšt'
œpeit' ™qšlousin ™na…sima ™rg£zesqai: ¼misu
g£r t' ¢retÁj ¢poa…nutai eÙrÚopa ZeÝj
¢nšroj, eât' ¥n min kat¦ doÚlion Ãmar ›lVsin.” ìj
e„pën e„sÁlqe dÒmouj ™å naiet£ontaj,
bÁ d' „qÝj meg£roio met¦ mnhstÁraj ¢gauoÚj. ”Argon
d' aâ kat¦ mo‹r' œlaben mšlanoj qan£toio, aÙt…k'
„dÒnt' 'OdusÁa ™eikostù ™niautù.
tÕn d polÝ prîtoj ‡de Thlšmacoj qeoeid¾j
689
Dar cum simþi c-alãturea-i Ulise,
Clãti din coadã ºi-ºi bleji deodatã
Urechile, dar nu putu sã vie
Aproape de stãpânul sãu. Ulise, 405
Deoparte stând, o lacrimã îºi ºterse
Dar nu-l vãzu deloc al lui tovarãº.
Apoi îndatã începu sã-ntrebe:
„Eumeu, aºa mã mir de bietul câne,
Cã zace pe gunoi, cãci tare-i chipeº. 410
Dar nu ºtiu dacã el pe lângã asta
Mai fu ºi iute de picior sau numai
Aºa un câne ca oricare altul,
Ce stã pe lângã mese ºi pe care
Stãpânii-l þin la ei de frumuseþe.” 415
Eumeu îl desluºi: „Este copoiul
Aceluia care-a murit departe.
De-ar fi rãmas la trup ºi-n hãrnicie
Precum era când l-a lãsat Ulise,
Pe loc te-ai fi uimit de repejunea 420
ªi de vârtutea lui. Cã prin adâncul
Pãdurii dese nu-i scãpa la goanã
Nici-o jivinã, cã-n adulmec fuse
Neîntrecut. Acum însã nevoia
L-a copleºit cã i-a pierit stãpânul 425
Pe loc strãin, iar slugile n-au grija
ªi ºtirea lui. Cã robii, când stãpânii
Nu poruncesc, s-abat din calea bunã,
Cãci Dumnezeu pe oameni îi despoaie
De vrednicia lor pe jumãtate, 430
Când ei ajung în stare de robie.”
Aºa vorbi. Apoi intrã în curte
ªi merse drept la peþitori în salã.
Atunci lui Argos i-a fost dat sã moarã,
Îndatã cum pe domnul sãu vãzuse 435
Întors la douãzeci de ani acasã.
Iar Telemah naintea tuturora
Zãri prin salã cum venea porcarul
690 ODUSSEAIS. R ODISEEA. CÂNTUL XVII
™rcÒmenon kat¦ dîma subèthn, ðka d' œpeita
neàs' ™pˆ oŒ kalšsaj: Ð d papt»naj ›le d…fron ke…
menon, œnqa te daitrÕj ™f…zeske krša poll¦
daiÒmenoj mnhstÁrsi dÒmon k£ta dainumšnoisi:
tÕn katšqhke fšrwn prÕj Thlem£coio tr£pezan
¢nt…on, œnqa d' ¥r' aÙtÕj ™fšzeto: tù d' ¥ra kÁrux
mo‹ran ˜lën ™t…qei kanšou t' ™k s‹ton ¢e…raj.
¢gc…molon d met' aÙtÕn ™dÚseto dèmat'
'OdusseÚj, ptwcù leugalšJ ™nal…gkioj ºd gšronti,
skhptÒmenoj: t¦ d lugr¦ perˆ cro e†mata ›sto. Œze d'
™pˆ mel…nou oÙdoà œntosqe qur£wn
klin£menoj staqmù kupariss…nJ, Ón pote tšktwn
xšssen ™pistamšnwj kaˆ ™pˆ st£qmhn ‡qune.
Thlšmacoj d' ™pˆ oŒ kalšsaj prosšeipe subèthn,
¥rton t' oâlon ˜lën perikallšoj ™k kanšoio kaˆ
kršaj, éj oƒ ce‹rej ™c£ndanon ¢mfibalÒnti:
„dÕj tù xe…nJ taàta fšrwn aÙtÒn te kšleue a„t…zein
m£la p£ntaj ™poicÒmenon mnhstÁraj: a„dëj d'
oÙk ¢gaq¾ kecrhmšnJ ¢ndrˆ pare‹nai.”
ìj f£to, bÁ d suforbÒj, ™peˆ tÕn màqon ¥kousen,
¢gcoà d' ƒst£menoj œpea pterÒent' ¢gÒreue:
„ThlšmacÒj toi, xe‹ne, dido‹ t£de ka… se keleÚei a„t…
zein m£la p£ntaj ™poicÒmenon mnhstÁraj: a„dî d'
oÙk ¢gaq»n fhs' œmmenai ¢ndrˆ proktV.”
tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj:
„Zeà ¥na, ThlšmacÒn moi ™n ¢ndr£sin Ôlbion enai,
ka… oƒ p£nta gšnoito, Ósa fresˆn Îsi menoin´.”
·a, kaˆ ¢mfotšrVsin ™dšxato kaˆ katšqhken
691
ªi repede-i fãcu un semn poftindu-l.
Iar el în jur privind, luã un scaun 440
De pe la masã, unde fripturarul
ªedea ºi împãrþea fripturãria
La peþitori, când ei mâncau în salã,
ªi scaunul îl puse-n faþa mesei
Lui Telemah ºi s-aºezã pe dânsul. 445
Un crainic îi aduse o bucatã
De carne ºi din coº i-aduse pâne.
Curând apoi se strecurã ºi-Ulise
În chip de cerºetor bãtrân ºi jalnic,
Proptit în bãþ ºi jerpelit în zdrenþe, 450
ªezu la uºã pe un prag de frasin
ªi-aci se rãzimã el de usciorul
De chiparos, pe care-odinioarã
Cu meºteºug îl ºlefui un meºter
ªi îl obli frumos pe ciripie. 455
Iar Telemah, dintr-un paner de pâne
Luând un codru ºi fripturã multã
Cât mânile-amândouã-i încãpurã
ªi pe porcar poftind apoi la sine,
I-orândui aºa: „Tu astea dã-le 460
Strãinului ce stã în prag ºi-nvaþã-l
Sã umble el cerºind la fiecare
Din peþitori. Ruºinea-i nerozie
La nevoiaºi.” Îl auzi porcarul
ªi merse-apoi pe lângã el ºi-i zise: 465
„Strãine, acestea þi le dã bãiatul
Stãpânului ºi el te mai învaþã
Sã umbli ºi sã ceri la fiecare
Din peþitori, cã zice cã-i prostie
470
Ruºinea la un om lipsit”. Ulise
Voios urã atunci: „Dã, Doamne Joe,
Ca Telemah sã-mi fie între oameni
De-a pururi fericit, sã-i fie toate
Dorinþele-mplinite”. Asta zise
ªi le primi cu mânile-amândouã, 475
692 ODUSSEAIS. R ODISEEA. CÂNTUL XVII
aâqi podîn prop£roiqen, ¢eikel…hj ™pˆ p»rhj,
½sqie d' eŒoj ¢oidÕj ™nˆ meg£roisin ¥eiden.
eâq' Ð dedeipn»kein, Ð d' ™paÚeto qe‹oj ¢oidÒj:
mnhstÁrej d' Ðm£dhsan ¢n¦ mšgar'. aÙt¦r 'Aq»nh
¥gci paristamšnh Laerti£dhn 'OdusÁa êtrun', æj
¨n pÚrna kat¦ mnhstÁraj ¢ge…roi gno…h q' o†
tinšj e„sin ™na…simoi o† t' ¢qšmistoi: ¢ll' oÙd'
ïj tin' œmell' ¢palex»sein kakÒthtoj.
bÁ d' ‡men a„t»swn ™ndšxia fîta ›kaston,
p£ntose ce‹r' Ñršgwn, æj e„ ptwcÕj p£lai e‡h. oƒ
d' ™lea…rontej d…dosan kaˆ ™q£mbeon aÙtÕn
¢ll»louj t' e‡ronto, t…j e‡h kaˆ pÒqen œlqoi. to‹si
d kaˆ metšeipe Mel£nqioj, a„pÒloj a„gîn:
„kšklutš meu, mnhstÁrej ¢gakleitÁj basile…hj,
toàde perˆ xe…nou: Ã g¦r prÒsqen min Ôpwpa.
à toi mšn oƒ deàro subèthj ¹gemÒneuen,
aÙtÕn d' oÙ s£fa oda, pÒqen gšnoj eÜcetai enai.” ìj
œfat', 'Ant…nooj d' œpesin ne…kesse subèthn:
„ð ¢r…gnwte subîta, t…h d sÝ tÒnde pÒlinde
½gagej; Ã oÙc ¤lij Âmin ¢l»monšj e„si kaˆ ¥lloi,
ptwcoˆ ¢nihro…, daitîn ¢polumantÁrej;
à Ônosai, Óti toi b…oton katšdousin ¥naktoj
™nq£d' ¢geirÒmenoi, sÝ d ka… poqi tÒnd' ™k£lessaj;”
tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfhj, EÜmaie subîta:
„'Ant…no', oÙ mn kal¦ kaˆ ™sqlÕj ™ën ¢goreÚeij:
t…j g¦r d¾ xe‹non kale‹ ¥lloqen aÙtÕj ™pelqën
¥llon g', e„ m¾ tîn, o‰ dhmioergoˆ œasi;
m£ntin À „htÁra kakîn À tšktona doÚrwn,
693
ªi-n faþã-i jos le puse pe desagã,
ªi cât hori în salã cântãreþul,
El îmbuca mereu. Iar cum zângarul
Dumnezeiesc ºi-a încetat cântarea,
Cinase ºi Ulise ºi-ncepurã 480
Sã lãrmuie prin salã peþitorii.
Ivindu-se Minerv-atunci pe lângã
Ulise,-l învãþa bucãþi de pâne
S-adune de la domni, sã vadã cine
Sunt buni ºi drepþi ºi care sunt nemernici, 485
Deºi de moarte n-avea sã mai cruþe
Pe nici un peþitor. ªi el purcese
Din dreapta fiecãruia sã cearã
ªi mâna ºi-o întinse la tot insul,
490
De parc-a fost milog de multã vreme.
Iar ei îl miluiau ºi-i dau pomanã,
Dar se uitau nedumeriþi la dânsul,
Se întrebau dar cine-o fi, de unde
Sã fi venit? Iar Melanteu le zise:
„Voi, peþitori crãiesei preacinstite, 495
Sã ascultaþi sã spun cine-i strãinul.
Pe dânsu-l colãci pe-aici porcarul,
Dar nu ºtiu bine din ce neam se trage.”
Iar Antinou îndatã pe-Eumeos
Îl dojeni: „Cumetre, tu, porcare, 500
Ce l-ai cãrat pe-acesta în cetate?
Doar n-avem noi destui calici ºi scârbe
De cerºetori, a meselor nãpastã?
Ori nu socoþi destul c-atâþia oameni
Mãnânc-aci de la stãpân averea 505
ªi mi-ai poftit încoace ºi pe-acesta?”
Lui Antinou aºa-i plãti Eumeos:
„Tu, Antinou, cât eºti de domn ºi mare,
Tot n-ai vorbit frumos. Dar cine merge
De capul lui sã cheme de pe-aiurea 510
Un om, de nu-i în slujba obºtii
Cum e un vraci, un ghicitor, un meºter
694 ODUSSEAIS. R ODISEEA. CÂNTUL XVII
À kaˆ qšspin ¢oidÒn, Ó ken tšrpVsin ¢e…dwn. oátoi
g¦r klhto… ge brotîn ™p' ¢pe…rona ga‹an:
ptwcÕn d' oÙk ¥n tij kalšoi trÚxonta › aÙtÒn. ¢ll'
a„eˆ calepÕj perˆ p£ntwn e„j mnhst»rwn
dmwsˆn 'OdussÁoj, perˆ d' aât' ™mo…: aÙt¦r ™gè ge
oÙk ¢lšgw, eŒÒj moi ™cšfrwn PhnelÒpeia zèei
™nˆ meg£roij kaˆ Thlšmacoj qeoeid»j.”
tÕn d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda:
„s…ga, m» moi toàton ¢me…beo pÒll' ™pšessin:
'Ant…nooj d' e‡wqe kakîj ™reqizšmen a„eˆ
mÚqoisin calepo‹sin, ™potrÚnei d kaˆ ¥llouj.”
·a, kaˆ 'Ant…noon œpea pterÒenta proshÚda:
„'Ant…no', Ã meu kal¦ pat¾r ìj k»deai uŒoj,
Öj tÕn xe‹non ¥nwgaj ¢pÕ meg£roio d…esqai
mÚqJ ¢nagka…J: m¾ toàto qeÕj telšseie.
dÒj oƒ ˜lèn: oÜ toi fqonšw: kšlomai g¦r ™gè ge. m»t'
oân mhtšr' ™m¾n ¤zeu tÒ ge m»te tin' ¥llon
[dmèwn, o‰ kat¦ dèmat' 'OdussÁoj qe…oio.] ¢ll'
oÜ toi toioàton ™nˆ st»qessi nÒhma:
aÙtÕj g¦r fagšmen polÝ boÚleai À dÒmen ¥llJ.”
tÕn d' aât' 'Ant…nooj ¢pameibÒmenoj prosšeipe:
„Thlšmac' ØyagÒrh, mšnoj ¥scete, po‹on œeipej.
e‡ oƒ tÒsson p£ntej Ñršxeian mnhstÁrej,
ka… kšn min tre‹j mÁnaj ¢pÒproqen okoj ™rÚkoi.”
ìj ¥r' œfh, kaˆ qrÁnun ˜lën Øpšfhne trapšzhj
ke…menon, ú ·' œpecen liparoÝj pÒdaj e„lapin£zwn. oƒ
d' ¥lloi p£ntej d…dosan, plÁsan d' ¥ra p»rhn
695
Zidar, un cântãreþ care desfatã
Pe toþi cu viersul lui? Numai aceia
515
Pe tot pãmântul sunt poftiþi de oameni,
Ci nimenea pe un milog nu-l cheamã
Sã stea pe capul lui. Dar tu de-a pururi
Eºti cel mai aspru între domni aicea
Cu oamenii din casa lui Ulise
ªi mai dihai cu mine. Însã mie 520
De fel nu-mi pasã pânã ce viazã
La curte înþeleapta Penelopa
ªi Telemah cel arãtos ca zeii.”
Dar Telemah îi zise: „Taci din gurã
ªi nu-i rãspunde tu cu vorbã multã, 525
Cã-i datina lui Antinou, amarnic
Sã ne jigneascã tot cu vorbe grele
ªi asuprã-ne s-asmuþe ºi pe alþii”.
Apoi spre Antinou se-ntoarse dânsul:
„O, Antinou, întocmai ca un tatã 530
De fiul sãu tu îngrijeºti de mine
Când stãrui ca acest strãin sã fie
Gonit de-aici cu sila. Dar de asta
Fereascã Domnul! Ia tu de la masã
ªi dã-i de toate lui. Eu n-am sã-þi bãnui, 535
Ba chiar te ºi îndemn. ªi despre asta
Sã nu te temi de mama, nici de vruna
Din roabele din casa lui Ulise.
Dar alta ai pe suflet: vrei mai bine
Decât sã dai, sã te îmbuibi pe tine.” 540
Dar Antinou lui Telemah rãspunse:
„Ce spui tu, Telemah, aºa cu ifos
ªi scos din fire. De i-ar da cu toþii
Cât eu îi dau, el ar putea departe
De-aici trei luni întregi sã þie casã.” 545
Aºa-i grãi. ªi apucând deodatã
Un scãunaº pe care el sub masã,
Când ospãta, þinea picioare dalbe,
I-l arãta ameninþând. Dar domnii
696 ODUSSEAIS. R ODISEEA. CÂNTUL XVII
s…tou kaˆ kreiîn. t£ca d¾ kaˆ mšllen 'OdusseÝj aâtij
™p' oÙdÕn „ën proikÕj geÚsasqai 'Acaiîn: stÁ d par'
'Ant…noon ka… min prÕj màqon œeipe:
„dÒj, f…loj: oÙ mšn moi dokšeij Ð k£kistoj 'Acaiîn
œmmenai, ¢ll' êristoj, ™peˆ basilÁŽ œoikaj. tî se
cr¾ dÒmenai kaˆ lèŽon ºš per ¥lloi s…tou: ™gë
dš kš se kle…w kat' ¢pe…rona ga‹an. kaˆ g¦r
™gè pote okon ™n ¢nqrèpoisin œnaion
Ôlbioj ¢fneiÕn kaˆ poll£ki dÒskon ¢l»tV to…J,
Ðpo‹oj œoi kaˆ Óteu kecrhmšnoj œlqoi: Ãsan d
dmîej m£la mur…oi ¥lla te poll£,
oŒs…n t' eâ zèousi kaˆ ¢fneioˆ kalšontai.
¢ll¦ ZeÝj ¢l£paxe Kron…wn: – ½qele g£r pou: –
Ój m' ¤ma lhŽstÁrsi polupl£gktoisin ¢nÁken
A‡guptÒnd' „šnai, dolic¾n ÐdÒn, Ôfr' ¢polo…mhn.
stÁsa d' ™n A„gÚptJ potamù nšaj ¢mfiel…ssaj.
œnq' à toi mn ™gë kelÒmhn ™r…hraj ˜ta…rouj
aÙtoà p¦r n»essi mšnein kaˆ nÁaj œrusqai,
ÑptÁraj d kat¦ skopi¦j êtruna nšesqai. oƒ d'
Ûbrei e‡xantej, ™pispÒmenoi mšneŽ sfù,
aya m£l' A„gupt…wn ¢ndrîn perikallšaj ¢groÝj
pÒrqeon, ™k d guna‹kaj ¥gon kaˆ n»pia tškna
aÙtoÚj t' œkteinon: t£ca d' ™j pÒlin †ket' ¢ãt».
oƒ d boÁj ¢ontej ¤m' ºÒŽ fainomšnhfi
Ãlqon: plÁto d p©n ped…on pezîn te kaˆ †ppwn
calkoà te steropÁj. ™n d ZeÝj terpikšraunoj
fÚzan ™mo‹s' ˜t£roisi kak¾n b£len, oÙdš tij œtlh
697
Ceilalþi cu toþii deterã pomanã, 550
Cu pâne ºi cu cãrnuri ei umplurã
Desaga lui. ªi când venea Ulise,
Napoi la prag, sã guste din pomana
Ce-avu, lâng-Antinou s-opri ºi astfel
Îi zise: „Dã-mi, prietene, cã-mi pare 555
Cã nu eºti cel din urmã, ci întâiul
Între ahei, cã ai înfãþiºare
De împãrat. De-aceea se cuvine
Sã-mi dai mai mare halcã decât alþii
ªi pretutindeni te-oi slãvi. Odatã 560
Trãiam ºi eu mai norocit pe lume,
Cu tot belºugu-n casã, ºi adese
Mai dam ºi vrunui biet pribeag, oricare
Sã fi fost el ºi oriºice nevoie
Sã-l fi adus. ªi slugi aveam o turmã 565
ªi alte multe bunãtãþi, cu care
Duci trai ca lumea ºi bogat te cheamã.
Dar Joe mã pierdu, c-aºa-i fu vrerea.
Mã-mpinse spre Egipet, cale lungã
Cu derbedei vânturãtori de mare, 570
Ca sã mã piardã. Acolo eu pe râul
Egipetul oprii ºi pe tovarãºi
Povãþuii sã steie la corãbii
Spre paza lor ºi repezii iscoade
Sã meargã la vedeli ºi sã vegheze. 575
Dar dânºii ascultarã de trufia
ªi de pornirea lor ºi începurã
Deodatã sã despoaie frumuseþea
De þar-a egiptenilor, sã care
Femei ºi prunci ºi pe bãrbaþi s-omoare 580
ªi larm-ajunse repede-n cetate.
Cum auzirã zarva, egiptenii
Din zori de zi venirã ºi tot ºesul
Fu plin de cãlãreþi ºi de pedeºtri
585
ªi arme lucii. Joe tunãtorul
Sili atunci la fugã ruºinoasã
698 ODUSSEAIS. R ODISEEA. CÂNTUL XVII
stÁnai ™nant…bion: perˆ g¦r kak¦ p£ntoqen œsth.
œnq' ¹mšwn polloÝj mn ¢pšktanon ÑxšŽ calkù, toÝj d'
¥nagon zwoÚj, sf…sin ™rg£zesqai ¢n£gkV. aÙt¦r
œm' ™j KÚpron xe…nJ dÒsan ¢nti£santi,
Dm»tori 'Ias…dV, Öj KÚprou fi ¥nassen. œnqen
d¾ nàn deàro tÒd' †kw p»mata p£scwn.”
tÕn d' aât' 'Ant…nooj ¢pame…beto fènhsšn te: „t…j da…
mwn tÒde pÁma pros»gage, daitÕj ¢n…hn; stÁq' oÛtwj
™j mšsson, ™mÁj ¢p£neuqe trapšzhj, m¾ t£ca pikr¾n
A‡gupton kaˆ KÚpron ‡dhai:
éj tij qarsalšoj kaˆ ¢naid»j ™ssi prokthj.
˜xe…hj p£ntessi par…stasai: oƒ d didoàsi
mayid…wj, ™peˆ oÜ tij ™p…scesij oÙd' ™lehtÝj
¢llotr…wn car…sasqai, ™peˆ p£ra poll¦ ˜k£stJ.”
tÕn d' ¢nacwr»saj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj:
„í pÒpoi, oÙk ¥ra so… g' ™pˆ e‡deŽ kaˆ fršnej Ãsan.
oÙ sÚ g' ¨n ™x o‡kou sù ™pist£tV oÙd' ¤la do…hj,
Öj nàn ¢llotr…oisi par»menoj oÜ t… moi œtlhj s…
tou ¢poproelën dÒmenai: t¦ d poll¦ p£restin.”
ìj œfat', 'Ant…nooj d colèsato khrÒqi m©llon
ka… min ØpÒdra „dën œpea pterÒenta proshÚda:
„nàn d» s' oÙkšti kal¦ dik meg£roio яw ¨y
¢nacwr»sein, Óte d¾ kaˆ Ñne…dea b£zeij.”
ìj ¥r' œfh, kaˆ qrÁnun ˜lën b£le dexiÕn ðmon
prumnÒtaton kat¦ nîton. Ð d' ™st£qh ºäte pštrh
699
Pe soþii mei, de nu-ndrãzni nici unul
Sã þie piept, aºa-i împresurase
De pretutindeni rãul. O mulþime
De-ai noºtri-au fost uciºi cu lãnci de-aramã, 590
Iar alþii furã duºi de vii la munca
Cea silnicã. Pe mine mã predarã
Unui strãin ce oaspe fuse-acolo
Întâmplãtor, ca sã mã ia la Chipros,
Anume Dmetor, fiul lui Iasos, 595
Stãpânitor în Chipros. Iar de-acolo
Venii încoace-acum ca vai de mine.”
Dar Antinou aºa-l primi cu gura:
„Ce zeu duºman mi-aduse astã ciumã
ªi-aceastã boal-a mesei? Stai la mijloc 600
Aºa cum stai, departe de-a mea masã,
Sã nu te pomeneºti degrabã-n Chipros
ªi în Egipetul amar, tu care
Cerºeºti cu îndrãznealã ºi sfruntare
ªi mi-i colinzi pe toþi cu calicitul, 605
Iar ei îþi dau cu ghiotura. N-au preget
ªi milã nicidecum când este vorba
Din bunurile altora sã deie,
Cãci ei cu toþii au destul.” Ulise
Feri în lãturi de la el ºi zise: 610
„Vai, eºti frumos, dar n-ai un dram de minte;
Tu n-ai da unui scãpãtat nici sare
Din casa ta, tu, care ºezi la masa
Strãinului ºi nu te-nduri o pâne
Sã-mi dai mãcar, deºi ai mult-avere”. 615
Aºa-l picni. ªi Antinou mai tare
Se îndârji ºi crunt privind la dânsul,
Aºa-i rosti cuvinte zburãtoare:
„Tu n-ai sã te mai cari de-aici cu buna,
Obraznice, dacã mã-nfrunþi pe mine”. 620
Apoi luã un scãunel cu care-l
Izbi la dreapta-n spate pe la umãr,
Iar el rãmase þapãn ca o stanã,
700 ODUSSEAIS. R ODISEEA. CÂNTUL XVII
œmpedon, oÙd' ¥ra min sfÁlen bšloj 'AntinÒoio,
¢ll' ¢kšwn k…nhse k£rh, kak¦ bussodomeÚwn.
¨y d' Ó g' ™p' oÙdÕn „ën kat' ¥r' ›zeto, k¦d d' ¥ra p»rhn
qÁken ™ãple…hn, met¦ d mnhstÁrsin œeipe:
„kšklutš meu, mnhstÁrej ¢gakleitÁj basile…hj,
Ôfr' e‡pw t£ me qumÕj ™nˆ st»qessi keleÚei.
oÙ m¦n oÜt' ¥coj ™stˆ met¦ fresˆn oÜte ti pšnqoj,
ÐppÒt' ¢n¾r perˆ oŒsi maceiÒmenoj kte£tessi
bl»etai À perˆ bousˆn À ¢rgennÍs' яessin: aÙt¦r
œm' 'Ant…nooj b£le gastšroj e†neka lugrÁj,
oÙlomšnhj, ¿ poll¦ k£k' ¢nqrèpoisi d…dwsin.
¢ll' e‡ pou ptwcîn ge qeoˆ kaˆ ™rinÚej e„s…n, 'Ant…
noon prÕ g£moio tšloj qan£toio kice…h.”
tÕn d' aât' 'Ant…nooj prosšfh, EÙpe…qeoj uƒÒj:
„œsqi' ›khloj, xe‹ne, kaq»menoj, À ¥piq' ¥llV, m»
se nšoi di¦ dèmat' ™rÚssws', oŒ' ¢goreÚeij,
À podÕj À kaˆ ceirÒj, ¢podrÚywsi d p£nta.”
ìj œfaq', oƒ d' ¥ra p£ntej Øperfi£lwj nemšshsan:
ïde dš tij e‡peske nšwn ØperhnoreÒntwn:
„'Ant…no', oÙ mn k£l' œbalej dÚsthnon ¢l»thn.
oÙlÒmen', e„ d» poÚ tij ™pour£nioj qeÒj ™sti:
ka… te qeoˆ xe…noisin ™oikÒtej ¢llodapo‹si,
panto‹oi telšqontej, ™pistrwfîsi pÒlhaj,
¢nqrèpwn Ûbrin te kaˆ eÙnom…hn ™forîntej.”
ìj ¥r' œfan mnhstÁrej, Ð d' oÙk ™mp£zeto mÚqwn.
Thlšmacoj d' ™n mn krad…V mšga pšnqoj ¥exe
blhmšnou, oÙd' ¥ra d£kru camaˆ b£len ™k blef£roiŽn,
701
Cã nu-l putu clinti din loc izbirea,
ªi stând tãcut, clãti din cap ºi-n sine 625
Amar gândi. Se trase-apoi ºi stete
Din nou pe prag, lãsã desaga-i plinã
ªi zise peþitorilor, Ulise:
„Voi, peþitori ai preamãritei doamne,
Cuvântul ascultaþi-mi. Vã voi spune 630
Ce mã învaþã inima din mine.
Doar nu-i atâta jalea ºi mâhnirea
Când omul e lovit în bãtãlia
Ce-o duce pentru bunurile sale,
Cirezi de boi sau turme de oi albe. 635
Dar Antinoos mã lovi pe mine
Pentru un pântec pãcãtos ºi-amarnic
Ce-aºa de rãu mai chinuieºte lumea.
Dar dacã mai sunt zei ºi zâne Furii
ªi pentru cerºetori, ajungã-l moartea 640
Pe Antinou nainte de nuntire!”
Dar Antinou Eupitianu-i zise:
„Stai ºi îmbucã-n pace ori pleac-aiurea
Strãine tu, ca nu cumva-auzindu-þi
Cuvintele, sã mi te ia de labã 645
Sau de un crac voinicii ºi prin casã
Târându-te sã-þi sfâºie tot trupul”.
Aºa rãcni ºi toþi peste mãsurã
Se înciudarã ºi ziceau din gurã:
„Prietene Antinou, e o ruºine 650
Sã dai aºa-ntr-un biet milog. El poate
O fi vrun zeu ceresc. Adesea zeii
Ca oameni venetici ºi-n multe chipuri
Oraºele strãbat ºi cerceteazã
Ticãloºia ºi dreptatea lumii.” 655
Aºa-i ziceau cu ciudã peþitorii;
El nu voia de vorba lor sã ºtie.
Iar Telemah simþi cum creºte-ntr-însul
Nespusã-ndurerare, bãtut fiindu-i
Pãrintele. Dar el din ochi nu scoase 660
702 ODUSSEAIS. R ODISEEA. CÂNTUL XVII
¢ll' ¢kšwn k…nhse k£rh, kak¦ bussodomeÚwn. toà d' æj
oân ½kouse per…frwn PhnelÒpeia blhmšnou ™n
meg£rJ, met' ¥ra dmJÍsin œeipen:
„a‡q' oÛtwj aÙtÒn se b£loi klutÒtoxoj 'ApÒllwn.”
t¾n d' aât' EÙrunÒmh tam…h prÕj màqon œeipen:
„e„ g¦r ™p' ¢rÍsin tšloj ¹metšrVsi gšnoito: oÙk
¥n tij toÚtwn ge ™äqronon 'Hî †koito.”
t¾n d' aâte prosšeipe per…frwn PhnelÒpeia:
„ma‹', ™cqroˆ mn p£ntej, ™peˆ kak¦ mhcanÒwntai:
'Ant…nooj d m£lista mela…nV khrˆ œoike.
xe‹nÒj tij dÚsthnoj ¢lhteÚei kat¦ dîma
¢nšraj a„t…zwn: ¢crhmosÚnh g¦r ¢nègei:
œnq' ¥lloi mn p£ntej ™nšplhs£n t' œdos£n te,
oátoj d qr»nui prumnÕn b£le dexiÕn ðmon.”
¹ mn ¥r' ìj ¢gÒreue met¦ dmJÍsi gunaixˆn ¹mšnh ™n
qal£mJ: Ð d' ™de…pnei d‹oj 'OdusseÚj.
d' ™pˆ oŒ kalšsasa proshÚda d‹on ØforbÒn:
„œrceo, d‹' EÜmaie, kiën tÕn xe‹non ¥nwcqi
™lqšmen, Ôfra t… min prosptÚxomai ºd' ™ršwmai,
e‡ pou 'OdussÁoj talas…fronoj º pšpustai À
‡den Ñfqalmo‹si: polupl£gktJ g¦r œoike.”
t¾n d' ¢pameibÒmenoj prosšfhj, EÜmaie subîta:
„e„ g£r toi, bas…leia, siwp»seian 'Acaio…:
oŒ' Ó ge muqe‹tai, qšlgoitÒ kš toi f…lon Ãtor.
tre‹j g¦r d» min nÚktaj œcon, tr…a d' ½mat' œruxa ™n
klis…V: prîton g¦r œm' †keto nhÕj ¢podr£j: ¢ll' oÜ
pw kakÒthta di»nusen ¿n ¢goreÚwn.
æj d' Ót' ¢oidÕn ¢n¾r potidšrketai, Ój te qeîn Ÿx
703
O lacrimã. Mocnind rãmase-acolo,
Clãti din cap ºi crunt gândi în sine.
Cum auzi-nþeleapta Penelopa
Cã-n sala mesei fu lovit strãinul,
Femeilor le zise: „Aºa pe tine, 665
O, Antinou, sã te loveasc-Apollon!”
Adause Evrinoma: „Dacã zeii
Ne-ar împlini asupra lor blãstemul
Nici unul n-ar vedea ziua de mâne”.
Iar Penelopa-atunci urmã: „Bunico, 670
Ei toþi îmi sunt greþoºi, cã pun la cale
Ticãloºii. Dar mai ales hainul
De Antinou, ca moartea mi-i de negru.
Un biet strãin milog colindã sala
ªi cere doar pomanã de la dânºii 675
Împins de sãrãcie. Toþi umplurã
Desaga lui ºi numai el c-un scaun
La dreapta-n umãr îl izbi din spate.”
Aºa grãi femeilor crãiasa
De unde sta-n iatacul ei. Ulise 680
Cina în vremea asta. Penelopa
Chemã la dânsa pe porcar ºi-i zise:
„Eumee, fugi ºi cheamã pe strãinul
Sã vie-ncoace ca sã stau cu dânsul
ªi sã-l întreb de nu-l vãzu cu ochii 685
Ori n-auzi ceva despre Ulise,
Cã-mi pare-a fi prea mult purtat în lume”.
Pãstorul îi rãspunse Penelopei:
„Stãpânã, de-ar tãcea în sal-aheii,
El te-ar putea vrãji cu povestirea. 690
Trei nopþi l-avui la mine în colibã,
Trei zile îl þinui. Cã-ntâi la mine
Veni fugar de pe un vas pe mare,
Dar încã nu-ºi putu gãta povestea
Nenorocirii lui. Cum oarecine 695
Se uitã la un cântãreþ cum cântã,
704 ODUSSEAIS. R ODISEEA. CÂNTUL XVII
¢e…dV dedaëj œpe' ƒmerÒenta broto‹si,
toà d' ¥moton mem£asin ¢koušmen, ÐppÒt' ¢e…dV:
ìj ™m ke‹noj œqelge par»menoj ™n meg£roisi.
fhsˆ d' 'OdussÁoj xe‹noj patrèŽoj enai,
Kr»tV naiet£wn, Óqi M…nwoj gšnoj ™st…n.
œnqen d¾ nàn deàro tÒd' †keto p»mata p£scwn
proprokulindÒmenoj: steàtai d' 'OdusÁoj ¢koàsai
¢gcoà, Qesprwtîn ¢ndrîn ™n p…oni d»mJ,
zwoà: poll¦ d' ¥gei keim»lia Ónde dÒmonde.”
tÕn d' aâte prosšeipe per…frwn PhnelÒpeia:
„œrceo, deàro k£lesson, †n' ¢nt…on aÙtÕj ™n…spV.
oátoi d' º qÚrVsi kaq»menoi ˜yia£sqwn
À aÙtoà kat¦ dèmat', ™pe… sfisi qumÕj ™äfrwn.
aÙtîn mn g¦r kt»mat' ¢k»rata ke‹t' ™nˆ o‡kJ,
s‹toj kaˆ mšqu ¹dÚ: t¦ mšn t' o„kÁej œdousin,
oƒ d' e„j ¹metšrou pwleÚmenoi ½mata p£nta,
boàj ƒereÚontej kaˆ Ԏj kaˆ p…onaj agaj,
e„lapin£zousin p…nous… te a‡qopa onon
mayid…wj: t¦ d poll¦ kat£netai: oÙ g¦r œp' ¢n»r,
oŒoj 'OdusseÝj œsken, ¢r¾n ¢pÕ o‡kou ¢mànai.
e„ d' 'OduseÝj œlqoi kaˆ †koit' ™j patr…da ga‹an,
ay£ ke sÝn ú paidˆ b…aj ¢pote…setai ¢ndrîn.” ìj f£to,
Thlšmacoj d mšg' œptaren, ¢mfˆ d dîma
smerdalšon kon£bhse: gšlasse d PhnelÒpeia, aya
d' ¥r' EÜmaion œpea pterÒenta proshÚda:
„œrceÒ moi, tÕn xe‹non ™nant…on ïde k£lesson.
oÙc Ðr£vj, Ó moi uƒÕj ™pšptare p©sin œpessi; tî
ke kaˆ oÙk ¢tel¾j q£natoj mnhstÁrsi gšnoito
705
Deprins de zei, poveºti fermecãtoare
ªi cu nesaþ doreºte el s-asculte
Cântarea lui, tot astfel ºi strãinul
Mã fermeca pe mine stând la vatrã. 700
El zice cã-i prieten cu Ulise
De la pãrinþi ºi locuieºte-n Creta,
Pe unde-i al lui Minos neam. De-acolo
El, vânturat prin lume, dus de valuri
ªi suferinþi, sosi la noi acuma. 705
Cic-auzi cã viu este Ulise
ªi chiar pe-aici aproape s-aflã-n þara
Tesproþilor ºi-aduce mult-avere.”
Luã din nou cuvântul Penelopa:
„Te du ºi-l cheamã-ncoa’ sã-mi spuie singur 710
În faþa mea. Iar ei sã ºad-acolo
ªi sã petreacã-n salã sau pe-afarã,
Doar sunt cu voie bunã, cãci avutul
Întreg ºi neatins ºi-l au în casã,
Din pânea ºi din vinul lor se-nfruptã 715
Doar robii lor, cã vin în toatã ziua
La noi ºi-njunghe boi ºi oi ºi capre,
ªi chefuiesc ºi beau fãrã mãsurã
ªi-n mare parte-averea ne-o bãurã.
Cãci nu-i un om aºa cum fu Ulise 720
Sã scape casa de urgie. O, Doamne,
De-ar fi sã vinã el, s-ajungã-n þarã,
Ce repede-mpreunã cu fecioru-i
Plãtea nelegiuirea-acestor oameni!”
Abia grãi ºi Telemah deodatã 725
ªi strãnutã vârtos ºi casa toatã
Grozav mai rãsunã, iar Penelopa
Voioasã râse-atunci ºi pe Eumeos
Grãbi din nou cu vorbe zburãtoare:
„Dã fuga, cheamã-ncoace pe strãinul 730
Sã vie-aici sã stea în faþa-mi. Nu vezi
Cum fiul îmi rãspunse cu strãnutul?
706 ODUSSEAIS. R ODISEEA. CÂNTUL XVII
p©si m£l', oÙdš kš tij q£naton kaˆ kÁraj ¢lÚxei.
¥llo dš toi ™ršw, sÝ d' ™nˆ fresˆ b£lleo sÍsin: a‡
k' aÙtÕn gnèw nhmertša p£nt' ™nšponta,
›ssw min cla‹n£n te citîn£ te, e†mata kal£.”
ìj f£to, bÁ d suforbÒj, ™peˆ tÕn màqon ¥kousen,
¢gcoà d' ƒst£menoj œpea pterÒenta proshÚda:
„xe‹ne p£ter, kalšei se per…frwn PhnelÒpeia,
m»thr Thlem£coio: metallÁsa… t… ˜ qumÕj
¢mfˆ pÒsei kšletai, kaˆ k»de£ per pepaqu…V.
e„ dš kš se gnèV nhmertša p£nt' ™nšponta,
›ssei se cla‹n£n te citîn£ te, tîn sÝ m£lista
crhzeij: s‹ton d kaˆ a„t…zwn kat¦ dÁmon
gastšra bosk»seij: dèsei dš toi Ój k' ™qšlVsi.”
tÕn d' aâte prosšeipe polÚtlaj d‹oj 'OdusseÚj:
„EÜmai', ay£ k' ™gë nhmertša p£nt' ™nšpoimi
koÚrV 'Ikar…oio, per…froni Phnelope…V:
oda g¦r eâ perˆ ke…nou, Ðm¾n d' ¢nedšgmeq' юzÚn.
¢ll¦ mnhst»rwn calepîn Øpode…di' Ómilon,
[tîn Ûbrij te b…h te sid»reon oÙranÕn †kei.]
kaˆ g¦r nàn, Óte m' oátoj ¢n¾r kat¦ dîma kiÒnta
oÜ ti kakÕn ·šxanta balën ÑdÚnVsin œdwken,
oÜte ti Thlšmacoj tÒ g' ™p»rkesen oÜte tij ¥lloj.
tî nàn PhnelÒpeian ™nˆ meg£roisin ¥nwcqi
me‹nai, ™peigomšnhn per, ™j ºšlion katadÚnta: kaˆ
tÒte m' e„ršsqw pÒsioj pšri nÒstimon Ãmar
¢ssotšrw kaq…sasa paraˆ pur…: e†mata g£r toi
lÚgr' œcw: osqa kaˆ aÙtÒj, ™pe… se prîq' ƒkšteusa.”
ìj f£to, bÁ d suforbÒj, ™peˆ tÕn màqon ¥kouse.
707
De bunã seamã are sã fie moarte
La peþitori, nici unul n-o sã scape.
735
Eu þi-oi mai spune una, þine minte:
De voi vedea cã oaspele-mi nu minte,
Am sã-l îmbrac frumos cu haine nouã.”
Cum auzi, porcarul merse-aproape
De el ºi astfel îl vesti: „Strãine taicã,
Te cheamã buna Penelopa, maica 740
Lui Telemah, doreºte sã te-ntrebe
De soþul ei, de patimile tale.
Când va vedea cã spus-ai adevãrul,
Te va-mbrãca frumos în haine nouã
De care eºti lipsit mai mult, cã hrana 745
O poþi cerºi din om în om, ca foamea
Sã þi-o alini; þi-o poate da oricine.”
Ulise i-a rãspuns: „Eumeu, îndatã
Aº povesti pe neminþite toate
La fiica lui Icariu. Doar ºtiu bine 750
Ce-a fost cu bietu-Ulise, cãci avurãm
Aceeaºi soartã tristã. Dar mi-e teamã
De peþitori, cã-s mulþi ºi rãi la suflet,
De-ajunse neobrãzarea lor ºi sila
Pânã la cerul cel de fier. Cã iatã, 755
Chiar adineauri, când umblam prin salã
ªi nu fãcusem nici un rãu, hainul
De Antinou mã ºi pocni în spate
ªi mã duru. ªi nu vru sã m-ajute
760
Nici Telemah pe mine, nici un altul.
Deci roagã pe stãpâna ta s-aºtepte,
Cu toatã graba ei, pânã-n spre searã
ªi-atunci sã stãm la vatrã, sã mã-ntrebe
De ziua când bãrbatu-i se va-ntoarce,
Cã port pe mine haine ruºinoase, 765
Cum ºtii cã eu întâi venii la tine.”
Cum auzi, se-napoie porcarul,
708 ODUSSEAIS. R ODISEEA. CÂNTUL XVII
tÕn d' Øpr oÙdoà b£nta proshÚda PhnelÒpeia:
„oÙ sÚ g' ¥geij, EÜmaie; t… toàt' ™nÒhsen ¢l»thj;
tin£ pou de…saj ™xa…sion Ãe kaˆ ¥llwj
a„de‹tai kat¦ dîma; kakÕj d' a„do‹oj ¢l»thj.”
t¾n d' ¢pameibÒmenoj prosšfhj, EÜmaie subîta:
„muqe‹tai kat¦ mo‹ran, ¤ pšr k' o‡oito kaˆ ¥lloj, Ûbrin
¢lusk£zwn ¢ndrîn ØperhnoreÒntwn: ¢ll£ se
me‹nai ¥nwgen ™j ºšlion katadÚnta.
kaˆ d soˆ ïd' aÙtÍ polÝ k£llion, ð bas…leia, o‡hn
prÕj xe‹non f£sqai œpoj ºd' ™pakoàsai.”
tÕn d' aâte prosšeipe per…frwn PhnelÒpeia: „oÙk
¥frwn Ð xe‹noj яetai, éj per ¨n e‡h: oÙ g£r pè
tinej ïde kataqnhtîn ¢nqrèpwn ¢nšrej Øbr…
zontej ¢t£sqala mhcanÒwntai.”
mn ¥r' ìj ¢gÒreuen, Ð d' õceto d‹oj ØforbÕj
mnhst»rwn ™j Ómilon, ™peˆ diepšfrade p£nta. aya
d Thlšmacon œpea pterÒenta proshÚda,
¥gci scën kefal»n, †na m¾ peuqo…aq' oƒ ¥lloi:
„ð f…l', ™gë mn ¥peimi sÚaj kaˆ ke‹na ful£xwn, sÕn
kaˆ ™mÕn b…oton: soˆ d' ™nq£de p£nta melÒntwn.
aÙtÕn mn s prîta s£w, kaˆ fr£zeo qumù,
m» ti p£qVj: polloˆ d kak¦ fronšousin 'Acaiîn, toÝj
ZeÝj ™xolšseie prˆn ¼min pÁma genšsqai.”
tÕn d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda:
„œssetai oÛtwj, ¥tta: sÝ d' œrceo deieli»saj:
ºîqen d' „šnai kaˆ ¥gein ƒer»Ža kal£.
aÙt¦r ™moˆ t£de p£nta kaˆ ¢qan£toisi mel»sei.” ìj
f£q', Ð d' aâtij ¥r' ›zet' ™ãxšstou ™pˆ d…frou.
709
ªi când sã treacã pragul, Penelopa
Îl întrebã: „Eumeu, nu vii cu dânsul?
Ce pregetã milogul de nu vine? 770
O fi având de cineva el teamã
Din cale-afarã? Ori i-o fi ruºine
Prin casa mea sã vie? Cerºetorul,
De-i ruºinos, îºi dãuneazã singur.”
Întâmpinã din grai Eumeu porcarul: 775
„El zice drept cum ar gândi tot omul
Voind a se feri de înfruntarea
Unor trufaºi. Te roagã dar pe tine
S-aºtepþi pânã ce are sã-nsereze.
ªi-ar fi ºi pentru tine doar, stãpânã, 780
Mai bine aºa, ca singurã de vorbã
Sã stai cu el.” Iar Penelopa zise:
„Înþelepþeºte cugetã strãinul,
Oricine-ar fi. Cãci nicãieri pe lume
Nu-s oameni cu purtare mai sfruntatã 785
ªi mai fãrãdelege ca la mine.”
Aºa vorbi crãiasa, iar porcarul,
Cum isprãvi, se duse prin duiumul
De peþitori ºi-acolo-n ºoaptã zise
Lui Telemah, apropiindu-ºi capul 790
De el, ca nimeni vorba sã n-audã:
„Iubitul meu, eu plec sã-mi vãd la þarã
De porcii mei, de trebile de-acolo,
De-a mea ºi-a ta avere. Iar tu vezi-þi
795
De toate-aici, dar mai întâi de tine.
Ia seama sã n-o paþi, cã-s o mulþime
Acei care te pasc. Dar batã-i Domnul
Nainte de-a fi noi rãpuºi de dânºii!”
Iar socotitul Telemah rãspunse:
„Aºa voi face, taicã. Tu cineazã 800
ªi pleac-apoi. Dar vino mâni devreme
ªi adu vite de junghiat pe-alese
ªi las’ c-aici am grijã eu ºi zeii
De toate cele.” Mai ºezu porcarul
710 ODUSSEAIS. R ODISEEA. CÂNTUL XVII 711
Pe jeþul bine rãzuit. ªi-n urmã, 805

plhs£menoj d' ¥ra qumÕn ™dhtÚoj ºd potÁtoj bÁ ·'

‡menai meq' Ûaj, l…pe d' ›rke£ te mšgarÒn te
ple‹on daitumÒnwn: oƒ d' Ñrchstu‹ kaˆ ¢oidÍ
tšrpont': ½dh g¦r kaˆ ™p»luqe de…elon Ãmar.
Sãtul de bãuturã ºi mâncare,
Plecã la turmã ºi lãsã el sala
ªi-ograda plinã de mesenii care
Se veseleau la joc ºi la cântare,
Pe când se cobora amurgul serii. 810
 ODUSSEIAS S
’Hlqe d' ™pˆ ptwcÕj pand»mioj, Öj kat¦ ¥stu
ptwceÚesk' 'Iq£khj, met¦ d' œprepe gastšri
m£rgV ¢zhcj fagšmen kaˆ pišmen: oÙdš oƒ Ãn Šj
oÙd b…h, edoj d m£la mšgaj Ãn Ðr£asqai.
'Arna‹oj d' Ônom' œske: tÕ g¦r qšto pÒtnia m»thr
™k genetÁj: ’Iron d nšoi k…klhskon ¤pantej,
oÛnek' ¢paggšlleske kièn, Óte poÚ tij ¢nègoi.
Ój ·' ™lqën 'OdusÁa dièketo oŒo dÒmoio,
ka… min neike…wn œpea pterÒenta proshÚda:
„eke, gšron, proqÚrou, m¾ d¾ t£ca kaˆ podÕj ›lkV.
oÙk ¢eij, Óti d» moi ™pill…zousin ¤pantej,
˜lkšmenai d kšlontai; ™gë d' a„scÚnomai œmphj.
¢ll' ¥na, m¾ t£ca nîŽn œrij kaˆ cersˆ gšnhtai.”
tÕn d' ¥r' ØpÒdra „dën prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj:
„daimÒni', oÜte t… se ·šzw kakÕn oÜt' ¢goreÚw,
oÜte tin¦ fqonšw dÒmenai kaˆ pÒll' ¢nelÒnta.
oÙdÕj d' ¢mfotšrouj Óde ce…setai, oÙdš t… se
cr¾ ¢llotr…wn fqonšein: dokšeij dš moi enai ¢l»thj
éj per ™gèn, Ôlbon d qeoˆ mšllousin Ñp£zein.
cersˆ d m» ti l…hn prokal…zeo, m» me colèsVj, m»
se gšrwn per ™ën stÁqoj kaˆ ce…lea fÚrsw
a†matoj: ¹suc…h d' ¨n ™moˆ kaˆ m©llon œt' e‡h
aÜrion: oÙ mn g£r t… s' Øpostršyesqai яw
deÚteron ™j mšgaron Laerti£dew 'OdusÁoj.”
Cântul XVIII
Atunci veni un cerºetor uºernic
Spre a cerºi-n Itaca, un nemernic
Neîntrecut în lãcomie, gata
De-a pururi pe mâncat ºi bãuturã,
Fricos ºi slab, dar mare la fãpturã. 5
Arneos îi ziceau, cã astfel mama-i
La naºtere-l numi, dar peþitorii
Îl poreclirã Iros-trepãduºul,
Cãci el mergea s-aducã ºtiri la oameni,
Oricând era trimis. ªi cum venise, 10
Din casã-i vru s-alunge pe Ulise,
ªi cicãlind aºa-i toca: „Ia-þi talpa,
Tu, moºule, din tindã ºi te carã,
Cã de picior te-azvârl acum afarã.
Nu vezi cum toþi m-asmuþã ºi-mi fac semne 15
Sã te înºfac? Dar mie mi-e ruºine.
Hai scoalã-te, ca nu cumva s-ajungem
Sã ne-apucãm cu braþele la sfadã.”
S-a încruntat la el ºi-a zis Ulise:
„Eu nu-þi fac rãu, sãrmane, nici pe tine 20
Nu te grãiesc de rãu ºi nici te pizmui
De tot ce capeþi, cât or fi de multe,
Iar pragul ãsta pe-amândoi ne-ncape.
Nu trebuie sã pizmuieºti pe alþii.
25
Tu pari a fi un biet milog ca mine,
Iar tot norocul de la zei ne vine
Dar nu mã înteþi la-ncãierare.
ªi nu mã îndârji. Deºi sunt astfel,
Moºneag cum vezi, te pot umplea de sânge
Pe buze ºi pe piept. ªi-aºa de mâne 30
M-oi liniºti, cã nu te-i mai întoarce
Napoi aici la curtea lui Ulise.”
714 ODUSSEAIS. S ODISEEA. CÂNTUL XVIII
tÕn d colws£menoj prosefèneen ’Iroj ¢l»thj: „í
pÒpoi, æj Ð molobrÕj ™pitroc£dhn ¢goreÚei,
grh kamino‹ soj: Ön ¨n kak¦ mhtisa…mhn
kÒptwn ¢mfotšrVsi, camaˆ dš ke p£ntaj ÑdÒntaj
gnaqmîn ™xel£saimi suÕj ìj lhŽbote…rhj.
zîsai nàn, †na p£ntej ™pignèwsi kaˆ o†de
marnamšnouj: pîj d' ¨n sÝ newtšrJ ¢ndrˆ m£coio;”
ìj oƒ mn prop£roiqe qur£wn Øyhl£wn
oÙdoà œpi xestoà panqumadÕn ÑkriÒwnto.
to‹Žn d xunšhc' ƒerÕn mšnoj 'AntinÒoio,
¹dÝ d' ¥r' ™kgel£saj metefènei mnhst»ressin: „ð f…
loi, oÙ mšn pè ti p£roj toioàton ™tÚcqh,
o†hn terpwl¾n qeÕj ½gagen ™j tÒde dîma:
Ð xe‹nÒj te kaˆ ’Iroj ™r…zeton ¢ll»loiŽn
cersˆ macšssasqai: ¢ll¦ xunel£ssomen ðka.”
ìj œfaq', oƒ d' ¥ra p£ntej ¢n»Žxan gelÒwntej, ¢mfˆ
d' ¥ra ptwcoÝj kakoe…monaj ºgeršqonto.
to‹sin d' 'Ant…nooj metšfh, EÙpe…qeoj uƒÒj:
„kšklutš meu, mnhstÁrej ¢g»norej, Ôfra ti e‡pw.
gastšrej a†d' a„gîn kšat' ™n pur…, t¦j ™pˆ dÒrpJ
katqšmeqa kn…shj te kaˆ a†matoj ™mpl»santej.
ÐppÒteroj dš ke nik»sV kre…sswn te gšnhtai,
t£wn ¼n k' ™qšlVsin ¢nast¦j aÙtÕj ˜lšsqw: a„eˆ
d' aâq' ¼min metada…setai, oÙdš tin' ¥llon
ptwcÕn œsw m…sgesqai ™£somen a„t»sonta.”
ìj œfat' 'Ant…nooj, to‹sin d' ™pi»ndane màqoj.
to‹j d dolofronšwn metšfh polÚmhtij 'OdusseÚj:
„ð f…loi, oÜ pwj œsti newtšrJ ¢ndrˆ m£cesqai
715
Dar cerºetorul se rãsti la dânsul:
„Vai, ce uºor mai troncãne-acest folte,
De parcã-i o cenuºãreasã cloanþã. 35
Îmi vine sã-l zdrobesc, sã-i dau cu pumnii,
Sã fac din falcã jos sã-i cadã colþii
Ca la un vier bântuitor de holde.
Hai, te sumete-acum, ca toatã lumea
De-aici pe noi la harþã sã ne vadã. 40
Dar cum te-i pune tu c-un om mai june?”
Aºa naintea naltelor canaturi
Pe repezitul prag în toatã voia
Se tot sfãdeau milogii. Luând seama
La asta, Antinou cu poftã râse 45
ªi zise peþitorilor: „Prieteni,
Aºa ceva-i nepomenit pe lume:
Ce haz ºi ce petrecere ne-aduse
Un zeu în casã! Acest strãin ºi Iros
Se ceartã ºi sunt gata sã se-nhaþe. 50
Hai repede sã-i punem la bãtaie.”
La vorba lui ceilalþi atunci sãrirã
Cu hohote de râs ºi ocolirã
Pe jerpeliþii cerºetori. ªi astfel
Le zise Antinou: „Luaþi aminte 55
Ce-oi spune, falnici peþitori. Pe focul
Din vatr-aici sunt puse burþi de capre
Ce le-am umplut cu sânge ºi grãsime
ªi le pãstrãm de cinã. Care-acuma
Din doi va dovedi ºi-o fi mai tare, 60
Sã vie sã-ºi aleagã din bucate
Oricare parte-ar vrea, ºi numai dânsul
Va rãmânea mereu cu noi la masã
ªi n-om lãsa pe alt orbeþ sã vie
Pe-aicea la cerºit.” Aºa le zise 65
ªi vorba lui plãcu. Atunci Ulise
Cel iscusit, ºurubãrind cu mintea,
Luã cuvântul: „Dragii mei, nu poate
Un om bãtrân topit de suferinþe,
716 ODUSSEAIS. S ODISEEA. CÂNTUL XVIII
¥ndra gšronta dÚV ¢rhmšnon: ¢ll£ me gast¾r
ÑtrÚnei kakoergÒj, †na plhgÍsi dame…w.
¢ll' ¥ge nàn moi p£ntej ÑmÒssate karterÕn Órkon,
m» tij ™p' ”IrJ Ãra fšrwn ™m ceirˆ bare…V
pl»xV ¢tasq£llwn, toÚtJ dš me fi dam£ssV.”
ìj œfaq', oƒ d' ¥ra p£ntej ™pèmnuon, æj ™kšleuen.
[aÙt¦r ™pe… ·' Ômos£n te teleÚths£n te tÕn Órkon,]
to‹j d' aâtij metšeif' ƒer¾ Šj Thlem£coio:
„xe‹n', e‡ s' ÑtrÚnei krad…h kaˆ qumÕj ¢g»nwr
toàton ¢lšxasqai, tîn d' ¥llwn m» tin' 'Acaiîn de…diq',
™peˆ pleÒnessi mac»setai Ój kš se qe…nV.
xeinodÒkoj mn ™gèn, ™pˆ d' a„ne‹ton basilÁej,
EÙrÚmacÒj te kaˆ 'Ant…nooj, pepnumšnw ¥mfw.”
ìj œfaq', oƒ d' ¥ra p£ntej ™pÇneon. aÙt¦r 'OdusseÝj
zèsato mn ·£kesin perˆ m»dea, fa‹ne d mhroÝj kaloÚj
te meg£louj te, f£nen dš oƒ eÙršej ðmoi st»qe£ te
stibaro… te brac…onej: aÙt¦r 'Aq»nh
¥gci paristamšnh mšle' ½ldane poimšni laîn.
mnhstÁrej d' ¥ra p£ntej Øperfi£lwj ¢g£santo:
ïde dš tij e‡pesken „dën ™j plhs…on ¥llon:
„à t£ca ’Iroj ”AŽroj ™p…spaston kakÕn ›xei,
o†hn ™k ·akšwn Ð gšrwn ™pigoun…da fa…nei.”
ìj ¥r' œfan, ”IrJ d kakîj çr…neto qumÒj.
¢ll¦ kaˆ ïj drhstÁrej ¥gon zèsantej ¢n£gkV deidiÒta:
s£rkej d peritromšonto mšlessin. 'Ant…nooj d'
™nšnipen œpoj t' œfat' œk t' ÑnÒmaze:
„nàn mn m»t' e‡hj, boug£Že, m»te gšnoio,
e„ d¾ toàtÒn ge tromšeij kaˆ de…diaj a„nîj,
717
C-un tânãr sã dea piept. Însã mã-mpinge 70
Haina foame sã-mi gãsesc sfârºitul
În pumni aci. Dar faceþi-mi nainte
Cu toþii mare jurãmânt cã nimeni,
Pe Iros pãrtinind pe nedreptate,
Nu-ntinde mâna spre-a lovi în mine, 75
Ca astfel un potrivnic sã mã-nvingã.”
ªi toþi jurarã cum ceru Ulise.
ªi dupã ce rostirã jurãmântul,
Grãi din parte-i Telemah: „Strãine,
De te îndeamnã inima ºi firea 80
Viteaz-a ta pe-acest calic sã-nlãturi,
Sã nu te temi de nimeni dintre-aheii
Ce sunt de faþã. Cine te-ar atinge
S-ar bate cu mai mulþi, cã eu sunt gazda
85
ªi-apãrãtorul tãu. ªi sunt cu mine
Fruntaºii Antinou ºi Evrimahos,
Doi oameni cumsecade.” Aºa el zise
ªi se-nvoirã toþi. Atunci Ulise
Cu zdrenþele se-ncinse pe la mijloc
ªi dezgoli el coapse mari ºi mândre 90
ªi pieptul, umeri laþi, vânjoase braþe.
Minerva sta pe-aproape ºi-l fãcuse
Mai împlinit. ªi foarte se mirarã
De dânsul peþitorii toþi. ªi unul
Zicea privind pe altul mai de-aproape: 95
„Biet Iros ºi-a fãcut de cap el singur.
Ia vezi acest moºneag ce pulpi aratã
De sub bulendre!” Astfel cuvântarã,
ªi inima lui Iros peste seamã
Se tulburã. Dar slugile cu sila-l 100
Încinserã ºi-l duserã la harþã
Aºa cum fu cuprins de-nfiorare,
De-i tremura chiar carnea de pe dânsul.
Dar Antinou se ºi grãbi sã-l certe:
105
„Gãmanule, de n-ai fi fost mai bine
Sau nu te-ai fi nãscut, dacã te sperii
718 ODUSSEAIS. S ODISEEA. CÂNTUL XVIII
¥ndra gšronta dÚV ¢rhmšnon, ¼ min ƒk£nei.
¢ll' œk toi ™ršw, tÕ d kaˆ tetelesmšnon œstai:
a‡ kšn s' oátoj nik»sV kre…sswn te gšnhtai,
pšmyw s' ½peirÒnde, balën ™n nh mela…nV,
e„j ”Eceton basilÁa, brotîn dhl»mona p£ntwn,
Ój k' ¢pÕ ·‹na t£mVsi kaˆ oÜata nhlšŽ calkù
m»de£ t' ™xerÚsaj dèV kusˆn çm¦ d£sasqai.”
ìj f£to, tù d' œti m©llon ØpÕ trÒmoj ½luqe gu‹a.
™j mšsson d' ¥nagon: të d' ¥mfw ce‹raj ¢nšscon.
d¾ tÒte merm»rixe polÚtlaj d‹oj 'OdusseÚj, À
™l£sei' éj min yuc¾ l…poi aâqi pesÒnta, Ú
min Ãk' ™l£seie tanÚsseišn t' ™pˆ ga…V. ïde
dš oƒ fronšonti do£ssato kšrdion enai, Ãk'
™l£sai, †na m» min ™pifrassa…at' 'Acaio….
d¾ tÒt' ¢nascomšnw Ð mn ½lase dexiÕn ðmon ’Iroj, Ð d'
aÙcšn' œlassen Øp' oÜatoj, Ñstša d' e‡sw œqlasen:
aÙt…ka d' Ãlqen ¢n¦ stÒma fo…nion aŒma,
k¦d d' œpes' ™n kon…Vsi makèn, sÝn d' ½las'
ÑdÒntaj lakt…zwn posˆ ga‹an: ¢t¦r mnhstÁrej ¢gauoˆ
ce‹raj ¢nascÒmenoi gšlJ œkqanon. aÙt¦r 'OdusseÝj
›lke dik proqÚroio labën podÒj, Ôfr' †ket' aÙl¾n
a„qoÚshj te qÚraj: ka… min potˆ ˜rk…on aÙlÁj
eŒsen ¢nakl…naj, skÁptron dš oƒ œmbale ceir…,
ka… min fwn»saj œpea pterÒenta proshÚda:
„™ntauqo‹ nàn Âso kÚnaj te sÚaj t' ¢perÚkwn, mhd
sÚ ge xe…nwn kaˆ ptwcîn ko…ranoj enai
719
ªi prea de tot te temi de-un om ca dânsul,
Moºneag cum e, topit de suferinþe.
Dar una-þi spun ºi iute-are sã fie
Aºa cum zic. Dacã te bate acesta 110
ªi-o fi mai tare, te-oi zvârli pe-o navã
ªi te-oi trimite-ndatã peste mare
În þara lui Ehetos, domnul care
E pacostea oricãrui om din lume,
Urechile ºi nasul o sã-þi taie 115
Cu-arama nemiloasã ºi ruºinea
Þi-o va stârpi ºi o va da de crudã
S-o-nhape cânii.” Asta el îi zise
ªi-un tremur ºi mai straºnic îl cuprinse
Pe cerºetor. Îl duserã la mijloc 120
ªi braþele-amândoi îºi ridicarã.
Atunci Ulise cugetã în sine,
Sau sã-l izbeascã greu ca el sã cadã
Nensufleþit, sau blând numai lovindu-l
Sã-l lase jos lãþit. ªi mai cu cale-i 125
Pãru sã-i dea o blândã loviturã,
Ca nu cumva sã-l bãnuiasc-aheii.
Când braþele amândoi nãlþarã, Iros
Lovi în umãru-i cel drept, Ulise
Ghionti în ceafã-i, sub ureche, osul 130
Îi zdrumecã, de-l podidi pe gurã
Un sânge roºu ºi bufni deodatã
Lungit în praf, de-i clãnþãnirã dinþii
ªi din picioare bocãnea pãmântul.
Cu braþe-ntinse peþitorii mândri 135
Râdeau sã moarã. ªi luând Ulise
Pe Iros de picior prin tindã-l duse
Vintriº în curte la pridvorul porþii.
ªi-acolo-l rãzimã de zidul curþii,
Îi puse-n mânã un toiag ºi-i zise: 140
„Aici sã ºezi ºi sã pãzeºti ograda
De câni ºi porci. Nu face pe stãpânul
Cu cerºetorii ºi strãinii, scârbo,
720 ODUSSEAIS. S ODISEEA. CÂNTUL XVIII
lugrÕj ™èn, m» poÚ ti kakÕn kaˆ me‹zon ™paÚrV.”
·a, kaˆ ¢mf' êmoisin ¢eikša b£lleto p»rhn,
pukn¦ ·wgalšhn, ™n d strÒfoj Ãen ¢ort»r.
¨y d' Ó g' ™p' oÙdÕn „ën kat' ¥r' ›zeto: toˆ d' ‡san e‡sw
¹dÝ gelèontej kaˆ deikanÒwnt' ™pšessi:
„ZeÚj toi do…h, xe‹ne, kaˆ ¢q£natoi qeoˆ ¥lloi,
Ótti m£list' ™qšleij ka… toi f…lon œpleto qumù,
Öj toàton tÕn ¥nalton ¢lhteÚein ¢pšpausaj
™n d»mJ: t£ca g£r min ¢n£xomen ½peirÒnde
e„j ”Eceton basilÁa, brotîn dhl»mona p£ntwn.” ìj
¥r' œfan, ca‹ren d klehdÒni d‹oj 'OdusseÚj.
'Ant…nooj d' ¥ra oƒ meg£lhn par¦ gastšra qÁken,
™mple…hn kn…shj te kaˆ a†matoj: 'Amf…nomoj d
¥rtouj ™k kanšoio dÚw paršqhken ¢e…raj
kaˆ dšpaŽ crusšJ deid…sketo fènhsšn te:
„ca‹re, p£ter ð xe‹ne: gšnoitÒ toi œj per Ñp…ssw
Ôlboj: ¢t¦r mn nàn ge kako‹s' œceai polšessi.”
tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj:
„'Amf…nom', à m£la moi dokšeij pepnumšnoj enai:
to…ou g¦r kaˆ patrÒj, ™peˆ klšoj ™sqlÕn ¥kouon
N‹son DouliciÁa ™än t' œmen ¢fneiÒn te:
toà s' œk fasi genšsqai, ™phtÍ d' ¢ndrˆ œoikaj.
toÜnek£ toi ™ršw, sÝ d sÚnqeo ka… meu ¥kouson:
oÙdn ¢kidnÒteron ga‹a tršfei ¢nqrèpoio
[p£ntwn, Óssa te ga‹an œpi pne…ei te kaˆ ›rpei.]
oÙ mn g£r potš fhsi kakÕn pe…sesqai Ñp…ssw,
Ôfr' ¢ret¾n paršcwsi qeoˆ kaˆ goÚnat' ÑrèrV: ¢ll'
Óte d¾ kaˆ lugr¦ qeoˆ m£karej telšwsi,
721
Ca sã n-o paþi mai rãu.” Aºa el zise
ªi-ºi aruncã pe umere desaga-i, 145
Ruptura lui cu bãieri rãsucite.
Se-ntoarse ºi din nou pe prag se puse.
Iar peþitorii toþi intrarã-n salã,
Râdeau cu poftã ºi-l primeau zicându-i:
„Sã-þi dea, strãine, Joe ºi toþi zeii 150
Ce tu doreºti mai mult ºi-þi place þie,
Cã-l înþercaºi de la cerºit în lume
Pe-acest nesãþios. Noi peste mare
Curând l-om mãtrãºi pe la Ehetos,
Cumplitul crai schiloditor de oameni.” 155
Aºa vorbirã dânºii, iar Ulise
Se bucurã de vorba ce-auzise
ªi Antinou îi puse-o burtã mare
Cu sânge ºi grãsime împãnatã.
Iar Amfinom luând de prin panere 160
Vro douã pâni, le dete lui ºi-i zise
Urând aºa cu un pahar de aur:
„Noroc, strãine taicã! Sã dea Domnul
Sã fii ca mâne fericit, cã multe
Sunt relele ce astãzi te apasã.” 165
La asta i-a rãspuns aºa Ulise:
„O, Amfinom, tu prea îmi pari cuminte.
Aºa þi-a fost ºi tata, c-auzit-am
De numele-i frumos, cã fost-a Nisos
Dulichianul bun ºi-avut. Dintr-însul 170
Tu eºti nãscut ºi pari un om temeinic.
De-aceea-þi spun, ia seama ºi ascultã:
Din tot ce-n lume miºcã ºi rãsuflã,
Nimic mai ºubred pe pãmânt ca omul.
175
Nu crede el c-are sã dea vrodatã
De rãu pânã ce zeii-i dau norocul
Sã-i meargã toate-n plin ºi-i pot genunchii.
Iar când trimit rãstriºti asupra-i zeii,
Le rabdã el pe vrute, pe nevrute,
722 ODUSSEAIS. S ODISEEA. CÂNTUL XVIII
kaˆ t¦ fšrei ¢ekazÒmenoj tetlhÒti qumù. to‹oj g¦r
nÒoj ™stˆn ™picqon…wn ¢nqrèpwn, oŒon
™p' Ãmar ¥gVsi pat¾r ¢ndrîn te qeîn te.
kaˆ g¦r ™gè pot' œmellon ™n ¢ndr£sin Ôlbioj enai,
poll¦ d' ¢t£sqal' œrexa b…V kaˆ k£rteŽ e‡kwn,
patr… t' ™mù p…sunoj kaˆ ™mo‹si kasign»toisi. tî
m» t…j pote p£mpan ¢n¾r ¢qem…stioj e‡h,
¢ll' Ó ge sigÍ dîra qeîn œcoi, Ótti dido‹en. oŒ'
ÐrÒw mnhstÁraj ¢t£sqala mhcanÒwntaj,
kt»mata ke…rontaj kaˆ ¢tim£zontaj ¥koitin
¢ndrÒj, Ön oÙkšti fhmˆ f…lwn kaˆ patr…doj a‡hj dhrÕn
¢pšssesqai: m£la d scedÒn. ¢ll£ se da…mwn o‡kad'
Øpexag£goi, mhd' ¢nti£seiaj ™ke…nJ, ÐppÒte
nost»seie f…lhn ™j patr…da ga‹an:
oÙ g¦r ¢naimwt… ge diakrinšesqai яw
mnhstÁraj kaˆ ke‹non, ™pe… ke mšlaqron ØpšlqV.” ìj
f£to, kaˆ spe…saj œpien melihdša onon,
¨y d' ™n cersˆn œqhke dšpaj kosm»tori laîn.
aÙt¦r Ð bÁ kat¦ dîma f…lon tetihmšnoj Ãtor,
neust£zwn kefalÍ: d¾ g¦r kakÕn Ôsseto qumù.
¢ll' oÙd' ïj fÚge kÁra: pšdhse d kaˆ tÕn 'Aq»nh
Thlem£cou ØpÕ cersˆ kaˆ œgceŽ f i damÁnai.
¨y d' aâtij kat' ¥r' ›zet' ™pˆ qrÒnou œnqen ¢nšsth.
tÍ d' ¥r' ™pˆ fresˆ qÁke qe¦ glaukîpij 'Aq»nh,
koÚrV 'Ikar…oio, per…froni Phnelope…V,
mnhst»ressi fanÁnai, Ópwj pet£seie m£lista
qumÕn mnhst»rwn „d tim»essa gšnoito
m©llon prÕj pÒsiÒj te kaˆ uƒšoj À p£roj Ãen.
723
Cãci mintea-i se tot schimbã dupã ziua 180
Ce-o lumineazã Cel-de-sus. Pe vremuri,
ªi eu aveam noroc de toate-n lume,
Dar prea mult am nãpãstuit pe alþii,
Cãci ascultam orbeºte de putere
ªi-n taicã-meu ºi-n fraþi mã bizuisem. 185
Sã nu fie dar omul niciodatã
Nedrept ºi rãu, ci-n sine sã se-mpace
Cu darurile ce-i fãcurã zeii.
Vãd rãul care-l fac ºi peþitorii,
190
Cum prad-averea ºi aduc necinste
Soþiei unui om care departe
De þarã ºi de-ai lui nu cred sã steie
Prea mult; el e pe-aci, e foarte-aproape.
Dar Dumnezeu pe-ascuns sã-þi ducã paºii
Spre casa ta, sã nu dai ochi cu dânsul 195
La-ntorsul lui încoace-n scumpa-i þarã,
Cã sfada dintre peþitori ºi dânsul
Nu poate sã se-ncheie fãrã sânge,
Când el s-ar furiºa în casa asta.”
Aºa vorbi, stropi din vin ºi cupa 200
Golind o-napoie lui Amfinomos,
Fruntaº de oameni, care-apoi se duse
În salã trist. Tot da din cap, simþise
Cã nu-i a bine. Totuºi el de moarte
205
Nu fu scutit, cã-l ferecã Minerva,
De-a fost rãpus de suliþa ºi braþul
Lui Telemah. ªezu el iar pe scaun
De unde se sculase din mulþime.
Atunci Minerva cea cu ochi albaºtri
În minte puse fetei lui Icariu, 210
Mintoasei Penelopa, sã s-arate
La peþitori sã-i bucure mai tare,
De soþ ºi fiu sã fie preþuitã
Mai mult ca înainte. ªi-ntr-o doarã
724 ODUSSEAIS. S ODISEEA. CÂNTUL XVIII
¢cre‹on d' ™gšlassen œpoj t' œfat' œk t' ÑnÒmazen:
„EÙrunÒmh, qumÒj moi ™šldetai, oÜ ti p£roj ge,
mnhst»ressi fanÁnai, ¢pecqomšnois… per œmphj: paidˆ
dš ken e‡poimi œpoj, tÒ ke kšrdion e‡h,
m¾ p£nta mnhstÁrsin Øperfi£loisin Ðmile‹n,
o† t' eâ mn b£zousi, kakîj d' Ôpiqen fronšousi.” t¾n
d' aât' EÙrunÒmh tam…h prÕj màqon œeipe:
„naˆ d¾ taàt£ ge p£nta, tškoj, kat¦ mo‹ran œeipej. ¢ll'
‡qi kaˆ sù paidˆ œpoj f£o mhd' ™p…keuqe, crît'
¢poniyamšnh kaˆ ™picr…sasa parei£j,
mhd' oÛtw dakrÚoisi pefurmšnh ¢mfˆ prÒswpa
œrceu, ™peˆ k£kion penq»menai ¥kriton a„e….
½dh mn g£r toi pa‹j thl…koj, Ön sÝ m£lista ºrî
¢qan£toisi genei»santa „dšsqai.”
t¾n d' aâte prosšeipe per…frwn PhnelÒpeia:
„EÙrunÒmh, m¾ taàta paraÚda, khdomšnh
per, crît' ¢pon…ptesqai kaˆ ™picr…esqai ¢loifÍ:
¢glahn g¦r ™mo… ge qeo…, toˆ ”Olumpon œcousin,
êlesan, ™x oá ke‹noj œbh ko…lVs' ™nˆ nhus…n.
¢ll£ moi AÙtonÒhn te kaˆ `Ippod£meian ¥nwcqi
™lqšmen, Ôfra kš moi parst»eton ™n meg£roisin:
o‡h d' oÙ ke‹s' emi met' ¢nšraj: a„dšomai g£r.”
ìj ¥r' œfh, grhåj d dik meg£roio beb»kei
¢ggelšousa gunaixˆ kaˆ Ñtrunšousa nšesqai.
œnq' aât' ¥ll' ™nÒhse qe¦ glaukîpij 'Aq»nh:
koÚrV 'Ikar…oio kat¦ glukÝn Ûpnon œceuen,
eáde d' ¢naklinqe‹sa, lÚqen dš oƒ ¤yea p£nta
aÙtoà ™nˆ klintÁri: tšwj d' ¥ra d‹a qe£wn
725
Ea râse ºi grãi: „Tu, Evrinomo, 215
Ca niciodatã inima îmi cere
Sã mã înfãþiºez la ei, cu toate
Cã-mi sunt nesuferiþi. Aº vrea eu totuºi
La fiul meu sã spun o vorbã bunã,
Sã nu se bage-ntr-una prin duiumul 220
De peþitori care grãiesc în faþã-i
Frumos ºi-n dos îi cugetã pieirea,”
Iar chelãriþa Evrinoma-i zise:
„Copila mea, e drept ce-mi spui tu mie.
Te du ºi spune ºi nimic n-ascunde 225
La fiul tãu. Ci-ntâi coboarã-n baie
ªi unge-þi tu obrajii cu miresme,
Sã nu te duci cu faþa-aºa zoitã
De plâns. Urâtã-i veºnica bocire.
Cãci iatã mare þi-a crescut copilul, 230
Aºa cum te-ai rugat de zei fierbinte
Sã-l vezi voinic pe el, mijindu-i barba.”
Rãspunse înþeleapta Penelopa:
„Cu toatã grija ta de mine, Evrinomo,
Sã nu mã sfãtuieºti sã merg la baie 235
ªi cu miresme sã mã ung, cã zeii
Din slavã frumuseþea-mi veºtejirã,
De când bãrbatul mi-a plecat pe mare.
Dar spune Ipodamiei sã vie
Cu Autonoe ca sã-mi steie-alãturi 240
Când voi intra la peþitori în salã,
Cã singurã între bãrbaþi sã intru
Ruºine mi-i.” Aºa vorbi, ºi baba
Prin curte merse ca sã dea de ºtire
ªi zor la slugi sã vie la crãiasa. 245
Minerva-atunci a pus la cale alta:
Somn dulce-asupra fetei lui Icariu
Ea revãrsã, de adormi culcatã
ªi toate-ncheieturile-i slãbirã
250
Pe loc deodatã-n patu-i. Zâna-ntr-asta
726 ODUSSEAIS. S ODISEEA. CÂNTUL XVIII
¥mbrota dîra d…dou, †na qhhsa…at' 'Acaio….
k£lleŽ mšn oƒ prîta prosèpata kal¦ k£qhren
¢mbros…J, o†J per ™ãstšfanoj Kuqšreia cr…
etai, eât' ¨n ‡V Car…twn corÕn ƒmerÒenta:
ka… min makrotšrhn kaˆ p£ssona qÁken „dšsqai,
leukotšrhn d' ¥ra min qÁke pristoà ™lšfantoj. ¹ mn
¥r' ìj ›rxas' ¢peb»seto d‹a qe£wn:
Ãlqon d' ¢mf…poloi leukèlenoi ™k meg£roio
fqÒggJ ™percÒmenai: t¾n d glukÝj Ûpnoj ¢nÁke,
ka… ·' ¢pomÒrxato cersˆ parei¦j fènhsšn te:
„Ã me m£l' a„nopaqÁ malakÕn perˆ kîm'
™k£luyen. a‡qe moi ìj malakÕn q£naton pÒroi
”Artemij ¡gn¾ aÙt…ka nàn, †na mhkšt' Ñduromšnh
kat¦ qumÕn a„îna fqinÚqw, pÒsioj poqšousa f…loio
panto…hn ¢ret»n, ™peˆ œxocoj Ãen 'Acaiîn.” ìj
famšnh katšbain' ØperèŽa sigalÒenta,
oÙk o‡h, ¤ma tÍ ge kaˆ ¢mf…poloi dÚ' ›ponto.
d' Óte d¾ mnhstÁraj ¢f…keto d‹a gunaikîn,
stÁ ·a par¦ staqmÕn tšgeoj pÚka poihto‹o
¥nta parei£wn scomšnh lipar¦ kr»demna:
¢mf…poloj d' ¥ra oƒ kedn¾ ˜k£terqe paršsth.
tîn d' aÙtoà lÚto goÚnat', œrJ d' ¥ra qumÕn œqelcqen,
p£ntej d' ºr»santo paraˆ lecšessi kliqÁnai.
¹ d' aâ Thlšmacon prosefèneen, Ön f…lon uƒÒn:
„Thlšmac', oÙkšti toi fršnej œmpedoi oÙd nÒhma. pa‹j
œt' ™ën kaˆ m©llon ™nˆ fresˆ kšrde' ™nèmaj: nàn d',
Óte d¾ mšgaj ™ssˆ kaˆ ¼bhj mštron ƒk£neij, ka…
kšn tij fa…h gÒnon œmmenai Ñlb…ou ¢ndrÕj
727
O-mpodobi cu daruri fãrã moarte,
Ca astfel ea pe-ahei sã-nminuneze.
Lãu întâi obrazu-i dalb cu mirul
Dumnezeieºtei frumuseþi, cu care
Se unge înstemata Citereia, 255
Când merge ea la hora fermecatã
A graþiilor. ªi-i fãcu fãptura
Mai mare ºi mai plinã ºi mai albã
Ca fildeºul. Apoi plecã Minerva.
Venirã odãiaºele din curte; 260
Tot vorovind, din somn o deºteptarã.
Ea ºterse-atunci cu mâna ei obrajii
ªi zise-aºa: „O aþipire blândã
Mã-nvãlui pe mine greu cercata.
Ah, de mi-ar da Diana preacuratã 265
Acum pe loc o moarte-aºa de linã
Sã nu mai plâng, sã nu-mi mai mistui veacul
De dorul unui soþ cu-atâtea daruri,
Cã nu e altul într-ahei ca dânsul.”
Rostind acestea, doamna se coboarã 270
Din casele-i de sus strãlucitoare.
Nu-i singurã, urmatã e de douã
Femei însoþitoare. Cum ajunge
La peþitori podoaba de femeie,
Stãtu pe pragul sãlii mãestrite, 275
C-un luciu vãl acoperindu-ºi faþa;
Alãturi stau femeile-i cinstite.
Pe loc slãbirã în genunchi bãrbaþii,
Cuprinºi fiind de farmecul iubirii
ªi toþi doreau s-o aibã de soþie. 280
Dar ea lui Telemah rosti cuvântul:
„N-ai minte ºi pricepere deplinã,
O, Telemah. Erai copil tu încã
ªi tot mai bine judecai cu mintea.
Acum eºti mare-n floarea tinereþii, 285
728 ODUSSEAIS. S ODISEEA. CÂNTUL XVIII
™j mšgeqoj kaˆ k£lloj Ðrèmenoj, ¢llÒtrioj fèj,
oÙkšti toi fršnej e„sˆn ™na…simoi oÙd nÒhma.
oŒon d¾ tÒde œrgon ™nˆ meg£roisin ™tÚcqh,
Öj tÕn xe‹non œasaj ¢eikisq»menai oÛtw. pîj
nàn, e‡ ti xe‹noj ™n ¹metšroisi dÒmoisin ¼menoj
ïde p£qoi ·ustaktÚoj ™x ¢legeinÁj;
so… k' ascoj lèbh te met' ¢nqrèpoisi pšloito.”
t¾n d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on
hÜda: „mÁter ™m», tÕ mn oÜ se nemessîmai
kecolîsqai: aÙt¦r ™gë qumù nošw kaˆ oda ›kasta,
™sql£ te kaˆ t¦ cšreia: p£roj d' œti n»pioj Ãa.
¢ll£ toi oÙ dÚnamai pepnumšna p£nta noÁsai: ™k g£r
me pl»ssousi par»menoi ¥lloqen ¥lloj o†de kak¦
fronšontej, ™moˆ d' oÙk e„sˆn ¢rwgo…. oÙ mšn toi
xe…nou ge kaˆ ”Irou mîloj ™tÚcqh mnhst»rwn
„Òthti, b…V d' Ó ge fšrteroj Ãen.
aŠ g£r, Zeà te p£ter kaˆ 'Aqhna…h kaˆ ”Apollon,
oÛtw nàn mnhstÁrej ™n ¹metšroisi dÒmoisi
neÚoien kefal¦j dedmhmšnoi, oƒ mn ™n aÙlÍ,
oƒ d' œntosqe dÒmoio, lelàto d gu‹a ˜k£stou,
æj nàn ’Iroj ™ke‹noj ™p' aÙle…Vsi qÚrVsin
Âstai neust£zwn kefalÍ, meqÚonti ™oikèj,
oÙd' ÑrqÕj stÁnai dÚnatai posˆn oÙd nšesqai
o‡kad', ÓpV oƒ nÒstoj, ™peˆ f…la gu‹a lšluntai.”
ìj oƒ mn toiaàta prÕj ¢ll»louj ¢gÒreuon:
EÙrÚmacoj d' ™pšessi proshÚda PhnelÒpeian:
„koÚrh 'Ikar…oio, per…frwn PhnelÒpeia,
e„ p£ntej se ‡doien ¢n' ”Iason ”Argoj 'Acaio…,
729
ªi un strãin de þi-ar vedea statura
ªi frumuseþea, te-ar þinea de fiul
Unui bãrbat ferice, ºi n-ai totuºi
Priceperea ºi mintea cuvenitã.
Ce-i asta care s-a-ntâmplat la curte? 290
Sã laºi pe-acel strãin sã fie astfel
Batjocorit? Ce hulã ºi ruºine
Te-aºteaptã-n lume, dacã tot strãinul
Venit în casa noastrã o sã patã
O înfruntare-aºa de dureroasã.” 295
Dar socotitul Telemah rãspunse:
„De-a ta, mânie, o , mamã, nu mã supãr.
Dar eu pricep ºi vãd în toate cele
Ce-i bun ºi rãu. Eram copil nainte,
Dar nu pot toate sã le vãd temeinic. 300
Mã tot izbesc la dreapta ºi la stânga
De-aceºti miºei ºi nimeni nu mi-ajutã,
Dar sfada dintre Iros ºi strãinul
Nu s-a iscat din vrerea lor. Strãinul
A fost mai tare. Jupiter, Minerva 305
ªi tu, Apollon, faceþi voi acuma
Bãtuþi sã-ºi plece capul peþitorii
Afarã-n curte unii, alþii-n salã,
Sã stea acolo cu puteri zdrobite
Aºa cum stã la poart-acum ºi Iros 310
Clãtind din cap ca omul în beþie,
De nu-l mai þin picioarele sã steie
ªi nici sã plece înapoi acasã,
Cã-i toropitã vlaga lui întreagã.”
Iar Evrimah îi zise Penelopei: 315
„Tu, fiic-a lui Icariu, preacuminte
Femeie Penelopa, dac-aheii
Din Argos, din cetatea lui Iason,
730 ODUSSEAIS. S ODISEEA. CÂNTUL XVIII
plšonšj ke mnhstÁrej ™n Ømetšroisi dÒmoisin
ºîqen dainÚat', ™peˆ per…essi gunaikîn
edÒj te mšgeqÒj te „d fršnaj œndon ™saj.”
tÕn d' ºme…bet' œpeita per…frwn PhnelÒpeia:
„EÙrÚmac', à toi ™m¾n ¢ret¾n edÒj te dšmaj te
êlesan ¢q£natoi, Óte ”Ilion e„sanšbainon 'Arge‹oi,
met¦ to‹si d' ™mÕj pÒsij Ïen 'OdusseÚj.
e„ ke‹nÒj g' ™lqën tÕn ™mÕn b…on ¢mfipoleÚoi,
me‹zÒn ke klšoj e‡h ™mÕn kaˆ k£llion oÛtw.
nàn d' ¥comai: tÒsa g£r moi ™pšsseuen kak¦ da…
mwn. à mn d¾ Óte t' Ïe lipën k£ta patr…da ga‹an,
dexiter¾n ™pˆ karpù ˜lën ™m ce‹ra proshÚda:
'ð gÚnai, oÙ g¦r яw ™ãkn»midaj 'AcaioÝj
™k Tro…hj eâ p£ntaj ¢p»monaj ¢ponšesqai: kaˆ
g¦r Trî£j fasi macht¦j œmmenai ¥ndraj, ºmn
¢kontist¦j ºd ·utÁraj юstîn
†ppwn t' çkupÒdwn ™pib»toraj, o† te t£cista
œkrinan mšga ne‹koj Ðmoiou ptolšmoio.
tî oÙk od', ½ kšn m' ¢nšsei qeÒj, à ken ¡lèw aÙtoà
™nˆ Tro…V: soˆ d' ™nq£de p£nta melÒntwn:
memnÁsqai patrÕj kaˆ mhtšroj ™n meg£roisin æj
nàn, À œti m©llon, ™meà ¢ponÒsfin ™Òntoj:
aÙt¦r ™p¾n d¾ pa‹da genei»santa ‡dhai,
g»masq' ú k' ™qšlVsqa, teÕn kat¦ dîma lipoàsa.'
ke‹noj tëj ¢gÒreue: t¦ d¾ nàn p£nta tele‹tai. nÝx
d' œstai, Óte d¾ stugerÕj g£moj ¢ntibol»sei
oÙlomšnhj ™mšqen, tÁj te ZeÝj Ôlbon ¢phÚra.
¢ll¦ tÒd' a„nÕn ¥coj krad…hn kaˆ qumÕn ƒk£nei:
731
Pe tine te-ar vedea în casa voastrã,
Ar ospãta din zori de zi o droaie 320
De peþitori mai mulþi, cã-ntreci pe toate
Femeile, de mare, de frumoasã
ªi de cuminte”. Zise Penelopa:
„Tot binele-mi, mândreþea ºi fãptura-mi,
325
O, Evrimah, mi le topirã zeii,
De când s-au dus spre Ilion aheii
Cu care a fost ºi soþul meu Ulise.
O, de-ar veni el paznic vieþii mele,
Mai mare, mai frumoasã mi-ar fi slava.
Dar astãzi sufãr greu, c-atât de multe 330
Nevoi ursit-asupra mea trimise.
Ulise la plecarea lui din þarã,
Luându-mã de mâna dreaptã-mi zise:
«Femeie, nu cred eu cã toþi aheii
Se vor întoarce teferi de la Troia. 335
Se zice cã troienii sunt rãzboinici
Cu suliþa, cu arcul, cu mânatul
De cai sirepi, mijloace care soarta
Rãzboiului o hotãrãsc mai iute,
Deci nu ºtiu dacã pãsui-vor zeii 340
Sã vin napoi ori voi pieri la Troia.
În lipsa mea, sã te gândeºti acasã
La scumpii mei pãrinþi, cum faci acuma,
Ba ºi mai mult. Când vei vedea c-ajunge
Copilul nost’ la vârsta tinereþii, 345
Mãritã-te cu cine vrei ºi lasã
Cãminul tãu.» Aºa rosti Ulise
ªi zisa lui se împlini în toate.
Veni-va noaptea când avea-voi parte
De nuntã tristã eu sãrman-al cãrei 350
Noroc mi-a fost luat de Joe. Tare
Mã doare însã inima de una:
732 ODUSSEAIS. S ODISEEA. CÂNTUL XVIII
mnhst»rwn oÙc ¼de d…kh tÕ p£roiqe tštukto, o† t'
¢gaq»n te guna‹ka kaˆ ¢fneio‹o qÚgatra
mnhsteÚein ™qšlwsi kaˆ ¢ll»lois' ™r…swsin:
aÙtoˆ to… g' ¢p£gousi bÒaj kaˆ ‡fia mÁla
koÚrhj da‹ta f…loisi, kaˆ ¢gla¦ dîra didoàsin:
¢ll' oÙk ¢llÒtrion b…oton n»poinon œdousin.” ìj
f£to, g»qhsen d polÚtlaj d‹oj 'OdusseÚj,
oÛneka tîn mn dîra paršlketo, qšlge d qumÕn
meilic…ois' ™pšessi, nÒoj dš oƒ ¥lla meno…na.
t¾n d' aât' 'Ant…nooj prosšfh, EÙpe…qeoj uƒÒj:
„koÚrh 'Ikar…oio, per…frwn PhnelÒpeia,
dîra mn Ój k' ™qšlVsin 'Acaiîn ™nq£d' ™ne‹kai,
dšxasq': oÙ g¦r kalÕn ¢n»nasqai dÒsin ™st…n:
¹me‹j d' oÜt' ™pˆ œrga p£roj g' ‡men oÜte pV ¥llV,
pr…n gš se tù g»masqai 'Acaiîn, Ój tij ¥ristoj.”
ìj œfat' 'Ant…nooj, to‹sin d' ™pi»ndane màqoj. dîra d'
¥r' o„sšmenai prÒesan k»ruka ›kastoj.
'AntinÒJ mn œneike mšgan perikallša pšplon,
poik…lon: ™n d' ¥r' œsan perÒnai duoka…deka
p©sai crÚseiai, klh‹sin ™ãgn£mptois' ¢raru‹ai:
Órmon d' EÙrum£cJ poluda…dalon aÙt…k' œneike,
crÚseon, ºlšktroisin ™ermšnon, ºšlion éj: ›rmata
d' EÙrud£manti dÚw qer£pontej œneikan tr…
glhna morÒenta, c£rij d' ¢pel£mpeto poll»:
™k d' ¥ra Peis£ndroio Poluktor…dao ¥naktoj
‡sqmion ½neiken qer£pwn, perikallj ¥galma: ¥llo d'
¥r' ¥lloj dîron 'Acaiîn kalÕn œneiken.
733
Purtarea peþitorilor nainte
Era în lume alta. Aceia care
355
Peþesc femeie de neam bun ºi fatã
De om bogat ºi se întrec s-o aibã,
Aduc ei înºiºi oi ºi boi anume
De ospãtat prietenii miresei.
Ba dau ºi mândre daruri; nu se-ndoapã
Cu sila din avutul altor oameni.” 360
Aºa vorbi. Se bucurã Ulise
Cã ea-i smomea spre dânsa pentru daruri
ªi-i prilostea cu vorbe unse-n miere,
Dar ce gândea era cu totul alta.
Iar Antinou Eupitianul zise: 365
„Tu, fiic-a lui Icariu, Penelopã
Cuminte, numai sã primeºti tu daruri
Cu care vor sã te cinsteasc-aheii.
Nu-i bine sã-i respingi. Noi nu vom merge
Napoi pe la moºie, nici aiurea, 370
Nainte de-a te mãrita cu unul
Dintre ahei, mai osebit în toate.”
Acestea zise Antinou. ªi spusa-i
Plãcu la toþi. Trimise fiecare
Pe câte-un om ca sã-i aducã daruri. 375
Aduse Antinou o rochie mare
Cu-alesãturi de-o frumuseþe rarã.
Douãsprezece sponci avea de aur
ªi toate potrivite. Aduse-ndatã
ªi Evrimah o salbã mãestritã 380
De aur care avea-mbinate boabe
De chihlimbar ca razele de soare,
Aduse sluga lui Evridamante
Cercei cu câte trei bogate pietre,
Din care strãlucea o frumuseþe, 385
De la Pisandru, fiul lui Polictor,
I-aduse sluga un gherdan, podoabã
Nespus de mândrã. Astfel fiecare
I-aduserã câte un dar aheii.
734 ODUSSEAIS. S ODISEEA. CÂNTUL XVIII
mn œpeit' ¢nšbain' ØperèŽa d‹a gunaikîn, tÍ d'
¥r' ¤m' ¢mf…poloi œferon perikallša dîra: oƒ d'
e„j ÑrchstÚn te kaˆ ƒmerÒessan ¢oid¾n
trey£menoi tšrponto, mšnon d' ™pˆ ›speron ™lqe‹n. to‹si
d terpomšnoisi mšlaj ™pˆ ›speroj Ãlqen: aÙt…ka
lamptÁraj tre‹j †stasan ™n meg£roisin, Ôfra fae…
noien: perˆ d xÚla k£gkana qÁkan,
aâa p£lai, per…khla, nšon kekeasmšna calkù,
kaˆ dadaj metšmisgon: ¢moibhdˆj d' ¢nšfainon
dmJaˆ 'OdussÁoj talas…fronoj. aÙt¦r Ð tÍsin
aÙtÕj diogen¾j metšfh polÚmhtij 'OdusseÚj:
„dmJaˆ 'OdussÁoj, d¾n o„comšnoio ¥naktoj,
œrcesqe prÕj dèmaq', †n' a„do…h bas…leia:
tÍ d par' ºl£kata strofal…zete, tšrpete d' aÙt¾n
¼menai ™n meg£rJ, À e‡ria pe…kete cers…n:
aÙt¦r ™gë toÚtoisi f£oj p£ntessi paršxw. e‡
per g£r k' ™qšlwsin ™äqronon 'Hî m…mnein,
oÜ t… me nik»sousi: polutl»mwn d m£l' e„m….”
ìj œfaq', aƒ d' ™gšlassan, ™j ¢ll»laj d ‡donto. tÕn d'
a„scrîj ™nšnipe Melanqë kallip£rVoj, t¾n Dol…oj
mn œtikte, kÒmisse d PhnelÒpeia, pa‹da d ìj ¢t…
talle, d…dou d' ¥r' ¢qÚrmata qumù:
¢ll' oÙd' ïj œce pšnqoj ™nˆ fresˆ Phnelope…hj,
¢ll' ¼ g' EÙrum£cJ misgšsketo kaˆ filšesken.
¼ ·' 'OdusÁ' ™nšnipen Ñneide…ois' ™pšessi:
„xe‹ne t£lan, sÚ gš tij fršnaj ™kpepatagmšnoj ™ss…,
735
Apoi la dânsa se sui ea, zâna 390
Între femei, ºi fetele-mpreunã
Pãºind purtau comoara dãruitã.
Atunci s-au pus sã joace peþitorii,
Sã cânte viers fermecãtor, ºi astfel
Se desfãtau. Ei aºteptarã pânã 395
Pe înserat. ªi când erau în toiul
Petrecerii, veni amurgul serii.
ªi-ndatã trei luminãtori în salã
Au aºezat spre-a lumina-ncãperea
ªi-n jurul lor au pus grãmezi de lemne 400
De mult uscate, despicate proaspãt,
ªi facle între ele. ªi luminã
Fãceau pe rând la fãcliere-n salã
Femeile în casa lui Ulise.
Dar el le zise lor atunci: „Voi, roabe 405
A domnului cel dus de mult Ulise,
Duceþi-vã-n odãi unde-i mãrita
Crãiasã, toarceþi lângã ea cu furca
ªi-o-nveseliþi cu scãrmãnatul lânii
ªezând în casã. Aici în locul vostru 410
Voi face eu luminã tuturora.
De vor s-aºtepte ei chiar pânã-n ziuã,
Eu n-oi slãbi, cã multã mi-i rãbdarea.”
Aºa Ulise cuvânta, iar ele
Râdeau ºi se uitau una la alta. 415
Dar rãu îl cicãlea îmbujorata
Melanto, a lui Doliu fatã, care
Fusese îngrijitã ºi crescutã
Ca un copil al sãu de Penelopa,
Ba-i da de toate ºi-i fãcu pe placu-i, 420
ªi totuºi ea mâhnirea Penelopei
Nesocotea ºi se þinea într-una
Cu Evrimah ºi se iubea cu dânsul.
Aºa-l certa Melanto pe Ulise
ªi-l ocãra: „Sãrace, tu, strãine, 425
De bunã seamã eºti smintit, de nu vrei
736 ODUSSEAIS. S ODISEEA. CÂNTUL XVIII
oÙd' ™qšleij eÛdein calk»Žon ™j dÒmon ™lqën
ºš pou ™j lšschn, ¢ll' ™nq£de pÒll' ¢goreÚeij
qarsalšwj pollo‹si met' ¢ndr£sin, oÙdš ti qumù
tarbe‹j: à ·£ se onoj œcei fršnaj, ½ nÚ toi a„eˆ
toioàtoj nÒoj ™st…n, Ö kaˆ metamènia b£zeij.
à ¢lÚeij Óti ’Iron ™n…khsaj tÕn ¢l»thn;
m» t…j toi t£ca ”Irou ¢me…nwn ¥lloj ¢nastÍ,
Ój t…j s' ¢mfˆ k£rh kekopëj cersˆ stibarÍsi
dèmatoj ™kpšmyVsi forÚxaj a†mati pollù.”
t¾n d' ¥r' ØpÒdra „dën prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj:
„à t£ca Thlem£cJ ™ršw, kÚon, oŒ' ¢goreÚeij,
ke‹s' ™lqèn, †na s' aâqi di¦ meleŽstˆ t£mVsin.”
ìj e„pën ™pšessi diepto…hse guna‹kaj.
b¦n d' ‡menai di¦ dîma, lÚqen d' ØpÕ gu‹a ˜k£sthj
tarbosÚnV: f¦n g£r min ¢lhqša muq»sasqai. aÙt¦r
Ð p¦r lamptÁrsi fae…nwn a„qomšnoisin ˜st»kein
™j p£ntaj Ðrèmenoj: ¥lla dš oƒ kÁr
érmaine fresˆn Îsin, ¤ ·' oÙk ¢tšlesta gšnonto.
mnhstÁraj d' oÙ p£mpan ¢g»noraj e‡a 'Aq»nh
lèbhj ‡scesqai qumalgšoj, Ôfr' œti m©llon
dÚh ¥coj krad…hn Laerti£dew 'OdusÁoj.
to‹sin d' EÙrÚmacoj, PolÚbou p£Žj, Ãrc' ¢goreÚein
kertomšwn 'OdusÁa: gšlw d' ˜t£roisin œteuce:
„kšklutš meu, mnhstÁrej ¢gakleitÁj basile…hj,
Ôfr' e‡pw, t£ me qumÕj ™nˆ st»qessi keleÚei.
oÙk ¢qeeˆ Ód' ¢n¾r 'Odus»Žon ™j dÒmon †kei:
œmphj moi dokšei dadwn sšlaj œmmenai aÙtoà
737
Sã mergi la han sau poate la vrun faur
Ca sã te culci ºi-mi stai aici ºi-mi dondãi
Aºa cutezãtor între mulþime
ªi de nimic nu-þi pasã ºi de nimeni. 430
La cap þi se sui pesemne vinul
Ori eºti din fire-aºa, de þi-i vorbirea
În bohote. Ori þi-ai ieºit din sine,
Cã l-ai bãtut pe cerºetorul Iros?
Dar mi-i sã nu se scoale vreun altul 435
Asupra ta mai mare decât Iros
Sã-þi dea în cap mai zdravãn, sã te-alunge
Din sala asta potopit de sânge.”
Pieziº privind la ea, grãi Ulise:
„Neruºinato, merg sã-i spun îndatã 440
Lui Telemah de-obrãznicia asta;
Aici pe loc bucãþi o sã te taie.”
De-ameninþarea lui se speriarã
Femeile ºi prin odãi fugirã.
445
Slãbiserã-n genunchi de fricã toate
Gândind cã el vorbise cu-nadinsul.
Stãtu atunci în locul lor Ulise
Pe lângã fãclierele arzãtoare
ªi lumina privind la toþi bãrbaþii.
Dar altele i se-nvârteau în minte, 450
Gândiri ce-aveau sã fie împlinite.
Iar pe trufaºii peþitori Minerva
De loc nu-i mai lãsa sã înceteze
Cu-amarnicele lor jigniri, ca astfel
Tot mai adânc sã-l doarã pe Ulise. 455
Deci Evrimah, feciorul lui Polibos,
Ia cel dintâi cuvântul între dânºii
Sã-ntarte pe viteaz ºi face hazul
Tovarãºilor lui: „Luaþi aminte,
Voi, peþitori ai preamãritei doamne, 460
Sã spun ce-n minte mi-a venit. Sosirea
Acestui om la curtea lui Ulise
Nu-i peste voia zeilor. Lumina
738 ODUSSEAIS. S ODISEEA. CÂNTUL XVIII
k¦k kefalÁj, ™peˆ oÜ oƒ œni tr…cej oÙd' ºbaia….”
·', ¤ma te prosšeipen 'OdussÁa ptol…porqon:
„xe‹n', Ã ¥r k' ™qšloij qhteušmen, e‡ s' ¢nelo…mhn,
¢groà ™p' ™scatiÁj, –misqÕj dš toi ¥rkioj œstai, –
aƒmasi£j te lšgwn kaˆ dšndrea makr¦ futeÚwn;
œnqa k' ™gë s‹ton mn ™phetanÕn paršcoimi, e†mata d'
¢mfišsaimi pos…n q' Øpod»mata do…hn.
¢ll' ™peˆ oân d¾ œrga k£k' œmmaqej, oÙk ™qel»seij
œrgon ™po…cesqai, ¢ll¦ ptèssein kat¦ dÁmon
boÚleai, Ôfr' ¨n œcVj bÒskein s¾n gastšr' ¥nalton.”
tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj:
„EÙrÚmac', e„ g¦r nîŽn œrij œrgoio gšnoito
érV ™n e„arinÍ, Óte t' ½mata makr¦ pšlontai, ™n
po…V, dršpanon mn ™gën eÙkampj œcoimi, kaˆ
d sÝ to‹on œcoij, †na peirhsa…meqa œrgou
n»stiej ¥cri m£la knšfaoj, po…h d pare…h:
e„ d' aâ kaˆ bÒej een ™launšmen, o† per ¥ristoi,
a‡qwnej meg£loi, ¥mfw kekorhÒte po…hj,
¼likej „sofÒroi, tîn te sqšnoj oÙk ¢lapadnÒn,
tetr£guon d' e‡h, e‡koi d' ØpÕ bîloj ¢rÒtrJ:
tî kš m' ‡doij, e„ ðlka dihnekša protamo…mhn. e„ d'
aâ kaˆ pÒlemÒn poqen Ðrm»seie Kron…wn
s»meron, aÙt¦r ™moˆ s£koj e‡h kaˆ dÚo doàre
kaˆ kunšh p£gcalkoj ™pˆ krot£fois' ¢raru‹a,
tî kš m' ‡doij prètoisin ™nˆ prom£coisi migšnta,
oÙd' ¥n moi t¾n gastšr' Ñneid…zwn ¢goreÚoij. ¢ll¦
m£l' Øbr…zeij ka… toi nÒoj ™stˆn ¢phn»j:
739
De torþe vine parcã de la dânsul
ªi de la capul lui, cã n-are bietul 465
Un pãr în cap.” Apoi cãtre Ulise
El cuvânta: „Strãine, vrei la mine
Argat sã fii, de te-aº lua în fundul
Moºiei mele, cã-þi va fi simbria
De-ajuns, sã-mi faci acolo niºte garduri 470
ªi sã-mi sãdeºti copaci? Þi-aº da de hranã
Pe-un an întreg, þi-oi da ºi-mbrãcãminte,
Sandale sã te-ncalþi. Dar tu la rele
Te-ai nãrãvit ºi n-o sã ai plãcere
La lucru sã te pui, cã vrei prin lume 475
Sã umbli ca un cerºetor, sã-þi ghiftui
Nesãþiosul pântece.” Ulise
Cel iscusit aºa i-a-ntors cuvântul:
„Hei, Evrimah, cã nu e sfada noastrã
Pe la cositul ierbii primãvara, 480
Când ziua-i lungã, eu sã am o coasã
Cu ºart încovoiatã ºi tu alta
La fel ºi-atunci sã ne fi pus la lucru
Pe nemâncate pânã la-nnoptare,
C-am fi avut destulã cositurã. 485
Ori boi sã fi mânat, jugari de frunte,
Tot mari ºi aprigi ºi sãtui de hranã,
De-o vârstã ºi-o putere, tari ca piatra,
Pe un pãmânt de patru fãlci, cu glie
Uºor de-arat, sã fi vãzut atuncea 490
De pot sã trag eu brazde necurmate.
Ba chiar ºi astãzi, dacã cel din slavã
Rãzboi ar fi pornit cumva de-oriunde
ªi-un scut aº fi avut ºi douã suliþi
495
ªi-un coif de-aramã potrivit la tâmple,
M-ai fi vãzut la lupt-atunci în frunte
ªi nu m-ai fi jignit aºa rostindu-mi
Ponoase pentru lãcomie. Tare
Mã-nfrunþi cu asta ºi n-ai pic de suflet.
De pari aici om mare ºi puternic, 500
740 ODUSSEAIS. S ODISEEA. CÂNTUL XVIII
ka… poÚ tij dokšeij mšgaj œmmenai ºd krataiÒj,
oÛneka p¦r paÚroisi kaˆ oÙk ¢gaqo‹sin Ðmile‹j.
e„ d' 'OduseÝj œlqoi kaˆ †koit' ™j patr…da ga‹an,
ay£ kš toi t¦ qÚretra, kaˆ eÙrša per m£l' ™Ònta,
feÚgonti ste…noito dik proqÚroio qÚraze.”
ìj œfat', EÙrÚmacoj d colèsato khrÒqi m©llon
ka… min ØpÒdra „dën œpea pterÒenta proshÚda:
„« de…l', à t£ca toi telšw kakÒn, oŒ' ¢goreÚeij
qarsalšwj pollo‹si met' ¢ndr£sin, oÙdš ti qumù
tarbe‹j: à ·£ se onoj œcei fršnaj, ½ nÚ toi a„eˆ
toioàtoj nÒoj ™st…n, Ö kaˆ metamènia b£zeij.
[Ã ¢lÚeij, Óti ’Iron ™n…khsaj tÕn ¢l»thn;”]
ìj ¥ra fwn»saj sfšlaj œllaben: aÙt¦r 'OdusseÝj
'AmfinÒmou prÕj goàna kaqšzeto DouliciÁoj,
EÙrÚmacon de…saj. Ð d' ¥r' o„nocÒon b£le ce‹ra
dexiter»n: prÒcooj d camaˆ bÒmbhse pesoàsa,
aÙt¦r Ó g' o„mèxaj pšsen Ûptioj ™n kon…Vsi.
mnhstÁrej d' Ðm£dhsan ¢n¦ mšgara skiÒenta,
ïde dš tij e‡pesken „dën ™j plhs…on ¥llon:
„a‡q' êfell' Ð xe‹noj ¢lèmenoj ¥lloq' Ñlšsqai
prˆn ™lqe‹n: tî k' oÜ ti tÒson kšladon metšqhke.
nàn d perˆ ptwcîn ™rida…nomen, oÙdš ti daitÕj
™sqlÁj œssetai Ãdoj, ™peˆ t¦ cere…ona nik´.”
to‹si d kaˆ metšeif' ƒer¾ Šj Thlem£coio:
„daimÒnioi, ma…nesqe kaˆ oÙkšti keÚqete qumù
brwtÝn oÙd potÁta: qeîn nÚ tij Ümm' ÑroqÚnei. ¢ll'
eâ dais£menoi katake…ete o‡kad' „Òntej, ÐppÒte
qumÕj ¥nwge: dièkw d' oÜ tin' ™gè ge.”
741
E pentru cã te afli între oameni
Puþini ºi nebãrbaþi. De-ar fi sã vie
Ulise-ncoace,-n þara-i de moºie,
Oricât de larg-ar fi aceastã poartã,
Pe loc s-ar îngusta, când ai zbughi-o 505
Pe-aici prin tindã s-o tuleºti afarã.”
Aºa-i vorbi, iar Evrimah mai tare
Se îndârji ºi-i zise crunt privindu-l:
„Nemernice, þi-oi arãta îndatã,
Sã-þi iei tu nas în faþ-atâtor oameni 510
ªi-obraznic sã vorbeºti fãrã sã-þi pese.
La cap þi se sui pesemne vinul
Ori eºti din fire-aºa, de þi-i vorbirea
În bobote, ori þi-ai ieºit din sine,
Cã l-ai bãtut pe cerºetorul Iros?” 515
El zise asta ºi-apucã deodatã
Un scãunel. Ulise-atunci, de frica
Lui Evrimah, se puse pe genunchii
Lui Amfinom Dulichianul, astfel
Cã Evrimah lovi în mâna dreaptã 520
Pe un paharnic, de-i cãzu ulciorul
Sunând pe jos, iar el, gemând, pe spate
Bufni în praf. ªi zarv-atunci fãcurã
În sala cea umbroasã peþitorii.
Zicea cutare celui mai de-aproape: 525
„Pierea mai bine acest hoinar nainte
De-a fi venit! Cã n-aducea atâta
Necaz ºi tulburare. Iat-acuma
Cã ne sfãdim pentru calici ºi pierdem
Plãcerea unei mese-aºa bogate, 530
Cãci biruie rãul.” Se rãsti la dânºii
ªi zise Telemah: „Înnebunirãþi,
Abraºilor, de nu puteþi ascunde
În sine-vã-mbuibarea ºi bãutul?
535
Un zeu vã scurmã. Dar mâncaþi voi bine
ªi-apoi vã duceþi sã dormiþi acasã,
Când veþi pofti. Eu n-am s-alung pe nimeni.”
742 ODUSSEAIS. S ODISEEA. CÂNTUL XVIII
ìj œfaq', oƒ d' ¥ra p£ntej Ñd¦x ™n ce…lesi fÚntej
Thlšmacon qaÚmazon, Ö qarsalšwj ¢gÒreue.
to‹sin d' 'Amf…nomoj ¢gor»sato kaˆ metšeipe
[N…sou fa…dimoj uƒÒj, 'Arhti£dao ¥naktoj.]
„ð f…loi, oÙk ¨n d» tij ™pˆ ·hqšnti dika…J
¢ntib…ois' ™pšessi kaqaptÒmenoj calepa…noi:
m»te ti tÕn xe‹non stufel…zete m»te tin' ¥llon
dmèwn, o‰ kat¦ dèmat' 'OdussÁoj qe…oio.
¢ll' ¥get', o„nocÒoj mn ™parx£sqw dep£essin,
Ôfra spe…santej katake…omen o‡kad' „Òntej:
tÕn xe‹non d ™îmen ™nˆ meg£rois' 'OdusÁoj
Thlem£cJ melšmen: toà g¦r f…lon †keto dîma.”
ìj f£to, to‹si d p©sin ˜adÒta màqon œeipe.
to‹sin d krhtÁra ker£ssato MoÚlioj ¼rwj, kÁrux
DoulicieÚj: qer£pwn d' Ãn 'AmfinÒmoio:
nèmhsen d' ¥ra p©sin ™pistadÒn: oƒ d qeo‹si le…
yantej mak£ressi p…on melihdša onon. aÙt¦r
™peˆ spe‹s£n te p…on q' Óson ½qele qumÒj,
b£n ·' ‡menai ke…ontej ˜¦ prÕj dèmaq' ›kastoj.
743
El asta le rosti. ªi auzindu-l,
Ei toþi cu dinþii buzele-ºi muºcarã,
540
Mirându-se de îndrãzneala vorbei
Lui Telemah. Dar mijloci feciorul
Lui Nisos, vederosul Amfinomos:
„Nu vã-nciudaþi, prieteni, nu rãspundeþi
Potrivnic celor zise cu dreptate.
Nu bruftuiþi pe-acest strãin, pe nimeni 545
Din robii de la curtea lui Ulise.
Purceadã dar paharnicul sã toarne
În cupe vin, la zei sã facem paos,
Apoi sã mergem sã dormim acasã,
ªi sã lãsãm pe-acest strãin în seama 550
Lui Telemah la curtea lui Ulise,
Cãci el la dânsul a venit ca oaspe.”
Aºa vorbi ºi toþi se învoirã.
Amestecã în canã vin cu apã
Voinicul Mùliu, crainic din Dulihiu, 555
Care slujea lui Amfinom. El stete
La fiecare, vin turnã în cupe.
Ei zeilor întâi stropirã paos
ªi dupã ce bãurã cât voirã,
La casa lor plecarã sã se culce. 560
 ODUSSEIAS T
AÙt¦r Ð ™n meg£rJ Øpele…peto d‹oj 'OdusseÚj,
mnhst»ressi fÒnon sÝn 'Aq»nV mermhr…zwn.
aya d Thlšmacon œpea pterÒenta proshÚda:
„Thlšmace, cr¾ teÚce' ¢r»Ža katqšmen e‡sw
p£nta m£l', aÙt¦r mnhstÁraj malako‹s' ™pšessi
parf£sqai, Óte kšn se metallîsin poqšontej: '™k
kapnoà katšqhk', ™peˆ oÙkšti to‹sin ™ókei,
oŒ£ pote Tro…hnde kiën katšleipen 'OdusseÚj,
¢ll¦ katÇkistai, Ósson purÕj †ket' ¢ãtm».
prÕj d' œti kaˆ tÒde me‹zon ™nˆ fresˆn œmbale da…mwn:
m» pwj o„nwqšntej, œrin st»santej ™n Øm‹n,
¢ll»louj trèshte kataiscÚnhtš te da‹ta
kaˆ mnhstÚn: aÙtÕj g¦r ™fšlketai ¥ndra s…dhroj.'”
ìj f£to, Thlšmacoj d f…lJ ™pepe…qeto patr…,
™k d kaless£menoj prosšfh trofÕn EÙrÚkleian:
„ma‹', ¥ge d» moi œruxon ™nˆ meg£roisi
guna‹kaj, Ôfra ken ™j q£lamon kataqe…omai œntea
patrÒj, kal£, t£ moi kat¦ okon ¢khdša kapnÕj ¢mšrdei
patrÕj ¢poicomšnoio: ™gë d' œti n»pioj Ãa:
nàn d' ™qšlw kataqšsqai, †n' oÙ purÕj †xet' ¢ãtm».”
tÕn d' aâte prosšeipe f…lh trofÕj EÙrÚkleia:
„aŠ g¦r d» pote, tšknon, ™pifrosÚnaj ¢nšloio
o‡kou k»desqai kaˆ kt»mata p£nta ful£ssein.
¢ll' ¥ge, t…j toi œpeita metoicomšnh f£oj o‡sei;
Cântul XIX
Rãmase-n salã izvodind Ulise
Omorul peþitorilor sub scutul
Minervei, ºi lui Telemah îi zise:
„O, Telemah, aceste arme toate
5
Tu cat-a le-ndosi-nãuntru-n casã.
De-ntreabã ºi le-or cere peþitorii,
Tu sã-i adormi aºa cu vorbã dulce:
Le-am scos de-aicea de la fumul sãlii,
Cã nu mai sunt cum ele-au fost odatã,
Când tata le-a lãsat plecând la Troia; 10
S-au înnegrit de-a focului arsurã.
ªi mai ales cãlãuzit de sfatul
Ce-mi dete Cel-de-sus, mã tem cã poate,
Buimaci de vin, voi v-aþi lua la sfadã
Cu armele, v-aþi bate laolaltã 15
ªi-aþi ruºina ospãþul ºi peþitul,
Cãci armele pe om îl trag la sine.”
Aºa-l învaþã. Telemah ascultã
ªi cheam-atunci pe doica Evriclea:
„Bunico,-nchide-n casã muieretul, 20
Ca armele frumoase ale tatei
Sã mi le adãpostesc într-o cãmarã,
C-aºa cum stau pãrãginite-n salã,
De când e tata dus, le stricã fumul.
Eu pân-aci eram copil. Dar astãzi 25
Vreau sã le pun deoparte unde fumul
Sã nu le-atingã.” Evriclea-i zise:
„Hei, maicã, dac-ai prinde-odatã minte
S-ai grija casei, sã-þi pãzeºti avutul
Întreg ce-l ai! Dar cine-atunci sã vie 30
Pe drum sã-þi lumineze, dacã nu vrei
746 ODUSSEAIS. T ODISEEA. CÂNTUL XIX
dmJ¦j d' oÙk e‡aj problwskšmen, a† ken œfainon.”
t¾n d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda:
„xe‹noj Ód': oÙ g¦r ¢ergÕn ¢nšxomai, Ój ken ™mÁj
ge co…nikoj ¤pthtai, kaˆ thlÒqen e„lhlouqèj.”
ìj ¥r' ™fènhsen, tÍ d' ¥pteroj œpleto màqoj:
kl»Žsen d qÚraj meg£rwn ™å naietaÒntwn. të d'
¥r' ¢naxant' 'OduseÝj kaˆ fa…dimoj uƒÕj
™sfÒreon kÒruq£j te kaˆ ¢sp…daj Ñmfalošssaj
œgce£ t' ÑxuÒenta: p£roiqe d Pall¦j 'Aq»nh
crÚseon lÚcnon œcousa f£oj perikallj ™po…ei.
d¾ tÒte Thlšmacoj prosefèneen Ön patšr' aya:
„ð p£ter, Ã mšga qaàma tÒd' Ñfqalmo‹sin Ðrîmai:
œmphj moi to‹coi meg£rwn kala… te mesÒdmai
e„l£tina… te dokoˆ kaˆ k…onej ØyÒs' œcontej fa…
nont' Ñfqalmo‹s' æj e„ purÕj a„qomšnoio.
à m£la tij qeÕj œndon, o‰ oÙranÕn eÙrÝn œcousi.”
tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj:
„s…ga kaˆ kat¦ sÕn nÒon ‡scane mhd' ™ršeine:
aÛth toi d…kh ™stˆ qeîn, o‰ ”Olumpon œcousin.
¢ll¦ sÝ mn kat£lexai, ™gë d' Øpole…yomai aÙtoà,
Ôfra k' œti dmJ¦j kaˆ mhtšra s¾n ™req…zw: ¹
dš m' Ñduromšnh e„r»setai ¢mfˆj ›kasta.”
ìj f£to, Thlšmacoj d dik meg£roio beb»kei ke…
wn ™j q£lamon dadwn Ûpo lampomen£wn, œnqa
p£roj koim©q', Óte min glukÝj Ûpnoj ƒk£noi:
œnq' ¥ra kaˆ tÒt' œlekto kaˆ 'Hî d‹an œmimnen.
aÙt¦r Ð ™n meg£rJ Øpele…peto d‹oj 'OdusseÝj
mnhst»ressi fÒnon sÝn 'Aq»nV mermhr…zwn.
747
Sã laºi sã-þi iasã-n cale vreo femeie?”
Iar socotitul Telemah rãspunse:
„O sã-mi ajute-acest strãin, cã nu pot
Sã-l þin pe nemuncite, de pomanã, 35
Din pânea mea sã-mbuce, chiar de vine
De hãt departe”. Aºa-i vorbi, iar doica
Nici un cuvânt nu mai rosti. Închise
Ea uºile de la femei. Ulise
ªi fiul sãu grãbindu-se din salã 40
Cãrarã coifuri, paveze boltite
ªi þuguiate lãnci. Pãºind nainte
C-un luminar de aur, orbitoare
Luminã le þinea pe drum Minerva.
Deci zise-ndatã Telemah: „O, tatã, 45
Minune mare vãd aici cu ochii.
Pereþii casei ºi tavanul mândru
ªi grinzile de brad ºi stâlpii care
Se-nalþã-n sus în ochii mei s-aratã
Ca focul arzãtor. De bunã seamã 50
În sal-aci i-un zeu venit din slavã.”
Ulise-atunci grãi la el: „Tãcere
ªi þine-þi gura, nu-ntreba, c-aºa e
Cu zeii care locuiesc Olimpul.
55
Dar du-te tu sã dormi, eu stau de veghe
Aici pe loc sã iscodesc pe robii
ªi pe mãicuþa ta care, silitã
De jalea ei, mã va-ntreba de toate.”
Aºa-i zicea. Iar Telemah, din salã
Ieºind sub zare de fãclii, se duse 60
Sã doarmã în iatacul unde dânsul
Se-mpãtuia dacã-i venea somn dulce.
Se puse-acolo ºi-aºteptã sã vie
Lumina dimineþii. Iar Ulise
Rãmase-n salã tot gândind la moartea 65
Vrãjmaºilor cu sprijinul Minervei.
748 ODUSSEAIS. T ODISEEA. CÂNTUL XIX
d' ‡en ™k qal£moio per…frwn PhnelÒpeia,
'Artšmidi „kšlh º crusÍ 'Afrod…tV.
tÍ par¦ mn klis…hn purˆ k£tqesan, œnq' ¥r' ™f‹ze,
dinwt¾n ™lšfanti kaˆ ¢rgÚrJ, ¼n pote tšktwn po…
hs' 'Ikm£lioj kaˆ ØpÕ qrÁnun posˆn Âke prosfuš'
™x aÙtÁj, Óq' ™pˆ mšga b£lleto kîaj. œnqa
kaqšzet' œpeita per…frwn PhnelÒpeia.
Ãlqon d dmJaˆ leukèlenoi ™k meg£roio.
aƒ d' ¢pÕ mn s‹ton polÝn Èreon ºd trapšzaj kaˆ
dšpa, œnqen ¥r' ¥ndrej Øpermenšontej œpinon:
pàr d' ¢pÕ lampt»rwn cam£dij b£lon, ¥lla d' ™p' aÙtîn
n»hsan xÚla poll£, fÒwj œmen ºd qšresqai.
¹ d' 'OdusÁ' ™nšnipe Melanqë deÚteron aâtij:
„xe‹n', œti kaˆ nàn ™nq£d' ¢ni»seij di¦ nÚkta
dineÚwn kat¦ okon, ÑpipeÚseij d guna‹kaj;
¢ll' œxelqe qÚraze, t£lan, kaˆ daitÕj Ônhso:
À t£ca kaˆ dalù beblhmšnoj esqa qÚraze.”
t¾n d' ¥r' ØpÒdra „dën prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj:
„daimon…h, t… moi ïd' ™pšceij kekothÒti qumù;
à Óti d¾ ·upÒw, kak¦ d cro e†mata eŒmai,
ptwceÚw d' ¢n¦ dÁmon; ¢nagka…h g¦r ™pe…gei.
toioàtoi ptwcoˆ kaˆ ¢l»monej ¥ndrej œasi.
kaˆ g¦r ™gè pote okon ™n ¢nqrèpoisin œnaion
Ôlbioj ¢fneiÕn kaˆ poll£ki dÒskon ¢l»tV to…J,
Ðpo‹oj œoi kaˆ Óteu kecrhmšnoj œlqoi: Ãsan d
dmîej m£la mur…oi ¥lla te poll£, oŒs…n t' eâ
zèousi kaˆ ¢fneioˆ kalšontai.
749
Ieºi atunci din casã Penelopa
De-o seamã la fãpturã cu zeiþa
Diana sau cu Venera de aur.
Pe lângã vatrã-i puserã un scaun 70
Lucrat în fildeº ºi-n argint de-un meºter
Icmaliu, care adause sub talpã
Un scãunaº lipit de jeþ, pe care
O blanã mare fuse aºternutã.
Aci ºezu-nþeleapta Penelopa 75
ªi din iatac femei cu braþe albe
Venirã-n jurul ei. Se ridicarã
Grãmezi de pâne, mese ºi potire
Din care beau bãrbaþi trufaºi. ªi focul
Din fãcliere jos îl aruncarã. 80
Ticsirã-acolo altã zadã multã
Ca sã le dea luminã ºi cãldurã.
Din nou Melanto începu din gurã
Sã-mpungã pe Ulise: „Mãi strãine,
ªi-acum ni-i scoate sufletul ºi-ntr-una 85
Vei forfoti prin casã toatã noaptea
Tot iscodind femeile? Afarã,
Pârlitule, fii mulþumit cu hrana
Sau te pocnesc îndatã c-un tãciune,
Sã vezi cum ieºi afarã.” Dar Ulise 90
Se încruntã la ea ºi-astfel îi zise:
„Tu, îndrãcito, ce mã bruftui astfel
Înverºunatã? Ori cã port bulendre,
Cã sunt soios ºi mai cerºesc la oameni?
Nevoia mã sileºte. Aºa sunt bieþii 95
Pribegi ºi cerºetori. Odinioarã
Trãiam ºi eu mai fericit în lume,
Cu tot belºugu-n casã ºi adese
Mai dam ºi la vreun biet hoinar, oricare
Sã fi fost el ºi-oriºice nevoie 100
Sã-l fi adus. ªi slugi aveam o droaie
ªi alte multe bunãtãþi, cu care
Duci trai ca lumea ºi bogat te cheamã.
750 ODUSSEAIS. T ODISEEA. CÂNTUL XIX
¢ll¦ ZeÝj ¢l£paxe Kron…wn: ½qele g£r pou.
tî nàn m» pote kaˆ sÚ, gÚnai, ¢pÕ p©san ÑlšssVj
¢glahn, tÍ nàn ge met¦ dmJÍsi kškassai,
½n pèj toi dšspoina kotessamšnh calep»nV
À 'OduseÝj œlqV: œti g¦r kaˆ ™lp…doj asa.
e„ d' Ð mn ìj ¢pÒlwle kaˆ oÙkšti nÒstimÒj ™stin, ¢ll'
½dh pa‹j to‹oj 'ApÒllwnÒj ge ›khti,
Thlšmacoj: tÕn d' oÜ tij ™nˆ meg£roisi gunaikîn l»qei
¢tasq£llous', ™peˆ oÙkšti thl…koj ™st…n.” ìj f£to, toà d'
½kouse per…frwn PhnelÒpeia,
¢mf…polon d' ™nšnipen œpoj t' œfat' œk t' ÑnÒmaze:
„p£ntwj, qarsalšh, kÚon ¢ddešj, oÜ t… me l»qeij
›rdousa mšga œrgon, Ö sÍ kefalÍ ¢nam£xeij.
p£nta g¦r eâ Édhsq', ™peˆ ™x ™meà œkluej aÙtÁj,
æj tÕn xe‹non œmellon ™nˆ meg£roisin ™mo‹sin
¢mfˆ pÒsei e‡resqai, ™peˆ pukinîj ¢k£chmai.”
·a, kaˆ EÙrunÒmhn tam…hn prÕj màqon œeipen:
„EÙrunÒmh, fšre d¾ d…fron kaˆ kîaj ™p' aÙtoà,
Ôfra kaqezÒmenoj e‡pV œpoj ºd' ™pakoÚsV Ð
xe‹noj ™mšqen: ™qšlw dš min ™xeršesqai.”
ìj œfaq', ¹ d m£l' Ñtralšwj katšqhke fšrousa d…fron
™äxeston kaˆ ™p' aÙtù kîaj œballen: œnqa
kaqšzet' œpeita polÚtlaj d‹oj 'OdusseÚj. to‹si d
mÚqwn Ãrce per…frwn PhnelÒpeia:
„xe‹ne, tÕ mšn se prîton ™gën e„r»somai aÙt»:
t…j pÒqen e„j ¢ndrîn; pÒqi toi pÒlij ºd tokÁej;”
t¾n d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj:
„ð gÚnai, oÙk ¥n t…j se brotîn ™p' ¢pe…rona ga‹an
751
Dar Joe mã pierdu, c-aºa-i fu vrerea.
De-aceea sã te temi ºi tu, muiere, 105
Sã nu te pomeneºti cã pierzi o datã
Mãrirea-n care-ntreci acum pe roabe
ªi nu cumva stãpâna-þi de mânie
Sã-þi poarte-alean ori soþul ei sã vie,
Cã doar mai e nãdejde. Dacã dânsul 110
Va fi pierit ºi nu se mai întoarce,
Dar iatã, slavã Domnului, bãiatu-i
Crescu ºi vede tot ºi nu-l înºalã
Isprãvile nici uneia din roabe,
Cã nu mai e copil.” Acestea-i zise. 115
Dar l-auzi-nþeleapta Penelopa
ªi se rãsti la dânsa dojenind-o:
„Obraznico, sfruntato, vãd eu bine
Ce miºelie faci, dar vei plãti-o
Cu capul tãu. ªtiai doar tu, desigur, 120
Cãci auziseºi singurã din gurã-mi
C-aveam de gând sã-ntreb aci în salã
Pe-acest strãin de soþul meu, cãci tare
Mai sufãr dupã el.” Rostind aceste,
Ea zise chelãriþei Evrinoma: 125
„Tu, Evrinomo, adu-un jeþ ºi-aruncã
O blanã peste el, sã stea de vorbã
Cu mine-aici strãinul, sã m-asculte,
Cã vreau sã-l mai descos.” Aceasta-i zise
ªi slug-aduse repede un scaun 130
Cu ºart strunjit ºi-asupra-i puse-o blanã,
Pe care-apoi se aºezã Ulise
ªi începu a-l iscodi crãiasa:
„Strãine,-ntâi am sã te-ntreb de unde
ªi cine eºti? ªi unde þi-i oraºul 135
ªi-ai tãi pãrinþi?” Rãspunse-aºa Ulise:
„Femeie, nici un om din largul lumii
Nu poate sã te-nvinuie pe tine:
752 ODUSSEAIS. T ODISEEA. CÂNTUL XIX
neikšoi: Ã g£r seu klšoj oÙranÕn eÙrÝn ƒk£nei,
éj tš teu à basilÁoj ¢mÚmonoj, Ój te qeoud¾j
[¢ndr£sin ™n pollo‹si kaˆ „fq…moisin ¢n£sswn]
eÙdik…aj ¢nšcVsi, fšrVsi d ga‹a mšlaina
puroÝj kaˆ kriq£j, br…qVsi d dšndrea karpù, t…
ktV d' œmpeda mÁla, q£lassa d paršcV „cqàj
™x eÙhges…hj, ¢retîsi d laoˆ Øp' aÙtoà.
tî ™m nàn t¦ mn ¥lla met£lla sù ™nˆ o‡kJ, mhdš moi
™xeršeine gšnoj kaˆ patr…da ga‹an, m» moi
m©llon qumÕn ™nipl»sVj Ñdun£wn mnhsamšnJ:
m£la d' e„mˆ polÚstonoj: oÙdš t… me cr¾ o‡kJ ™n
¢llotr…J goÒwnt£ te murÒmenÒn te
Âsqai, ™peˆ k£kion penq»menai ¥kriton a„e…:
m» t…j moi dmJîn nemes»setai º sÚ g' aÙt», fÍ
d d£kru plèein bebarhÒta me fršnaj o‡nJ.”
tÕn d' ºme…bet' œpeita per…frwn PhnelÒpeia:
„xe‹n', à toi mn ™m¾n ¢ret¾n edÒj te dšmaj te
êlesan ¢q£natoi, Óte ”Ilion e„sanšbainon 'Arge‹oi,
met¦ to‹si d' ™mÕj pÒsij Ïen 'OdusseÚj. e„ ke‹nÒj
g' ™lqën tÕn ™mÕn b…on ¢mfipoleÚoi, me‹zÒn
ke klšoj e‡h ™mÕn kaˆ k£llion oÛtw.
nàn d' ¥comai: tÒsa g£r moi ™pšsseuen kak¦ da…mwn.
Óssoi g¦r n»soisin ™pikratšousin ¥ristoi, Doulic…J
te S£mV te kaˆ Øl»enti ZakÚnqJ, o† t' aÙt¾n
'Iq£khn eÙde…elon ¢mfinšmontai, o† m'
¢ekazomšnhn mnîntai, trÚcousi d okon.
tî oÜte xe…nwn ™mp£zomai oÜq' ƒket£wn
oÜte ti khrÚkwn, o‰ dhmioergoˆ œasin:
753
Slãvitu-þi nume pân’ la cer ajunse
Ca slava celui mai ales ºi vrednic 140
Stãpânitor care, în veci cu teamã
De cei-de-sus, domnind peste mulþime
De oameni tari, s-aratã-n cârmuire
Dibaci ºi drept. Sub el pãmântul negru
145
Dã grâu ºi orz ºi pomii gem de roadã,
ªi vitele se înmulþesc, ºi marea
Dã peºte mult ºi-i fericit poporul.
Mã-ntreabã deci în casa ta de toate,
Dar nu de neamul meu ºi de-a mea þarã,
Ca nu cumva, de ele pomenindu-mi, 150
Sã fiu cuprins mai tare de mâhnire.
Cã prea sunt greu lovit ºi nici se cade
Sã stau bocind ºi tânguind în casa
Unui strãin. Urât e sã te vaieþi
Necontenit. ªi mi-e cã poate astfel 155
Voi supãra pe-o slugã sau pe tine
ªi socoti-vei c-am bãut; de-aceea
Mã-neacã plânsul.” Zise Penelopa:
„Tot darul meu, mândreþea ºi fãptura,
Strãinule, mi le topirã zeii, 160
De când s-au dus spre Ilion aheii
Cu care-a fost ºi soþul meu Ulise.
O, de-ar veni el, paznic vieþii mele,
Mi-ar fi mai mare, mai frumoasã slava!
Dar azí tânjesc amar, c-atât de multe 165
Nevoi ursit-asupra mea trimise.
Toþi tinerii fruntaºi de prin ostroave,
Din Same, din Dulichiu, din Zachintos
Cel pãduros, precum ºi toþi mai-marii
Din þara noastrã limpede Itaca, 170
În butul meu mã cer ºi-mi storc averea
De-aceea nu mai pot cãta de oaspeþi,
De rugãtorii de-adãpost, de crainici,
Ai obºtii slujitori. ªi-n veci mã mistui
754 ODUSSEAIS. T ODISEEA. CÂNTUL XIX
¢ll' 'OdusÁ poqšousa f…lon katat»komai Ãtor. oƒ d
g£mon speÚdousin: ™gë d dÒlouj tolupeÚw. f©roj
mšn moi prîton ™nšpneuse fresˆ da…mwn
sthsamšnV mšgan ƒstÕn ™nˆ meg£roisin Øfa…nein,
leptÕn kaˆ per…metron: ¥far d' aÙto‹j metšeipon: 'koàroi,
™moˆ mnhstÁrej, ™peˆ q£ne d‹oj 'OdusseÚj, m…mnet'
™peigÒmenoi tÕn ™mÕn g£mon, e„j Ó ke f©roj
™ktelšsw, m» moi metamènia n»mat'
Ôlhtai, LašrtV ¼rwŽ taf»Žon, e„j Óte kšn min
mo‹r' Ñlo¾ kaqšlVsi tanhlegšoj qan£toio: m» t…j moi
kat¦ dÁmon 'AcaiŽ£dwn nemes»sV, a‡ ken ¥ter
spe…rou ke‹tai poll¦ kteat…ssaj.' ìj ™f£mhn, to‹sin
d' ™pepe…qeto qumÕj ¢g»nwr. œnqa kaˆ ºmat…
h mn Øfa…neskon mšgan ƒstÒn,
nÚktaj d' ¢llÚeskon, ™p¾n dadaj paraqe…mhn. ìj tr…
etej mn œlhqon ™gë kaˆ œpeiqon 'AcaioÚj: ¢ll'
Óte tštraton Ãlqen œtoj kaˆ ™p»luqon ïrai,
[mhnîn fqinÒntwn, perˆ d' ½mata pÒll' ™telšsqh,]
kaˆ tÒte d» me di¦ dmJ£j, kÚnaj oÙk ¢legoÚsaj,
eŒlon ™pelqÒntej kaˆ ÐmÒklhsan ™pšessin.
ìj tÕ mn ™xetšlessa kaˆ oÙk ™qšlous', Øp' ¢n£gkhj:
nàn d' oÜt' ™kfugšein dÚnamai g£mon oÜte tin' ¥llhn
mÁtin œq' eØr…skw: m£la d' ÑtrÚnousi tokÁej
g»masq', ¢scal£v d p£Žj b…oton katedÒntwn,
ginèskwn: ½dh g¦r ¢n¾r oŒÒj te m£lista
o‡kou k»desqai, tù te ZeÝj Ôlbon Ñp£zei.
755
De dorul lui Ulise. Peþitorii 175
Zoresc nuntirea, eu i-amân ºi-nchipui
Înºelãciuni. Întâi un zeu îmi dete
În minte sã încep o þesãturã.
ªi-ndatã eu la stative-n cãmarã
M-am pus sã þes o pânzã foarte lungã 180
ªi gingaºã, iar lor le-am zis în urmã:
Voi, tineri peþitori ai mei, acuma,
Când rãposat e soþul meu Ulise,
Mai aºteptaþi ºi nu daþi zor cu nunta,
185
Sã isprãvesc întâi aceastã pânzã,
Sã nu se mai destrame urzitura,
Cã vreau sã fie giulgiul lui Laerte,
Când nemiloasa moarte o sã-l culce,
Ca nu cumva femeile-aheene
Sã aib-alean pe mine, cã din parte-mi 190
Fu socrul meu nepânzuit la moarte,
Când el agonisi atâta-avere.
Aºa le-am zis ºi dânºii mã crezurã.
Eu ziua tot lucram la pânzãturã,
Dar peste noapte, la lumina torþei, 195
Eu deºiram tot ce lucrasem ziua.
Aºa-i tot amãgii trei ani de-a rândul.
Dar când trecurã patru ani ºi vremuri
ªi luni ºi zile multe se-ncheiarã,
Slugi mârºave,-mpietrite, mã trãdarã; 200
Venirã peste mine peþitorii,
Mã prinserã ºi rãu m-ameninþarã.
De sil-atunci mi-am isprãvit þesutul.
Dar azi eu nu mai pot scãpa de nuntã
ªi nici gãsesc un chip. Apoi pãrinþii 205
Grozav dau zor sã mã mãrit. Pe urmã
Copilu-mi s-a trezit ºi nu mai poate,
Când vede cã-i se spulber-avuþia.
De-acu-i bãrbat ºi-n cea mai bunã stare
Sã-ºi poarte grija casei ºi sã-i deie 210
Mãrire Cel-de-sus. Te rog eu totuºi
756 ODUSSEAIS. T ODISEEA. CÂNTUL XIX
¢ll¦ kaˆ ïj moi e„p teÕn gšnoj, ÐppÒqen ™ss…:
oÙ g¦r ¢pÕ druÒj ™ssi palaif£tou oÙd' ¢pÕ pštrhj.” t¾n
d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj:
„ð gÚnai a„do…h Laerti£dew 'OdusÁoj, oÙkšt'
¢poll»xeij tÕn ™mÕn gÒnon ™xeršousa; ¢ll' œk
toi ™ršw. Ã mšn m' ¢cšess… ge dèseij ple…osin
À œcomai: ¹ g¦r d…kh, ÐppÒte p£trhj
Âj ¢pšVsin ¢n¾r tÒsson crÒnon Ósson ™gë nàn,
poll¦ brotîn ™pˆ ¥ste' ¢lèmenoj, ¥lgea p£scwn. ¢ll¦
kaˆ ïj ™ršw Ó m' ¢ne…reai ºd metall´j. Kr»th tij
ga‹' œsti mšsJ ™nˆ o‡nopi pÒntJ,
kal¾ kaˆ p…eira, per…rrutoj: ™n d' ¥nqrwpoi
polloˆ ¢peiršsioi, kaˆ ™nn»konta pÒlhej: –
¥llh d' ¥llwn glîssa memigmšnh: ™n mn 'Acaio…,
™n d' 'EteÒkrhtej megal»torej, ™n d KÚdwnej
Dwrišej te tric£Žkej d‹o… te Pelasgo…: –
tÍsi d' ™nˆ KnwsÒj, meg£lh pÒlij, œnqa te M…nwj
™nnšwroj bas…leue DiÕj meg£lou Ñarist»j,
patrÕj ™mo‹o pat»r, megaqÚmou Deukal…wnoj.
Deukal…wn d' ™m t…kte kaˆ 'IdomenÁa ¥nakta:
¢ll' Ð mn ™n n»essi korwn…sin ”Ilion e‡sw õceq'
¤m' 'AtredVsin: ™moˆ d' Ônoma klutÕn A‡qwn,
ÐplÒteroj geneÍ: Ð d' ¤ma prÒteroj kaˆ ¢re…wn.
œnq' 'OdusÁa ™gën „dÒmhn kaˆ xe…nia dîka. kaˆ
g¦r tÕn Kr»thnde kat»gagen Šj ¢nšmoio
ƒšmenon Tro…hnde, parapl£gxasa Maleiîn:
stÁse d' ™n 'Amnisù, Óqi te spšoj E„leiqu…hj,
™n limšsin calepo‹si, mÒgij d' Øp£luxen ¢šllaj.
757
Sã-mi spui tu mie care þi-este neamul,
De unde eºti. Doar nu te tragi, cum spune
Povestea, din stejar ºi nici din piatrã.”
Ulise iscusitul îi rãspunse: 215
„Femeie preacinstit-a lui Ulise,
Tu nu-ncetezi sã-ntrebi care mi-e neamul?
Am sã þi-o spun, deºi o sã-mi pricinui
Mai multã jale decât am. C-aºa e,
Când omu-i dus, pierdut de mult ca mine 220
Din þara lui, pribeag prin multe-oraºe,
Zdrobit de suferinþi. Rãspund eu totuºi
La tot ce-ntrebi ºi iscodeºti. I-o þarã
Ce-i zice Creta, mândrã, roditoare,
Cu ape-n jur, cã e-n mijlocul mãrii, 225
ªi oamenii foiesc în ea puzderii.
Pe-ntinsul ei sunt nouãzeci de-oraºe,
Cu fel de fel de limbi: ahei ºi mândri
Eteocreþi, cidonieni alãturi
De dorieni rãzboinici ºi de oameni 230
Dumnezeieºti, pelasgi. Între oraºe
E unul mare, Cnossos, unde Minos
Fu rege tot la nouã ani ºi cel mai
Apropiat de Joe, Minos, tatãl
235
Pãrintelui meu nobil Deucalion.
Cã Deucalion mã nãscu pe mine
ªi pe Idomeneu, care-n corãbii
Plecã-ntovãrãºind pe Atrid la Troia.
Eton mi-i numele vestit ºi eu sunt
Mai mic de ani, iar dânsul e mai mare 240
ªi mai viteaz. Acolo pe Ulise
Eu l-am vãzut ºi datu-i-am ºi daruri
De ospeþit, cã-n mersul lui spre Troia
De la Malèa-l abãtuse vântul
245
ªi-l adusese-n Creta. Poposise
Pe-Amnisos râul, unde-i vãgãuna
Ilitei ºi-i anevoios limanul;
D-abia aci s-adãposti de vifor.
758 ODUSSEAIS. T ODISEEA. CÂNTUL XIX
aÙt…ka d' 'IdomenÁa met£lla ¥stud' ¢nelqèn: xe‹non
g£r oƒ œfaske f…lon t' œmen a„do‹Òn te. tù d'
½dh dek£th À ˜ndek£th pšlen ºëj o„comšnJ sÝn
nhusˆ korwn…sin ”Ilion e‡sw. tÕn mn ™gë prÕj
dèmat' ¥gwn ™å ™xe…nissa,
™ndukšwj filšwn, pollîn kat¦ okon ™Òntwn: ka…
oƒ to‹j ¥llois' ˜t£rois', o‰ ¤m' aÙtù ›ponto,
dhmÒqen ¥lfita dîka kaˆ a‡qopa onon ¢ge…raj
kaˆ boàj ƒreÚsasqai, †na plhsa…ato qumÒn.
œnqa duèdeka mn mšnon ½mata d‹oi 'Acaio…:
e‡lei g¦r boršhj ¥nemoj mšgaj oÙd' ™pˆ ga…V
e‡a †stasqai, calepÕj dš tij êrore da…mwn:
tÍ treiskaidek£tV d' ¥nemoj pšse, toˆ d' ¢n£gonto.”
‡ske yeÚdea poll¦ lšgwn ™tÚmoisin Ðmo‹a:
tÁj d' ¥r' ¢kouoÚshj ·še d£krua, t»keto d crèj.
æj d ciën katat»ket' ™n ¢kropÒloisin Ôressin, ¼n t'
eâroj katšthxen, ™p¾n zšfuroj kataceÚV,
thkomšnhj d' ¥ra tÁj potamoˆ pl»qousi ·šontej: ìj
tÁj t»keto kal¦ par»Ža d£kru ceoÚshj, klaioÚshj ˜Õn
¥ndra, par»menon. aÙt¦r 'OdusseÝj
qumù mn goÒwsan ˜¾n ™lšaire guna‹ka, Ñfqalmoˆ d'
æj e„ kšra ›stasan º s…dhroj ¢tršmaj ™n blef£roisi:
dÒlJ d' Ó ge d£krua keàqen.
d' ™peˆ oân t£rfqh poludakrÚtoio gÒoio,
™xaàt…j min œpessin ¢meibomšnh prosšeipe:
„nàn mn d» seu xe‹nš g' яw peir»sesqai,
759
Suindu-se-n cetate, a prins îndatã
Sã-ntrebe de Idomeneu, de care 250
Zicea cã-i este drag, cinstit prieten.
Dar el era plecat în nãvi la Troia
De zece sau de unsprezece zile.
Eu l-am luat, l-am ospãtat la mine
Cu tot ce-avui mai bun, cu toatã grija, 255
C-aveam de toate ºi de-ajuns în casã.
ªi celor care-l întovãrãºirã
Le-am dat de toate din avutul obºtii,
Fãinã, vin ºi boi ca sã-i înjunghie,
Sã-i sature pe toþi. Acolo douã- 260
Sprezece zile zãbovir-aheii;
I-oprea sãlbatic vânt de miazãnoapte,
De nu puteau sã steie pe picioare.
Vrun zeu duºman l-o fi stârnit ºi numai
În ziua cea de-a treisprezecea vântul 265
Se potoli ºi ei atunci plecarã.”
Aºa scornea el basme câte toate
Asemeni cu-adevãrul. ªi crãiasa
Îl asculta ºi tot plângea cu lacrimi
ªi se topea la faþã. Cum adese 270
Pe culmile de munþi se moaie neaua
Ce vântul de apus o troienise
ªi o dezgheaþã-acuma Bãltãreþul
ªi la topirea ei se umplu râuri
Zãpor la vale, aºa obrajii mândri 275
Ai Penelopei se muiau la plânsul
Bãrbatului care-i stãtea aproape.
Se-nduioºã de mil-atunci Ulise,
Când o vãzu jãlind, dar lui sub pleoape-i
Stãturã ochii nemlãdii întocmai 280
Ca coarnele sau fierul. El în sine
Viclean ºi-ascunse lacrima. Crãiasa,
De mult jãlit ºi tânguit sãtulã,
Mai rãspicã din nou: „Acum, strãine,
Eu voi sã-ncerc sã vãd dacã-ntr-aieve 285
760 ODUSSEAIS. T ODISEEA. CÂNTUL XIX
e„ ™teÕn d¾ ke‹qi sÝn ¢ntiqšois' ˜t£roisi xe…nisaj
™n meg£roisin ™mÕn pÒsin, æj ¢goreÚeij. e„pš
moi, Ðppo‹' ¥ssa perˆ cro e†mata ›sto, aÙtÒj q'
oŒoj œhn, kaˆ ˜ta…rouj, o† oƒ ›ponto.”
t¾n d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj: „ð
gÚnai, ¢rgalšon tÒsson crÒnon ¢mfˆj ™Ònta e„pe‹n:
½dh g¦r tÒd' ™eikostÕn œtoj ™st…n,
™x oá ke‹qen œbh kaˆ ™mÁj ¢pel»luqe p£trhj:
aÙt£r toi ™ršw, éj moi „nd£lletai Ãtor.
cla‹nan porfuršhn oÜlhn œce d‹oj 'OdusseÚj, diplÁn:
™n d' ¥ra oƒ perÒnh cruso‹o tštukto aÙlo‹sin
didÚmoisi: p£roiqe d da…dalon Ãen: ™n
protšroisi pÒdessi kÚwn œce poik…lon ™llÒn,
¢spa…ronta l£wn: tÕ d qaum£zeskon ¤pantej,
æj oƒ crÚseoi ™Òntej Ð mn l£e nebrÕn ¢p£gcwn,
aÙt¦r Ð ™kfugšein memaëj ½spaire pÒdessi. tÕn
d citîn' ™nÒhsa perˆ cro sigalÒenta,
oŒÒn te kromÚoio lopÕn k£ta „scalšoio:
tëj mn œhn malakÒj, lamprÕj d' Ãn ºšlioj éj.
à mn polla… g' aÙtÕn ™qh»santo guna‹kej.
¥llo dš toi ™ršw, sÝ d' ™nˆ fresˆ b£lleo sÍsin:
oÙk od', À t£de ›sto perˆ cro o‡koq' 'OdusseÚj,
à tij ˜ta…rwn dîke qoÁj ™pˆ nhÕj „Ònti
t…j pou kaˆ xe‹noj, ™peˆ pollo‹sin 'OdusseÝj 240
œske f…loj: paàroi g¦r 'Acaiîn Ãsan Ðmo‹oi.
ka… oƒ ™gë c£lkeion ¥or kaˆ d…plaka dîka
kal¾n porfuršhn kaˆ termiÒenta citîna, a„do…
wj d' ¢pšpempon ™ãssšlmou ™pˆ nhÒj.
761
Primitu-l-ai pe soþul meu acolo
La casa ta-mpreunã cu voinicii
Care-l urmau, cum tu îmi povestiseºi.
Sã-mi spui dar cum era-mbrãcat Ulise
ªi ce fel era el ºi ce tovarãºi 290
Avea cu dânsul?” El la asta-i zise:
„Sunt ani la mijloc ºi e greu, femeie,
Ca sã-þi rãspund. Sunt douãzeci de vremuri,
De când trecu pe-acolo ºi se duse
Din þara mea. Dar totuºi eu voi spune 295
Aºa cum mi se pare. Avea Ulise
O mantie pe dânsul, porfirie,
Þesutã-n douã cu fir des. Cheotoarea-i
Cu-ngemãnate sponci era de aur
300
ªi-nflorituri avea în faþã-i haina.
Cu labele-i þinea-nhãþat un câne
Un ied bãlþat de ciutã, ce privindu-l
Se tot zbãtea. Se minunau cu toþii
De-aceste chipuri mãestrite-n aur,
Cum sta ogarul sã sugrume puiul, 305
ªi-acesta se tot zvârcolea în gheare,
Voind sã scape. Am vãzut pe dânsul
Cãmaºa-i moale, lucie, subþire
Ca foaia unei cepi uscate. Tocmai
Ca soarele lucea. Desigur multe 310
Femei la dânsul galeº se uitarã.
Dar nu uita un lucru ce þi-oi spune:
Eu nu ºtiu dacã el le-avea de-acasã
Cumva aceste haine sau cã poate
I le-o fi dat pe mare vrun tovar㺠315
Ori un prieten, cãci avea Ulise
Prieteni mulþi, fiind puþini ca dânsul
Între ahei. ªi eu i-am dat din parte-mi
O sabie de-aramã ºi-o frumoasã
Manta þesutã-n douã, porfirie, 320
ªi-un strai pân’ la pãmânt. Apoi spre cinste
L-am petrecut pe el pân’ la corãbii
762 ODUSSEAIS. T ODISEEA. CÂNTUL XIX
kaˆ mšn oƒ kÁrux Ñl…gon progenšsteroj aÙtoà
e†peto: kaˆ tÒn toi muq»somai, oŒoj œhn per:
gurÕj ™n êmoisin, melanÒcrooj, oÙlok£rhnoj,
EÙrub£thj d' Ônom' œske: t…en dš min œxocon
¥llwn ïn ˜t£rwn 'OduseÚj, Óti oƒ fresˆn ¥rtia Édh.”
ìj f£to, tÍ d' œti m©llon Øf' †meron ðrse gÒoio
s»mat' ¢nagnoÚsV, t£ oƒ œmpeda pšfrad' 'OdusseÚj.
d' ™peˆ oân t£rfqh poludakrÚtoio gÒoio,
kaˆ tÒte min mÚqoisin ¢meibomšnh prosšeipe: „nàn
mn d» moi, xe‹ne, p£roj per ™ën ™leeinÒj,
™n meg£roisin ™mo‹si f…loj t' œsV a„do‹Òj te:
aÙt¾ g¦r t£de e†mat' ™gë pÒron, oŒ' ¢goreÚeij,
ptÚxas' ™k qal£mou, perÒnhn t' ™pšqhka faein¾n
ke…nJ ¥galm' œmenai. tÕn d' oÙc Øpodšxomai
aâtij o‡kade nost»santa f…lhn ™j patr…da ga‹an.
tî ·a kakÍ a‡sV ko…lhj ™pˆ nhÕj 'OdusseÝj
õcet' ™poyÒmenoj Kakolion oÙk Ñnomast»n.”
t¾n d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj:
„ð gÚnai a„do…h Laerti£dew 'OdusÁoj, mhkšti
nàn crÒa kalÕn ™na…reo mhdš ti qumÕn tÁke
pÒsin goÒwsa. nemessîma… ge mn oÙdšn:
kaˆ g£r t…j t' ¢llo‹on ÑdÚretai ¥ndr' Ñlšsasa
kour…dion, tù tškna tškV filÒthti mige‹sa,
À 'OdusÁ', Ón fasi qeo‹s' ™nal…gkion enai.
¢ll¦ gÒou mn paàsai, ™me‹o d sÚnqeo màqon:
nhmertšwj g£r toi muq»somai oÙd' ™pikeÚsw,
æj ½dh 'OdusÁoj ™gë perˆ nÒstou ¥kousa
¢gcoà, Qesprwtîn ¢ndrîn ™n p…oni d»mJ,
763
ªi-un crainic mai trecut avea cu dânsul.
Pot spune cum era ºi el: cu umeri
325
Rotunzi, cu pãrul creþ, cu faþa smeadã
ªi Evribate se numea. Ulise
Þinea la el mai mult ca la oricare
De-ai lui, fiind el om întreg la minte.”
Aºa el zise, ºi-o stârni mai tare
La tânguit, când ea vãzu cã-s bune 330
Dovezile-arãtate de Ulise.
Iar dupã ce de-ajuns gemu ºi plânse,
Se uºurã ºi mai luã cuvântul:
„Strãine,-ntâi mi-a fost de tine milã,
De-acum vei fi cinstit ºi oaspe-n casã. 335
Veºmintele de tine pomenite,
Eu însãmi i le-am dat împãturite
ªi scoase din odaie. Adãugasem
Lucioasa cheotoare ca sã-i fie
Podoabã lui. Eu nu-l mai vãd pe dânsul 340
Întors napoi acasã-n scumpa-i þarã.
Plecã în ceas nenorocit Ulise
Sã vadã neagra, urgisita Troia.”
El i-a rãspuns: „Femeie preacinstitã
A lui Ulise, nu-þi strica frumoºii 345
Obraji, nu-þi frânge inima jãlindu-þi
Bãrbatul dus. De asta nu te-nvinui,
Cãci oriºice femeie-ºi plânge astfel
Pe soþul dus al tinereþii sale,
350
Cu care-avu copii, dar care nu e
De seama lui Ulise cel asemeni
Cu zeii, cum se zice. Alinã-þi jalea
ªi-ascultã-mã, cãci adevãr voi spune,
Deschis ºi drept, aºa cum eu în treacãt
Am auzit de-ntorsul lui Ulise. 355
Trãieºte el pe-aici, aproape,-n þara
Cea rodnic-a tesproþilor ºi-aduce
764 ODUSSEAIS. T ODISEEA. CÂNTUL XIX
zwoà: aÙt¦r ¥gei keim»lia poll¦ kaˆ ™sql£,
a„t…zwn ¢n¦ dÁmon. ¢t¦r ™r…hraj ˜ta…rouj
êlese kaˆ nÁa glafur¾n ™nˆ o‡nopi pÒntJ,
Qrinak…hj ¥po n»sou „èn: ÑdÚsanto g¦r aÙtù
ZeÚj te kaˆ 'Hšlioj: toà g¦r bÒaj œktan ˜ta‹roi. oƒ
mn p£ntej Ôlonto poluklÚstJ ™nˆ pÒntJ: tÕn d'
¥r' ™pˆ trÒpioj nhÕj b£le kàm' ™pˆ cšrsou,
Fai»kwn ™j ga‹an, o‰ ¢gc…qeoi geg£asin:
o‰ d» min perˆ kÁri qeÕn ìj tim»santo
ka… oƒ poll¦ dÒsan pšmpein tš min ½qelon aÙtoˆ
o‡kad' ¢p»manton. ka… ken p£lai ™nq£d'
'OdusseÝj ½hn: ¢ll' ¥ra oƒ tÒ ge kšrdion e‡sato
qumù, cr»mat' ¢gurt£zein poll¾n ™pˆ ga‹an „Ònti:
ìj perˆ kšrdea poll¦ kataqnhtîn ¢nqrèpwn
od' 'OduseÚj, oÙd' ¥n tij ™r…sseie brotÕj ¥lloj. éj
moi Qesprwtîn basileÝj muq»sato Fe…dwn: êmnue
d prÕj œm' aÙtÒn, ¢pospšndwn ™nˆ o‡kJ,
nÁa kateirÚsqai kaˆ ™partšaj œmmen ˜ta…rouj,
o‰ d» min pšmyousi f…lhn ™j patr…da ga‹an.
¢ll' ™m prˆn ¢pšpemye: tÚchse g¦r ™rcomšnh
nhàj ¢ndrîn Qesprwtîn ™j Doul…cion polÚpuron.
ka… moi kt»mat' œdeixen, Ósa xunage…rat' 'OdusseÚj:
ka… nÚ ken ™j dek£thn gene¾n ›terÒn g' œti bÒskoi:
tÒssa oƒ ™n meg£roij keim»lia ke‹to ¥naktoj. tÕn
d' ™j Dwdènhn f£to b»menai, Ôfra qeo‹o ™k
druÕj ØyikÒmoio DiÕj boul¾n ™pakoÚsai,
Óppwj nost»seie f…lhn ™j patr…da ga‹an,
½dh d¾n ¢peèn, À ¢mfadÕn Ãe krufhdÒn.
765
Cu sine-avere, multe-odoare scumpe
Ce strânse din popor, dar pe tovarãºi
360
El îi pierdu-n corabie prin valuri
Venind de la Trinacria, cãci Joe
S-a mâniat ºi Soarele pe dânsul,
Cã soþii lui îi vãtãmarã boii.
I-a înghiþit pe toþi talazul mãrii
ªi doar pe el, suit pe talpa nãvii, 365
Îl scoase unda pe uscat în þara
Feacilor cei înrudiþi cu zeii.
Iar ei din toatã inima-l cinstirã
Ca pe un zeu ºi multe-i dãruirã
ªi sãnãtos în þarã-l petrecurã. 370
De mult era sosit pe-aici Ulise,
Dar lui i se pãru c-ar fi mai bine
Sã umble þarã multã dup-avere,
Cã-ntrece el pe toþi în dibãcie
ªi nimeni nu s-ar mãsura cu dânsul. 375
Aºa îmi povesti Fidon, stãpânul
Tesproþilor, ºi când la zei în casã
Se închina, el se jurã la mine
C-atunci pe mare-o navã fuse trasã
ªi cã pe mal stau gata vâslitorii 380
Ca sã-l petreacã-ncoace pe Ulise.
Dar craiu-ntâi pe mine mã trimise,
Cã se brodi un vas atunci sã plece
De la tesproþi încoace spre Dulichiu
385
Mãnosu-n grâu. El însuºi mi-arãtase
Averile-adunate de Ulise.
Cu ele s-ar putea hrãni o casã
Pânã-ntr-a zecea spiþã, aºa de multe
Erau la curte strânsele odoare.
El mai spunea cã dus era viteazul 390
Pe la Dodona ca s-audã sfatul
Lui Joe din stejarul nalt, de felul
Cum el, cel dus de mult, sã vie-n þarã,
Pe faþã ori pe-ascuns. Aºa Ulise
766 ODUSSEAIS. T ODISEEA. CÂNTUL XIX
ìj Ð mn oÛtwj ™stˆ sÒoj kaˆ ™leÚsetai ½dh
¥gci m£l', oÙd' œti tÁle f…lwn kaˆ patr…doj a‡hj
dhrÕn ¢pesse‹tai: œmphj dš toi Órkia dèsw. ‡stw
nàn ZeÝj prîta, qeîn Ûpatoj kaˆ ¥ristoj, ƒst…h t'
'OdusÁoj ¢mÚmonoj, ¿n ¢fik£nw:
à mšn toi t£de p£nta tele…etai æj ¢goreÚw.
toàd' aÙtoà luk£bantoj ™leÚsetai ™nq£d' 'OdusseÚj,
toà mn fq…nontoj mhnÒj, toà d' ƒstamšnoio.”
tÕn d' aâte prosšeipe per…frwn PhnelÒpeia:
„aŠ g¦r toàto, xe‹ne, œpoj tetelesmšnon e‡h:
tî ke t£ca gno…hj filÒtht£ te poll£ te dîra ™x ™meà, æj
¥n t…j se sunantÒmenoj makar…zoi. ¢ll£ moi ïd'
¢n¦ qumÕn яetai, æj œseta… per: oÜt' 'OduseÝj
œti okon ™leÚsetai, oÜte sÝ pompÁj teÚxV, ™peˆ
oÙ to‹oi shm£ntoršj e„s' ™nˆ o‡kJ,
oŒoj 'OdusseÝj œske met' ¢ndr£sin, e‡ pot' œhn ge,
xe…nouj a„do…ouj ¢popempšmen ºd dšcesqai.
¢ll£ min, ¢mf…poloi, ¢pon…yate, k£tqete d'
eÙn»n, dšmnia kaˆ cla…naj kaˆ ·»gea sigalÒenta,
éj k' eâ qalpiÒwn crusÒqronon 'Hî †khtai.
ºîqen d m£l' Ãri lošssai te cr‹sa… te,
éj k' œndon par¦ Thlem£cJ de…pnoio mšdhtai
¼menoj ™n meg£rJ. tù d' ¥lgion, Ój ken ™ke…nwn
toàton ¢ni£zV qumofqÒroj: oÙdš ti œrgon
™nq£d' œti pr»xei, m£la per kecolwmšnoj a„nîj.
pîj g¦r ™meà sÚ, xe‹ne, da»seai, e‡ ti gunaikîn
¢ll£wn per…eimi nÒon kaˆ ™p…frona mÁtin,
e‡ ken ¢ãstalšoj, kak¦ eƒmšnoj ™n meg£roisi
767
E teafãr ºi curând va fi acasã. 395
De-acuma mult el nu mai stã departe
De þarã ºi de-ai lui. ªi pentru asta
Eu pot sã jur. Iau chiar acum ca martor
Pe Joe, Dumnezeul cel mai mare
ªi mai puternic, martorã iau vatra 400
Cea sfântã-a lui Ulise, unde astãzi
M-adãpostesc, c-aºa va fi întocmai
Cum eu îþi cuvântez. Chiar estimp vine
Ulise-aici, pe la-ncheierea lunii
Sau la-nceputul lunii viitoare.” 405
Cuminte Penelopa îi rãspunse:
„Strãine, fie vorba-þi împlinitã!
Sã vezi îndatã ce prietenie
Precum ºi daruri vei avea din parte-mi !
Te-ar ferici-ntâlnindu-te oricine. 410
Dar eu mã tem c-almintreli o sã fie,
Cã nici Ulise nu mai vine-acasã
ªi nici tu n-ai sã fii trimis la tine,
Cã nu-s aici stãpâni cum a fost dânsul
– De-a fost vreodatã – gata de primire 415
ªi de trimis strãinii cumsecade.
Voi, fetelor, spãlaþi-l pe picioare
ªi puneþi-i un pat cu aºternuturi,
Cu cergã ºi cu-nvelitori curate
ªi cu velinþi ºi perne sclipitoare, 420
De cald sã-i fie pânã dimineaþa.
Apoi pe mânecate daþi-i baie,
Miresme ºi unsori de curãþire,
Ca astfel cu ceilalþi sã ºadã-n salã
Alãturea de fiul meu la masã. 425
ªi vai de cine va-ndrãzni pe dânsul
Sã-l supere, sã-i amãrascã viaþa!
Oricât de-nfricoºatã i-ar fi ciuda,
Nimic nu izbândeºte-aici. De unde,
430
Strãine-,ai ºti cã eu întrec pe toate
Femeile de bunã ºi cuminte,
768 ODUSSEAIS. T ODISEEA. CÂNTUL XIX
dainÚV; ¥nqrwpoi d minunq£dioi telšqousin.
Öj mn ¢phn¾j aÙtÕj œV kaˆ ¢phnša e„dÍ,
tù d katarîntai p£ntej brotoˆ ¥lge' Ñp…ssw zwù,
¢t¦r teqneît… g' ™feyiÒwntai ¤pantej: Öj d' ¨n
¢mÚmwn aÙtÕj œV kaˆ ¢mÚmona e„dÍ,
toà mšn te klšoj eÙrÝ di¦ xe‹noi foršousi
p£ntaj ™p' ¢nqrèpouj, pollo… tš min ™sqlÕn œeipon.”
t¾n d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj: „ð
gÚnai a„do…h Laerti£dew 'OdusÁoj,
à toi ™moˆ cla‹nai kaˆ ·»gea sigalÒenta
½cqeq', Óte prîton Kr»thj Ôrea nifÒenta
nosfis£mhn ™pˆ nhÕj „ën dolichrštmoio:
ke…w d' æj tÕ p£roj per ¢äpnouj nÚktaj ‡auon.
poll¦j g¦r d¾ nÚktaj ¢eikel…J ™nˆ ko…tV ¥esa
ka… t' ¢nšmeina ™äqronon 'Hî d‹an. oÙdš t…
moi pod£niptra podîn ™pi»rana qumù g…netai:
oÙd gun¾ podÕj ¤yetai ¹metšroio
t£wn, a† toi dîma k£ta dr»steirai œasin,
e„ m» tij grhàj ™sti palai», kedn¦ „du‹a,
¼ tij d¾ tštlhke tÒsa fresˆn Óssa t' ™gè per:
tÍ d' oÙk ¨n fqonšoimi podîn ¤yasqai ™me‹o.”
tÕn d' aâte prosšeipe per…frwn PhnelÒpeia:
„xe‹ne f…l': oÙ g£r pè tij ¢n¾r pepnumšnoj ïde xe…
nwn thledapîn fil…wn ™mÕn †keto dîma,
æj sÝ m£l' eÙfradšwj pepnumšna p£nt' ¢goreÚeij:
œsti dš moi grhåj pukin¦ fresˆ m»de' œcousa,
¿ ke‹non dÚsthnon ™å tršfen ºd' ¢t…talle
dexamšnh ce…ress', Óte min prîton tške m»thr:
769
De te-aº lãsa sã ospãtezi în salã
Aºa slinos ºi învãscut în zdrenþe?
Cã bietul om aºa puþin trãieºte!
ªi dacã-i rãu ºi n-are-un pic de milã, 435
Cât e-n viaþã-l blestemã cu toþii,
Iar dupã moarte-i defãimat în lume.
Dar dacã-i bun ºi fãcãtor de bine,
Strãinii-i poartã numele departe
ªi-l laudã mulþimea pretutindeni.” 440
Ulise-a zis: „Femeie preacinstitã
A lui Ulise, fiu al lui Laerte,
Veºmintele, velinþele curate
Le-am oropsit din ziua când pe plaiul
Cel troienit al Cretei mã rãznisem 445
Pe vas mânat de vâsle lungi. De-aceea
Culca-mã-voi cum mã culcam nainte
În nopþi de veghe. Câte nopþi dormit-am
Pe un culcuº sãrac ºi prost de paie
450
ªi-am aºteptat sã vie zorii zilei!
Nu-mi place sã mã spele pe picioare
Vreo slujnicã; nu vreau sã dea de mine
Nici o femeie-n slujba casei tale,
Afarã dacã nu e vreo bãtrânã
De treabã ºi ca mine de pãþitã; 455
Doar numai ei încrede-m-aº sã-mi spele
Picioarele.” Rãspunse Penelopa:
„Din toþi strãinii care de departe
Ca oaspeþi îmi venirã-aici, strãine,
Nici unul n-a vorbit aºa ca tine, 460
Cuminte ºi cu rost. Eu am pe-o moaºã,
Femeie priceputã ºi deºteaptã,
E doica ce primind ca prunc pe bietu-mi
Bãrbat cu grijã l-a crescut pe vremuri.
Mãcar cã-i slabã, ea o sã te spele. 465
770 ODUSSEAIS. T ODISEEA. CÂNTUL XIX
se pÒdaj n…yei, Ñlighpelšous£ per œmphj. ¢ll'
¥ge nàn ¢nst©sa, per…frwn EÙrÚkleia, n…yon
so‹o ¥naktoj Ðm»lika: ka… pou 'OdusseÝj ½dh
toiÒsd' ™stˆ pÒdaj toiÒsde te ce‹raj:
aya g¦r ™n kakÒthti brotoˆ kataghr£skousin.” ìj ¥r'
œfh, grhåj d katšsceto cersˆ prÒswpa,
d£krua d' œkbale qerm£, œpoj d' ÑlofudnÕn œeipen:
„ê moi ™gë sšo, tšknon, ¢m»canoj: Ã se perˆ ZeÝj
¢nqrèpwn ½cqhre qeoudša qumÕn œconta.
oÙ g£r pè tij tÒssa brotîn Diˆ terpikeraÚnJ p…ona
mhr…' œkh' oÙd' ™xa…touj ˜katÒmbaj, Óssa
sÝ tù ™d…douj ¢rèmenoj, eŒoj †koio gÁr£j te
liparÕn qršyaiÒ te fa…dimon uƒÒn: nàn dš toi
o‡J p£mpan ¢fe…leto nÒstimon Ãmar.
oÛtw pou kaˆ ke…nJ ™feyiÒwnto guna‹kej xe…
nwn thledapîn, Óte teu klut¦ dèmaq' †koito, æj
sšqen aƒ kÚnej a†de kaqeyiÒwntai ¤pasai,
t£wn nàn lèbhn te kaˆ a‡scea pÒll' ¢lee…nwn
oÙk ™£vj n…zein: ™m d' oÙk ¢škousan ¥nwge
koÚrh 'Ikar…oio, per…frwn PhnelÒpeia.
tî se pÒdaj n…yw ¤ma t' aÙtÁj Phnelope…hj kaˆ
sšqen e†nek', ™pe… moi Ñrèretai œndoqi qumÕj
k»desin. ¢ll' ¥ge nàn xun…ei œpoj, Ótti ken e‡pw:
polloˆ d¾ xe‹noi talape…rioi ™nq£d' †konto,
¢ll' oÜ pè tin£ fhmi ™oikÒta ïde „dšsqai
æj sÝ dšmaj fwn»n te pÒdaj t' 'OdusÁŽ œoikaj.”
t¾n d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj:
„ð grhà, oÛtw fasˆn Ósoi ‡don Ñfqalmo‹sin
771
Hai, scoalã, tu, cuminte Evriclea,
ªi-mi spalã pe acest strãin de-o seamã
Cu domnul tãu. C-aºa va fi Ulise,
Biet om slãbit de mâni ºi de picioare;
Nevoia te îmbãtrâneºte iute.” 470
Abia vorbi crãiasa, iar bãtrâna
Cu palmele pe loc ºi-ascunse faþa
ªi începu sã verse lacrimi calde
ªi se boci: „Tu, fãtul meu, vai mie
Cã nu pot sã te-ajut. Doar nimeni altul 475
Atâtea buturi grase, jertfe-alese
N-a ars Celui-de-sus pe-altar la tine
Cum tu i-ai dat când te rugai de dânsul
Voios s-ajungi la dalbe bãtrâneþe
ªi mândrul fiu sã-þi creºti. Dar vãd cã astãzi 480
El numai þie þi-a luat nãdejdea
De-ntoarcere napoi. Aºa pesemne
Vor fi batjocorit ºi pe Ulise
Femeile departe-n þãri strãine,
Când el sosea la curþile slãvite, 485
Cum toate-aceste-obraznice te-nfruntã,
Strãine, - acum pe tine. Obrãznicia
ªi multa lor batjocurã te face
Sã nu te laºi spãlat. Cu bunãvoie
Ascult porunca doamnei. Pe picioare 490
Te voi spãla de dragul Penelopei
ªi-al tãu, strãine. Cã-n adânc durerea
Mã scurmã-n faþa ta ºi ia aminte
Ce am sã spun. La noi aici ca oaspeþi
Venirã mulþi strãini bãtuþi de soartã, 495
Dar pot sã zic cã n-am vãzut nici unul
Sã semene ca tine cu Ulise
La vorbã ºi la stat ºi la picioare.”
Ulise-ndemânatecu-i rãspunse:
„Acei care cu ochii ne vãzurã 500
Pe amândoi, toþi astfel zic, mãtuºã,
772 ODUSSEAIS. T ODISEEA. CÂNTUL XIX
¹mšaj ¢mfotšrouj, m£la e„kšlw ¢ll»loiŽn
œmmenai, æj sÚ per aÙt¾ ™pifronšous' ¢goreÚeij.” ìj ¥r'
œfh, grhåj d lšbhq' ›le pamfanÒwnta,
tù pÒdaj ™xapšnizen, Ûdwr d' ™neceÚato pollÒn,
yucrÒn, œpeita d qermÕn ™p»fusen. aÙt¦r 'OdusseÝj
Œzen ¢p' ™scarÒfin, potˆ d skÒton ™tr£pet' aya:
aÙt…ka g¦r kat¦ qumÕn яsato, m» ˜ laboàsa
oÙl¾n ¢mfr£ssaito kaˆ ¢mfad¦ œrga gšnoito. n…ze
d' ¥r' ¥sson „oàsa ¥nacq' ˜Òn: aÙt…ka d' œgnw
oÙl»n, t»n potš min sàj ½lase leukù ÑdÒnti
ParnhsÒnd' ™lqÒnta met' AÙtÒlukÒn te kaˆ uŒaj,
mhtrÕj ˜Áj patšr' ™sqlÒn, Öj ¢nqrèpouj ™kškasto
kleptosÚnV q' ÓrkJ te: qeÕj dš oƒ aÙtÕj œdwken
`Erme…aj: tù g¦r kecarismšna mhr…a ka‹en ¢rnîn
ºd' ™r…fwn: Ð dš oƒ prÒfrwn ¤m' Ñp»dei.
AÙtÒlukoj d' ™lqën 'Iq£khj ™j p…ona dÁmon
pa‹da nšon gegaîta kic»sato qugatšroj Âj:
tÒn ·£ oƒ EÙrÚkleia f…lois' ™pˆ goÚnasi qÁke
pauomšnJ dÒrpoio, œpoj t' œfat' œk t' ÑnÒmazen:
„AÙtÒluk', aÙtÕj nàn Ônom' eÛreo, Ótti ke
qe‹o paidÕj paidˆ f…lJ: polu£rhtoj dš to… ™sti.”
t¾n d' aât' AÙtÒlukoj ¢pame…beto fènhsšn te:
„gambrÕj ™mÕj qÚgatšr te, t…qesq' Ônom', Ótti ken
e‡pw: pollo‹sin g¦r ™gè ge Ñduss£menoj tÒd' ƒk£nw,
¢ndr£sin ºd gunaixˆn ¢n¦ cqÒna bwti£neiran:
tù d' 'OduseÝj Ônom' œstw ™pènumon. aÙt¦r ™gè ge,
ÐppÒt' ¨n ¹b»saj mhtrèŽon ™j mšga dîma
773
Cã semãnãm aidoma-n fãpturã
Cum singurã tu ai luat aminte”.
Aºa vorbi Ulise, iar bãtrâna
Luã un lucitor lighean ºi prinse 505
Sã-l spele pe picioare; apã rece
Turnã într-însul multã, apoi fierbinte
ªi cum ºedea Ulise lângã vatrã,
El repede se-ntoarse spre-ntuneric,
Cãci se temu ca nu cumva, spãlându-i 510
Picioarele, sã-i vadã rana veche
ªi ea sã-l dea de gol. Dar dânsa merse
Mai lângã el ºi se grãbi sã-l spele.
Ci-ndatã cunoscu ea urma ranei
Ce i-o fãcuse un mistreþ odatã 515
Cu colþul alb când merse la Parnesos
Sã-ºi vadã pe bunicul Autolicos
Cu fiii lui, bãrbat care-ntre oameni
Era neîntrecut de mare lotru
ªi strâmb la jurãminte. Zeul Hermes 520
Apucãtura asta-i dãruise,
Cãci el îi prinosea plãcute buturi
De miel ºi iezi. ªi zeul tot prielnic
Îl însoþea pe el. Când Autolicos
525
Cãlãtori-n Itaca cea mãnoasã,
Gãsi aici abia nãscut nepotul,
ªi Evriclea, - ndatã dupã masã,
I-l puse pe genunchi ºi-i zise astfel:
„Tu singur, Autolicos, dã-i un nume,
Oricare-ar fi, odraslei fiicei tale 530
Cãci tare þi-este drag”. Rãspunse dânsul:
„Tu, ginere ºi draga mea copilã,
Sã-i daþi un nume-aºa cum vã voi spune.
Fiindcã vin aci plin de-nciudarea
Ce-n sufletu-mi fãcu mulþime dintre 535
Bãrbaþi, femei de pe pãmântul rodnic,
Sã-i fie darã numele Ulise.
Iar când va creºte mare ºi-o sã vie
774 ODUSSEAIS. T ODISEEA. CÂNTUL XIX
œlqV ParnhsÒnd', Óqi poÚ moi kt»mat' œasi, tîn
oƒ ™gë dèsw ka… min ca…ront' ¢popšmyw.”
tîn ›nek' Ãlq' 'OduseÚj, †na oƒ pÒroi ¢gla¦ dîra.
tÕn mn ¥r' AÙtÒlukÒj te kaˆ uƒšej AÙtolÚkoio
cers…n t' ºsp£zonto œpess… te meilic…oisi: m»thr
d' 'Amfiqšh mhtrÕj perifàs' 'OdusÁŽ kÚss' ¥ra
min kefal»n te kaˆ ¥mfw f£ea kal£.
AÙtÒlukoj d' uƒo‹sin ™kškleto kudal…moisi
de‹pnon ™fopl…ssai: toˆ d' ÑtrÚnontoj ¥kousan.
aÙt…ka d' e„s£gagon boàn ¥rsena pentašthron: tÕn
dšron ¢mf… q' ›pon ka… min dišceuan ¤panta
m…stullÒn t' ¥r' ™pistamšnwj pe‹r£n t' Ñbelo‹sin
êpths£n te perifradšwj d£ssantÒ te mo…raj.
ìj tÒte mn prÒpan Ãmar ™j ºšlion katadÚnta
da…nunt', oÙdš ti qumÕj ™deÚeto daitÕj ™shj:
Ãmoj d' ºšlioj katšdu kaˆ ™pˆ knšfaj Ãlqe, d¾
tÒte koim»santo kaˆ Ûpnou dîron ›lonto.
Ãmoj d' ºrigšneia f£nh ·odod£ktuloj 'Hèj,
b£n ·' ‡men ™j q»rhn, ºmn kÚnej ºd kaˆ aÙtoˆ
uƒšej AÙtolÚkou: met¦ to‹si d d‹oj 'OdusseÝj
½Žen: a„pÝ d' Ôroj prosšban kataeimšnon ÛlV
Parnhsoà, t£ca d' †kanon ptÚcaj ºnemošssaj.
'Hšlioj mn œpeita nšon prosšballen ¢roÚraj
™x ¢kalarre…tao baqurrÒou 'Wkeano‹o,
oƒ d' ™j bÁssan †kanon ™paktÁrej: prÕ d' ¥r' aÙtîn
‡cni' ™reunîntej kÚnej ½Žsan, aÙt¦r Ôpisqen uƒšej
AÙtolÚkou: met¦ to‹si d d‹oj 'OdusseÝj
775
La curtea mamei sale, la Parnesos,
Unde-i avutul meu, i-oi da dintr-însul 540
ªi vesel va pleca el de la mine.”
De-aceea ºi-o porni la el Ulise
Ca bunul sãu sã-i dea bogate daruri.
Cum l-au vãzut bãtrânul ºi copiii,
Primitu-l-au cu braþele deschise, 545
Cu vorbe dulci. Bunicã-sa Amfitea,
Cu drag îl strânse-n braþe pe Ulise
ªi-l sãrutã pe cap, pe ochii mândri.
Iar Autolicos porunci la fiii
Cei lãudaþi ai lui sã-ntindã masa. 550
Ei bucuros porunca i-auzirã
ªi-un bou cincar luând, mânarã-n curte.
Îl jupoiarã-apoi ºi-l dichisirã,
Cu-ndemânare carnea-nfeliarã
ªi în frigãri feliile trecurã, 555
Le fripserã, le rumenirã bine
ªi-n urmã între ei le merticirã.
ªi peste zi pân’ la apus de soare
Se ospãtau, ºi parte deopotrivã
Avea la masa asta fiecare. 560
Când soarele-asfinþi ºi fu-ntuneric,
Ei adormirã ºi gustarã somnul.
A doua zi când zorile-nzorirã
Cu degete trandafirii, feciorii
Lui Autolicos cu ogari plecarã 565
ªi merserã spre a vâna la þarã.
Era cu ei ºi falnicul Ulise.
Suirã plaiul nalt ºi pãduratic
Parnesos, pe vântoase vãi sosirã.
570
Când soarele abia ieºind din râul
Cu ape-adânci ºi line, Oceanul,
κi rãsfirã peste câmpii lumina,
Ajunse-alaiul într-o vãgãunã.
Acolo-ntr-un desiº cuiba mistreþul,
Pe unde niciodatã nu rãzbise 575
776 ODUSSEAIS. T ODISEEA. CÂNTUL XIX
½Žen ¥gci kunîn, krad£wn dolicÒskion œgcoj.
œnqa d' ¥r' ™n lÒcmV pukinÍ katškeito mšgaj sàj:
t¾n mn ¥r' oÜt' ¢nšmwn di£h mšnoj ØgrÕn ¢šntwn,
oÜte min ºšlioj fašqwn ¢kt‹sin œballen,
oÜt' Ômbroj per£aske diamperšj: ìj ¥ra pukn¾
Ãen, ¢t¦r fÚllwn ™nšhn cÚsij ½liqa poll».
tÕn d' ¢ndrîn te kunîn te perˆ ktÚpoj Ãlqe podo‹Žn,
æj ™p£gontej ™pÍsan: Ð d' ¢nt…oj ™k xulÒcoio, fr…
xaj eâ lofi»n, pàr d' Ñfqalmo‹si dedorkèj,
stÁ ·' aÙtîn scedÒqen. Ð d' ¥ra prètistoj 'OdusseÝj
œssut' ¢nascÒmenoj dolicÕn dÒru ceirˆ pace…V,
oÙt£menai memaèj: Ð dš min fq£menoj œlasen sàj
gounÕj Ûper, pollÕn d di»fuse sarkÕj ÑdÒnti
likrifˆj ¢xaj, oÙd' Ñstšon †keto fwtÒj.
tÕn d' 'OduseÝj oÜthse tucën kat¦ dexiÕn
ðmon, ¢ntikrÝ d diÁlqe faeinoà dourÕj ¢kwk»:
k¦d d' œpes' ™n kon…Vsi makèn, ¢pÕ d' œptato qumÒj.
tÕn mn ¥r' AÙtolÚkou pa‹dej f…loi ¢mfepšnonto,
çteil¾n d' 'OdusÁoj ¢mÚmonoj ¢ntiqšoio
dÁsan ™pistamšnwj, ™paoidÍ d' aŒma kelainÕn
œsceqon, aya d' †konto f…lou prÕj dèmata patrÒj.
tÕn mn ¥r' AÙtÒlukÒj te kaˆ uƒšej AÙtolÚkoio
eâ „hs£menoi ºd' ¢gla¦ dîra porÒntej karpal…mwj
ca…ronta f…lwj ca…rontej œpempon e„j
'Iq£khn. tù mšn ·a pat¾r kaˆ pÒtnia m»thr ca‹ron
nost»santi kaˆ ™xeršeinon ›kasta,
oÙl¾n Ótti p£qoi: Ð d' ¥ra sf…sin eâ katšlexen,
éj min qhreÚont' œlasen sàj leukù ÑdÒnti
777
Nici razã de la luminosul soare,
Nici ploaie nicãieri, aºa pe-acolo
Era stufos bungetul, ºi sub dânsul
Zãcea frunziºul scuturat grãmadã.
Dar cum i-ajunse la urechi un tropot 580
De oameni ºi de haitã la nãvala
Ce-a dat spre el, din cuibul lui mistreþul
Zburlit þuºti nainte, ºi pe-aproape
De ei stãtu cu ochii ca vãpaia.
Întâi la el se repezi Ulise 585
ªi-asupra-i ridicând prelunga-i lance,
Cu mâna-i grea sta gata sã-l strãpungã.
Dar i-apucã nainte-atunci gliganul
ªi-l încolþi pe la genunchi ºi-n fugã
Pieziº din carne-i rupse o fâºie 590
Cu colþul lui, dar nu-i pãtrunse osul.
Ulise-l nimeri la dreapta-n spate
ªi-l strãbãtu cu lancea-i sclipitoare.
Prin colb se prãvãli icnind mistreþul
ªi-nþepeni pe loc. Iar de Ulise 595
Avurã grijã repede feciorii
Lui Autolicos, rana i-o legarã
Cu meºteºug ºi sângele-i curmarã
Cu descântãri. Apoi se înturnarã
Pripiþi la casa lor. Iar Autolicos 600
ªi fiii lui deplin îl vindecarã.
ªi dupã ce-i fãcurã scumpe daruri,
Ei fericit pe dânsu-l petrecurã
În þara-i de moºie. Iar pãrinþii
La-ntorsul lui vârtos se bucurarã 605
ªi-l întrebarã toate cu-amãnuntul
De rana lui, de tot ce pãtimise.
Iar el cu ºart le povesti cum firea
L-a încolþit pe el la vânãtoare
Pe muntele Parnesos, unde merse 610
778 ODUSSEAIS. T ODISEEA. CÂNTUL XIX
ParnhsÒnd' ™lqÒnta sÝn uƒ£sin AÙtolÚkoio.
t¾n grhåj ce…ressi kataprhnšssi laboàsa
gnî ·' ™pimassamšnh, pÒda d prošhke fšresqai:
™n d lšbhti pšse kn»mh, kan£chse d calkÒj,
¨y d' ˜tšrws' ™kl…qh: tÕ d' ™pˆ cqonÕj ™xšcuq' Ûdwr.
t¾n d' ¤ma c£rma kaˆ ¥lgoj ›le fršna, të dš oƒ Ôsse
dakruÒfin plÁsqen, qaler¾ dš oƒ œsceto fwn».
¡yamšnh d gene…ou 'OdussÁa prosšeipen:
„Ã m£l' 'OdusseÚj ™ssi, f…lon tškoj: oÙdš s' ™gè ge
prˆn œgnwn, prˆn p£nta ¥nakt' ™mÕn ¢mfaf£asqai.” Ã,
kaˆ PhnelÒpeian ™sšdraken Ñfqalmo‹si,
pefradšein ™qšlousa f…lon pÒsin œndon ™Ònta.
¹ d' oÜt' ¢qrÁsai dÚnat' ¢nt…h oÜte noÁsai:
tÍ g¦r 'Aqhna…h nÒon œtrapen. aÙt¦r 'OdusseÝj
ce…r' ™pimass£menoj f£rugoj l£be dexiterÁfi,
tÍ d' ˜tšrV ›qen ¥sson ™rÚssato fènhsšn te:
„ma‹a, t…h m' ™qšleij Ñlšsai; sÝ dš m' œtrefej aÙt¾
tù sù ™pˆ mazù: nàn d' ¥lgea poll¦ mog»saj
½luqon e„kostù œteŽ ™j patr…da ga‹an.
¢ll' ™peˆ ™fr£sqhj ka… toi qeÕj œmbale qumù, s…
ga, m» t…j t' ¥lloj ™nˆ meg£roisi pÚqhtai. ïde g¦r
™xeršw, kaˆ m¾n tetelesmšnon œstai:
e‡ c' Øp' ™mo… ge qeÕj dam£sV mnhstÁraj ¢gauoÚj,
oÙd trofoà oÜshj seà ¢fšxomai, ÐppÒt' ¨n ¥llaj
dmJ¦j ™n meg£roisin ™mo‹j kte…nwmi guna‹kaj.” tÕn
d' aâte prosšeipe per…frwn EÙrÚkleia:
„tšknon ™mÒn, po‹Òn se œpoj fÚgen ›rkoj ÑdÒntwn.
osqa mšn, oŒon ™mÕn mšnoj œmpedon oÙd' ™pieiktÒn:
779
Cu verii lui mistreþul sã-l vâneze.
De rana-i veche dete-acum bãtrâna
ªi pipãind o cunoscu îndatã,
Lãsã sã-i cadã în lighean piciorul,
Se rãsturnã ºi zurui ligheanul. 615
ªi apa fu vãrsatã jos. Iar doica
Simþi ºi bucurie ºi mâhnire
ªi lacrimi îi dãdurã-n ochi ºi glasul
Îi amuþi. Dar iute duse mâna
La barba lui Ulise-atunci ºi zise: 620
„Tu, fãtul meu, eºti negreºit Ulise,
Dar nu putui sã te cunosc nainte
De-a-mi pipãi cu mâna mea stãpânul”.
Aºa grãi. Apoi spre Penelopa
Ea ochii ºi-aþinti voind sã spuie 625
Cã soþul ei e chiar acolo-n casã.
Dar Penelopa nu putu s-o vadã,
C-aiurea Palas i-abãtuse mintea.
Ci dibuind ºi apucând cu dreapta
630
Pe doica de grumaz, cu stânga dânsul
O trase-aproape ºi rãstit îi zise:
„Vrei, doicã, sã mã pierzi? Tu care-odatã
La sânu-þi m-ai crescut, ºi dup-atâtea
Necazuri ce-am avut pânã ce astãzi
În douãzeci de ani s-ajung în þarã? 635
Dar dacã m-ai ghicit ºi-un zeu la asta
Te-a luminat, sã taci, ca nimeni altul
Sã nu ºtie cã sunt aici. Cã altfel
O vorbã-þi spun ºi ea va fi-mplinitã.
Când eu cu ajutor de sus voi pune capãt 640
Miºeilor odatã, nici pe tine,
Deºi-mi eºti doicã, nu te cruþ în oara
Când voi ucide ºi pe celelalte
Femei care slujesc la mine-n casã.”
Dar i-a rãspuns bãtrâna cea cuminte: 645
„Ce vorbã, maicã, þi-a scãpat din gurã!
Tu ºtii ce tare ºi nenduplecatã
780 ODUSSEAIS. T ODISEEA. CÂNTUL XIX
›xw d' æj Óte tij stere¾ l…qoj º s…dhroj.
¥llo dš toi ™ršw, sÝ d' ™nˆ fresˆ b£lleo sÍsin: e‡ c'
ØpÕ so… ge qeÕj dam£sV mnhstÁraj ¢gauoÚj,
d¾ tÒte toi katalšxw ™nˆ meg£roisi guna‹kaj,
a† tš s' ¢tim£zousi kaˆ a‰ nhle…tidšj e„si.”
t¾n d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj:
„ma‹a, t…h d sÝ t¦j muq»seai; oÙdš t… se cr»:
eâ nu kaˆ aÙtÕj ™gë fr£somai kaˆ e‡som' ˜k£sthn.
¢ll' œce sigÍ màqon, ™p…treyon d qeo‹sin.”
ìj ¥r' œfh, grhåj d dik meg£roio beb»kei
o„somšnh pod£niptra: t¦ g¦r prÒter' œkcuto p£nta.
aÙt¦r ™peˆ n…yen te kaˆ ½leiyen l…p' ™la…J,
aâtij ¥r' ¢ssotšrw purÕj ›lketo d…fron 'OdusseÝj
qersÒmenoj, oÙl¾n d kat¦ ·akšessi k£luye.
to‹si d mÚqwn Ãrce per…frwn PhnelÒpeia:
„xe‹ne, tÕ mšn s' œti tutqÕn ™gën e„r»somai aÙt»:
kaˆ g¦r d¾ ko…toio t£c' œssetai ¹dšoj érh,
Ón tin£ g' Ûpnoj ›lV glukerÕj kaˆ khdÒmenÒn per.
aÙt¦r ™moˆ kaˆ pšnqoj ¢mštrhton pÒre da…mwn:
½mata mn g¦r tšrpom' Ñduromšnh goÒwsa,
œj t' ™m¦ œrg' ÐrÒwsa kaˆ ¢mfipÒlwn ™nˆ o‡kJ:
aÙt¦r ™p¾n nÝx œlqV, ›lVs… te ko‹toj ¤pantaj,
ke‹mai ™nˆ lšktrJ, pukinaˆ dš moi ¢mf' ¡dinÕn kÁr
Ñxe‹ai meledînai Ñduromšnhn ™ršqousin.
æj d' Óte Pandaršou koÚrh, clwrhj ¢hdèn,
kalÕn ¢e…dVsin œaroj nšon ƒstamšnoio,
dendršwn ™n pet£loisi kaqezomšnh pukino‹sin, ¼
te qam¦ trwpîsa cšei poludeukša fwn»n,
781
E firea mea. Eu pot sã stau tãcutã
Ca piatra sau ca fierul. Ba pot spune
650
ªi altceva, s-o þii tu minte asta
De-o fi vrun zeu cu mâna-þi sã doboare
Pe peþitori, am sã-þi arãt eu care
Femei din casã þi-au fãcut ruºine
ªi care-au fost de treabã.” Dar Ulise
Din grai întâmpinã: „De ce tu, doicã, 655
Sã mi le spui pe ele? Nu-i nevoie.
Iau seama doar ºi eu la fiecare
ªi-oi ºti cum sunt. Tu taci, pãzeºte-þi gura
ªi-ncrede-te în zei.” Acestea-i zise,
Iar doica o zbughi prin toatã sala 660
S-aducã apã de lãut picioare,
Cãci ap-adusã toatã-i se vãrsase.
Iar dupã ce-l luã pe el ºi-l unse
Cu-mbãlsãmat ulei, atunci de vatrã
S-apropie cu scaunul Ulise 665
La încãlzit ºi zganca el sub trenþe
ªi-acoperi. Iar Penelopa-i zise:
„Voi sã te mai întreb puþin, strãine,
Cãci iatã-i vreme de odihnã dulce,
De-i chip s-adormi când eºti cuprins de jale. 670
Dar mie mi-a fost dat nemãsurate
Dureri sã sufãr. Zilele-mi de-a pururi
Mi le petrec cu plâns ºi cu suspinuri
ªi-mi vãd de lucrul meu ºi-al celor care-mi
Lucreazã-n casã. Dar când vine noaptea 675
ªi-adorm cu toþii, eu veghez în patu-mi
ªi tânguioasã inima-mi se bate
Sub ascuþite griji nenumãrate.
Întocmai cum Privighetoarea, fiica
Lui Pandareus, în dumbrava verde 680
La începutul primãverii cântã
Frumos de tot sub des frunziº de arbori,
Tot schimbã viersul rãspândind o ploaie
782 ODUSSEAIS. T ODISEEA. CÂNTUL XIX
pa‹d' Ñlofuromšnh ”Itulon f…lon, Ón pote calkù
kte‹ne di' ¢frad…aj, koàron Z»qoio ¥naktoj:
ìj kaˆ ™moˆ d…ca qumÕj Ñrèretai œnqa kaˆ œnqa,
º mšnw par¦ paidˆ kaˆ œmpeda p£nta ful£ssw,
ktÁsin ™m»n, dmJ£j te kaˆ Øyerefj mšga dîma,
eÙn»n t' a„domšnh pÒsioj d»moiÒ te fÁmin,
à ½dh ¤m' ›pwmai, 'Acaiîn Ój tij ¥ristoj
mn©tai ™nˆ meg£roisi, porën ¢pere…sia ›dna.
pa‹j d' ™mÕj eŒoj œhn œti n»pioj ºd cal…frwn,
g»masq' oÜ m' e‡a pÒsioj kat¦ dîma lipoàsan: nàn d'
Óte d¾ mšgaj ™stˆ kaˆ ¼bhj mštron ƒk£nei, kaˆ d»
m' ¢r©tai p£lin ™lqšmen ™k meg£roio, kt»sioj
¢scalÒwn, t»n oƒ katšdousin 'Acaio….
¢ll' ¥ge moi tÕn Ôneiron ØpÒkrinai kaˆ ¥kouson.
cÁnšj moi kat¦ okon ™e…kosi purÕn œdousin
™x Ûdatoj, ka… tš sfin „a…nomai e„sorÒwsa:
™lqën d' ™x Ôreoj mšgaj a„etÕj ¢gkuloc»lhj
p©si kat' aÙcšnaj Ãxe kaˆ œktanen: oƒ d' ™kšcunto
¡qrÒoi ™n meg£rois', Ð d' ™j a„qšra d‹an ¢šrqh.
aÙt¦r ™gë kla‹on kaˆ ™kèkuon œn per Ñne…rJ,
¢mfˆ dš m' ºgeršqonto ™ãplokam‹dej 'Acaia…,
o‡ktr' Ñlofuromšnhn, Ó moi a„etÕj œktane cÁnaj.
¨y d' ™lqën kat' ¥r' ›zet' ™pˆ proÜconti mel£qrJ,
fwnÍ d brotšV kater»tue fènhsšn te:
'q£rsei, 'Ikar…ou koÚrh thlekleito‹o:
oÙk Ônar, ¢ll' Ûpar ™sqlÒn, Ó toi tetelesmšnon
œstai. cÁnej mn mnhstÁrej, ™gë dš toi a„etÕj Ôrnij
Ãa p£roj, nàn aâte teÕj pÒsij e„l»louqa,
783
De sunete ºi-ºi plânge pe Itilos,
Nãscutul ei cu Zetos împãratul, 685
Odoru-i drag pe care din prostie
Ea singurã-l rãpuse-odinioarã,
Aºa ºi-n mine sufletul se zbate
Învãluit ºi îndoit de-a pururi.
690
Ori sã rãmân cu fiul meu ºi toate
Întregi sã le pãzesc, slujitorimea
ªi-averea-mi ºi locaºul sfânt ºi mare,
Sau sã-mi aleg din peþitori pe care
Socot fruntaº ºi darnic la-nzestrare.
Bãiatul meu, cât fu copil ºi tânãr 695
Necopt la minte, nu vru sã mã lase
Sã pãrãsesc a soþului meu casã,
Sã mã mãrit. Dar azi când el e mare
ªi-n anii tinereþii, mã tot roagã
Sã plec din casã. Dânsul nu mai poate 700
Când vede cum averea-i storc aheii.
Dar tâlcuieºte visul meu ºi-ascultã:
Se-ndoapã-n casã-mi douãzeci de gâºte
Din grâul presãrat în apã. Eu mã bucur
Privind la ele. Dar un vultur mare, 705
Cu ciocul coroiat, venind din munte
Pe toate le sugrumã ºi le-omoarã
ªi ele cad grãmadã-aici în curte,
Iar vulturul în slãvi se-nalþã iarã;
Eu tot plângeam ºi mã boceam în visu-mi 710
Cã-mi potopise gâºtele din curte.
Dar vulturul, venind napoi, se puse
Pe-acoperiº ºi glãsuind ca omul
Mã liniºti ºi-mi zise: «Fii pe pace,
Tu fiicã lãudatã-a lui Icariu, 715
Nu-i vis, ci-i lucru-aieve, ºi-o sã fie
Cum ai visat. Gâscanii tãi din curte
Sunt peþitorii. Eu am fost nainte
784 ODUSSEAIS. T ODISEEA. CÂNTUL XIX
Öj p©si mnhstÁrsin ¢eikša pÒtmon ™f»sw.' ìj
œfat', aÙt¦r ™m melihd¾j Ûpnoj ¢nÁke:
papt»nasa d cÁnaj ™nˆ meg£rois' ™nÒhsa
purÕn ™reptomšnouj par¦ pÚelon, Âci p£roj per.” t¾n
d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj:
„ð gÚnai, oÜ pwj œstin Øpokr…nasqai Ôneiron
¥llV ¢pokl…nant', ™peˆ Ã ·£ toi aÙtÕj 'OdusseÝj
pšfrad', Ópwj telšei: mnhstÁrsi d fa…net' Ôleqroj p©si
m£l', oÙdš kš tij q£naton kaˆ kÁraj ¢lÚxei.” tÕn d' aâte
prosšeipe per…frwn PhnelÒpeia:
„xe‹n', à toi mn Ôneiroi ¢m»canoi ¢kritÒmuqoi g…
nont', oÙdš ti p£nta tele…etai ¢nqrèpoisi. doiaˆ
g£r te pÚlai ¢menhnîn e„sˆn Ñne…rwn: aƒ mn
g¦r ker£essi teteÚcatai, aƒ d' ™lšfanti. tîn o‰
mšn k' œlqwsi di¦ pristoà ™lšfantoj,
o† ·' ™lefa…rontai, œpe' ¢kr£anta fšrontej: o‰
d di¦ xestîn ker£wn œlqwsi qÚraze,
o† ·' œtuma kra…nousi, brotîn Óte kšn tij ‡dhtai.
¢ll' ™moˆ oÙk ™nteàqen яomai a„nÕn Ôneiron
™lqšmen: Ã k' ¢spastÕn ™moˆ kaˆ paidˆ gšnoito.
¥llo dš toi ™ršw, sÝ d' ™nˆ fresˆ b£lleo sÍsin: ¼de
d¾ ºëj esi dusènumoj, ¼ m' 'OdusÁoj o‡kou
¢posc»sei: nàn g¦r kataq»sw ¥eqlon, toÝj
pelškeaj, toÝj ke‹noj ™nˆ meg£roisin ˜o‹sin
†stasc' ˜xe…hj, druÒcouj éj, dèdeka p£ntaj:
st¦j d' Ó ge pollÕn ¥neuqe diarr…ptasken юstÒn.
nàn d mnhst»ressin ¥eqlon toàton ™f»sw:
Öj dš ke ·htat' ™ntanÚsV biÕn ™n pal£mVsi
785
Un vultur, dar acum îþi sunt bãrbatul
Sosit aici sã dau o moarte crudã 720
La peþitorii toþi.» Aºa el zise
ªi mã trezii din somn. Cãtai prin curte
ªi iar vãzui acolo cum gâscanii
Din albie-nghiþeau mereu grãunþe.”
La asta dânsul i-a rãspuns: „Femeie, 725
Doar nu-i de tâlcuit almintreli visul;
Te desluºi-n visare chiar Ulise
Cum are sã se-ntâmple. Peþitorii
Pieri-vor toþi: e limpede. Nici unul
Din ei nu va scãpa din mâna morþii.” 730
Dar Penelopa-i zise: „Îngãimate
ªi fãrã rost sunt visele, strãine,
ªi-arareori se izbândesc la oameni.
Pe douã porþi trec visele deºerte:
Una-i de corn, cealaltã e de fildeº. 735
ªi care vin pe poarta cea de fildeº
Te-nºalã, c-aduc vorbe nemplinite.
Iar care vin pe poarta cea duratã
Din cornul ºlefuit, se-ntâmpl-aieve
Acelui care-n somnu-i le viseazã. 740
Dar visul meu spãimântãtor eu nu cred
Sã fi trecut pe-aici. Cã pentru mine
ªi fiul meu ar fi nespus de bine.
Dar ia aminte ce voi spune acuma:
Veni-va ziua urgisitã-n care 745
M-oi depãrta de casa lui Ulise,
Cãci iatã, eu voi pune-aci la luptã
Securile pe care bietu-Ulise
Le-nºiruia în salã câte douã-
750
Sprezece cum se pun în ºir proptele
Când se lucreazã talpa de corãbii.
El stând departe, ºi-arunca sãgeata,
ªi ea trecea prin gãurile toate
De la securi. Acum, la lupta asta,
786 ODUSSEAIS. T ODISEEA. CÂNTUL XIX
kaˆ dioŽsteÚsV pelškewn duoka…deka p£ntwn, tù
ken ¤m' ˜spo…mhn, nosfissamšnh tÒde dîma
kour…dion, m£la kalÒn, ™n…pleion biÒtoio, toà
pote memn»sesqai яomai œn per Ñne…rJ.”
t¾n d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij
'OdusseÚj: „ð gÚnai a„do…h Laerti£dew 'OdusÁoj,
mhkšti nàn ¢n£balle dÒmois' œni toàton ¥eqlon:
prˆn g£r toi polÚmhtij ™leÚsetai ™nq£d' 'OdusseÚj,
prˆn toÚtouj tÒde tÒxon ™äxoon ¢mfafÒwntaj
neur»n t' ™ntanÚsai dioŽsteàsa… te sid»rou.”
tÕn d' aâte prosšeipe per…frwn PhnelÒpeia:
„e‡ k' ™qšloij moi, xe‹ne, par»menoj ™n meg£roisi
tšrpein, oÜ kš moi Ûpnoj ™pˆ blef£roisi cuqe…h. ¢ll'
oÙ g£r pwj œstin ¢äpnouj œmmenai a„n
¢nqrèpouj: ™pˆ g£r toi ˜k£stJ mo‹ran œqhkan
¢q£natoi qnhto‹sin ™pˆ ze…dwron ¥rouran. ¢ll' Ã
toi mn ™gën ØperèŽon e„sanab©sa
lšxomai e„j eÙn»n, ¼ moi stonÒessa tštuktai, a„eˆ
d£krus' ™mo‹si pefurmšnh, ™x oá 'OdusseÝj õcet'
™poyÒmenoj Kakolion oÙk Ñnomast»n. œnqa ke
lexa…mhn: sÝ d lšxeo tùd' ™nˆ o‡kJ,
cam£dij storšsaj, ½ toi kat¦ dšmnia qšntwn.”
ìj e„poàs' ¢nšbain' ØperèŽa sigalÒenta,
oÙk o‡h, ¤ma tÍ ge kaˆ ¢mf…poloi k…on ¥llai.
™j d' Øperù' ¢nab©sa sÝn ¢mfipÒloisi gunaixˆ
kla‹en œpeit' 'OdusÁa f…lon pÒsin, Ôfra oƒ
Ûpnon ¹dÝn ™pˆ blef£roisi b£le glaukîpij 'Aq»nh.
787
Voi face sã se-ntreacã peþitorii. 755
ªi cine mai uºor va-ntinde arcul
ªi va rãzbate cu sãgeata toate
Securile, bãrbat al meu sã fie;
Îl voi urma ºi pãrãsi-voi casa
Cea plinã de-amintiri de tinereþe, 760
De bogãþie ºi de frumuseþe,
De care cred cã chiar în vis o datã
Îmi voi aduce-aminte.” El îi zise:
„Femeie prea-nchinat-a lui Ulise,
765
De loc nu amâna tu lupta asta,
Cã-þi va sosi bãrbatul înainte
Ca peþitorii tãi sã puie mâna
Pe arc, sã-ntindã coarda ºi sã treacã
Prin fier sãgeata lor”. Iar Penelopa
Rãspunse-atunci: „De-ai vrea sã ºezi, strãine, 770
ªi de urât aºa sã-mi þii în salã,
De loc nu s-ar lipi de mine somnul.
Dar oamenii nu pot sã stea de-a pururi
Neadormiþi, cã asta le-a fost datã
De cei-de-sus. De-aceea eu la mine 775
Mã sui ºi iar mã culc în aºternutul
De jale-al meu, stropit de mii de lacrimi
De când Ulise a plecat pe mare
Sã vadã neagra, blestemata Troia.
Acolo eu mã culc, tu dormi în casã. 780
Þi-aºterni pe jos sau las’ sã-þi puie patul.”
Aºa vorbind, ea se sui în catul
Strãlucitor de sus ºi o-nsoþirã
Femeile. Iar cum ajunse-acolo,
Ea se porni pe plâns dupã Ulise, 785
Bãrbatul ei, pânã ce blând Minerva
Pe pleoape-i picurã odihnã dulce.
 ODUSSEIAS U
AÙt¦r Ð ™n prodÒmJ eÙn£zeto d‹oj 'OdusseÚj:
k¦m mn ¢dšyhton bošhn stÒres', aÙt¦r Ûperqen
kèea pÒll' яwn, toÝj ƒreÚeskon 'Acaio…:
EÙrunÒmh d' ¥r' ™pˆ cla‹nan b£le koimhqšnti.
œnq' 'OduseÝj mnhstÁrsi kak¦ fronšwn ™nˆ qumù
ke‹t' ™grhgorÒwn: taˆ d' ™k meg£roio guna‹kej
½Žsan, a‰ mnhstÁrsin ™misgšskonto p£roj per,
¢ll»lVsi gšlw te kaˆ eÙfrosÚnhn paršcousai.
toà d' çr…neto qumÕj ™nˆ st»qessi f…loisi:
poll¦ d merm»rize kat¦ fršna kaˆ kat¦ qumÒn, º
metaxaj q£naton teÚxeien ˜k£stV,
à œt' ™ù mnhstÁrsin Øperfi£loisi migÁnai Ûstata
kaˆ pÚmata: krad…h dš oƒ œndon Øl£ktei. æj d
kÚwn ¢malÍsi perˆ skul£kessi bebîsa
¥ndr' ¢gnoi»sas' Øl£ei mšmonšn te m£cesqai,
éj ·a toà œndon Øl£ktei ¢gaiomšnou kak¦ œrga.
stÁqoj d pl»xaj krad…hn ºn…pape mÚqJ:
„tštlaqi d», krad…h: kaˆ kÚnteron ¥llo pot' œtlhj,
½mati tù, Óte moi mšnoj ¥scetoj ½sqie KÚklwy
„fq…mouj ˜t£rouj: sÝ d' ™tÒlmaj, Ôfra se mÁtij
™x£gag' ™x ¥ntroio юÒmenon qanšesqai.”
ìj œfat', ™n st»qessi kaqaptÒmenoj f…lon
Ãtor: tù d m£l' ™n pe…sV krad…h mšne tetlhu‹a
nwlemšwj: ¢t¦r aÙtÕj ˜l…sseto œnqa kaˆ œnqa.
Cântul XX
În tindã sta culcat Ulise. O blanã
De bou neargãsitã-ºi tãvãlise
ªi-asupra-i multe piei de oi junghiate
De-ahei ºi cu un þol l-acoperise
5
Pe dânsul Evrinoma. Sta în patu-i
Neadormit viteazul, tot cu mintea
La moartea peþitorilor. Ieºise
Din cas-atunci un rând de roabe care
S-aveau cu peþitorii ºi-ncepurã
A râde ºi-a se veseli-mpreunã 10
ªi sufletu-i se-nviforã. Prin minte-i
Trecurã multe gânduri: sã dea buzna
Pe toate sã le-omoare? Ori sã lase
Pe data cea din urmã sã se-nhaite
Cu tinerii? ªi inima într-însul 15
Urla. Cum o cãþea dã roatã-n jurul
Cãþeilor plãpânzi ºi latrã la un
Necunoscut ºi-i gata sã se-nhaþe,
Aºa lãtra ºi inima într-însul,
Cã-i sângera de ciudã-n faþ-atâtor 20
Blãstemãþii. În piept îºi da cu pumnul
ªi inima-ºi certa: „Mai rabdã încã,
O, inimã. Tu ai rãbdat odatã
Ceva mai fioros, pe când ciclopul
Nesãþios înfuleca pe soþii 25
Voinici ai mei. Te-ai stãpânit acolo
ªi tare-ai stat pânã ce sfatul minþii
Din peºterã te-a scos, unde crezuseºi
Cã vei muri.” Aºa el se mustrase
ªi domolitã sinea lui rãmase 30
Ca luntrea otgonitã, dar în patu-i
790 ODUSSEAIS. U ODISEEA. CÂNTUL XX
æj d' Óte gastšr' ¢n¾r polšoj purÕj a„qomšnoio,
™mple…hn kn…shj te kaˆ a†matoj, œnqa kaˆ
œnqa a„ÒllV, m£la d' ðka lila…etai ÑpthqÁnai,
ìj ¥r' Ó g' œnqa kaˆ œnqa ˜l…sseto mermhr…zwn,
Óppwj d¾ mnhstÁrsin ¢naidšsi ce‹raj ™f»sei,
moànoj ™ën polšsi. scedÒqen dš oƒ Ãlqen 'Aq»nh
oÙranÒqen katab©sa, dšmaj d' ½Žkto gunaik…:
stÁ d' ¥r' Øpr kefalÁj ka… min prÕj màqon œeipe:
„t…pt' aât' ™gr»sseij, p£ntwn perˆ k£mmore fwtîn;
okoj mšn toi Ód' ™st…, gun¾ dš toi ¼d' ™nˆ o‡kJ
kaˆ p£Žj, oŒÒn poÚ tij ™šldetai œmmenai uŒa.”
t¾n d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj:
„naˆ d¾ taàt£ ge p£nta, qe£, kat¦ mo‹ran œeipej: ¢ll£ t…
moi tÒde qumÕj ™nˆ fresˆ mermhr…zei, Óppwj d¾
mnhstÁrsin ¢naidšsi ce‹raj ™f»sw,
moànoj ™èn: oƒ d' a„n ¢ollšej œndon œasi. prÕj d'
œti kaˆ tÒde me‹zon ™nˆ fresˆ mermhr…zw:
e‡ per g¦r kte…naimi DiÒj te sšqen te ›khti,
pÍ ken ØpekprofÚgoimi; t£ se fr£zesqai ¥nwga.”
tÕn d' aâte prosšeipe qe¦ glaukîpij 'Aq»nh:
„scštlie, kaˆ mšn t…j te cere…oni pe…qeq' ˜ta…rJ, Ój
per qnhtÒj t' ™stˆ kaˆ oÙ tÒsa m»dea oden: aÙt¦r
™gë qeÒj e„mi, diamperj ¼ se ful£ssw ™n p£ntessi
pÒnois'. ™ršw dš toi ™xanafandÒn:
e‡ per pent»konta lÒcoi merÒpwn ¢nqrèpwn
nîŽ perista‹en, kte‹nai memaîtej ”ArhŽ, ka…
ken tîn ™l£saio bÒaj kaˆ ‡fia mÁla.
¢ll' ˜lštw se kaˆ Ûpnoj: ¢n…h kaˆ tÕ ful£ssein
791
Se rãsucea Ulise în tot chipul.
Întocmai cum pe un jãratic mare
Un om roteºte pântecul de caprã
Ce-i împãnat cu sânge ºi grãsime, 35
Voind mai iute carnea-i sã se frigã,
Aºa în pat se tot sucea Ulise
ªi chibzuia cum el sã punã mâna
Pe ºleaht-aceea de sfruntaþi, el singur
Fiind, vrãjmaºii mulþi. Veni la dânsul 40
Din cer atunci Minerva ca femeie,
La creºtet îi stãtu ºi-i zise astfel:
„Ce stai veghind, tu, cel mai neferice
Din muritori? Aici þi-i doarã casa
ªi-n casã þi-i femeia ºi copilul 45
Cum orice tatã l-ar dori sã fie.”
Ulise i-a rãspuns aºa Minervei:
„Ce-mi spui, zeiþã,-i prea frumos ºi bine,
Dar inima-mi se tot frãmântã-n sine
ªi chibzuie cum pot sã pun eu mâna 50
Pe ºleahta de sfruntaþi, eu singur
Fiind, iar ei mereu o droaie-n casã.
Dar ºi mai crunt o grijã tot m-apasã:
Cu voia ta ºi-a tatãlui din ceruri
55
Dacã-i dobor, oare-ncotro fugi-voi
Ca sã m-ascund. Te rog sã-mi spui tu mie.”
Grãi Minerva cea cu ochi albaºtri:
„Abraºule, sunt oameni care-ascultã
De un tovar㺠mai de rând, de unul
Ce-i muritor ºi nu dã sfat ca mine. 60
Eu sunt zeiþa care-n veci te apãr
În tot ce faci ºi þi-oi vorbi pe faþã:
De ne-ar încercui cincizeci de cete
De oameni ahtiaþi sã te omoare,
Tu poþi sã-i birui ºi sã capeþi turma 65
De oi ºi boi. Dar las’ sã-þi vie somnul.
792 ODUSSEAIS. U ODISEEA. CÂNTUL XX
p£nnucon ™gr»ssonta, kakîn d' ØpodÚseai ½dh.” ìj
f£to, ka… ·£ oƒ Ûpnon ™pˆ blef£roisin œceuen,
aÙt¾ d' ¨y ™j ”Olumpon ¢pšstice d‹a qe£wn. eâte tÕn
Ûpnoj œmarpte, lÚwn meled»mata qumoà,
lusimel»j, ¥locoj d' ¥r' ™pšgreto kedn¦ „du‹a, kla‹en
d' ™n lšktroisi kaqezomšnh malako‹sin. aÙt¦r ™peˆ
kla…ousa koršssato Ön kat¦ qumÒn,
'Artšmidi prètiston ™peÚxato d‹a gunaikîn:
„”Artemi, pÒtna qe£, qÚgater DiÒj, a‡qe moi
½dh „Õn ™nˆ st»qessi baloàs' ™k qumÕn ›loio
aÙt…ka nàn, À œpeit£ m' ¢narp£xasa qÚella
o‡coito profšrousa kat' ºerÒenta kšleuqa,
™n procoÍj d b£loi ¢yorrÒou 'Wkeano‹o.
æj d' Óte Pandaršou koÚraj ¢nšlonto qÚellai:
tÍsi tokÁaj mn fqe‹san qeo…, aƒ d' ™l…ponto
Ñrfanaˆ ™n meg£roisi, kÒmisse d d‹' 'Afrod…
th turù kaˆ mšliti glukerù kaˆ ¹dšŽ o‡nJ:
“Hrh d' aÙtÍsin perˆ pasšwn dîke gunaikîn
edoj kaˆ pinut»n, mÁkoj d' œpor' ”Artemij ¡gn»,
œrga d' 'Aqhna…h dšdae klut¦ ™rg£zesqai.
eât' 'Afrod…th d‹a prosšstice makrÕn ”Olumpon,
koÚrVs' a„t»sousa tšloj qalero‹o g£moio,
™j D…a terpikšraunon, –Ð g£r t' ™å oden ¤panta,
mo‹r£n t' ¢mmor…hn te kataqnhtîn ¢nqrèpwn, –
tÒfra d t¦j koÚraj “Arpuiai ¢nhršyanto
ka… ·' œdosan stugerÍsin 'ErinÚsin ¢mfipoleÚein:
ìj œm' ¢Žstèseian 'OlÚmpia dèmat' œcontej,
ºš m' ™ãplÒkamoj b£loi ”Artemij, Ôfr' 'OdusÁa
793
Cã þi-ar fi rãu sã stai de veghe o noapte.”
ªi zâna somn îi picurã pe gene,
Apoi se-ntoarse la Olimp. Iar somnul
Moleºitor îl copleºi pe dânsul 70
ªi inima i-o dezrobi de grijã.
În vremea asta se trezi soþia-i
Cea vrednicã ºi-n aºternutu-i moale
Se puse iar pe plâns. ªi când de lacrimi
Se sãturã, întâi zeiþei sfinte, 75
Diana, ruga îºi rosti: „Diano,
Zeiþã naltã, fiicã de-a lui Joe,
Sãgeatã-mã în piept ºi-acum în clipã
Ia-mi sufletul sau sã mã ia un vifor
Pe cãi de nori ºi sã m-arunce-n valul 80
Vârtelnicului Ocean întocmai
Cum a luat vârtej de vânt odatã
Pe fetele lui Pandareus! Ele,
Când zeii le pierduserã pãrinþii,
85
La curte au rãmas copile-orfane,
Dar le hrãni zeiþa Afrodita
Cu caº, cu vin plãcut, cu miere dulce,
Le dãrui Junona frumuseþe
ªi minte mai presus decât la toate
90
Femeile, boi nalt apoi le dete
Diana preacurata, ºi Minerva
Cu mãestria mânii le deprinse.
Când Afrodita spre Olimp se duse
Sã cearã pentru fete-n floarea vârstei
Nuntirea de la domnul fulgerãrii – 95
Cãci el le ºtie toate, ºi norocul
ªi nenorocul tuturor în lume –
Vântoasele pe fete le rãpirã
ªi le robirã groaznicelor Furii;
Aºa sã mã doboare ºi pe mine 100
Cei din Olimp, trãsneascã-mã Diana,
S-ajung sub þãrnã-alãturi de Ulise,
794 ODUSSEAIS. U ODISEEA. CÂNTUL XX
Ñssomšnh kaˆ ga‹an Ûpo stuger¾n ¢fiko…mhn,
mhdš ti ce…ronoj ¢ndrÕj ™ãfra…noimi nÒhma.
¢ll¦ tÕ mn kaˆ ¢nektÕn œcei kakÒn, ÐppÒte kšn tij
½mata mn kla…V, pukinîj ¢kac»menoj Ãtor,
nÚktaj d' Ûpnoj œcVsin, –Ð g£r t' ™pšlhsen ¡p£ntwn,
™sqlîn ºd kakîn, ™peˆ ¨r blšfar' ¢mfikalÚyV: – aÙt¦r
™moˆ kaˆ Ñne…rat' ™pšsseuen kak¦ da…mwn.
tÍde g¦r aâ moi nuktˆ paršdraqen e‡keloj aÙtù,
to‹oj ™ën, oŒoj Ïen ¤ma stratù: aÙt¦r ™mÕn kÁr
ca‹r', ™peˆ oÙk ™f£mhn Ônar œmmenai, ¢ll' Ûpar ½dh.”
ìj œfat', aÙt…ka d crusÒqronoj ½luqen 'Hèj.
tÁj d' ¥ra klaioÚshj Ôpa sÚnqeto d‹oj 'OdusseÚj:
merm»rixe d' œpeita, dÒkhse dš oƒ kat¦ qumÕn
½dh ginèskousa parest£menai kefalÁfi.
cla‹nan mn sunelën kaˆ kèea, to‹sin ™neàden, ™j
mšgaron katšqhken ™pˆ qrÒnou, ™k d boe…hn
qÁke qÚraze fšrwn, Diˆ d' eÜxato ce‹raj ¢nascèn:
„Zeà p£ter, e‡ m' ™qšlontej ™pˆ trafer»n te kaˆ Øgr¾n
½get' ™m¾n ™j ga‹an, ™pe… m' ™kakèsate l…hn,
f»mhn t…j moi f£sqw ™geiromšnwn ¢nqrèpwn
œndoqen, œktosqen d DiÕj tšraj ¥llo fan»tw.”
ìj œfat' eÙcÒmenoj: toà d' œklue mht…eta ZeÚj,
aÙt…ka d' ™brÒnthsen ¢p' a„gl»entoj 'OlÚmpou,
ØyÒqen ™k nefšwn: g»qhse d d‹oj 'OdusseÚj.
f»mhn d' ™x o‡koio gun¾ prošhken ¢letrˆj plhs…on,
œnq' ¥ra oƒ mÚlai e†ato poimšni laîn.
795
Decât sã bucur pe un om ce nu e
De seama lui. Ba tot mai rabzi nevoia
Când noaptea poþi dormi, dupã ce ziua 105
Ai plâns zdrobit, cã somnul, dupã-nchisul
Pleoapelor, e balsamul uitãrii
A toate, rãu ºi bun. Dar mie, biata,
Îmi mai trimite-un zeu ºi vise rele.
Chiar noaptea asta mi-a dormit alãturi 110
Un om ca el. Era leit cum fuse
Când a purces cu armia la Troia,
Mã-nveselii în suflet cã-mi pãruse
Cã nu e vis, ci dânsul chiar aieve.”
Aºa grãi. ªi zâna dimineþii 115
Curând sosi pe tronul ei de aur.
Ulise i-auzi din pat jãlitul,
Stãtu pe gânduri ºi-i pãru în sine
Cã-l cunoscu nevastã-sa ºi stete
La capul lui. Împãturindu-ºi þolul 120
ªi pieile pe care se culcase,
Le aºezã în salã pe un scaun
ªi blana cea de bou luând afarã,
O puse jos ºi cu întinse braþe
El ruga-ºi-ncepu: „Pãrinte Joe, 125
De m-aþi adus în þara mea pe apã
ªi pe uscat cu voia voastrã, dupã
Ce-aºa de crâncen m-aþi bãtut, ajutã
S-aud menind a bine doar pe unul
Din oamenii ce se deºteaptã-n casã 130
ªi Joe sã-mi arate-un semn pe-afarã”.
Aºa zicea. Luã aminte domnul.
ªi bubui din cer, de sus din nouri,
ªi-n sinea lui se bucurã Ulise.
Din casã i-a menit a bine-o ºerbã 135
Din cele care mãcinau pe unde
Palatul lui Ulise-avea merinde.
Lucrau acolo zi ºi noapte douã-
Sprezece roabe ºi tocau fãinã
796 ODUSSEAIS. U ODISEEA. CÂNTUL XX
tÍsin dèdeka p©sai ™perrèonto guna‹kej
¥lfita teÚcousai kaˆ ¢le…ata, muelÕn ¢ndrîn:
aƒ mn ¥r' ¥llai eádon, ™peˆ kat¦ purÕn ¥lessan,
¹ d m…' oÜ pw paÚet', ¢faurot£th d tštukto: ¼ ·a
mÚlhn st»sasa œpoj f£to, sÁma ¥nakti:
„Zeà p£ter, Ój te qeo‹si kaˆ ¢nqrèpoisin ¢n£sseij,
meg£l' ™brÒnthsaj ¢p' oÙranoà ¢sterÒentoj,
oÙdš poqi nšfoj ™st…: tšraj nÚ teJ tÒde fa…neij.
krÁnon nàn kaˆ ™moˆ deilÍ œpoj, Ótti ken e‡pw:
mnhstÁrej pÚmatÒn te kaˆ Ûstaton ½mati tùde
™n meg£rois' 'OdusÁoj ˜lo…ato da‹t' ™ratein»n,
o‰ d» moi kam£tJ qumalgšŽ goÚnat' œlusan
¥lfita teucoÚsV: nàn Ûstata deipn»seian.”
ìj ¥r' œfh, ca‹ren d klehdÒni d‹oj 'OdusseÝj
ZhnÒj te brontÍ: f£to g¦r te…sasqai ¢le…taj.
aƒ d' ¥llai dmJaˆ kat¦ dèmata k£l' 'OdusÁoj
™grÒmenai ¢nškaion ™p' ™sc£rV ¢k£maton pàr.
Thlšmacoj d' eÙnÁqen ¢n…stato, „sÒqeoj fèj,
e†mata ˜ss£menoj, perˆ d x…foj ÑxÝ qšt' êmJ, possˆ d'
ØpÕ liparo‹sin ™d»sato kal¦ pšdila, e†leto d'
¥lkimon œgcoj ¢kacmšnon ÑxšŽ calkù. stÁ d' ¥r' ™p'
oÙdÕn „èn, prÕj d' EÙrÚkleian œeipe:
„ma‹a f…lh, pîj xe‹non ™tim»sasq' ™nˆ o‡kJ
eÙnÍ kaˆ s…tJ, Ã aÜtwj ke‹tai ¢khd»j; toiaÚth
g¦r ™m¾ m»thr, pinut» per ™oàsa:
™mpl»gdhn ›terÒn ge t…ei merÒpwn ¢nqrèpwn
ce…rona, tÕn dš t' ¢re…on' ¢tim»sas' ¢popšmpei.”
tÕn d' aâte prosšeipe per…frwn EÙrÚkleia:
797
De orz ºi grâu, care-i a lumii hranã 140
ªi mãduvã. Dormeau acolo toate
Femeile când mãcinase grâul
ªi numai una nu-ºi gãtase lucrul,
Fiind cea mai nevolnicã din toate.
ªi-opri moriºca ºi meni a bine 145
Pentru stãpâna ei: „Pãrinte Joe,
Tu, împãrate peste zei ºi oameni,
Puternic ai tunat din cer ºi totuºi
Nu-i pic de nor. E semn cã piazã bunã
Trimiþi cuiva. Mi-ascultã demândarea 150
ªi mie bietei. Fã ca peþitorii
În ziua asta cea din urmã datã
Sã ospãteze-n casa lui Ulise,
Miºeii care-aici în trud-amarã
La mãcinat puterile-mi secarã, 155
Sã fie masa lor cea de pe urmã!”
Aºa urã femeia, iar Ulise
Se bucurã când i-auzi menirea
ªi tunetul lui Joe; avea nãdejde
Cã poate sã-ºi rãzbune pe nemernici. 160
În vremea asta celelalte roabe
Se strânserã prin casã ºi-ncepurã
S-aprindã foc neobosit în vatrã.
Din pat se scoalã Telemah, viteazul
Cu zeii deopotrivã, ºi se-mbracã, 165
Pe umãr pune sabie ascuþitã
ªi în picioare dalbele sandale,
Ia lancea tare cu þugui de-aramã,
S-opreºte-n prag ºi Evricleii zice:
„Cinstit-aþi pe strãin cu pat ºi hranã? 170
Ori n-aþi grijit de el? Aºa e mama,
Cu toatã-nþelepciunea-i. Nu-ºi dã seama,
Primeºte ea pe ticãloºi cu cinste,
Iar pe cei buni nesocotind i-alungã.”
175
„Copilul meu, rãspunse Evriclea,
798 ODUSSEAIS. U ODISEEA. CÂNTUL XX
„oÙk ¥n min nàn, tšknon, ¢na…tion a„tiÒJo.
onon mn g¦r p‹ne kaq»menoj, Ôfr' œqel' aÙtÒj,
s…tou d' oÙkšt' œfh pein»menai: e‡reto g£r min.
¢ll' Óte d¾ ko…toio kaˆ Ûpnou mimnÇskonto,
¹ mn dšmni' ¥nwgen Øpostoršsai dmJÍsin,
aÙt¦r Ó g', éj tij p£mpan юzurÕj kaˆ ¥potmoj, oÙk
œqel' ™n lšktroisi kaˆ ™n ·»gessi kaqeÚdein,
¢ll' ™n ¢dey»tJ bošV kaˆ kèesin o„în
œdraq' ™nˆ prodÒmJ: cla‹nan d' ™pišssamen ¹me‹j.”
ìj f£to, Thlšmacoj d dik meg£roio beb»kei
œgcoj œcwn: ¤ma tù ge kÚnej pÒdaj ¢rgoˆ ›ponto. bÁ
d' ‡men e„j ¢gor¾n met' ™ãkn»midaj 'AcaioÚj. ¹ d'
aâte dmJÍsin ™kškleto d‹a gunaikîn,
EÙrÚklei', ’Wpoj qug£thr Peishnor…dao:
„¥greiq', aƒ mn dîma kor»sate poipnÚsasai
·£ssatš t' œn te qrÒnois' eÙpoi»toisi t£phtaj
b£llete porfuršouj: aƒ d spÒggoisi trapšzaj
p£saj ¢mfim£sasqe, kaq»rate d krhtÁraj
kaˆ dšpa ¢mfikÚpella tetugmšna: taˆ d meq' Ûdwr
œrcesqe kr»nhnde kaˆ o‡sete q©sson „oàsai.
oÙ g¦r d¾n mnhstÁrej ¢pšssontai meg£roio, ¢ll¦
m£l' Ãri nšontai, ™peˆ kaˆ p©sin ˜ort».”
ìj œfaq', aƒ d' ¥ra tÁj m£la mn klÚon ºd' ™p…qonto.
aƒ mn ™e…kosi bÁsan ™pˆ kr»nhn mel£nudron,
aƒ d' aÙtoà kat¦ dèmat' ™pistamšnwj ponšonto.
™j d' Ãlqon drhstÁrej ¢g»norej: oƒ mn œpeita
eâ kaˆ ™pistamšnwj kšasan xÚla, taˆ d guna‹kej
Ãlqon ¢pÕ kr»nhj. ™pˆ dš sfisin Ãlqe subèthj
799
Nu-nvinui pe cine nu-i de vinã.
Stãtu doar ºi bãu cât vru el singur,
Zicea însã cã nu-i flãmând, în vreme
Ce doamna-l întreba. Dar când îi fuse
De somn, ºi de culcat, zori stãpâna 180
Pe roabe sã-i aºtearnã de culcare.
Dar el ca omul cufundat în jale
ªi în rãstriºte, nu vru sã se culce
În pat pe perne moi: dormi în tindã
Pe piei de oi, pe-o blanã nedubitã 185
De bou ºi noi c-un þol l-acoperirãm.”
Aºa ea zise. El ieºi din salã
Cu lancea-n mânã. Îl urmau ogarii
Cei sprinteni de picioare. El la sfatul
Aheilor se duse. Evriclea, 190
Fiica lui Op, nepoata lui Pisenor,
Mai-marea-ntre femei, silea pe roabe:
„Hai mãturaþi de zor stropind în salã
ªi aruncaþi pe jeþurile mândre
Covoare porfirii. ªi cu bureþii 195
Voi ºtergeþi toate mesele din salã,
Curate faceþi oluri ºi pahare
Cu douã toarte ºi cu ºart lucrate,
Iar altele sã mergeþi dupã apã
De la fântânã ºi-o cãraþi mai iute. 200
Cã n-or sta mult departe peþitorii,
Sosesc pe mânecate aici la curte,
Cãci astãzi pentru toþi e sãrbãtoare.”
Aºa zorea; ele ascultau supuse.
ªi douãzeci pornirã la fântânã 205
Sã care apã. Celelalte harnic
Lucrau prin casã, toate pricepute.
Rândaºii peþitorilor intrarã,
Frumos ºi bine lemne despicarã.
Femeile-au venit de la fântânã 210
800 ODUSSEAIS. U ODISEEA. CÂNTUL XX
tre‹j si£louj kat£gwn, o‰ œsan met¦ p©sin ¥ristoi.
kaˆ toÝj mšn ·' e‡ase kaq' ›rkea kal¦ nšmesqai,
aÙtÕj d' aât' 'OdusÁa proshÚda meilic…oisi:
„xe‹n', Ã ¥r t… se m©llon 'Acaioˆ e„sorÒwsin,
Ú s' ¢tim£zousi kat¦ mšgar' æj tÕ p£roj per;”
tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj:
„aŠ g¦r d», EÜmaie, qeoˆ teisa…ato lèbhn,
¿n o†d' Øbr…zontej ¢t£sqala mhcanÒwntai o‡kJ
™n ¢llotr…J, oÙd' a„doàj mo‹ran œcousin.”
ìj oƒ mn toiaàta prÕj ¢ll»louj ¢gÒreuon: ¢gc…
molon dš sf' Ãlqe Mel£nqioj, a„pÒloj a„gîn, agaj
¥gwn, a‰ p©si metšprepon a„pol…oisi,
de‹pnon mnhst»ressi: dÚw d' ¤m' ›ponto nomÁej. kaˆ
t¦j mn katšdhsan Øp' a„qoÚsV ™ridoÚpJ,
aÙtÕj d' aât' 'OdusÁa proshÚda kertom…oisi:
„xe‹n', œti kaˆ nàn ™nq£d' ¢ni»seij kat¦ dîma
¢nšraj a„t…zwn, ¢t¦r oÙk œxeisqa qÚraze;
p£ntwj oÙkšti nîŽ diakrinšesqai яw
prˆn ceirîn geÚsasqai, ™peˆ sÚ per oÙ kat¦
kÒsmon a„t…zeij: e„sˆn d kaˆ ¥lloqi da‹tej 'Acaiîn.”
ìj f£to, tÕn d' oÜ ti prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj, ¢ll'
¢kšwn k…nhse k£rh, kak¦ bussodomeÚwn.
to‹si d' ™pˆ tr…toj Ãlqe Filo…tioj, Ôrcamoj ¢ndrîn, boàn
ste‹ran mnhstÁrsin ¥gwn kaˆ p…onaj agaj.
porqmÁej d' ¥ra toÚj ge di»gagon, o† te kaˆ ¥llouj
¢nqrèpouj pšmpousin, Ót…j sfeaj e„saf…khtai.
kaˆ t¦ mn eâ katšdhsen Øp' a„qoÚsV ™ridoÚpJ,
aÙtÕj d' aât' ™ršeine subèthn ¥gci parast£j:
801
ªi mai veni porcarul ºi le-aduse
Trei vieri, pe cei mai buni din toatã turma.
Lãsã în curtea-mprejmuitã porcii
Sã pascã ºi-ntrebã el pe Ulise
Prietenos: „Strãine, oare-aheii 215
Se uitã mai frumos acum la tine?
Sau te batjocoresc ca mai înainte
În casa asta?” I-a rãspuns Ulise:
„Sã le plãteascã cei-de-sus ocara,
Necuviinþa ºi nelegiuirea 220
Ce-o fac miºeii-n casa cea strãinã,
Cã n-au un pic de-obraz ºi de ruºine !”
Aºa vorbeau. S-apropie Melantiu
Cãprarul. El mâna mai multe capre
Din cele mai alese, demâncare 225
La peþitori. Urmat era cãprarul
De doi pãstori. El caprele-n pridvorul
Rãsunãtor legã ºi lui Ulise
Aºa-i fãcu: „Strãine, tu ºi-acuma
Vei necãji pe domni cerºind prin casã. 230
ªi n-ai sã te mai cari de-aici? Pesemne
Noi nu ne-om despãrþi, de nu vei face
Saftea din pumnii mei. Cã þi-i cerºitul
Nesocotit. Mai sunt ºi alte mese
Pe la ahei.”Aºa-l certa, ºi-Ulise 235
Nimic n-a zis. Tãcu ca piatra molcom,
Tot da din cap ºi tãinuia în sine
Cumplite gânduri. Mai veni pe urmã
Al treilea, Filetios, scutarul
Pãstorilor. Mâna o vacã stearpã 240
ªi capre grase pentru ospãtare.
De pe uscat veniserã pe mare
De dincolo, cã i-au trecut plutaºii
Ce trec pe toþi care sosesc la dânºii.
Le priponi el bine sub pridvorul 245
Rãsunãtor ºi întrebã porcarul
Mergând la el aproape: „Cine-i oare
802 ODUSSEAIS. U ODISEEA. CÂNTUL XX
„t…j d¾ Óde xe‹noj nšon e„l»louqe, subîta,
¹mšteron prÕj dîma; tšwn d' Ÿx eÜcetai enai
¢ndrîn; poà dš nÚ oƒ gene¾ kaˆ patrˆj ¥roura;
dÚsmoroj: à te œoike dšmaj basilÁŽ ¥nakti:
¢ll¦ qeoˆ duÒwsi polupl£gktouj ¢nqrèpouj,
ÐppÒte kaˆ basileàsin ™piklèswntai юzÚn.”
Ã, kaˆ dexiterÍ deid…sketo ceirˆ parast¦j
ka… min fwn»saj œpea pterÒenta proshÚda:
„ca‹re, p£ter ð xe‹ne: gšnoitÒ toi œj per Ñp…ssw
Ôlboj: ¢t¦r mn nàn ge kako‹s' œceai polšessi. Zeà
p£ter, oÜ tij se‹o qeîn Ñloèteroj ¥lloj: oÙk
™lea…reij ¥ndraj, ™p¾n d¾ ge…neai aÙtÒj,
misgšmenai kakÒthti kaˆ ¥lgesi leugalšoisin.
‡dion, æj ™nÒhsa, ded£kruntai dš moi Ôsse
mnhsamšnJ 'OdusÁoj, ™peˆ kaˆ ke‹non яw
toi£de la…fe' œconta kat' ¢nqrèpouj ¢l£lhsqai,
e‡ pou œti zèei kaˆ Ðr´ f£oj ºel…oio.
e„ d' ½dh tšqnhke kaˆ e„n 'Adao dÒmoisin,
moi œpeit' 'OdusÁoj ¢mÚmonoj, Ój m' ™pˆ bousˆn
eŒs' œti tutqÕn ™Ònta Kefall»nwn ™nˆ d»mJ.
nàn d' aƒ mn g…nontai ¢qšsfatoi, oÙdš ken ¥llwj
¢ndr… g' ØpostacÚoito boîn gšnoj eÙrumetèpwn: t¦j
d' ¥lloi me kšlontai ¢ginšmenai sf…sin aÙto‹j
œdmenai: oÙdš ti paidÕj ™nˆ meg£rois' ¢lšgousin,
oÙd' Ôpida tromšousi qeîn: mem£asi g¦r ½dh
kt»mata d£ssasqai d¾n o„comšnoio ¥naktoj.
aÙt¦r ™moˆ tÒde qumÕj ™nˆ st»qessi f…loisi
pÒll' ™pidine‹tai: m£la mn kakÕn uŒoj ™Òntoj
803
Acest strãin sosit acuma proaspãt
La casa noastrã? Care-i seminþia,
250
Pãrinþii lui ºi neamul ºi moºia?
Sãrac de el! Dupã fãpturã pare
Cã-i domn stãpânitor. N-au milã zeii
De oamenii pribegi; i-afundã-n jale.
Chiar domnilor le sorocesc rãstriºte!”
ªi cum vorbi, se duse la Ulise 255
ªi îmbiindu-i mâna dreaptã-i zise:
„Noroc, strãine taicã! Fie barem
De-acum sã-þi meargã bine, c-azi te-apasã
Necazuri multe. Doamne, tatã Joe,
Nu-i altul între zei mai crud ca tine. 260
Tu nu te-nduri de oameni ºi eºti totuºi
Pãrinte-al lor. Tu-i laºi de-a pururi pradã
Nevoii ºi durerilor sã cadã.
Cum te-am vãzut, am nãduºit ºi lacrimi
Mi-au dat în ochi gândind la bietu-Ulise, 265
Cã mi-l închipui ºi pe el tot astfel
Umblând rufos ºi lainic între oameni,
De mai trãieºte ºi mai vede soare.
Iar dacã-i mort ºi-i dus pe ceea-lume,
Vai cum îl plâng pe bunul meu Ulise ! 270
Eram un copilandru când mã puse
Sã fiu peste vãcarii lui mai mare
În þara chefalenilor. Acuma
Cu miile i se-nmulþirã boii
ªi n-are nici un om aºa prãsilã 275
De boi fruntoºi. Dar alþii dau poruncã
Sã-i mân la dânºii pentru ospãtare.
De fiul sãu din casã nu þin seamã,
Nu tremurã de-a zeilor mânie.
Sunt gata între ei sã-mpart-averea 280
Stãpânului cel dus demult. ªi-n mine
Mã tot vânzol cu mintea, stau pe gânduri.
Mi-e foarte rãu, pe când e-n viaþã fiul
804 ODUSSEAIS. U ODISEEA. CÂNTUL XX
¥llwn dÁmon ƒkšsqai „Ònt' aÙtÍsi bÒessin
¥ndraj ™j ¢llodapoÚj: tÕ d ·…gion aâqi mšnonta
bousˆn ™p' ¢llotr…Vsi kaq»menon ¥lgea p£scein.
ka… ken d¾ p£lai ¥llon Øpermenšwn basil»wn
™xikÒmhn feÚgwn, ™peˆ oÙkšt' ¢nekt¦ pšlontai:
¢ll' œti tÕn dÚsthnon яomai, e‡ poqen ™lqën
¢ndrîn mnhst»rwn skšdasin kat¦ dèmata qe…h.”
tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij
'OdusseÚj: „boukÒl', ™peˆ oÜte kakù oÜt' ¥froni fwtˆ
œoikaj, ginèskw d kaˆ aÙtÒj, Ó toi pinut¾ fršnaj †kei,
toÜnek£ toi ™ršw kaˆ ™pˆ mšgan Órkon Ñmoàmai:
‡stw nàn ZeÝj prîta, qeîn Ûpatoj kaˆ ¥ristoj, ƒst…h
t' 'OdusÁoj ¢mÚmonoj, ¿n ¢fik£nw:
à sšqen ™nq£d' ™Òntoj ™leÚsetai o‡kad' 'OdusseÚj:
so‹sin d' Ñfqalmo‹sin ™pÒyeai, a‡ k' ™qšlVsqa,
kteinomšnouj mnhstÁraj, o‰ ™nq£de koiranšousi.”
tÕn d' aâte prosšeipe boîn ™piboukÒloj ¢n»r:
„aŠ g¦r toàto, xe‹ne, œpoj telšseie Kron…wn:
gno…hj c', o†h ™m¾ dÚnamij kaˆ ce‹rej ›pontai.”
ìj d' aÜtwj EÜmaioj ™peÚxato p©si qeo‹si
nostÁsai 'OdusÁa polÚfrona Ónde dÒmonde.
ìj oƒ mn toiaàta prÕj ¢ll»louj ¢gÒreuon: mnhstÁrej
d' ¥ra Thlem£cJ q£natÒn te mÒron te ½rtuon:
aÙt¦r Ð to‹sin ¢risterÕj ½luqen Ôrnij,
a„etÕj Øyipšthj, œce d tr»rwna pšleian.
to‹sin d' 'Amf…nomoj ¢gor»sato kaˆ metšeipen:
„ð f…loi, oÙc ¼min sunqeÚsetai ¼de ge boul»,
Thlem£coio fÒnoj: ¢ll¦ mnhsèmeqa daitÒj.”
805
Stãpânului, sã plec în altã þarã
ªi sã mã car cu boi cu tot la alþii. 285
Dar e ºi mai grozav sã stau pe-aicea
ªi boii altora pãzind, sã sufãr
Aºa de greu. De mult plecam în lume
ªi m-aciolam la alt stãpân puternic,
Cã nu mai pot. Mai am însã nãdejde 290
Cã vine bietul domn al meu sãracul
ªi spulberã din casã pe nemernici.”
Ulise iscusitul îi rãspunse:
„Vãcarule, tu pari un om de treabã
ªi chibzuit. Vãd c-ai vorbit cuminte, 295
De-aceea eu din partea mea þi-oi spune
ªi-oi face-un mare jurãmânt. Ca martor
Sã-mi fie Joe între zei întâiul
ªi masa primitoare ca ºi vatra
Cea sfânt-a lui Ulise, unde astãzi 300
M-adãpostesc, cã tu vei fi de faþã
Când va sosi al tãu stãpân acasã
ªi, dacã vrei, vedea-vei tu cu ochii
Cum cad uciºi miºeii care astãzi
Domnesc aici.” Adause vãcarul: 305
„Strãine taicã, sã te-asculte zeii!
Sã vezi atunci ce poate-a mea virtute
ªi braþul meu.” Aºijderea Eumeos
Rugã pe zeii toþi ca înþeleptul
Ulise la palatul lui sã vie. 310
Aºa ei laolaltã cuvântarã.
Iar peþitorii unelteau omorul
Lui Telemah. Dar le zburã din stânga
Un vultur nalt în zbor ce-avea în gheare
315
Un porumbel sfios. Cum vede asta
ªi zice Amfinom atunci: „Prieteni,
Nu izbuteºte gândul nostru moartea
Lui Telemah. Sã ne vedem de masã.”
806 ODUSSEAIS. U ODISEEA. CÂNTUL XX
ìj œfat' 'Amf…nomoj, to‹sin d' ™pi»ndane màqoj.
™lqÒntej d' ™j dèmat' 'OdussÁoj qe…oio
cla…naj mn katšqento kat¦ klismoÚj te qrÒnouj te,
oƒ d' ƒšreuon Ԏj meg£louj kaˆ p…onaj agaj, †reuon d
sÚaj si£louj kaˆ boàn ¢gela…hn: spl£gcna d' ¥r'
Ñpt»santej ™nèmwn, ™n dš te onon krhtÁrsin
kerÒwnto: kÚpella d ne‹me subèthj.
s‹ton dš sf' ™pšneime Filo…tioj, Ôrcamoj ¢ndrîn,
kalo‹s' ™n kanšoisin, ™oinocÒei d MelanqeÚj.
oƒ d' ™p' Ñne…aq' ˜to‹ma proke…mena ce‹raj ‡allon.
Thlšmacoj d' 'OdusÁa kaq…drue, kšrdea nwmîn,
™ntÕj ™ãstaqšoj meg£rou, par¦ l£Žnon oÙdÒn,
d…fron ¢eikšlion kataqeˆj Ñl…ghn te tr£pezan:
p¦r d' ™t…qei spl£gcnwn mo…raj, ™n d' onon œceuen
™n dšpaŽ crusšJ, ka… min prÕj màqon œeipen:
„™ntauqo‹ nàn Âso met' ¢ndr£sin o„nopot£zwn:
kertom…aj dš toi aÙtÕj ™gë kaˆ ce‹raj ¢fšxw
p£ntwn mnhst»rwn, ™peˆ oÜ toi d»miÒj ™stin
okoj Ód', ¢ll' 'OdusÁoj, ™moˆ d' ™kt»sato ke‹noj.
Øme‹j dš, mnhstÁrej, ™p…scete qumÕn ™nipÁj
kaˆ ceirîn, †na m» tij œrij kaˆ ne‹koj Ôrhtai.”
ìj œfaq', oƒ d' ¥ra p£ntej Ñd¦x ™n ce…lesi fÚntej
Thlšmacon qaÚmazon, Ö qarsalšwj ¢gÒreue.
to‹sin d' 'Ant…nooj metšfh, EÙpe…qeoj uƒÒj:
„kaˆ calepÒn per ™Ònta decèmeqa màqon, 'Acaio…,
Thlem£cou: m£la d' Âmin ¢peil»saj ¢goreÚei.
oÙ g¦r ZeÝj e‡ase Kron…wn: tî kš min ½dh paÚsamen
™n meg£roisi, ligÚn per ™Ònt' ¢gorht»n.”
807
Aºa le spuse Amfinom ºi spusa-i
Plãcu la toþi. Venirã ei la curtea 320
Mãritului Ulise, ºi pe jeþuri
ªi-n scaune veºmintele-ºi lãsarã.
ªi prinserã sã-njunghie capre grase
ªi mari berbeci, grãsuni ºi-un bou din turmã
325
ªi fripserã-n frigare mãruntaie
ªi le-mpãrþirã între ei. Cu apã
Amestecarã-n oluri vin, ºi cupe
Vãcarul împãrþi la toþi; ºi pâne
Le mertici Filetios, vãtaful
Pãstorilor, în dalbele panere, 330
Turnã în cupe Melanteu ºi-n urmã
Ei mânile-ntindeau înspre bucate
Ce-n faþa lor stau gata. Între acestea
Pofti-nadins feciorul lui Ulise
Pe tatãl sãu sã ºadã lângã pragul 335
De piatrã-n sala bine-ntemeiatã.
ªi-un scaun prost îi puse ºi-o mãsuþã,
ªi peste ea ceva din mãruntaie
ªi vin turnându-i în pahar de aur,
Aºa-i grãi: „Aci sã ºezi la masã 340
Sã bei între bãrbaþi, ºi las’ pe mine
Cã te pãzesc de blendele ºi-ocara
Oricãrui peþitor. Nu-i casa obºtii,
Ci-i casa mea lãsatã de la tata.
Voi, peþitori, nu faceþi gurã, nu daþi 345
Cu mânile, sã nu se iºte sfadã
ªi-ncaier între noi.” Aºa voinicul
I-ameninþã. Ei buzele-ºi muºcarã,
Mirându-se cã Telemah vorbise
Cutezãtor. Dar Antinou le zise: 350
„Aheilor, sã-ngãduim cuvântul
Lui Telemah, deºi e greu, cã tare
Ne-ameninþã pe noi. Pãcat cã Joe
Se-mpotrivi, cã-i astupam noi gura
Acestui meºter vorbitor.” El astfel 355
808 ODUSSEAIS. U ODISEEA. CÂNTUL XX
ìj œfat' 'Ant…nooj: Ð d' ¥r' oÙk ™mp£zeto mÚqwn.
k»rukej d' ¢n¦ ¥stu qeîn ƒer¾n ˜katÒmbhn Ãgon:
toˆ d' ¢gšronto k£rh komÒwntej 'Acaioˆ ¥lsoj Ûpo
skierÕn ˜kathbÒlou 'ApÒllwnoj.
oƒ d' ™peˆ êpthsan krš' Øpšrtera kaˆ ˜rÚsanto,
mo…raj dass£menoi da…nunt' ™rikudša da‹ta. p¦r
d' ¥r' 'OdussÁŽ mo‹ran qšsan, o‰ ponšonto,
‡shn, æj aÙto… per ™l£gcanon: ìj g¦r ¢nègei
Thlšmacoj, f…loj uƒÕj 'OdussÁoj qe…oio.
mnhstÁraj d' oÙ p£mpan ¢g»noraj e‡a 'Aq»nh
lèbhj ‡scesqai qumalgšoj, Ôfr' œti m©llon dÚh
¥coj krad…hn Laerti£dew 'OdusÁoj.
Ãn dš tij ™n mnhstÁrsin ¢n¾r ¢qem…stia e„dèj,
Kt»sippoj d' Ônom' œske, S£mV d' ™nˆ o„k…a
na‹en: Öj d» toi kte£tessi pepoiqëj patrÕj ˜o‹o
mn£sket' 'OdussÁoj d¾n o„comšnoio d£marta. Ój
·a tÒte mnhstÁrsin Øperfi£loisi methÚda:
„kšklutš meu, mnhstÁrej ¢g»norej, Ôfra ti e‡pw:
mo‹ran mn d¾ xe‹noj œcei p£lai, æj ™pšoiken,
‡shn: oÙ g¦r kalÕn ¢tšmbein oÙd d…kaion
xe…nouj Thlem£cou, Ój ken t£de dèmaq' †khtai. ¢ll'
¥ge oƒ kaˆ ™gë dî xe…nion, Ôfra kaˆ aÙtÕj
º loetrocÒJ dèV gšraj ºš tJ ¥llJ dmèwn, o
‰ kat¦ dèmat' 'OdussÁoj qe…oio.”
ìj e„pën œrriye boÕj pÒda ceirˆ pace…V,
ke…menon ™k kanšoio labèn: Ð d' ¢leÚat' 'OdusseÝj Ãka
parakl…naj kefal»n, me…dhse d qumù sard£nion m£la
to‹on: Ð d' eÜdmhton b£le to‹con.
809
Le cuvânta, dar nu-i pãsa de vorbe
Lui Telemah. Atunci mânarã crainici
Prin mijlocul cetãþii hecatomba
Cea sfântã pentru zei. Sobor þinurã
Aheii prin dumbrava cea umbroasã 360
A marelui sãgetãtor Apollon.
Ei cãrnurile fripserã-n frigare,
Le traserã din foc, le împãrþirã
ªi la bogatul praznic s-aºezarã.
Iar oamenii care slujeau la masã 365
Fãcurã parte lui Ulise-ntocmai
Ca la ceilalþi, c-aºa i-a fost porunca
Lui Telemah, feciorul lui Ulise.
Iar pe fruntaºii peþitori Minerva
370
Tot nu-i lãsa de loc sã înceteze
Cu dureroasele-nfruntãri, ca astfel
Tot mai adânc sã-l doarã pe Ulise.
Era-ntre peþitori un om pornit spre
Necuviinþi, unul numit Ctesipos,
375
Din Same. Bizuindu-se pe-averea
Cea mult-a lui, peþea ºi el pe mândra
Soþie-a celui dus. Ctesip acesta
Ocarnicilor peþitori le zise:
„Luaþi aminte, am sã vã spun o vorbã.
Strãinul are parte cumsecade 380
La fel cu noi. Nu-i bine nici cu cale
Neospãtaþi sã fie musafirii
Lui Telemah, când vin la casa asta.
Sã-i dau ºi eu un dar de ospeþie,
Ca doar ºi el la rându-i sã-l îmbie 385
La vrun bãiaº, sau la vro altã slugã
Din casa lui Ulise.” Astfel zise
ªi din paner luând cu mâna-i grasã
Un arm de bou asupra-i îl rãpede.
Dar se feri de el atunci Ulise 390
Puþin plecându-ºi capul ºi c-un zâmbet
Amar rânji. Atins fu numai zidul
810 ODUSSEAIS. U ODISEEA. CÂNTUL XX
Kt»sippon d' ¥ra Thlšmacoj ºn…pape mÚqJ:
„Kt»sipp', Ã m£la toi tÒde kšrdion œpleto qumù:
oÙk œbalej tÕn xe‹non: ¢leÚato g¦r bšloj aÙtÒj. Ã
g£r kšn se mšson b£lon œgceŽ ÑxuÒenti,
ka… kš toi ¢ntˆ g£moio pat¾r t£fon
¢mfepone‹to ™nq£de. tî m» t…j moi ¢eike…aj
™nˆ o‡kJ fainštw: ½dh g¦r nošw kaˆ oda ›kasta,
™sql£ te kaˆ t¦ cšreia: p£roj d' œti n»pioj Ãa. ¢ll'
œmphj t£de mn kaˆ tštlamen e„sorÒwntej,
m»lwn sfazomšnwn o‡noiÒ te pinomšnoio
kaˆ s…tou: calepÕn g¦r ™rukakšein ›na polloÚj.
¢ll' ¥ge mhkšti moi kak¦ ·šzete dusmenšontej:
e„ d' ½dh m' aÙtÕn kte‹nai menea…nete calkù, ka…
ke tÕ boulo…mhn, ka… ken polÝ kšrdion e‡h
teqn£men À t£de g' a„n ¢eikša œrg' Ðr£asqai,
xe…nouj te stufelizomšnouj dmJ£j te guna‹kaj
·ust£zontaj ¢eikel…wj kat¦ dèmata kal£.”
ìj œfaq', oƒ d' ¥ra p£ntej ¢k¾n ™gšnonto siwpÍ.
Ñy d d¾ metšeipe Damastor…dhj 'Agšlaoj:
„ð f…loi, oÙk ¨n d» tij ™pˆ ·hqšnti dika…J
¢ntib…ois' ™pšessi kaqaptÒmenoj calepa…noi:
m»te ti tÕn xe‹non stufel…zete m»te tin' ¥llon
dmèwn, o‰ kat¦ dèmat' 'OdussÁoj qe…oio.
Thlem£cJ dš ke màqon ™gë kaˆ mhtšri fa…hn
½pion, e‡ sfwŽn krad…V ¤doi ¢mfotšroiŽn. Ôfra
mn Ûmin qumÕj ™nˆ st»qessin ™èlpei
nostÁsai 'OdusÁa polÚfrona Ónde dÒmonde,
tÒfr' oÜ tij nšmesij menšmen t' Ãn „scšmena… te
811
Cel mãestrit. Dar lui Ctesip îi zise
Mustrându-l Telemah: „Noroc de tine
Ca fost aºa, cã n-ai zdrelit pe oaspe, 395
C-almintrelea te strãpungeam cu lancea
ªi tatãl tãu aici, în loc de nuntã,
Þi-ar fi gãtit mormântul. Sã ia seama,
Sã nu-ºi dea nimenea pe faþ-arama.
Cãci ºtiu acum ºi seamã-mi dau de toate, 400
ªi bun ºi rãu. Eu nu mai sunt copilul
De pân-aci. Destul cã rabd în mine
Privind la jaful vostru: oi junghiate
ªi vin bãut ºi pâne risipitã,
Cã-i greu sã vã opresc eu unul singur 405
Pe voi cei mulþi. Nu-mi fiþi duºmani de moarte,
Nu-mi faceþi rãu. De vreþi sã-mi puneþi capul,
O vreau ºi eu. Mi-ar fi cu mult mai bine
Sã mor decât mereu sã-mi vadã ochii
Aceste mârºãvii, stâlciþi pe oaspeþi, 410
Femeile urât batjocorite
Prin casa mea frumoasã.” Asta zise
ªi toþi tãcurã molcom. Agelaos,
Al lui Damastor fiu, vorbi în urmã:
„Nu vã-nciudaþi, prieteni, nu rãspundeþi 415
Potrivnic celor zise cu dreptate.
Nu-l mai jigniþi pe-acest strãin, pe nimeni
Din robii de la curtea lui Ulise.
Aº vrea sã spun lui Telemah ºi mamei
Acestuia o vorbã bunã; poate 420
Va fi plãcut-amânduror. Cât fuse
Nãdejde-n noi cã se va-ntoarce-acasã
Cumintele Ulise, n-avea nimeni
De ce cârti, dacã-i fãceaþi s-adaste
ªi sã mai stea prin casã peþitorii. 425
 oÙranoà ™xapÒlwle, kak¾ d'
812 ODUSSEAIS. U
™pidšdromen ¢clÚj.” ìj œfaq', oƒ
mnhstÁraj kat¦ dèmat', ™peˆ tÒde kšrdion Ãen, d' ¥ra p£ntej ™p' aÙtù ¹dÝ
e„ nÒsths' 'OduseÝj kaˆ ØpÒtropoj †keto dîma: gšlassan.
nàn d' ½dh tÒde dÁlon, Ó t' oÙkšti nÒstimÒj
™stin. ¢ll' ¥ge sÍ t£de mhtrˆ parezÒmenoj
kat£lexon,
g»masq' Ój tij ¥ristoj ¢n¾r kaˆ ple‹sta pÒrVsin,
Ôfra sÝ mn ca…rwn patrèŽa p£nta nšmhai,
œsqwn kaˆ p…nwn, ¹ d' ¥llou dîma kom…zV.”
tÕn d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda:
„oÙ m¦ ZÁn', 'Agšlae, kaˆ ¥lgea patrÕj ™mo‹o,
Ój pou tÁl' 'Iq£khj À œfqitai À ¢l£lhtai, oÜ ti diatr…
bw mhtrÕj g£mon, ¢ll¦ keleÚw g»masq' ú k'
™qšlV, potˆ d' ¥speta dîra d…dwmi:
a„dšomai d' ¢škousan ¢pÕ meg£roio d…esqai
mÚqJ ¢nagka…J: m¾ toàto qeÕj telšseien.”
ìj f£to Thlšmacoj: mnhstÁrsi d Pall¦j 'Aq»nh ¥sbeston
gšlw ðrse, paršplagxen d nÒhma.
oƒ d' ½dh gnaqmo‹si gelèwn ¢llotr…oisin,
aƒmofÒrukta d d¾ krša ½sqion: Ôsse d' ¥ra sfšwn
dakruÒfin p…mplanto, gÒon d' çeto qumÒj.
to‹si d kaˆ metšeipe QeoklÚmenoj qeoeid»j:
„« deilo…, t… kakÕn tÒde p£scete; nuktˆ mn
Ømšwn e„lÚatai kefala… te prÒswp£ te nšrqe te
goàna, o„mwg¾ d dšdhe, ded£kruntai d pareia…,
a†mati d' ™rr£datai to‹coi kala… te mesÒdmai:
e„dèlwn d plšon prÒquron, ple…h d kaˆ aÙl»,
ƒemšnwn ”ErebÒsde ØpÕ zÒfon: ºšlioj d
 ODISEEA. CÂNTUL XX 813
Mai bine ar fi fost dacã el însuºi

S-ar fi întors ºi-ar fi venit în þarã.

Dar astãzi e vãdit cã nu mai vine.
Deci du-te tu la maicã-ta ºi spune-i
Sã ia de soþ pe cine-i mai de frunte 430

ªi-o înzestreazã mai bogat, ca astfel

De-avutul pãrintesc tu sã te bucuri,
Sã bei, sã ospãtezi, iar ea sã cate
De casa altuia.” Lui Agelaos
Rãspunse Telemah: „Îþi jur pe Joe, 435

Pe suferinþa tatei, care bietul

De bunã seamã-i dus ori bate drumuri
Departe de Itaca, nunta mamei
Eu n-o amân. Ba zic sã se mãrite
Cu cine-o vrea; i-oi da chiar multe daruri. 440

Dar peste voia dânsei, mi-e ruºine

S-o scot cu sila ºi cu zor din casã.
Fereascã Dumnezeu de-una ca asta!”
Aºa le zise el. Atunci Minerva
Trezi un râs la peþitori, un hohot 445

Nepotolit; ea le scrântise mintea,

De tot râdeau parcã din fãlci strãine.
Mâncau din cãrnuri crude ºi cu sânge,
ªi ochii lor erau muiaþi de lacrimi
ªi toþi erau porniþi pe tânguire. 450

Atunci luã cuvântul ºi le zise

Teoclimen: „Ce crunt blãstem vã paºte,
Sãrmanilor? Vã-mpresurã-ntuneric
ªi capul ºi obrazul ºi genunchii.
Rãsunã vaiet, lacrimi curg pe faþã, 455

Stropit cu sânge-i zidul ºi tavanul.

ªi geme ºi pridvorul ºi ograda
De umbrele ce nãzuie spre bezna
De întuneric. Soarele din slavã
Se-ntunecã,-nfiorãtoare noapte 460

Se-ntinde peste tot.” Aºa el zise,

ªi toþi râdeau voios de cele spuse.
814 ODUSSEAIS. U ODISEEA. CÂNTUL XX
to‹sin d' EÙrÚmacoj, PolÚbou p£Žj, Ãrc' ¢goreÚein:
„¢fra…nei xe‹noj nšon ¥lloqen e„lhlouqèj.
¢ll£ min aya, nšoi, dÒmou ™kpšmyasqe qÚraze
e„j ¢gor¾n œrcesqai, ™peˆ t£de nuktˆ ™skei.”
tÕn d' aâte prosšeipe QeoklÚmenoj qeoeid»j:
„EÙrÚmac', oÜ t… s' ¥nwga ™moˆ pompÁaj Ñp£zein.
e„s… moi Ñfqalmo… te kaˆ oÜata kaˆ pÒdej ¥mfw
kaˆ nÒoj ™n st»qessi tetugmšnoj, oÙdn ¢eik»j:
to‹s' œxeimi qÚraze, ™peˆ nošw kakÕn Ümmin
™rcÒmenon, tÒ ken oÜ tij ØpekfÚgoi oÙd' ¢lšaito
mnhst»rwn, o‰ dîma kat' ¢ntiqšou 'OdusÁoj
¢nšraj Øbr…zontej ¢t£sqala mhcan£asqe.” ìj
e„pën ™xÁlqe dÒmwn ™å naietaÒntwn,
†keto d' ™j Pe…raion, Ó min prÒfrwn Øpšdekto.
mnhstÁrej d' ¥ra p£ntej ™j ¢ll»louj ÐrÒwntej
Thlšmacon ™ršqizon, ™pˆ xe…noij gelÒwntej.
ïde dš tij e‡peske nšwn ØperhnoreÒntwn:
„Thlšmac', oÜ tij se‹o kakoxeinèteroj ¥lloj,
oŒon mšn tina toàton œceij ™p…maston ¢l»thn,
s…tou kaˆ o‡nou kecrhmšnon, oÙdš ti œrgwn
œmpaion oÙd b…hj, ¢ll' aÜtwj ¥cqoj ¢roÚrhj:
¥lloj d' aâtš tij oátoj ¢nšsth manteÚesqai. ¢ll' e‡
mo… ti p…qoio, tÒ ken polÝ kšrdion e‡h:
toÝj xe…nouj ™n nh polukl»Ždi balÒntej
™j SikeloÝj pšmywmen, Óqen kš toi ¥xion ¥lfoi.” ìj
œfasan mnhstÁrej: Ð d' oÙk ™mp£zeto mÚqwn,
¢ll' ¢kšwn patšra prosedšrketo, dšgmenoj a„e…,
ÐppÒte d¾ mnhstÁrsin ¢naidšsi ce‹raj ™f»sei.
815
Dar Evrimah, odrasla lui Polibos,
Aºa-i rãspunse: „E nebun strãinul
Ce-abia veni din alte pãrþi. Hai iute 465
Sã-l scoatem noi, bãieþi, afarã-n piaþã,
C-aici îi pare lui cã e-ntuneric.”
Teoclimen în chip de zeu rãspunse:
„O, Evrimah, eu nu cer cãlãuzã
Cãci am urechi ºi ochi, picioare bune 470
ªi minte-ntreagã, nicidecum scrântitã.
Cu ele voi ieºi de-aici afarã,
Fiindcã vãd c-asupra voastrã vine
Un rãu de care nu mai scapã nimeni,
O, peþitori, din voi care-n cãminul 475
Viteazului batjocoriþi pe oameni
ªi izvodiþi nelegiuiri.” El zise,
Apoi ieºi din luminoasa curte,
ªi merse la Pireos, care vesel
La dânsul îl primi. Iar peþitorii 480
Priveau unii la alþii ºi cu toþii
Râdeau de oaspeþi ºi-ntãrtau cu asta
Pe Telemah. Iar unul din duiumul
Obraznicilor tineri astfel zise:
„O, Telemah, nu-i nimeni alt ca tine 485
Aºa fãrã noroc de oaspeþi: unul
Aici i-un biet calic hoinar, cu poftã
Nesãþioasã dupã vin ºi pâne,
Un leneº ºi un pãcãtos, povara
Pãmântului. Cellalt se apucase 490
De prorocit. Dar de m-asculþi pe mine
ªi faci cum zic, þi-ar fi cu mult mai bine:
Pe-aceºti strãini sã-i îmbarcãm îndatã
ªi sã-i trimitem la siculi, pe unde
Sã-i vinzi pe preþ.” Aºa vorbeau cei tineri, 495
Dar nu-i pãsa lui Telemah de vorbe;
Tãcut privea la tatãl sãu cum gata
Tot sta sã-nalþe braþul lui puternic
816 ODUSSEAIS. U ODISEEA. CÂNTUL XX
d kat' ¥nthstin qemšnh perikallša d…fron
koÚrh 'Ikar…oio, per…frwn PhnelÒpeia,
¢ndrîn ™n meg£roisin ˜k£stou màqon ¥koue.
de‹pnon mn g¦r to… ge gelèontej tetÚkonto ¹dÚ te
kaˆ menoeikšj, ™peˆ m£la pÒll' ƒšreusan:
dÒrpou d' oÙk ¥n pwj ¢car…steron ¥llo gšnoito,
oŒon d¾ t£c' œmelle qe¦ kaˆ karterÕj ¢n¾r
qhsšmenai: prÒteroi g¦r ¢eikša mhcanÒwnto.
817
Asupra peþitorilor nemernici.
Iar Penelopa-n faþa lor se puse 500
Pe-un jeþ frumos ºi asculta cuvântul
Rostit de fiecare om din salã.
Ei tot râdeau ºi-ºi pregãteau ospãþul
Pe pofta lor, c-aºa de multe vite
Junghiaserã. Dar nici n-avea sã fie 505
O masã mai lehamite ca asta
Ce o puneau la cale-acum Minerva
ªi marele viteaz, cã peþitorii
Fãcuserã-nceputul fãrdelegii.
 ODUSSEIAS F
TÍ d' ¥r' ™pˆ fresˆ qÁke qe¦ glaukîpij 'Aq»nh,
koÚrV 'Ikar…oio, per…froni Phnelope…V,
tÒxon mnhst»ressi qšmen poliÒn te s…dhron
™n meg£rois' 'OdusÁoj, ¢šqlia kaˆ fÒnou ¢rc»n.
kl…maka d' Øyhl¾n proseb»seto oŒo dÒmoio,
e†leto d klh‹d' eÙkampša ceirˆ pace…V, kal¾n
calke…hn: kèph d' ™lšfantoj ™pÁen.
bÁ d' ‡menai q£lamÒnde sÝn ¢mfipÒloisi gunaixˆn
œscaton: œnqa dš oƒ keim»lia ke‹to ¥naktoj,
calkÒj te crusÒj te polÚkmhtÒj te s…dhroj. œnqa
d tÒxon ke‹to pal…ntonon ºd farštrh „odÒkoj,
polloˆ d' œnesan stonÒentej юsto…, dîra t£ oƒ
xe‹noj Lakeda…moni dîke tuc»saj ”Ifitoj
EÙrut…dhj, ™pie…keloj ¢qan£toisi.
të d' ™n Mess»nV xumbl»thn ¢ll»loiŽn
o‡kJ ™n 'OrtilÒcoio dafronoj. à toi 'OdusseÝj
Ãlqe met¦ cre‹oj, tÒ ·£ oƒ p©j dÁmoj Ôfelle:
mÁla g¦r ™x 'Iq£khj Mess»nioi ¥ndrej ¥eiran
nhusˆ polukl»Žsi trihkÒsi' ºd nomÁaj.
tîn ›nek' ™xes…hn poll¾n ÐdÕn Ãlqen 'OdusseÚj,
paidnÕj ™èn: prÕ g¦r Âke pat¾r ¥lloi te gšrontej:
”Ifitoj aâq' †ppouj diz»menoj, a† oƒ Ôlonto
Cântul XXI
Atunci Minerva cea cu ochi albaºtri
Povãþuia pe fiica lui Icariu,
Mintoasa Penelopa, sã ia arcul
ªi fierul brumãriu de la topoare
5
La peþitori în faþã sã le puie
De întrecut la curtea lui Ulise,
ªi-a fost aceasta jocul ºi prilejul
Pieirii lor. Sui dar scara naltã
La casa ei, luã cu mâna-i plinã
O cheie bine-ncovoiatã, mare, 10
Frumoasã ºi lucratã din aramã
ªi cu mâner de fildeº. Dup-aceea
Se duse ea cu roabele-mpreunã
La cea din urm-a ei cãmarã, unde
Erau odoarele domneºti, aramã 15
ªi fier din greu lucrat ºi-aurãrie,
Precum ºi arcul încordat ºi tolba
Cea plinã de sãgeþi amare, darul
Ce-i dase lui Ulise un prieten
Odatã în Lacedemòn, Ifitos 20
Evritianul, un bãrbat ca zeii.
Ei în Messenia se-ntâlnirã-acasã
La ortomanul Orsiloh. Ulise
Mersese-atunci pe-acolo ca sã cearã
Despãgubire de la-ntreg poporul, 25
Cãci oameni din Mesena în corãbii
Rãpiserã oi multe din Itaca,
Trei sute, împreunã cu pãstorii
De-aceea ºi Ulise, un copilandru,
Ca sol fãcuse calea asta lungã 30
Fiind trimis de tata-i ºi de sfetnici.
Ifitos cãuta în vremea-aceea
820 ODUSSEAIS. F ODISEEA. CÂNTUL XXI
dèdeka q»leiai, ØpÕ d' ¹m…onoi talaergo…:
a‰ d» oƒ kaˆ œpeita fÒnoj kaˆ mo‹ra gšnonto,
™peˆ d¾ DiÕj uƒÕn ¢f…keto karterÒqumon, fîq'
`HraklÁa, meg£lwn ™pi…stora œrgwn, Ój min
xe‹non ™Ònta katšktanen ú ™nˆ o‡kJ, scštlioj,
oÙd qeîn Ôpin a„dšsat' oÙd tr£pezan, t¾n ¼n
oƒ paršqhken: œpeita d pšfne kaˆ aÙtÒn,
†ppouj d' aÙtÕj œce kraterènucaj ™n meg£roisi. t¦j
™ršwn 'OdusÁŽ sun»nteto, dîke d tÒxon, tÕ prˆn
mn ™fÒrei mšgaj EÜrutoj, aÙt¦r Ð paidˆ k£llip'
¢poqnÇskwn ™n dèmasin Øyhlo‹si.
tù d' 'OduseÝj x…foj ÑxÝ kaˆ ¥lkimon œgcoj œdwken,
¢rc¾n xeinosÚnhj proskhdšoj: oÙd trapšzV
gnèthn ¢ll»lw: prˆn g¦r DiÕj uƒÕj œpefnen ”Ifiton
EÙrut…dhn, ™pie…kelon ¢qan£toisin, Ój oƒ
tÒxon œdwke. tÕ d' oÜ pote d‹oj 'OdusseÝj
™rcÒmenoj pÒlemÒnde melain£wn ™pˆ nhîn
Åre‹t', ¢ll' aÙtoà mnÁma xe…noio f…loio
kšsket' ™nˆ meg£roisi, fÒrei dš min Âj ™pˆ ga…hj.
d' Óte d¾ q£lamon tÕn ¢f…keto d‹a gunaikîn
oÙdÒn te drڎnon proseb»seto, tÒn pote tšktwn
xšssen ™pistamšnwj kaˆ ™pˆ st£qmhn ‡qunen,
™n d staqmoÝj ¥rse, qÚraj d' ™pšqhke faein£j,
aÙt…k' ¥r' ¼ g' ƒm£nta qoîj ¢pšluse korènhj, ™n
d klh‹d' Âke, quršwn d' ¢nškopten ÑcÁaj ¥nta
tituskomšnh. t¦ d' ¢nšbracen ºäte taàroj
boskÒmenoj leimîni: tÒs' œbrace kal¦ qÚretra
plhgšnta klh‹di, pet£sqhsan dš oƒ ðka.
821
Douãsprezece iepe-a lui pierdute
ªi supte de-a lor muli robaci, ºi asta-i
35
Pricinui la urmã ºi sfârºitul,
Când el ajunse-acasã la feciorul
Lui Jupiter, la Hercule-oþelitul,
Viteazul marilor isprãvi. Acesta
Ca oaspe chiar acasã îl rãpuse,
Nãstruºnicul, cãci n-avusese teamã 40
De-a zeilor mânie, nu cinstise
Nici masa însãºi unde îl poftise;
Ba dupã ce-l ucise pe Ifitos,
ªi iepele i-opri la el în grajduri.
Aºa se întâlni el cu Ulise 45
ªi-n dar îi dete arcul ce-l avuse
Pãrintele-i vestit arcaº Evritos
ªi care-apoi, când el muri la curte,
Fiului sãu lãsase moºtenire.
Ulise-n schimb îi dete-o lance tare 50
ªi-o sabie,-nceputul unei calde
Prietenii, mãcar cã niciodatã
Ei nu se ospãtaserã-ntre dânºii,
Cãci Hercule nainte l-omorâse
Pe fiul lui Evritos, de la care 55
Avea Ulise arcul. Arma asta
El n-o lua cu dânsul niciodatã
La mersul lui în bãtãlii pe mare,
Ci-n casã o pãstra ca amintire
De la un bun prieten; doar în þarã 60
La el de-o mai purta. Cum ea, zeiþa
Între femei, ajunse la cãmara
Cu pragul de stejar, pe care-un meºter
Îl netezi,-l obli pe ciripie,
ªi potrivind usciorii puse asupra-i 65
Lucioasele canaturi, ea în grabã
De la belciug desprinse-atunci cureaua
ªi dibuind în faþã-i puse cheia
822 ODUSSEAIS. F ODISEEA. CÂNTUL XXI
d' ¥r' ™f' ØyhlÁj san…doj bÁ: œnqa d chloˆ
›stasan, ™n d' ¥ra tÍsi quèdea e†mat' œkeito.
œnqen Ñrexamšnh ¢pÕ pass£lou a‡nuto
tÒxon aÙtù gwrutù, Ój oƒ per…keito faeinÒj.
˜zomšnh d kat' aâqi, f…lois' ™pˆ goÚnasi qe‹sa,
kla‹e m£la ligšwj, ™k d' Èree tÒxon ¥naktoj.
¹ d' ™peˆ oân t£rfqh poludakrÚtoio gÒoio,
bÁ ·' ‡menai mšgarÒnde met¦ mnhstÁraj ¢gauoÝj
tÒxon œcous' ™n ceirˆ pal…ntonon ºd farštrhn
„odÒkon: polloˆ d' œnesan stonÒentej юsto….
tÍ d' ¥r' ¤m' ¢mf…poloi fšron Ôgkion, œnqa s…dhroj
ke‹to polÝj kaˆ calkÒj, ¢šqlia to‹o ¥naktoj.
¹ d' Ôte d¾ mnhstÁraj ¢f…keto d‹a gunaikîn,
stÁ ·a par¦ staqmÕn tšgeoj pÚka poihto‹o,
¥nta parei£wn scomšnh lipar¦ kr»demna:
¢mf…poloj d' ¥ra oƒ kedn¾ ˜k£terqe paršsth.
aÙt…ka d mnhstÁrsi methÚda kaˆ f£to màqon:
„kšklutš meu, mnhstÁrej ¢g»norej, o‰ tÒde dîma
™cr£et' ™sqišmen kaˆ pinšmen ™mmenj a„eˆ
¢ndrÕj ¢poicomšnoio polÝn crÒnon, oÙdš tin' ¥llhn
mÚqou poi»sasqai ™pisces…hn ™dÚnasqe,
¢ll' ™m ƒšmenoi gÁmai qšsqai te guna‹ka.
¢ll' ¥gete, mnhstÁrej, ™peˆ tÒde fa…net' ¥eqlon:
q»sw g¦r mšga tÒxon 'OdussÁoj qe…oio:
Öj dš ke ·htat' ™ntanÚsV biÕn ™n pal£mVsi kaˆ
dioŽsteÚsV pelškewn duoka…deka p£ntwn, tù ken
¤m' ˜spo…mhn, nosfissamšnh tÒde dîma
823
ªi dete-n lãturi drugii de la uºã;
Trosni atunci, când se deschise, uºa 70
Ca mugetul de taur la pãºune.
Sui crãiasa podu-nalt de scânduri
Pe care sta un ºir de lãzi cu straie
Frumos-mirositoare. Se întinse
75
ªi din cuier luã ea însãºi arcul
Cu tocul lucitor, unde el fuse
Adãpostit; ºezu-ntr-un colþ pe urmã,
ªi pe genunchi proptindu-l, plânse-n hohot
Pe vechiul arc dupã ce-l scoase-afarã.
La urmã, când destul gemu ºi plânse, 80
Se duse ea la peþitori în salã
Cu arcul ce rãsaltã ºi cu tolba
Cea plinã de sãgeþi otrãvitoare.
Iar slugile-au cãrat o ladã plinã
De fierãrie ºi de-aramã, scule 85
De lupt-a lui Ulise. Cum ajunse
La peþitori, ca o zeiþã dânsa
Stãtu pe pragul sãlii mãestrite
C-un vãl strãlucitor lãsat pe faþã.
ªi-având alãturi douã-nsoþitoare, 90
Ea astfel peþitorilor le zise:
„Voi, mândri peþitori, aþi dat nãvalã
La casa mea, ca necurmat ºi pururi
Sã beþi ºi sã mâncaþi, cã mi-e bãrbatul
Plecat de mult. ªi pentru ast-avurãþi 95
ªi-aveþi doar un cuvânt: dorinþa
De-a vã-nsura ºi-a mã lua pe mine.
Dar iat-acum vã dau prilej de luptã
ªi-ntrecere: vã pun nainte arcul
100
Cel mare-al lui Ulise. ªi oricine
Îl va destinde mai cu-ndemânare
ªi va rãzbate cu sãgeata toate
Securile, bãrbatul meu sã fie.
Îl voi urma, ºi pãrãsi-voi casa
Cea plinã de-amintiri din tinereþe, 105
824 ODUSSEAIS. F ODISEEA. CÂNTUL XXI
kour…dion, m£la kalÒn, ™n…pleion biÒtoio, toà
pote memn»sesqai яomai œn per Ñne…rJ.”
ìj f£to, ka… ·' EÜmaion ¢nègei, d‹on ØforbÒn, tÒxon
mnhst»ressi qšmen poliÒn te s…dhron. dakrÚsaj d'
EÜmaioj ™dšxato kaˆ katšqhke: kla‹e d boukÒloj
¥lloq', ™peˆ ‡de tÒxon ¥naktoj. 'Ant…nooj d'
™nšnipen œpoj t' œfat' œk t' ÑnÒmaze:
„n»pioi ¢groiîtai, ™fhmšria fronšontej,
« deilè, t… nu d£kru kate…beton ºd gunaikˆ qumÕn
™nˆ st»qessin Ñr…neton; Î te kaˆ ¥llwj ke‹tai ™n
¥lgesi qumÒj, ™peˆ f…lon êles' ¢ko…thn. ¢ll'
¢kšwn da…nusqe kaq»menoi, º qÚraze
kla…eton ™xelqÒnte kat' aÙtÒqi tÒxa lipÒnte,
mnhst»ressin ¥eqlon ¢£aton: oÙ g¦r яw ·hŽd…
wj tÒde tÒxon ™äxoon ™ntanÚesqai.
oÙ g£r tij mšta to‹oj ¢n¾r ™n to…sdesi p©sin, oŒoj
'OdusseÝj œsken: ™gë dš min aÙtÕj Ôpwpa,
kaˆ g¦r mn»mwn e„m…, p£Žj d' œti n»pioj Ãa.”
ìj f£to, tù d' ¥ra qumÕj ™nˆ st»qessin ™èlpei
neur¾n ™ntanÚein dioŽsteÚsein te sid»rou.
toi юstoà ge prîtoj geÚsasqai œmellen ™k
ceirîn 'OdusÁoj ¢mÚmonoj, Ön tÒt' ¢t…ma
¼menoj ™n meg£rois', ™pˆ d' êrnue p£ntaj ˜ta…rouj.
to‹si d kaˆ metšeif' ƒer¾ Šj Thlem£coio:
„í pÒpoi, Ã m£la me ZeÝj ¥frona qÁke Kron…wn:
m»thr mšn mo… fhsi f…lh, pinut» per ™oàsa, ¥llJ
¤m' ›yesqai nosfissamšnh tÒde dîma:
aÙt¦r ™gë gelÒw kaˆ tšrpomai ¥froni qumù.
825
De bogãþie ºi de frumuseþe,
De care cred cã eu cândva ºi-n vise
Îmi voi aduce-aminte.” Asta zise
ªi porunci porcarului Eumeos
Naintea peþitorilor s-aºeze 110
Topoarele ºi arcul. El cu lacrimi
În ochi primi odoarele-amintirii
De la stãpân ºi-n faþa lor le-aduse.
ªi la vederea arcului vãcarul
Plângea ºi el. Iar Antinou, vãzându-i 115
Aºa-i certa ºi-i ocãra: „Voi, tuieºi
Þãrani care gândiþi numai la ziua
De astãzi, voi, fiinþe pãcãtoase,
De ce vã miorcãiþi aºa ºi faceþi
Sã i se frângã inima femeii? 120
ªi-aºa e biata-n sufletu-i rãnitã,
Cã soþul ºi-a pierdut. Ci staþi mai bine
Tãcuþi la masã ori ieºiþi afarã
ªi plângeþi. Pãrãsiþi mai iute arcul
125
Sã-nceapã jocul vajnic peþitorii,
Cã-mi pare cã nu-i lesne-a trage arcul
Acesta lustruit; doar nu-i nici unul
Din cei de faþã tare ca Ulise.
Eu însumi îl vãzui; eram pe-atuncea
Doar un copil ºi tot mi-aduc aminte.” 130
Aºa zicea ºi-avea nãdejde-n sine
Sã-ntindã coarda, sã rãzbatã fierul,
Dar el avea întâiul sã se-nfrupte
De-amarnica sãgeat-a lui Ulise,
Pe care-l necinstea ºezând în casã-i 135
ªi asmuþind asupra-i pe tovarãºi.
Dumnezeiescul Telemah le zise:
„Vai mie, Joe mã sminti cu totul!
Iubita-mi mamã, cât e de cuminte,
Tot zice cã se va-nsoþi cu altul 140
ªi se va-ndepãrta din casa asta.
ªi eu prosteºte râd ºi tot mã bucur.
826 ODUSSEAIS. F ODISEEA. CÂNTUL XXI
¢ll' ¥gete, mnhstÁrej, ™peˆ tÒde fa…net' ¥eqlon,
o†h nàn oÙk œsti gun¾ kat' 'Acaida ga‹an, oÜte
PÚlou ƒerÁj oÜt' ”Argeoj oÜte Muk»nhj, [oÜt'
aÙtÁj 'Iq£khj oÜt' ºpe…roio mela…nhj:]
kaˆ d' aÙtoˆ tÒde ‡ste: t… me cr¾ mhtšroj a‡nou; –
¢ll' ¥ge m¾ mÚnVsi paršlkete mhd' œti tÒxou
dhrÕn ¢potrwp©sqe tanustÚoj, Ôfra ‡dwmen.
kaˆ dš ken aÙtÕj ™gë toà tÒxou peirhsa…mhn:
e„ dš ken ™ntanÚsw dioŽsteÚsw te sid»rou,
oÜ kš moi ¢cnumšnJ t£de dèmata pÒtnia m»thr
le…poi ¤m' ¥llJ „oàs', Ót' ™gë katÒpisqe lipo…mhn
oŒÒj t' ½dh patrÕj ¢šqlia k£l' ¢nelšsqai.”
Ã, kaˆ ¢p' êmoiŽn cla‹nan qšto foinikÒessan
ÑrqÕj ¢naxaj, ¢pÕ d x…foj ÑxÝ qšt' êmwn.
prîton mn pelškeaj stÁsen, di¦ t£fron ÑrÚxaj p©si
m…an makr»n, kaˆ ™pˆ st£qmhn ‡qunen, ¢mfˆ d
ga‹an œnaxe. t£foj d' ›le p£ntaj „dÒntaj,
æj eÙkÒsmwj stÁse: p£roj d' oÜ pè pot' Ñpèpei.
stÁ d' ¥r' ™p' oÙdÕn „ën kaˆ tÒxou peir»tize.
trˆj mšn min pelšmixen ™rÚssesqai menea…nwn, trˆj
d meqÁke b…hj, ™pielpÒmenoj tÒ ge qumù,
neur¾n ™ntanÚein dioŽsteÚsein te sid»rou.
ka… nÚ ke d¾ ™t£nusse b…V tÕ tštarton ¢nšlkwn,
¢ll' 'OduseÝj ¢nšneue kaˆ œsceqen ƒšmenÒn per.
to‹j d' aâtij metšeif' ƒer¾ Šj Thlem£coio:
„í pÒpoi, Ã kaˆ œpeita kakÒj t' œsomai kaˆ ¥kikuj,
º neèterÒj e„mi kaˆ oÜ pw cersˆ pšpoiqa
¥ndr' ¢pamÚnasqai, Óte tij prÒteroj calep»nV.
827
Dar haide, peþitori, acum la luptã,
Rãsplata-i o femeie ca nici una
145
În toatã-Ahaia ºi-n cetatea Pilos,
ªi-n Argos, ºi-n Micena, ºi-n Itaca,
ªi pe uscatul negru. O ºtiþi bine
Voi înºivã, de ce sã-mi laud mama?
Deci hai odatã, n-o lungiþi cu mofturi
ªi nu mai pregetaþi sã-ntindeþi arcul, 150
Ca sã vedem pe cel care va bate.
ªi eu m-aº încerca sã trag dintr-însul.
De l-aº putea întinde ºi sãgeata-i
S-o trec prin fier, eu n-aº avea durerea
Sã vãd cã maica-mi pãrãseºte casa, 155
Cu altul pleacã ºi mã lasã singur,
ªi pot ºi eu s-am biruinþi frumoase
Ca tatãl meu.” El zice ºi-n picioare
Rãsare drept, aruncã de pe umãr
Veºmântu-i porfiriu, descinge spada 160
ªi sapã-ntâi un singur ºanþ de-a lungul
ªi-mplântã-n el topoarele, le-nºirã
Pe ciripie toate, apoi adunã
ªi calcã þãrna-n jurul lor, de-i prinse
Pe toþi mirarea de frumos ce puse 165
Topoarele la rând, cã niciodatã
El jocul nu vãzuse. Apoi el merse,
Stãtu la uºã-n prag sã-ncerce arcul.
De trei ori îl clinti ºi vru sã tragã,
De trei ori braþu-i se muie ºi totuºi 170
Se bizuia c-ar fi putut la urmã
Sã-ntindã coarda, sã rãzbatã fierul.
L-ar fi întins ºi tras a patra oarã
Din rãsputeri, dar îl opri Ulise
C-un semn din ochi. ªi Telemah mai zise: 175
„Vai, fi-voi un molâu ºi un nevolnic
Ori sunt prea tânãr ºi-ncã nu mã-ncumet
În braþul meu sã-nlãtur pe oricine
M-ar încolþi întâi. Dar hai încoace
828 ODUSSEAIS. F ODISEEA. CÂNTUL XXI
¢ll' ¥geq', o† per ™me‹o b…V proferšstero… ™ste,
tÒxou peir»sasqe, kaˆ ™ktelšwmen ¥eqlon.” ìj
e„pën tÒxon mn ¢pÕ ›o qÁke cam©ze,
kl…naj kollhtÍsin ™ãxšstVj san…dessin,
aÙtoà d' çkÝ bšloj kalÍ prosškline korènV,
¨y d' aâtij kat' ¥r' ›zet' ™pˆ qrÒnou, œnqen ¢nšsth.
to‹sin d' 'Ant…nooj metšfh, EÙpe…qeoj uƒÒj:
„Ôrnusq' ˜xe…hj ™pidšxia p£ntej ˜ta‹roi,
¢rx£menoi toà cèrou, Óqen tš per o„nocoeÚei.” ìj
œfat' 'Ant…nooj, to‹sin d' ™pi»ndane màqoj.
Leièdhj d prîtoj ¢n…stato, ”Hnopoj uƒÒj,
Ó sfi quoskÒoj œske, par¦ krhtÁra d kalÕn Œze
muco…tatoj a„e…: ¢tasqal…ai dš oƒ o‡J
™cqraˆ œsan, p©sin d nemšssa mnhst»ressin:
Ój ·a tÒte prîtoj tÒxon l£be kaˆ bšloj çkÚ. stÁ d'
¥r' ™p' oÙdÕn „ën kaˆ tÒxou peir»tizen,
oÙdš min ™nt£nuse: prˆn g¦r k£me ce‹raj ¢nšlkwn
¢tr…ptouj ¡pal£j. met¦ d mnhstÁrsin œeipen:
„ð f…loi, oÙ mn ™gë tanÚw, labštw d kaˆ ¥lloj.
polloÝj g¦r tÒde tÒxon ¢ristÁaj kekad»sei qumoà
kaˆ yucÁj, ™peˆ Ã polÝ fšrterÒn ™sti
teqn£men À zèontaj ¡marte‹n, oá q' ›nek' a„eˆ
™nq£d' Ðmilšomen, potidšgmenoi ½mata p£nta.
nàn mšn tij kaˆ œlpet' ™nˆ fresˆn ºd menoin´
gÁmai PhnelÒpeian, 'OdussÁoj par£koitin:
aÙt¦r ™p¾n tÒxou peir»setai ºd ‡dhtai, –
¥llhn d» tin' œpeita 'AcaiŽ£dwn eÙpšplwn mn£sqw
™šdnoisin diz»menoj: ¹ dš k' œpeita
829
Voi toþi care sunteþi mai tari ca mine, 180
Cercaþi din arc, sã isprãvim mai iute
Cu-ntrecerea.” Aºa vorbi ºi arcul
Îl puse jos proptindu-l de-ale uºii
Frumos-strujite ºi-ncheiate scânduri,
ªi sprijini sãgeata de belciugul 185
Scânteietor al arcului. Se duse
ªi iar ºezu pe jeþu-i de-nainte.
Luã cuvântul Antinou ºi zise:
„Sculaþi pe rând, tovarãºi, câte unul
Din dreapta, de la locul unde-ncepe 190
Paharnicul sã toarne vin în cupe”.
Întâiul se sculã din jeþ Leodes,
Feciorul lui Enop ºi ghicitorul
Din jertfe care-aproape de ulciorul
Frumos de vin stãtea în fundul sãlii, 195
Cãci numai el ura nelegiuirea
ªi-avea pe toþi tovarãºii mânie.
El cel dintâi ia arcul ºi sãgeata,
Se pune-apoi pe prag ºi-ncearcã arcul,
Nu-l poate trage însã, cã nainte-i 200
Cad mânile lui moi ºi nedeprinse,
De ostenite, ºi-astfel cuvânteazã:
„Prieteni, nu-l pot trage, sã-l ia altul.
Cã arcul ãsta va scurta viaþa
La mulþi fruntaºi ºi-ar fi mai bine moarte 205
Decât aºa trãind sã n-avem parte
De-aceea pentru care noi ne strângem
Pe-aici ºi aºteptãm în toatã ziua.
Doreºte-acum ºi crede fiecare
Nevasta lui sã fie Penelopa, 210
Dar dupã ce cu arcul o sã-ncerce
ªi va vedea cã e-n deºert, sã plece
Cu daruri în peþit dupã vreo altã
Femeie-mpodobitã din Ahaia,
Iar Penelopa de bãrbat sã-ºi ieie 215
830 ODUSSEAIS. F ODISEEA. CÂNTUL XXI
g»maiq' Ój ke ple‹sta pÒroi kaˆ mÒrsimoj œlqoi.” ìj
¥r' ™fènhsen kaˆ ¢pÕ ›o tÒxon œqhke,
kl…naj kollhtÍsin ™ãxšstVj san…dessin,
aÙtoà d' çkÝ bšloj kalÍ prosškline korènV,
¨y d' aâtij kat' ¥r' ›zet' ™pˆ qrÒnou, œnqen ¢nšsth.
'Ant…nooj d' ™nšnipen œpoj t' œfat' œk t' ÑnÒmaze:
„Leiîdej, po‹Òn se œpoj fÚgen ›rkoj ÑdÒntwn,
deinÒn t' ¢rgalšon te, nemessîmai dš t' ¢koÚwn,
e„ d¾ toàtÒ ge tÒxon ¢ristÁaj kekad»sei
qumoà kaˆ yucÁj, ™peˆ oÙ dÚnasai sÝ tanÚssai.
oÙ g£r toi sš ge to‹on ™ge…nato pÒtnia m»thr,
oŒÒn te ·utÁra bioà t' œmenai kaˆ юstîn:
¢ll' ¥lloi tanÚousi t£ca mnhstÁrej ¢gauo….”
ìj f£to, ka… ·' ™kšleuse Mel£nqion, a„pÒlon a„gîn: „¥grei
d», pàr kÁon ™nˆ meg£roisi, Melanqeà,
p¦r d t…qei d…fron te mšgan kaˆ kîaj ™p' aÙtoà, ™k
d stšatoj œneike mšgan trocÕn œndon ™Òntoj,
Ôfra nšoi q£lpontej, ™picr…ontej ¢loifÍ,
tÒxou peirèmesqa kaˆ ™ktelšwmen ¥eqlon.”
ìj f£q', Ð d' ay' ¢nškaie Mel£nqioj ¢k£maton pàr, p¦r
d fšrwn d…fron qÁken kaˆ kîaj ™p' aÙtoà, ™k d
stšatoj œneike mšgan trocÕn œndon ™Òntoj.
tù ·a nšoi q£lpontej ™peirînt', oÙd' ™dÚnanto
™ntanÚsai, pollÕn d b…hj ™pideušej Ãsan. 'Ant…
nooj d' œt' ™pe‹ce kaˆ EÙrÚmacoj qeoeid»j, ¢rcoˆ
mnhst»rwn: ¢retÍ d' œsan œxoc' ¥ristoi.
të d' ™x o‡kou bÁsan Ðmart»santej ¤m'
¥mfw boukÒloj ºd suforbÕj 'OdussÁoj qe…oio:
831
Pe-acela care-i dã mai multã avere
ªi-i fu sortit.” Aºa vorbi, ºi arcul
Îl puse jos proptindu-l de-ale uºii
Frumos strujite ºi-ncheiate scânduri.
ªi sprijini sãgeata de belciugul 220
Scânteietor al arcului. Se duse
ªi iar ºezu pe jeþu-i de nainte.
Dar Antinou aºa-ncepu sã-l certe:
„Leodes, tu, ce grea ºi-nfricoºatã
Þi-e vorba care þi-a scãpat din gurã! 225
Mi-e greaþã sã te-aud, dacã þi-nchipui
Cã arcul ãsta va curma viaþa
ªi sufletul la mulþi fruntaºi, fiindcã
Tu nu poþi sã-l întinzi. Dar vezi cã mama
Pe tine nu mi te fãcu destoinic 230
Sã tragi din arc, la þel s-arunci sãgeata.
Sunt alþii care-l vor putea destinde.”
Apoi el lui Melantiu da poruncã:
„Melantiu, hai ºi-aprinde foc în vatrã,
Aºazã lângã el un scaun mare 235
C-o blan-asupra-i ºi-adu-o roatã bunã
De sãu, ca arcul sã-ncãlzim, sã-l ungem
ªi sã-ncercãm apoi cu el ºi jocul
Sã-l isprãvim”. Iar el îndatã focul
L-aprinse-n vatrã, puse-un scaun mare 240
C-o blan-asupra-i ºi aduse o turtã
De sãu pãstrat în casã, ºi cu sãul
Ei arma o-ncãlzirã ºi-o-ncercarã,
Dar n-o puturã-ntinde, cãci n-avurã
De-ajuns putere ºi-ncã stau deoparte 245
Cei doi care erau cei mai puternici
Acolo, Antinou ºi Evrimahos.
Ieºir-atunci din casã laolaltã
Vãcarul ºi porcarul lui Ulise
ªi-n urma lor se furiºã viteazul. 250
832 ODUSSEAIS. F ODISEEA. CÂNTUL XXI
™k d' aÙtÕj met¦ toÝj dÒmou ½luqe d‹oj 'OdusseÚj. ¢ll'
Óte d» ·' ™ktÕj quršwn œsan ºd kaˆ aÙlÁj,
fqegx£menÒj sf' ™pšessi proshÚda meilic…oisi:
„boukÒle kaˆ sÚ, suforbš, œpoj t… ke muqhsa…mhn,
à aÙtÕj keÚqw; f£sqai dš me qumÕj ¢nègei.
po‹o… k' et' 'OdusÁŽ ¢munšmen, e‡ poqen œlqoi ïde
m£l' ™xap…nhj ka… tij qeÕj aÙtÕn ™ne…kai;
ke mnhst»ressin ¢mÚnoit' à 'OdusÁŽ; e‡paq'
Ópwj Ømšaj krad…h qumÒj te keleÚei.”
tÕn d' aâte prosšeipe boîn ™piboukÒloj ¢n»r:
„Zeà p£ter, aŠ g¦r toàto teleut»seiaj ™šldwr, æj œlqoi
mn ke‹noj ¢n»r, ¢g£goi dš ˜ da…mwn: gno…hj c',
o†h ™m¾ dÚnamij kaˆ ce‹rej ›pontai.” ìj d' aÜtwj
EÜmaioj ™peÚxato p©si qeo‹si
nostÁsai 'OdusÁa polÚfrona Ónde dÒmonde.
aÙt¦r ™peˆ d¾ tîn ge nÒon nhmertš' ¢nšgnw,
™xaàt…j sf' ™pšessin ¢meibÒmenoj prosšeipen:
„œndon mn d¾ Ód' aÙtÕj ™gè, kak¦ poll¦
mog»saj, ½luqon e„kostù œteŽ ™j patr…da ga‹an.
ginèskw d' æj sfîŽn ™eldomšnoisin ƒk£nw
o‡oisi dmèwn: tîn d' ¥llwn oÜ teu ¥kousa eÙxamšnou
™m aâtij ØpÒtropon o‡kad' ƒkšsqai. sfîŽn d', æj
œseta… per, ¢lhqe…hn katalšxw:
e‡ c' Øp' ™mo… ge qeÕj dam£sV mnhstÁraj ¢gauoÚj,
¥xomai ¢mfotšrois' ¢lÒcouj kaˆ kt»mat' Ñp£ssw
o„k…a t' ™ggÝj ™me‹o tetugmšna: ka… moi œpeita
Thlem£cou ˜t£rw te kasign»tw te œsesqon. e„ d'
¥ge d¾ kaˆ sÁma ¢rifradj ¥llo ti de…xw,
833
Iar când erau tustrei ieºiþi afarã
De curte ºi de porþi, blajin cu graiul
Aºa-i luã pe amândoi Ulise:
„Vãcarul meu ºi tu, porcare scumpe,
Sã tac ori sã vã spun ceva? Nevoia 255
Mã biruie sã fac destãinuire.
Ce-aþi face voi de dragul lui Ulise,
De-ar fi sã vie aºa pe nevestite
ªi sã-l aducã zeii? Oare fi-veþi
Cu el alãturi sau cu peþitorii? 260
Sã-mi spuneþi drept, cum vã învaþã mintea
ªi inima.” Vãcarul îi rãspunse:
„O, doamne Joe, împlineºte-mi voia
Sã vinã el, un zeu sã mi-l aducã,
265
Sã vezi ce pot ºi mâna mea ce poate”.
Aºijderea se tot ruga Eumeos
De zeii toþi sã-i vie-acasã domnul.
Cum îi vãzu pe amândoi statornici
ªi cu credinþã, aºa le zise dânsul:
„Sunt eu Ulise-aici la mine acasã, 270
Eu bietul care dupã cazne multe
La douãzeci de ani venii în þarã.
Voi singuri între robi îmi vreþi sosirea.
Eu n-auzii pe altul între dânºii
Dorind sã mã întorc la mine-acasã. 275
De-aceea vã spun drept cum o sã fie:
De-ajutã Dumnezeu sã pot rãpune
Pe mândrii peþitori, amândurora
Vã dau câte-o femeie ºi avere,
ªi casã vã voi face lângã mine 280
ªi o sã fiþi tovarãºii ºi fraþii
Lui Telemah. ªi eu cã sunt Ulise,
V-arãt un semn învederat cu care
Sã mã cunoaºteþi ºi sã-mi daþi crezare:
834 ODUSSEAIS. F ODISEEA. CÂNTUL XXI
Ôfra m' ™å gnîton pistwqÁtÒn t' ™nˆ qumù,
[oÙl»n, t»n potš me sàj ½lase leukù ÑdÒnti
ParnhsÒnd' ™lqÒnta sÝn uƒ£sin AÙtolÚkoio.”] ìj
e„pën ·£kea meg£lhj ¢pošrgaqen oÙlÁj.
të d' ™peˆ e„sidšthn eâ t' ™fr£ssanto ›kasta,
kla‹on ¥r' ¢mf' 'OdusÁŽ dafroni ce‹re balÒnte kaˆ
kÚneon ¢gapazÒmenoi kefal»n te kaˆ êmouj:
ìj d' aÜtwj 'OduseÝj kefal¦j kaˆ ce‹raj œkusse. ka…
nÚ k' Ñduromšnoisin œdu f£oj ºel…oio,
e„ m¾ 'OdusseÝj aÙtÕj ™rÚkake fènhsšn te:
„paÚesqon klauqmo‹o gÒoiÒ te, m» tij ‡dhtai
™xelqën meg£roio, ¢t¦r e‡pVsi kaˆ e‡sw.
¢ll¦ promnhst‹noi ™sšlqete, mhd' ¤ma p£ntej, prîtoj
™gè, met¦ d' Ümmej. ¢t¦r tÒde sÁma tetÚcqw: ¥lloi
mn g¦r p£ntej, Ósoi mnhstÁrej ¢gauo…, oÙk
™£sousin ™moˆ dÒmenai biÕn ºd farštrhn: ¢ll¦ sÚ,
d‹' EÜmaie, fšrwn ¢n¦ dèmata tÒxon
™n ce…ressin ™moˆ qšmenai, e„pe‹n d gunaixˆ
klh‹sai meg£roio qÚraj pukinîj ¢raru…aj: Àn dš tij
À stonacÁj º ktÚpou œndon ¢koÚsV ¢ndrîn
¹metšroisin ™n ›rkesi, m» ti qÚraze problèskein,
¢ll' aÙtoà ¢k¾n œmenai par¦ œrgJ.
soˆ dš, Filo…tie d‹e, qÚraj ™pitšllomai aÙlÁj
klh‹sai klh‹di, qoîj d' ™pˆ desmÕn „Álai.”
ìj e„pën e„sÁlqe dÒmouj ™å naiet£ontaj: ›zet'
œpeit' ™pˆ d…fron „èn, œnqen per ¢nšsth.
™j d' ¥ra kaˆ të dmîe ‡thn qe…ou 'OdusÁoj.
EÙrÚmacoj d' ½dh tÒxon met¦ cersˆn ™nèma,
835
E rana ce-mi fãcu de mult mistreþul 285
Cu colþu-i alb când eu fusei cu fiii
Lui Autolic pe muntele Parnesos.”
Zicând aºa, dã zdrenþele deoparte
ªi-aratã urma unei sgance-ntinse.
Ei cum o vãd ºi se încredinþeazã, 290
Încep a plânge, braþele ºi-aruncã
Asupra lui Ulise ºi-l sãrutã
Cu dragoste pe cap ºi pe la umeri.
Asemenea-i cuprinde ºi Ulise
295
ªi le sãrutã mânile ºi capul.
ªi-ar fi tot stat bocind ei pânã-n searã,
De nu-i oprea ºi nu zicea Ulise:
„Destul acum cu vaietul ºi plânsul,
Sã nu ne vadã cineva din casã,
Ieºind aici, ºi sã ne spuie celor 300
Ce stau nãuntru. Sã intrãm în salã,
Nu toþi deodatã, ci pe rând. Nainte
Voi merge eu, voi dupã. ªi sã fie
Acesta semnul: peþitorii mândri
Cu greu s-or învoi sã-mi lase arcul 305
ªi cucura, dar tu, Eumeu, ridicã-l
ªi adu-mi-l ºi pune-mi-l în mânã
ªi spune apoi femeilor sã-ncuie
Canaturile de la uºa sãlii.
De-ar auzi cumva din ele vruna 310
Un gemet ori un vaiet din ogradã
De la bãrbaþi, sã n-o zbugheascã-afarã
Pe uliþã, ci-n loc sã stea tãcutã
La lucrul ei. Pe tine-apoi, Filetiu,
315
Te-nsãrcinez sã-nchizi cu cheia poarta
Din curte ºi s-o-ncui vârtos cu nodul.”
Aºa vorbi ºi în palat se-ntoarse
ªi iar stãtu pe unde mai stãtuse;
Intrar-apoi ºi robii lui Ulise.
320
Într-asta Evrimah umbla cu arcul,
836 ODUSSEAIS. F ODISEEA. CÂNTUL XXI
q£lpwn œnqa kaˆ œnqa sšlv purÒj: ¢ll£ min oÙd' ïj
™ntanÚsai dÚnato, mšga d' œstene kud£limon kÁr:
Ñcq»saj d' ¥ra epen œpoj t' œfat' œk t' ÑnÒmazen:
„í pÒpoi, Ã moi ¥coj per… t' aÙtoà kaˆ perˆ p£ntwn.
oÜ ti g£mou tossoàton ÑdÚromai, ¢cnÚmenÒj per: –
e„sˆ kaˆ ¥llai pollaˆ 'Acaidej, aƒ mn ™n aÙtÍ
¢mfi£lJ 'Iq£kV, aƒ d' ¥llVsin pol…essin: –
¢ll' e„ d¾ tossÒnde b…hj ™pideušej e„mn
¢ntiqšou 'OdusÁoj, Ó t' oÙ dun£mesqa tanÚssai
tÒxon: ™legce…h d kaˆ ™ssomšnoisi puqšsqai.” tÕn d'
aât' 'Ant…nooj prosšfh, EÙpe…qeoj uƒÒj:
„EÙrÚmac', oÙc oÛtwj œstai: nošeij d kaˆ aÙtÒj.
nàn mn g¦r kat¦ dÁmon ˜ort¾ to‹o qeo‹o
¡gn»: t…j dš ke tÒxa tita…noit'; ¢ll¦ ›khloi
k£tqet'. ¢t¦r pelške£j ge kaˆ e‡ k' e„îmen ¤pantaj
˜st£men: oÙ mn g£r tin' ¢nair»sesqai яw, ™lqÒnt'
™j mšgaron Laerti£dew 'OdusÁoj.
¢ll' ¥get', o„nocÒoj mn ™parx£sqw dep£essin,
Ôfra spe…santej kataqe…omen ¢gkÚla tÒxa:
ºîqen d kšlesqe Mel£nqion, a„pÒlon a„gîn, agaj
¥gein, a‰ p©si mšg' œxocoi a„pol…oisin, Ôfr'
™pˆ mhr…a qšntej 'ApÒllwni klutotÒxJ
tÒxou peirèmesqa kaˆ ™ktelšwmen ¥eqlon.”
ìj œfat' 'Ant…nooj, to‹sin d' ™pi»ndane màqoj.
to‹si d k»rukej mn Ûdwr ™pˆ ce‹raj œceuan, koàroi
d krhtÁraj ™pestšyanto poto‹o, nèmhsan d' ¥ra
p©sin ™parx£menoi dep£essin.
oƒ d' ™peˆ oân spe‹s£n te p…on q', Óson ½qele qumÒj,
837
Îl mânuia ºi-l tot cãlca la vatrã,
Ci nu putea el totuºi sã-l întindã
ªi-ofta din greu în sinea lui cea dârzã
ªi cuvânta cu ciudã: „Vai, mã doare
De mine ºi de toþi ceilalþi tovarãºi. 325
ªi nu mi-i doar aºa de mult de nuntã,
Mãcar cã-mi pare rãu – mai sunt destule
Femei ºi-n þar-aici ºi-n altã parte –
Mã doare cã ne biruie-n putere
Ulise ºi cã nu putem sã batem 330
Cu arcul noi. Ce râs ºi ce ocarã,
De-or auzi cândva urmaºii noºtri!”
Iar Antinou Eupitianu-i zise:
„Dar nu va fi aºa, o ºtii tu bine,
O, Evrimah. Cãci azi e sãrbãtoare, 335
E ziua ce poporul o serbeazã
În cinstea zeului arcaº Apollon,
ªi cine azi cuteaz-a-ntinde arcul?
Ci staþi pe loc ºi n-aveþi nici o grijã,
Lãsãm sã stea topoarele-nºirate. 340
Mi-nchipui doar cã nimenea nu vine
Ca sã le ia din casa lui Ulise.
Sã toarne-acum paharnicul în cupe,
Sã punem arcul jos dupã-nchinare
ªi porunciþi cãprarului Melantiu 345
S-aducã mâne aici pe mânecate
Tot ce-i mai bun din turmele-i de capre.
Sã ardem buturi jertfe lui Apollon,
Slãvit arcaº, sã mai-ncercãm cu arcul
ªi lupta sã-ncheiem.” De vorba asta 350
Ei toþi se mulþumirã ºi-ncepurã
Sã toarne apã crainicii pe mânã,
Cu vin umplurã vasele feciorii
ªi împãrþirã tuturor pahare
ªi începutul ei întâi fãcurã 355
Din el ºi dupã ce stropirã paos
La zei ºi dupã vrere toþi bãurã,
838 ODUSSEAIS. F ODISEEA. CÂNTUL XXI
to‹j d dolofronšwn metšfh polÚmhtij 'OdusseÚj:
„kšklutš meu, mnhstÁrej ¢gakleitÁj basile…hj, [Ôfr'
e‡pw, t£ me qumÕj ™nˆ st»qessi keleÚei:]
EÙrÚmacon d m£lista kaˆ 'Ant…noon qeoeidša l…
ssom', ™peˆ kaˆ toàto œpoj kat¦ mo‹ran œeipe, nàn
mn paàsai tÒxon, ™pitršyai d qeo‹sin:
ºîqen d qeÕj dèsei kr£toj, ú k' ™qšlVsin.
¢ll' ¥g' ™moˆ dÒte tÒxon ™äxoon, Ôfra meq'
Øm‹n ceirîn kaˆ sqšneoj peir»somai, ½ moi œt'
™stˆn ‡j, o†h p£roj œsken ™nˆ gnampto‹si
mšlessin, Ã ½dh moi Ôlessen ¥lh t' ¢komist…h te.”
ìj œfaq', oƒ d' ¥ra p£ntej Øperfi£lwj nemšshsan, de…
santej m¾ tÒxon ™äxoon ™ntanÚseien.
'Ant…nooj d' ™nšnipen œpoj t' œfat' œk t' ÑnÒmazen:
„« deil xe…nwn, œni toi fršnej oÙd' ºbaia….
oÙk ¢gap´j, Ö ›khloj Øperfi£loisi meq' ¹m‹n
da…nusai oÙdš ti daitÕj ¢mšrdeai, aÙt¦r ¢koÚeij
mÚqwn ¹metšrwn kaˆ ·»sioj; oÙdš tij ¥lloj
¹metšrwn mÚqwn xe‹noj kaˆ ptwcÕj ¢koÚei.
onÒj se trèei melihd»j, Ój te kaˆ ¥llouj
bl£ptei, Öj ¥n min candÕn ›lV mhd' a‡sima p…nV.
onoj kaˆ Kšntauron, ¢gaklutÕn EÙrut…wna,
¥as' ™nˆ meg£rJ megaqÚmou PeiriqÒoio,
™j Lap…qaj ™lqÒnq': Ð d' ™peˆ fršnaj ¥asen o‡nJ,
mainÒmenoj k£k' œrexe dÒmon k£ta PeiriqÒoio.
¼rwaj d' ¥coj eŒle, dik proqÚrou d qÚraze
›lkon ¢naxantej, ¢p' oÜata nhlšŽ calkù ·‹n£j t'
¢m»santej: Ð d fresˆn Îsin ¢asqeˆj
839
Cu mintea iscusind grãi Ulise:
„Voi, peþitori ai preamãritei doamne,
360
Luaþi aminte, am sã vã spun o vorbã
Cum mã învaþã inima din mine.
Dar mai ales mã rog de Evrimahos
ªi Antinou care frumos acuma
V-a sfãtuit sã încetaþi cu arcul
ªi sã cinstiþi pe zei cu sãrbãtoarea, 365
Iar mâne sã dea zeii biruinþã
Oricui va vrea. Sã-mi daþi ºi mie arcul
Ca între voi sã-ncerc ºi eu puterea
Cu braþele-mi, sã vãd mai am eu oare
Virtutea ce-am avut cândva, ori poate 370
Nevoile ºi drumul mi-o sleirã.”
Ei auzind, grozav se mai zburlirã
Temându-se sã nu destindã arcul.
ªi Antinou sãri la el cu gura:
„Nemernic, venetic, n-ai pic de minte. 375
Tu nu te mulþumeºti c-aici te lãfãi
Cu noi la masã ºi te-ndopi din toate
ªi ne asculþi vorbirile ºi sfatul
Ca nici un alt strãin milog ca tine.
Te stricã bãutura care scoate 380
Din minþi pe-oricine, dacã soarbe lacom
ªi nu bea cu mãsurã. Bãutura
Sminti ºi pe centaurul, vestitul
Evrition, când merse în þinutul
385
Lapiþilor ºi petrecu la curtea
Lui Piritou. Îl ameþise vinul
ªi, cãpiat, el sãvârºi tot felul
De nebunii la Piritou în casã,
De-i prinse ciuda pe voinici; sãrirã
Asupra lui, pe jos îl târnuirã 390
ªi-l scoaserã-ameþit prin tind-afarã
ªi-urechile ºi nasu-i retezarã,
ªi nãucit aºa plecând beþivul
840 ODUSSEAIS. F ODISEEA. CÂNTUL XXI
½Žen ¿n ¥thn Ñcšwn ¢es…froni qumù.
™x oá KentaÚroisi kaˆ ¢ndr£si ne‹koj ™tÚcqh,
oŒ d' aÙtù prètJ kakÕn eÛreto o„nobare…wn.
ìj kaˆ soˆ mšga pÁma pifaÚskomai, a‡ ke tÕ tÒxon
™ntanÚsVj: oÙ g£r teu ™phtÚoj ¢ntibol»seij ¹metšrJ
™nˆ d»mJ, ¥far dš se nh mela…nV
e„j ”Eceton basilÁa, brotîn dhl»mona p£ntwn,
pšmyomen: œnqen d' oÜ ti saèseai. ¢ll¦ ›khloj
p‹nš te mhd' ™r…daine met' ¢ndr£si kourotšroisi.”
tÕn d' aâte prosšeipe per…frwn PhnelÒpeia:
„'Ant…no', oÙ mn kalÕn ¢tšmbein oÙd d…kaion
xe…nouj Thlem£cou, Ój ken t£de dèmaq' †khtai.
œlpeai, a‡ c' Ð xe‹noj 'OdussÁoj mšga tÒxon
™ntanÚsV cers…n te b…hf… te Âfi piq»saj, o‡kadš m'
¥xesqai kaˆ ˜¾n q»sesqai ¥koitin; oÙd' aÙtÒj pou
toàtÒ g' ™nˆ st»qessin œolpe: mhdš tij Øme…wn
toà g' e†neka qumÕn ¢ceÚwn
™nq£de dainÚsqw, ™peˆ oÙd mn oÙd œoike.”
t¾n d' aât' EÙrÚmacoj, PolÚbou p£Žj, ¢nt…on hÜda:
„koÚrh 'Ikar…oio, per…frwn PhnelÒpeia,
oÜ t… se tÒnd' ¥xesqai юÒmeq', oÙd œoiken,
¢ll' a„scunÒmenoi f£tin ¢ndrîn ºd gunaikîn,
m» potš tij e‡pVsi kakèteroj ¥lloj 'Acaiîn:
'Ã polÝ ce…ronej ¥ndrej ¢mÚmonoj ¢ndrÕj ¥koitin
mnîntai, oÙdš ti tÒxon ™äxoon ™ntanÚousin: ¢ll'
¥lloj tij ptwcÕj ¢n¾r ¢lal»menoj ™lqën
·hŽd…wj ™t£nusse biÒn, di¦ d' Âke sid»rou.'
ìj ™ršous', ¹m‹n d' ¨n ™lšgcea taàta gšnoito.”
841
Besmetic îºi purta nenorocirea;
De-aicea se iscã apoi bãtaie 395
Între centauri ºi lapiþi, ºi dânsul
Acolo-ntâiul îºi plãti cu viaþa
Beþia lui. Urgie aºa de mare
Din partea mea te-aºteaptã ºi pe tine,
400
De-i trage arcul. Nici o îndurare
Nu vei gãsi pe-aici în adunare.
Pe loc pe mare te-oi porni la craiul
Ehetos, crud schiloditor de oameni
ªi-acolo nu scapi teafãr ºi cu zile.
De-aceea stãi ºi bea-þi paharu-n pace 405
ªi nu te pune cu bãrbaþi mai tineri.”
Dar mijloci cumintea Penelopã:
„Nu-i drept, nici bine, Antinou, sã superi
Pe oaspeþii lui Telemah, pe-aceia
Ce vin în casa asta. Crezi cã dacã 410
Acest strãin, încrezãtor în vlaga
ªi-n mâna lui, ar fi în stare-a trage
Din arcu-acesta mare-al lui Ulise,
Mã va lua pe mine de soþie?
Doar nici el însuºi nu gândeºte asta; 415
De-aceea pentru el sã nu-ºi mai strice
Nici unul poft-aici, cã nu se cade.”
Rãspunse Evrimah: „O, înþeleaptã
Copil-a lui Icariu, Penelopa,
Noi n-avem grijã cã te ia strãinul, 420
Cã nici nu se cuvine, dar ne temem
De gura lumii. Poate-odatã vrunul
ªi cel din urmã dintre ahei sã zicã:
Nevrednici oameni mai peþeau femeia
Unui fruntaº viteaz ºi nu puturã 425
Sã-ndoaie arcul, dar veni o liftã
De cerºetor pribeag ºi lesne-l trase
ªi rãzbãtu prin fier. Aºa vor zice,
ªi pentru noi va fi pe veci ruºine.”
842 ODUSSEAIS. F ODISEEA. CÂNTUL XXI
tÕn d' aâte prosšeipe per…frwn PhnelÒpeia:
„EÙrÚmac', oÜ pwj œstin ™ãkle‹aj kat¦ dÁmon
œmmenai, o‰ d¾ okon ¢tim£zontej œdousin
¢ndrÕj ¢ristÁoj: t… d' ™lšgcea taàta t…qesqe;
oátoj d xe‹noj m£la mn mšgaj ºd' eÙphg»j,
patrÕj d' ™x ¢gaqoà gšnoj eÜcetai œmmenai uƒÒj. ¢ll'
¥ge oƒ dÒte tÒxon ™äxoon, Ôfra ‡dwmen.
ïde g¦r ™xeršw, tÕ d kaˆ tetelesmšnon œstai: e‡
kš min ™ntanÚsV, dèV dš oƒ eâcoj 'ApÒllwn,
›ssw min cla‹n£n te citîn£ te, e†mata kal£,
dèsw d' ÑxÝn ¥konta, kunîn ¢lktÁra kaˆ ¢ndrîn,
kaˆ x…foj ¥mfhkej: dèsw d' ØpÕ possˆ pšdila,
pšmyw d' ÓppV min krad…h qumÒj te keleÚei.”
t¾n d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda:
„mÁter ™m», tÒxon mn 'Acaiîn oÜ tij ™me‹o
kre…sswn, ú k' ™qšlw, dÒmena… te kaˆ ¢rn»sasqai,
oÜq' Óssoi krana¾n 'Iq£khn k£ta koiranšousin,
oÜq' Óssoi n»soisi prÕj ”Hlidoj ƒppobÒtoio: tîn
oÜ t…j m' ¢škonta bi»setai, a‡ k' ™qšlwmi kaˆ
kaq£pax xe…nJ dÒmenai t£de tÒxa fšresqai.
¢ll' e„j okon „oàsa t¦ s' aÙtÁj œrga kÒmize,
ƒstÒn t' ºlak£thn te, kaˆ ¢mfipÒloisi kšleue
œrgon ™po…cesqai: tÒxon d' ¥ndressi mel»sei
p©si, m£lista d' ™mo…: toà g¦r kr£toj œst' ™nˆ o‡kJ.”
mn qamb»sasa p£lin okÒnde beb»kei: 355
paidÕj g¦r màqon pepnumšnon œnqeto qumù.
™j d' Øperù' ¢nab©sa sÝn ¢mfipÒloisi gunaixˆ
kla‹en œpeit' 'OdusÁa, f…lon pÒsin, Ôfra oƒ Ûpnon
843
Adaose-mpotrivã Penelopa: 430
„Doar n-au sã fie lãudaþi de oameni,
O, Evrimah, acei care-njosindu-l,
Despoaie casa unui om de frunte.
De ce dar voi gãsiþi cã i-o ruºine
Dacã-ntre voi acum ºi-un altul vine? 435
Acest strãin e mare ºi puternic
ªi se fãleºte cã-i nãscut din tatã
De neam înalt. De-aceea daþi-i arma
Ca sã-l vedem. Cã iatã-mi dau cuvântul
440
ªi-l voi îndeplini, dacã va trage
La þintã el ºi-o sã-l ajute-Apollon,
L-oi îmbrãca frumos în haine mândre,
I-oi da, spre-a se pãzi de câini ºi oameni
O suliþã ºi-o sabie cu douã
Tãiºuri; i-oi mai da ºi-ncãlþãminte 445
ªi l-oi trimite-oriunde i-ar fi voia.”
Iar chibzuitul Telemah îi zise:
„O, mamã, nimeni n-are drept ca mine,
Sã dea cui vrea ori sã respingã arcul.
Nici unul dintre domnii din Itaca 450
ªi nici de prin ostroave de pe lângã
Elida nu m-or stingheri cu silã,
De-oi vrea sã dau acestui oaspe arcul
ªi chiar sã-l dãruiesc pe totdeauna.
Dar du-te tu la tine sus ºi vezi-þi 455
De stative ºi furcã ºi zoreºte-þi
Femeile sã-ºi caute de treburi.
Aici vor îngriji de arc bãrbaþii
ªi mai cu seamã eu, stãpânul casei.”
Uimitã ea se-napoie la dânsa, 460
Luase-aminte cu ce rost vorbise
Bãiatul ei. Suindu-se-mpreunã
Cu roabele însoþitoare-n catul
De sus al curþii, ea-ºi plângea bãrbatul
465
Plecat de mult, pânã ce somn prielnic
844 ODUSSEAIS. F ODISEEA. CÂNTUL XXI
¹dÝn ™pˆ blef£roisi b£le glaukîpij 'Aq»nh.
aÙt¦r Ð tÒxa labën fšre kampÚla d‹oj ØforbÒj:
mnhstÁrej d' ¥ra p£ntej ÐmÒkleon ™n meg£roisin:
ïde dš tij e‡peske nšwn ØperhnoreÒntwn:
„pÍ d¾ kampÚla tÒxa fšreij, ¢mšgarte subîta,
plagktš; t£c' aâ s' ™f' Ûessi kÚnej tacšej katšdontai
oon ¢p' ¢nqrèpwn, oÞj œtrefej, e‡ ken 'ApÒllwn
¹m‹n ƒl»kVsi kaˆ ¢q£natoi qeoˆ ¥lloi.”
ìj f£san, aÙt¦r Ð qÁke fšrwn aÙtÍ ™nˆ cèrV,
de…saj, oÛneka polloˆ ÐmÒkleon ™n meg£roisi.
Thlšmacoj d' ˜tšrwqen ¢peil»saj ™gegènei:
„¥tta, prÒsw fšre tÒxa: t£c' oÙk ™å p©si piq»seij:
m» se kaˆ ÐplÒteroj per ™ën ¢grÒnde d…wmai
b£llwn cermad…oisi: b…hfi d fšrterÒj e„mi. aŠ g¦r
p£ntwn tÒsson, Ósoi kat¦ dèmat' œasi,
mnhst»rwn cers…n te b…hf… te fšrteroj e‡hn: tî
ke t£ca stugerîj tin' ™gë pšmyaimi nšesqai
¹metšrou ™x o‡kou, ™peˆ kak¦ mhcanÒwntai.”
ìj œfaq', oƒ d' ¥ra p£ntej ™p' aÙtù ¹dÝ gšlassan
mnhstÁrej kaˆ d¾ mšqien calepo‹o cÒloio
Thlem£cJ: t¦ d tÒxa fšrwn ¢n¦ dîma subèthj ™n
ce…ress' 'OdusÁŽ dafroni qÁke parast£j.
™k d kaless£menoj prosšfh trofÕn EÙrÚkleian:
„Thlšmacoj kšleta… se, per…frwn EÙrÚkleia,
klh‹sai meg£roio qÚraj pukinîj ¢raru…aj: Àn
dš tij À stonacÁj º ktÚpou œndon ¢koÚsV
¢ndrîn ¹metšroisin ™n ›rkesi, m» ti qÚraze
problèskein, ¢ll' aÙtoà ¢k¾n œmenai par¦ œrgJ.”
845
Pe pleoape lin îi picurã Minerva.
Luând porcaru-n vremea asta arcul,
Porni sã-l ducã. Peþitorii-n salã
Strigau vârtos, l-ameninþau cu toþii
ªi unul se rãsti la dânsul: „Unde 470
Duci arcul tu, nemernice, trãsnite?
Curând la turma ta de porci, departe
De oameni, leºul þi-or mânca dulãii
Ce însuþi i-ai hrãnit, dacã Apollon
ªi ceilalþi zei o sã ne-ajute nouã.” 475
Aºa-i ziceau. De team-atunci porcarul,
Cã mulþi ameninþau rãcnind în salã,
La locul lui napoi aduse arcul.
Striga ºi Telemah înfricoºându-l:
„Du arcul, taicã. Vei pãþi-o-ndatã, 480
De-asculþi de ei. C-am sã te iau la goanã
Cu pietrele pe câmp. Deºi-s mai tânãr,
Sunt mai vânjos ca tine. De-ar fi, Doamne,
Sã-ntrec pe-atâta în puteri mulþimea
De peþitori care se aflã-n salã, 485
Ce straºnic eu le-aº face vânt de-aicea,
Din casa mea, cã numai rãu fãcurã.”
Aºa þipa la el, ºi peþitorii
Cu haz de dânsul râserã cu toþii
ªi-o mai lãsarã moale la mânia 490
Lui Telemah. Porcarul duse arcul
ªi-l încrezu în mâna lui Ulise.
Apoi ieºind chemã pe Evriclea
ªi-i zise: „Doicã bunã ºi cuminte,
Poruncã-i de la Telemah: închide 495
Canaturile de la uºa sãlii.
Iar dac-aude o slugã din ogradã
Vrun gemet sau vrun vuiet dinãuntru
De la bãrbaþi, sã nu iasã din curte,
Sã stea pe loc la lucrul ei tãcutã.” 500
846 ODUSSEAIS. F ODISEEA. CÂNTUL XXI
ìj ¥r' ™fènhsen, tÍ d' ¥pteroj œpleto màqoj,
kl»Žsen d qÚraj meg£rwn ™å naietaÒntwn.
sigÍ d' ™x o‡koio Filo…tioj «lto qÚraze,
kl»Žsen d' ¥r' œpeita qÚraj eÙerkšoj aÙlÁj.
ke‹to d' Øp' a„qoÚsV Óplon neÕj ¢mfiel…sshj
bÚblinon, ú ·' ™pšdhse qÚraj, ™j d' ½Žen aÙtÒj:
›zet' œpeit' ™pˆ d…fron „èn, œnqen per ¢nšsth,
e„sorÒwn 'OdusÁa. Ð d' ½dh tÒxon ™nèma
p£ntV ¢nastrwfîn, peirèmenoj œnqa kaˆ œnqa,
m¾ kšra pej œdoien ¢poicomšnoio ¥naktoj.
ïde dš tij e‡pesken „dën ™j plhs…on ¥llon: „Ã
tij qhht¾r kaˆ ™p…klopoj œpleto tÒxwn:
½ ·£ nÚ pou toiaàta kaˆ aÙtù o‡koqi ke‹tai,
À Ó g' ™form©tai poihsšmen, æj ™nˆ cersˆ
nwm´ œnqa kaˆ œnqa kakîn œmpaioj ¢l»thj.” ¥lloj
d' aât' e‡peske nšwn ØperhnoreÒntwn:
„aŠ g¦r d¾ tossoàton Ñn»sioj ¢nti£seien,
æj oátÒj pote toàto dun»setai ™ntanÚsasqai.”
ìj ¥r' œfan mnhstÁrej: ¢t¦r polÚmhtij 'OdusseÚj,
aÙt…k' ™peˆ mšga tÒxon ™b£stase kaˆ ‡de p£ntV, æj
Ót' ¢n¾r fÒrmiggoj ™pist£menoj kaˆ ¢oidÁj ·hŽd…wj
™t£nusse nšJ perˆ kÒllopi cord»n,
¤yaj ¢mfotšrwqen ™ãstrefj œnteron o„Òj,
ìj ¥r' ¥ter spoudÁj t£nusen mšga tÒxon 'OdusseÚj.
dexiterÍ d' ¥ra ceirˆ labën peir»sato neurÁj: ¹ d' ØpÕ
kalÕn ¥eise, celidÒni e„kšlh aÙd»n. mnhstÁrsin d'
¥r' ¥coj gšneto mšga, p©si d' ¥ra crëj ™tr£peto. ZeÝj
d meg£l' œktupe s»mata fa…nwn:
847
Aºa-i vorbi. Ea nu rosti nimica
ªi-nchise uºa sãlii strãlucite.
Tãcut din casã o zbughi pe-afarã
Filetiu ºi închise poarta curþii.
Era-n pridvor lãsatã o fâºie 505
De funie de la un vas pe mare.
Cu ea legã ºi-nþepeni vãcarul
Canaturile porþii ºi se-ntoarse,
ªezu pe jeþul unde sta nainte,
ªi urmãrea cu ochii pe Ulise. 510
În vremea asta el umbla cu arcul,
Îl pipãia ºi-l învârtea-n tot felul,
Ca nu cumva în lipsa-i îndelungã
Sã-i fi fost coarnele de cari mâncate.
Iar peþitorii se mirau, ºi unul 515
Zicea privind la altul mai de-aproape:
„O fi om meºter, priceput la arcuri;
Va fi având ºi el de-aceste-acasã;
Ori vrea la fel sã-ºi facã poate vrunul,
520
De-aceea ºi-l tot dibuie milogul
Deprins la rãu.” Se mângâia un altul:
„Atâta bine ºi folos sã aibã
Cât va putea el sã destindã arcul”.
Aºa ziceau cu toþii. Iar Ulise
Cel iscusit, îndatã ce-a pus mâna 525
Pe arcul mare, peste tot cu ochii
Îl cercetã. ªi cum un maistru vrednic
Pricepãtor de cântec ºi lãutã
Pe-un nou cãluº întinde lesne coarda
Din maþul rãsucit de oaie, -ntocmai 530
Aºa struni ºi el netrudnic arcul,
Cu dreapta-i prinse ºi-ncercã el coarda,
Iar ea sunã frumos ca ciripitul
De rândunicã. Peþitorii furã
Cuprinºi de-obidã ºi schimbarã feþe. 535
Iar cerul bubui atunci prin nouri
848 ODUSSEAIS. F ODISEEA. CÂNTUL XXI
g»qhsšn t' ¥r' œpeita polÚtlaj d‹oj 'OdusseÚj,
Ótti ·£ oƒ tšraj Âke KrÒnou p£Žj ¢gkulom»tew.
e†leto d' çkÝn юstÒn, Ó oƒ parškeito trapšzV
gumnÒj: toˆ d' ¥lloi ko…lhj œntosqe farštrhj
ke…ato, tîn t£c' œmellon 'Acaioˆ peir»sesqai.
tÒn ·' ™pˆ p»cei ˜lën ›lken neur¾n gluf…daj te,
aÙtÒqen ™k d…froio kaq»menoj, Âke d' юstÕn
¥nta tituskÒmenoj, pelškewn d' oÙk ½mbrote
p£ntwn prèthj steileiÁj, di¦ d' ¢mperj Ãlqe qÚraze „Õj
calkobar»j. Ð d Thlšmacon prosšeipe:
„Thlšmac', oÜ s' Ð xe‹noj ™nˆ meg£roisin ™lšgcei
¼menoj, oÙdš ti toà skopoà ½mbroton oÙdš ti tÒxon d¾n
œkamon tanÚwn: œti moi mšnoj œmpedÒn ™stin,
oÙc éj me mnhstÁrej ¢tim£zontej Ônontai.
nàn d' érh kaˆ dÒrpon 'Acaio‹sin tetukšsqai
™n f£ei, aÙt¦r œpeita kaˆ ¥llwj ˜yi£asqai
molpÍ kaˆ fÒrmiggi: t¦ g£r t' ¢naq»mata daitÒj.”
Ã, kaˆ ™p' ÑfrÚsi neàsen: Ð d' ¢mfšqeto x…foj
ÑxÝ Thlšmacoj, f…loj uƒÕj 'OdussÁoj qe…oio,
¢mfˆ d ce‹ra f…lhn b£len œgceŽ, ¥gci d' ¥r' aÙtoà
p¦r qrÒnon ˜st»kei kekoruqmšnoj a‡qopi calkù.
849
Vãdind semn bun: se bucurã Ulise
De piaza care Domnul îi trimise.
Luã sãgeata ce stãtea stingherã
Pe masã lângã el, cã celelalte 540
Ce-aveau sã le cunoascã peþitorii
S-aflau grãmadã-n scobitura tolbei,
ªi-o trase el, de unde sta pe scaun,
De crestãturi ºi coardã pân’ la cotul
De corn al arcului ºi-ochind în faþã-i 545
Zvârli sãgeata, nimeri la þintã:
Prin capetele de securi deodatã
Trecu pe rând þuguiul ei de-aramã
ªi dincolo rãzbi. ªi-a zis Ulise:
„Vezi, Telemah, cã chiar ºezând pe scaun 550
Tot nu se ruºineazã musafirul,
Doar nu greºii ºi nu trudii cu arcul
Prea mult ca sã-l întind. Puterea-mi încã
E neslãbitã, nu cum mã defaimã
ªi zic nesocotind-o peþitorii. 555
Dar iatã ceasul, pânã ce-i luminã,
De pregãtit aheilor de cinã,
Apoi sã mai petrecem noi cu lira
ªi cântecul, podoaba mesei.” Zise
ªi semn fãcu viteazul din sprâncene, 560
Iar Telemah o sabie ºi-ncinse
ªi-o suliþ-apucând se duse-alãturi
De jeþul lui ºi-aci stãtu-n picioare
Sub armãtura lucie de-aramã.
 ODUSSEIAS C
AÙt¦r Ð gumnèqh ·akšwn polÚmhtij 'OdusseÚj,
«lto d' ™pˆ mšgan oÙdÕn œcwn biÕn ºd farštrhn
„în ™mple…hn, tacšaj d' ™kceÚat' юstoÝj
aÙtoà prÒsqe podîn, met¦ d mnhstÁrsin œeipen:
„oátoj mn d¾ ¥eqloj ¢£atoj ™ktetšlestai: nàn aâte
skopÕn ¥llon, Ön oÜ pè tij b£len ¢n»r, e‡somai, a‡ ke
tÚcwmi, pÒrV dš moi eâcoj 'ApÒllwn.”
Ã, kaˆ ™p' 'AntinÒJ „qÚneto pikrÕn юstÒn.
toi Ð kalÕn ¥leison ¢nair»sesqai œmelle, 10
crÚseon ¥mfwton, kaˆ d¾ met¦ cersˆn ™nèma,
Ôfra p…oi o‡noio: fÒnoj dš oƒ oÙk ™nˆ qumù
mšmbleto. t…j k' o‡oito met' ¢ndr£si daitumÒnessi
moànon ™nˆ pleÒnessi, kaˆ e„ m£la karterÕj e‡h,
oŒ teÚxein q£natÒn te kakÕn kaˆ kÁra mšlainan;
15 tÕn d' 'OduseÝj kat¦ laimÕn ™piscÒmenoj b£len
„ù, ¢ntikrÝ d' ¡palo‹o di' aÙcšnoj ½luq' ¢kwk».
™kl…nqh d' ˜tšrwse, dšpaj dš oƒ œkpese ceirÕj
blhmšnou, aÙt…ka d' aÙlÕj ¢n¦ ·‹naj pacÝj Ãlqen
a†matoj ¢ndromšoio: qoîj d' ¢pÕ eŒo tr£pezan
20 ðse podˆ pl»xaj, ¢pÕ d' e‡data ceàen œraze: s‹tÒj te
krša t' Ñpt¦ forÚneto. toˆ d' Ðm£dhsan mnhstÁrej
kat¦ dèmaq', Ópwj ‡don ¥ndra pesÒnta, ™k d
qrÒnwn ¢nÒrousan Ñrinqšntej kat¦ dîma, p£ntose
papta…nontej ™ãdm»touj potˆ to…couj:
Cântul XXII
Ulise-atunci se dezgoli de zdrenþe,
Sãri pe pragu-nalt cu arc ºi tolbã,
Turnã din tolbã-n faþã-i la picioare
Sãgeþile-i ºi tinerilor zise:
5
„Acest necrâncen joc al nostru-i gata.
Acum cãta-voi eu o altã þintã,
La care nimeni n-a bãtut, cã poate
Voi izbuti, dacã mi-ajut-Apollon.”
Aºa grãi ºi aþinti sãgeata
Spre Antinou. Acesta de pe masã 10
Lua mândreþe de pocal de aur
Cu douã toarte, dibuind cu mâna
Voind sã bea. Nici nu-i trecu prin minte
Uciderea-i. Cã cine putea oare
Sã cugete cã vrunul, cât de tare, 15
În mijlocul mulþimii pe el singur
L-ar fi ajuns cu moarte-aºa de crudã?
Îl nimeri-n grumaz; sãgeata-n carne-i
Trecu prin ceafa-i gingaºã, iar dânsul
Se rãsturnã în lãturi ºi pocalul 20
Din pumn i-alunecã, ºiroi de sânge
Pe nãri îl podidi, împinse masa
Departe cu picioarele izbind-o,
Bucatele pe jos se rãvãºirã
ªi pânea ºi friptura se mânjirã. 25
Iar tinerii fãcurã zarvã-n salã,
Când au vãzut cã soþul lor cãzuse.
Sculându-se, prin salã se-mbulzirã,
852 ODUSSEAIS. C ODISEEA. CÂNTUL XXII
oÙdš pou ¢spˆj œhn oÙd' ¥lkimon œgcoj ˜lšsqai.
ne…keion d' 'OdusÁa colwto‹sin ™pšessi:
„xe‹ne, kakîj ¢ndrîn tox£zeai: oÙkšt' ¢šqlwn
¥llwn ¢nti£seij: nàn toi sîj a„pÝj Ôleqroj. kaˆ g¦r
d¾ nàn fîta katšktanej, Öj mšg' ¥ristoj
koÚrwn e„n 'Iq£kV: tî s' ™nq£de gàpej œdontai.”
‡sken ›kastoj ¢n»r, ™peˆ Ã f£san oÙk ™qšlonta
¥ndra katakte‹nai: tÕ d n»pioi oÙk ™nÒhsan,
æj d» sfin kaˆ p©sin Ñlšqrou pe…rat' ™fÁpto.
toÝj d' ¥r' ØpÒdra „dën prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj:
„ð kÚnej, oÜ m' œt' ™f£skeq' ØpÒtropon o‡kade ne‹sqai
d»mou ¥po Trèwn, Óti moi kateke…rete okon
dmJÍs…n te gunaixˆ pareun£zesqe bia…wj
aÙtoà te zèontoj Øpemn£asqe guna‹ka,
oÜte qeoÝj de…santej, o‰ oÙranÕn eÙrÝn œcousin,
oÜte tin' ¢nqrèpwn nšmesin katÒpisqen œsesqai.
nàn Ûmin kaˆ p©sin Ñlšqrou pe…rat' ™fÁptai.”
ìj f£to, toÝj d' ¤ra p£ntaj ØpÕ clwrÕn dšoj eŒle:
[p£pthnen d ›kastoj, ÓpV fÚgoi a„pÝn Ôleqron.]
EÙrÚmacoj dš min ooj ¢meibÒmenoj prosšeipen:
„e„ mn d¾ 'OduseÝj 'Iqak»sioj e„l»louqaj, taàta
mn a‡sima epej, Ósa ·šzeskon 'Acaio…,
poll¦ mn ™n meg£roisin ¢t£sqala, poll¦ d' ™p' ¢groà.
¢ll' Ð mn ½dh ke‹tai, Öj a‡tioj œpleto p£ntwn,
'Ant…nooj: oátoj g¦r ™p…hlen t£de œrga,
oÜ ti g£mou tÒsson kecrhmšnoj oÙd cat…zwn,
¢ll' ¥lla fronšwn, t£ oƒ oÙk ™tšlesse Kron…wn,
Ôfr' 'Iq£khj kat¦ dÁmon ™ãktimšnhj basileÚoi
853
Nici pavãzã, nici lance nu gãsirã
ªi mânioºi certarã pe Ulise: 30
„Strãinule, faci rãu cã tragi în oameni.
De alte jocuri n-o sã ai tu parte,
Cã nu mai scapi de sângeroasa moarte,
C-ai omorât un om fruntaº în þarã;
Pe-aici au sã te sfâºie vultanii.” 35
ªi-nchipuiau cu toþii cã Ulise
Omorul pe nevrute-l fãptuise
ªi nu se dumiriserã nebunii,
Cã le sosise ceasul tuturora.
Privindu-i crunt, aºa-i trezi Ulise: 40
„Voi, câinilor! Credeaþi cã niciodatã
Eu n-aveam sã mai vin de pe pãmântul
Troienilor, de-mi spulberaþi avutul
ªi vã culcaþi cu roabele-mi de-a sila
ªi-umblaþi dupã nevastã-mea, în vreme 45
Ce eu trãiam, ºi n-aveaþi nici o teamã
De zei ºi de ocara lumii. Iatã
Sosit vi-i ceasul, lângã voi e moartea.”
La vorba asta toþi îngãlbenirã,
Cãtau cu ochii încotro sã fugã 50
De pacoste, de groaznica nãpastã.
Doar Evrimah se-ncumetã a zice:
„De eºti chiar tu Ulise din Itaca,
Ai drept când spui cã þi-au fãcut aheii
Atâta rãu pe-aici ºi pe la þarã. 55
Dar mort e Antinou, acela care-i
Pricina tuturor acestor rele,
Cãci el împinse lucrul pân-aicea,
ªi nu atât de dragul ºi nevoia
60
Nuntirii lui, ci pentru cã el alta
Clocea în gând, dar nu i-o-mplini Joe:
Voia sã fie domn peste Itaca,
854 ODUSSEAIS. C ODISEEA. CÂNTUL XXII
aÙtÒj, ¢t¦r sÕn pa‹da katakte…neie loc»saj. nàn
d' Ð mn ™n mo…rV pšfatai, sÝ d fe…deo laîn
sîn: ¢t¦r ¥mmej Ôpisqen ¢ress£menoi kat¦ dÁmon,
Óssa toi ™kpšpotai kaˆ ™d»dotai ™n meg£roisi,
tim¾n ¢mfˆj ¥gontej ™eikos£boion ›kastoj,
calkÒn te crusÒn t' ¢podèsomen, e„j Ó ke sÕn
kÁr „anqÍ: prˆn d' oÜ ti nemesshtÕn kecolîsqai.”
tÕn d' ¥r' ØpÒdra „dën prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj:
„EÙrÚmac', oÙd' e‡ moi patrèŽa p£nt' ¢podo‹te,
Óssa te nàn Ümm' ™stˆ kaˆ e‡ poqen ¥ll' ™piqe‹te,
oÙdš ken ïj œti ce‹raj ™m¦j l»xaimi fÒnoio, prˆn
p©san mnhstÁraj Øperbas…hn ¢pote‹sai.
nàn Ûmin par£keitai ™nant…on º m£cesqai À
feÚgein, Ój ken q£naton kaˆ kÁraj ¢lÚxV:
¢ll£ tin' oÙ feÚxesqai яomai a„pÝn Ôleqron.”
ìj f£to, tîn d' aÙtoà lÚto goÚnata kaˆ f…lon Ãtor.
to‹sin d' EÙrÚmacoj metefènee deÚteron aâtij:
„ð f…loi, oÙ g¦r sc»sei ¢n¾r Óde ce‹raj ¢£ptouj, ¢ll'
™peˆ œllabe tÒxon ™äxoon ºd farštrhn, oÙdoà
¥po xestoà tox£ssetai, e„j Ó ke p£ntaj ¥mme
katakte…nV. ¢ll¦ mnhsèmeqa c£rmhj: f£sgan£ te
sp£ssasqe kaˆ ¢nt…scesqe trapšzaj
„în çkumÒrwn: ™pˆ d' aÙtù p£ntej œcwmen
¡qrÒoi, e‡ kš min oÙdoà ¢pèsomen ºd qur£wn,
œlqwmen d' ¢n¦ ¥stu, bo¾ d' êkista gšnhtai: tî
ke t£c' oátoj ¢n¾r nàn Ûstata tox£ssaito.”
ìj ¥ra fwn»saj e„rÚssato f£sganon ÑxÚ,
c£lkeon, ¢mfotšrwqen ¢kacmšnon, «lto d' ™p' aÙtù
855
Hoþiº pândea el sã-þi omoare fiul.
Deci el pieri acuma pe dreptate.
Te-ndurã dar ºi miluie-þi supuºii. 65
Te-om împãca pe urmã noi cu daruri
Culese de la toþi ºi-n schimb cu-averea
Ce s-a bãut ºi s-a mâncat pe-aicea
Noi þi-om plãti fieºtecare preþul
De douãzeci de boi în bronz ºi aur 70
Ca sã te mulþumim. Dar pân-atuncea
Gãsim cã-i drept sã þii pe noi mânie.”
„O, Evrimah, rãspunse crunt Ulise,
Sã-mi daþi ºi toat-averea moºtenitã
Ce-aveþi acum ºi-o veþi spori cu alta 75
De oriunde, tot nu înceta-va mâna-mi
Sã secere pânã ce nu plãti-veþi
Cu vârf ºi îndesat nelegiuirea.
Aveþi s-alegeþi lupt-aci sau fuga,
De-i chip sã fugã cineva de moarte. 80
Dar nu cred sã mai scape-acum nici unul
De grozãvia morþii.” Astfel zise
ªi toþi în suflet ºi-n genunchi slãbirã.
Dar Evrimah îi sprijinea cu graiul:
„El n-are sã s-astâmpere, prieteni, 85
Odatã ce pe armã puse mâna
Cumplit-a lui, va fulgera de-acolo
Din prag pânã ce are sã ne culce
Pe toþi. Dar hai la luptã, trageþi
90
Jungherele ºi v-apãraþi sub mese
De lovituri ºi-asupra lui cu toþii
Sã nãvãlim grãmadã, sã-l respingem
Din prag ºi de la uºã ºi sã mergem
Sã facem iute larmã prin cetate,
ªi-ar fi aceasta data cea din urmã 95
Când el mai sãgeteazã.” Asta zise,
Din teacã smulse un jungher cu douã
Tãiºuri ascuþite din aramã
ªi asupra-i nãvãli rãcnind sãlbatic.
856 ODUSSEAIS. C ODISEEA. CÂNTUL XXII
smerdalša „£cwn: Ð d' ¡mart¾ d‹oj 'OdusseÝj
„Õn ¢poproei, b£le d stÁqoj par¦ mazÒn,
™n dš oƒ ¼pati pÁxe qoÕn bšloj. ™k d' ¥ra ceirÕj
f£sganon Âke cam©ze, perirrhd¾j d trapšzV
k£ppesen „dnwqe…j, ¢pÕ d' e‡data ceàen œraze
kaˆ dšpaj ¢mfikÚpellon: Ð d cqÒna tÚpte metèpJ
qumù ¢ni£zwn, posˆ d qrÒnon ¢mfotšroisi
lakt…zwn ™t…nasse: kat' Ñfqalmîn d' œcut' ¢clÚj.
'Amf…nomoj d' 'OdusÁoj ™e…sato kudal…moio
¢nt…oj ¢xaj, e‡ruto d f£sganon ÑxÚ,
e‡ pèj oƒ e‡xeie qur£wn. ¢ll' ¥ra min fqÁ
Thlšmacoj katÒpisqe balën calk»reŽ dourˆ êmwn
messhgÚj, di¦ d st»qesfin œlasse: doÚphsen d
pesèn, cqÒna d' ½lase pantˆ metèpJ.
Thlšmacoj d' ¢pÒrouse, lipën dolicÒskion œgcoj
aÙtoà ™n 'AmfinÒmJ: perˆ g¦r d…e, m» tij 'Acaiîn
œgcoj ¢nelkÒmenon dolicÒskion À ™l£seie
fasg£nJ ¢xaj º proprhnša tÚyaj.
bÁ d qšein, m£la d' ðka f…lon patšr' e„saf…kanen,
¢gcoà d' ƒst£menoj œpea pterÒenta proshÚda: „ð
p£ter, ½dh toi s£koj o‡sw kaˆ dÚo doàre
kaˆ kunšhn p£gcalkon, ™pˆ krot£fois' ¢raru‹an,
aÙtÒj t' ¢mfibaleàmai „èn, dèsw d subètV
kaˆ tù boukÒlJ ¥lla: teteucÁsqai g¦r ¥meinon.”
tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj:
„ose qšwn, eŒÒj moi ¢mÚnesqai p£r' юsto…,
m» m' ¢pokin»swsi qur£wn moànon ™Ònta.”
ìj f£to, Thlšmacoj d f…lJ ™pepe…qeto patr…,
857
Pe loc Ulise-l aþinti. L-ajunse 100
La piept sãgeata-i lângã sân ºi-acolo
Rãzbi ficatul, de-i picã din pumnu-i
Cuþitul jos. El, ºovãind, pe masã
Cãzu lungit, de rãsturnã mâncarea
ªi cupa cea cu douã toarte, fruntea-i 105
Izbindu-ºi de podea cu-amar în suflet
ªi scaunul trânti el, din picioare
Zbãtându-se pânã ce noaptea morþii
Vederea i-o-mpãinjeni. Deodatã
ªi Amfinom asupra lui Ulise 110
Sãri cu sabia sã-l deie-n lãturi,
Dar Telemah îi apucã nainte,
Cu suliþa l-ajunse pe la spate
ªi între umeri pieptul îi strãpunse,
Iar el bufni pe jos, cu latul frunþii 115
Pocnindu-se. Dar Telemah din faþã-i
Napoi se dete pãrãsindu-ºi lancea
În leºul lui, cãci se temu cã poate,
Sãrind vreunul, sã-l însãbieze
Din faþã sau din spate. Dete fuga 120
Spre tatãl sãu, s-apropie ºi-i zise:
„O, tatã, sã-þi aduc vreo douã suliþi,
Un scut ºi-o bunã chivãrã de-aramã
ªi eu sã mã-narmez, sã dau ºi arme
Vãcarului ºi lui Eumeu porcarul. 125
Mai bine-i sã ne înarmãm.” Ulise-i
Rãspunse lui: „Fugi iute ºi le adu
Cât eu mai am sãgeþi ca sã mã apãr,
Sã nu mã dea deoparte de la uºã,
Fiind în luptã singur”. Asta-i spuse 130
ªi Telemah poruncii se supuse.
Da fuga cãtre cãmara cea cu arme,
858 ODUSSEAIS. C ODISEEA. CÂNTUL XXII
bÁ d' ‡menai q£lamÒnd', Óqi oƒ klut¦ teÚcea ke‹to.
œnqen tšssara mn s£ke' e†leto, doÚrata d' Ñktë kaˆ
p…suraj kunšaj calk»reaj ƒppodase…aj:
bÁ d fšrwn, m£la d' ðka f…lon patšr' e„saf…kanen.
aÙtÕj d prètista perˆ cro dÚseto calkÒn:
ìj d' aÜtwj të dmîe dušsqhn teÚcea kal£,
œstan d' ¢mf' 'OdusÁa dafrona poikilom»thn.
aÙt¦r Ó g', Ôfra mn aÙtù ¢mÚnesqai œsan
„o…, tÒfra mnhst»rwn ›na g' a„eˆ ú ™nˆ o‡kJ
b£lle tituskÒmenoj: toˆ d' ¢gcist‹noi œpipton.
aÙt¦r ™peˆ l…pon „oˆ юsteÚonta ¥nakta,
tÒxon mn prÕj staqmÕn ™ãstaqšoj meg£roio
œklin' ˜st£menai, prÕj ™nèpia pamfanÒwnta,
aÙtÕj d' ¢mf' êmoisi s£koj qšto tetraqšlumnon,
kratˆ d' ™p' „fq…mJ kunšhn eÜtukton œqhken,
†ppourin, deinÕn d lÒfoj kaqÚperqen œneuen:
e†leto d' ¥lkima doàre dÚw kekoruqmšna calkù.
ÑrsoqÚrh dš tij œsken ™ãdm»tJ ™nˆ to…cJ,
¢krÒtaton d par' oÙdÕn ™ãstaqšoj meg£roio Ãn
ÐdÕj ™j laÚrhn, san…dej d' œcon eâ ¢raru‹ai:
t¾n 'OduseÝj fr£zesqai ¢nègei d‹on ØforbÕn
˜staÒt' ¥gc' aÙtÁj: m…a d' o‡h g…net' ™form».
to‹j d' 'Agšlewj metšeipen œpoj p£ntessi pifaÚskwn:
„ð f…loi, oÙk ¨n d» tij ¢n' ÑrsoqÚrhn ¢naba…h
kaˆ e‡poi lao‹si, bo¾ d' êkista gšnoito;
tî ke t£c' oátoj ¢n¾r nàn Ûstata tox£ssaito.”
tÕn d' aâte prosšeipe Mel£nqioj, a„pÒloj a„gîn: „oÜ
pwj œst', 'Agšlae diotrefšj: ¥gci g¦r a„nîj
859
Luã opt suliþi, câte patru scuturi
ªi coifuri de aramã cu podoabe
De cozi de cal ºi repede le-aduse. 135
Întâi el însuºi îmbrãcã-armãtura.
Frumos se înarmarã ºi pãstorii
ªi se-mplântarã-alãturi de Ulise.
Iar dânsul, cât avea sãgeþi s-aþinte,
Chitind mereu, culca pe câte unul 140
Din peþitori, ºi mulþi din ei cãzurã.
Dar când apoi sãgeþile-i lipsirã,
κi rãzimã el arcul de usciorul
Mãreþei sãli spre luciul perete,
κi puse-un scut de patru piei pe umãr, 145
Tufli pe cap un zdravãn coif de-aramã,
Din care fâlfâia cumplitã coamã
ªi împumnã puternicele suliþi.
Era în zid pe lângã pragul sãlii
O dosnicã portiþã treptuitã 150
Ce da pe-acolo pe-o strâmtoare-afarã
ªi-avea canaturi îmbucate bine.
Porcarului i-orândui Ulise
Sã stea de pazã la portiþa asta,
Cãci ea rãmase singura ieºire. 155
Striga ºi Agelaos la tovarãºi:
„Nu poate vrunul sã se urce oare
La uºa-aceea ca sã dea de veste
Poporului ºi sã se facã vuiet
160
Mai repede, ca sãgetarea asta
Sã fie cea din urm-a lui Ulise?”
Melantios cãprarul îi rãspunse:
„Nu-i chip de fel, mãrite Agelaos,
860 ODUSSEAIS. C ODISEEA. CÂNTUL XXII
aÙlÁj kal¦ qÚretra, kaˆ ¢rgalšon stÒma laÚrhj:
ka… c' eŒj p£ntaj ™rÚkoi ¢n»r, Ój t' ¥lkimoj e‡h.
¢ll' ¥geq', Øm‹n teÚce' ™ne…kw qwrhcqÁnai
™k qal£mou: œndon g£r, яomai, oÙdš pV ¥llV
teÚcea katqšsqhn 'OduseÝj kaˆ fa…dimoj uƒÒj.”
ìj e„pën ¢nšbaine Mel£nqioj, a„pÒloj a„gîn,
™j qal£mouj 'OdusÁoj ¢n¦ ·îgaj meg£roio.
œnqen dèdeka mn s£ke' œxele, tÒssa d doàra
kaˆ tÒssaj kunšaj calk»reaj ƒppodase…aj:
bÁ d' ‡menai, m£la d' ðka fšrwn mnhstÁrsin œdwke.
kaˆ tÒt' 'OdussÁoj lÚto goÚnata kaˆ f…lon Ãtor, æj
periballomšnouj ‡de teÚcea cers… te doàra makr¦
tin£ssontaj: mšga d' aÙtù fa…neto œrgon.
aya d Thlšmacon œpea pterÒenta proshÚda:
„Thlšmac', Ã m£la d» tij ™nˆ meg£roisi gunaikîn
nîŽn ™potrÚnei pÒlemon kakÕn º MelanqeÚj.”
tÕn d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda:
„ð p£ter, aÙtÕj ™gë tÒde g' ½mbroton, –oÙdš tij ¥lloj
a‡tioj, –Öj qal£moio qÚrhn pukinîj ¢raru‹an k£llipon
¢gkl…naj: tîn d skopÕj Ãen ¢me…nwn. ¢ll' ‡qi,
d‹' EÜmaie, qÚrhn ™p…qej qal£moio,
kaˆ fr£sai, ½ tij ¥r' ™stˆ gunaikîn, ¿ t£de ·šzei,
à uƒÕj Dol…oio MelanqeÚj, tÒn per яw.”
ìj oƒ mn toiaàta prÕj ¢ll»louj ¢gÒreuon.
bÁ d' aâtij q£lamÒnde Mel£nqioj, a„pÒloj a„gîn,
o‡swn teÚcea kal£: nÒhse d d‹oj ØforbÒj, aya d'
'OdussÁa prosefèneen ™ggÝj ™Ònta:
„diogenj Laerti£dh, polum»can' 'Odusseà,
861
Cã prea-i de tot aproape uºa-n curte
ªi grea ieºirea. Lesne doar pe-acolo 165
Pe toþi ne poate-opri în loc un singur
Bãrbat, dacã-i voinic. Dar hai mai bine
Eu arme sã v-aduc din armãrie
Sã vã-narmaþi, cã-mi pare cã Ulise
170
ªi Telemah nãuntru le dosirã
ªi nu-s în altã parte.” Asta zise
Melantios ºi se sui-n cãmarã
Pe gangurile-nguste-n dosul sãlii.
Luã de-acolo scuturi douãsprezece
ªi-atâtea lãnci ºi chivere de-aramã 175
Cu pãr stufos de cal. ªi-apoi o-ntinse
ªi repede la peþitori le-aduse.
Ulise se muie-n genunchi ºi-n suflet
Vãzând cum ei se înarmau, cum suliþi
Prelungi clãteau cu pumnii, ºi cumplitã, 180
Nãprasnicã-i pãru de-acum bãtaia.
ªi-a zis lui Telemah: „De bunã seamã,
Vreo femeie-n casã sau Melantiu
Asuprã-ne-nteþi mai crunt încaier”.
Iar socotitul Telemah rãspunse: 185
„O, tatã, eu sunt vinovat de asta
ªi nimeni altul, c-am lãsat la arme
Deschisã uºa ce se-nchide bine,
ªi cineva m-o fi pândit pe mine.
Porcare, du-te tu de-ncuie uºa 190
ªi vezi dac-a fãcut-o vro femeie
Ticãloºia asta ori Melantiu,
Pe care-l bãnui.” Astfel ei vorbirã,
Pe când pãstorul caprelor, Melantiu
195
Se furiºã din nou s-aducã arme.
Porcarul îl zãri ºi-ndatã zise
Viteazului, fiind de el aproape:
„Nãlþate fiu al lui Laert, Ulise,
862 ODUSSEAIS. C ODISEEA. CÂNTUL XXII
ke‹noj d¾ aât' ¢dhloj ¢n»r, Ön юÒmeq' aÙto…, œrcetai
™j q£lamon: sÝ dš moi nhmertj ™n…spej, ½ min
¢pokte…nw, a‡ ke kre…sswn ge gšnwmai,
Ú soi ™nq£d' ¥gw, †n' Øperbas…aj ¢pote…sV
poll£j, Óssaj oátoj ™m»sato sù ™nˆ o‡kJ.”
tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj: „Ã
toi ™gë kaˆ Thlšmacoj mnhstÁraj ¢gauoÝj
sc»somen œntosqen meg£rwn m£la per memaîtaj:
sfîŽ d' ¢postršyante pÒdaj kaˆ ce‹raj Ûperqen [™j
q£lamon balšein, san…daj d' ™kdÁsai Ôpisqe,]
seir¾n d plekt¾n ™x aÙtoà peir»nante
k…on' ¢n' Øyhl¾n ™rÚsai pel£sai te doko‹sin,
éj ken dhq¦ zwÕj ™ën calšp' ¥lgea p£scV.”
ìj œfaq', oƒ d' ¥ra toà m£la mn klÚon ºd' ™p…qonto,
b¦n d' ‡men ™j q£lamon, laqšthn dš min œndon ™Ònta.
à toi Ð mn qal£moio mucÕn k£ta teÚce' ™reÚna, të
d' œstan ˜k£terqe par¦ staqmo‹si mšnonte.
eâq' Øpr oÙdÕn œbaine Mel£nqioj, a„pÒloj
a„gîn, tÍ ˜tšrV mn ceirˆ fšrwn kal¾n truf£leian,
tÍ d' ˜tšrV s£koj eÙrÝ gšron, pepalagmšnon ¥zV,
Lašrtew ¼rwoj, Ö kour…zwn foršeske:
d¾ tÒte g' ½dh ke‹to, ·afaˆ d' ™lšlunto ƒm£ntwn: të
d' ¥r' ™paxanq' ˜lšthn œrus£n tš min e‡sw kour…x,
™n dapšdJ d camaˆ b£lon ¢cnÚmenon kÁr,
sÝn d pÒdaj ce‹r£j te dšon qumalgšŽ desmù
eâ m£l' ¢postršyante diamperšj, æj ™kšleusen
[uƒÕj Lašrtao, polÚtlaj d‹oj 'OdusseÚj:] seir¾n
d plekt¾n ™x aÙtoà peir»nante
863
Miºelul care noi îl bãnuisem
Se duce dupã arme. Spune-mi verde 200
Sã-i fac eu felul, dacã pot sã-l birui,
Ori sã-l aduc aici ca sã-i dai plata
Pãcatelor de dânsul fãptuite
În casa ta.” Ulise-aºa-i rãspunse:
„În salã eu cu Telemah þine-vom 205
În frâu pe tineri, cât or fi de aprigi.
Voi doi legaþi-l cobzã pe Melantiu
De mâni ºi de picioare ºi-aruncaþi-l
În dosnica odaie, -nchideþi uºa
ªi ferecaþi-l bine c-o frânghie, 210
ªi trageþi-l pe stâlpu-nalt s-ajungã
Pân’ la tavan ºi atârnat acolo
Amar sã-i fie-n viaþã multã vreme.”
Ei amândoi voios îl ascultarã,
Dau fuga spre cãmarã, dar cãprarul 215
De loc nu-i bãnui, fiind nãuntru
Pe unde el cotrobãia la arme.
Ei doi stãturã-n lãturi de la uºã,
Pe-aproape de usciori. ªi când Melantiu
Trecu pe prag c-un mândru coif în mânã 220
ªi-ntr-alta cu un scut rotund ºi mare,
Strãvechi, mucegãit de-al lui Laerte,
Pe care el, viteazul, îl purtase
În tinereþea lui, dar care-acuma
Era trântit acolo între arme 225
ªi descusut pe la curele, dânºii
Sãrir-asupra-i ºi de pãr luându-l,
Îl traserã-n odaie ºi-l trântirã
Pe jos, de stete otrãvit la suflet.
230
ªi mânile, picioarele sucindu-i
Din rãsputeri, amarnic îl legarã
Întocmai cum le porunci Ulise
ªi-l prinserã pe urmã de-o frânghie,
864 ODUSSEAIS. C ODISEEA. CÂNTUL XXII
k…on' ¢n' Øyhl¾n œrusan pšlas£n te doko‹si.
tÕn d' ™pikertomšwn prosšfhj, EÜmaie subîta:
„nàn mn d¾ m£la p£gcu, Mel£nqie, nÚkta ful£xeij, eÙnÍ
œni malakÍ katalšgmenoj, éj se œoiken:
oÙd sš g' ºrigšneia par' 'Wkeano‹o ·o£wn
l»sei ¢nercomšnh crusÒqronoj, ¹n…k' ¢gine‹j
agaj mnhst»ressi dÒmon k£ta da‹ta pšnesqai.”
ìj Ð mn aâqi lšleipto, taqeˆj Ñloù ™nˆ desmù: të d'
™j teÚcea dÚnte, qÚrhn ™piqšnte faein»n,
b»thn e„j 'OdusÁa dafrona poikilom»thn.
œnqa mšnoj pne…ontej ™fšstasan, oƒ mn ™p' oÙdoà
tšssarej, oƒ d' œntosqe dÒmwn polšej te kaˆ ™sqlo….
to‹si d' ™p' ¢gc…molon qug£thr DiÕj Ãlqen 'Aq»nh
Mšntori e„domšnh ºmn dšmaj ºd kaˆ aÙd»n.
t¾n d' 'OduseÝj g»qhsen „dën kaˆ màqon œeipe:
„Mšntor, ¥munon ¢r»n, mnÁsai d' ™t£roio f…loio,
Ój s' ¢gaq¦ ·šzeskon: Ðmhlik…h dš mo… ™ssi.”
ìj f£t', юÒmenoj laossÒon œmmen' 'Aq»nhn.
mnhstÁrej d' ˜tšrwqen ÐmÒkleon ™n meg£roisi:
prîtoj t»n g' ™nšnipe Damastor…dhj 'Agšlaoj:
„Mšntor, m» s' ™pšessi paraipep…qVsin 'OdusseÝj
mnhst»ressi m£cesqai, ¢munšmenai d oŒ aÙtù.
ïde g¦r ¹mšterÒn ge nÒon telšesqai яw:
ÐppÒte ken toÚtouj ktšwmen, patšr' ºd kaˆ uƒÒn,
™n d sÝ to‹sin œpeita pef»seai, oŒa menoin´j
›rdein ™n meg£roij: sù d' aÙtoà kr£ati te…seij.
aÙt¦r ™p¾n Ømšwn ge b…aj ¢felèmeqa calkù,
kt»maq' ÐpÒssa to… ™sti, t£ t' œndoqi kaˆ t¦ qÚrhfi,
865
Îl traserã pe stâlpu-nalt, de-ajunse
Pân’ la tavan. ªi-aºa Eumeu porcarul 235
Râdea de el: „De-acuma toatã noaptea
Vegheaz-aici culcat pe patul moale
Aºa cum þi se cade. Aici te-apucã
Pe tine ziua alb-a dimineþii
Când ea se va ivi pe tron de aur 240
Din Ocean, ca-n vremea când spre curte
La peþitori mânai alese capre
Pentru ospãþ.” Aºa rãmase-acolo
Cãpraru-ntins ºi ferecat amarnic,
Iar amândoi ceilalþi se înarmarã 245
ªi dupã ce-ncuiarã uºa bine,
Din nou se-napoiarã la Ulise.
Acolo toþi luptau cu-nverºunare,
La prag cei patru ºi-n cuprinsul sãlii
Voinicii mulþi. Atunci venind Minerva 250
S-apropie de ei; dupã fãptura
ªi glasul ei era leitã Mentor.
Se-nviorã cum o vãzu Ulise
ªi-i glãsui: „Ajutã, Mentor, scapã-l
De rãu ºi nu-l uita pe-un prieten care 255
Doar bine þi-a fãcut, tu mi-eºti de-o seamã.”
Aºa-i zicea simþind cã e Minerva.
Strigau la ea ceilalþi cu-ameninþarea
ªi între ei o-nfricoºa întâiul
Feciorul lui Damastor, Agelaos: 260
„Ia seama, Mentor, nu cumva Ulise
Cu vorba sã te-nºele, ca tu astfel
Sã lupþi cu noi ºi sã-l ajuþi pe dânsul,
C-aºa socot cã fi-va dup-aceea
Cum noi gândim: cã-ndatã ce-om rãpune 265
Pe-aceºtia doi, pe tatãl ºi pe fiul,
ªi tu vei fi ucis cu ei alãturi;
De faci prostia asta, vei plãti-o
Cu capul tãu; ºi dupã ce cu arma
Vã vom zdrobi pe voi, averea-þi toatã 270
866 ODUSSEAIS. C ODISEEA. CÂNTUL XXII
to‹sin 'OdussÁoj metame…xomen: oÙdš toi uŒaj
zèein ™n meg£roisin ™£somen, oÙd qÚgatraj
oÙd' ¥locon kedn¾n 'Iq£khj kat¦ ¥stu poleÚein.”
ìj f£t', 'Aqhna…h d colèsato khrÒqi m©llon,
ne…kessen d' 'OdusÁa colwto‹sin ™pšessin:
„oÙkšti so… g', 'Oduseà, mšnoj œmpedon oÙdš tij
¢lk», o†h Ót' ¢mf' `ElšnV leukwlšnJ eÙpatere…V
e„n£etej Trèessin ™m£rnao nwlemj a„e…,
polloÝj d' ¥ndraj œpefnej ™n a„nÍ dhŽotÁti,
sÍ d' ¼lw boulÍ Pri£mou pÒlij eÙru£guia.
pîj d¾ nàn, Óte sÒn ge dÒmon kaˆ kt»maq'
ƒk£neij, ¥nta mnhst»rwn ÑlofÚreai ¥lkimoj enai;
¢ll' ¥ge deàro, pšpon, par' œm' †staso kaˆ ‡de œrgon,
Ôfr' e„dÍj, oŒÒj toi ™n ¢ndr£si dusmenšessi
Mšntwr 'Alkim…dhj eÙerges…aj ¢pot…nein.”
·a, kaˆ oÜ pw p£gcu d…dou ˜teralkša n…khn,
¢ll' œt' ¥ra sqšneÒj te kaˆ ¢lkÁj peir»tizen ºmn
'OdussÁoj ºd' uƒoà kudal…moio.
aÙt¾ d' a„qalÒentoj ¢n¦ meg£roio mšlaqron
›zet' ¢naxasa, celidÒni e„kšlh ¥nthn. mnhstÁraj d'
êtrune Damastor…dhj 'Agšlaoj
EÙrÚnomÒj te kaˆ 'Amfimšdwn DhmoptÒlemÒj te
Pe…sandrÒj te Poluktor…dhj PÒlubÒj te dafrwn:
oƒ g¦r mnhst»rwn ¢retÍ œsan œxoc' ¥ristoi,
Óssoi œt' œzwon per… te yucšwn ™m£conto: toÝj
d' ½dh ™d£masse biÕj kaˆ tarfšej „o….
to‹j d' 'Agšlewj metšeipen œpoj p£ntessi pifaÚskwn:
„ð f…loi, ½dh sc»sei ¢n¾r Óde ce‹raj ¢£ptouj:
867
Din casã ºi de-afarã vom prãda-o
Deodatã cu avutul lui Ulise,
ªi n-om lãsa pe fiii tãi acasã
ªi nici pe fete, nici pe-a ta soþie
Sã mai petreacã în cetatea asta.” 275
Dar mai dihai se înciudã Minerva
ªi se rãsti aºa cãtre Ulise:
„Tu nu mai eºti viteaz ºi bun de arme
Ca altãdatã când pentru Elena,
Frumoasa preamãritã dupã tatã, 280
Te-ai rãzboit vro nouã ani la Troia
ªi când cu sfatu-þi s-a luat cetatea.
Cum poþi acum, când eºti la tine-acasã
ªi-aproape de-ale tale, sã te vaieþi
285
Naintea lor cã nu te mai poþi bate?
Dar haide-ncoa’, iubitul meu, alãturi
Sã-mi stai aci, sã vezi ce poate Mentor
ªi cum plãteºte facerea de bine.”
Aºa grãi ºi cumpãna izbândei
290
Ea încã o þinu neºovãitã
ªi vru sã mai încerce bãrbãþia
ªi vrednicia-n arme-a lui Ulise
ªi Telemah. Deci ea zburând deodatã,
Ca rândunica stete pe grindiºul
Tavanului funingit al sãlii. 295
Atunci a prins sã-nflacãre pe tineri
Feciorul lui Damastor ºi-Amfimèdon,
Demoptolèm ºi Evrinom ºi fiul
Lui Polictòr Pisandru ºi Polibos,
Fiind cei mai aleºi ºi vrednici tineri 300
Ce mai trãiau ºi se luptau pe viaþã;
Pe ceialalþi îi toropise arcul
ªi desele sãgeþi. Striga la dânºii
Zicându-le Agelaos: „O, prieteni,
S-astâmpãrã de-acum aceastã fiarã, 305
868 ODUSSEAIS. C ODISEEA. CÂNTUL XXII
kaˆ d» oƒ Mšntwr mn œbh ken¦ eÜgmata e„pèn,
oƒ d' ooi le…pontai ™pˆ prètVsi qÚrVsi.
tî nàn m¾ ¤ma p£ntej ™f…ete doÚrata makr£,
¢ll' ¥geq' oƒ ›x prîton ¢kont…sat', a‡ kš poqi ZeÝj
dèV 'OdussÁa blÁsqai kaˆ kàdoj ¢ršsqai.
tîn d' ¥llwn oÙ kÁdoj, ™p¾n oátÒj ge pšsVsin.”
ìj œfaq', oƒ d' ¥ra p£ntej ¢kÒntisan, æj ™kšleuen,
ƒšmenoi: t¦ d p£nta ™tèsia qÁken 'Aq»nh.
tîn ¥lloj mn staqmÕn ™ãstaqšoj meg£roio
bebl»kein, ¥lloj d qÚrhn pukinîj ¢raru‹an:
¥llou d' ™n to…cJ mel…h pšse calkob£reia.
aÙt¦r ™peˆ d¾ doÚrat' ¢leÚanto mnhst»rwn,
to‹s' ¥ra mÚqwn Ãrce polÚtlaj d‹oj 'OdusseÚj: „ð
f…loi, ½dh mšn ken ™gën e‡poimi kaˆ ¥mmi
mnhst»rwn ™j Ómilon ¢kont…sai, o‰ mem£asin
¹mšaj ™xenar…xai ™pˆ protšroisi kako‹sin.”
ìj œfaq', oƒ d' ¥ra p£ntej ¢kÒntisan Ñxša doàra ¥nta
tituskÒmenoi: DhmoptÒlemon mn 'OdusseÚj,
EÙru£dhn d' ¥ra Thlšmacoj, ”Elaton d subèthj,
Pe…sandron d' ¥r' œpefne boîn ™piboukÒloj ¢n»r.
oƒ mn œpeiq' ¤ma p£ntej Ñd¦x ›lon ¥speton oâdaj,
mnhstÁrej d' ¢necèrhsan meg£roio mucÒnde: toˆ d'
¥r' ™p»Žxan, nekÚwn d' ™x œgce' ›lonto. aâtij d
mnhstÁrej ¢kÒntisan Ñxša doàra
ƒšmenoi: t¦ d poll¦ ™tèsia qÁken 'Aq»nh.
tîn ¥lloj mn staqmÕn ™ãstaqšoj meg£roio
bebl»kein, ¥lloj d qÚrhn pukinîj ¢raru‹an: ¥llou d'
™n to…cJ mel…h pšse calkob£reia.
869
Cãci iatã, dupã laudele goale,
S-a dus ºi Mentor ºi-au rãmas ei singuri
Naintea uºii. Nu daþi voi deodatã
Cu lancea toþi, sã tragã-ntâi cei ºase
Ca sã vedem de nu ne-ajutã Joe 310
Sã-nfrângem ºi sã batem pe Ulise.
De cade el, de ceilalþi nu ne pasã”.
Aºa vorbi. ªi dup-a lui povaþã
Ei ahtiaþi asupra-i suliþarã,
Dar zâna le fãcu deºert ochitul, 315
Cãci unul nimeri în uºã, altul
Într-un uscior, al treilea în perete.
Dar când ai lui de arme se ferirã,
Le-a zis Ulise: „Dragii mei, acuma
Sã dãm ºi noi cu suliþe-n miºeii 320
Ce vor sã ne omoare dupã groaza
De rele ce-au fãcut”. Chitind tuspatru
Asupra lor, pe loc ºi suliþarã.
Ulise pe Demoptolem strãpunse,
325
Iar Telemah pe Evriad, porcarul
Pe Elatos, vãcarul pe Pisandru.
Ei toþi odat-au ºi muºcat pãmântul,
Ceilalþi s-au dat napoi spre fundul sãlii.
Ulise-atunci ºi-ai lui se repezirã
ªi boldurile scoaserã din trupuri. 330
Din nou duºmanii suliþi azvârlirã,
Din nou deºerte le fãcu Minerva,
Cãci unul nimeri în uºã, altul
Într-un uscior, al treilea în perete.
870 ODUSSEAIS. C ODISEEA. CÂNTUL XXII
'Amfimšdwn d' ¥ra Thlšmacon b£le ce‹r' ™pˆ
karpù l…gdhn, ¥krhn d ·inÕn dhl»sato calkÒj.
Kt»sippoj d' EÜmaion Øpr s£koj œgceŽ makrù
ðmon ™pšgrayen: tÕ d' Øpšrptato, p‹pte d' œraze. toˆ d'
aât' ¢mf' 'OdusÁa dafrona poikilom»thn
mnhst»rwn ™j Ómilon ¢kÒntisan Ñxša doàra.
œnq' aât' EÙrud£manta b£le ptol…porqoj 'OdusseÚj,
'Amfimšdonta d Thlšmacoj, PÒlubon d subèthj:
Kt»sippon d' ¥r' œpeita boîn ™piboukÒloj ¢n¾r
bebl»kei prÕj stÁqoj, ™peucÒmenoj d proshÚda:
„ð Poluqersedh filokšrtome, m» pote p£mpan
e‡kwn ¢frad…Vj mšga e„pe‹n, ¢ll¦ qeo‹si
màqon ™pitršyai, ™peˆ Ã polÝ fšrtero… e„si.
toàtÒ toi ¢ntˆ podÕj xein»Žon, Ón pot' œdwkaj
¢ntiqšJ 'OdusÁŽ dÒmon k£t' ¢lhteÚonti.”
·a boîn ˜l…kwn ™piboukÒloj: aÙt¦r 'OdusseÝj
oâta Damastor…dhn aÙtoscedÕn œgceŽ makrù:
Thlšmacoj d' EÙhnor…dhn Leièkriton oâta
dourˆ mšson keneîna, diaprÕ d calkÕn œlassen:
½ripe d prhn»j, cqÒna d' ½lase pantˆ metèpJ.
d¾ tÒt' 'Aqhna…h fqis…mbroton a„g…d' ¢nšscen
ØyÒqen ™x ÑrofÁj: tîn d fršnej ™pto…hqen.
oƒ d' ™fšbonto kat¦ mšgaron bÒej ìj ¢gela‹ai:
t¦j mšn t' a„Òloj ostroj ™formhqeˆj ™dÒnhsen
érV ™n e„arinÍ, Óte t' ½mata makr¦ pšlontai:
oƒ d' éj t' a„gupioˆ gamyènucej ¢gkulocÁlai
™x Ñršwn ™lqÒntej ™p' Ñrn…qessi qÒrwsi.
taˆ mšn t' ™n ped…J nšfea ptèssousai †entai,
871
Doar Amfimèdon îl pãli la mânã 335
Pe Telemah, julindu-l pe deasupra,
ªi pe Eumeos peste scut Ctesipos
La umãr îl zdreli ºi pe deasupra-i
Zburându-i lancea se lãsã pe þãrnã.
Ulise ºi ai lui din nou mulþimea 340
De peþitori cu armele aþintirã.
Tot dânsul mai rãzbi pe Evridamas,
Iar fiul sãu la fel pe Amfimèdon,
Porcarul pe Polib, pe când vãcarul
În piept împunse pe Ctesip ºi-i zise 345
Fãlindu-se din gurã: „Tu, feciorul
Lui Politers, tu, batjocoritorul,
Sã nu mai fii nerod ºi sã te lauzi
Cu vorbe mari, ci zeilor te-ncrede,
Cãci ei doar sunt cu mult mai tari ca tine. 350
Aceasta fie-þi darul de-ospeþie
De rãsplãtit piciorul care-l deteºi
Odatã lui Ulise, când prin salã
Umbla cerºind.” Aºa grãi pãstorul
Cornacilor juncani. Atunci Ulise 355
Brãþiº lovi pe fiul lui Damastor,
Iar Telemah pe Leocrit, feciorul
Lui Evenòr, cu suliþa-n deºerturi,
Iar el strãpuns cãzu pe brânci, cu fruntea
Pocnitã de pãmânt. În clipa asta, 360
Din culmea casei ridicã Minerva
Urgelnicul ei scut ºi peþitorii
Cuprinºi de spaimã toþi fugirã-n salã
Împrãºtiaþi întocmai ca cireada
De boi când strechea, iute nãpãdind-o, 365
O-mprãºtie în zile lungi de varã.
Cum vulturii cu cioc ºi gheare strâmbe,
Venind din plaiuri, tabãrã nãvalnici
872 ODUSSEAIS. C ODISEEA. CÂNTUL XXII
oƒ dš te t¦j Ñlškousin ™p£lmenoi, oÙdš tij ¢lk¾ g…
netai oÙd fug»: ca…rousi dš t' ¢nšrej ¥grV: ìj ¥ra
toˆ mnhstÁraj ™pessÚmenoi kat¦ dîma tÚpton
™pistrof£dhn: tîn d stÒnoj êrnut' ¢eik¾j kr£twn
tuptomšnwn, d£pedon d' ¤pan a†mati qàen.
Leièdhj d' 'OdusÁoj ™pessÚmenoj l£be goÚnwn
ka… min lissÒmenoj œpea pterÒenta proshÚda: „gounoàma…
s', 'Oduseà: sÝ dš m' a‡deo ka… m' ™lšhson:
oÙ g£r pè tin£ fhmi gunaikîn ™n meg£roisin
e„pe‹n oÙdš ti ·šxai ¢t£sqalon: ¢ll¦ kaˆ ¥llouj
paÚeskon mnhstÁraj, Ótij toiaàt£ ge ·šzoi.
¢ll£ moi oÙ pe…qonto kakîn ¥po ce‹raj œcesqai: tî
kaˆ ¢tasqal…Vsin ¢eikša pÒtmon ™pšspon. aÙt¦r
™gë met¦ to‹si quoskÒoj oÙdn ™orgëj
ke…somai, æj oÙk œsti c£rij metÒpisq' eÙergšwn.”
tÕn d' ¥r' ØpÒdra „dën prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj:
„e„ mn d¾ met¦ to‹si quoskÒoj eÜceai enai, poll£ki pou
mšlleij ¢r»menai ™n meg£roisi
thloà ™moˆ nÒstoio tšloj glukero‹o genšsqai,
soˆ d' ¥locÒn te f…lhn spšsqai kaˆ tškna tekšsqai:
tî oÙk ¨n q£natÒn ge dushlegša profÚgoisqa.” ìj
¥ra fwn»saj x…foj e†leto ceirˆ pace…V
ke…menon, Ó ·' 'Agšlaoj ¢poprošhke cam©ze
kteinÒmenoj: tù tÒn ge kat' aÙcšna mšsson œlasse:
fqeggomšnou d' ¥ra toà ge k£rh kon…Vsin ™m…cqh.
Terpi£dhj d' œt' ¢oidÕj ¢lÚskane kÁra mšlainan,
F»mioj, Ój ·' ½eide par¦ mnhstÁrsin ¢n£gkV.
œsth d' ™n ce…ressin œcwn fÒrmigga l…geian
873
În stol de pãsãri care-nfricoºate,
De sus din nori se lasã pe câmpie, 370
Ei sar asupra lor ºi le sfâºie,
Cã nu pot ele sã le stea-mpotrivã
ªi nici sã fugã, de fac haz þãranii,
Vânatul urmãrind, aºa Ulise
ªi-ai lui atunci se nãpustirã-n salã 375
Rotiº lovind, ºi peþitorii groaznic
Gemeau pe jos izbindu-se cu capul.
ªi pardoseala fu scãldatã-n sânge.
Leodes, repezindu-se din ceatã,
S-aruncã la genunchii lui Ulise 380
ªi-l roag-aºa: „Îngenunchez, viteze,
ªi, rogu-te, ai milã ºi-ndurare.
Mã pot jura cã n-am atins vrodatã
Cu vorba sau c-o faptã rea pe vruna
Din slugile-þi din casã, ba de-a pururi 385
Opream ºi pe ceilalþi de-a face asta,
Dar nu-i puteam abate de la rele,
De-aceea ºi din vina lor pierirã.
Dar eu, ca ghicitor al lor, muri-voi
Nevinovat, cã nu-i vro mulþumire 390
La binele ce l-ai fãcut.” Ulise
Se uitã crunt ºi-i zice: „De te lauzi
C-ai fost prorocul lor, de bunã seamã
C-adeseori te-i fi rugat în casã
Sã n-aibã loc întorsul meu mai iute 395
ªi-a mea soþie sã te ia pe tine
ªi s-ai copii cu dânsa. Nu scapi darã
De fioroasa moarte.” Astfel zise
ªi, înpumnând o sabie ce-acolo
400
Pe jos era zvârlitã de-Agelaos,
Cu ea-l pãli din rãsputeri în ceafã
ªi capu-i retezat cãzu în þãrnã
Bolborosind. Iar Femiu cântãreþul,
Feciorul lui Terpias, care numai
De silã peþitorilor cântase, 405
874 ODUSSEAIS. C ODISEEA. CÂNTUL XXII
¥gci par' ÑrsoqÚrhn: d…ca d fresˆ merm»rizen,
™kdÝj meg£roio DiÕj meg£lou potˆ bwmÕn 335
˜rke…ou ›zoito tetugmšnon, œnq' ¥ra poll¦ Lašrthj
'OduseÚj te boîn ™pˆ mhr…' œkhan,
à goÚnwn l…ssoito prosaxaj 'OdusÁa.
ïde dš oƒ fronšonti do£ssato kšrdion enai,
goÚnwn ¤yasqai Laerti£dew 'OdusÁoj.
340 Ã toi Ð fÒrmigga glafur¾n katšqhke cam©ze
messhgÝj krhtÁroj „d qrÒnou ¢rguro»lou,
aÙtÕj d' aât' 'OdusÁa prosaxaj l£be goÚnwn
ka… min lissÒmenoj œpea pterÒenta proshÚda: „gounoàma…
s', 'Oduseà: sÝ dš m' a‡deo ka… m' ™lšhson.
345 aÙtù toi metÒpisq' ¥coj œssetai, e‡ ken ¢oidÕn pšfnVj,
Ój te qeo‹si kaˆ ¢nqrèpoisin ¢e…dw. aÙtod…daktoj d'
e„m…, qeÕj dš moi ™n fresˆn o‡maj panto…aj
™nšfusen: œoika dš toi parae…dein
éj te qeù: tî m» me lila…eo deirotomÁsai.
350 ka… ken Thlšmacoj t£de g' e‡poi, sÕj f…loj uƒÒj,
æj ™gë oÜ ti ˜kën ™j sÕn dÒmon oÙd cat…zwn
pwleÚmhn mnhstÁrsin ¢eisÒmenoj met¦ da‹taj,
¢ll¦ polÝ plšonej kaˆ kre…ssonej Ãgon ¢n£gkV.” ìj
f£to, toà d' ½kous' ƒer¾ Šj Thlem£coio,
355 aya d' ˜Õn patšra prosefèneen ™ggÝj ™Ònta:
„‡sceo, mhdš ti toàton ¢na…tion oÜtae calkù.
kaˆ k»ruka Mšdonta saèsomen, Ój tš meu a„eˆ
o‡kJ ™n ¹metšrJ khdšsketo paidÕj ™Òntoj,
e„ d¾ m» min œpefne Filo…tioj º subèthj,
360 º soˆ ¢ntebÒlhsen ÑrinomšnJ kat¦ dîma.”
875
El singur fu scutit de neagra moarte.
Stãtu cu lira-n mânã lângã treapta
Portiþei din perete, dus cu mintea.
De-i bine sã se furiºe-n ogradã,
Sã-ºi caute-adãpost pe lângã altarul 410
Frumos zidit puternicului Joe,
Pe care-atâtea jertfe închinarã
Laerte ºi Ulise, ori sã sarã
Sã-i cadã la picioare lui Ulise.
ªi tot gândind aºa-i pãru mai bine 415
Sã-i cadã la genunchi. El puse lira
Pe jos acolo-ntre ol ºi scaun;
Apoi dând buzna ºi-apucând genunchii
Viteazului, se milcui de dânsul:
„Te rog, Ulise, ai milã ºi cruþare. 420
Chiar tu te vei cãi de vei ucide
Pe cântãreþ, pe-acela care cântã
La oameni ºi la zei, cã eu cântarea
De sine-am învãþat. Un zeu tot felul
De cântece mi-a insuflat în minte 425
Sã-þi pot cânta ºi þie ca în faþa
Celui-de-sus. Deci nu cãta, Ulise,
Sã mã înjunghi. Sã-þi spuie însuþi fiul,
Cã nu cu drag ºi nici cu voie bunã
Veneam la peþitori sã cânt la mese, 430
Ci oameni mulþi ºi mult mai tari ca mine
Mã tot purtau pe-aici sã cânt cu sila.”
Dar Telemah îl auzi ºi-ndatã
De-aproape a zis iubitului sãu tatã:
„Opreºte, taicã, nu-l lovi pe dânsul, 435
Cã n-are vinã. Sã cruþãm asemeni
Pe bunul crainic Mèdon, care pururi,
Când eu eram copil, cãta de mine
La curtea noastrã, dacã nu-l rãpuse
Pe-aici cumva Filetiu sau porcarul 440
Sau n-o fi dat de tine când prin salã
876 ODUSSEAIS. C ODISEEA. CÂNTUL XXII
ìj f£to, toà d' ½kouse Mšdwn pepnumšna e„dèj:
pepthëj g¦r œkeito ØpÕ qrÒnon, ¢mfˆ d dšrma ›sto
boÕj neÒdarton, ¢lÚskwn kÁra mšlainan. aya d'
ØpÕ qrÒnou ðrto, boÕj d' ¢pšdune boe…hn,
Thlšmacon d' ¥r' œpeita prosaxaj l£be goÚnwn
ka… min lissÒmenoj œpea pterÒenta proshÚda:
„ð f…l', ™gë mn Ód' e„m…, sÝ d' ‡sceo: e„p d
patr…, m» me perisqenšwn dhl»setai ÑxšŽ calkù,
¢ndrîn mnhst»rwn kecolwmšnoj, o† oƒ œkeiron
kt»mat' ™nˆ meg£roij, s d n»pioi oÙdn œtion.” tÕn d'
™pimeid»saj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj:
„q£rsei, ™peˆ d» s' oátoj ™rÚsato kaˆ ™s£wsen,
Ôfra gnùj kat¦ qumÒn, ¢t¦r e‡pVsqa kaˆ ¥llJ, æj
kakoerg…hj eÙerges…h mšg' ¢me…nwn.
¢ll' ™xelqÒntej meg£rwn ›zesqe qÚraze
™k fÒnou e„j aÙl»n, sÚ te kaˆ polÚfhmoj ¢oidÒj,
Ôfr' ¨n ™gë kat¦ dîma pon»somai ÓtteÒ me cr».”
ìj f£to, të d' œxw b»thn meg£roio kiÒnte:
˜zšsqhn d' ¥ra tè ge DiÕj meg£lou potˆ bwmÒn,
p£ntose papta…nonte, fÒnon potidegmšnw a„e….
p£pthnen d' 'OduseÝj kaq' ˜Õn dÒmon, e‡ tij œt'
¢ndrîn zwÕj Øpoklopšoito, ¢lÚskwn kÁra mšlainan.
toÝj d ‡den m£la p£ntaj ™n a†mati kaˆ kon…Vsi
pepteîtaj polloÚj, éj t' „cqÚaj, oÛj q' ¡liÁej
ko‹lon ™j a„gialÕn poliÁj œktosqe qal£sshj diktÚJ
™xšrusan poluwpù: oƒ dš te p£ntej kÚmaq'
¡lÕj poqšontej ™pˆ yam£qoisi kšcuntai: tîn mšn
t' ºšlioj fašqwn ™xe…leto qumÒn:
877
Ai nãvãlit.” Aºa-i grãi, ºi Médon
Cel chibzuit îl auzi de unde
Sub jeþ se tupilase ºi în blanã
De bou abia jupit se îmbrãcase 445
Ferindu-se de neagra zân-a morþii.
Þâºni de-acolo, iute smulse blana,
Se repezi ºi cuprinzând genunchii
Lui Telemah începe sã se roage:
„Prietene, eu sunt aici. Sã nu dai, 450
ªi lui Ulise zi-i sã nu mã-mpungã
Cu lancea-i cotropindu-mã, de ciudã
Pe-acei nebuni care-i mâncau averea
ªi te-njoseau pe tine.” Iar Ulise
Zâmbindu-i i-a rãspuns: „Sã fii pe pace, 455
Cã te-a scãpat ºi te-a luat în pazã
Feciorul meu, ca sã cunoºti un lucru
ªi altora sã spui cã-i mult mai bine
Sã nu fii rãu, ci bun faþã de oameni.
Dar voi ieºiþi în curte, tu ºi Femiu 460
Vestitul cântãreþ, ºi staþi deoparte
De-acest mãcel pânã ce-aici în salã
Eu pun la cale tot ce se cuvine.”
Aºa vorbi, iar ei ieºind, ºezurã
Pe lâng-altar ºi-n jur priveau cu groazã 465
ªi aºteptau mereu a lor pieire.
Ulise-ntr-asta cerceta prin salã
De nu-i ascuns cumva-ntre morþi, sub mese,
Vreunul încã viu, ferit de moarte.
El i-a vãzut pe toþi în praf ºi-n sânge 470
Cãzuþi grãmadã-ntocmai ca ºi peºtii
Ce-i scot pescarii în nãvod din mare
Pe-un mal scobit, pe unde ei cu toþii
Se-ntind pe prund lipsiþi de apa mãrii
ªi mor rãpuºi de luminosul soare. 475
Aºa pe jos lungiþi ºi peþitorii
878 ODUSSEAIS. C ODISEEA. CÂNTUL XXII
ìj tÒt' ¥ra mnhstÁrej ™p' ¢ll»loisi kšcunto.
d¾ tÒte Thlšmacon prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj:
„Thlšmac', e„ d' ¥ge moi k£leson trofÕn EÙrÚkleian,
Ôfra œpoj e‡pwmi, tÒ moi kataqÚmiÒn ™stin.”
ìj f£to, Thlšmacoj d f…lJ ™pepe…qeto patr…,
kin»saj d qÚrhn prosšfh trofÕn EÙrÚkleian:
„deàro d¾ Ôrso, grhå palaigenšj, ¼ te gunaikîn
dmJ£wn skopÒj ™ssi kat¦ mšgar' ¹meter£wn,
œrceo: kikl»skei se pat¾r ™mÒj, Ôfra ti e‡pV.”
ìj ¥r' ™fènhsen, tÍ d' ¥pteroj œpleto màqoj,
êŽxen d qÚraj meg£rwn ™å naietaÒntwn,
bÁ d' ‡men: aÙt¦r Thlšmacoj prÒsq' ¹gemÒneuen.
eáren œpeit' 'OdusÁa met¦ ktamšnoisi nškussin
a†mati kaˆ lÚqrJ pepalagmšnon éj te lšonta,
Ój ·£ te bebrwkëj boÕj œrcetai ¢graÚloio:
p©n d' ¥ra oƒ stÁqÒj te par»Ž£ t' ¢mfotšrwqen
aƒmatÒenta pšlei, deinÕj d' e„j ðpa „dšsqai:
ìj 'OduseÝj pep£lakto pÒdaj kaˆ ce‹raj Ûperqen. ¹
d' æj oân nšku£j te kaˆ ¥speton e‡siden aŒma,
‡qusšn ·' ÑlolÚxai, ™peˆ mšga e‡siden œrgon:
¢ll' 'OduseÝj katšruke kaˆ œsceqen ƒemšnhn per
ka… min fwn»saj œpea pterÒenta proshÚda:
„™n qumù, grhà, ca‹re kaˆ ‡sceo mhd' ÑlÒluze:
oÙc Ðs…h ktamšnoisin ™p' ¢ndr£sin eÙcet£asqai.
toÚsde d mo‹r' ™d£masse qeîn kaˆ scštlia œrga:
oÜ tina g¦r t…eskon ™picqon…wn ¢nqrèpwn,
oÙ kakÕn oÙd mn ™sqlÒn, Ót…j sfeaj e„saf…koito: tî
kaˆ ¢tasqal…Vsin ¢eikša pÒtmon ™pšspon.
879
Stãteau în valmã unul peste altul.
Lui Telemah îi zise-atunci Ulise:
„Pofteºte-ncoa’ pe doica Evriclèa
Sã-i spun o vorbã care-mi stã pe suflet.” 480
ªi Telemah poruncii se supuse,
Bãtu la uºã ºi chemã pe doicã:
„Hai scoal’, bunico, vino cât mai iute,
Tu care-ai paza slugilor la curte.
Te cheamã tata, vrea ceva sã-þi spuie.” 485
Aºa grãi ºi ea porni tãcutã,
Deschise uºa sãlii mari ºi merse
Nainte Telemah ºi-n urmã dânsa.
Gãsi ea pe Ulise între leºuri
Pãtat de sânge ºi de praf ca leul 490
Ce sfâºie un bou pe la pãºune
ªi are înroºit de sânge pieptul
ªi fãlcile, ºi-i groaznic la vedere;
Aºa era la mâni ºi la picioare
Mânjit Ulise. Când vãzu bãtrâna 495
Mormanele de morþi, un lac de sânge,
Se puse-a chiui privind minune
De fapta-i izbânditã. Dar Ulise
Oprind-o ºi strunindu-i gura-i zise:
„Taci, doicã, ºi te bucurã în tine, 500
Dar nu mai chiui, cã nu-i a bine
Sã te mândreºti cu moartea unor oameni.
Cã lor le puse capãt doar ursita
Ce-a fost de sus ºi-a lor nelegiuire,
Cã nu cinsteau pe nici un om din lume, 505
Nici bun, nici rãu, apropiat de dânºii,
ªi deci din miºelia lor murirã
Aºa de crud. Ci numãrã-mi tu mie
880 ODUSSEAIS. C ODISEEA. CÂNTUL XXII
¢ll' ¥ge moi sÝ guna‹kaj ™nˆ meg£roij kat£lexon,
a† tš m' ¢tim£zousi kaˆ a‰ nhle…tidšj e„si.”
tÕn d' aâte prosšeipe f…lh trofÕj EÙrÚkleia:
„toig¦r ™gè toi, tšknon, ¢lhqe…hn katalšxw.
pent»kont£ to… e„sin ™nˆ meg£roisi guna‹kej
dmJa…, t¦j mšn t' œrga did£xamen ™rg£zesqai,
e‡ri£ te xa…nein kaˆ doulosÚnhn ¢nšcesqai:
t£wn dèdeka p©sai ¢naide…hj ™pšbhsan,
oÜt' ™m t…ousai oÜt' aÙt¾n PhnelÒpeian.
Thlšmacoj d nšon mn ¢šxeto, oÙdš ˜ m»thr
shma…nein e‡asken ™pˆ dmJÍsi gunaix…n.
¢ll' ¥g' ™gën ¢nab©s' ØperèŽa sigalÒenta
e‡pw sÍ ¢lÒcJ, tÍ tij qeÕj Ûpnon ™pîrse.”
t¾n d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj:
„m» pw t»n g' ™pšgeire: sÝ d' ™nq£de e„p gunaixˆn
™lqšmen, a† per prÒsqen ¢eikša mhcanÒwnto.”
ìj ¥r' œfh, grhåj d dik meg£roio beb»kei
¢ggelšousa gunaixˆ kaˆ Ñtrunšousa nšesqai.
aÙt¦r Ð Thlšmacon kaˆ boukÒlon ºd subèthn
e„j › kaless£menoj œpea pterÒenta proshÚda:
„¥rcete nàn nškuaj foršein kaˆ ¥nwcqe guna‹kaj:
aÙt¦r œpeita qrÒnouj perikallšaj ºd trapšzaj
Ûdati kaˆ spÒggoisi polutr»toisi kaqa…rein.
aÙt¦r ™p¾n d¾ p£nta dÒmon diakosm»shsqe, dmJ¦j
™xagagÒntej ™ãstaqšoj meg£roio, messhgÚj te
qÒlou kaˆ ¢mÚmonoj ›rkeoj aÙlÁj, qeinšmenai
x…fesin tanu»kesin, e„j Ó ke pasšwn yuc¦j
™xafšlhsqe kaˆ ™klel£qwnt' 'Afrod…thj,
881
Femeile din casã; aratã care
M-a ruºinat ºi care-a fost de treabã.” 510
Rãspunse Evriclèa: „Eu þi-oi spune,
Copilul meu, aºa cum i-adevãrul.
Cincizeci la numãr sunt aici la curte
Femeile ce le-am deprins la lucru
De mânã ºi la pieptãnatul lânii 515
ªi la rãbdarea vieþii de robie.
Din toate numai douãsprezece furã
Neruºinate ºi se destrãmarã,
De n-au mai vrut sã ºtie nici de mine
ªi nici mãcar de însãºi Penelopa. 520
Cã Telemah abia crescu, ºi mama-i
La ºerbi sã dea poruncã nu-i da voie.
Dar sã mã sui acum, sã dau de veste
Soþiei tale care-i adormitã
În patu-i de vrun zeu.” Însã Ulise 525
Se-mpotrivi: „Sã n-o trezeºti tu încã,
Ci cheamã-ncoace pe femei sã vie,
Pe toate câte-au fost neruºinate”.
Aºa-i rosti. Ieºi din salã doica
Sã înºtiinþeze pe femei sã vie. 530
Chemând pe Telemah atunci Ulise
ªi pe porcar ºi pe vãcar, le zise:
„Acum începeþi sã cãraþi afarã
Aceste trupuri ºi zoriþi pe roabe
Sã cureþe ºi cu bureþi sã frece 535
ªi mesele ºi scaunele toate.
ªi dupã ce voi casa veþi griji-o,
Luaþi ºi scoateþi pe femei afarã,
La mijloc între chioºc ºi între zidul
Frumos al curþii ºi loviþi în ele 540
Cu sãbiile lungi pânã ce viaþa
Le-o veþi curma ºi-uita-vor desfãtarea
882 ODUSSEAIS. C ODISEEA. CÂNTUL XXII
t¾n ¥r' ØpÕ mnhstÁrsin œcon m…sgontÒ te l£qrV.” ìj
œfaq', aƒ d guna‹kej ¢ollšej Ãlqon ¤pasai,
a‡n' ÑlofurÒmenai, qalerÕn kat¦ d£kru cšousai.
prîta mn oân nškuaj fÒreon katateqnhîtaj, k¦d d'
¥r' Øp' a„qoÚsV t…qesan eÙerkšoj aÙlÁj,
¢ll»loisin ™re…dousai: s»maine d' 'OdusseÝj
aÙtÕj ™pispšrcwn: taˆ d' ™kfÒreon kaˆ ¢n£gkV.
aÙt¦r œpeita qrÒnouj perikallšaj ºd trapšzaj Ûdati
kaˆ spÒggoisi polutr»toisi k£qairon. aÙt¦r
Thlšmacoj kaˆ boukÒloj ºd subèthj
l…stroisin d£pedon pÚka poihto‹o dÒmoio xàon: taˆ
d' ™fÒreon dmJa…, t…qesan d qÚraze. aÙt¦r
™peˆ d¾ p©n mšgaron diekosm»santo, dmJ¦j
™xagagÒntej ™ãstaqšoj meg£roio,
messhgÚj te qÒlou kaˆ ¢mÚmonoj ›rkeoj aÙlÁj,
e‡leon ™n ste…nei, Óqen oÜ pwj Ãen ¢lÚxai.
to‹si d Thlšmacoj pepnumšnoj Ãrc' ¢goreÚein: „m¾
mn d¾ kaqarù qan£tJ ¢pÕ qumÕn ˜lo…mhn
t£wn, a‰ d¾ ™mÍ kefalÍ kat' Ñne…dea ceàan
mhtšri q' ¹metšrV, par£ te mnhstÁrsin ‡auon.”
ìj ¥r' œfh, kaˆ pe‹sma neÕj kuanopróroio k…onoj
™x£yaj meg£lhj per…balle qÒloio, ØyÒs'
™pentanÚsaj, m» tij posˆn oâdaj †koito.
æj d' Ót' ¨n À k…clai tanus…pteroi º pšleiai
›rkei ™nipl»xwsi, tÒ q' ˜st»kV ™nˆ q£mnJ,
aâlin ™sišmenai, stugerÕj d' Øpedšxato ko‹toj,
883
Ce-n drãgostirea lor pe-ascuns avurã
Cu peþitorii.” Asta-i fu porunca
ªi roabele buluc venirã toate. 545
Morþiº se vãietau, vãrsau ºiroaie
De lacrimi. Ele morþii-ntâi cãrarã
ªi sub pridvorul curþii i-aºezarã
Proptindu-se-ntre dânsele. Ulise
Le poruncea ºi zor le da el singur, 550
ªi ele duceau morþii cu de-a sila.
Apoi cu apã ºi bureþi frecarã
ªi curãþirã mesele de-a rândul
ªi scaunele toate. În oara asta
Vãcarul ºi porcarul împreunã 555
Cu Telemah, luând lopeþi, podeaua
De lut învârtoºat o rãzuirã
ªi roabele cãrar-apoi gunoiul
ªi-l lepãdarã dincolo de poartã.
ªi-n urmã când ei casa o grijirã, 560
Luând pe slugi, le scoaserã din salã
La mijloc între chioºc ºi-mprejmuirea
Frumoas-a curþii, le-au închis acolo
În loc îngust, de n-aveau cum sã scape,
565
Iar Telemah a început a zice:
„Eu n-aº vrea sã le dau o moarte bunã
Acestor pãcãtoase care mie
ªi mamei mele ne-au adus atâta
Batjocurã ºi foc pe capul nostru
ªi care se culcau cu peþitorii”. 570
Legã atunci de stâlpul mare-al bolþii
O funie de vas albastru-n prorã
ªi-o prinse de grumazul tuturora
ªi-o trase-n sus, ca nu cumva s-ajungã
Pân’ la pãmânt picioarele-atârnate. 575
Cum sturzii laþi în aripi sau porumbii
Se prind în cursa ce-n tufiº s-ascunde,
Voind sã intre-n cuibul lor, ºi-acolo
Gãsesc odihna morþii, astfel ele
884 ODUSSEAIS. C ODISEEA. CÂNTUL XXII
ìj a† g' ˜xe…hj kefal¦j œcon, ¢mfˆ d p£saij deirÍsi
brÒcoi Ãsan, Ópwj o‡ktista q£noien. ½spairon d
pÒdessi m…nunq£ per, oÜ ti m£la d»n.
™k d Mel£nqion Ãgon ¢n¦ prÒqurÒn te kaˆ aÙl»n:
toà d' ¢pÕ mn ·‹n£j te kaˆ oÜata nhlšŽ calkù
t£mnon m»de£ t' ™xšrusan, kusˆn çm¦ d£sasqai,
ce‹r£j t' ºd pÒdaj kÒpton kekothÒti qumù.
oƒ mn œpeit' ¢poniy£menoi ce‹r£j te pÒdaj te
e„j 'OdusÁa dÒmonde k…on, tetšlesto d œrgon.
aÙt¦r Ó ge prosšeipe f…lhn trofÕn EÙrÚkleian:
„ose qšeion, grhä, kakîn ¥koj, ose dš moi pàr,
Ôfra qeeièsw mšgaron: sÝ d PhnelÒpeian ™lqe‹n
™nq£d' ¥nwcqi sÝn ¢mfipÒloisi gunaix…: p£saj d'
Ôtrunon dmJ¦j kat¦ dîma nšesqai.”
tÕn d' aâte prosšeipe f…lh trofÕj EÙrÚkleia:
„naˆ d¾ taàt£ ge, tšknon ™mÒn, kat¦ mo‹ran œeipej.
¢ll' ¥ge toi cla‹n£n te citîn£ te e†mat' ™ne…kw, mhd'
oÛtw ·£kesin pepukasmšnoj eÙršaj êmouj ›staq' ™nˆ
meg£roisi: nemesshtÕn dš ken e‡h.”
t¾n d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj: „pàr
nàn moi prètiston ™nˆ meg£roisi genšsqw.”
ìj œfat', oÙd' ¢p…qhse f…lh trofÕj EÙrÚkleia,
½neiken d' ¥ra pàr kaˆ q»Žon: aÙt¦r 'OdusseÝj
eâ dieqe…wsen mšgaron kaˆ dîma kaˆ aÙl»n.
grhåj d' aât' ¢pšbh di¦ dèmata k£l' 'OdusÁoj
¢ggelšousa gunaixˆ kaˆ Ñtrunšousa nšesqai: aƒ
d' ‡san ™k meg£roio d£oj met¦ cersˆn œcousai.
aƒ mn ¥r' ¢mfecšonto kaˆ ºsp£zont' 'OdusÁa
885
Cu capete-atârnate-n ºir stau toate 580
Cu laþul de grumaz, ca s-aibã moartea
Cea mai de plâns; oleacã din picioare
Se mai zbãteau ºi-n clipã erau gata.
L-au scos atunci din casã pe Melantiu
Prin tindã ºi prin curte ºi-i tãiarã 585
Urechile ºi nasul ºi-i stârpirã
Ruºinea ºi la câini o lepãdarã;
Ba, în mânia lor, îl mai trunchiarã
De braþe ºi de craci. ªi dup-aceea
590
Spãlându-se pe mâni ºi pe picioare,
Se-napoiarã-n salã la Ulise.
ªi truda lor se isprãvi. Ulise
Grãi atunci bãtrânei Evriclèa:
„Mãicuþo, adu-ncoace acum pucioasã,
Leac bun de molimi, adu foc sã curãþ 595
Cu fumul sala. Tu pe urmã du-te
La Penelopa, fã-o-ncoa’ sã vie
Cu roabele-i ºi pe femei sileºte
Mai repede sã vie-n salã toate.”
Iar doica i-a rãspuns: „Tu ai dreptate, 600
Copilul meu, dar sã-þi aduc o hainã
ªi o cãmaºã sã le-mbraci pe tine,
Sã nu mai stai aºa zdrenþos în salã
Naintea lor, cã nu-þi mai ºade bine”.
Dar stãrui ºi-orândui Ulise: 605
„S-aprindeþi focul mai întâi în vatrã”.
ªi doica l-ascultã pe el ºi-aduse
Pucioasã ºi aprinse foc. Ulise
Dezmolipsi cu fumul toatã sala
ªi curtea lui ºi-ograda pretutindeni. 610
Iar doica prin palat apoi se duse
Spre a vesti ºi a pofti pe ºerbe.
Ieºirã ele din cãmãri ºi toate
Se repezirã-n jurul lui Ulise.
615
Cu drag primindu-l, îl strângeau de mânã
886 ODUSSEAIS. C ODISEEA. CÂNTUL XXII 887
ªi-l sãrutau pe cap ºi peste umeri 616

kaˆ kÚneon ¢gapazÒmenai kefal»n te kaˆ êmouj

Urându-i bun sosit, iar el îndatã
ce‹r£j t' a„nÚmenai: tÕn d glukÝj †meroj Èrei klauqmoà Le cunoscu pe toate ºi-l cuprinse
kaˆ stonacÁj, g…nwske d' ¥ra fresˆ p£saj. Un dulce dor de plâns ºi de suspinuri.
 ODUSSEIAS Y
Grhåj d' e„j Øperù' ¢neb»seto kagcalÒwsa, despo…
nV ™ršousa f…lon pÒsin œndon ™Ònta: goÚnata
d' ™rrèsanto, pÒdej d' Øperikta…nonto. stÁ d' ¥r'
Øpr kefalÁj ka… min prÕj màqon œeipen:
„œgreo, PhnelÒpeia, f…lon tškoj, Ôfra ‡dhai
Ñfqalmo‹si teo‹si t£ t' œldeai ½mata p£nta. Ãlq'
'OduseÝj kaˆ okon ƒk£netai, Ñyš per ™lqèn:
mnhstÁraj d' œkteinen ¢g»noraj, o† q' ˜Õn okon
k»deskon kaˆ kt»mat' œdon biÒwntÒ te pa‹da.”
t¾n d' aâte prosšeipe per…frwn PhnelÒpeia:
„ma‹a f…lh, m£rghn se qeoˆ qšsan, o† te dÚnantai
¥frona poiÁsai kaˆ ™p…fron£ per m£l' ™Ònta,
ka… te califronšonta saofrosÚnhj ™pšbhsan: o† sš
per œblayan: prˆn d fršnaj a„s…mh Ãsqa.
t…pte me lwbeÚeij polupenqša qumÕn œcousan
taàta parx ™ršousa, kaˆ ™x Ûpnou m' ¢nege…reij
¹dšoj, Ój m' ™pšdhse f…la blšfar' ¢mfikalÚyaj;
oÙ g£r pw toiÒnde katšdraqon, ™x oá 'OdusseÝj
õcet' ™poyÒmenoj Kakolion oÙk Ñnomast»n.
¢ll' ¥ge nàn kat£bhqi kaˆ ¨y œrceu mšgarÒnde.
e„ g£r t…j m' ¥llh ge gunaikîn, a† moi œasi,
taàt' ™lqoàs' ½ggeile kaˆ ™x Ûpnou ¢nšgeire,
tî ke t£ca stugerîj min ™gën ¢pšpemya nšesqai
aâtij œsw mšgaron: s d toàtÒ ge gÁraj Ñn»sei.”
Cântul XXIII
Bãtrâna chiuind de bucurie
Sui în casã sus sã dea de veste
Stãpâni-sei cã-n salã e Ulise.
Întineri-n genunchi, se sprintenirã
5
Picioarele-i ºi cum ajunse-acolo,
Ea peste capu-i s-aplecã ºi zise:
„Scoal’, Penelopo, draga mea copilã,
Sã vezi aieve ce-ai dorit de-a pururi,
Veni Ulise, aici sosi în casã,
Deºi târziu . El chiar acum ucise 10
Pe mândrii peþitori care palatul
Îi nãruiau ºi-i tot mâncau averea
ªi-i asupreau copilul.” Dar crãiasa
O dojeni: „Mãicuþo, te smintirã
Doar zeii care pot prosti pe unul 15
Întreg la minte, ºi pe un zãnatic
Îl cuminþesc. Mi te scrântirã zeii.
Nainte ai fost cu totul cumpãnitã,
De ce tu râzi de mine-ndurerata
ªi-mi buigui de-astea ºi-mi alungi odihna 20
Ce-aºa de dulce pleoapele-mi închise?
Aºa frumos eu n-am dormit vrodatã
De când Ulise a plecat la Troia,
La ciuma de cetate blestematã.
25
Coboarã-te mai bine, du-te-n salã.
De-ar fi venit în locul tãu vreo
Femeie de-ale mele sã-mi dea mie
O veste aºa, din somn sã mã deºtepte,
Urât o mai fãceam napoi sã plece.
Dar ai noroc de bãtrâneþe.” Doica 30
890 ODUSSEAIS. Y ODISEEA. CÂNTUL XXIII
t¾n d' aâte prosšeipe f…lh trofÕj EÙrÚkleia: „oÜ t…
se lwbeÚw, tšknon f…lon, ¢ll' œtumÒn toi Ãlq'
'OduseÝj kaˆ okon ƒk£netai, æj ¢goreÚw, Ð
xe‹noj, tÕn p£ntej ¢t…mwn ™n meg£roisi.
Thlšmacoj d' ¥ra min p£lai Édeen œndon ™Ònta,
¢ll¦ saofrosÚnVsi no»mata patrÕj œkeuqen, Ôfr'
¢ndrîn te…saito b…hn ØperhnoreÒntwn.”
ìj œfaq', ¹ d' ™c£rh kaˆ ¢pÕ lšktroio qoroàsa
grh periplšcqh, blef£rwn d' ¢pÕ d£kruon Âke,
ka… min fwn»sas' œpea pterÒenta proshÚda:
„e„ d' ¥ge d» moi, ma‹a f…lh, nhmertj ™n…spej,
e„ ™teÕn d¾ okon ƒk£netai, æj ¢goreÚeij,
Óppwj d¾ mnhstÁrsin ¢naidšsi ce‹raj ™fÁke
moànoj ™èn, oƒ d' a„n ¢ollšej œndon œmimnon.”
t¾n d' aâte prosšeipe f…lh trofÕj EÙrÚkleia:
„oÙk ‡don, oÙ puqÒmhn, ¢ll¦ stÒnon oon ¥kousa
kteinomšnwn: ¹me‹j d mucù qal£mwn eÙp»ktwn
¼meq' ¢tuzÒmenai, san…dej d' œcon eâ ¢raru‹ai,
pr…n g' Óte d» me sÕj uƒÕj ¢pÕ meg£roio k£lesse
Thlšmacoj: tÕn g£r ·a pat¾r prošhke kalšssai.
eáron œpeit' 'OdusÁa met¦ ktamšnoisi nškussin ˜staÒq': oƒ
dš min ¢mf…, krata…pedon oâdaj œcontej, ke…at' ™p'
¢ll»loisin: „doàs£ ke qumÕn „£nqhj
[a†mati kaˆ lÚqrJ pepalagmšnon éj te lšonta.]
nàn d' oƒ mn d¾ p£ntej ™p' aÙle…Vsi qÚrVsin
¡qrÒoi, aÙt¦r Ð dîma qeeioàtai perikallšj, pàr mšga
kh£menoj: s dš me prošhke kalšssai. ¢ll' ›peu,
Ôfra sfîŽn ™ãfrosÚnhj ™pibÁton
891
I-a zis: „Eu nu râd, fata mea, de tine,
Ci-i drept aºa cum zic, veni Ulise,
I-aici în casã. Este chiar strãinul
Ce-a fost batjocorit de toþi în salã.
De mult ºtia doar Telemah de asta, 35
Dar el, bãiat cuminte, ascunse gândul
ªi socoteala bunului sãu tatã
Ca sã-ºi rãzbune pe duºmanii noºtri.”
La vorba asta ea, sãrind din patu-i,
Cuprinse pe bãtrâna ºi din pleoape 40
Un strop îi curse ºi-ncepu s-o roage:
„Mãicuþo, spune-mi drept, dacã Ulise
Veni, cum zici, cu-adevãrat acasã.
Cum oare el putu sã puie mâna
Pe aceºti nemernici? El doar fuse singur, 45
Iar ei o droaie-ntotdeauna-n casã.”
Rãspunse doica: „Nu vãzui ºi nu ºtiu
Ci auzii doar gemetul acelor
Rãpuºi de el. Noi stam de spaimã-n fundul
Palatului ºi uºile-au fost bine 50
Închise toate pânã ce în salã
Veni fecioru-þi singur sã mã cheme,
Trimis fiind de tatãl sãu anume.
Eu l-am gãsit în urmã pe Ulise
Stând oblu între morþi care-mprejuru-i 55
Zãceau pe jos grãmadã lâng-olaltã.
Te-ai fi înveselit în tine, dacã
L-ai fi vãzut mânjit de praf ºi sânge
Ca leul. Acum morþii stau cu toþii
Lungiþi la poarta curþii, iar Ulise 60
Cu focul mare-aprins ºi cu pucioasã
Dezmolipseºte sala cea frumoasã.
Dar vino sã vã bucuraþi acuma
892 ODUSSEAIS. Y ODISEEA. CÂNTUL XXIII
¢mfotšrw f…lon Ãtor, ™peˆ kak¦ poll¦ pšpasqe.
nàn d' ½dh tÒde makrÕn ™šldwr ™ktetšlestai:
Ãlqe mn aÙtÕj zwÕj ™fšstioj, eáre d kaˆ s
kaˆ pa‹d' ™n meg£roisi: kakîj d' o† pšr min œrezon
mnhstÁrej, toÝj p£ntaj ™te…sato ú ™nˆ o‡kJ.”
t¾n d' aâte prosšeipe per…frwn PhnelÒpeia:
„ma‹a f…lh, m» pw mšg' ™peÚceo kagcalÒwsa.
osqa g¦r éj k' ¢spastÕj ™nˆ meg£roisi fane…h p©si,
m£lista d' ™mo… te kaˆ uƒšŽ, tÕn tekÒmesqa: ¢ll'
oÙk œsq' Óde màqoj ™t»tumoj, æj ¢goreÚeij, ¢ll£ tij
¢qan£twn kte‹ne mnhstÁraj ¢gauoÚj, Ûbrin
¢gass£menoj qumalgša kaˆ kak¦ œrga.
oÜ tina g¦r t…eskon ™picqon…wn ¢nqrèpwn,
oÙ kakÕn oÙd mn ™sqlÒn, Ót…j sfeaj e„saf…koito:
tî di' ¢tasqal…aj œpaqon kakÒn. aÙt¦r 'OdusseÝj
êlese thloà nÒston 'Acaidoj, êleto d' aÙtÒj.”
t¾n d' ºme…bet' œpeita f…lh trofÕj EÙrÚkleia:
„tšknon ™mÒn, po‹Òn se œpoj fÚgen ›rkoj ÑdÒntwn,
¿ pÒsin œndon ™Ònta par' ™sc£rV oÜ pote fÍsqa
o‡kad' ™leÚsesqai: qumÕj dš toi a„n ¥pistoj.
¢ll' ¥ge toi kaˆ sÁma ¢rifradj ¥llo ti e‡pw,
oÙl»n, t»n potš min sàj ½lase leukù ÑdÒnti:
t¾n ¢pon…zousa fras£mhn, œqelon d soˆ aÙtÍ
e„pšmen: ¢ll£ me ke‹noj ˜lën ™pˆ m£staka cersˆn
oÙk e‡a e„pe‹n polukerde…Vsi nÒoio.
¢ll' ›peu: aÙt¦r ™gën ™mšqen peridèsomai aÙtÁj,
a‡ kšn s' ™xap£fw, kte‹na… m' o„kt…stJ ÑlšqrJ.”
t¾n d' ºme…bet' œpeita per…frwn PhnelÒpeia:
893
Voi amândoi, cã prea mult pãtimirãþi.
Cãci iatã cã vi se-mplini dorinþa 65
Îndelungatã. El veni la vatrã-i.
ªi-i sãnãtos, ºi te gãsi pe tine
ªi pe bãiat acasã, iar pe câinii
De peþitori îi pedepsi cu moartea
70
La curtea lui pe toþi.” Dar Penelopa
Se tot temea ºi cuvânta bãtrânei:
„Mãicuþo, nu te prea mândri tu încã
ªi nu mai râde-aºa de bunãvoie.
Tu ºtii ce bine-ar fi primit Ulise
De toþi ai lui ºi mai ales de mine 75
ªi fiul nostru, dac-ar fi sã vie;
Dar nu-i adevãrat ce-mi spui tu mie.
Pe peþitori i-o fi ucis vreunul
Din zei pe care i-o fi-ndârjit urgia
Trufiei lor ºi faptele miºele, 80
Cã nu cinsteau pe nici un om din lume,
Nici rãu, nici bun, oricine-a fost la dânºii.
De-aceea ºi-o pãþirã. Iar Ulise
Pierdu nãdejdea-ntoarcerii în þarã,
Pieri ºi biet el însuºi.” Doica-i zise: 85
„Ce vorbã þi-a scãpat din rostul gurii,
Copila mea? Bãrbatu-þi este-n casã,
La vatrã, ºi tu zici cã nu mai vine
De-acum pe veci? Eºti tot necrezãtoare.
90
Dar am sã-þi dau dovadã-nvederatã:
E rana care i-a fãcut odatã
Mistreþul. Am vãzut-o doar cu ochii
Când l-am spãlat. Am vrut s-o spun ºi þie,
Dar el, chitit, îmi puse pumnu-n gurã
ªi mã opri sã-þi spun. Dar hai cu mine, 95
ªi dacã te-amãgesc cumva, stau bunã
ªi-omoarã-mã cu moartea cea mai crudã.”
Iar Penelopa i-a rãspuns: „Mãicuþã,
894 ODUSSEAIS. Y ODISEEA. CÂNTUL XXIII
„ma‹a f…lh, calepÒn se qeîn a„eigenet£wn
d»nea e‡rusqai, m£la per polڎdrin ™oàsan: ¢ll'
œmphj ‡omen met¦ pa‹d' ™mÒn, Ôfra ‡dwmai
¥ndraj mnhstÁraj teqnhÒtaj, ºd' Öj œpefnen.”
ìj famšnh katšbain' ØperèŽa: poll¦ dš oƒ kÁr
érmain', À ¢p£neuqe f…lon pÒsin ™xeree…noi,
parst©sa kÚseie k£rh kaˆ ce‹re laboàsa. ¹ d'
™peˆ e„sÁlqen kaˆ Øpšrbh l£Žnon oÙdÒn, ›zet'
œpeit' 'OdusÁoj ™nant…on, ™n purÕj aÙgÍ,
to…cou toà ˜tšrou: Ð d' ¥ra prÕj k…ona makr¾n
Âsto k£tw ÐrÒwn, potidšgmenoj e‡ t… min e‡poi
„fq…mh par£koitij, ™peˆ ‡den Ñfqalmo‹sin.
¹ d' ¥new d¾n Âsto, t£foj dš oƒ Ãtor †kanen: Ôyei
d' ¥llote mšn min ™nwpad…wj ™s…desken,
¥llote d' ¢gnèsaske kak¦ cro e†mat' œconta. Thlšmacoj d'
™nšnipen œpoj t' œfat' œk t' ÑnÒmaze:
„mÁter ™m», dÚsmhter, ¢phnša qumÕn œcousa,
t…fq' oÛtw patrÕj nosf…zeai, oÙd par' aÙtÕn
˜zomšnh mÚqoisin ¢ne…reai oÙd metall´j;
oÙ mšn k' ¥llh g' ïde gun¾ tetlhÒti qumù
¢ndrÕj ¢posta…h, Ój oƒ kak¦ poll¦ mog»saj
œlqoi ™eikostù œteŽ ™j patr…da ga‹an:
soˆ d' a„eˆ krad…h sterewtšrh ™stˆ l…qoio.”
tÕn d' aâte prosšeipe per…frwn PhnelÒpeia:
„tšknon ™mÒn, qumÒj moi ™nˆ st»qessi tšqhpen,
oÙdš ti prosf£sqai dÚnamai œpoj oÙd' ™ršesqai
oÙd' e„j ðpa „dšsqai ™nant…on. e„ d' ™teÕn d¾
œst' 'OduseÝj kaˆ okon ƒk£netai, à m£la nîŽ
895
Oricât de mult te-ajutã mintea-n toate,
Tu anevoie vei pãtrunde gândul 100
Celor-de-sus. Ci hai sã mergem totuºi
La fiul meu, sã vãd pe peþitorii
Cei morþi ºi pe bãrbatul ce-i rãpuse.”
Ea zice ºi din casã-i se coboarã
În cumpãnã: sã-ntrebe de departe 105
Pe soþul ei sau drept la el sã meargã
ªi sã-i cuprindã mânile ºi capul
Sã le sãrute? ªi cum trece pragul
De piatrã, intrã-n salã ºi s-aºazã
La celãlalt perete. El într-asta, 110
Proptit de stâlpu-nalt, stãtea la vatrã
Cu ochii-n jos ºi aºtepta cuvântul
Femeii lui, când ea-l vãzu cu ochii.
Dar dânsa de uimire sta tãcutã.
Aci-l vedea pe el aievea-n faþã, 115
Aci se îndoia c-ar fi chiar dânsul,
C-aºa de slut era-mbrãcat în zdrenþe.
Iar Telemah o dojeni ºi-i zise:
„Tu, maicã rea ºi maicã fãrã suflet,
De ce te depãrtezi aºa de tata 120
ªi nu te-apropii sã-i rosteºti o vorbã?
Nici o femeie alt-aºa ca tine,
Þinându-ºi firea, n-ar fi stat departe
De soþu-i, care suferind atâtea
Nevoi ºi patimi i-a sosit în þarã 125
La douãzeci de ani. La tine pururi
E sufletul mai tare decât piatra.”
Lui Telemah îi zise Penelopa:
„Copilul meu, sunt toatã buimãcitã.
130
Nu pot sã spun ºi nici sã-ntreb nimica
ªi nici sã stau ºi sã mã uit în faþã
De-i chiar Ulise-aci venit în casã,
896 ODUSSEAIS. Y ODISEEA. CÂNTUL XXIII
gnwsÒmeq' ¢ll»lw kaˆ lèŽon: œsti g¦r ¼min
s»maq', § d¾ kaˆ nîŽ kekrummšna ‡dmen ¢p' ¥llwn.” ìj
f£to, me…dhsen d polÚtlaj d‹oj 'OdusseÚj,
aya d Thlšmacon œpea pterÒenta proshÚda:
„Thlšmac', Ã toi mhtšr' ™nˆ meg£roisin œason
peir£zein ™mšqen: t£ca d fr£setai kaˆ ¥reion.
nàn d' Ótti ·upÒw, kak¦ d cro e†mata eŒmai,
toÜnek' ¢tim£zei me kaˆ oÜ pè fhsi tÕn enai.
¹me‹j d frazèmeq', Ópwj Ôc' ¥rista gšnhtai. kaˆ
g£r t…j q' ›na fîta katakte…naj ™nˆ d»mJ, ú
m¾ polloˆ œwsin ¢osshtÁrej Ñp…ssw,
feÚgei phoÚj te prolipën kaˆ patr…da ga‹an:
¹me‹j d' ›rma pÒlhoj ¢pšktamen, o‰ mšg' ¥ristoi
koÚrwn e„n 'Iq£kV: t¦ dš se fr£zesqai ¥nwga.”
tÕn d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda:
„aÙtÕj taàt£ ge leàsse, p£ter f…le: s¾n g¦r ¢r…sthn
mÁtin ™p' ¢nqrèpouj f£s' œmmenai, oÙdš kš t…j toi
¥lloj ¢n¾r ™r…seie kataqnhtîn ¢nqrèpwn. [¹me‹j
d memaîtej ¤m' ˜yÒmeq', oÙdš t… fhmi
¢lkÁj deu»sesqai, Ósh dÚnam…j ge p£resti.”]
tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj:
„toig¦r ™gën ™ršw, éj moi doke‹ enai ¥rista. prîta
mn ¨r loÚsasqe kaˆ ¢mfišsasqe citînaj, dmJ¦j d'
™n meg£roisin ¢nègete e†maq' ˜lšsqai: aÙt¦r
qe‹oj ¢oidÕj œcwn fÒrmigga l…geian
Øm‹n ¹ge…sqw polupa…gmonoj Ñrchqmo‹o,
éj kšn tij fa…h g£mon œmmenai ™ktÕj ¢koÚwn, À
¢n' ÐdÕn ste…cwn À o‰ perinaiet£ousi:
897
Noi negreºit pe urmã ne-om cunoaºte
Mai bine între noi, c-avem noi semne
135
Ce numai noi le ºtim ºi nimeni altul.”
Aºa vorbi crãiasa, iar Ulise
Zâmbi ºi-ndatã fiului sãu zise:
„Tu lasã pe-a ta mamã sã mã-ncerce
Pe mine-n casã, Telemah, cã-ndatã
Se va încredinþa ºi mai temeinic, 140
Imos cum sunt ºi jerpelit acuma,
Ea nu mã preþuieºte ºi nu crede
Cã eu sunt soþul ei. Dar noi cu mintea
Sã chibzuim cum poate fi mai bine.
Când cineva din obºte-omoarã numai 145
Un singur om, el pãrãseºte þara,
ªi rudele-i, ºi fuge-n altã parte
Mãcar cã sunt puþini rãzbunãtori
Ce-l urmãresc. Dar noi surparãm turnul
Cetãþii, secerarãm floarea þãrii. 150
Deci cugetã cum facem noi acuma.”
Iar socotitul Telemah rãspunse:
„Tu singur vezi de asta, scumpe tatã,
Cãci lumea toatã zice cã-ntre oameni
155
Eºti cel mai înþelept ºi cã nu-i nimeni
La sfaturi sã te biruie pe tine.
Noi suntem gata, te urmãm ºi nu vom
Slãbi de loc, din rãsputeri ne-om bate.”
Adause Ulise iscusitul:
160
„Þi-oi spune eu cum cred c-ar fi mai bine.
Spãlaþi-vã întâi, schimbaþi veºminte
ªi roabelor sã spuneþi sã se-îmbrace
În haine-alese, ºi frumos din lirã
Dumnezeiescul cântãreþ sã cânte
În capul unui joc de veselie, 165
Ca oriºicine, auzind de-afarã,
De-o fi drumeþ, de-o fi vecin, sã creadã
898 ODUSSEAIS. Y ODISEEA. CÂNTUL XXIII
m¾ prÒsqe klšoj eÙrÝ fÒnou kat¦ ¥stu gšnhtai
¢ndrîn mnhst»rwn, pr…n g' ¹mšaj ™lqšmen œxw
¢grÕn ™j ¹mšteron poludšndreon. œnqa d' œpeita
frassÒmeq', Ótt… ke kšrdoj 'OlÚmpioj ™ggual…xV.”
ìj œfaq', oƒ d' ¥ra toà m£la mn klÚon ºd' ™p…
qonto. prîta mn ¨r loÚsanto kaˆ ¢mfišsanto citînaj,
Óplisqen d guna‹kej: Ð d' e†leto qe‹oj ¢oidÕj
fÒrmigga glafur»n, ™n dš sfisin †meron ðrse
molpÁj te glukerÁj kaˆ ¢mÚmonoj Ñrchqmo‹o.
to‹sin d mšga dîma peristenac…zeto possˆn
¢ndrîn paizÒntwn kallizènwn te gunaikîn.
ïde dš tij e‡peske dÒmwn œktosqen ¢koÚwn:
„Ã m£la d» tij œghme polumn»sthn bas…leian:
scetl…h, oÙd' œtlh pÒsioj oá kourid…oio
e‡rusqai mšga dîma diamperšj, eŒoj †koito.”
ìj ¥ra tij e‡peske, t¦ d' oÙk ‡san æj ™tštukto.
aÙt¦r 'OdussÁa megal»tora ú ™nˆ o‡kJ
EÙrunÒmh tam…h loàsen kaˆ cr‹sen ™la…J,
¢mfˆ dš min f©roj kalÕn b£len ºd citîna:
aÙt¦r k¦k kefalÁj ceàen polÝ k£lloj 'Aq»nh [me…
zon£ t' e„sidšein kaˆ p£ssona: k¦d d k£rhtoj oÜlaj
Âke kÒmaj, Øakinq…nJ ¥nqei Ðmo…aj.
æj d' Óte tij crusÕn periceÚetai ¢rgÚrJ ¢n¾r
‡drij, Ön “Hfaistoj dšdaen kaˆ Pall¦j 'Aq»nh tšcnhn
panto…hn, car…enta d œrga tele…ei,
ìj ¥ra tù katšceue c£rin kefalÍ te kaˆ êmoij.] ™k
d' ¢sam…nqou bÁ dšmaj ¢qan£toisin Ðmo‹oj:
¨y d' aâtij kat' ¥r' ›zet' ™pˆ qrÒnou, œnqen ¢nšsth,
899
Cã-i nunt-aici, pân’ nu se-ntinde zvonul
De-omorul tinerimii prin cetate
ªi vom putea, ieºind de-aici, s-ajungem 170
La noi la þarã prin pãduri ºi-acolo
Vedea-vom ce povaþã ne dã cerul.”
Aºa vorbi. ªi ei îl ascultarã.
Se îmbãiarã-ntâi, se primenirã,
Femeile se dichisirã toate 175
ªi cântãreþul începu sã zicã
Din lira-i cea scobitã ºi mãeastrã,
De i-a stârnit sã cânte cu viers dulce
ªi sã încingã horã minunatã.
De tropot casa rãsuna la jocul 180
Bãrbaþilor, femeilor gãtite.
Ziceau, din uliþi auzind drumeþii:
„De bunã seamã astãzi se mãritã
Cu cineva crãiasa mult-peþitã.
Ea n-a putut sã rabde, ticãloasa! 185
Sã fi pãzit pânã la urmã casa
Bãrbatului din tinereþe, pânã
Sã vie dânsul.” Ei bârfeau aceste,
Cã nu ºtiau ce se-ntâmplase-acolo.
Îl spal-atunci ºi-l unge pe Ulise 190
La scaldã Evrinoma chelãriþa
ªi-l înþoleºte c-o manta frumoasã
ªi c-un veºmânt. ªi-asupra lui Minerva
Revarsã de la ea mândreþe multã,
De-aratã el mai mare ºi mai trupeº. 195
Din creºtet lasã plete mari sã-i curgã,
Stufoase ca o floare de zambilã.
Din scaldã iese-atunci Ulise-ntocmai
Ca un nemuritor. Din nou s-aºazã
Pe scaunul de unde se sculase, 200
900 ODUSSEAIS. Y ODISEEA. CÂNTUL XXIII
¢nt…on Âj ¢lÒcou, ka… min prÕj màqon œeipe:
„daimon…h, perˆ so… ge gunaikîn qhluter£wn
kÁr ¢tšramnon œqhkan 'OlÚmpia dèmat' œcontej:
oÙ mšn k' ¥llh g' ïde gun¾ tetlhÒti qumù
¢ndrÕj ¢posta…h, Ój oƒ kak¦ poll¦ mog»saj
œlqoi ™eikostù œteŽ ™j patr…da ga‹an.
¢ll' ¥ge moi, ma‹a, stÒreson lšcoj, Ôfra kaˆ aÙtÕj
lšxomai: Ã g¦r tÍ ge sid»reon ™n fresˆn Ãtor.”
tÕn d' aâte prosšeipe per…frwn PhnelÒpeia:
„daimÒni', oÙ g£r ti megal…zomai oÙd' ¢qer…zw
oÙd l…hn ¥gamai, m£la d' eâ od' oŒoj œhsqa ™x
'Iq£khj ™pˆ nhÕj „ën dolichrštmoio.
¢ll' ¥ge oƒ stÒreson pukinÕn lšcoj, EÙrÚkleia,
™ktÕj ™ãstaqšoj qal£mou, tÒn ·' aÙtÕj ™po…ei:
œnqa oƒ ™kqe‹sai pukinÕn lšcoj ™mb£let' eÙn»n,
kèea kaˆ cla…naj kaˆ ·»gea sigalÒenta.”
ìj ¥r' œfh pÒsioj peirwmšnh: aÙt¦r 'OdusseÝj
Ñcq»saj ¥locon prosefènee kedn¦ „du‹an:
„ð gÚnai, à m£la toàto œpoj qumalgj œeipej. t…
j dš moi ¥llose qÁke lšcoj; calepÕn dš ken e‡h
kaˆ m£l' ™pistamšnJ, Óte m¾ qeÕj aÙtÕj ™pelqën
·hŽd…wj ™qšlwn qe…h ¥llV ™nˆ cèrV.
¢ndrîn d' oÜ kšn tij zwÕj brotÒj, oÙd m£l' ¹bîn,
·e‹a metocl…sseien, ™peˆ mšga sÁma tštuktai
™n lšcei ¢skhtù: tÕ d' ™gë k£mon oÙdš tij ¥lloj.
q£mnoj œfu tanÚfulloj ™la…hj ›rkeoj ™ntÒj,
¢kmhnÕj qalšqwn: p£cetoj d' Ãn ºäte k…wn.
tù d' ™gë ¢mfibalën q£lamon dšmon, Ôfr' ™tšlessa,
901
În dreptul doamnei, ºi-astfel îi cuvântã:
„Nefericito, mai presus de toate
Femeile te împietrirã zeii
Cu sufletul. Nici un-acum ca tine
De rece n-ar fi stat aºa departe 205
De soþul ei venit acasã dupã
Nespuse suferinþi îndelungate
ªi dupã douãzeci de ani. Tu, doicã,
Aºterne-mi patul sã mã culc eu singur;
Nevastã-mea-i cu inima ca fierul.” 210
Crãiasa-l încerca pe el: „Sãrmane,
Nu e mândrie, nici nesocotire.
Nici uluirea multã ce mã face
Sã stau aºa. Prea bine ºtiu cum fuseºi
215
Când ai plecat cu vasele pe mare,
Dar hai, tu, doicã, pregãteºte-i patul
Afarã de iatacul care singur
L-a-ntemeiat frumos. Crivatul trainic
Pe-afarã scoate-l ºi aºterne asupra-i
Velinþe, cergi ºi blãnuri.” Asta zise 220
Ea încercându-ºi soþul, dar Ulise
Rãspunse înciudat mãritei doamne:
„Mã doare-n suflet ce mi-ai spus, femeie.
Dar cine patul meu sã-l mute-aiurea?
Cãci anevoie ar fi putut s-o facã 225
ªi cel mai priceput, de n-a fost doarã
Vrun zeu care venind cu dinadinsul
L-o fi mutat acolo, cã nici unul
Din muritorii vii, oricât de tare
ªi june sã fi fost, uºor sã-l miºte 230
De loc n-ar fi putut. Cã i-o minune
Cu patul meu lucrat cu mãestrie
De mine, nu de altul. În ogradã
Crescuse un mãslin cu frunze late,
Vânjos ºi verde, gros la trunchi ca stâlpul. 235
902 ODUSSEAIS. Y ODISEEA. CÂNTUL XXIII
puknÍsin liq£dessi, kaˆ eâ kaqÚperqen œreya,
kollht¦j d' ™pšqhka qÚraj, pukinîj ¢raru…aj.
kaˆ tÒt' œpeit' ¢pškoya kÒmhn tanufÚllou ™la…hj,
kormÕn d' ™k ·…zhj protamën ¢mfšxesa calkù
eâ kaˆ ™pistamšnwj kaˆ ™pˆ st£qmhn ‡quna,
˜rm‹n' ¢sk»saj, tštrhna d p£nta terštrJ.
™k d toà ¢rcÒmenoj lšcoj œxeon, Ôfr' ™tšlessa,
daid£llwn crusù te kaˆ ¢rgÚrJ ºd' ™lšfanti: ™n d'
™t£nuss' ƒm£nta boÕj fo…niki faeinÒn. oÛtw
toi tÒde sÁma pifaÚskomai: oÙdš ti oda,
½ moi œt' œmpedÒn ™sti, gÚnai, lšcoj, Ú tij ½dh
¢ndrîn ¥llose qÁke, tamën Ûpo puqmšn' ™la…hj.”
ìj f£to, tÁj d' aÙtoà lÚto goÚnata kaˆ f…lon Ãtor, s»mat'
¢nagnoÚsV, t£ oƒ œmpeda pšfrad' 'OdusseÚj:
dakrÚsasa d' œpeit' „qÝj k…en, ¢mfˆ d ce‹raj
deirÍ b£ll' 'OdusÁŽ, k£rh d' œkus' ºd proshÚda:
„m» moi, 'Odusseà, skÚzeu, ™peˆ t£ per ¥lla m£lista
¢nqrèpwn pšpnuso: qeoˆ d' êpazon юzÚn, o‰
nîŽn ¢g£santo par' ¢ll»loisi mšnonte
¼bhj tarpÁnai kaˆ g»raoj oÙdÕn ƒkšsqai. aÙt¦r
m¾ nàn moi tÒde cèeo mhd nemšssa, oÛnek£
s' oÙ tÕ prîton, ™peˆ ‡don, ïd' ¢g£phsa.
a„eˆ g£r moi qumÕj ™nˆ st»qessi f…loisin ™rr…
gei, m» t…j me brotîn ¢p£foit' ™pšessin
™lqèn: polloˆ g¦r kak¦ kšrdea bouleÚousin.
oÙdš ken 'Arge…h `Elšnh, DiÕj ™kgegau‹a,
903
În jurui lui eu mi-am zidit iatacul
Cu pietre dese ºi-am fãcut deasupra-i
Acoperiº ºi-am pus canaturi strânse
ªi îmbucate bine la intrare.
Am retezat din ramuri tot mãslinul 240
ªi l-am tãiat apoi din rãdãcinã,
I-am netezit tulpina cu arama
Frumos, cu ºart ºi drept pe ciripie.
Din trunchi fãcui picior de pat, cu sfredel
Îl sfredelii ºi începui de-aicea 245
ªi meºterii deasupra lui crivatul
Cu flori de-argint, de aur ºi de fildeº.
ªi peste dânsul mai lãþii curele
Strãlucii de porfirã. Iatã semnul
De care eu spuneam cã i-o minune. 250
Acum eu nu ºtiu, stã la locu-i patul?
Sau cineva, tãind întreg mãslinul,
L-o fi mutat cumva în altã parte?”
Aºa vorbi. ªi ea-naintea-acestor
Dovezi întemeiate-a lui Ulise, 255
Slãbind la suflet ºi-n genunchi, deodatã
Zbucni în plâns, se repezi de-a dreptul
ªi de grumaz cu braþele-l cuprinse,
Pe cap îl sãrutã ºi prinse a-i zice:
„Ulise, nu te supãra pe mine, 260
Tu care eºti întâiul între oameni
De luminat în toate, cã doar zeii
Ne-au dat rãstriºtea ºi pe noi sãrmanii
Ne-au pizmuit, de n-am fost laolaltã
Ca sã ne bucurãm de tinereþe 265
S-ajungem pân-la pragul bãtrâneþii.
Nu fi ciudos, nu mã mustra cã nu te-am
Primit cu drag cum te vãzui pe tine.
Cãci pururea eu tremuram în mine
Sã nu mã-nºele cineva cu vorba 270
Venind pe-aici, cã mulþi mai umblã-n lume
Cu vicleºug. Doar nici Elena, fiica
904 ODUSSEAIS. Y ODISEEA. CÂNTUL XXIII
¢ndrˆ par' ¢llodapù ™m…gh filÒthti kaˆ eÙnÍ,
e„ Édh, Ó min aâtij ¢r»Žoi uŒej 'Acaiîn
¢xšmenai okÒnde f…lhn ™j patr…d' œmellon.
t¾n d' Ã toi ·šxai qeÕj êroren œrgon ¢eikšj:
t¾n d' ¥thn oÙ prÒsqen ˜ù ™gk£tqeto qumù
lugr»n, ™x Âj prîta kaˆ ¹mšaj †keto pšnqoj.
nàn d', ™peˆ ½dh s»mat' ¢rifradša katšlexaj eÙnÁj
¹metšrhj, t¾n oÙ brotÕj ¥lloj Ñpèpei, ¢ll' ooi sÚ
t' ™gè te kaˆ ¢mf…poloj m…a moÚnh, 'Aktor…
j, ¼n moi dîke pat¾r œti deàro kioÚsV, ¿ nîŽn
e‡ruto qÚraj pukinoà qal£moio,
pe…qeij d» meu qumÒn, ¢phnša per m£l' ™Ònta.”
ìj f£to, tù d' œti m©llon Øf' †meron ðrse gÒoio:
kla‹e d' œcwn ¥locon qumarša, kedn¦ „du‹an.
æj d' Ót' ¨n ¢sp£sioj gÁ nhcomšnoisi fan»V, ïn
te Poseid£wn eÙergša nÁ' ™nˆ pÒntJ
·a…sV, ™peigomšnhn ¢nšmJ kaˆ kÚmati phgù:
paàroi d' ™xšfugon poliÁj ¡lÕj ½peirÒnde
nhcÒmenoi, poll¾ d perˆ cro tštrofen ¤lmh,
¢sp£sioi d' ™pšban ga…hj, kakÒthta fugÒntej:
ìj ¥ra tÍ ¢spastÕj œhn pÒsij e„soroèsV,
deirÁj d' oÜ pw p£mpan ¢f…eto p»cee leukè. ka… nÚ
k' Ñduromšnoisi f£nh ·odod£ktuloj 'Hèj, e„ m¾ ¥r'
¥ll' ™nÒhse qe¦ glaukîpij 'Aq»nh. nÚkta mn ™n
per£tV dolic¾n scšqen, 'Hî d' aâte
·Úsat' ™p' 'Wkeanù crusÒqronon oÙd' œa †ppouj
zeÚgnusq' çkÚpodaj f£oj ¢nqrèpoisi fšrontaj,
905
Lui Jupiter, nu s-ar fi dat vrodatã
În dragoste c-un om din altã þarã,
De-ar fi ºtiut cã-aheii cei rãzboinici 275
Aveau napoi s-o întoarne acasã.
Un zeu o-mpinse la ruºinea asta,
Cã de la sine nu-i trãzni sã facã
Pãcatul greu, de unde apoi se trase
ªi jalea noastrã. Acum mi-ai dat tu însã 280
Vãdite semne despre patul nostru
Ce nimenea nu-l mai vãzu, ci numai
Noi singuri, tu ºi eu, îl ºtim ºi una
Din roabe, Actorida, care-odatã,
Când am venit mireasã, mi-a fost datã 285
De tatãl meu ca paznicã la uºa
Iatacului. De-aceea ºi pe tine
Te cred, oricât de tare sunt la suflet.”
Aºa grãi. ªi tot mai mult Ulise
Se-nduioºã ºi se porni a plânge 290
ªi tot plângea mereu þiind în braþe
Pe scumpa ºi cinstita lui soþie.
Pe cât s-aratã de dorit pãmântul
Sãrmanilor înotãtori a cãror
295
Corabie Neptun pe mare-o sparse,
Fiind de vânt ºi valuri mari bãtutã,
Puþini mai scapã de talaz ºi-noatã
Spre mal împresuraþi de spuma mãrii,
ªi bucuroºi ei pe uscat se suie
300
Fugind de-acel potop, aºa crãiasa
Cãta cu drag ºi veselã la soþu-i
ªi-l tot þinea de gât cu braþe albe.
I-ar fi gãsit aºa lumina zilei
Pe amândoi jãlind, dacã Minervei
Nu-i fulgerã un gând; ea lunga noapte 305
Opri la capãt ºi þinu sub apã
În Ocean pe zâna dimineþii
În aur întronatã: nu-i da voie
La revãrsarea zorilor pe lume
906 ODUSSEAIS. Y ODISEEA. CÂNTUL XXIII
L£mpon kaˆ Fašqonq', o† t' 'Hî pîloi ¥gousi.
kaˆ tÒt' ¥r' ¿n ¥locon prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj:
„ð gÚnai, oÙ g£r pw p£ntwn ™pˆ pe…rat' ¢šqlwn
½lqomen, ¢ll' œt' Ôpisqen ¢mštrhtoj pÒnoj œstai,
pollÕj kaˆ calepÒj, tÕn ™m cr¾ p£nta telšssai.
ìj g£r moi yuc¾ manteÚsato Teires…ao ½mati
tù, Óte d¾ katšbhn dÒmon ”AŽdoj e‡sw, nÒston
˜ta…roisin diz»menoj ºd' ™moˆ aÙtù.
¢ll' œrceu, lšktrond' ‡omen, gÚnai, Ôfra kaˆ ½dh
ÛpnJ Ûpo glukerù tarpèmeqa koimhqšntej.” tÕn d'
aâte prosšeipe per…frwn PhnelÒpeia:
„eÙn¾ mn d¾ so… ge tÒt' œssetai, ÐppÒte qumù
sù ™qšlVj, ™peˆ ¥r se qeoˆ po…hsan ƒkšsqai okon
™ãkt…menon kaˆ s¾n ™j patr…da ga‹an:
¢ll' ™peˆ ™fr£sqhj ka… toi qeÕj œmbale qumù,
e‡p' ¥ge moi tÕn ¥eqlon, ™peˆ kaˆ Ôpisqen, яw,
peÚsomai, aÙt…ka d' ™stˆ da»menai oÜ ti cšreion.”
t¾n d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj:
„daimon…h, t… t' ¥r' aâ me m£l' ÑtrÚnousa keleÚeij
e„pšmen; aÙt¦r ™gë muq»somai oÙd' ™pikeÚsw. oÙ
mšn toi qumÕj kecar»setai: oÙd g¦r aÙtÕj ca…rw,
™peˆ m£la poll¦ brotîn ™pˆ ¥ste' ¥nwgen ™lqe‹n,
™n ce…ressin œcont' eÙÁrej ™retmÒn,
e„j Ó ke toÝj ¢f…kwmai, o‰ oÙk ‡sasi q£lassan
¢nšrej oÙdš q' ¤lessi memigmšnon edar œdousin:
oÙd' ¥ra toˆ ‡sasi nšaj foinikoparÇouj
oÙd' eÙ»re' ™retm£, t£ te pter¦ nhusˆ pšlontai. sÁma
dš moi tÒd' œeipen ¢rifradšj, oÙdš se keÚsw:
907
Sã-nhame telegarii sãi, pe Lampos 310
ªi Faeton ce-o poartã-n car pe dânsa.
ªi-a zis nevestei sale-atunci viteazul:
„Femeie, noi cu trudele ºi greul
La capãt încã n-am ajuns. Mai este
Chiar mult nainte înc-atâta zbucium 315
ªi lung ºi-anevoios peste mãsurã
ªi totul de fãcut numai de mine.
Cãci astfel îmi ghici odatã umbra
Lui Tiresias când mã coborâsem
În iad ca sã-l întreb de înturnare 320
În þara mea ºi între ai mei. Dar vino
Sã ne culcãm ºi sã dormim, femeie,
Dulceaþa tihnei sã gustãm.” Crãiasa
Cuminte i-a rãspuns: „Tu poþi acuma,
Oricând ai vrea, sã guºti în pat odihnã, 325
Cã zeii te-ajutarã pe pãmântul
ªi-n casa ta s-ajungi. Fiindcã însã
Tu te-ai gândit ºi-un zeu þi-a pomenit-o,
Hai spune-mi care luptã-þi mai rãmâne,
Cã tot socot cã mai târziu voi ºti-o, 330
ªi nu-i mai rãu de pot s-o aflu-ndatã.”
Ulise-ndemânaticu-i rãspunse:
„De ce tot stãrui sã þi-o spun, sãrmano?
Eu totuºi o voi povesti ºi iatã,
Nimic n-ascund, dar nici o bucurie 335
Nu vei avea cum nici eu nu mã bucur,
Cã mi-i ursit oraºe sã cutreier
Având cu mine o vâslã-ndemânatã,
Sã merg pân-oi sosi la oameni care
Nu sunt deprinºi cu marea ºi nu gustã 340
Bucatele din sare potrivite,
Nici ºtiu de rumenitele corãbii
ªi nici de vâsle, aripele nãvii.
Îmi spuse Tiresias care-i semnul
345
Cel mai vãdit spre-a nu da greº în cale.
908 ODUSSEAIS. Y ODISEEA. CÂNTUL XXIII
ÐppÒte ken d» moi xumbl»menoj ¥lloj Ðd…thj
f»V ¢qhrhloigÕn œcein ¢n¦ faid…mJ êmJ,
kaˆ tÒte m' ™n ga…V p»xant' ™kšleusen
™retmÒn, ›rxanq' ƒer¦ kal¦ Poseid£wni ¥nakti,
¢rneiÕn taàrÒn te suîn t' ™pib»tora k£pron,
o‡kad' ¢poste…cein ›rdein q' ƒer¦j ˜katÒmbaj
¢qan£toisi qeo‹si, toˆ oÙranÕn eÙrÝn œcousi,
p©si m£l' ˜xe…hj: q£natoj dš moi ™x ¡lÕj aÙtù
¢blhcrÕj m£la to‹oj ™leÚsetai, Ój kš me pšfnV
g»rv Ûpo liparù ¢rhmšnon: ¢mfˆ d laoˆ
Ôlbioi œssontai. t¦ dš moi f£to p£nta tele‹sqai.”
tÕn d' aâte prosšeipe per…frwn PhnelÒpeia:
„e„ mn d¾ gÁr£j ge qeoˆ telšousin ¥reion,
™lpwr» toi œpeita kakîn Øp£luxin œsesqai.”
éj oƒ mn toiaàta prÕj ¢ll»louj ¢gÒreuon:
tÒfra d' ¥r' EÙrunÒmh te „d trofÕj œntuon eÙn¾n
™sqÁtoj malakÁj dadwn Ûpo lampomen£wn. aÙt¦r
™peˆ stÒresan pukinÕn lšcoj ™gkonšousai, grhåj
mn ke…ousa p£lin okÒnde beb»kei,
to‹sin d' EÙrunÒmh qalamhpÒloj ¹gemÒneuen
™rcomšnoisi lšcosde d£oj met¦ cersˆn œcousa:
™j q£lamon d' ¢gagoàsa p£lin k…en. oƒ mn œpeita
¢sp£sioi lšktroio palaioà qesmÕn †konto: aÙt¦r
Thlšmacoj kaˆ boukÒloj ºd subèthj paàsan ¥r'
Ñrchqmo‹o pÒdaj, paàsan d guna‹kaj,
aÙtoˆ d' eÙn£zonto kat¦ mšgara skiÒenta.
të d' ™peˆ oân filÒthtoj ™tarp»thn ™rateinÁj,
terpšsqhn mÚqoisi, prÕj ¢ll»louj ™nšpontej,
909
Când alt drumeþ mã va-ntâlni pe mine
ªi zice-va cã am pe dalbul umãr
Lopatã-n loc de vâslã, acolo-n glie
Sã-nfig eu vâsla, lui Neptun prinoase
Pe-altar sã-nchin, un taur, un berbece 350
ªi un grãsun. Apoi venind acasã
Mãreþe jertfe sfinte de o sutã
De boi sã-nalþ la zeii cei din slavã,
La toþi pe rând. Iar moartea mea-n afarã
De mare o sã-mi fie prea uºoarã. 355
Muri-voi doar îngreuiat de-o lungã
ªi verde bãtrâneþe. ªi sub mine
De toate-ndestulat va fi poporul.
Acestea-mi spuse mie Tiresias
Cã-ntocmai o sã mi se-ntâmple toate.” 360
Iar Penelopa zise: „Dacã zeii
Ursitu-þi-au frumoase bãtrâneþe,
Tu ai nãdejde-a fi scutit de rele”.
Într-asta doica ºi cu Evrinoma
365
Gãtirã-ndatã, sub lumini de facle,
Culcuº de þoale moi. ªi cum în pripã
Crivatul trainic ele l-aºternurã,
Bãtrâna în iatacul ei se-ntoarse
Ca sã se culce, iar cu facla-n mânã
Purcese odãiasa Evrinoma 370
Naintea lui Ulise ºi-a crãiesei
La mersul lor spre pat. Dupã ce-i duse
În dormitor, porni napoi, ºi soþii
În vechiul pat cu drag s-adãpostirã.
Iar Telemah, porcarul ºi vãcarul 375
Curmarã jocul din picioare, hora
Femeilor. ªi dânºii se culcarã
La urmã în umbroasa locuinþã.
Iar când de-ajuns se desfãtarã soþii
În dragoste plãcutã, stau de vorbã 380
910 ODUSSEAIS. Y ODISEEA. CÂNTUL XXIII
mn Ós' ™n meg£roisin ¢nšsceto d‹a gunaikîn
¢ndrîn mnhst»rwn ™sorîs' ¢dhlon Ómilon,
o‰ ›qen e†neka poll£, bÒaj kaˆ ‡fia mÁla,
œsfazon, pollÕj d p…qwn ºfÚsseto onoj: aÙt¦r
diogen¾j 'OduseÚj, Ósa k»de' œqhken
¢nqrèpois' Ósa t' aÙtÕj юzÚsaj ™mÒghse,
p£nt' œleg': ¹ d' ¥ra tšrpet' ¢koÚous', oÙdš oƒ
Ûpnoj p‹pten ™pˆ blef£roisi p£roj katalšxai ¤panta.
½rxato d', æj prîton K…konaj d£mas', aÙt¦r œpeita
Ãlqen Lwtof£gwn ¢ndrîn p…eiran ¥rouran:
ºd' Ósa KÚklwy ›rxe, kaˆ æj ¢pete…sato poin¾n
„fq…mwn ˜t£rwn, oÞj ½sqien oÙd' ™lšairen:
ºd' æj A‡olon †keq', Ó min prÒfrwn Øpšdekto
kaˆ pšmp', oÙdš pw asa f…lhn ™j patr…d' ƒkšsqai
½hn, ¢ll£ min aâtij ¢narp£xasa qÚella pÒnton
™p' „cquÒenta fšren barša sten£conta: ºd' æj
Thlšpulon Laistrugon…hn ¢f…kanen, o‰
nÁ£j t' Ôlesan kaˆ ™ãkn»midaj ˜ta…rouj
[p£ntaj: 'OdusseÝj d' ooj Øpškfuge nh mela…nV.]
kaˆ K…rkhj katšlexe dÒlon polumhcan…hn
te, ºd' æj e„j 'Adew dÒmon ½luqen eÙrèenta
yucÍ crhsÒmenoj Qhba…ou Teires…ao
nh polukl»Ždi, kaˆ e‡side p£ntaj ˜ta…rouj
mhtšra q', ¼ min œtikte kaˆ œtrefe tutqÕn ™Ònta: ºd'
æj Seir»nwn ¡din£wn fqÒggon ¥kousen,
911
ªi petreceau istorisind trecutul.
Ea-i povesti tot rãul ce-ndurase
De la femei ºi de la urgisitul
Duium de peþitori care, de dragu-i,
Junghiau la boi ºi-oi grase-n toatã ziua 385
ªi-i tot secau vinaþul din butoaie.
Iar el viteazu-i povestea tot rãul
Ce altora-l pricinui ºi câte
Mai suferi el singur la nevoie.
Ea cu nesaþ îl asculta ºi somnul 390
Pe gene nu-i veni pânã ce dânsul
Nu încetã de-a povesti. Îi spuse
La început cum pe ciconi rãpuse
ªi cum sosi în þara cea mãnoasã
La lotofagi, ce rãu fãcu ciclopul 395
ªi cum îl pedepsi pe el Ulise
ªi-ºi rãzbunã pe vrednicii tovarãºi
Pe care-i tot mânca fãrã de milã.
ªi cum ajunse la Eol ºi-acesta
Cu dragoste-l primi ºi de la dânsul 400
Cu bine-l petrecu napoi, dar n-a fost
Menit s-ajungã el în scumpa-i þarã,
Cãci viforu-l rãpi ºi pe noianul
Bogat în peºti îl duse pe Ulise,
De tot ofta din greu. ªi cum pe urmã 405
La lestrigoni sosi, în Telepilos,
Pe unde ei ºi oameni ºi corãbii
I-au potopit ºi într-un vas el singur
Se strecurã de-acolo. ªi de Circe
Vorbi apoi, de toatã mãestria 410
ªi viclenia ei; ºi cum în navã
Cãlãtori pe lumea ceealaltã
Sã-ntrebe pe prorocul Tiresias
ªi soþii ºi-i vãzu ºi pe-a sa mamã
Care-l crescu ºi-l alãptã din faºã. 415
Cum auzi el cântec de sirene
ªi-ajunse pe la Stâncile Izbite,
912 ODUSSEAIS. Y ODISEEA. CÂNTUL XXIII
éj q' †keto Plagkt¦j pštraj dein»n te C£rubdin
SkÚllhn q', ¿n oÜ pè pot' ¢k»rioi ¥ndrej ¥luxan:
ºd' æj 'Hel…oio bÒaj katšpefnon ˜ta‹roi:
ºd' æj nÁa qo¾n œbale yolÒenti keraunù
ZeÝj Øyibremšthj, ¢pÕ d' œfqiqen ™sqloˆ ˜ta‹roi
p£ntej Ðmîj, aÙtÕj d kak¦j ØpÕ kÁraj ¥luxen: éj
q' †ket' 'Wgug…hn nÁson nÚmfhn te Kaluyè,
¿ d» min katšruke, lilaiomšnh pÒsin enai,
™n spšesi glafuro‹si kaˆ œtrefen ºd œfasken q»sein
¢q£naton kaˆ ¢g»raon ½mata p£nta: ¢ll¦ toà oÜ
pote qumÕn ™nˆ st»qessin œpeiqen: ºd' æj ™j
Fa…hkaj ¢f…keto poll¦ mog»saj,
o‰ d» min perˆ kÁri qeÕn ìj tim»santo
kaˆ pšmyan sÝn nh f…lhn ™j patr…da ga‹an,
calkÒn te crusÒn te ¤lij ™sqÁt£ te dÒntej.
toàt' ¥ra deÚtaton epen œpoj, Óte oƒ glukÝj Ûpnoj
lusimel¾j ™pÒrouse, lÚwn meled»mata qumoà.
d' aât' ¥ll' ™nÒhse qe¦ glaukîpij 'Aq»nh: 345
ÐppÒte d» ·' 'OdusÁa ™šlpeto Ön kat¦ qumÕn
eÙnÁj Âj ¢lÒcou tarp»menai ºd kaˆ Ûpnou, aÙt…k'
¢p' 'Wkeanoà crusÒqronon ºrigšneian ðrsen, †n'
¢nqrèpoisi fÒwj fšroi. ðrto d' 'OdusseÝj
eÙnÁj ™k malakÁj, ¢lÒcJ d' ™pˆ màqon œtellen:
350„ð gÚnai, ½dh mn polšwn kekor»meq' ¢šqlwn
¢mfotšrw, sÝ mn ™nq£d' ™mÕn polukhdša nÒston
kla…ous': aÙt¦r ™m ZeÝj ¥lgesi kaˆ qeoˆ ¥lloi
913
La groaznica Haribda ºi la Scila,
De unde teafãr nu mai scapã nimeni.
420
ªi cum ai lui vânaserã cireada
De boi a Soarelui; cum Joe, Domnul
Detunãtor din slãvi, rãzbi c-un fulger
Înflãcãrat corabia-i pe mare,
De se-necarã toþi ai lui tovarãºi
ªi numai el se smulse morþii crude 425
ªi s-aciolã în insula zeiþei
Calipso, Ogigia. ªi cum dânsa
La ea-l þinu, dorind bãrbat sã-i fie,
În peºtera-i boltitã, ºi-i da hranã
ªi-i juruia sã-l facã fãrã moarte 430
ªi fãrã bãtrâneþe cât e veacul.
Dar vrerea lui ea n-o putu învinge
ªi cum, dupã nespus de multe cazne,
Se-nlimãni pe la feaci ºi-acolo
Ca pe un zeu toþi oamenii-l cinstirã 435
ªi-n vas îl petrecurã pânã-n þarã
Cu daruri de la ei de-ajuns, odoare
De-aramã ºi de aur ºi veºminte.
Aºa-ncheie povestea lui, cã somnul
Îl toropi moleºitor ºi dulce 440
ªi grijile-i topi. Dar Minerva alta
Mai iscodi atunci. Pe când Ulise
Credea sã aibã parte de crivatul
Soþiei sale, ºi de somn, Minerva
Sculã pe zâna zorilor din valul 445
Oceanului, ca ea din tron de aur
Luminã prin vãzduh s-aducã lumii.
Din patu-i moale se trezi Ulise
ªi zise la nevastã-sa: „Femeie,
Acum suntem sãtui de-atâtea cazne 450
Ce-am suferit, tu pe aici jãlindu-mi
Întoarcerea mea plinã de amaruri
Decât eu fui învãlurat departe
De-ai mei, oprit de Joe ºi de zeii
914 ODUSSEAIS. Y ODISEEA. CÂNTUL XXIII
ƒšmenon ped£askon ™mÁj ¢pÕ patr…doj a‡hj. nàn
d' ™peˆ ¢mfotšrw polu»raton ƒkÒmeq' eÙn»n,
kt»mata mšn, t£ mo… ™sti, komizšmen ™n meg£roisi, mÁla
d', ¤ moi mnhstÁrej Øperf…aloi katškeiron, poll¦ mn
aÙtÕj ™gë lhssomai, ¥lla d' 'Acaioˆ
dèsous', e„j Ó ke p£ntaj ™nipl»swsin ™paÚlouj.
¢ll' à toi mn ™gë poludšndreon ¢grÕn ¥peimi
ÑyÒmenoj patšr' ™sqlÒn, Ó moi pukinîj ¢k£chtai:
soˆ dš, gÚnai, tÒd' ™pistšllw pinutÍ per ™oÚsV:
aÙt…ka g¦r f£tij esin ¤m' ºel…J ¢niÒnti ¢ndrîn
mnhst»rwn, oÞj œktanon ™n meg£roisin: e„j
Øperù' ¢nab©sa sÝn ¢mfipÒloisi gunaixˆn
Âsqai, mhdš tina protiÒsseo mhd' ™ršeine.”
·a, kaˆ ¢mf' êmoisin ™dÚseto teÚcea kal£,
ðrse d Thlšmacon kaˆ boukÒlon ºd subèthn,
p£ntaj d' œnte' ¥nwgen ¢r»Ža cersˆn ˜lšsqai. oƒ
dš oƒ oÙk ¢p…qhsan, ™qwr»ssonto d calkù,
êŽxan d qÚraj, ™k d' ½Žon: Ãrce d' 'OdusseÚj.
½dh mn f£oj Ãen ™pˆ cqÒna, toÝj d' ¥r'
'Aq»nh nuktˆ katakrÚyasa qoîj ™xÁge pÒlhoj.
915
Ceilalþi. Dar azi când suntem împreunã 455
În patul nostru jinduit, ai grijã
De-avutul meu ce-l ai la tine-n casã,
Cã turmele-mi de peþitori mâncate
Cu pradã de la alþii-n mare parte
Le voi spori ºi altele supuºii 460
Mi-or da din nou, pânã ce fi-vor pline
ªi stânele ºi staulele toate.
Cã eu acuma plec, mã duc la þarã,
Pe la pãdurea mea ºi la moºie,
Sã-mi vãd pe bunul tatã, care bietul 465
Ofteazã ºi tot plânge dupã mine.
De-aceea, cât eºti tu de chibzuitã,
Îþi dau un sfat, cã iute-acum, o datã
Cu rãsãritul soarelui, va merge
ªi vestea despre peþitori pe care 470
În salã i-am ucis. Tu stai pe-aicea
ªi suie-te cu roabele la tine
ªi-acolo ºezi ascunsã ºi tãcutã
ªi nu cãta ºi nu-ntreba pe nimeni.”
Aºa vorbind, încinse arme lucii. 475
Sculã pe Telemah ºi pe pãstorii
Cei doi ai lui , vãcarul ºi porcarul,
ªi porunci vârtos sã se-narmeze,
Iar ei supuºi arama ºi-mbrãcarã.
ªi porþile deschiserã, plecarã. 480
Mergea Ulise-n frunte. Acum lumina
Se revãrsase peste tot pãmântul.
Minerv-atunci, pe ei învãluindu-i
În noapte,-i scoase grabnic din cetate.
 ODUSSEIAS W
`ErmÁj d yuc¦j Kull»nioj ™xekale‹to
¢ndrîn mnhst»rwn: œce d ·£bdon met¦ cersˆ
kal¾n cruse…hn, tÍ t' ¢ndrîn Ômmata qšlgei, ïn
™qšlei, toÝj d' aâte kaˆ Øpnèontaj ™ge…rei:
tÍ ·' ¥ge kin»saj, taˆ d tr…zousai ›ponto. æj d'
Óte nukter…dej mucù ¥ntrou qespes…oio
tr…zousai potšontai, ™pe… kš tij ¢popšsVsin
Ðrmaqoà ™k pštrhj, ¢n£ t' ¢ll»lVsin œcontai,
ìj aƒ tetrigu‹ai ¤m' ½Žsan: Ãrce d' ¥ra sfin
`Erme…aj ¢k£khta kat' eÙrèenta kšleuqa.
p¦r d' ‡san 'Wkeanoà te ·o¦j kaˆ Leuk£da pštrhn,
ºd par' 'Hel…oio pÚlaj kaˆ dÁmon 'One…rwn
½Žsan: aya d' †konto kat' ¢sfodelÕn leimîna, œnqa
te na…ousi yuca…, e‡dwla kamÒntwn.
eáron d yuc¾n PhlhŽ£dew 'AcilÁoj
kaˆ PatroklÁoj kaˆ ¢mÚmonoj 'AntilÒcoio
A‡antÒj q', Öj ¥ristoj œhn edÒj te dšmaj te
tîn ¥llwn Danaîn met' ¢mÚmona Phlewna.
ìj oƒ mn perˆ ke‹non Ðm…leon: ¢gc…molon d
½luq' œpi yuc¾ 'Agamšmnonoj 'Atredao
¢cnumšnh: perˆ d' ¥llai ¢ghgšraq', Óssoi ¤m' aÙtù
o‡kJ ™n A„g…sqoio q£non kaˆ pÒtmon ™pšspon.
tÕn protšrh yuc¾ prosefènee Phlewnoj:
Cântul XXIV
În vremea asta Hermes din Cilene
Chemã la sine sufletele celor
Care-au peþit. Purta cu el frumoasa
Nuia de aur, mijlocul cu care
Adoarme dupã voie ori deºteaptã 5
Pe oamenii cei adormiþi. Cu joarda-i
El le urni, ºi ele dupã dânsul
Mergeau piþigãind. Cum liliecii
În fundul unei peºteri uriaºe
Tot zboarã þiuind când picã vrunul 10
Din stolul lor cel atârnat sub stâncã
ªi stau acolo strânºi pe lâng-olaltã,
Aºa plecarã chiþãind deodatã
ªi sufletele ce urmau pe Hermes,
Blajinul zeu, pe mucedele drumuri. 15
Trecur-aºa Oceanul, Stânca Albã
ªi poarta Soarelui ºi tot norodul
De vise, ºi curând erau pe lunca
De asfodel, pe unde e locaºul
De suflete, -ale morþilor nãluce. 20
Aci gãsirã umbra lui Ahile
ªi umbra lui Patroclu ºi-Antilohos,
Viteaz ales, ºi a lui Aias care,
De mare ºi arãtos, fusese-n fruntea
Danailor dupã Ahile. Dânºii 25
Pe lâng-acest din urmã s-adunarã,
Când sufletul lui Agamèmnon, jalnic,
S-apropie de ei urmat de-o mânã
De suflete de-a celor ce-mpreunã
Cu el în casa lui Egist murirã 30
ªi scrisa ºi-mplinirã. Zise-ntâia
Lui Agamèmnon umbra lui Ahile:
918 ODUSSEAIS. W ODISEEA. CÂNTUL XXIV
„'Atredh, perˆ mšn se f£men Diˆ terpikeraÚnJ
¢ndrîn ¹rèwn f…lon œmmenai ½mata p£nta,
oÛneka pollo‹s…n te kaˆ „fq…moisin ¥nassej
d»mJ œni Trèwn, Óqi p£scomen ¥lge' 'Acaio….
à t' ¥ra kaˆ soˆ prw parast»sesqai œmelle
mo‹r' Ñlo», t¾n oÜ tij ¢leÚetai, Ój ke gšnhtai.
æj Ôfelej timÁj ¢pon»menoj, Âj per ¥nassej, d»mJ
œni Trèwn q£naton kaˆ pÒtmon ™pispe‹n: tî kšn
toi tÚmbon mn ™po…hsan Panacaio…,
ºdš ke kaˆ sù paidˆ mšga klšoj ½ra' Ñp…ssw:
nàn d' ¥ra s' o„kt…stJ qan£tJ e†marto ¡lînai.”
tÕn d' aâte yuc¾ prosefèneen 'Atredao:
„Ôlbie Phlšoj uƒš, qeo‹s' ™pie…kel' 'Acilleà,
Öj q£nej ™n Tro…V ˜k¦j ”Argeoj: ¢mfˆ dš s' ¥lloi
kte…nonto Trèwn kaˆ 'Acaiîn uŒej ¥ristoi,
marn£menoi perˆ se‹o: sÝ d' ™n strof£liggi kon…hj
ke‹so mšgaj megalwst…, lelasmšnoj ƒpposun£wn. ¹me‹j
d prÒpan Ãmar ™marn£meq': oÙdš ke p£mpan
paus£meqa ptolšmou, e„ m¾ ZeÝj la…lapi paàsen.
aÙt¦r ™pe… s' ™pˆ nÁaj ™ne…kamen ™k polšmoio,
k£tqemen ™n lecšessi, kaq»rantej crÒa kalÕn
Ûdat… te liarù kaˆ ¢le…fati: poll¦ dš s' ¢mfˆ d£krua
qerm¦ cšon Danaoˆ ke…rontÒ te ca…taj. m»thr
d' ™x ¡lÕj Ãlqe sÝn ¢qan£tVs' ¡l…Vsin ¢ggel…
hj ¢ousa: bo¾ d' ™pˆ pÒnton Ñrèrei
qespes…h, ØpÕ d trÒmoj ½luqe p£ntaj 'AcaioÚj.
ka… nÚ k' ¢naxantej œban ko…laj ™pˆ nÁaj,
e„ m¾ ¢n¾r katšruke palai£ te poll£ te e„dèj,
919
„Crezusem noi cã-ntre viteji, Atride,
Erai mai drag lui Joe, azvârlitorul
De fulgere, c-aveai sub tine multã 35
ªi vajnicã oºtire pe pãmântul
Troienilor ºi-al pãtimirii noastre.
Dar iatã cã te-ajunse-ntâi pe tine
Ursit-amarã, al cãrei braþ nu cruþã
Pe nimenea. Mai bine-n toatã slava 40
Ce-aveai ca domn, mureai pe câmp la Troia!
Aºa þi-ar fi durat mormânt aheii
ªi-un falnic nume-ai fi lãsat în urmã
La fiul tãu. Dar þi-a fost scris pe lume
Sã mori de moartea cea mai dureroasã.” 45
Iar umbra lui Atrid aºa-i rãspunse:
„Tu, norocite fiu al lui Peleus,
Ahile cel asemenea cu zeii,
Tu ai murit la Troia, aºa departe
De Argos, ºi în lupta pentru tine 50
Se omorau în preajma ta fruntaºii
Troieni ºi-ahei, când tu, pe jos ca bradul
Întins în volbura de praf, uitaseºi
De-al cailor mânat în bãtãlie.
55
Noi cât e ziua ne-am bãtut ºi nu stam
De loc atunci din harþã, dacã cerul
Cu-o vijelie nu curma-ncleºtarea.
Te-aduserã pe urmã la corãbii
De la rãzboi ºi-þi curãþirãm trupul
60
Cel arãtos cu apã încropitã
ªi-ulei mirositor. Plângeau danaii
În jurul tãu cu lacrimi calde, pãrul
ªi-l depãrau, ºi mumã-ta-mpreunã
Cu zânele surori din fundul mãrii
Veni ºi ea, când auzi de asta, 65
ªi chiu nãprasnic rãsunã pe ape,
De se-ngrozirã-ndatã toþi aheii
ªi-ar fi luat-o fuga spre corãbii,
De nu-i oprea moº Nestor, ºtiutorul
920 ODUSSEAIS. W ODISEEA. CÂNTUL XXIV
Nšstwr, oá kaˆ prÒsqen ¢r…sth fa…neto boul»:
sfin ™å fronšwn ¢gor»sato kaˆ metšeipen:
'‡scesq', 'Arge‹oi, m¾ feÚgete, koàroi 'Acaiîn.
m»thr ™x ¡lÕj ¼de sÝn ¢qan£tVs' ¡l…Vsin
œrcetai, oá paidÕj teqnhÒtoj ¢ntiÒwsa.'
ìj œfaq', oƒ d' œsconto fÒbou meg£qumoi 'Acaio….
¢mfˆ dš s' œsthsan koàrai ¡l…oio gšrontoj
o‡ktr' ÑlofurÒmenai, perˆ d' ¥mbrota e†mata ›ssan.
Moàsai d' ™nnša p©sai ¢meibÒmenai Ñpˆ kalÍ
qr»neon: œnqa ken oÜ tin' ¢d£krutÒn g' ™nÒhsaj
'Arge…wn: to‹on g¦r Øpèrore Moàsa l…geia.
˜pt¦ d kaˆ dška mšn se Ðmîj nÚktaj te kaˆ Ãmar
kla…omen ¢q£nato… te qeoˆ qnhto… t' ¥nqrwpoi:
Ñktwkaidek£tV d' œdomen pur…: poll¦ d' ™p' aÙtù
mÁla katekt£nomen m£la p…ona kaˆ ›likaj boàj.
ka…eo d' œn t' ™sqÁti qeîn kaˆ ¢le…fati pollù
kaˆ mšliti glukerù: polloˆ d' ¼rwej 'Acaioˆ
teÚcesin ™rrèsanto pur¾n pšri kaiomšnoio,
pezo… q' ƒppÁšj te: polÝj d' ÑrumagdÕj Ñrèrei.
aÙt¦r ™peˆ d» se flÕx ½nusen `Hfa…stoio,
ºîqen d» toi lšgomen leÚk' Ñstš', 'Acilleà,
o‡nJ ™n ¢kr»tJ kaˆ ¢le…fati. dîke d m»thr
crÚseon ¢mfiforÁa: DiwnÚsoio d dîron
f£sk' œmenai, œrgon d periklutoà `Hfa…stoio.
™n tù toi ke‹tai leÚk' Ñstša, fa…dim' 'Acilleà,
m…gda d PatrÒkloio Menoiti£dao qanÒntoj,
cwrˆj d' 'AntilÒcoio, tÕn œxoca t‹ej ¡p£ntwn tîn
¥llwn ˜t£rwn met¦ P£troklÒn ge qanÒnta.
921
De multe ºi din vechi, a cãrui minte 70
Pãruse a fi de-a pururi cea mai bunã,
ªi-i sfãtui aºa el cu-nadinsul:
«Argiilor, mai staþi ºi nu daþi fuga,
Ostaºi ahei. E mama lui Ahile;
Ea vine-aci cu zânele-mpreunã 75
Sã-ºi vadã fiul mort.» Stãturã-aheii,
Bãrbaþii toþi. ªi te împresurarã
Copilele lui moº Nereu din mare
Bocind duios ºi te-mbrãcarã-n haine
Dumnezeieºti. Iar cele douã muze 80
Cu viers frumos jãleau de-a rândul toate,
De nu rãmase nici un om cu ochii
Nelãcrimaþi: aºa-i miºcase Muza
Cu glasu-i plin de farmec. Nopþi ºi zile
Nemuritorii zei ºi muritorii 85
Te-au plâns mereu, ºi-n ziua-a optsprezecea
Te-au pus pe rug, ºi-am ars alãturi multe
Nãmaie grase, boi cornaci, ºi-n urmã
Ai ars ºi tu în strai de zei, în râuri
De mir ºi miere dulce. Oaste multã, 90
Pedeºtri ºi cãlãri, se perindarã
În jurul tãu ºi durdui pãmântul
De tropot mult. Iar când pe rug vãpaia
Te mistui, noi albele-osãminte
În vin ºi-n balsam le-am cules, Ahile, 95
ªi-þi dete maica un ulcior de aur,
Un dar care zicea cã-i de la Bacchus,
Mãestritur-a lui Vulcan slãvitul.
ªi oasele-n ulcior þi-adãpostirã
O, strãlucite-Ahile, laolaltã 100
Cu oasele fârtatului Patroclu.
Deosebit mai puserã cenuºa
Lui Antiloh, cel care þi-a fost þie
Nespus mai drag decât oricare dintre
105
Prieteni, dupã moartea lui Patroclu.
922 ODUSSEAIS. W ODISEEA. CÂNTUL XXIV
¢mf' aÙto‹si d' œpeita mšgan kaˆ ¢mÚmona tÚmbon
ceÚamen 'Arge…wn ƒerÕj stratÕj a„cmht£wn ¢ktÍ
œpi proÙcoÚsV, ™pˆ plate‹ `EllhspÒntJ, éj ken
thlefan¾j ™k pontÒfin ¢ndr£sin e‡h to‹s', o‰ nàn
geg£asi kaˆ o‰ metÒpisqen œsontai.
m»thr d' a„t»sasa qeoÝj perikallš' ¥eqla qÁke
mšsJ ™n ¢gîni ¢rist»essin 'Acaiîn. ½dh mn
polšwn t£fJ ¢ndrîn ¢ntebÒlhsaj ¹rèwn, Óte
kšn pot' ¢pofqimšnou basilÁoj zènnunta… te
nšoi kaˆ ™pentÚnwntai ¥eqla:
¢ll£ ke ke‹na m£lista „dën qh»sao qumù, oŒ'
™pˆ soˆ katšqhke qe¦ perikallš' ¥eqla,
¢rgurÒpeza Qštij: m£la g¦r f…loj Ãsqa qeo‹sin. ìj
sÝ mn oÙd qanën Ônom' êlesaj, ¢ll£ toi a„eˆ
p£ntaj ™p' ¢nqrèpouj klšoj œssetai ™sqlÒn, 'Acilleà:
aÙt¦r ™moˆ t… tÒd' Ãdoj, ™peˆ pÒlemon tolÚpeusa;
™n nÒstJ g£r moi ZeÝj m»sato lugrÕn Ôleqron
A„g…sqou ØpÕ cersˆ kaˆ oÙlomšnhj ¢lÒcoio.”
ìj oƒ mn toiaàta prÕj ¢ll»louj ¢gÒreuon:
¢gc…molon dš sf' Ãlqe di£ktoroj 'ArgeŽfÒnthj
yuc¦j mnhst»rwn kat£gwn 'OdusÁŽ damšntwn. të d'
¥ra qamb»sant' „qÝj k…on, æj ™sidšsqhn.
œgnw d yuc¾ 'Agamšmnonoj 'Atredao
pa‹da f…lon MelanÁoj, ¢gaklutÕn 'Amfimšdonta:
xe‹noj g£r oƒ œhn 'Iq£kV œni o„k…a na…wn.
923
Deasupra lor noi, oastea cea aleasã
De-ahei rãzboinici, am durat un mare
ªi minunat mormânt pe-o ieºiturã
De þãrm din largul Helespont, ca astfel
Din mare, de departe, el sã fie 110
Vãzut de cãlãtorii toþi ºi-acuma
ªi-n zilele de-apoi. Iubita-þi mamã
Ceru-nvoirea zeilor ºi puse
În mijlocul bãteliºtei mândreþe
De-odoare de rãsplatã pentru lupta 115
De-ntrecere dintre vitejii noºtri.
Am fost de faþã la-ngroparea multor
Viteji ºi am vãzut la moartea unui
Stãpânitor cum se încing voinicii
120
Cu arma ºi se-ntrec dupã rãsplatã;
Dar nicãieri n-am stat uimit mai tare
Ca la vederea mândrelor odoare
Ce zâna Tetis, a ta mamã, þi le puse
La jocurile prohodirii tale.
Cã prea erai iubit de zei; de-aceea, 125
Deºi eºti mort, dar numele-þi nu moare;
Ci-n toatã lumea faima lui va merge
ªi-n veci de veci va fi slãvit, Ahile.
Dar eu ce bine-avui dupã-ncetarea
Rãzboiului? La-ntorsul meu acasã 130
Menit mi-a fost de Joe sã am moartea
Cea mai de plâns, sã mã omoare vãru-mi
Egist ºi blestemata mea soþie.”
Aºa vorbirã dânºii întreolaltã.
Venir-atunci la ei, aduºi de Hermes, 135
Uciºii lui Ulise, peþitorii.
ªi sufletele,-ndatã ce-i vãzurã,
Naintea lor uimite se-ndreptarã.
ªi umbra lui Atride Agamèmnon
A cunoscut pe Amfimèdon, fiul 140
Lui Menelau, cãci el îi fuse oaspe,
Deºi flãcãul locuia-n Itaca,
924 ODUSSEAIS. W ODISEEA. CÂNTUL XXIV
tÕn protšrh yuc¾ prosefèneen 'Atredao:
„'Amf…medon, t… paqÒntej ™remn¾n ga‹an
œdute p£ntej kekrimšnoi kaˆ Ðm»likej; oÙdš ken
¥llwj krin£menoj lšxaito kat¦ ptÒlin ¥ndraj ¢r…stouj.
À Ümm' ™n n»essi Poseid£wn ™d£massen
Ôrsaj ¢rgalšouj ¢nšmouj kaˆ kÚmata makr£, Ã
pou ¢n£rsioi ¥ndrej ™dhl»sant' ™pˆ cšrsou
boàj peritamnomšnouj ºd' o„în pèea kal£, Ãe
perˆ ptÒlioj maceoÚmenoi ºd gunaikîn; e„pš
moi e„romšnJ: xe‹noj dš toi eÜcomai enai.
à oÙ mšmnV, Óte ke‹se kat»luqon Ømšteron dî
Ñtrunšwn 'OdusÁa sÝn ¢ntiqšJ Menel£J ”Ilion e„j
¤m' ›pesqai ™ãssšlmwn ™pˆ nhîn; mhnˆ d' ™n
oÜlJ p£nta per»samen eÙrša pÒnton,
spoudÍ parpepiqÒntej 'OdussÁa ptol…porqon.”
tÕn d' aâte yuc¾ prosefèneen 'Amfimšdontoj:
[„'Atredh kÚdiste, ¥nax ¢ndrîn 'Ag£memnon,]
mšmnhmai t£de p£nta, diotrefšj, æj ¢goreÚeij: soˆ
d' ™gë eâ m£la p£nta kaˆ ¢trekšwj katalšxw,
¹metšrou qan£toio kakÕn tšloj, oŒon ™tÚcqh.
mnèmeq' 'OdussÁoj d¾n o„comšnoio d£marta:
¹ d' oÜt' ºrne‹to stugerÕn g£mon oÜte teleÚta,
¹m‹n frazomšnh q£naton kaˆ kÁra mšlainan,
¢ll¦ dÒlon tÒnd' ¥llon ™nˆ fresˆ merm»rixe:
sthsamšnh mšgan ƒstÕn ™nˆ meg£roisin Ûfaine,
leptÕn kaˆ per…metron: ¥far d' ¹m‹n metšeipe: 'koàroi, ™moˆ
mnhstÁrej, ™peˆ q£ne d‹oj 'OdusseÚj, m…mnet'
™peigÒmenoi tÕn ™mÕn g£mon, e„j Ó ke f©roj
925
ªi începu pe dânsul sã-l întrebe:
„Ce-a fost de v-a-nghiþit pãmântul negru
Pe voi, o, Amfimèdon, oameni tineri, 145
Aleºi, de-o seamã toþi? C-aºa pe-alese
Oºteni de frunte, nimenea-n cetate
N-ar fi putut s-adune laolaltã.
Neptun pe voi v-a potopit pe mare
Stârnind furtunã ºi talazuri multe? 150
Sau pe uscat v-au cotropit duºmanii
La harþele pentru rãpiri de turme
Sau când luptaþi pentru soþii ºi þarã?
Rãspunde-mi la-ntrebare, cã mã laud
C-am fost cu voi legat prin ospeþie. 155
Tu nu þii minte c-am venit acolo
La voi cu Menelau dupã Ulise
Ca sã-l luãm la Troia în corãbii?
Bãturãm marea în rãstimp de-o lunã
ªi-abia-l înduplecarãm ca sã vie.” 160
Iar sufletul lui Amfimèdon zise:
„Slãvite fiu al lui Atreu, tu, craiul
Vitejilor, ba eu mi-aduc aminte
De tot ce-mi spui, mãrite, ºi sunt gata
Sã-þi povestesc deschis cu de-amãnuntul 165
ªi-ntocmai cum a fost sfârºitul nostru.
Peþirãm pe soþia lui Ulise
Cel dus de mult. Ea nici nu ne respinse
ªi nici se învoi sã facem nunta
170
Nesuferitã ei, ºi-urzea cu mintea-i
Pieirea noastrã. Iatã dar vicleana
Ce nãscoci. La stativele curþii
Ea puse la þesut o pânzeturã
Subþire ºi prelungã ºi ne zise:
«Voi, tineri peþitori ai mei, acuma, 175
Când rãposat e soþul meu Ulise,
Mai aºteptaþi ºi nu daþi zor cu nunta,
926 ODUSSEAIS. W ODISEEA. CÂNTUL XXIV
™ktelšsw, m» moi metamènia n»mat'
Ôlhtai, LašrtV ¼rwŽ taf»Žon, e„j Óte kšn min
mo‹r' Ñlo¾ kaqšlVsi tanhlegšoj qan£toio, m» t…j
moi kat¦ dÁmon 'AcaiŽ£dwn nemes»sV, a‡ ken
¥ter spe…rou ke‹tai poll¦ kteat…ssaj.'
ìj œfaq', ¹m‹n d' aât' ™pepe…qeto qumÕj ¢g»nwr.
œnqa kaˆ ºmat…h mn Øfa…nesken mšgan ƒstÒn,
nÚktaj d' ¢llÚesken, ™p¾n dadaj paraqe‹to. ìj tr…etej
mn œlhqe dÒlJ kaˆ œpeiqen 'AcaioÚj: ¢ll' Óte
tštraton Ãlqen œtoj kaˆ ™p»luqon ïrai, [mhnîn
fqinÒntwn, perˆ d' ½mata pÒll' ™telšsqh,] kaˆ tÒte
d» tij œeipe gunaikîn, ¿ s£fa Édh,
kaˆ t»n g' ¢llÚousan ™feÚromen ¢glaÕn ƒstÒn.
ìj tÕ mn ™xetšlesse kaˆ oÙk ™qšlous', Øp' ¢n£gkhj.
eâq' ¹ f©roj œdeixen, Øf»nasa mšgan ƒstÒn,
plÚnas', ºel…J ™nal…gkion º sel»nV,
kaˆ tÒte d» ·' 'OdusÁa kakÒj poqen ½gage da…mwn
¢groà ™p' ™scati»n, Óqi dèmata na‹e subèthj.
œnq' Ãlqen f…loj uƒÕj 'OdussÁoj qe…oio,
™k PÚlou ºmaqÒentoj „ën sÝn nh mela…nV:
të d mnhstÁrsin q£naton kakÕn ¢rtÚnante
†konto protˆ ¥stu periklutÒn, Ã toi 'OdusseÝj
Ûsteroj, aÙt¦r Thlšmacoj prÒsq' ¹gemÒneue. tÕn
d subèthj Ãge kak¦ cro e†mat' œconta, ptwcù
leugalšJ ™nal…gkion ºd gšronti,
skhptÒmenon: t¦ d lugr¦ perˆ cro e†mata ›sto:
oÙdš tij ¹me…wn dÚnato gnînai tÕn ™Ònta,
™xap…nhj profanšnt', oÙd' o‰ progenšsteroi Ãsan,
927
Sã isprãvesc întâi aceastã pânzã
Sã nu mi se destrame urzitura,
Cã vreau sã fie giulgiul lui Laerte 180
Când nemiloasa moarte o sã-l culce,
Ca nu cumva femeile-aheene
Sã aibã-alean pe mine, cã din parte-mi
Fu socrul meu nepânzuit la moarte,
Când el agonisise-atât-avere.» 185
Aºa ne spuse ºi-o crezurãm, proºtii,
Ea ziua tot lucra la pânza mare,
Dar peste noapte, la lumini de torþe,
Ea deºira tot ce lucrase ziua.
Aºa ne tot prosti trei ani de-a rândul. 190
Dar când veni al patrulea ºi vremuri,
ªi luni, ºi zile multe se-ncheiarã,
Atunci ea fu trãdatã de-o femeie
Care-i ºtiuse bine-nºelãciunea
ªi noi am apucat-o ºi-am vãzut-o 195
Cum deºira mândreþea ei de pânzã.
De sil-atunci ea isprãvi þesutul.
ªi-n timp ce dânsa pânzetura-i mare
Ne-o arãta spãlatã ºi frumoasã,
De semãna cu Soarele ºi Luna, 200
Un zeu duºman aduse pe Ulise
La capãtul moºiei lui, pe unde
ªedea pãstorul porcilor în staul.
Aci veni ºi fiul lui Ulise
La-ntoarcerea-i pe mare de la Pilos. 205
ªi-acolo peþitorilor croirã
O moarte cruntã ºi-amândoi pe urmã
Venirã în cetate; înainte
Ajunse Telemah, apoi Ulise.
Porcarul ni-l aduse-n haine slute; 210
Pãrea un cerºetor, bãtrân cu totul,
Proptit de un toiag, purta bulendre
ªi cum era de jerpelit ºi jalnic
Nici unul dintre noi, mai vechi sau tânãr,
928 ODUSSEAIS. W ODISEEA. CÂNTUL XXIV
¢ll' œpes…n te kako‹sin ™n…ssomen ºd bolÍsin.
aÙt¦r Ð te‹oj ™tÒlma ™nˆ meg£roisin ˜o‹si
ballÒmenoj kaˆ ™nissÒmenoj tetlhÒti qumù: ¢ll'
Óte d» min œgeire DiÕj nÒoj a„giÒcoio,
sÝn mn Thlem£cJ perikallša teÚce' ¢e…raj
™j q£lamon katšqhke kaˆ ™kl»Žsen ÑcÁaj, aÙt¦r
Ð ¿n ¥locon polukerde…Vsin ¥nwge tÒxon
mnhst»ressi qšmen poliÒn te s…dhron, ¹m‹n
a„nomÒroisin ¢šqlia kaˆ fÒnou ¢rc»n.
oÙdš tij ¹me…wn dÚnato kratero‹o bio‹o neur¾n
™ntanÚsai, pollÕn d' ™pideušej Ãmen. ¢ll' Óte
ce‹raj †kanen 'OdussÁoj mšga tÒxon, œnq'
¹me‹j mn p£ntej Ðmoklšomen ™pšessi tÒxon
m¾ dÒmenai, mhd' e„ m£la pÒll' ¢goreÚoi,
Thlšmacoj dš min ooj ™potrÚnwn ™kšleusen.
aÙt¦r Ð dšxato ceirˆ polÚtlaj d‹oj 'OdusseÚj,
·hŽd…wj d' ™t£nusse biÒn, di¦ d' Âke sid»rou:
stÁ d' ¥r' ™p' oÙdÕn „èn, tacšaj d' ™kceÚat' юstoÝj
deinÕn papta…nwn, b£le d' 'Ant…noon basilÁa.
aÙt¦r œpeit' ¥llois' ™f…ei stonÒenta bšlemna ¥nta
tituskÒmenoj: toˆ d' ¢gcist‹noi œpipton. gnwtÕn
d' Ãn, Ó ·£ t…j sfi qeîn ™pit£rroqoj Ãen: aÙt…ka
g¦r kat¦ dèmat' ™pispÒmenoi mšneŽ sfù
kte‹non ™pistrof£dhn, tîn d stÒnoj êrnut' ¢eik¾j
kr£twn tuptomšnwn, d£pedon d' ¤pan a†mati qàen. ìj
¹me‹j, 'Ag£memnon, ¢pwlÒmeq', ïn œti kaˆ nàn
sèmat' ¢khdša ke‹tai ™nˆ meg£rois' 'OdusÁoj:
929
Nu-l bãnui când el picã la curte. 215
ªi-l necãjeam cu vorba ºi bãtaia.
El înghiþi o vreme cu rãbdare
Ocãrile ºi blendele, ci-n urmã,
În cugetu-i fiind trezit de Joe,
El, ajutat de Telemah, îºi strânse 220
În armãrie mândra-i armãturã
ªi-o încuie. Apoi pe-a lui soþie
O sfãtui cu multã viclenie
La luptã între peþitori sã puie
Securile ºi arcul lui Ulise, 225
ªi-aceasta ne-a fost jocul ºi-nceputul
Topeniei, sãraci de noi. Nici unul
Nu am putut sã-ntindem coarda de la
Cãlitul arc, cã ne lipsea puterea.
Dar când ajunse-n mâna lui Ulise 230
Cumplita armã, noi strigam cu toþii
ªi-ameninþam sã nu i-o dea, sã zicã
Ce-o zice el. Doar Telemah el singur
Tot stãruia ºi-l îndemna-mpotrivã.
ªi cum pe arc Ulise puse mâna, 235
Uºor destinse coarda-i ºi sãgeata
Trecu prin fier. Pe urmã el cu arcul
Stãtu pe prag ºi ochii crunt rotindu-ºi,
Turnã o ploaie de sãgeþi în faþã-i.
Întâi strãpunse pe-Antinou fruntaºul. 240
Apoi, ochind, svârli sãgeþi amare
ªi-n toþi ceilalþi, ºi noi cãdeam grãmadã.
Vedeai uºor cã le-ajuta în luptã
Un zeu de sus, cãci repede prin salã,
Cuprinºi de-avânt nebun, rotiº dau moarte. 245
Un groaznic gemet s-auzea ºi pocnet
De capete, ºi toatã pardoseala
Era un lac de sânge. Aºa pierirãm
Sãrmanii noi ºi trupurile noastre
250
ªi-acuma zac la curtea lui Ulise,
Cã n-au vro ºtire-ai noºtri cei de-acasã;
930 ODUSSEAIS. W ODISEEA. CÂNTUL XXIV
oÙ g£r pw ‡sasi f…loi kat¦ dèmaq' ˜k£stou, o†
k' ¢pon…yantej mšlana brÒton ™x çteilšwn
katqšmenoi go£oien: Ö g¦r gšraj ™stˆ qanÒntwn.” tÕn
d' aâte yuc¾ prosefèneen 'Atredao:
„Ôlbie Lašrtao p£Ž, polum»can' 'Odusseà,
à ¥ra sÝn meg£lV ¢retÍ ™kt»sw ¥koitin:
æj ¢gaqaˆ fršnej Ãsan ¢mÚmoni Phnelope…V,
koÚrV 'Ikar…ou, æj eâ mšmnht' 'OdusÁoj,
¢ndrÕj kourid…ou. tî oƒ klšoj oÜ pot' Ñle‹tai Âj
¢retÁj, teÚxousi d' ™picqon…oisin ¢oid¾n
¢q£natoi car…essan ™cšfroni Phnelope…V,
oÙc æj Tundaršou koÚrh kak¦ m»sato œrga,
kour…dion kte…nasa pÒsin, stuger¾ dš t' ¢oid¾ œsset'
™p' ¢nqrèpouj, calep¾n dš te fÁmin Ñp£ssei
qhlutšrVsi gunaix…, kaˆ ¼ k' eÙergÕj œVsin.”
ìj oƒ mn toiaàta prÕj ¢ll»louj ¢gÒreuon,
˜staÒt' e„n 'Adao dÒmois', ØpÕ keÚqesi ga…hj:
oƒ d' ™peˆ ™k pÒlioj katšban, t£ca d' ¢grÕn †konto
kalÕn Lašrtao tetugmšnon, Ón ·£ pot' aÙtÕj
Lašrthj kte£tissen, ™peˆ m£la poll¦ mÒghsen.
œnqa oƒ okoj œhn, perˆ d kl…sion qše p£ntV,
™n tù sitšskonto kaˆ †zanon ºd ‡auon
dmîej ¢nagka‹oi, to… oƒ f…la ™rg£zonto.
™n d gun¾ Sikel¾ grhåj pšlen, ¼ ·a gšronta
™ndukšwj komšesken ™p' ¢groà nÒsfi pÒlhoj.
œnq' 'OduseÝj dmèessi kaˆ uƒšŽ màqon œeipen:
„Øme‹j mn nàn œlqet' ™ãkt…menon dÒmon e‡sw,
931
Ei sângele cel negru de la rane
Ne-ar fi spãlat ºi la înmormântare
Ne-ar fi bocit, cã asta-i cinstea datã
La rãposaþi.” Iar Agamèmnon zise: 255
„O, fericite fiu al lui Laerte,
Preaiscusite vrednice Ulise,
Cu-a ta neîntrecutã vrednicie
Din nou ai dobândit pe-a ta soþie.
Prea cuminte a fost neprihãnita 260
Copil-a lui Icariu, Penelopa!
Cum ea de soþul tinereþii sale
Mereu ºi-aduse-aminte! Niciodatã
Nu-i piere slava de femeie bunã.
În cinstea ei cânta-vor muritorii, 265
Înduhuiþi de zei, cântare mândrã.
Ea nu fãcu nelegiuiri în viaþã
Ca fiica lui Tindar, care-ºi ucise
Pe soþul ei; de-aceea ºi-o sã fie
Hulitã ea în cântecele lumii, 270
Cãci nume ruºinos lãsã în urmã
Femeilor ºi chiar celei mai bune.”
Aºa ei întreolaltã cuvântarã
În tainiþi sub pãmânt, pe ceea-lume.
S-au coborât într-asta din cetate 275
Ulise cu ai lui ºi-au fost îndatã
La falnica moºie-a lui Laerte,
Pe care el dupã trudire multã
Prin vitejie-n dar o dobândise
De la popor. ªi-aci ºi-avea lãcaºul 280
ªi-n jurul lui bordeie unde robii
ªi-aveau ºederea, hrana ºi culcuºul
ªi-i tot munceau pe placul lui de silã.
Pe lângã el era ºi o bãtrânã
Sicilianã ce-avea toatã grija 285
Moºneagului departe de cetate.
ªi la ai lui grãi atunci Ulise:
„Intraþi acuma voi aci în casa
932 ODUSSEAIS. W ODISEEA. CÂNTUL XXIV
de‹pnon d' aya suîn ƒereÚsate Ój tij ¥ristoj: aÙt¦r
™gë patrÕj peir»somai ¹metšroio,
a‡ kš m' ™pignèV kaˆ fr£ssetai Ñfqalmo‹sin,
Ú ken ¢gnoiÍsi polÝn crÒnon ¢mfˆj ™Ònta.”
ìj e„pën dmèessin ¢r»Ža teÚce' œdwken.
oƒ mn œpeita dÒmonde qoîj k…on, aÙt¦r 'OdusseÝj
¥sson ‡en poluk£rpou ¢lJÁj peirht…zwn.
oÙd' eáren Dol…on, mšgan Ôrcaton ™skataba…
nwn, oÙdš tina dmèwn oÙd' uƒîn: ¢ll' ¥ra to… ge
aƒmasi¦j lšxontej ¢lJÁj œmmenai ›rkoj
õcont', aÙt¦r Ð to‹si gšrwn ÐdÕn ¹gemÒneue. tÕn
d' oon patšr' eáren ™ãktimšnV ™n ¢lJÍ,
listreÚonta futÒn: ·upÒwnta d ›sto citîna,
·aptÕn ¢eikšlion, perˆ d kn»mVsi boe…aj
knhm‹daj ·apt¦j dšdeto, graptàj ¢lee…nwn,
ceir‹d£j t' ™pˆ cersˆ b£twn ›nek': aÙt¦r Ûperqen
a„ge…hn kunšhn kefalÍ œce, pšnqoj ¢šxwn.
tÕn d' æj oân ™nÒhse polÚtlaj d‹oj 'OdusseÝj
g»raŽ teirÒmenon, mšga d fresˆ pšnqoj œconta,
st¦j ¥r' ØpÕ blwqr¾n Ôgcnhn kat¦ d£kruon ebe.
merm»rixe d' œpeita kat¦ fršna kaˆ kat¦ qumÕn
kÚssai kaˆ perifànai ˜Õn patšr' ºd ›kasta
e„pe‹n, æj œlqoi kaˆ †koit' ™j patr…da ga‹an,
prît' ™xeršoito ›kast£ te peir»saito. ïde dš
oƒ fronšonti do£ssato kšrdion enai,
933
Frumos ziditã, puneþi iute masa,
Tãiaþi un porc, pe cel mai bun din turmã, 290
Cã eu mã duc sã-ncerc puþin pe tata,
Sã vãd oare mã mai cunoaºte dânsul
Ori m-a uitat, cã prea e multã vreme
De când plecai”. Aºa vorbi Ulise
ªi le dãdu rãzboinicele arme, 295
Când ei spre curte iute-naintarã.
Ulise merse-aproape de pometul
Cel încãrcat de poame ca sã-ncerce
Pe tatãl sãu, se coborî-n grãdinã,
Dar nu gãsi pe Doliu grãdinarul 300
ªi nici pe fiii lui sau pe vro slugã;
Ei duºi erau cu toþii ca s-adune
Mãrãciniº de îngrãdit livada;
Moº Doliu era-n fruntea lor. De-aceea
Gãsi pe tata-i singur în grãdina 305
Cea bine-orânduitã, unde dânsul
Moºoroia sub un rãsad cu sapa.
Purta pe el o hainã peticitã,
Soioasã, slutã. ªi carâmbi de piele
De bou cârpiþi avea el în picioare 310
Spre a-l feri de zgârieturi, ºi-n mânã
Purta mãnuºi sã nu-l înghimpe spinii,
ªi-n cap avea cãciulã el de caprã,
Sporindu-ºi astfel jalea de pãrinte.
Dar cum Ulise îl vãzu pe dânsul 315
Îngheboºat de greul bãtrâneþii
ªi cufundat în jale, stete-acolo
Pe sub un pãr înalt, din pleoape lacrimi
Îi picurau. Se puse-apoi pe gânduri
ªi cugeta cum poate fi mai bine: 320
S-alerge, sã-l cuprindã, sã-l sãrute
Pe tatãl sãu, sã-i spuie de-amãnuntul
Cum el veni ºi se întoarse-n þarã?
Ori sã-l întrebe-ntâi pe-ncercate?
La urmã-i se pãru c-ar fi mai bine 325
934 ODUSSEAIS. W ODISEEA. CÂNTUL XXIV
prîton kertom…ois' œpesin diapeirhqÁnai. t¦
fronšwn „qÝj k…en aÙtoà d‹oj 'OdusseÚj.
à toi Ð mn katšcwn kefal¾n futÕn ¢mfel£caine:
tÕn d parist£menoj prosefènee fa…dimoj uƒÒj: „ð
gšron, oÙk ¢dahmon…h s' œcei ¢mfipoleÚein
Ôrcaton, ¢ll' eâ toi komid¾ œcei, oÙdš ti p£mpan, oÙ
futÒn, oÙ sukÁ, oÙk ¥mpeloj, oÙ mn ™la…h, oÙk
Ôgcnh, oÙ prasi» toi ¥neu komidÁj kat¦ kÁpon. ¥llo
dš toi ™ršw, sÝ d m¾ cÒlon œnqeo qumù: aÙtÒn s'
oÙk ¢gaq¾ komid¾ œcei, ¢ll' ¤ma gÁraj
lugrÕn œceij aÙcme‹j te kakîj kaˆ ¢eikša ›ssai. oÙ
mn ¢erg…hj ge ¥nax ›nek' oÜ se kom…zei,
oÙdš t… toi doÚleion ™pipršpei e„sor£asqai edoj
kaˆ mšgeqoj: basilÁi g¦r ¢ndrˆ œoikaj.
toioÚtJ d œoiken, ™peˆ loÚsaito f£goi te,
eØdšmenai malakîj: ¹ g¦r d…kh ™stˆ gerÒntwn. ¢ll'
¥ge moi tÒde e„p kaˆ ¢trekšwj kat£lexon: teà
dmèj e„j ¢ndrîn; teà d' Ôrcaton ¢mfipoleÚeij; ka…
moi toàt' ¢gÒreuson ™t»tumon, Ôfr' ™å e„dî,
e„ ™teÒn g' 'Iq£khn t»nd' ƒkÒmeq', éj moi œeipen
oátoj ¢n¾r nàn d¾ xumbl»menoj ™nq£d' „Ònti, oÜ ti
m£l' ¢rt…frwn, ™peˆ oÙ tÒlmhsen ›kasta e„pe‹n
ºd' ™pakoàsai ™mÕn œpoj, æj ™ršeinon
¢mfˆ xe…nJ ™mù, ½ pou zèei te kaˆ œstin,
à ½dh tšqnhke kaˆ e„n 'Adao dÒmoisin.
™k g£r toi ™ršw, sÝ d sÚnqeo ka… meu ¥kouson:
¥ndra pot' ™xe…nissa f…lV ™n patr…di ga…V
¹mšterÒnd' ™lqÒnta, kaˆ oÜ pè tij brotÕj ¥lloj
935
Cu vorba iscodindu-l sã-l încerce
Întâi pe el. ªi-aºa gândind, Ulise
Pãºi spre tata-i drept. ªi când moºneagul
Plecat pe la rãsad scurma þãrâna,
Feciorul lui s-apropie ºi zise: 330
„Bunicule, grãdinãritul nu þi-i
Necunoscut; ba eºti tu meºter mare,
Cã nici un pom aici, smochin sau viþã,
Mãslin sau pãr nu-i nengrijit de tine,
Ba nici verdeaþa asta prin grãdinã. 335
Dar nu te supãra de-þi spun o vorbã:
Tu nu te îngrijeºti de tine însuþi
ªi bãtrâneþea ta-i de plâns, cã tare
Mai eºti slinos ºi-mbraci rupturi pe tine,
Nu pentru cã eºti leneº ºi stãpânul 340
Nu-þi poartã grijã, cã nimic la tine,
Nici faþa, nici fãptura nu te-aratã
Cã eºti un rob; se vede-n toate domnul.
Tu pari ca unul care dupã baie
ªi ospãtat, molatic, cum e felul 345
Bãtrânului, stã gata sã se culce.
Dar spune-mi mie apriat: la care
Bãrbat slujeºti? De-a cui grãdinã cauþi?
ªi-adevereºte-mi una sã ºtiu bine,
De am sosit aieve aci-n Itaca, 350
Cum de curând îmi zise unul care,
Când eu veneam, m-a întâlnit pe cale,
Un om ce nu-mi pãrea întreg la minte,
Cã nu vru sã-mi dea lãmuriri în toate
ªi nici sã mã asculte la-ntrebarea 355
Ce i-am fãcut despre un vechi prieten,
De mai trãieºte ori e dus din lume,
Cã vreau sã-þi spun, ia seama ºi m-ascultã:
De mult am gãzduit la noi în þarã
Pe unul care mi-a venit acasã, 360
Mai drag decât oricare din strãinii
936 ODUSSEAIS. W ODISEEA. CÂNTUL XXIV
xe…nwn thledapîn fil…wn ™mÕn †keto dîma:
eÜceto d' ™x 'Iq£khj gšnoj œmmenai, aÙt¦r œfaske
Lašrthn 'Arkeisi£dhn patšr' œmmenai aÙtù. tÕn mn
™gë prÕj dèmat' ¥gwn ™å ™xe…nissa,
™ndukšwj filšwn, pollîn kat¦ okon ™Òntwn,
ka… oƒ dîra pÒron xein»Ža, oŒa ™ókei.
crusoà mšn oƒ dîk' eÙergšoj ˜pt¦ t£lanta,
dîka dš oƒ krhtÁra pan£rguron ¢nqemÒenta, dèdeka
d' ¡plodaj cla…naj, tÒssouj d t£phtaj, tÒssa d
f£rea kal£, tÒsouj d' ™pˆ to‹si citînaj,
cwrˆj d' aâte guna‹kaj ¢mÚmona œrga „du…aj
tšssaraj e„dal…maj, §j ½qelen aÙtÕj ˜lšsqai.”
tÕn d' ºme…bet' œpeita pat¾r kat¦ d£kruon e‡bwn: „xe‹n',
à toi mn ga‹an ƒk£neij, ¿n ™ree…neij,
Øbristaˆ d' aÙt¾n kaˆ ¢t£sqaloi ¥ndrej œcousi.
dîra d' ™tèsia taàta car…zeo, mur…' Ñp£zwn:
e„ g£r min zwÒn ge k…ceij 'Iq£khj ™nˆ d»mJ,
tî kšn s' eâ dèroisin ¢meiy£menoj ¢pšpemye kaˆ
xen…V ¢gaqÍ: ¹ g¦r qšmij, Ój tij Øp£rxV.
¢ll' ¥ge moi tÒde e„p kaˆ ¢trekšwj kat£lexon: pÒston
d¾ œtoj ™st…n, Óte xe…nissaj ™ke‹non, sÕn
xe‹non dÚsthnon, ™mÕn pa‹d', e‡ pot' œhn ge;
dÚsmoron: Ón pou tÁle f…lwn kaˆ patr…doj a‡hj ºš
pou ™n pÒntJ f£gon „cqÚej, À ™pˆ cšrsou qhrsˆ
kaˆ o„wno‹sin ›lwr gšnet': oÙdš ˜ m»thr klaàse
periste…lasa pat»r q', o† min tekÒmesqa: oÙd'
¥locoj polÚdwroj, ™cšfrwn PhnelÒpeia,
937
Cei perindaþi la casa mea ca oaspeþi.
Zicea cã el se trage din Itaca
ªi tatã i-e Laert Arcesianul.
L-am dus la mine, l-am þinut în gazdã 365
Frumos, cu toatã dragostea ºi grija,
C-aveam de toate eu la mine-acasã.
Ba datu-i-am ºi daruri cuvenite
Ca unui oaspe-al meu: talanturi ºapte
De aur mãestrit ºi o pãrnaie 370
De-argint curat ºi toatã înfloratã,
ªi douãsprezece mantii, tot atâtea
Covoare ºi cãmãºi, dulãmi frumoase.
I-am dat pe lângã ast-apoi ºi patru
Femei deprinse meºter sã lucreze, 375
Chipoase toate, alese de el însuºi.”
Laerte, podidit de lacrimi, zise:
„Aici, strãine, este þar-aceea
De care-ntrebi. Dar ea e stãpânitã
De oameni ticãloºi ºi fãrdelege. 380
Poman-a fost din parte-þi scumpãtatea
De daruri dãruite. Dacã-n viaþã
L-ai fi gãsit pe dânsul în Itaca,
S-ar fi plãtit frumos de-a ta primire
ªi te-ar fi dãruit de-ajuns în ziua 385
Plecãrii tale, aºa cum se cuvine
Acelui care-ncepe ospeþia.
Dar spune-mi tu cinstit ºi lãmureºte-mi:
E mult de când l-ai gãzduit pe dânsul,
Pe bietul oaspe-al tãu, nenorocitul? 390
Cã el mi-e fiul, dac-a fost vrodatã.
Departe de ai lui ºi de-a lui þarã,
L-or fi-nghiþit în mare poate peºtii
Sau pe uscat a fost mâncat de fiare
ªi de zãgani. Nu-l plânserã pãrinþii, 395
Nici taicã-sãu, nici mama la-ngropare
ªi-n patul morþii nu-i închise ochii
ªi nu-l boci-nþeleapta Penelopa,
938 ODUSSEAIS. W ODISEEA. CÂNTUL XXIV
kèkus' ™n lecšessin ˜Õn pÒsin, æj ™peókei,
ÑfqalmoÝj kaqeloàsa: tÕ g¦r gšraj ™stˆ qanÒntwn.
ka… moi toàt' ¢gÒreuson ™t»tumon, Ôfr' ™å e„dî:
t…j pÒqen e„j ¢ndrîn; pÒqi toi pÒlij ºd tokÁej; poà
daˆ nhàj ›sthke qo», ¼ s' ½gage deàro
¢ntiqšouj q' ˜t£rouj; Ã œmporoj e„l»louqaj nhÕj
™p' ¢llotr…hj, oƒ d' ™kb»santej œbhsan;”
tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj:
„toig¦r ™gè toi p£nta m£l' ¢trekšwj katalšxw. e„mˆ mn
™x 'AlÚbantoj, Óqi klut¦ dèmata na…w,
uƒÕj 'Afe…dantoj Poluphmon…dao ¥naktoj:
aÙt¦r ™mo… g' Ônom' ™stˆn 'Ep»ritoj: ¢ll£ me da…mwn
pl£gx' ¢pÕ Sikan…hj deàr' ™lqšmen oÙk ™qšlonta:
nhàj dš moi ¼d' ›sthken ™p' ¢groà nÒsfi pÒlhoj.
aÙt¦r 'OdussÁŽ tÒde d¾ pšmpton œtoj ™st…n,
™x oá ke‹qen œbh kaˆ ™mÁj ¢pel»luqe p£trhj, dÚsmoroj:
à tš oƒ ™sqloˆ œsan Ôrniqej „Ònti, dexio…, oŒj ca…
rwn mn ™gën ¢pšpempon ™ke‹non, ca‹re d ke‹noj
„èn: qumÕj d' œti nîŽn ™èlpei
me…xesqai xen…V ºd' ¢gla¦ dîra didèsein.”
ìj f£to, tÕn d' ¥ceoj nefšlh ™k£luye mšlaina:
¢mfotšrVsi d cersˆn ˜lën kÒnin a„qalÒessan
ceÚato k¦k kefalÁj poliÁj, ¡din¦ stenac…zwn.
toà d' çr…neto qumÒj, ¢n¦ ·‹naj dš oƒ ½dh
drimÝ mšnoj proÜtuye f…lon patšr' e„sorÒwnti.
kÚsse dš min perifÝj ™pi£lmenoj ºd proshÚda:
„ke‹noj mn d¾ Ód' aÙtÕj ™gè, p£ter, Ön sÝ metall
´j, ½luqon e„kostù œteŽ ™j patr…da ga‹an.
939
Soþia lui, cum se cuvine, c-asta
E data pentru morþi. Dar mai grãieºte-mi 400
Adevãrat, cã vreau sã ºtiu: de unde
ªi cine eºti? ªi unde þi-s pãrinþii
ªi þara ta? ªi-unde þi-e otgonitã
Corabia care la noi te-aduse
Pe tine cu voinicii tãi tovarãºi? 405
Ori cãlãtor venit-ai în strãinã
Corabie care pe-aici te scoase
ªi-apoi s-a dus?” ªi i-a rãspuns Ulise:
„Eu drept la toate þi-oi rãspunde þie.
Sunt din Alibas, unde-am case mândre 410
ªi tatã mi-i Afidas, care-i fiul
Lui Polipèmon craiul ºi mã cheamã
Epèritos. Mã-mpinse un zeu din þara
Sicaniei, rãtãcitor încoace
Sã vin silit. Corabia mi-i trasã 415
La mal, departe de cetate. Iatã
Sunt azi cinci ani de când trecu Ulise
Nenorocitul pe la noi în þarã,
De unde-apoi plecã. ªi la pornire
I s-arãtarã semne bune, pasãri 420
Zburau din dreapta. De-asta ºi eu vesel
Îl petrecui ºi el voios se duse,
C-aveam nãdejde cã noi iar ca oaspeþi
Ne-om întâlni, ne-om face daruri mândre.”
Aºa-i vorbi. ªi-un negru nor de jale 425
L-acoperi ºi-i cotropi fiinþa
Moºneagului, de ridicã cenuºa
ªi-o-mprãºtie cu mânile-amândouã
Pe capu-i alb ºi suspina din suflet.
Privind la el, se-nduioºã viteazul 430
ªi-un fum parcã-i trecu pe nãri. Deodatã
Se repezi la el ºi-mbrãþiºându-l
Cu drag îl sãrutã ºi-i zise: „Eu sunt
Acela, tatã, eu pe care-l cauþi,
Întors la douãzeci de ani în þarã, 435
940 ODUSSEAIS. W ODISEEA. CÂNTUL XXIV
¢ll' ‡sceu klauqmo‹o gÒoiÒ te dakruÒentoj.
™k g£r toi ™ršw: –m£la d cr¾ speudšmen œmphj: –
mnhstÁraj katšpefnon ™n ¹metšroisi dÒmoisi
lèbhn teinÚmenoj qumalgša kaˆ kak¦ œrga.”
tÕn d' aâ Lašrthj ¢pame…beto fènhsšn te:
„e„ mn d¾ 'OduseÚj ge, ™mÕj p£Žj, e„l»louqaj,
sÁm£ t… moi nàn e„p ¢rifradšj, Ôfra pepo…qw.”
tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj:
„oÙl¾n mn prîton t»nde fr£sai Ñfqalmo‹si,
t¾n ™n Parnhsù m' œlasen sàj leukù ÑdÒnti
o„cÒmenon: sÝ dš me proeij kaˆ pÒtnia m»thr
™j patšr' AÙtÒlukon mhtrÕj f…lon, Ôfr' ¨n ˜lo…mhn
dîra, t¦ deàro molèn moi Øpšsceto kaˆ katšneusen.
e„ d' ¥ge toi kaˆ dšndre' ™ãktimšnhn kat' ¢lJ¾n
e‡pw, ¤ mo… pot' œdwkaj, ™gë d' Éteun se ›kasta
paidnÕj ™èn, kat¦ kÁpon ™pispÒmenoj: di¦ d' aÙtîn
ƒkneÚmesqa, sÝ d' çnÒmasaj kaˆ œeipej ›kasta.
Ôgcnaj moi dîkaj treiska…deka kaˆ dška mhlšaj,
sukšaj tessar£kont': Ôrcouj dš moi ïd' ÑnÒmhnaj
dèsein pent»konta, diatrÚgioj d ›kastoj ½hn;
œnqa d' ¢n¦ stafulaˆ panto‹ai œasin, ÐppÒte
d¾ DiÕj ïrai ™pibr…seian Ûperqen.”
ìj f£to, toà d' aÙtoà lÚto goÚnata kaˆ f…lon Ãtor, s»mat'
¢nagnÒntoj, t£ oƒ œmpeda pšfrad' 'OdusseÚj: ¢mfˆ d
paidˆ f…lJ b£le p»cee: tÕn d potˆ oŒ
eŒlen ¢poyÚconta polÚtlaj d‹oj 'OdusseÚj. aÙt¦r
™pe… ·' ¥mpnuto kaˆ ™j fršna qumÕj ¢gšrqh,
™xaàtij mÚqoisin ¢meibÒmenoj prosšeipe:
941
Dar nu mai plânge, nu boci cu lacrimi,
Þi-aduc o ºtire ºi e grabã mare,
C-am secerat acasã pe miºeii
De peþitori plãtindu-le tot rãul
ªi-ocara sângeroasã ce-mi fãcurã”. 440
La asta însã cuvântã Laerte:
„De eºti tu fiul meu Ulise, aratã-mi
Un semn vãdit, ca eu sã te pot crede”.
Rãspunse-ndemânaticul Ulise:
„Întâi cu ochii cerceteazã-mi semnul 445
Rãmas din rana ce-mi fãcu mistreþul
Când mã dusei pe muntele Parnesos.
Tu singur m-ai trimis ºi maica-mi scumpã
La tatãl ei, la moºul Autolicos,
Sã capãt niºte daruri juruite 450
De dânsul la întorsul meu de-acolo.
Pe lângã asta pot sã-þi numãr pomii
Livezii tale, care odinioarã,
Copil fiind, cu tine în grãdinã,
Þi i-am cerut ºi tu mi-i deteºi mie. 455
Umblarãm prin pomet ºi tu de-a rândul
Mi i-ai numit ºi numãrat. În totul
Vro patruzeci smochini. ªi-mi juruiseºi
Cincizeci de rânduri de butuci de vie
Cu brazdele de grâu la fiecare. 460
ªi cresc în vie struguri de tot felul
Când vine vremea lor ºi-ajutã cerul.”
Aºa-i grãi. Slãbi-n genunchi Laerte
ªi-n sine se muie ºtiind cã bune-s
Dovezile-arãtate de Ulise. 465
Pe fiul sãu cu braþele-l cuprinse.
Ulise-l sprijini, cã leºinase
Bãtrânul de miºcat ce-a fost. La urmã,
Când se trezi ºi prinse sã rãsufle,
El începu din nou sã cuvânteze: 470
942 ODUSSEAIS. W ODISEEA. CÂNTUL XXIV
„Zeà p£ter, à ·' œti ™st qeoˆ kat¦ makrÕn ”Olumpon,
e„ ™teÕn mnhstÁrej ¢t£sqalon Ûbrin œteisan.
nàn d' a„nîj de…doika kat¦ fršna, m¾ t£ca p£ntej
™nq£d' ™pšlqwsin 'Iqak»sioi, ¢ggel…aj d
p£ntV ™potrÚnwsi Kefall»nwn pol…essi.”
tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij
'OdusseÚj: „q£rsei: m» toi taàta met¦ fresˆ sÍsi
melÒntwn. ¢ll' ‡omen protˆ okon, Öj Ñrc£tou ™ggÚqi
ke‹tai: œnqa d Thlšmacon kaˆ boukÒlon ºd subèthn
proÜpemy', æj ¨n de‹pnon ™fopl…sswsi t£cista.” ìj
¥ra fwn»sante b£thn prÕj dèmata kal£.
oƒ d' Óte d» ·' †konto dÒmouj ™å naiet£ontaj,
eáron Thlšmacon kaˆ boukÒlon ºd subèthn
tamnomšnouj krša poll¦ kerînt£j t' a‡qopa onon.
tÒfra d Lašrthn megal»tora ú ™nˆ o‡kJ ¢mf…poloj
Sikel¾ loàsen kaˆ cr‹sen ™la…J, ¢mfˆ d' ¥ra
cla‹nan kal¾n b£len: aÙt¦r 'Aq»nh ¥gci
paristamšnh mšle' ½ldane poimšni laîn, me…
zona d' º p£roj kaˆ p£ssona qÁken „dšsqai.
™k d' ¢sam…nqou bÁ: qaÚmaze dš min f…loj uƒÒj, æj
‡den ¢qan£toisi qeo‹s' ™nal…gkion ¥nthn,
ka… min fwn»saj œpea pterÒenta proshÚda:
„ð p£ter, Ã m£la t…j se qeîn a„eigenet£wn
edÒj te mšgeqÒj te ¢me…nona qÁken „dšsqai.”
tÕn d' aâ Lašrthj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda:
„aŠ g£r, Zeà te p£ter kaˆ 'Aqhna…h kaˆ ”Apollon,
oŒoj N»rikon eŒlon, ™ãkt…menon ptol…eqron,
¢kt¾n ºpe…roio, Kefall»nessin ¢n£sswn,
943
„O, Doamne, tot mai sunt în slavã zeii,
Dac-au plãtit aievea peþitorii
Nelegiuirea lor ºi mârºãvia.
Dar prea mã tem ca nu cumva deodatã
Sã vie peste noi itacienii, 475
Sã nu dea glas chemând de pretutindeni
ªi celelalte-oraºe chefalene.”
Ci-l întãri aºa din grai Ulise:
„Încrede-te ºi n-avea nici o grijã.
Dar hai curând sã mergem noi acasã, 480
La capãtul livezii unde-acuma
E Telemah, vãcarul ºi porcarul,
Trimiºi de mine spre-a gãti mai iute
Ospãþul nostru.” Aºa-ntre ei vorbirã
ªi spre conacul mândru o pornirã. 485
Sosind aci, aflarã ei la curte
Pe Telemah, vãcarul ºi porcarul
Tãind la cãrnuri, pregãtind la vinuri.
În vremea asta îngriji bãtrâna
Sicilianã de Laerte, -l duse, 490
Îl îmbãie ºi-l unse cu miresme
ªi-o frumuseþe de veºmânt îi puse.
S-apropie de el atunci Minerva,
Spori puterea-i ºi-l fãcu mai mare,
Mai plin, mai arãtos la-nfãþiºare. 495
Ieºi apoi din baie. Iar Ulise
Stãtu pe loc uimit privind la dânsul
Cum semãna cu cei fãrã-de-moarte,
ªi-i glãsui: „De bunã seamã, tatã,
Un zeu fãcu s-arãþi ca nimeni altul 500
De minunat la stat ºi la fãpturã”.
Laerte înþeleptul îi rãspunse:
„O, Joe tu, Apollon ºi Minerva,
De-ar fi sã fiu cum eu am fost odatã,
Când peste chefaleni domnind, luat-am 505
Temeinica cetate de pe malul
Uscatului de dincolo, Nericos,
944 ODUSSEAIS. W ODISEEA. CÂNTUL XXIV
to‹oj ™èn toi cqizÕj ™n ¹metšroisi dÒmoisi
teÚce' œcwn êmoisin ™fest£menai kaˆ ¢mÚnein
¥ndraj mnhstÁraj: tî kš sfewn goÚnat' œlusa pollîn
™n meg£roisi, sÝ d fršnaj œndon ™g»qeij.”
ìj oƒ mn toiaàta prÕj ¢ll»louj ¢gÒreuon.
oƒ d' ™peˆ oân paÚsanto pÒnou tetÚkontÒ te da‹ta,
˜xe…hj ›zonto kat¦ klismoÚj te qrÒnouj te. œnq' oƒ mn
de…pnJ ™pece…reon: ¢gc…molon d Ãlq' Ð
gšrwn Dol…oj, sÝn d' uƒe‹j to‹o gšrontoj, ™x
œrgwn mogšontej, ™peˆ promoloàsa k£lesse
m»thr, grhàj Sikel», ¼ sfeaj tršfe ka… ·a gšronta
™ndukšwj komšesken, ™peˆ kat¦ gÁraj œmaryen. oƒ
d' æj oân 'OdusÁa ‡don fr£ssantÒ te qumù,
œstan ™nˆ meg£roisi teqhpÒtej: aÙt¦r 'OdusseÝj
meilic…ois' ™pšessi kaqaptÒmenoj prosšeipen:
„ð gšron, †z' ™pˆ de‹pnon, ¢peklel£qesqe d q£mbeuj:
dhrÕn g¦r s…tJ ™piceir»sein memaîtej
m…mnomen ™n meg£rois', Ømšaj potidšgmenoi
a„e….” ìj ¥r' œfh, Dol…oj d' „qÝj k…e ce‹re pet£ssaj
¢mfotšraj, 'Oduseàj d labën kÚse ce‹r' ™pˆ karpù
ka… min fwn»saj œpea pterÒenta proshÚda:
„ð f…l', ™peˆ nÒsthsaj ™eldomšnoisi m£l' ¹m‹n oÙd'
œt' юomšnoisi, qeoˆ dš se ½gagon aÙto…, oâlš te
kaˆ mšga ca‹re, qeoˆ dš toi Ôlbia do‹en. ka… moi
toàt' ¢gÒreuson ™t»tumon, Ôfr' ™å e„dî,
À ½dh s£fa ode per…frwn PhnelÒpeia
nost»sant£ se deàr', Ã ¥ggelon ÑtrÚnwmen.”
tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj:
945
ªi iar sã fi putut ca-n vremea-aceea
Sã mã-narmez ºi-alãturea de tine
510
În casã-ne sã lupt cu peþitorii!
Pe mulþi din ei i-aº fi lungit în salã
ªi tare te-ai fi bucurat în tine.”
Ei astfel între dânºii cuvântarã.
Iar când apoi fu pregãtitã masa,
Pe rând ºezurã-n scaune ºi-n jeþuri 515
ªi s-aºternurã la prânzit, când iatã
Veni la ei moº Doliu cu feciorii
Trudiþi de munca de la câmp, pe unde
Mersese de-i poftise-atunci bãtrâna
Sicilianã, care le da hranã 520
ªi cãuta cu râvnã de Laerte,
De când pe el l-ajunse bãtrâneþea.
Ei cum vãzurã-n faþã pe Ulise,
Cu toþii uluiþi stãturã-n salã.
Dar blând a zis Ulise: „ªezi la masã, 525
Moº Doliu. Nu vã mai miraþi, cã mult e
De când tot stãm ºi v-aºteptãm în salã
Nerãbdãtori sã-ncepem ospãtarea.”
Aºa grãi Ulise. Iar moº Doliu
Sãri la el cu braþele deschise, 530
Îl apucã de mânile amândouã,
Le sãrutã ºi începu a zice:
„Drãguþul meu, ce dor mi-a fost de tine!
Credeam cã nu te mai întorci, dar zeii
535
Te-aduserã napoi. Noroc, Ulise,
Fii sãnãtos, ºi-n plin sã-þi meargã toate!
Dar spune-mi drept, cã vreau sã ºtiu: cunoaºte
Sosirea ta-nþeleapta Penelopa?
Ori sã pornim pe cineva sã-i spuie?”
Ulise i-a rãspuns: „Ea ºtie tocmai 540
ªi în zadar te-ai osteni, moº Doliu.”
Aºa vorbi ºi el se puse-n jeþul
946 ODUSSEAIS. W ODISEEA. CÂNTUL XXIV
„ð gšron, ½dh ode: t… se cr¾ taàta pšnesqai;”
ìj f£q', Ð d' aâtij ¥r' ›zet' ™ãxšstou ™pˆ d…frou.
ìj d' aÜtwj pa‹dej Dol…ou klutÕn ¢mf' 'OdusÁa
deikanÒwnt' ™pšessi kaˆ ™n ce…ressi fÚonto,
˜xe…hj d' ›zonto paraˆ Dol…on, patšra sfÒn.
ìj oƒ mn perˆ de‹pnon ™nˆ meg£roisi pšnonto:
Ôssa d' ¥r' ¥ggeloj ðka kat¦ ptÒlin õceto p£ntV
mnhst»rwn stugerÕn q£naton kaˆ kÁr' ™nšpousa.
oƒ d' ¥r' Ðmîj ¢ontej ™fo…twn ¥lloqen ¥lloj mucmù te
stonacÍ te dÒmwn prop£roiq' 'OdusÁoj, ™k d nškuj
o‡kwn fÒreon kaˆ q£pton ›kastoi, toÝj d' ™x ¢ll£wn
pol…wn okÒnde ›kaston pšmpon ¥gein ¡lieàsi
qoÍs' ™pˆ nhusˆ tiqšntej:
aÙtoˆ d' e„j ¢gor¾n k…on ¡qrÒoi, ¢cnÚmenoi kÁr.
aÙt¦r ™pe… ·' ½gerqen Ðmhgeršej t' ™gšnonto,
to‹sin d' EÙpe…qhj ¢n£ q' †stato kaˆ metšeipe:
paidÕj g£r oƒ ¥laston ™nˆ fresˆ pšnqoj œkeito,
'AntinÒou, tÕn prîton ™n»rato d‹oj 'OdusseÚj:
toà Ó ge d£kru cšwn ¢gor»sato kaˆ metšeipen:
„ð f…loi, Ã mšga œrgon ¢n¾r Óde m»sat'
'AcaioÚj: toÝj mn sÝn n»essin ¥gwn polšaj te kaˆ
™sqloÝj êlese mn nÁaj glafur£j, ¢pÕ d' êlese laoÚj,
toÝj d' ™lqën œkteine Kefall»nwn Ôc' ¢r…stouj.
¢ll' ¥gete, prˆn toàton À ™j PÚlon ðka ƒkšsqai À kaˆ
™j ”Hlida d‹an, Óqi kratšousin 'Epeio…, ‡omen:
À kaˆ œpeita kathfšej ™ssÒmeq' a„e…. lèbh g¦r
t£de g' ™stˆ kaˆ ™ssomšnoisi puqšsqai, e„ d¾
m¾ pa…dwn te kasign»twn te fonÁaj
947
Frumos strujit. Asemenea ºi fiii
Bãtrânului urau sosire bunã
545
ªi-l apucau de mânã pe Ulise.
Pe urmã lângã tatãl lor ºezurã
Pe rând la masã. ªi pe când cu toþii
Stãteau la prânz ºi ospãtau în salã,
Ca vântul merse vestea pretutindeni
Vestind a peþitorilor cãdere. 550
ªi mulþi veneau cu vaiet ºi suspine
ªi miºunau la curtea lui Ulise.
Cãra pe mortul sãu fieºtecare
ªi-l îngropa. Iar pe ceilalþi din alte
Oraºe-i ridicau ºi cu pescarii 555
Îi trimiteau sã-i ducã în corãbii.
Apoi, mâhniþi cu toþii, spre-adunare
Mergeau glotiº. ªi când se adunarã
ªi fu sobor, sculându-se Eupites
Luã cuvântul, neputând sã uite 560
Durerea dupã Antinou, fecioru-i,
Pe care-ntâiul l-a ucis Ulise,
ªi el cu ochi scãldaþi în lacrimi zise:
„Prieteni, ce avan a fost miºelul
Cu noi, aheii! El luã-n corãbii 565
Pe mulþi voinici aleºi, dar el ºi oastea
ªi nãvile-ºi pierdu ºi-acum la-ntorsu-i
Pe cei mai nobili chefaleni rãpuse.
Sã mergem dar asupra lui, nainte
Ca el sã se strecoare pân’ la Pilos 570
Ori poate ºi-n Elida, þara unde
Domnesc epeii. Altfel pe vecie
Ne-om face noi de-ocarã, cã-i ruºine
S-audã dupã moarte toþi cã fiii
ªi fraþii noºtri nu ni-i rãzbunarãm 575
De ucigaºi. Mi-ar fi viaþ-amarã
948 ODUSSEAIS. W ODISEEA. CÂNTUL XXIV
teisÒmeq': oÙk ¨n ™mo… ge met¦ fresˆn ¹dÝ gšnoito
zwšmen, ¢ll¦ t£cista qanën fqimšnoisi mete…hn.
¢ll' ‡omen, m¾ fqšwsi peraiwqšntej ™ke‹noi.”
ìj f£to d£kru cšwn, oktoj d' ›le p£ntaj 'AcaioÚj.
¢gc…molon dš sf' Ãlqe Mšdwn kaˆ qe‹oj ¢oidÕj
™k meg£rwn 'OdusÁoj, ™pe… sfeaj Ûpnoj ¢nÁken,
œstan d' ™n mšssoisi: t£foj d' ›len ¥ndra ›kaston.
to‹si d kaˆ metšeipe Mšdwn pepnumšna e„dèj:
„kšklute d¾ nàn meu, 'Iqak»sioi: oÙ g¦r 'OdusseÝj
¢qan£twn ¢škhti qeîn t£de m»sato œrga:
aÙtÕj ™gën edon qeÕn ¥mbroton, Ój ·' 'OdusÁŽ
™ggÚqen ˜st»kei kaˆ Mšntori p£nta ™ókei.
¢q£natoj d qeÕj tot mn prop£roiq' 'OdusÁoj fa…
neto qarsÚnwn, tot d mnhstÁraj Ñr…nwn
qàne kat¦ mšgaron: toˆ d' ¢gcist‹noi œpipton.”
ìj f£to, toÝj d' ¥ra p£ntaj ØpÕ clwrÕn dšoj Èrei. to‹si d
kaˆ metšeipe gšrwn ¼rwj `Aliqšrshj Mastor…dhj: Ð
g¦r ooj Óra prÒssw kaˆ Ñp…ssw:
Ó sfin ™å fronšwn ¢gor»sato kaˆ metšeipe:
„kšklute d¾ nàn meu, 'Iqak»sioi, Ótti ken e‡pw.
ØmetšrV kakÒthti, f…loi, t£de œrga gšnonto: oÙ g¦r
™moˆ pe…qesq', oÙ Mšntori poimšni laîn,
Ømetšrouj pa‹daj katapaušmen ¢frosun£wn,
o‰ mšga œrgon œrezon ¢tasqal…Vsi kakÍsi,
kt»mata ke…rontej kaˆ ¢tim£zontej ¥koitin
¢ndrÕj ¢ristÁoj: tÕn d' oÙkšti f£nto nšesqai.
kaˆ nàn ïde gšnoito, p…qesqš moi, æj ¢goreÚw: m¾
‡omen, m» poÚ tij ™p…spaston kakÕn eÛrV.”
949
ªi-aº vrea pe datã mort sã cad mai bine.
Deci sã pornim, ca nu cumva pe mare
Nainte el sã afle-a lui scãpare.”
Aºa zicea plângând. ªi toþi aheii 580
Cuprinºi au fost de milã. Însã iatã,
Treziþi din somn, de la palat venirã
Dumnezeiescul cântãreþ ºi Mèdon
ªi steterã în mijlocul mulþimii
ªi uluit rãmase fiecare, 585
Iar Mèdon cuvântã aºa-adunãrii:
„Itacieni, voi daþi-mi ascultare.
Sã ºtiþi cã tot ce-a izbândit Ulise
Nu-i peste voia zeilor. Eu însumi
Cu ochii mei vãzui cum sta pe-alãturi 590
De el un zeu asemenea lui Mèntor.
Aci ieºea naintea lui ºi-ntr-una-l
Îmbãrbãta, aci da buzna-n salã
La peþitori ºi-i îmbulzea, iar dânºii
Cãdeau polog.” Acestea zise Mèdon 595
ªi ei de teamã toþi îngãlbenirã.
Luã cuvântul Aliters, viteazul
Lui Mastor fiu, moºneagul care singur
Vedea nainte ºi napoi, ºi astfel
600
Îi povãþui cu bunã judecatã:
„Iubiþi itacieni, luaþi aminte
De ce-am sã spun. Nenorocirea asta
Din slãbiciunea noastrã ni se trage.
Voi n-aþi vrut sã mã ascultaþi pe mine
ªi nici pe Mèntor, un pãstor de oameni, 605
Sã fi strunit pe fiii voºtri-n oarba
Trufie-a lor, c-au fost a lor pãcate
De neiertat, prea mare le-a fost vina
C-au stors averea, au necinstit femeia
Unui fruntaº viteaz închipuindu-ºi 610
Cã nu mai vine el. Acum sã faceþi
Cum eu vã zic, sã n-ascultaþi pe nimeni.
Sã stãm pe loc, ca nu cumva noi singuri
950 ODUSSEAIS. W ODISEEA. CÂNTUL XXIV
ìj œfaq', oƒ d' ¥r' ¢n»Žxan meg£lJ ¢lalhtù ¹m…
sewn ple…ouj: –toˆ d' ¡qrÒoi aÙtÒqi me‹nan: –
oÙ g£r sfin ¤de màqoj ™nˆ fres…n, ¢ll' EÙpe…qei pe…
qont': aya d' œpeit' ™pˆ teÚcea ™sseÚonto. aÙt¦r
™pe… ·' ›ssanto perˆ cro nèropa calkÒn,
¡qrÒoi ºgeršqonto prÕ ¥steoj eÙrucÒroio.
to‹sin d' EÙpe…qhj ¹g»sato nhpišVsi:
fÁ d' Ó ge te…sesqai paidÕj fÒnon, oÙd' ¥r' œmellen ¨y
¢ponost»sein, ¢ll' aÙtoà pÒtmon ™fšyein.
aÙt¦r 'Aqhna…h ZÁna Kron…wna proshÚda:
„ð p£ter ¹mštere Kron…dh, Ûpate kreiÒntwn, e„pš
moi e„romšnV: t… nÚ toi nÒoj œndoqi keÚqei;
À protšrw pÒlemÒn te kakÕn kaˆ fÚlopin a„n¾n
teÚxeij, Ã filÒthta met' ¢mfotšroisi t…qhsqa;”
t¾n d' ¢pameibÒmenoj prosšfh nefelhgeršta ZeÚj:
„tšknon ™mÒn, t… me taàta die…reai ºd metall´j; oÙ
g¦r d¾ toàton mn ™boÚleusaj nÒon aÙt»,
æj à toi ke…nouj 'OduseÝj ¢pote…setai ™lqèn; ›rxon
Ópwj ™qšleij: ™ršw dš toi æj ™pšoiken.
™peˆ d¾ mnhstÁraj ™te…sato d‹oj 'OdusseÚj,
Órkia pist¦ tamÒntej Ð mn basileuštw a„e…,
¹me‹j d' aâ pa…dwn te kasign»twn te fÒnoio
œklhsin qšwmen: toˆ d' ¢ll»louj fileÒntwn
æj tÕ p£roj, ploàtoj d kaˆ e„r»nh ¤lij œstw.” ìj
e„pën êtrune p£roj memau‹an 'Aq»nhn,
bÁ d kat' OÙlÚmpoio kar»nwn ¢xasa.
oƒ d' ™peˆ oân s…toio mel…fronoj ™x œron ›nto,
to‹s' ¥ra mÚqwn Ãrce polÚtlaj d‹oj 'OdusseÚj:
951
De pacoste sã dãm.” Acestea spuse.
Ei se scularã-atunci cu strigãt mare, 615
Mai mult de jumãtate, ºi-o pornirã;
Ceilalþi au stat pe loc în adunare,
Cã nu plãcu acelora îndemnul
Lui Aliters, ci sfatul lui Eupites.
ªi gloatã s-adunarã toþi-naintea 620
Cetãþii mari. În fruntea lor zãnatic
Mergea Eupites socotind în sine
Cã va rãstoarce moartea lui Antènor,
Feciorul sãu. Dar n-avu sã se-ntoarne,
C-a fost sortit sã moarã el acolo. 625
Pe Joe-atunci îl întrebã Minerva:
„Pãrinte, tu, Saturniene, cel mai
Înalt stãpânitor, rãspunde-mi mie
Care te-ntreb. Ce gând ascunzi în tine?
Vrei tu sã faci rãzboi amar ºi crâncen? 630
Ori pace ºi frãþie-ntre amândouã
Aceste taberi?” Joe viforosul
Rãspunse-aºa: „Tu, fiica mea iubitã,
De ce mã-ntrebi ºi mã descoºi pe mine?
N-ai pus la cale singurã-nturnarea 635
ªi rãzbunarea lui Ulise? Fã dar
Cum vrei. Þi-oi spune eu cum cred cã-i bine
Acuma, când Ulise pedepsit-a
Pe vinovaþi: sã-ºi dea cu toþii mâna,
640
Jertfind sã jure între ei credinþã.
ªi-Ulise sã domneascã mai departe,
Iar noi sã facem ca ceilalþi sã uite
De-a fiilor ºi-a fraþilor pieire,
De-aci nainte dragoste sã fie
ªi pace în belºug ºi bogãþie.” 645
Aºa vorbi. ªi zâna, ºi mai gata
De ajutorare, se grãbi din piscul
Olimpului în zbor s-o ia la vale.
Când toþi de hranã dulce-avurã parte
La masa de la curtea lui Laerte, 650
952 ODUSSEAIS. W ODISEEA. CÂNTUL XXIV
„™xelqèn tij ‡doi, m¾ d¾ scedÕn ðsi kiÒntej.” ìj
œfat': ™k d' uƒÕj Dol…ou k…en, æj ™kšleue,
stÁ d' ¥r' ™p' oÙdÕn „èn, toÝj d scedÕn e‡side p£ntaj.
aya d' 'OdussÁa œpea pterÒenta proshÚda:
„o†de d¾ ™ggÝj œas': ¢ll' Ðplizèmeqa q©sson.”
ìj œfaq', oƒ d' êrnunto kaˆ ™n teÚcessin œdunon,
tšssarej ¢mf' 'OdusÁ', ›x d' uƒe‹j oƒ Dol…oio:
™n d' ¥ra Lašrthj Dol…oj t' ™j teÚce' œdunon,
kaˆ polio… per ™Òntej, ¢nagka‹oi polemista….
aÙt¦r ™pe… ·' ›ssanto perˆ cro nèropa calkÒn,
êŽx£n ·a qÚraj, ™k d' ½Žon, Ãrce d' 'OdusseÚj.
to‹si d' ™p' ¢gc…molon qug£thr DiÕj Ãlqen
'Aq»nh, Mšntori e„domšnh ºmn dšmaj ºd kaˆ aÙd»n.
t¾n mn „dën g»qhse polÚtlaj d‹oj 'OdusseÚj,
aya d Thlšmacon prosefèneen Ön f…lon uƒÒn:
„Thlšmac', ½dh mn tÒ ge e‡seai aÙtÕj ™pelqèn,
¢ndrîn marnamšnwn †na te kr…nontai ¥ristoi,
m» ti kataiscÚnein patšrwn gšnoj, o‰ tÕ p£roj per
¢lkÍ t' ºnoršV te kek£smeqa p©san ™p' aan.”
tÕn d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda:
„Ôyeai, a‡ k' ™qšlVsqa, p£ter f…le, tùd' ™pˆ qumù
oÜ ti kataiscÚnonta teÕn gšnoj, æj ¢goreÚeij.” ìj
f£to, Lašrthj d' ™c£rh kaˆ màqon œeipe:
„t…j nÚ moi ¹mšrh ¼de, qeoˆ f…loi; Ã m£la ca…rw:
uƒÒj q' uƒwnÒj t' ¢retÁj pšri dÁrin œcousi.”
tÕn d paristamšnh prosšfh glaukîpij 'Aq»nh: „ð
'Arkeisi£dh, p£ntwn polÝ f…ltaq' ˜ta…rwn,
eÙx£menoj koÚrV glaukèpidi kaˆ Diˆ patr…,
953
Ulise-orândui: „Sã iasã unul
Sã vadã dacã nu cumva vrãjmaºii
S-apropie”. ªi la poruncã fiul
Lui Doliu alergã ºi c-o privire
Din prag vãzu cum ei s-apropiarã, 655
ªi repede vesti el pe Ulise:
„Ei sunt aci. Sã-ncingem arma iute.”
La vorba asta toþi se repezirã
ªi armele-apucarã. ªedeau gata
Cei patru cu Ulise ºi feciorii 660
Lui Doliu ºase. Se-narmã ºi Doliu
ªi moº Laert. Deºi cu plete albe,
Dau zor ºi ei, rãzboinici de nevoie.
ªi dupã ce-armãtura o-mbrãcarã,
Deschiserã ei poarta ºi ieºirã 665
În frunte cu Ulise. Atunci Minerva
S-apropie de ei, leitã Mèntor
La glas ºi la fãpturã. Iar Ulise
Se bucurã cum o zãri ºi zise
670
La fiul sãu: „Tu, Telemah, ia seama.
Când oamenii s-or încleºta la luptã
Pe unde-aleºii se cunosc, ia parte
ªi tu, sã nu-mi faci de ruºine neamul
Pãrinþilor, ce peste tot pãmântul
În frunte-au fost cu sufletul ºi braþul 675
Întotdeauna.” Telemah rãspunse:
„Tu ai sã vezi, de vrei, iubite tatã,
Cã nu-þi voi face de ruºine neamul
Cu ce pot eu”. Se bucurã Laerte
ªi glãsui: „Ce zi de fericire 680
Trãiesc eu, Doamne! Fiul ºi nepotu-mi
Se-ntrec în vitejie.” De Laerte
S-apropie ºi-l îndemnã Minerva:
„Tu, fiu al lui Arcesiu, moº Laerte,
Tu, cel mai scump fârtat al meu, te roagã 685
Zeiþei Palas cea cu ochi albaºtri
954 ODUSSEAIS. W ODISEEA. CÂNTUL XXIV
aya m£l' ¢mpepalën proei dolicÒskion œgcoj.”
ìj f£to, ka… ·' œmpneuse mšnoj mšga Pall¦j 'Aq»nh.
eÙx£menoj d' ¥r' œpeita DiÕj koÚrV meg£loio,
aya m£l' ¢mpepalën proei dolicÒskion œgcoj
kaˆ b£len EÙpe…qea kÒruqoj di¦ calkoparÇou.
d' oÙk œgcoj œruto, diaprÕ d e‡sato calkÒj: 525
doÚphsen d pesèn, ¢r£bhse d teÚce' ™p' aÙtù.
™n d' œpeson prom£cois' 'OduseÝj kaˆ fa…dimoj
uƒÒj, tÚpton d x…fes…n te kaˆ œgcesin ¢mfigÚoisi.
ka… nÚ ke d¾ p£ntaj Ôlesan kaˆ qÁkan ¢nÒstouj,
e„ m¾ 'Aqhna…h, koÚrh DiÕj a„giÒcoio,
530 ½ãsen fwnÍ, kat¦ d' œsceqe laÕn ¤panta:
„‡scesqe ptolšmou, 'Iqak»sioi, ¢rgalšoio,
éj ken ¢naimwt… ge diakrinqÁte t£cista.”
ìj f£t' 'Aqhna…h, toÝj d clwrÕn dšoj eŒle:
tîn d' ¥ra deis£ntwn ™k ceirîn œptato teÚcea,
535 p£nta d' ™pˆ cqonˆ p‹pte, qe©j Ôpa fwnhs£shj:
prÕj d pÒlin trwpînto lilaiÒmenoi biÒtoio.
smerdalšon d' ™bÒhse polÚtlaj d‹oj 'OdusseÚj,
o‡mhsen d ¢leˆj éj t' a„etÕj Øyipet»eij.
kaˆ tÒte d¾ Kron…dhj ¢f…ei yolÒenta keraunÒn,
540 k¦d d' œpese prÒsqe glaukèpidoj Ñbrimop£trhj.
d¾ tÒt' 'OdussÁa prosšfh glaukîpij 'Aq»nh:
„diogenj Laerti£dh, polum»can' 'Odusseà,
‡sceo, paàe d ne‹koj Ðmoiou ptolšmoio,
m» pèj toi Kron…dhj kecolèsetai eÙrÚopa ZeÚj.”
545 ìj f£t' 'Aqhna…h, Ð d' ™pe…qeto, ca‹re d qumù.
955
ªi tatãlui ceresc, apoi îndatã
Roteºte-þi lancea lungã ºi dã-i drumul”.
Aºa din gurã-l îmboldi Minerva
ªi-l întãri vârtos. Iar el se roagã 690
Zeiþei Palas cea cu ochi albaºtri
ªi tatãlui ceresc, apoi îndatã
Roteºte lancea lungã ºi-o rãpede.
ªi-n chivãra de-aramã pe Eupites
Îl nimeri ºi-l rãzbãtu cu lancea 695
Prin chivãrã. Bufni pe jos Eupites
ªi zãngãnirã armele pe dânsul.
ªi printre-naintaºi atunci Ulise
ªi falnicul sãu fiu se nãpustirã
ªi-i secerau din sãbii ºi din suliþi. 700
Ar fi pierit cu toþii ºi nici unul
Nu s-ar fi-ntors, de nu striga Minerva
ªi nu împiedica din grai oºtirea:
„Itacieni, lãsaþi rãzboiul crâncen,
Vã daþi în lãturi pe nesângerate 705
ªi cât mai iute”. Aºa striga Minerva
ªi ei de fricã toþi îngãlbenirã,
Când strigãtul zeiþei auzirã,
ªi de cutremur armele din mânã
Le tot scãpau, cãdeau pe þãrnã toate 710
ªi toþi fugeau napoi înspre cetate
De dragul vieþii. Dar Ulise groaznic
Rãcni atunci, luã avânt ºi dete
Nãvalã ca o pajurã din nouri,
ªi cerul azvârli-nfocatu-i fulger 715
Ce se lãsã pe jos naintea zânei.
Atunci a zis Minerva lui Ulise:
„Tu, fiu de viþã naltã-a lui Laerte,
Ulise, tu, stai locului, opreºte
Rãzboiul care-i groaza tuturora, 720
Ca nu cumva sã mânii tu cu asta
Pe zeul care bubuie-n vãzduhuri.”
La-ndemnul ei se-nduplecã Ulise
956 ODUSSEAIS. W ODISEEA. CÂNTUL XXIV 957

Órkia d' aâ katÒpisqe met' ¢mfotšroisin œqhke
Pall¦j 'Aqhna…h, koÚrh DiÕj a„giÒcoio, Mšntori
e„domšnh ºmn dšmaj ºd kaˆ aÙd»n.
ªi-n suflet se înveseli. Iar Palas,
Leitã Mèntor dupã glas ºi faþã, 725 Fãcu-ntre taberi sã se-ncheie pace
ªi-unire pe credinþa lor juratã.

NOTE
Cântul I
1 Nelipsitã din nici un poem al antichitãþii, invocarea muzei sau a muzelor
oglindeºte convingerea cântãreþului homeric despre natura tainicã a
inspiraþiei poetice. Cf., mai departe, VIII, 657-658 ºi Hesiod, Theogonia,
22-34.
În originalul grec, singurul epitet aplicat lui Odiseu: poly-tropos („cel cu
multe aspecte”, „cel în stare sã se adapteze la felurite situaþii”) exprimã
trãsãtura de cãpetenie a eroului care foloseºte nenumãrate
ºiretlicuri, prototip al inteligenþei mai curând decât al forþei.
Cum s-a observat deseori, aceastã sumarã evocare a cuprinsului Odiseii lasã la
o parte lungi episoade ale poemului, aºa cum îl citim azi: cãlãtoria lui
Telemah (cânturile I-IV) ºi întâmplãrile lui Odiseu
în Itaca (cânturile XIII-XXIV).
Aluzie, poate, la faptul cã înaintea lui Homer alþi poeþi populari sau culþi
cântaserã suferinþele fiului lui Laerte.
Numele Ulise derivã din Ulixes: forma latinã a numelui Odiseu. Pãþaniile
învingãtorilor Troiei în drumul lor spre casã formau în antichitate subiectul
unei epopei cunoscute sub numele de Nostoi
(Întoarcerile), atribuitã lui Hagias din Trezene.
În traducere exactã, expresia folositã de poet e „toarserã” (epehlo-santo), ceea
ce presupune credinþa dupã care „firul” fiecãrei vieþi ar fi tors de zeiþele
„torcãtoare” – Moirele, mai cunoscute sub numele latin de Parce.
Identificarea insulei astãzi numitã Thiaki cu patria lui Odiseu, admi-sã în
virtutea unei tradiþii milenare ºi abia în veacul nostru pusã la îndoialã de
unii specialiºti ai problemelor homerice, poate fi acum
socotitã sigurã, în urma sãpãturilor arheologice executate în insulã începând
din anul 1930.
34 „Zeul” – e vorba de Poseidon, pomenit cu puþin înainte. Neptun e numele
latin al divinitãþii.
„Poporul etiopean” – în original Aithi-opes („Feþe-arse”): populaþii africane de
localizare anevoioasã, numite astfel din pricina înfãþiºãrii lor neobiºnuite
pentru grecii coborâþi din nord.
Note 959
„Joe” – Zeus, divinitatea supremã a panteonului homeric.
Munte înalt în nordul Greciei; în Homer ºi în mitologia greacã înde-
obºte era socotit reºedinþa obiºnuitã a zeilor.
Pãrerea dupã care zeii ar fi singurii care împart binele ºi rãul, în chipul cel mai
arbitrar, e afirmatã cu tãrie în Iliada, XXIV, 527-533 ºi în numeroase alte
locuri ale poemelor homerice. Sub acest raport, pasajul pe care-l comentãm
oglindeºte o concepþie mai nuanþatã, ceea ce a îndemnat pe unii cercetãtori
sã vadã în el „cea dintâi afirmare a
liberului arbitru din istoria eticii europene”. (Cf. Introducerea, pag. 14.)
„În ciuda soartei”: adverbul hypermoron implicã nesocotirea rân-duielii
dintotdeauna stabilite, exprimatã de poet prin termenul moira, din a cãrui
accepþie nu lipseºte ideea unei ordini superioare voinþei arbitrare a zeilor
antropomorfi.
56 Dupã legendã, Agamemnon, regele Micenei, a fost ucis, în ziua întoarcerii
victorioase de la Troia, de Egist ºi de propria-i soþie Cli-temnestra;
episodul formeazã subiectul primei drame din trilogia lui Eshyl, Orestia.
În mitologia greacã, Argus este paznicul cu o sutã de ochi al tinerei Io,
transformatã în juncã de gelozia Herei, soþia lui Zeus.
Îndepãrtat din Argos de sora-i Electra în momentul uciderii lui Agamemnon,
Oreste, unicul fiu al regelui asasinat, avea sã revinã în patrie pentru a-ºi
rãzbuna pãrintele, ucigând la rându-i pe Egist ºi pe Clitemnestra. Episodul
constituie cel de-al doilea moment al
trilogiei lui Eshyl: Choephoroi (Prinosul la mormânt).
Numele latin al zeiþei Pallas Athena. Interpreþii mai vechi redau adjectivul
glaukopis prin „cea cu ochi de buhã” sau „de cucuveicã” (cum traducea Ion
Caragiani), vãzându-se în acest epitet supra-vieþuirea unui stadiu primitiv
al religiei greceºti, când Athena era adoratã sub înfãþiºarea unei bufniþe.
Dupã legendã, fiu al lui Saturn, strãveche divinitate italicã, identificat cu
Cronos, numele grec al tatãlui lui Zeus.
Se credea cã Atlas, fiul lui Iapet ºi al Climenei, frate al lui Prometeu, ar sprijini
coloanele pe care se înalþã cerul, sau, dupã o altã tradiþie, cerul ºi
pãmântul.
103 Episodul e povestit mai departe, IX, 238 ºi urm.
În lumea zugrãvitã de Iliada ºi de Odiseea aheii reprezintã seminþia cea mai
numeroasã din Grecia Centralã ºi Pelopones. În schimb,
960 D.M. Pippidi
numele Hellenes, sub care totalitatea triburilor greceºti aveau sã rãmânã
cunoscute în istorie, la Homer serveºte sã indice pe locuitorii unui restrâns
teritoriu din Tessalia, Hellas.
134 Situat în regiunea de nord-vest a Peloponesului, între gurile râurilor Alfeu ºi
Neda, Pilos-ul lui Nestor prezenta particularitatea de a se gãsi în singurul
punct al peninsulei unde þãrmul stâncos face loc unor dune de nisip: de
unde epitetul locului.
140-146 Versurile erau înlãturate în antichitate de criticul Aristarch, care
sublinia puþina lor legãturã cu contextul unde se citesc. Fiecare în parte
figureazã de altminteri în locuri felurite ale Iliadei sau ale Odiseii.
Tafos, insulã lângã þãrmul vestic al Greciei Centrale, la vãrsarea în Marea
Ionicã a râului Acheloos. Corãbieri ºi negustori, ca toþi vecinii lor din
aceste pãrþi, tafienii ºi-au câºtigat în lumea veche faima de piraþi
cutezãtori.
154 Textual: „cu pietre”, folosite ca jetoane într-un joc al cãrui caracter exact
nu-l cunoaºtem. Zarurile ajunse pânã la noi din antichitate dateazã dintr-o
vreme mai nouã.
Încãperea centralã a palatului homeric, aºa cum e descris de poet ºi ni l-au pus
sub ochi sãpãturile arheologice, e o salã mare lipsitã de
ferestre, având în mijloc vatra ºi slujind ca loc de petrecere pentru oaspeþii
stãpânului. Femeile îºi aveau iatacul lor retras, de care va fi vorba în alt loc
al poemului.
„Lirã”, în greceºte kitharis sau phorminx : instrument muzical cu ºapte coarde de
lungimi egale ºi cutie de rezonanþã, folosit de cele mai multe ori pentru a
acompania cânturi monodice sau corale.
Numele revine ºi în cântul XXII, 402 ºi urm.
248 Într-o vreme când drumurile în afara propriului teritoriu puneau în primejdie
libertatea ºi avutul cãlãtorului, asemenea legãturi de ospeþie ofereau unica
posibilitate de întreþinere a unor relaþii paºnice de schimb.
258-259 Localizarea Temesei a prilejuit discuþii încã din antichitate: Tamassos
în Cypru sau Tempsa în Italia de sud, e vorba oricum de un loc bogat în
aramã, deosebit de preþioasã într-o vreme când majo-ritatea armelor ºi a
uneltelor era încã de bronz. Pasajul presupune o mai mare rãspândire în
lumea greacã a fierului decât se putea crede dupã celelalte date ale epopeii,
ceea ce a fost interpretat ca un indiciu de noutate a întregului cânt.
Note 961
261-262 Pomenite în acest unic text, nici Reitron, nici Neion nu pot fi localizate
cu exactitate.
278-279 Aluzie la cunoaºterea viitorului prin interpretarea zborului pãsãrilor,
practicatã de-a lungul întregii antichitãþi.
Menþionatã aci pentru întâia oarã, soaþa lui Odiseu, al cãrei nume era sortit sã
rãmânã simbolul credinþei conjugale, nu va avea un rol activ decât în
ultimele cânturi ale poemului.
Ca în Iliada, numele Panachaioi slujeºte sã indice totalitatea semin-þiilor
greceºti asociate în expediþia împotriva Troiei.
Personificãri monstruoase ale miºcãrilor din atmosferã; în greceºte: Harpyiai.
Împreunã cu Itaca-Thiaki, ostroavele pomenite în text (toate mai în-tinse ºi mai
rodnice decât patria eroului) alcãtuiau probabil o uniune asupra cãreia
domnise Odiseu înainte ca prelungita-i lipsã sã fi slãbit legãturile ce uneau
cele patru insule. Zachintos e Zante de astãzi;
Same e Chefalonia; localizarea insulei Dulichion e mai puþin sigurã.
Homer cunoaºte cel puþin douã aºezãri cu acest nume: una în þinutul
thesproþilor (Epirul de astãzi), alta în Argolida – Corintul de mai târziu.
În ciuda faptului cã în Iliada ºi în Odiseea nu se folosesc sãgeþi otrãvi-te,
tradiþii pomenite întâmplãtor sau etimologia anumitor termeni dovedesc cã
într-o epocã mai veche otrãvirea vârfurilor de sãgeatã era practicatã în chip
obiºnuit. Numele grec al otrãvii – toxikon – e
un adjectiv format de la substantivul toxon, care înseamnã „arc”.
364-365 Textual: „pe genunchii zeilor”, expresie a stilului formular, epic.
Riguros vorbind, eedna, cuvântul aci tradus prin „zestre”, înseamnã darul fãcut
de ginere socrului în schimbul miresei, obicei curent în lumea descrisã de
Homer (mai departe XVIII, 354-360; cf. Iliada, IX, 146; XI, 242-244).
Instituþia zestrei propriu-zise (pherne, proix)
e mai recentã în societatea greacã, ºi aceastã confuzie de termeni
îndreptãþeºte presupunerea cã versurile 377-379 ar fi interpolate.
Domn în Pilos, cel mai bãtrân dintre capii de oºti porniþi împotriva Troiei,
Nestor e o figurã neuitatã în galeria de eroi ai Iliadei. În Odi-seea rolul lui e
redus, dar nu mai puþin simpatic, cum se va învedera în cântul al III-lea.
Al doilea fecior al lui Atreu, fratele lui Agamemnon ºi soþul Elenei, a cãrei
rãpire de cãtre Paris dãduse naºtere, dupã legendã, rãzboiului troian.
962 D.M. Pippidi
Fireºte, un mormânt gol (kenotaphion), aºa cum obiºnuiau grecii sã ridice celor
cãzuþi printre strãini, multã vreme dupã ce credinþa care dãduse naºtere
acestui rit încetase de a mai avea rãdãcini în sufletele lor.
399-410 Autenticitatea acestor versuri, care prelungesc în chip nefiresc sfaturile
Athenei, contrazicând îndemnul din versurile 369 ºi urm., a fost cu drept
cuvânt pusã la îndoialã.
425 Vezi mai înainte nota la versul 67.
Episoadele rãzleþe ale acestor suferinþe, în antichitate cântate în lungul poem al
Întoarcerilor, atribuit lui Hagias din Trezene, se citesc în cânturile III ºi IV
ale Odiseii.
Iatacul femeilor (thalamos) face parte din planul obiºnuit al oricãrei locuinþe
nobile din epoca homericã; el era situat deasupra sãlii bãr-baþilor
(megaron), cu care comunica prin scara pomenitã în versul 448.
457 În credinþa poetului, plãcerea procuratã de poezie nu-i strãinã de oarecare
vrajã (thelxis). La fel se exprimã Hesiod în versurile 96-103 ale Theogoniei.
E concepþia îndelung expusã de Ahile în Iliada, XXIV, 527 ºi urm.
Propriu vorbind, regalitatea homericã nu e ereditarã, ci electivã, deºi – în cele
mai multe cazuri – între membrii aceleiaºi familii. Cf. mai departe versurile
534-536.
În regimul de democraþie militarã descris în Iliada ºi în Odiseea „regele”
(basileus) nu e un monarh: puterile ºi iniþiativa lui sunt mãrginite de
autoritatea unei adunãri obºteºti ºi a unui sfat compus din capii unor grupe
sociale în subordine. Cf. situaþia din Scheria, descrisã în cântul VIII, 536 ºi
urm.
540-541 Nu în înþelesul cã regalitatea ar fi de drept divin, ci în acela cã singuri
zeii pot ºti cine va ocupa locul lui Odiseu.
Aluzii izolate lasã sã se înþeleagã cã „palatul” lui Odiseu, înconjurat de o vastã
incintã, cuprindea mai multe clãdiri de locuit ºi cel puþin un „celar”,
destinat pãstrãrii avuþiilor stãpânului (cf. II, 454-469). „Iatacul” lui
Telemah e una din clãdirile risipite în curtea palatului, în legãturã cu care
sãpãturile arheologice efectuate în Itaca n-au adus nici o luminã.
Valoare considerabilã, dacã ne gândim cã în Iliada o sclavã datã ca premiu ºi
lãudatã pentru iscusinþa ei în tot soiul de munci e preþuitã patru boi (XXIII,
705).
Note 963
Cântul II
Cum s-a relevat în nota la I, 531, în regimul de democraþie militarã, care e
forma de organizare politicã a lumii homerice, adunarea po-porului are
cãderea de a lua hotãrâri în toate problemele interesând obºtea.
Capii grupelor sociale subordonate autoritãþii lui Odiseu, în unele cazuri ºi ei
purtãtori ai titlului de basileus. Numele Aigyptios („Egip-teanul”) lasã sã se
bãnuiascã legãturi între familia acestui fruntaº itacian ºi Valea Nilului, a
cãrei legendarã bogãþie atrãgea – în a doua
jumãtate a mileniului al II-lea î.Hr. – nu numai pe negustorii, dar ºi pe
piraþii din întreaga lume egeeanã. Cf., mai departe, XIV, 328 ºi urm.
26 Cf. IX, 370 ºi urm.
„Sfatul” – thokos, de cele mai multe ori boulé – format din „bãtrânii”
pomeniþi în versul 20; pentru „adunare” (agora), vezi nota la versul 10.
55 În alte împrejurãri simbol al autoritãþii de conducãtor, sceptrul serveºte aci
sã exprime caracterul solemn al intervenþiei în discuþie. La fel, în Atena
secolelor V-IV î.Hr., vorbitorul chemat la tribunã îºi va pune pe cap o
cununã de mirt.
Frate al lui Tyndareus, personaj altminteri necunoscut. Cf. XV, 22.
Originalul grec spune: „sã hotãrascã darurile” (pe care cel ales ca ginere era
þinut sã le ofere socrului). În legãturã cu aceastã deprin-dere, vezi nota la I,
378.
Motivul „pânzei destrãmate”, foarte popular de-a lungul întregii an-tichitãþi,
revine în alte douã locuri în Odiseea: XIX, 177-203 ºi XXIV, 171-200.
Soþia lui Amfitrion din Teba, mama eroului legendar Heracles.
Pentru Tiro, cf. XI, 304 ºi urm. Legenda spunea cã Micena e o zânã,
fiica râului Inachos, principalul curs de apã din „însetatul” Argos.
Telemah se gândeºte, probabil, la restituirea bunurilor dãruite de Icarios
Penelopei, cu prilejul cãsãtoriei ei cu Odiseu.
În greceºte Erinnyi – erau în mitologia elinã divinitãþi rãzbunãto-are ale
vãrsãrilor de sânge ºi, îndeobºte, ale încãlcãrilor dreptului
familial.
220 Interpret al zborului pãsãrilor. Cf., mai departe, versurile 253-255 ºi XV,
698.
Din aceºtia, zece reprezintã durata rãzboiului troian, alþi zece, rãtã-cirile pe
drumul întoarcerii.
964 D.M. Pippidi
Cf. Hesiod, Munci ºi zile, 724-725: „Nicicând, în zorii zilei, sã nu oferi lui Zeus
prinos de vin înainte de a-þi fi spãlat mâinile; la fel ºi celorlalþi zei:
altminteri nu te-ascultã ºi nu-þi împlinesc rugile”.
444 Cf., mai sus, nota la I, 358.
Sub formã de lingouri, de felul celor descoperite de arheologi cu prilejul
sãpãturilor din Creta ºi din alte locuri ale bazinului egeean.
Mai exact: „trecutã prin râºniþã”, fãinã de o calitate superioarã celei obþinute
prin simpla zdrobire a grãunþelor în piuã.
567 Vântul de apus, austrul. Din Itaca spre Pilos direcþia exactã e NNV-SSE.
Cântul III
În concepþia despre univers a poetului homeric, cerul e un coviltir rigid,
construit din aramã (cf. Iliada, V, 504 ºi XVII, 404). Izolatã apare
afirmaþia din Odiseea, XV, 437 (cf. XVII, 755), dupã care cerul ar fi de
fier.
Regiunea din Pelopones peste care domnea Nestor fiind în plinã epocã clasicã
un þinut rural, lipsit de centre orãºeneºti, aluzia la „temeinica-i cetate” a fost
îndeobºte socotitã ca o invenþie poeticã. Abia în zilele noastre, cercetãri
arheologice pe locul presupusei reºedinþe a fiului lui Neleu au scos la
ivealã ruinele unui vast palat ºi, într-una din încãperile acestuia, un mare
numãr de tablete scrise
într-o limbã abia acum în urmã descifratã, greaca vorbitã de strãmoºii
elenilor câteva veacuri dupã pãtrunderea în Peninsula Balcanicã. Cf.
introducerea la Iliada, ed. a II-a, pag. 8-10, ºi mai sus pag. 32, n. 10.
Epitetul kyanochaites înseamnã în greceºte „cel cu plete de kyanos” (sau
asemãnãtoare acestui soi de pastã sticloasã, coloratã în albas-tru). Despre
kyanos ºi utilizarea lui în lumea homericã, vezi ºi nota
la Iliada, XI, 24.
Dupã unii interpreþi, ar fi vorba de nouã rânduri de bãnci, fiecare cu câte 500
de locuri; dupã alþii, de nouã locuri de adunare distincte, fiecare cu mai
multe rânduri de bãnci. Mai important de reþinut e corespondenþa dintre
aceste nouã „ºezãtori” ºi cele nouã poleis asupra cãrora – dupã Iliada, II,
591-602 – ar fi domnit Nestor. Tot aºa, amãnuntul cã la expediþia troianã
pilenii participaserã cu 90 de corãbii, fiecare purtând un echipaj de 50 de
bãrbaþi (Iliada, II, 602;
Note 965
cf. XVI, 170).
Poemele homerice nu cunosc încã o cavalerie în înþelesul de mai târziu al
termenului, ci numai care de luptã asemenea carelor folo-site de regii hittiþi
ºi de faraonii egipteni (cf., mai departe, XIV, 373).
„Cãlãreþul” Nestor e deci numai „strunitorul de cai” Nestor, deprins sã
lupte din car, ca toþi ceilalþi conducãtori ahei ºi troieni.
47 Fiul lui Nestor.
Cu douã toarte, dupã interpretarea plauzibilã a celor vechi. Cf. Iliada, VI, 220
ºi XI, 617 (cu nota la acest din urmã vers).
93 „De demult – scria, în al V-lea secol î.Hr., Thucydide – elenii ºi bar-barii
care locuiau pe coaste ºi în insule, cum au început a cãlãtori pe corãbii unii
la alþii, s-au apucat de piraterie. Cãzând peste oraºele neîmprejmuite cu
ziduri... le prãdau... Treaba aceasta nu era socotitã pe atunci ca o ruºine,
dimpotrivã, fãcea mai degrabã cinste. Dovadã unele triburi continentale,
care ºi acum socot ca o falã sã fii tâlhar vrednic” (I, 5; cf. Herodot, V, 6 ºi
Xenofon, Anabasis VII, 2).
Simplã personificare a mãrii la Homer. Amfitrita va deveni la poeþii mai noi
tovarãºa ºi soþia lui Poseidon, stãpânul apelor.
137 Dupã legendã, fiul lui Peleu ºi al zeiþei Tetis, principalul erou al Iliadei.
Fiul lui Telamon, craiul Salaminei, dupã legendã cel mai viteaz dintre greci dupã
Ahile.
Prietenul nedespãrþit al lui Ahile, ucis de Hector pe când încerca sã
opreascã înaintarea troienilor. Cf. Iliada, XVI, 777.
În Iliada, XV, 569-571. Antiloh e lãudat de Menelau pentru vitejia ºi
sprinteneala lui; în Odiseea, IV, 264 se dã amãnuntul cã ar fi fost ucis
de Memnon.
181 Cei doi fii ai lui Atreu, Agamemnon ºi Menelau.
Fiul lui Tideu, unul din eroii ciclului teban (cf. Iliada, IV, 365 ºi urm.). În
expediþia împotriva Troiei, rolul lui Diomede e de prim–plan; vitejia lui e
exaltatã îndeosebi în cântul al V-lea al Iliadei.
Mai târziu Psira, situatã la nord-vest de insula mai mare Chios.
Mimant: promontoriu pe þãrmul vestic al Asiei Mici, în dreptul insulei Chios.
Promontoriu la extremitatea sud-esticã a insulei Eubea.
Mirmidonii: seminþie aheanã din þinutul Ftiei, în pãrþile Tessaliei (cf. Iliada, II,
681-685).
Neoptolemos, alteori numit ºi Pyrros. Cf., mai departe, IV, 7-15 ºi XI,
966 D.M. Pippidi
679-725.
Arcaº faimos, domnitor peste patru cetãþi din Tessalia (Iliada, II 716-725).
Legenda spune cã, muºcat de un scorpion ºi pãrãsit de ahei pe insula
Lemnos, Filoctet – fãrã de al cãrui arc era scris ca Troia sã nu poatã fi luatã
– avea sã fie în cele din urmã readus printre ai sãi de feciorul lui Ahile.
Despre Idomeneu ºi cele optzeci de corãbii ale lui, cf. Iliada, II, 645-652 ºi, mai
departe, XIV, 316-322.
Dobândirea unui nume bun prin isprãvi rãsunãtoare sau prin înfrun-tarea unui
destin excepþional apãrea grecilor ca o formã râvnitã de
nemurire. Cf. Iliada, VI, 357.
În concepþia poetului, soarta (Moira) reprezintã o forþã ineluctabilã ºi
irezistibilã, în faþa cãreia trebuie sã cedeze arbitrariul divinitãþilor
antropomorfe. Zeus însuºi nu i se poate opune, cum se vede limpede din
episodul morþii lui Sarpedon în Iliada, XVI, 433-443.
337 Dupã Iliada, I, 250-252, în lunga-i viaþã Nestor ar fi vãzut apunând douã
generaþii de viteji. Pentru grecii din epoca clasicã, o generaþie echivala cu
o treime de veac.
Suniu: promontoriul Atticei, închinat Athenei ºi lui Poseidon care-ºi aveau aci
templele, vizibile pânã departe.
În graiul figurat al poetului, „blândele sãgeþi” ale zeului exprimã ideea unei
morþi neaºteptate, lipsite de chinuri.
388 Riguros vorbind, corãbiile epocii homerice n-aveau cârmã; orienta-rea
vasului se fãcea cu ajutorul unei vâsle de mai mari dimensiuni, nefixatã de
pupã ºi manevratã cu mâna.
397 Promontoriu la extremitatea sud-esticã a Peloponesului, faimos pentru
anevoinþa de a-l ocoli din pricina furtunilor violente.
403 Cidonii erau o populaþie din nord-vestul Cretei. O apã cu numele Iardanos
era necunoscutã grecilor din epoca clasicã; e vorba, poa-te, de o
reminiscenþã fenicianã, limbã în care cuvântul iardan are semnificaþia
comunã de râu.
Oraº din Creta, la poalele muntelui Ida. În zilele noastre s-a des-coperit aci o
lungã inscripþie cu caracter juridic, unul din cele mai
importante „coduri” din epoca arhaicã a Greciei.
408 Una din capitalele Cretei preelenice, pe þãrmul de sud al insulei. Cercetãrile
arheologice au scos aci la ivealã ruinele impresionante ale unui palat datând
din mileniul al II-lea î.Hr.
421 La fel ca în Iliada (VII, 180; XI, 46), cetatea de scaun a lui Agamem-
Note 967
non are în Odiseea faima unui oraº bogat, pe deplin confirmatã de
descoperirile arheologice fãcute acolo în a doua jumãtate a secolului trecut.
În miturile mai noi, Oreste nu va mai veni din Atena, ci din Crisa, oraº în
Focida.
450 Sparta, în Laconia, pe malul râului Eurotas.
Textul grec nu vorbeºte de o punte („pod” în traducerea româneascã) pentru
motivul cã în epoca descrisã de poet corãbiile nu erau aco-perite (cf.
Thucydide, I, 10). Navigaþia fiind în cele mai multe cazuri
o simplã plutire de-a lungul coastelor, în chip obiºnuit echipajul îºi petrecea
nopþile pe uscat.
Populaþie localizatã de cei vechi pe þãrmul vestic al Peloponesului, între Elida
(la nord) ºi Messenia (la sud).
Cum s-a arãtat în alt loc, „palatul” homeric neavând încãperi des-tinate
oaspeþilor, aceºtia erau obiºnuit puºi sã doarmã în vestibulul
(acoperit) al marii sãli de ospãþ (megaron).
Astfel numit dupã un oraº din Messenia unde Nestor îºi petrecuse tinereþea. Cf.
Iliada, II, 328.
Aluzia la feciorii (mai departe, ºi la ginerii) lui Nestor, strânºi în ju-rul pãrintelui
ºi socrului cu prilejul sacrificiului matinal, lasã sã se
înþeleagã cã – la fel cu genos-ul lui Priam – genos-ul lui Nestor locuia într-
o singurã, vastã locuinþã (cf. Iliada, VI, 250 ºi, mai sus, versurile 523-524).
Textual: bronzarul, dupã metalul cel mai frecvent întrebuinþat: în greaca epocii
clasice acelaºi termen va indica pe „faur” în general,
deci pe fierar.
Prin „agheasmã” nu se înþelege apã sfinþitã, ci apã lustralã, destinatã spãlatului
mâinilor înainte ºi dupã sacrificiu. Cf. totuºi, mai departe, versurile 603-
605.
Localitate necunoscutã, undeva în drumul dintre Pilos ºi Sparta, de-a lungul vãii
râului Alfeu. Alt oraº, Ferai în Messenia, la poalele muntelui Taiget.
Dupã Iliada, V, 542 ºi urm., doi feciori ai acestuia, participanþi la expediþia
troianã, ar fi fost uciºi de Eneas.
Împodobit cu incrustaþii, sau aplice de bronz, sau chiar de metale preþioase. Cf.
Iliada, IV, 226 ºi XXIII, 503.
968 D.M. Pippidi
Cântul IV
Hermiona. Cf., mai jos, versurile 20-23.
Neoptolemos. Cf. III, 256 ºi, mai departe, XI, 679-725.
Rãspânditã de mulþimea obiectelor preþioase din palatul lui Menelau,
scânteierea ce reþine privirile celor doi tineri e explicatã în versurile 100-
104.
Epitetul pompos, ºi care revine cu regularitate ori de câte ori e vor-ba de
basilei, nu trebuie sã ne înºele asupra faptului cã regalitatea homericã nu e o
monarhie de drept divin, ci o demnitate electivã. Cf. mai sus notele la I, 525
ºi 531.
Interpreþii ºovãie în traducerea genitivului elektrou, care ar putea veni fie de la
nominativul elektron (chihlimbar), fie de la electros
(„electru” – cunoscutul aliaj de aur ºi argint). În legãturã cu chihlim-barul,
vezi nota la XV, 608.
Legãturile lumii egeene cu centrele meºteºugãreºti ºi neguþãtoreºti ale Feniciei se
oglindesc într-o serie de episoade ale poemelor ho-merice. În special
Sidonul, cel mai prosper din aceste centre – cel mai renumit pentru dibãcia
meºterilor lui – e pomenit în Iliada (VI, 289-291; XXIII, 740-745), ca ºi în
Odiseea, IV, 821; XIII, 394 ºi XV, 564.
Erembi, populaþie necunoscutã, dupã toate probabilitãþile din Asia Anterioarã.
Versul era felurit înþeles încã din antichitate. Dupã Aristotel, Historia
animalium, VIII, 28, mieii în chestiune s-ar fi nãscut cu coarne; dupã
Herodot (IV, 29), cãldura Libiei ar fi favorizat creºterea lor rapidã.
În a doua jumãtate a mileniului II î.Hr., sub dinastiile a XVIII-a ºi a XIX-a,
Egiptul putea trece în ochii contemporanilor drept þara cea mai plinã de
aur, prada lungilor campanii în Asia Anterioarã, în Africa
Orientalã ºi în Nubia.
177 Scãldãtori. Cf., mai sus, versul 68.
Fiind, dupã legendã, fiicã a Ledei ºi sorã celor doi semizei Castor ºi Pollux,
Elena e pentru Homer odrasla lui Zeus (Iliada, III, 199, 238, 418, 426).
Poeþii mai noi îi vor atribui o altã ascendenþã ºi o legendã
simþitor deosebitã.
Dupã opinia unanimã a celor vechi, Egiptul era patria prin excelenþã a
medicilor. „Întreaga þarã e plinã de vraci”, scrie în aceastã privinþã
Herodot, care dã amãnunte interesante despre organizarea lor pe
specialitãþi (II, 84).
Note 969
326 Cf. Iliada, V, 401, 899.
Fiu al lui Priam, cãpetenia troienilor dupã moartea lui Hector. O tradiþie pãstratã
de Vergiliu, Eneida, VI, 511 ºi urm., ni-l înfãþiºeazã ca soþ al Elenei,
vãduvitã prin moartea lui Paris.
394 Numele nu mai apare în nici un alt loc din poemele homerice; per-sonajul
trebuie sã fi avut totuºi rolul lui în ciclul epic.
Fiul lui Filomelos – probabil regele insulei unde poposeau grecii.
Divinitate marinã, dupã nume de origine egipteanã (la Herodot, II, 112, Proteu e
un rege din Memfis), numitã uneori de greci Phorky. Cf. mai departe XIII,
135 ºi 472.
La origine, cuvântul hecatombe implicã ideea înjunghierii a o sutã de boi; în
texte mai recente numãrul victimelor e de multe ori mai mic, dar sacrificiul,
oricum, solemn.
Insulã în faþa Alexandriei, devenitã celebrã prin clãdirea celui dintâi „far”
ridicat de Sostratos din Cnidos la începutul epocii elenistice.
Pentru eroii homerici, mari mâncãtori de carne friptã, peºtele e încã un aliment
dispreþuit (cf., mai departe, XII, 459-461). Într-o vreme mai nouã,
transformarea condiþiilor economice îi va obliga pe greci sã se întreþinã în
bunã parte din pescuit.
„Râul purces din cer”: Nilul, ale cãrui izvoare, cum se ºtie, au rãmas
necunoscute pânã aproape de zilele noastre.
Epitet tradiþional, oglindind împrejurarea cã în echipamentul de luptã al
timpului platoºa de bronz ocupa un loc esenþial.
Aias, fiul lui Oileus, cãpetenie a locrilor despre care vezi Iliada, II, 527-535.
Aºezarea exactã a stâncilor gireene nu era cunoscutã nici celor vechi: unii le
situau în vecinãtatea insulei Myconos, alþii lângã Eubea.
Fiu al lui Pelops ºi frate cu Atreu, tatãl lui Agamemnon. Duºmãnia dintre cei doi
fraþi ºi crimele lor au lãsat ecouri puternice în întreaga tragedie greacã.
Cum se ºtie, prima dramã din trilogia lui Eshyl, Orestia, începe cu monologul
paznicului pus de Clitemnestra sã pândeascã întoarcerea soþului trãdat, în
chiar clipa când în zare licãreºte lumina vestitoare a biruinþei.
În epoca clasicã, tradiþia despre uciderea lui Agamemnon e cea înfãþiºatã de
Eshyl în drama cu acelaºi nume, dupã care regele Mi-cenei ar fi fost
asasinat în propriu-i palat, îndatã dupã întoarcere. În
970 D.M. Pippidi
legãturã cu versiunea poetului Odiseii, vezi mai departe XI, 521-525; 543-
583; 593-620.
Situat undeva spre vest, aproape de þãrmurile Africii, în condiþiile climatice
excepþionale descrise în text, acest tãrâm binecuvântat, reºedinþã a
câtorva aleºi, reapare la poeþii mai noi sub numele de „Insulele
Fericiþilor”, identificate de unii comentatori cu insulele Canare.
Fiul lui Zeus ºi al Europei, în tradiþia mitologicã posterioarã unul dintre
„judecãtorii” lumii infernale, împreunã cu Eac ºi Minos.
Cf., mai sus, nota la versul 258.
Cf., mai sus, nota la I, 396.
Pentru faima de cizelatori a meºterilor sidonezi, vezi mai sus nota la versul 117
ºi Iliada, XXIII, 743.
Þinut în nord-vestul Peloponesului. Mai târziu, dupã rãzboaiele medice, avea sã
se întemeieze aci ºi un oraº, Elis.
Eumeu, despre care va fi vorba îndelung în ultimele cânturi ale poemului.
Despre sclavul cu acest nume va fi vorba, cu mai multe amãnunte, în cântul
XXIV, 517 ºi urm.
1010 Fiul lui Arcesiu e Laerte, tatãl lui Odiseu ºi bunicul lui Telemah. Cf.
XVI, 140-143.
1066 În mitologie Icariu era tatãl Penelopei. Iftima, sora ei, e pomenitã în acest
singur loc.
1067 Eumelos, dupã legendã, e fiul lui Admet ºi al Alcestei – „Zâna între
femei”, cum o numeºte Iliada, II, 714; cf. ºi XXIII, 262-652.
1068 Oraº în Tessalia; nu trebuie confundat cu Ferai sau Fera din Mes-senia. Cf.,
mai sus, nota la III, 663.
1127 Adepþii teoriei dupã care Itaca lui Odiseu ar fi actuala Leucas (cf. mai sus,
nota la I, 28) identificã Asteria cu mica insulã Arcudi; pentru cei ce
continuã sã creadã cã Itaca e Thiaki, Asteria e insuliþa Dascalio.
Cântul V
În mitologie, fiu al lui Laomedon ºi frate al lui Priam, soþ al zeiþei dimineþii,
Eos.
11 Divinitate marinã în mitologia elinã, fiicã a titanului Atlas.
Note 971
Localizarea insulei în care Odiseu avea sã zãboveascã ºapte ani a prilejuit ºi
prilejuieºte discuþii din zilele criticilor alexandrini pânã în epoca noastrã,
când un cercetãtor francez care ºi-a închinat viaþa studiului Odiseii, Victor
Bérard, crede a o fi descoperit, sub numele de Peregil, la extremitatea
vesticã a Mediteranei, între Gibraltar ºi
þãrmul african.
Dupã arãtãrile poemului, „mãnoasa þarã” a feacienilor pare sã fi fost situatã
undeva la nord-vest de Itaca, destul de departe de aceasta din urmã (cf. VI,
278). Încercãrile de a o localiza, începute din Anti-chitate, au culminat în
zilele noastre cu silinþele unor comentatori de a acredita nu numai
identitatea Scheria-Corfu (cf. Thucydide, I, 25, 4; III, 70, 4), dar ºi de a
regãsi în aceastã din urmã insulã cadrul precis al diferitelor episoade ce
alcãtuiese cântul al VI-lea.
Despre firea ºi deprinderile feacienilor, dupã legendã coborâtori din Zeus (cf.,
mai departe, versul 503), se vorbeºte îndelung în cântul al
VI-lea al poemului.
65 Faimosul „caduceu”, în cele mai vechi reprezentãri o simplã vargã, pe
monumentele mai noi un baston înaripat, în jurul cãruia se împletesc doi
ºerpi.
„Pieria”, forma oferitã de manuscrise, e astãzi înlocuitã în ediþiile mai noi prin
Peria (Pereia), transmisã de unii papyri vechi. Din punct
de vedere geografic, deosebirea stã în aceea cã prima e o regiune a
Macedoniei, câtã vreme cea de a doua e situatã în Tessalia, la poalele
muntelui Olymp.
Epitet tradiþional al lui Hermes, învingãtor al paznicului cu o sutã de ochi,
Argus.
137 Hecatombe. Vezi mai sus nota la IV, 482.
Prin necinstirea – în chiar templul divinitãþii – a Cassandrei, preotea-sa Athenei,
de cãtre Aias fiul lui Oileus.
165 Dupã unii interpreþi, þinut fabulos, undeva în vestul mediteranean; dupã
alþii, dublet grec al insulei Delos, al cãrei nume – de origine semiticã – ar
avea acelaºi înþeles cu Ortygia: „Insula Prepeliþelor”.
În Grecia epocii clasice, obiceiul era ca þarina sã fie rãsturnatã de douã ori pe
an. Izvoarele mai vechi – Homer ºi Hesiod – vorbesc frecvent de trei arãturi
anuale. În sfârºit, cel mai mare botanist al antichitãþii, Teofrast, merge pânã
la a recomanda patru arãturi pe an: în preajma iernii, primãvara, în toiul
verii ºi în ajunul semãnatului.
Duh al fertilitãþii pãmântului. Dupã Hesiod (Theogonia, 969), din unirea lor s-ar
fi nãscut Ploutos („Bogãþia”).
972 D.M. Pippidi
Fluviu al lumii infernale, invocat de zei în jurãmintele lor solemne. Dupã o
credinþã rãspânditã în antichitate, izvorul lui era în Arcadia,
unde ar fi curs un timp la suprafaþã, înainte de a dispãrea în adânci-mile
pãmântului.
În greceºte: diogenes, în Iliada ºi Odiseea epitet frecvent aplicat basileilor, mari
ºi mici. Cf., mai sus, nota la IV, 88.
302 Îmbrãcãmintea obiºnuitã a bãrbaþilor din lumea homericã se com-pune
dintr-un soi de cãmaºã de in (chiton) ºi dintr-o manta de lânã (chlaina); cu
ele e înveºmântat în acest pasaj ºi Odiseu.
Spre deosebire de veºmântul bãrbãtesc numit pharos, care e o amplã mantie de
purpurã, „haina” albã a zânei Calipso, indicatã prin acelaºi termen, e
probabil o lungã fâºie de pânzã, fãrã cusãturi, înfãºuratã
în jurul trupului.
331 „Largi”, în comparaþie cu cele destinate transportului oamenilor ºi, în
genere, explorãrilor marine, caracterizate prin forma lor alungitã ºi prin
extremitãþile ridicate, de unde epitetul care le însoþeºte în poemele
homerice: orthokrairai („care-ºi înalþã coarnele”).
Cât se poate înþelege, o platformã ridicatã peste nivelui plutei, pentru a feri pe
navigatori de valurile mai înalte.
337 Vezi mai înainte nota la III, 388.
362–366 Indicaþiile referitoare la constelaþii lasã sã se înþeleagã cã, în gândul
poetului, plecarea lui Odiseu e presupusã a fi avut loc la începutul toamnei
(septembrie-octombrie).
Întreaga cãlãtorie e închipuitã ca desfãºurându-se dinspre vest spre est, din
pãrþile Mediteranei Occidentale spre apele greceºti. E cunoscut cã, dupã
mãrturia unui geograf antic, Strabon, grecii ar fi învãþat de la fenicieni
deprinderea de a se cãlãuzi pe mare dupã constelaþia Ursoaicei.
Pe coasta de sud-vest a Asiei Mici, în regiunea cunoscutã în antichi-tate sub
numele de Lycia.
391-393 Vânturile citate în text reprezintã aproximativ cele patru puncte
cardinale, lucru relevat de altminteri în versul 404.
Episodul la care se gândeºte Odiseu e povestit de umbra lui Aga-memnon în
cântul XXIV, 47 ºi urm.
Divinitate marinã dupã ridicarea ei în rândul zeilor. Legenda spune cã, într-o
primã existenþã, Ino ar fi fost soþia lui Athamas, rege în Orchomenos.
Feacii, a cãror þarã ºi ale cãror instituþii sunt descrise îndelung în cântul VI.
Note 973
Din cele douã localitãþi cu acest nume mai bine cunoscute, una e situatã în
partea de nord a Peloponesului, pe þãrmul golfului corintic,
cealaltã în insula Eubea.
570 Cf. mai sus nota la III, 916.
599-600 În credinþele superstiþioase ale vechilor greci, fiece curs de apã ºi
îndeosebi râurile mai importante erau considerate divinitãþi. Ruga lui
Odiseu oglindeºte aceastã credinþã, în legãturã cu care vezi ºi nota la Iliada
XXI, 132.
Meritã relevatã împrejurarea cã nici în Iliada, nici în Odissea nu e descrisã
operaþia aprinderii focului, ceea ce ne împiedicã sã presu-punem care era
metoda întrebuinþatã atunci când lipsea jarul ascuns în cenuºã.
Cântul VI
Numele înseamnã „Þara de sus”. Despre aºezare nu se pot face presupuneri
valabile, mãcar cã n-au lipsit homerizanþi care s-o iden-tifice cu regiunea
din Italia unde mai târziu avea sã se ridice oraºul Cumae.
Cf. mai departe, IX, 155 ºi urm.
10 Vezi mai sus nota la V, 48.
11-13 Activitatea atribuitã lui Nausitoos corespunde din toate punctele de vedere
aceleia desfãºurate în epocile arhaicã ºi clasicã a istoriei grecilor de
întemeietorii de colonii (oikistai), delegaþi sã organizeze pe þãrmuri
depãrtate cetãþi de tipul metropolelor din patrie.
E vorba într-adevãr de o cãruþã de transportat poveri (amaxa, apine), cu patru
roþi, spre deosebire de carul de luptã sau de curse care avea
numai douã roþi.
72 În originalul grec, aceºti fruntaºi sunt numiþi basilei, ca Alcinoos însuºi.
Dupã VIII, 540, numãrul lor era de 12.
La fel cu Priam (Iliada, VI, 250) ºi cu Nestor (mai înainte, III, 554), Alcinoos
adãposteºte în palat întregul sãu genos, fãrã a excepta pe feciorii însuraþi,
cu nevestele ºi progenitura lor (cf. mai departe, X, 7 ºi urm.).
Caracteristica principalã a atelajului homeric e cã nu avea ºleauri: caii
(respectiv catârii) erau legaþi de un jug fixat la extremitatea oiºtii. Dacã se
rupea oiºtea (accident foarte frecvent în descrierile de luptã din Iliada), caii
rãmâneau mai departe uniþi prin jug; dacã
974 D.M. Pippidi
se rupea acesta din urmã, fiecare cal în parte îºi recãpãta libertatea. O
descriere circumstanþialã a modului de a înhãma animalele la o cãruþã ca
aceea din text se citeºte în Iliada, XXIV, 266 ºi urm.
Munte în Arcadia, regiunea centralã a Peloponesului.
ªir de munþi în Laconia, în vecinãtatea Spartei.
214 Vezi mai sus nota la I, 378.
221 În tot cursul antichitãþii, insula Delos – locul de naºtere al lui Apollon ºi al
Dianei – a trecut drept reºedinþa preferatã a zeului, faimoasã pentru templul
ridicat aci la o datã foarte veche, devenit repede un centru de pelerinaj
panhelenic. Cf. imnul „homeric” Cãtre Apollon, versurile 1-181.
Insula zânei Calipso. Vezi mai sus nota la V, 22 ºi, mai departe, VII, 325.
Aceeaºi concepþie, mai amãnunþit expusã, în Iliada, XXIV, 525-533.
Sentimentul nu e comun în lumea descrisã de Homer. De cele mai multe ori,
sclave ºi slujitoare spalã ºi ung cu uleiuri pe oaspeþi, fãrã ca unii sau
celelalte sã manifeste în aceastã privinþã vreo sfialã (IV, 67-69; VIII, 624;
X, 97). Mai mult, în cel puþin o împrejurare, acest serviciu e fãcut lui
Telemah nu de roabe, ci de „dalba Policaste”, una din fiicele lui Nestor, cu
prilejul vizitei feciorului lui Odiseu la Pilos (III, 633-635).
Cum s-a relevat ºi cu alt prilej (cf. nota la Iliada, II, 407), în încãperea principalã
a palatului homeric, care e sala de reuniune ºi de ospeþe, mijlocul e ocupat
de o vatrã fixã, încadratã de patru coloane. În rui-nele de la Tirinth aceastã
vatrã centralã are un diametru de 3,30 m.
Epitet obiºnuit al lui Poseidon, la Homer ºi la poeþii vechi îndeobºte.
Cântul VII
6-7 Ca numeroase alte locuri ale poemelor homerice, versurile oglindesc o
preþuire a muncii care va dispãrea din lumea greacã o datã cu în-mulþirea
numãrului sclavilor ºi cu generalizarea relaþiilor sclavagiste.
11 Regiune necunoscutã altminteri.
Riguros interpretate, cuvintele originalului lasã sã se înþeleagã cã Areta era
sora lui Alcinoos, nãscutã din aceiaºi pãrinþi. Cãsãtoria între fraþi e
frecventã în lumea mitului ºi în straturile cele mai vechi ale legendei (fãrã a
insista asupra perechii Zeus-Hera, cf., mai de-
Note 975
parte, X, 7-9); în plinã epocã istoricã, practica apãrea însã nefireascã, ºi
aceasta explicã încercarea din versurile 75-80 (de cei mai mulþi socotite
interpolate) de a prezenta legãtura dintre cei doi fraþi ca o cãsãtorie între
rude mai depãrtate.
98 Localitate în Attica, unde în anul 490 î.Hr. avea sã fie câºtigatã cea dintâi
mare biruinþã a grecilor asupra perºilor.
Erehteu, rege legendar al Atticei, despre care vezi Iliada, II, 547-549. 105-110
„Placaje” de metal preþios pe pereþii reºedinþelor „regale” n-au fost pânã acum
scoase la ivealã în lumea egeeanã ; ele sunt însã cunoscute în Orient ºi în Egipt.
Cât priveºte „chenarul albastru”, e vorba de o frizã de kyanos, pastã sticloasã
folositã nu numai la decorarea locuinþelor (ca la Tirinth, bunãoarã), ci ºi la
împodobirea
armelor (cf. Iliada, XI, 24).
Numele latin al zeului-meºter Hefaistos, faurul Olympului.
Statui de adolescenþi purtãtori de facle, aºezate pe postamente de-a lungul sãlii.
Acesta fiind unicul pasaj din poemele homerice unde se pomeneºte un astfel
de sistem de luminat, e probabil cã ne gãsim în faþa unei interpolãri.
Cu ajutorul râºniþelor (cf. XX, 138 ºi urm.); moara pusã în miºcare de apã n-
avea sã fie descoperitã decât în epoca elenisticã.
144-146 Cu excepþia mãslinului, nici unul din pomii fructiferi aci înºiraþi nu-i
pomenit în Iliada.
Dintre legumele noastre, Homer pomeneºte prazul, bobul, mazãrea ºi ceapa.
Titlurile greceºti corespunzãtoare înseamnã, strict interpretate, „conducãtorii” ºi
„sfetnicii” – potrivit atribuþiilor din timp de rãzboi ºi de pace ale celor ce le
poartã.
190-191 Între privilegiile de care se bucurã regii homerici e ºi folosinþa unui
domeniu (temenos), pus la dispoziþia lor din ogoarele obºteºti. Cf. Iliada,
VI, 194, cu nota respectivã.
251-252 Vezi nota la I, 27.
276-283 Vulgaritatea acestor reflecþii, ca ºi împrejurarea cã în restul cântului nu
se mai vorbeºte de mâncare, discuþia continuând neîn-treruptã pe alte teme,
trezeºte îndoieli legitime asupra autenticitãþii tiradei.
În original: „ºaptesprezece zile”. Numãrãtoarea hebdomadicã a zilelor n-avea sã
devinã familiarã grecilor decât în era noastrã.
Cum s-a remarcat cu dreptate, versul privitor la Eubea nu se explicã decât
presupunând cã poetul care l-a scris trãia pe coasta Asiei Mici;
976 D.M. Pippidi
pentru un grec din Grecia ori din Arhipelag, Eubea e, dimpotrivã, foarte
apropiatã.
Vezi mai sus nota la IV, 751. Despre aceastã cãlãtorie nu se pomeneºte în vreun
alt text.
Cf. mai departe, XI, 780-790.
430 Vezi mai înainte nota la III, 538.
Cântul VIII
56 Vezi mai sus notele la I, 531 ºi II, 10.
105 Cântã acompaniat de lirã. Poemul la care se face aluzie ca ºi împre-jurarea
care l-ar fi prilejuit nu ne sunt cunoscute.
Numele vechi al localitãþii Delfi, faimoasã pentru sanctuarul oracular al lui
Apollon.
153 Lira. Cf. nota la I, 217.
166 Fiul lui Tecton („Dulgherul”).
207-209 Preþuirea destoiniciei trupeºti, oglinditã în aceastã declaraþie, nu e
proprie numai unei epoci aristocratice, cum e epoca homericã, ci societãþii
greceºti îndeobºte, în care învingãtorii la concursurile gimnice s-au bucurat
statornic de cea mai râvnitã faimã.
O piatrã de aceastã formã. Cf. mai departe, versurile 267 ºi 269.
308 Cf., mai sus, nota la III, 258 ºi Iliada II, 714.
314 Semizeul Heracles era socotit în legende nu numai ca un viteaz fãrã seamãn,
ci ºi ca un arcaº temut (mai departe, XI, 825 ºi urm). Euritos din Oichalia, în
Messenia, fusese ºi el un þintaº renumit, al cãrui arc a ajuns mai târziu în
mâinile lui Odiseu (XXI, 45 ºi urm.).
370-514 Tot lungul episod al dragostelor Afroditei cu Ares era socotit ca
adãugat încã din antichitate. Dupã Iliada, XVIII, 372, soþia lui Hefaistos n-
ar fi fost de altminteri Afrodita, ci Charis („Graþia”).
Insulã din Marea Egee, care poartã ºi astãzi acest nume, nu departe de Troia.
Afrodita, adoratã în Citera, insulã la extremitatea sudicã a Pelopo-nesului.
Cei mai vechi locuitori ai insulei, originari din Tracia.
Pentru greci ºi romani, de-a lungul întregii antichitãþi, Soarele a trecut drept
divinitatea „atotvãzãtoare” ºi „atotºtiutoare”. De-aci frecventele invocaþii
ce i se adresau, de a pedepsi pe fãptuitorii rãmaºi
Note 977
necunoscuþi ai oricãror fãrãdelegi.
448 Vezi mai sus nota la I, 378.
Fiu al lui Zeus care era frate cu Poseidon, Hefaistos este dar nepot al acestuia
din urmã.
Greutate împrumutatã sistemului ponderal babilonian – fenician, sensibil
inferioarã talantului attic din epoca clasicã, echivalent cu
26 kg. În Iliada doi talanþi de aur reprezintã un premiu inferior ca valoare
unui cazan de aramã (XXIII, 264-266).
617 Vezi mai departe X, 287 ºi urm.
683-710 E episodul faimos al cãderii Troiei, cântat de Arctinos în poemul
intitulat Iliupersis (astãzi pierdut), apoi de Vergiliu în emoþionanta carte a
II-a a Eneidei.
Locuitorii din Argos, în Pelopones, þinut cârmuit în epopee de Aga-memnon ºi
de urmaºii lui.
708 Vezi mai înainte nota la IV, 381.
În lumea descrisã de Homer, cãlãtorii ºi strãinii în cãutare de adãpost se socoteau
ocrotiþi de Zeus. Violenþa împotriva lor era judecatã ca
o mare nelegiuire. Cf. ºi nota la Iliada, XXIV, 152.
757 Vezi mai înainte nota la III, 388.
Alt nume generic dat participanþilor la expediþia troianã, de cele mai deseori
numiþi de poeþi ahei (cf., mai înainte, nota la I, 127).
Rãsplata destinelor excepþionale, dupã concepþia unanimã a celor vechi, în
ochii cãrora gloria apãrea ca forma cea mai sigurã a ne-muririi (cf., mai
departe, XIX, 433-439). Împletind aceastã idee cu aceea despre rolul
eminent al artei, Horaþiu avea sã scrie: „Viteji de seamã au mai fost mulþi,
ºi înainte de Agamemnon: neplânºi ºi neºtiuþi zac însã în uitare, pentru cã
le-a lipsit poetul inspirat...” (Ode, IV, 9, 25-28.)
Cântul IX
Afirmaþia e în totul conformã cu modul de viaþã al unei societãþi aristocratice,
pentru care nimic nu putea fi mai plãcut decât sã audã proslãvindu-i-se
isprãvile. Ea nu-i strãinã nici de o înclinare general greacã de a discuta în
jurul cupelor pline, ceea ce explicã locul im-portant þinut de genul
„convivial” în literatura Eladei antice.
Începutul povestirii lui Odiseu, deseori imitat în epica veacurilor mai
 978 D.M. Pippidi
noi, n-a gãsit rãsunet mai credincios decât în sufletul lui Vergiliu, al
cãrui erou, la începutul cântului al II-lea din Eneida, se adreseazã
Didonei cu cuvintele: „…Porunceºti reginã, /Sã-mi rãscolesc cumplita
mea durere, /Sã spun cum grecii au surpat puterea. /ªi-mpãrãþia cea
de plâns a Troiei…” (Trad. Th. Naum.)
27 Vezi mai înainte nota la I, 28.
32 Din cele trei insule înºirate de Odiseu, Zakinthos îºi poartã ºi astãzi
numele antic; Same a devenit Chefalonia; singurã Dulichion n-a putut
fi identificatã cu certitudine.
42 Vezi mai departe X, 186 ºi urm.
În poemele homerice, Ilion e numele cetãþii de scaun a lui Priam; Troia, în
schimb, serveºte sã indice când þinutul peste care domnea bãtrânul rege,
când oraºul lui de reºedinþã.
Popor trac locuind pe þãrmul de nord al mãrii Egee, la poalele mun-telui
Ismaros, între insulele Thasos ºi Samothrake. În rãzboiul cu Troia ciconii
luaserã parte ca aliaþi ai lui Priam.
53-56 Atacul împotriva ciconilor e un exemplu grãitor al chipului cum se
desfãºurau ºi erau judecate în lumea descrisã de poet asemenea expediþii de
pradã care constituiau principala îndeletnicire a rãzboi-nicilor ahei din a
doua jumãtate a mileniului al II-lea î.Hr.
89-90 Pentru ca sufletele morþilor neîngropaþi sã-ºi urmeze tovarãºii în patrie,
unde urma sã li se ridice un mormânt fictiv (cf., mai înainte, notele la I, 396
ºi IV, 777).
108-110 Ca sã treacã din Marea Egee în Marea Ionicã, Odiseu trebuia sã
ocoleascã întregul Pelopones, ºi aceasta, într-o vreme când cãlãto-riile pe
mare se reduceau aproape exclusiv la navigarea de-a lungul coastelor sau în
vãzul insulelor, constituia o întreprindere plinã de primejdii. Corãbierul ce
nu izbutea sã se strecoare prin strâmtoarea dintre Capul Malea ºi Citera
risca sã fie împins de vânturi spre þãr-murile Cretei ºi ale Egiptului, cum se
întâmplase cu Menelau (III, 395 ºi urm.), cum i se întâmplã ºi lui Odiseu.
În descrierea þãrii „mâncãtorilor de lotus” stãruie amintirea anumitor triburi de
pe coasta de nord a Africii, a cãror principalã hranã era constituitã din
fructul numit de botaniºti Zizyphus lotus Desfon-
taines. În secolul al V-lea î.Hr., o astfel de seminþie, numitã încã „a
lotofagilor”, trãia pe þãrmul Syrtei Mici, azi golful Gabes (Herodot, IV,
177).
143 Textual: „ochi-rotunzi”, astfel numiþi dupã principala caracteristicã
Note 979
a acestui popor fabulos.
În raport cu modul de a gândi al grecilor, trãsãturi esenþiale ale vieþii în
societate. Pentru poet, aºadar, legendele despre ciclopi înfãþiºeazã un mod
de existenþã ce s-ar putea numi „presocial”.
Silinþele de a localiza þara ciclopilor ºi împrejurimile ei, începute din
antichitate, continuã în zilele noastre cu încercarea de a acredita
opinia dupã care întregul episod ar avea ca teatru golful napolitan
– þãrmul presãrat cu „ochi rotunzi” ai vulcanilor stinºi având în preajmã-i,
la micã distanþã, „insula caprelor” (Capri) ºi „insula cea micã” (Nisida).
Epitet inspirat de deprinderea de a vopsi în aceastã culoare pãrþile laterale ale
prorei (cf. XI, 168 ºi XXIII, 342). Restul corãbiei era smolit,
ºi deci negru.
261 Vezi mai înainte nota la versul 52 din acest cânt.
272 Deprinderea – generalã în Grecia veche – de a bea vinul numai amestecat se
explicã prin tãria ºi dulceaþa acestuia, de fiecare datã lãudate de poet.
Proporþia pare sã fi fost de trei mãsuri de apã pentru una de vin.
504-507 Operaþia de cãlire a fierului aci descrisã (poemele homerice nu cunosc
un termen special pentru oþel) lasã sã se bãnuiascã un progres în
prelucrarea acestui metal despre care nu existã urme în restul epopeii. S-a
presupus deci, nu fãrã temei, cã ne-am gãsi înaintea unor versuri
interpolate.
În greceºte numele înseamnã: „Renumitul”, „Mult vestitul”. La poeþii mai mici,
figura ciclopului – simþitor umanizatã – apare câteodatã
ridiculã, alteori miºcãtoare, ca în idila a XI-a a lui Theocrit, în care-ºi cântã
dragostea pentru frumoasa Galathea.
682 Vezi mai înainte nota la VI, 438.
Cântul X
O încercare de localizare a unui ostrov pe care în termeni categorici textul îl
declarã „plutitor” (versul 4) are de ce pãrea deºartã. Nu lipsesc totuºi
interpreþi convinºi cã ar fi vorba de insula vulcanicã
Stromboli. Vezi mai înainte nota la VII, 66.
Dupã unii, numele cetãþii lui Lamos ar fi fost nu Lestrigonia, ci Te-lepylos
(„Cea cu porþi depãrtate”). De o localizare, fireºte, nu poate
980 D.M. Pippidi
fi vorba, mãcar cã n-au lipsit comentatori care s-o situeze pe coasta sardã a
strâmtorii Bonifacio.
O þarã Aia în pãrþile Caucazului e pomenitã de Herodot ºi de Apollo-nios din
Rhodos, în legãturã cu legenda Argonauþilor. Pornind de la o citire diferitã
a numelui, cãruia i se atribuie o origine semiticã (Aiaié = nesos Kirkes, la
rându-i identificatã cu Monte-Circeo pe coasta tirenianã a Italiei), unii
cercetãtori din zilele noastre au susþinut ipoteza unui izvor fenician, din
care poetul s-ar fi informat despre un sector al Mediteranei pe care grecii,
se pretinde, n-aveau sã-l exploreze decât câteva secole mai târziu.
Ca substantiv comun, numele zeiþei înseamnã „pasãre de pradã”.
În Iliada, epitet obiºnuit al aheilor, prevãzuþi cu apãrãtori de bronz ale pulpelor.
Pomenit aci ºi în Iliada, XI, 639, într-un context similar, vinul de Pramnos pare
sã fi fost un vin tare, roºu, folosit mai ales ca leac.
Lipsit de înþeles în limba greacã, cuvântul moly pare sã fie de origine fenicianã:
numele unei plante cunoscute de botaniºti ca halimus triplex.
În mitologia elinã mai cunoscut sub numele de Hades, stãpânul lumii infernale.
Alteori numitã în mitologie Coré, fiica Demetrei, îndrãgitã de Pluton ºi rãpitã de
acesta pentru a ºi-o face soaþã.
Prorocul orb al cãrui rol e atât de mare în întreg ciclul legendelor tebane
(bunãoarã în dramele lui Sofocle Regele Oedip ºi Antigona) murise înainte
de începerea rãzboiului cu Troia. Cf., mai departe, XI, 122 ºi urm.
Soarta sufletelor în lumea de dincolo, lipsite de consistenþã ºi con-ºtiinþã. Cf.,
mai departe, XI, 280 ºi urm.
Pentru Homer, Okeanos e un fluviu care înconjurã lumea locuitã (Iliada, XVIII,
607-608), izvorul tuturor apelor de pe pãmânt (Iliada, XXI, 195-197).
698-900 În greceºte, Pyriphlegethon înseamnã „râul de foc”; Kokytos, „râul
tânguirilor”. Numele corespund rostului ce li se atribuie în lumea
subpãmânteanã.
Râu din nord-vestul Greciei, în þinutul thesproþilor, transformat de imaginaþia
popularã în fluviu al infernului. În aceastã ordine de idei, se poate face
observaþia cã, în vreme ce Iliada nu cunoaºte decât un singur fluviu
subpãmântean, Styxul, Odiseea citeazã alte trei,
Note 981
pomenite în versurile precedente.
Înþelege: „o groapã ca de-un cot de fiecare parte”, deci o groapã pã-tratã.
Nici culoarea, nici sexul animalelor de jertfã nu sunt indiferente. Zeilor
subpãmânteni li se sacrificã de fiecare datã victime negre.
720 Erebos: aci obscuritatea lumii infernale, are în unele cosmogonii înþelesul
de „întuneric primordial”, cel dintâi element desprins din haos.
Aluzia oarecum învãluitã se precizeazã în versurile 760-761, de unde rezultã cã
Elpenor dormea la rãcoare pe acoperiºul în formã de terasã.
Cântul XI
Vezi mai înainte nota la X, 693.
Cimerienii aci pomeniþi sunt un neam fabulos. Între ei ºi cimerienii pomeniþi
de Herodot ºi de Strabon ca locuitori ai Peninsulei Taurice (Crimeea de
astãzi) nu-i, fireºte, nici o legãturã, mãcar cã n-au lipsit
comentatori înclinaþi sã localizeze „þara învãluitã în ceaþã” pe þãrmul de
nord al Mãrii Negre.
33 Vezi mai înainte nota la X, 704.
Dupã o concepþie dominantã în poemele homerice, lãmurit exprimatã în Iliada,
XXIII, 68 ºi urm., sufletele morþilor nu-ºi gãsesc odihna înainte ca trupul sã
fi fost îngropat. Cum Elpenor n-a avut parte de înmormântare, prezenþa lui
în lumea subpãmânteanã ar putea pãrea în contradicþie cu credinþa
amintitã, dacã din context n-ar reieºi cã umbra tovarãºului lui Odiseu n-a
fost primitã în Hades, ci rãtãceºte
în preajma lãcaºului infernal pânã la împlinirea ritului funerar.
Despre acest bunic al lui Odiseu, vezi mai departe XIX, 516 ºi urm.
Trinacria („Insula cu trei vârfuri”, „Insula triunghiularã”) e numele Siciliei la
istoricii ºi geografii mai noi. Autorul Odiseii o numeºte Trinahia („Insula în
formã de trident”, „Insula tridentului”), ceea ce nu corespunde aspectului ei
adevãrat ºi îndreptãþeºte presupunerea cã nici poetul, nici auditorii lui n-
aveau cunoºtinþe directe despre marea insulã din vest.
În alþi termeni: oferind daruri pentru a obþine mâna. Cf. mai înainte, nota la I,
378.
982 D.M. Pippidi
293-449 Lunga listã a femeilor celebre din mitologia ºi legenda greacã
– fãrã legãturi cu întâmplãrile lui Odiseu ºi destul de stângaci intro-dusã – e
un adaos mai nou.
306 Fiu al lui Eol, strãmoºul legendar al eolienilor, Salmoneu înfruntase pe
Zeus, cu care îndrãznea sã se compare, pretinzând sã i se aducã jertfe. Ca
pedeapsã, fusese trãsnit ºi zvârlit în infern. Cf. Vergiliu, Eneida, VI, 585 ºi
urm.
E vorba de râul cu acest nume din Tessalia; exista ºi un al doilea în Macedonia.
334 Dupã legendã Neleu e tatãl înþeleptului Nestor ºi întemeietorul familiei
Neleizilor. Pelias rege în oraºul Iolcos din Tessalia, unchi al eroului Iason,
avea sã-l trimitã pe acesta din urmã în cãutarea faimoasei „lâni de aur”.
338 Eson (Aison) e tatãl lui Iason, cãpetenia expediþiei Argonauþilor; Amitaon,
întemeietorul oraºului Pilos. Feres nu-i cunoscut.
Asopos e numele mai multor râuri din Grecia continentalã; aci e vorba de cel
din Beoþia.
În tradiþia mai nouã (la Sofocle, între alþii), mama lui Oedip poartã numele de
Iocasta.
Filaca (Phylake) e o localitate în Tessalia. În mitologia elinã turma aci pomenitã
fusese furatã de Ificlos de la Tiro, maica lui Neleu.
389 Fiul lui Amitaon, pomenit în versul 338.
401-408 În Odiseea, ºi tot aºa în imnul „homeric” care le e închinat (XXXIV),
Castor ºi Pollux sunt socotiþi fii ai lui Tindar. Într-o versiu-ne mai nouã a
legendei, pãrintele lor e Zeus însuºi, iar cei doi fraþi
– Dioscurii – se învrednicesc de onoruri divine. Marea rãspândire a cultului
lor are loc în ultimele veacuri înaintea ºi în primele veacuri ale erei noastre.
430-431 Cele trei eroine mitologice au fost toate victime ale unei pasiuni
nenorocite. Fedra ºi Ariadna, mai cunoscute, sunt fiicele lui Minos ºi ale
Pasifaei; Procris, soþia lui Chefalos, e copila lui Pandion, rege legendar al
Atenei. Cf. Ovidiu, Metamorfoze, VI, 682; VII, 694, 840 ºi urm.
Lângã þãrmul de nord al Cretei, nu departe de cetatea lui Minos, Cnossos.
Prima, în mitologie soþie a lui Filacos, e maica lui Ificlos, pomenit în versul
386; a doua, mamã a eroului Lacros, ucisã de Artemis.
Legenda spunea cã, fiind câºtigatã de Polinice cu preþul unei salbe lucrate de
mâna lui Hefaistos, Erifile, soþia lui Amfiaraos, îºi îndem-
Note 983
nase soþul sã participe la o expediþie împotriva Tebei, în care avea sã-ºi
gãseascã moartea.
524 Vezi mai sus nota la IV, 712.
610-613 Dupã elogiile acordate Penelopei în versurile 597-599, ultimul sfat al
lui Agamemnon – întrerupând ºirul declaraþiilor privitoare la Oreste –
apare cu totul nelogic. Ne gãsim cu siguranþã în faþa unui adaos recent,
destinat sã „explice” purtarea lui Odiseu dupã debarcarea în Itaca.
625-628 Despre Ahile, Patroclu ºi Antiloh, vezi notele la II, 137, 142 ºi III,
Epitetele laudative ce însoþesc numele lui Aias aratã cã e vorba de fiul lui
Telamon, în legãturã cu care vezi nota la III, 141 ºi, mai departe, versurile
731-762.
Fiul lui Zeus, tatãl lui Peleu; dupã moarte, unul din judecãtorii lumii infernale.
Ftia, regiune în Tessalia, de unde era originar Ahile. Helada, tot un canton al
Tessaliei, înainte de a deveni numele Greciei îndeobºte.
Legenda spune cã, înainte de venirea la Troia, Ahile trãise în Schiros, la curtea
regelui Licomedes. Cu una din fiicele acestuia – Deidamia – avusese pe
Neoptolem, care crescuse lângã maicã-sa pânã ce – dupã moartea
Peleianului – fusese chemat sã participe la rãzboiul troian.
Cf. Iliada, IX, 661 ºi, mai înainte, nota la III, 256.
698 Populaþie de neam misian, supuºii lui Euripilos.
701 În mitologie, fiul Aurorei ºi al lui Tithon, regele etiopienilor, Memnon
participase la rãzboiul troian ca aliat al lui Priam, fiind ucis de Ahile.
731-762 Legenda spune cã dupã moartea lui Ahile, armele-i divine urmând sã
aparþinã fruntaºului grec socotit a fi fãcut cel mai mare rãu duºmanului,
Odiseu fusese proclamat învingãtor de un „juriu” de troiene robite; umilit,
Aias Telamonianul îºi luase viaþa. Mândria rãnitã a eroului, neînduplecat în
hotãrârea de la care nu-l putuserã abate nici rugile tovarãºei de viaþã, nici
lacrimile unui copil iubit, trãieºte în una din cele mai miºcãtoare drame ale
lui Sofocle.
Rege legendar al Cretei, împreunã cu Eac ºi Radamante unul din judecãtorii
lumii infernale. În zilele noastre, vocabulul e interpretat ca un titlu regal
mai curând decât ca un nume propriu. Notabil, oricum, e cã în textul pe
care-l comentãm Minos, Orion ºi Heracle continuã în lumea de dincolo
îndeletnicirile lor de pe pãmânt, ceea ce contravine concepþiei homerice
despre soarta sufletelor. Pentru acest motiv, versurile 768-855 au fost
socotite interpolate încã din
984 D.M. Pippidi
antichitate.
Aceastã „luncã de-asfodel” recheamã în minte „câmpul elyseu”, reºedinþa
morþilor de seamã (IV, 747-757). Planta însãºi – un soi de crin cu bulbul
comestibil – trecea în epoca clasicã drept floare funerarã; nici etimologia
însã (care nu e greacã), nici înþelesul cuvântului în limba de unde a fost
împrumutat nu sunt de ajuns de limpezi.
Muritor îndrãgit de Eos, zâna dimineþii. Cf., mai sus, V, 160-166.
Cum s-a relevat ºi cu alt prilej (cf. nota la Iliada, XXII, 352), în con-cepþia
homericã despre viaþa de dincolo ideea unei rãsplãþi – în bine sau în rãu –
a faptelor sãvârºite în viaþã nu ocupã nici un loc. Pasajul referitor la Titios,
Sisif ºi Tantal constituie din acest punct de vedere o excepþie ºi e motivul
pentru care în chip unanim e considerat ca o adãogire recentã.
Rege al Lydiei, pãrinte al lui Pelops ºi al Niobei, Tantal – ale cãrui bogãþii erau
fãrã numãr ºi a cãrui trufie nemãsuratã – s-ar fi fãcut vinovat, dupã o
legendã, de faptul de a fi furat de la un ospãþ al zeilor nectarul ºi ambrozia
cu care aceºtia se hrãnesc; dupã alta, de a fi oferit zeilor în chip de mâncare
carnea propriului sãu fiu, sacrificat pentru circumstanþã.
Trãsãturã comunã a numeroaselor variante ale mitului lui Sisif e ºiretenia
personajului, caracterizat printr-o inventivitate egalatã doar de lipsa lui de
scrupule.
Numele latin al lui Cronos, fiul lui Ouranos ºi tatã al lui Zeus, rãstur-nat din
domnia cerului de acesta din urmã.
Câinele cu trei capete, paznicul neadormit al lumii infernale. Cf. Hesiod,
Theogonia, 311, 769 ºi urm.
Primul, fiu al lui Ixion, rege legendar al lapiþilor; al doilea, fiul lui Egeu, regele
Atticei, erou al unui ciclu de legende din numãrul cãrora mai cunoscutã e
aceea despre lupta lui cu Minotaurul, monstrul cretan cãruia Atena era
þinutã sã-i închine anual un tribut de sânge.
Monºtri feminini cu chipuri înspãimântãtoare (frecvent reprezen-tate de artiºtii
greci din epoca arhaicã), Gorgonele erau asociate în credinþa popularã cu
legenda lui Perseu, fiul lui Zeus ºi al Danaei.
Note 985
Cântul XII
Nu se poate da o explicaþie valabilã afirmaþiei dupã care Eos ºi-ar fi avut
locuinþa în aceeaºi insulã cu Circe.
Femei-pãsãri, închipuite ca locuind într-o insulã din apropierea coas-tei
amalfitane, acolo unde pânã astãzi un grup de mici insule poartã numele de
„Sirenuse”.
100-105 Pornit sã gãseascã „lâna de aur” pentru unchiul sãu Pelias, eroul
mitologic Iason avea sã cãlãtoreascã, însoþit de o mânã de tovarãºi aleºi, pe
corabia Argo, rãmasã memorabilã în analele legendarelor explorãri
maritime ale grecilor.
Rege legendar în Colchida, pe þãrmul caucazian al Mãrii Negre, po-sesor al
„lânii de aur” ºi tatãl Medeii, a cãrei pasiune pentru Iason avea s-o împingã
sã-ºi trãdeze pãrintele, ca sã-ºi salveze iubitul.
Monstrul mitologic cu ºase capete poartã un nume care în greceºte înseamnã
„Cãþeaua”.
„Vârtejul” sau „Sorbul”, altã înfricoºãtoare personificare mitologicã a
primejdiilor mãrii.
Ca s-o fereascã de muºcãturile peºtilor, cei vechi obiºnuiau sã treacã sfoara
undiþei – imediat deasupra cârligului – printr-un corn scobit. Cf. Iliada,
XXIV, 78.
Textual: „Soarelui, fecior al lui Hiperion” (cf. Hesiod, Theogonia, 371-374).
Mai târziu, cele douã divinitãþi solare apar în mitologie contopite într-una
singurã, Helios-Hiperion.
459 Vezi mai înainte nota la IV, 503.
Piona neon: „lãcaº bogat”, în înþelesul de „templu mare”. De notat cã în
poemele homerice menþiunile de temple sunt rare ºi cã, cu o
singurã excepþie, aluziile privesc sanctuare de pe pãmântul Asiei Mici
(Iliada, II, 540. Cf. IV, 498 ºi VI, 88).
496 Vezi mai înainte versurile III, 603 ºi urmãtoarele.
Cântul XIII
Dupã o deprindere generalã la aceºti „pãstori de noroade”; cf., mai departe,
XIX, 258.
83 Vezi mai înainte nota la III, 81.
96 În greceºte, chiton: un soi de cãmaºã sau tunicã din pânzã de in,
986 D.M. Pippidi
purtatã pe piele. Cf. ºi nota la V, 302.
Informaþii spicuite în cele douã epopei, ºi cu deosebire în Iliada, unde
descrierile de felul acesta sunt numeroase, lasã sã se înþeleagã cã în mod
obiºnuit carele de luptã sau de cãlãtorie erau trase de doi cai ºi numai
excepþional de trei, socotind ºi calul de rezervã, menþionat în unele rare
cazuri (cf. Iliada, VI, 181). Acolo unde, ca în pasajul pe care-l comentãm,
se menþioneazã atelaje de patru cai, e vorba fãrã
îndoialã de versuri adãugate.
135 Vezi mai înainte nota la IV, 477.
În antichitate insula Corfu – Scheria lui Alcinoos – purta numele de Kerkyra sau
Korkyra, ininteligibil în limba greacã. Dupã o ipotezã recentã, insula ar fi
fost astfel botezatã de fenicieni, în a cãror limbã kerkur înseamnã corabie.
Kerkyra ar fi dar „insula în formã de cora-bie” ºi e semnificativ cã marinarii
greci din zilele noastre o numesc
„corabia” (Karavi), din pricina unei înfãþiºãri care poate fi pusã în legãturã
cu legenda pietrificãrii vasului întors din Itaca.
359 Vezi mai înainte nota la III, 259.
Cântul XIV
Aci ºi mai departe în versul 87 e vorba nu de argaþi liberi, cum ar lãsa-o sã se
înþeleagã traducerea, ci de sclavi, a cãror condiþie – într-o vreme când
sclavajul se gãsea la începuturile lui – e destul de blândã,
cum o lasã sã se înþeleagã legãturile lui Eumeu cu stãpânii lui.
Cum e ºi firesc, într-o vreme ce nu cunoºtea moneda ºi într-o insulã dintotdeauna
puþin prielnicã agriculturii, avuþia lui Odiseu consta înainte de toate din
vite: porci ºi capre, alãturi de boi ºi de oi. Porcii ºi caprele se puteau înmulþi
pe solul ingrat al Itacei; pentru oi ºi boi, pãºuni potrivite nu se aflau decât în
Grecia continentalã – „pe uscat”, cum se exprimã textul.
În Grecia continentalã, undeva pe þãrmul din faþa insulei Itaca.
„Simbriaºi” – argaþii liberi nu lipsesc nici ei în lumea descrisã de poet, cum
rezultã din versul pe care-l comentãm, unde termenul xeinoi („strãini”) are
acest înþeles. Cf. mai înainte IV, 855.
Tatãl lui Laerte, deci bunicul lui Odiseu. Cf. XVI, 140-141.
Alãturi de unele pasaje din Iliada (V, 157; XII, 409; XV, 185), versul pe care-l
comentãm oferã o mãrturie interesantã a transformãrilor petrecute în
societatea descrisã de Homer, caracterizatã prin de-
Note 987
zvoltarea proprietãþii private ºi destrãmarea relaþiilor gentilice. 298-312
Pasajul e din cele ce oglindesc mai bine atitudinea grecilor din
epoca arhaicã faþã de piraterie, socotitã ca o îndeletnicire permisã, dacã nu
de-a dreptul lãudabilã. Cf. mai înainte nota la III, 93.
În textele greceºti Aigyptos e deopotrivã numele Egiptului ºi Nilului, pe care, în
cântul IV, 733, poetul îl socoate „râu purces din slavã”.
Ca regii hittiþi, ca ºefii troieni ºi ahei în faþa Troiei, faraonii egipteni foloseau
care de luptã, deseori înfãþiºate pe monumentele Vãii Nilului. Cf. mai
înainte nota la III, 24.
389 În Odiseea reputaþia fenicienilor e detestabilã; lucru explicabil, þinând
seamã de metodele lor „comerciale”, anevoie de deosebit de piraterie. Cf.
mai departe versurile 533-639.
În pãrþile Epirului de astãzi. Tesproþii treceau drept prieteni ai celor din Itaca.
Cf. XVI, 530.
Deºi, cum s-a relevat în nota la I, 258, menþiunile fierului ºi ale unelte-lor de fier
sunt mai frecvente în Odiseea decât în Iliada, prelucrarea acestui metal era
încã rudimentarã. Aºa se explicã folosirea unui epitet care înseamnã
„prelucrat anevoie” ºi care se întâlneºte ºi în
Iliada VI, 48.
Localitate în Epir, faimoasã pentru strãvechiul sanctuar al lui Zeus, în preajma
unui stejar oracular. Oracolul e pomenit ºi în Iliada, XVI, 228; legenda
întemeierii lui se citeºte în Herodot, II, 52-57.
Cântul XV
Vezi mai înainte nota la III, 663.
Cf. mai înainte XI, 389.
325-326 Vezi mai înainte nota la XI, 439.
Oraº în Ahaia, pomenit ºi în Iliada, II, 573.
389-390 Amândouã aceste localitãþi nu ne sunt cunoscute din alte texte.
Port pe coasta Elidei. Cf. Iliada, VII, 135.
În original: sidereon ouranon („pânã la cerul de fier”). În privinþa acestei
curioase concepþii, vezi mai înainte nota la III, 2.
Dupã vecinãtatea-i cu Ortigia Delos (mai jos, nota la versul 535), patria lui
Eumeu pare a fi fost insula din Arhipelag numitã astãzi Syra.
Vezi mai înainte nota la V, 165.
Mãrturiile textelor privitoare la utilizarea chihlimbarului în lumea
988 D.M. Pippidi
homericã au fost confirmate de descoperiri arheologice, la Micene ºi în alte
pãrþi. Mai greu e de spus de unde-ºi procurau aheenii aceastã substanþã
rarã, pe care în epoca clasicã oamenii din jurul Mediteranei o aduceau din
þãrile Nordului. Sigur e doar cã una din cãile de pãtrundere trebuie sã fi
fost Marea Adriaticã: marele drum al ambrei, care sub Imperiul Roman
avea ca punct terminal Aquileia, în al II-lea mileniu î.Hr. se sfârºea, poate,
la Pilos.
Cântul XVI
112 Vezi mai înainte nota la I, 525.
304-316 Aceste versuri, care dau o listã pueril de lungã a pretendenþilor
Penelopei (108 + 10 slujitori), au fost încã din antichitate socotite
interpolate.
„Casa mare” a palatului homeric neavând ferestre, ci abia o deschi-zãturã în
acoperiº, fumul focului din vatrã nu întârzia sã producã înnegrirea pereþilor
ºi a obiectelor pãstrate în salã. Cf. Iliada, II, 407,
cu nota respectivã.
În textul grec: „cãci fierul singur îl atrage pe om la sine”, ceea ce ar presupune o
mai îndelungatã familiarizare cu armele din acest
metal decât o lasã sã se bãnuiascã alte mãrturii ale poemului, dacã
autenticitatea întregii tirade, care începe cu versul 345 ºi sfârºeºte cu versul
365, n-ar fi fost cu drept cuvânt pusã la îndoialã.
Clitiu e tatãl lui Pireos, cãruia la sfârºitul cântului XV Telemah îl încredinþase
pe Teoclimenos (710-715). „Darurile minunate” sunt cele dãruite de
Menelau ºi Elena la plecarea din Sparta.
486 La rându-i, Nisos era fiul lui Aretos.
Nu pentru cã aºa ar fi fost deprinderea în lumea homericã (cf. com-portarea
Elenei la Sparta: IV, 167 ºi urm.), ci dintr-o sfialã proprie
Penelopei. Cf. mai departe XVII, 247-248; XVIII, 240-243 ºi 275-276.
Vezi mai înainte nota la I, 152.
Vezi mai înainte nota la XIV, 427.
Note 989
Cântul XVII
Primul nu-i pomenit în nici un alt loc al poemului; despre Mentor ºi Aliterses
s-a vorbit în cântul II, versurile 218 ºi urm., 309 ºi urm.
163-192 Pasajul repetã întocmai spusele lui Menelau din cântul IV,
455-478.
Itacos pare sã fie eponymul insulei. Neritos aminteºte muntele cu acelaºi nume
din Itaca. Un Polictor e amintit în cântul XVIII, 386 ca
tatã al lui Pisandru, unul din peþitorii Penelopei.
Desigur altul decât credinciosul Doliu, lãudat în cântul XXIV, 516 ºi urm.
354 Vezi mai înainte nota la I, 573.
Probabil cel mai vechi text grec menþionând folosirea îngrãºã-mântului animal
la îmbunãtãþirea solului. Mai târziu Xenofon (Oe-
conomica, XX, 4) ºi marele botanist Teofrast (Historia plantarum, II, 7, 1)
vor recomanda insistent gunoitul ogoarelor pentru obþinerea unor recolte
bogate.
429-431 Versuri rãmase proverbiale, pentru a exprima decãderea fizicã ºi moralã
decurgând din starea de sclavie. Tristul lor adevãr avea sã fie tot mai
dureros resimþit pe mãsura trecerii de la robia patri-arhalã a epocii
homerice la sclavajul evoluat al perioadelor clasicã ºi elenisticã.
511 ºi urm. E de reþinut preþuirea arãtatã în aceste versuri ºi în alte pasaje ale
poemului muncii manuale, care n-a început a fi dispreþuitã decât mai
târziu, pe urma înmulþirii sclavilor ºi a diferenþierii ocupaþiilor „servile”
de cele „liberale”.
726 Prevestire favorabilã, în credinþele superstiþioase din antichitate pânã în
zilele noastre.
755 Cf. mai înainte nota la III, 2.
Cântul XVIII
Lungul episod al luptei cu Iros (1-208), ca ºi acel al apariþiei Pene-lopei în
sala ospãþului (209-392), au fost ºi sunt suspectate ca puþin autentice de un
mare numãr de critici. Acelaºi lucru se poate spune ºi despre alte pasaje sau
versuri izolate din acest cânt în care repetiþiile ºi contradicþiile sunt
numeroase, iar acþiunea stagneazã.
990 D.M. Pippidi
Numele acestui cãpcãun, „schiloditor de oameni”, nu apare decât aci ºi în cântul
XXI, 403.
255 Vezi mai înainte nota la VIII, 405.
313 Iason Argos din textul grec înseamnã „Argos, cetatea ionianã”, mai curând
decât „cetatea lui Iason”, dat fiind cã acesta din urmã e un erou tessalian ºi
cã nici un episod al legendei lui nu se petrece în Argos.
Pentru poetul homeric, idealul de frumuseþe femininã e nedespãrþit de ideea
unei oarecari mãrimi. Eroinele cele mai faimoase pentru farmecul exercitat
asupra bãrbaþilor sunt, în epopee, femei de talie înaltã: Elena, Andromaha,
Penelopa. Mai remarcabil e cã opinia e împãrtãºitã ºi de Aristotel, dupã care
mãrimea e una din condiþiile frumosului (Poetica, VII, 1450 b 37) ºi în
judecata cãruia „fiinþele mãrunte pot fi plãcute ºi bine proporþionate, dar
nu frumoase”
(Ethica Nicomaheia, IV, 7, 1123 b 7).
376 În original: peplos, cuvânt cu care se indicã în epopee un veºmânt purtat
direct pe piele, principala piesã a costumului feminin. Con-stând dintr-o
lungã bucatã de stofã de cele mai multe ori coloratã, înfãºuratã în jurul
trupului, peplos-ul nu era cusut, ci fixat prin „sponcile” pomenite în versul
378, în cazul nostru în numãr de 12.
Pe numele lor grec peronai, aceste „sponci” (în latineºte: fibulae) erau niºte
agrafe de tipul acelor noastre de siguranþã, adesea din metal preþios,
constând dintr-un arc terminat la una din extremitãþi
printr-un ac flexibil, la cealaltã, cu un cârlig destinat sã fixeze acul dupã
trecerea lui prin stofã. În textul ce ne reþine atenþia, „toartele” pomenite în
versul 379 sunt cârligele celor 12 agrafe, în greceºte cleides.
382 Vezi mai înainte nota la XV, 608.
Cum s-a relevat în legãturã cu palatul lui Alcinoos (mai înainte nota la VII, 124),
cum rezultã din însuºi episodul recunoaºterii lui Odiseu de Euriclea (mai
departe, XIX, 503 ºi urm.), marea salã unde se desfãºoarã acþiunea descrisã
în text nu era luminatã decât de focul vetrei. Menþiunea celor trei
„luminãtori” (lamptèras), în care lemne amestecate cu torþe ard nu se ºtie în
ce fel, apare deci neclarã ºi îndreptãþeºte presupunerea cã textul original a
fost în aceste douã
cânturi sensibil remaniat.
417 Sorã cu Melanteu, pomenit în XVII, 282 ºi urm.
Originalul grec nu vorbeºte de „han”, ci de un loc de adunare ºi de sfat ( leschèy)
a cãrui naturã nu apare lãmurit din context. Cât
Note 991
priveºte atelierul faurului, ºi el un punct de întâlnire a celor fãrã treabã,
taclalele de aci sunt prezentate de Hesiod ca un mijloc de a pierde vremea,
împotriva cãruia se simte dator sã-ºi previnã fratele, iubitor de asemenea
distracþii (Munci ºi zile, 493 ºi urm.).
Despre folosirea lucrãtorilor liberi în lumea homericã, mai ales la muncile
câmpului, s-a vorbit în nota la XIV, 140. Aci e vorba de o muncã ingratã,
sãvârºitã „la capãtul þarinii”, expresie cu care se
indicã de obicei pãmânturile necultivate, rezervate pentru pãºunat. 479 ºi urm. În
legãturã cu preþuirea muncii manuale în lumea homericã, cf. mai înainte notele
la VII, 6 ºi XVII, 511 ºi mai departe XXIII, 231
ºi urm.
Înþelesul termenului tetragyion era departe de a fi limpede chiar pentru cei
vechi. Dupã un scholiast, ar fi vorba de suprafaþa putând fi aratã într-o
singurã zi de un muncitor priceput, cu o bunã pereche de boi (definiþia datã
de Pliniu unui iugerum roman). În aceastã ipotezã, tetragyion ar echivala cu
aproximativ 25 ari. Nu-i exclus ca o gye sã fi fost egalã nu cu un sfert de
iugerum, ci cu un iugerum întreg; în care caz, tetragyion, reprezentând 4
iugera, ar fi totalizat circa 100 de ari.
Cântul XIX
112 În original: „cu voia lui Apollon”, „cu ajutorul lui Apollon”.
Un tablou al belºugului adus popoarelor de cârmuitorii drepþi se citeºte ºi în
Hesiod, Munci ºi zile, 225 ºi urm.
Aluzia e la unele vechi legende greceºti, potrivit cãrora la începutul Firii oamenii
s-ar fi nãscut din arbori sau din pietre. Un ecou al lor stãruie în mitul celor
cinci „neamuri” povestit de Hesiod (Munci ºi zile, 143 ºi urm.), altul în
povestea potopului la Ovidiu, Metamorfoze,
I, 381 ºi urm.
În poemele homerice Creta apare ca o insulã prin excelenþã bogatã ºi populatã.
Aceastã faimã s-a dovedit pe deplin întemeiatã în urma cercetãrilor
arheologice întreprinse în ultima jumãtate de veac la Cnossos, la Festos ºi în
alte locuri, sãpãturi ale cãror rezultate, revo-luþionând cunoºtinþele noastre
despre lumea egeeanã în mileniile III-II î.Hr., au deschis un nou ºi
important capitol în istoria universalã.
Cu numele de eteocreþi aveau sã fie cunoscuþi pânã târziu, în epoca clasicã,
urmaºii locuitorilor preelenici ai Cretei. Pentru cidonieni,
992 D.M. Pippidi
vezi mai înainte nota la III, 403.
Singurul loc din poemele homerice unde e pomenitã aceastã ultimã venitã dintre
seminþiile de greci coborâte în cursul mileniului al II-lea spre pãmântul
viitoarei lor patrii. Dupã cronologia îndeobºte admisã, pãtrunderea orienilor
ar fi avut loc între 1200-1000 î.Hr.
ªi aceasta e o populaþie preelenicã, vorbind o limbã necunoscutã, menþionatã de
tradiþie în diferite puncte ale Greciei continentale ºi insulare.
În partea de nord a insulei, nu departe de actualul port Candia. În-cepând din
1900, s-au fãcut aci sãpãturi arheologice de o însemnãtate excepþionalã,
scoþându-se la ivealã un vast ansamblu monumental, mãrturie grãitoare a
unei civilizaþii rafinate, înainte necunoscutã.
Altfel spus: „domnea pe câte nouã ani”. Dupã o legendã pãstratã în
dialogul pseudo-platonic Minos (p. 319 E), regele Cretei ar fi fost þinut sã
cerceteze din nouã în nouã ani peºtera sfântã de pe muntele Ida, pentru a sta
de vorbã cu Zeus ºi a primi legi pentru poporul sãu. Cf. Strabon,
Geographia X, 4, 8, 19, XVI, 2, 38.
244 Vezi mai înainte nota la III, 397.
Portul cel mai apropiat de Cnossos: astãzi Amisos.
Dupã Iliada, XI, 269 ºi urm., Ilitiile (la plural) ar fi zâne ale naºterii,
personificãri ale durerilor facerii. La poeþii mai noi, o unicã zeiþã cu aceste
atribute e pomenitã ca fiicã a lui Zeus ºi a Herei.
Vezi mai înainte nota la XIII, 20.
Boreas, vântul de nord.
„Cheotoarea” e o fibulã de tipul descris în nota la XVIII, 378.
Pânã nu demult, întemeiaþi pe autoritatea unui scholiast antic, tra-ducãtorii
înþelegeau versul 227 al textului grec în sensul cã iedul ºi câinele ar fi fost
brodaþi pe mantia lui Odiseu. Descoperirile arheolo-gice recente,
familiarizându-ne cu operele meºterilor giuvaergii din Creta ºi Micene, au
impus interpretarea dupã care scena în chestiune ar fi fost înfãþiºatã pe
placa de aur a fibulei.
Vezi mai înainte nota la XI, 145.
Muntele Parnas din Grecia Centralã, între Locrida ºi Focida. 518-611 Lunga
relatare a vânãtorii mistreþului – þesutã din versuri
odiseene sau iliace, legate fãrã mult discernãmânt – reprezintã o interpolare,
cum se poate deduce din faptul cã nici chiar în anti-chitate episodul nu
figura în toate ediþiile poemului. Dacã, de pildã, „Vânãtoarea” îi era
cunoscutã lui Platon, care o citeazã într-o paginã
Note 993
a Statului (1, 334 a-b), ea pare sã fi lipsit din textul pe care-l cita Aristotel,
de vreme ce acesta îl laudã pe Homer pentru meritul de a nu fi fãcut loc în
Odiseea tuturor întâmplãrilor eroului: „Faptul de a fi fost rãnit pe muntele
Parnas, bunãoarã” (Poetica, VIII, 1451 a, 25-26).
537 Textul grec implicã un joc de cuvinte între numele propriu Odysseus ºi
verbul odyssomai („a fi mânios, a fi supãrat pe cineva”).
În aceastã versiune a legendei, fiica lui Pandareu, soþia lui Zetos – Aedon – îºi
ucide din greºealã copilul, pe Itilos; urmãritã de mânia soþului, e
transformatã de zei în privighetoare. Altã variantã se citeºte în cântul XX,
versurile 82 ºi urm.
Precizãrile referitoare la cele douã porþi ale viselor se leagã de o superstiþie
rãspânditã în lumea veche ºi ale cãrei ecouri sunt nu-meroase în literaturile
greacã ºi latinã. Versurile 734-737 din textul pe care-l comentãm, de pildã,
sunt traduse întocmai de Vergiliu în cartea a VI-a a Eneidei, 893-896.
Cântul XX
1 Vezi mai înainte nota la III, 538.
În original: thymos, termen al cãrui conþinut e mai vast decât al cuvântului
kradie (inima, ca organ anatomic), însemnând duhul de viaþã din fiece om,
izvorul acþiunilor ºi al sentimentelor. În acest
înþeles, thymos e des întrebuinþat în poemele homerice pentru a indica
sediul reflecþiunii care precede fapta.
83 Variantã simþitor deosebitã a mitului povestit în cântul XIX, 679 ºi urm.
87 Vinul, brânza ºi mierea intrã invariabil în compoziþia anumitor bãuturi,
uneori magice, ca aºa-numitul kykeon, oferit de Circe tova-rãºilor lui Odiseu
(mai înainte, X, 323 ºi urm.), alteori vindecãtoare, ca amestecul pregãtit de
Hecamede pentru Nestor ºi Mahaon (Iliada, XI, 638 ºi urm.).
Vezi mai înainte nota la I, 332.
Ceea ce textul laconic nu spune, dar rezultã dintr-o tradiþie pãstratã de autori
mai noi, e cã pedeapsa fiicelor lui Pandareus ispãºea o crimã a pãrintelui
lor, furtul câinelui de aur rãpit dintr-un templu al lui Zeus din Creta ºi dãruit
lui Tantal, regele Frigiei.
994 D.M. Pippidi
136 Vezi mai înainte nota la II, 479.
„Chefalenii” nu apar nicãieri în pãrþile sigur autentice ale poemului, numele
homeric al insulei astãzi numitã Chefalonia fiind Same (v. mai înainte nota
la IX, 32). Pentru apãrãtorii teoriei dupã care vechea Ita-ca trebuie cãutatã
în Leucas, în schimb, actuala Chefalonie e vechiul Dulichion, iar
„chefalenii”, supuºii lui Odiseu îndeobºte, indiferent de locul lor de
provenienþã. (Cf. Iliada, II, 631-635, probabil tot un
adaos.)
357-361 Acolo unde se citesc astãzi, versurile referitoare la crainici nu par la
locul firesc. Rostul lor fiind sã explice pentru ce peþitorii sunt nevoiþi sã-ºi
pregãteascã singuri prânzul, întregul episod s-ar înfãþiºa mai clar dacã
amãnuntele în legãturã cu jertfa pentru Apollon ar figura îndatã dupã
convorbirea dintre Odiseu ºi Filetios.
375 Cum s-a arãtat în nota la versul 273, Same e numele homeric al insulei
astãzi numitã Chefalonia. În plinã epocã clasicã, când nu se mai cunoºtea o
insulã Same, acesta era numele unei cetãþi situate pe coasta rãsãriteanã a
Chefaloniei.
391-392 Zâmbetul „amar” (sardonion) e, potrivit celor mai multe ma-nuscrise,
un zâmbet „sardonic” (sardonion: de la Sardo, vechiul nume al Sardiniei).
De reþinut totuºi cã nici un pasaj al poemelor homerice nu presupune
cunoaºterea acestei insule.
Cum s-a relevat în mai multe rânduri, problema legãturilor, dintre Grecia
homericã ºi Peninsula italicã (inclusiv insulele din imediata-i apropiere) e
obscurã. Mãcar cã verosimilã, însãºi cunoaºterea de cãtre poet a Siciliei nu
poate fi susþinutã, câtã vreme nu se ºtie dacã Temesa din cântul I, 259 nu-i
cumva un oraº din Cipru (vezi nota la acest vers), câtã vreme, mai ales, nu
se va fi dovedit în chip definitiv autenticitatea pasajelor unde se
menþioneazã sicilieni: versul pe care-l comentãm ºi 285 ºi 520 din cântul
XXIV.
Cântul XXI
Despre folosirea fierului în Odiseea, vezi mai înainte notele la I, 258; IX,
504; XIV, 440.
Cuvântul grec kleis, care va rãmâne în lumea greacã termenul con-sacrat pentru
„cheie”, la Homer nu înseamnã decât „barã de sigu-ranþã”, „zãvor”.
Singurul text din poeme unde înþelesul de „cheie” apare neîndoielnic e cel
pe care-l comentãm, dar tocmai aceastã
Note 995
împrejurare trezeºte suspiciuni în privinþa autenticitãþii versurilor 9-12.
Fiul al lui Euritos, în legãturã cu care vezi mai înainte nota la VIII, 314.
Oraºul Messene avea sã fie întemeiat abia în secolul al IV-lea î.Hr. În aceste
condiþii, textul nu se poate referi decât la þinutul cu acest
nume din sud-vestul Peloponesului, a cãrui menþiune nu se întâlneºte însã
în nici un alt pasaj din poemele homerice. Mai mult, dupã versul 20, poetul
considerã Messenia ca o împãrþire a Lacedemoniei, ceea ce n-avea sã se
întâmple decât în ultimii ani ai veacului al VIII-lea î.Hr., la sfârºitul
primului rãzboi „messenic”.
42 Pe potriva vetrei, masa este un element al cultului domestic, pus sub
ocrotirea lui Zeus, apãrãtorul oaspeþilor ºi al cãlãtorilor. Cf. mai înainte,
XIV, 214-216.
Data întâlnirii cu Ifitos trezeºte nedumeriri îndreptãþite, dacã ne gândim cã,
dupã unele texte din Iliada, hãlãduirea pe Pãmânt a lui Heracle ar fi avut
loc în timpul tinereþii lui Nestor (XI, 690-691; XV,
640), de unde s-ar putea trage concluzia cã Odiseu era egalul în vârstã al
centenarului crai din Pilos.
Textual: „n-apucaserã sã-ºi cunoascã masa unul altuia”. Cu alte cuvinte, sã se
viziteze reciproc.
83 Textual: „sãgeþi ce aveau sã pricinuiascã suferinþe”. În legãturã cu
otrãvirea sãgeþilor în lumea homericã, vezi nota la I, 358.
193-194 Ca haruspicii etrusci ºi romani, Leodes citea viitorul în mãrun-taiele
victimelor sau, poate, în fumul jertfelor.
Despre caracterul relativ patriarhal al sclaviei homerice, vezi înainte nota la
XIV, 80. Cf. ºi XV, 438 ºi urm.
Festivitatea în cinstea lui Apollon amintitã mai sus în cântul XX, 355-359; în
mãsura în care va fi revenit periodic, lasã sã se bãnuiascã existenþa unui
început de calendar sacru.
Popor mitic din pãrþile Tessaliei. Sub regele lor Piritoos (tovar㺠de vitejii
legendare al lui Tezeu), lapiþii au purtat cu centaurii rãzboiul amintit în
text, prilejuit de încercarea lui Eurytion de a rãpi pe mi-
reasa lui Piritoos, Hippodamia.
395-396 Lupta dintre centauri ºi lapiþi se aflã sãpatã în marmurã pe frontonul
occidental al templului lui Zeus din Olympia.
403 Vezi mai înainte nota la XVIII, 113.
514 Ca arcul lui Pandaros în Iliada, IV, 109 ºi urm., arcul lui Odiseu e
996 D.M. Pippidi
alcãtuit din douã coarne legate între ele printr-un inel de metal.
Cântul XXII
276 Textual: „mai amarnic se îndârji”.
Cum s-a arãtat mai înainte, în nota la IV, 258, pentru autorul Odiseii Elena e
fiica lui Zeus.
Propriu vorbind, aºa-numita „egidã” (aigis), de care vorbeºte origi-nalul grec,
nu-i un scut, ci o platoºã, ºi anume platoºa lui Zeus (Iliada, IV, 167, XV,
308), în unele împrejurãri folositã ºi de Athena pentru a-ºi înspãimânta
vrãjmaºii (II, 447; XXI, 400).
Tatãl lui Femios, Terpias („Desfãtãtorul”: cf. verbul terpo, „desfãta”), poartã un
nume ce nu-i fãrã legãturã cu meseria fiului.
Cântul XXIII
Aluzie la strãvechea lege a talionului, în vigoare de-a lungul celei mai mari pãrþi
a istoriei arhaice a Greciei, potrivit cãreia, cum se exprimã o eroinã a lui
Eshyl, „a ucide la rându-þi pe ucigaºi e legiuit” (Prinosul la mormânt, 144).
Cercul de sânge al represaliilor de la genos la genos, perpetuate pânã la
stingerea ultimului supravieþuitor, n-avea sã fie întrerupt decât o datã cu
constituirea unei justiþii obºteºti, în cadrul cãreia forþa represivã a statului
s-a substituit rãzbunãrii exercitate de particulari, cãtre vremea când – pentru
întâia oarã în istoria dreptului european – o faimoasã „rhetra” a elenilor
proclama principiul dupã care singur vinovatul trebuie pedepsit, punând
capãt
rãspunderii colective în care pânã la aceastã datã fuseserã implicaþi
tovarãºii de genos ai criminalului.
Ciclul pãþaniilor lui Odiseu nu se încheie, dupã toate probabilitãþile, o datã cu
întoarcerea în Itaca. Dupã tradiþii ce aparþin celui mai vechi strat al
legendei, revenirea la cãmin era urmatã de noi peri-peþii, anunþate în
pasajul pe care-l comentãm ºi din numãrul cãrora unele aveau sã fie cântate
de poetul Eugammon din Cyrene, care a trãit spre sfârºitul secolului al VII-
lea î.Hr. În poemul în douã cânturi intitulat Telegonia, acesta înfãþiºa
cititorilor întâmplãrile lui Telegonos, feciorul lui Odiseu ºi al Circei, pornit
sã-ºi gãseascã
Note 997
pãrintele în pãrþile Itacei. Ajuns în insulã, fiul vrãjitoarei ucidea pe Odiseu
din greºealã, apoi se însura cu Penelopa (în timp ce Telemah se cãsãtorea ºi
el cu Circe), sfârºit grotesc, ieºit din imaginaþia unui autor în cãutare de
senzaþional.
340 ºi urm. Sunt, cu unele schimbãri neînsemnate, propriile cuvinte ale lui
Tiresias în cântul XI, 163 ºi urm.
350-351 Sacrificiul solemn al celor trei victime, numit de greci trittya, e
cunoscut ºi în religia romanã sub numele de suovetaurilia.
Cu retragerea „în vechiul iatac” a celor doi soþi – în sfârºit regãsiþi
– se sfârºea versiunea autenticã a Odiseii, cum rezultã neîndoios din
însemnãrile pãstrate de o întreagã serie de manuscrise, dupã mãrturia cãrora
doi din cei mai de seamã homerizanþi ai antichitãþii, Aristofanes din
Byzanþ ºi Aristarch din Samothrake, considerau ver-sul 296 al originalului
drept ultimul vers al poemului. Alþi comentatori, în schimb, n-au întârziat
sã ridice proteste împotriva unei judecãþi care – sacrificând cântul al
XXIV-lea, împreunã cu preciziunile pri-vitoare la împãcare – pãrea a lipsi
epopeea de sfârºitu-i firesc.
Cântul XXIV
Cum s-a relevat în ultima notã la cântul precedent, critici alexandrini de o
incontestabilã autoritate tãgãduiau autenticitatea versurilor 1-274 din cântul
de faþã pentru motivul cã, potrivit concepþiei home-rice despre lumea de
dincolo, umbrele morþilor nu pãtrund în infern decât în urma celebrãrii
funeraliilor – ceea ce nu e cazul pretenden-þilor uciºi de Odiseu. Aceiaºi
critici observã cu dreptate cã Homer nu-l cunoaºte pe Hermes în ipostaza de
„conducãtor al sufletelor”, nici nu-i atribuie vreodatã titlul de „zeu din
Cyllene”, epitet legat de legenda arcadianã a divinitãþii, posterioarã
Imnului „homeric” cãtre Hermes (sfârºitul secolului al VI-lea î.Hr., dupã
cele mai recente
studii).
Nicãieri amintitã în vreun alt pasaj din Homer, Stânca Albã ar putea fi
promontoriul Leucas, pe insula cu acelaºi nume, devenit celebru în legenda
dupã care – îndrãgostitã de Phaon – Sappho ºi-ar fi dat moartea zvârlindu-
se în mare. Fireºte, o asemenea tradiþie nu s-a putut rãspândi decât în urma
morþii poetei, care reprezintã deci data în urma cãreia va fi fost compusã
aceastã primã parte din cântul
998 D.M. Pippidi
XXIV.
17-18 Nici despre înþelesul acestor expresii nu se pot face decât pre-supuneri. A
susþine cã e vorba de „poarta” prin care în fiece zi Soarele coboarã în
lumea de sub pãmânt, sau de „poarta viselor” (despre care cf. XIX, 753), e
posibil, dar nu convingãtor. Mai plauzibilã apare ipoteza cã ne-am gãsi
înaintea unor aluzii inspirate de o învãþãturã despre lumea de dincolo, de
felul orfismului sau altei concepþii înrudite.
18-19 Vezi mai înainte nota la XI, 539.
78 Nereidele, divinitãþi marine, alcãtuind „suita” maicii lui Ahile.
În poemele homerice, acest pasaj e unicul unde numãrul muzelor apare fixat la
nouã, ca în tradiþia posterioarã; în câteva alte locuri din Odiseea e vorba de
o singurã muzã (I, 1; VIII, 86, 681), iar în Iliada de „muze” în numãr
nedeterminat.
100-101 Potrivit dorinþei exprimate în chip repetat de cei doi prieteni; cf.
Iliada, XXIII, 91 ºi 243.
În epoca clasicã, un tumul situat la nord-est de capul Sigeion, pe þãrmul
Hellespontului, trecea drept mormântul comun al celor doi
inseparabili.
268 Clitemnestra.
275 ºi urm. Dupã lunga interpolare a celei de a doua „coborâri în lumea
morþilor” – episod fãrã legãturi logice ori artistice cu restul poemu-lui –
povestea întâmplãrilor lui Odiseu reîncepe cu versul 275, care continuã
nemijlocit expunerea întreruptã la sfârºitul cântului XXIII.
279-280 Textul, neclar, nu ne lãmureºte asupra condiþiilor dobândirii acestui
domeniu. Limpede e doar cã e vorba de un bun „agonisit” de Laerte cu
preþul „multor osteneli”. De ce naturã vor fi fost acestea, nu ni se spune, iar
interpretarea cã ogorul i-ar fi fost dãruit de popor e o simplã presupunere.
Cf. totuºi mai înainte, VII, 190 ºi Iliada, VI, 194, cu notele respective.
Note 999
Alybe, pomenitã în Iliada, II, 845. Venit din acest þinut fabulos, pre-
tinsul Eperitos („Duºmãnitul”, „Combãtutul”) se dã drept fiul lui
Afeidas („Cel ce nu-ºi cruþã mijloacele”, „Cheltuitorul”), la rându-i
fiul lui Polypammon („Cel cu multe resurse”, „Bogatul”).
414 Sicilia. Cf. nota la XX, 492.
477 Vezi mai înainte nota la XX, 271.
Textul lasã sã se înþeleagã cã Nericos ar fi fost situat în Grecia Conti-nentalã, pe
þãrmul Acarnaniei. Dupã Thucydide (III, 7) ºi Strabon (X, 2, 8) e vorba de
un port în insula Leucas.
517 Vezi mai înainte nota la XVII, 282.
Sfârºitul brusc al naraþiunii, particularitate tot atât de izbitoare în cazul Iliadei
(încheiatã pe neaºteptate cu descrierea funeraliilor lui Hector), se explicã,
aºa cum s-a relevat nu o datã, prin împrejurarea cã poemele homerice
fãceau parte dintr-un întreg „ciclu”, fiind legate nemijlocit de alte epopei:
Iliada de Aithiopis, atribuitã lui Arctinos din Milet; Odiseea de Telegonia
lui Eugammon din Cyrene, în legãturã cu care vezi mai înainte nota la
XXIII, 137.

285 Vezi mai înainte nota la XX, 492.

Mãcar cã, din punctul de vedere al condiþiei juridice, fiii lui Dolios erau sclavi,
ca pãrintele lor, textul face aci o deosebire între aceºti
robi nãscuþi în casã ºi sclavii cumpãraþi (dmoes), în general trataþi cu mai
puþine menajamente.
Fiul lui Arcesios. Cf. nota la IV, 1010.
Vezi mai înainte nota la VIII, 543.
Nume plãsmuit, poate în legãturã cu verbele alaomai – alyo („a rãtãci”, „a
colinda”); mai probabil cu legendara þarã a argintului,
 Glosar 1001

C
GLOSAR*
Capiºte: templu, sanctuar
caþã: bãþ, ciomag
cãluºer: dansator, mãscãrici, acrobat
A celar: cãmarã, tezaur
cerbice: ceafã, grumaz
Acioalã: adãpost
chelnã: lada carului
aciola (a se): a se adãposti, a-ºi cãuta refugiu
chibz (pl. chibzuri): gând, chibzuinþã
albiat, -ã, adj.: adâncit în chip de albie, scobit
chilos, -oasã, adj.: rezistent la muncã ºi obosealã
alean: duºmãnie, necaz
chitit, -ã, adj.: chibzuit, rânduit
alergaci, -e, adj.: alergãtor, iute de picior
ciopor: turmã
apriat, adv.: lãmurit, limpede, rãspicat
cirezar, -ã, adj.: de cireadã, adus din cireadã
arcãni (a): a prinde în arcane, a lega
ciripie: cumpãna dulgherului
arete: berbec
cislã: adunare obºteascã, sfat
arm: picior
ciudi (a se): a fi cuprins de ciudã, de uimire
armãlaie: zgomot, zarvã
clit: teanc, stivã, vraf
B colãci (a): a îndemna sã vie, a aduce, a aduna
corãbia (a): a pluti cu corabia
Bantã (pl. bente): lanþuri, legãturi
corlã: colibã
bãnui (a): a lua în nume de rãu
covãþit, -ã, adj.: curbat, scobit
bãrãi (a): a mâna, a îndemna
crãini (a): a crãinici, a chema
bãteliºte: bãtãlie, întrecere
cucurã: tolbã de sãgeþi
beldie: þeapã de lemn, suliþã, catarg
cumplitate: faptã cumplitã, nelegiuire
binevenita (a) a întâmpina cu urãri de bun venit
cuncav, -ã, adj.: scobit, adâncit
bleandã (pl. blende): loviturã boatã: cracã, bâtã
D
bolfi (a se): a se umfla
Dahie (pl. dãhii): prostie, vorbã nelalocul ei
boncãi (a): a se izbi, a face zgomot
data: datina
brãþat: braþ (ca mãsurã de lungime)
deavolna, adv.: dupã plac, din belºug
brâncã: aruncãturã, zvârliturã
demânda (a): a cere , a pretinde, a porunci
busta (a da): a da buzna, a se repezi
demândare: cerere, rugã
but (în butul): în ciuda, în pofida
depãra (a): a-ºi smulge, a-ºi tãia pãrul, pletele
*În acest glosar lãmurirea cuvintelor porneºte de la înþelesul atribuit direg (pl. diregi): butuc, par, bârnã
acestora de traducãtor. Nu s-au înregistrat termenii de folosinþã curentã, nici cei direge (a) : a îndrepta spre, a întinde
al cãror sens rezultã limpede din context. dodii (a vorbi în): a spune lucruri în doi peri, prosteºti, nesigure
1002 Glosar Glosar 1003
dubit, -ã, adj.: tãbãcit, -ã încolþi (a): a rãni, cu colþii

dugleº, -ã, adj.: care se miºcã încet, lenevos, molatec încropit, -ã, adj.: potrivit, temperat
E îndemânat, -ã, adj.: bun, uºor de mânuit
îndoldurat, -ã, adj.: plin, încãrcat
Estimp: în acest an înfelia (a): a tãia în felii
F înfrigãri (a): a înfige în frigãri
înlimãni (a se) : a trage la þãrm, a intra într-un golf sau port
Falcie: mãsurã de suprafaþã înluntra (a): a încãrca în corãbii, a îmbarca
fãclier: suport de fãclie înrotat, -ã, adj.: cu roate, pusã pe roate
finic: palmier înscruma (a): a transforma în scrum, a arde
firoscos, -oasã, adj.: priceput, ºtiutor înspãima (a): a înspãimânta, a speria
fliºcui (a): a atinge cu biciul, a ºfichiui înstemat, -ã, adj.: încununat
folte: om burtos, pântecos (ironic) înstruna (a): a cânta pe strune
G întreolaltã, adv.: între dânºii
întruloca (a): a întruni, a aduna
Gherdan: colan, podoabã a gâtului întruloca (a se) : a se aºeza, a lua loc
ghiolcurã, adv.: plin, înþesat învãsca (a): a înfãºura, a înveli
gligan: porc mare, mistreþ înzidura (a): a înconjura cu ziduri, a clãdi
globi (a): a supune la gloabã, a pedepsi cu amendã înzili (a): a se face ziuã
grepþina (a se): a se prinde, a se agãþa cu putere J
grindei: piesã de lemn orizontalã (la plug sau la car)
H Jugar: animal înjugat, deprins cu jugul
L
Horþiº, adv.: iritat, duºmãnos
I Lainic, -ã, adj.: rãtãcitor, pribeag
lãinici (a): a rãtãci, a pribegi
Iedec: edec, loc de abordat pentru corãbii ori bãrci lãutoare: apã de baie
iezi (a): a opri printr-un zãgaz, a stãvili lela (a umbla): a umbla haimana, hoinar
ilãu: nicovalã leotã: ceatã, mulþime
imos, -oasã, adj.: murdar, soios lespeduit, -ã, adj.: pavat cu lespezi
Î lâng-olaltã, adv.: unul lângã altul
M
Împãtui (a se): a se vârî în pat, a se culca
împestrit, -ã, adj.: împestriþat, colorat Mãtrãºi (a): a cãra, a duce, a trimite
încãlat, -ã, adj.: bine hrãnit, gras mehenghi, -e, adj.: priceput, abil
1004 Glosar
mertici (a): a împãrþi
mied: bãuturã preparatã din apã ºi miere
milcui (a): a ruga, a îndupleca
milcuitor, -oare, adj.: rugãtor
mânecate (pe), adv.: de dimineaþã
mânzare (pl. mânzãri): oaie care are miel
mrejui (a) : a prinde în mreje, a lua prizonier
mul (pl. muli): catâr
mulare (pl. mulãri): mulã, catârcã
N Rãbduriu, -e, adj.: rezistent, încercat
Nadã: momealã, atracþie, interes
nat: om, individ
nãmaie: oaie
nãmetenie: animal mare, namilã
nãmornic, -ã, adj.: uriaº, imens
nemernici (a): a rãtãci, a pãtimi
nemetenie: namilã, uriaº
O Sãbier: curea de care atârnã sabia
Obli (a): a gelui, a netezi
ocarnic, -ã: defãimãtor, ocãrâtor, vrednic de ocarã
ol (pl. oluri): oalã, canã, vas
olat: pãmânt, þarinã, patrie
olãcar: sol, curier
orbecãi (a): a-ºi cãuta calea, a rãtãci
ortoman, -ã, adj.: voinic, puternic
P smicura (a se): a se înfrânge (fig.)
Palamar (pl. palamare): odgon, funie
paos: prinos, ofrandã
pardos: leopard
paºte (a): a urmãri cu gând rãu
pataramã: pãþanie
pãrcan: oalã, vas mare
Glosar 1005
pândiº: pândã, loc de pândã, ascunzãtoare
pânzuit, -ã, adj.: înfãºurat în pânzã
pescos, -oasã, adj.: bogat în peºte
poarã: pricinã, ceartã, împotrivire
ponciº, -e, adj.: încruciºat
prepune (a): a bãnui
prilosti (a): a amãgi
R
rãstoarce (a): a întoarce, a rãzbuna
rãzgudui (a): a zgudui cu putere
rãznit, -ã, adj.: depãrtat, despãrþit
refenea: petrecere, sfat
râtan: porc
robaci, -e, adj.: rãbdãtor, rezistent, muncitor
S
scânteios, -oasã, adj.: lucitor, scânteietor
scufundar: pescãruº
scutar: vechil, mai mare peste o târlã
seamã: socotealã
semnui (a): a da semne, a lãsa sã se înþeleagã
seninare (pl. seninãri): stâncã înaltã, vârf
sfeti (a se): a se arãta, a se destãinui
silhui, -e, adj.: împãdurit
smomi (a): a momi, a ispiti
snovos, -oasã, adj.: iubitor, scornitor de snoave
sodom, adv.: mulþime mare, sumedenie
soli (a): a trimite ca sol
sorin: loc însorit
spiniº: grãmadã de spini
staniºte: loc de odihnã a vitelor, popas, tabãrã
1006 Glosar Glosar 1007
stavã: herghelie vederos, -oasã, adj.: arãtos, chipos

stânjeniu, -e, adj.: roº, de culoarea purpurei vintrea (pl. vintrele): pânzã de corabie
strãdalnic, -ã, adj.: sârguitor, harnic vipie: arºiþã, dogoare
strãluminos, -oasã, adj.: scânteietor, deosebit de luminos vântoaicã: vijelie, furtunã
stur: lespede, bolovan vântoasã: vârtej, vijelie
suleget, -ã, adj.: subþire, delicat vârstean, -ã, adj.: egal în vârstã, tovar㺠de generaþie
ª Z

ªoiman: viteaz, voinic Zadã: pin, lemn de brad

ºugubinã: amendã, despãgubire, platã zãpsi (a): a prinde
T zãrghit, -ã, adj.: nebun, smintit
zdrumeca (a): a uza, a mãcina, a osteni
Tas: ceaºcã, talger, lighenaº zgancã: cicatrice, urma unei rãni
tehui, -e, adj.: prost, uºuratic zgripþor: vultur
torocalã: mâncare sau bãuturã amestecatã zingar: cântãreþ
troscot: zgomot, vuiet
tuieº, -e, adj.: zãnatic, fãrã minte
tuia: arbore exotic

Þ
Þanc (pl. þancuri): cap, promontoriu, colþ de stâncã
þãnduri (a): a preface în þãndãri, a zdrobi
þelinã: pãmânt necultivat

U
Udãturã: bãuturã
ulma (a): a simþi, a adulmeca
urgelnic, -ã, adj.: care împrãºtie urgie
utre: burduf

V
Vãsui (a): a pluti cu vasul, a naviga
vãtalã (pl. vãtale): piesã a rãzboiului de þesut în care se fixeazã spata
care bate firul
vedealã (pl. vedeli): recunoaºtere, cercetare