Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Mariana
Badulescu
Slanic Prahova
Era o iarnă friguroasă cu mult omăt.
Toată lumea se adăpostea de gerul cumplit
depănând povești la gura sobei.
Doar omul de zăpadă stătea neclintit
în curte pentru că nu simțea frigul.
Îl făcuseră Petrică și prietenii lui din
trei bulgări mari de zăpadă.
El era mai altfel decât ceilalți oameni de
zăpadă: avea două nuci în loc de ochi,
nasul, un ardei roșu, năstureii din alune, o
căciulă groasă de lână și în brațe, un rest
dintr-o mătură veche.
În curând noaptea s-a așternut peste
sat. Din adâncul pădurii au început să
apară toate vietățile ei.
Primul care a ajuns la gard a fost un
iepuraș îngrijorat că nu mai avea
mâncare pentru pui.
A început să scormonească omătul sperând
că va găsi măcar o rădăcină înghețată. Omul
i-a dăruit cu drag nasul său cel roșu.
În urma sa, două veverițe cu cozi
stufoase au primit cu bucurie nucile
gustoase și alunele, care îi încheiau haina
albă și pufoasă.
După o vreme, câteva păsărele s-au
așezat pe capul omului de nea. Ar fi
avut nevoie de câteva fire de lână ca
să-şi mai căptușească cuiburile reci.
Fără să mai stea pe gânduri, omul le-a
îngăduit să scoată din căciula lui câte
fire poftesc. La plecare le-a oferit și
câteva paie din mătura cea veche.
Cât a fost noaptea de lungă, omul de
nea a făcut daruri celor care au avut
nevoie.
Spre dimineață, nu mai rămăseseră
decât cei trei bulgări de zăpadă și
zâmbetul său fericit!!!.
Văzându-l așa, Zâna Iarnă s-a gândit să-l
răsplătească pentru bunătatea lui: i-a
dăruit dragostea tuturor copiilor.
Iubirea copiilor...
Care este ordinea corectă în care
omul de zăpadă face daruri?
Dând click pe căsuță,
înapoiem cele dăruite
DESCRIE IMAGINILE-JOCURILE COPIILOR