Elemente de modernism

În lirica modernă, se produce o destructurare a eului liric, total îndepărtat de eul

individual, celebră fiind afirmaţia lui Arthur Rimbaud: „Eu este un altul”. În general, eul
liric este marcat în text prin forme pronominale şi forme verbale de persoana I. Pot să
apară şi alte persoane, care au funcţie generalizatoare, extinzând sfera sentimentelor
exprimate de vocea lirică la nivelul receptorului.  În poezia modernă, nu numai
persoana eului liric se modifică, ci şi numărul, apariţia pluralului sugerând o polifonie a
vocii în care distanţarea de eul individual creşte.

Poezia argheziana se caracterizeaza prin urmatoarele elemente de modernism:

poezia peste expresia unei constiinte framantate, aflate in perpetua cautare, osciland
intre stari contradictorii sau incompatibile, tentatia absolutului , exista unor “categorii
negative”: estetica uratului si crestinismului in ruina, incalcarea conventiilor si a
regulilor, libertatea absoluta a inspiratiei; poezia poate transfigura artistic ale realitatii
altadata respinse. Lumea marginalizata a hotilor sau a criminalilor ascunde un mesaj
optimist: mizeria sau pacatul nu distrul fondul de umanitate. Infatisarea pentru prima
data in poezia romana, implinirea prin iubirea de tip casnic si ipostaza femeii-sotie,
limbajul poetic: ambiguitate, expresivitate, magia limbaului si forta sa de sugestie se
realizeaza prin schimbari esentiale la nivelul lexical si sintactic. Limbajul socant aduce
neasteptate asocieri lexicale de termeni argotici, religiosi, arhaisme, neologisme,
expresii populare, cuvinte banale. Rolul poetului este de a “potrivi” cuvintele; sparge
tiparele topice si sintactice (se creeaza un nou limbaj poetic) fantezia metaforica
provoaca o coontaminare de lucruri obiectiv si logic incompatibile, innoiri prozodice
(cultivarea versului liber sau combinarea diversa a unor elemente ale prozodiei clasice).

Perspectiva este modernă, unul dintre elementele definitorii pentru lirica modernistă fiind
imposibilitatea interpretării ei liniare, textul obligând permanent la reveniri, reconsiderări. Cursivitatea
este asigurată de folosirea consecventă a ingambamentului, procedeu artistic prin care se continuă
ideea începută într-un vers în versul următor. Din punct de vedere stilistic, această primă secvenţă lirică
este lipsită de artificiul metaforizant. Expresivitatea rezultă din caracterul surprinzător al asocierilor,
procedeele artistice fiind puţine