Manual pentru clasa a XI-a

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII

Marin Iancu

L imba
Ion Bălu

L imba şi literatura română

Manual pentru clasa a XI-a

şi literatura română
Manual pentru clasa a XI-a

Limba şi literatura română

Marin Iancu
Ion Bălu

Pentru toate filierele

Se aplică şi la clasa a XII-a – filiera tehnologică, ruta progresivă de
calificare prin şcoala de arte şi meserii + anul de completare

ISBN: 978-606-8609-79-9
CORINT
ü
C
ü

9 786068 609799 ORINT

 
CORINT
EDUCAŢIONAL
Manualul a fost aprobat prin Ordinul ministrului Educa]iei [i Cercet\rii nr. 4742 din 21.07.2006, `n urma evalu\rii calitative organizate de
c\tre Consiliul Na]ional pentru Evaluarea [i Difuzarea Manualelor [i este realizat `n conformitate cu programa analitic\ aprobat\ prin Ordin al
ministrului Educa]iei [i Cercet\rii nr. 3252 din 13.02.2006.

Date despre autori:

 Prof. univ. dr. Ion Bãlu, Universitatea Ploieºti.
A publicat numeroase lucrãri, dintre care amintim: Opera lui G. Cãlinescu. Eseu despre etapele creaþiei, 1971;
Cezar Petrescu, 1972; G. Cãlinescu. Bibliografie, 1975; Marin Preda, 1976; Viaþa lui G. Cãlinescu, 1981; Nostalgia
absolutului, 1981; Nicolae Labiº, 1984; Lucian Blaga, 1986; Viaþa lui Ion Creangã, 1990; Viaþa lui Lucian Blaga, vol. I, 1995;
Introducere în universul liricii argheziene, 2000; Ioan Alexandru, 2003.
 Prof. dr. Marin Iancu, membru al Uniunii Scriitorilor din România, ªcoala Nr. 1 Voluntari.
Autor ºi coautor al unor lucrãri de criticã ºi istorie literarã, de manuale ºcolare pentru clasele V–XII ºi de auxiliare ºco-
lare pentru toate nivelurile de studiu ale limbii ºi literaturii române, în gimnaziu ºi liceu.

Referenþi:
Prof. drd. gradul I Aurelia Ilian, Colegiul Naþional „Mihai Viteazul” Bucureºti
Prof. gradul I Elena Gânju-Brezeanu, inspector ºcolar de specialitate, Inspectoratul ªcolar al Judeþului Ilfov

Redactare: G. Moldoveanu
Tehnoredactare [i procesare computerizat\: Daniela Diaconescu, Mihaela Ciufu, Cristina Aprodu
Coperta: Valeria Moldovan

Pentru comenzi şi informaţii, contactaţi:

GRUPUL EDITORIAL CORINT
Departamentul de Vânzări
Str. Mihai Eminescu nr. 54A, sector 1, Bucureşti, cod poştal 010517
Tel./Fax: 021.319.47.97; 021.319.48.20
Depozit
Calea Plevnei nr. 145, sector 6, Bucureşti, cod poştal 060012
Tel.: 021.310.15.30
E-mail: vanzari@edituracorint.ro
Magazin virtual: www.edituracorint.ro

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României

IANCU, MARIN
Limba ºi literatura românã : manual pentru
clasa a XI-a / Marin Iancu, Ion Bãlu. - Bucureºti : Corint Educa]ional, 2014
ISBN 978-606-8609-79-9

I. Bãlu, Ion

811.135.1(075.35)
811.135.1.09(075.35)

ISBN 978-606-8609-79-9

Toate drepturile asupra acestei lucr\ri sunt rezervate Editurii CORINT EDUCAÞIONAL,
parte component\ a GRUPULUI EDITORIAL CORINT.
DE{TEAPT|-TE, ROMÂNE!
Versuri: Andrei Mureºanu
Muzica: Anton Pann

Deçteaptã-te, române, din somnul cel de moarte,

În care te-adâncirã barbarii de tirani!
Acum ori niciodatã croieçte-þi altã soarte,
La care sã se-nchine çi cruzii tãi duçmani!

Acum ori niciodatã sã dãm dovezi la lume

Cã-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
ªi cã-n a noastre piepturi pãstrãm cu falã-un nume
Triumfãtor în lupte, un nume de Traian!

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Priviþi, mãreþe umbre, Mihai, ªtefan, Corvine,

Româna naþiune, ai voçtri strãnepoþi,
Cu braþele armate, cu focul vostru-n vine,
„Viaþã-n libertate ori moarte!” strigã toþi.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
 FUNDAMENTE ALE CULTURII ROMÂNE
Naºterea lui Isus (icoanã pe sticlã din Mãrginimea Sibiului,
prima jumãtate a secolului XIX)
Ce este limba?
 Ca fenomen social, limba este principalul mijloc de
comunicare între membrii unei colectivitãþi umane,
istoriceºte constituit, alcãtuit din mai multe sisteme.
Produs al societãþii umane, limbajul este o facultate exclu-
siv omeneascã, mod de folosire a unei limbi, mijloc gene-
ral de comunicare în activitatea oamenilor.
 Din punct de vedere genealogic, limba românã este
limba latinã vorbitã neîntrerupt, în spaþiul carpato-danu-
biano-pontic, în primele secole ale erei noastre, care se
dezvoltã pe un substrat daco-tracic ºi care devine, dupã
destrãmarea Imperiului Roman, un idiom romanic. Limba
naþionalã românã (comunã unei naþiuni) s-a format în anu-
mite condiþii istorice.
 Vocabularul sau lexicul unei limbi este reprezentat de
totalitatea unitãþilor lexicale (cuvintele) care existã ºi care
au existat, cândva, în limba respectivã. Existã o lexicologie
sincronicã sau descriptivã, care studiazã vocabularul unei
limbi la un moment dat al existenþei sale, ºi o lexicologie
diacronicã sau istoricã, ce studiazã evoluþia vocabularului
de-a lungul timpului.
4 Literaturã
ORIGINILE
ªI
EVOLUÞIA
LIMBII ROMÂNE
Limba românã naþionalã _______________
1. Desprindeþi, din urmãtoarea definiþie, trãsãturile fun-
damentale ale limbii române:
„Limba românã este limba latinã vorbitã în mod neîntre-
rupt în partea orientalã a Imperiului Roman, cuprinzând
provinciile romanizate (Dacia, Panonia de Sud, Dardania,
Moesia Superioarã ºi Inferioarã), din momentul pãtrunderii
limbii latine în aceste provincii ºi pânã în zilele noastre.
(Al. Rosetti, Istoria limbii române, de la origini pânã în seco-
lul al XVI-lea, Bucureºti, 1971, p. 8)
2. Comentaþi textele de mai jos referitoare la limbã:
a) „Limba nu e (...) numai un servitor al gândirii, ci un
stãpân al ei. Dacã este adevãrat cã omul vorbeºte cum
cugetã, nu e mai puþin adevãrat cã omul cugetã dupã cum
s-au deprins sã vorbeascã înaintaºii lui. În limba tradiþionalã
cãutãm expresiile cele mai potrivite spre a ne îmbrãca gân-
durile, dar aceastã limbã moºtenitã, cu anumite cliºee ºi aso-
ciaþii constante, îndreaptã gândurile noastre pe cãile pe care
s-au miºcat ºi cugetele înaintaºilor noºtri, stabilind o legãturã
trainicã între fiii acestui neam, o forma mentalis naþionalã.”
(Sextil Puºcariu, Limba românã, vol. I, 1976, p. 38)
b) „În limbã cuvintele nu stau izolate. Dicþionarul le dã
ordine ºi explicare. Comunicarea ideilor începe cu alegerea
cuvintelor. Împrejurãri deosebite cer cuvinte pe potriva lor.”
(Tudor Arghezi, Despre arta literarã)

 Lingvistica este ºtiinþa care studiazã limba, natura ºi
legile ei de dezvoltare. (lingvisticã < fr. linguistique;
limbã < lat. lingua; limbaj < it. linguagio, fr. langage).
 Lexicologia este disciplina lingvisticã ce se ocupã cu
studiul vocabularului (fr. lexicologie, gr. lexis = cuvânt).
 Idiom (fr. idiome, lat. gr. idioma) = denumire gene-
ricã pentru limbã.
FORMAREA LIMBII ROMÂNE
Structura etimologicã
a lexicului românesc __________________
 Din punct de vedere al originii cuvintelor, lexicul lim-
bii române este constituit din:
A. Fondul originar (cuvintele latine ºi preromane
moºtenite).
B. Împrumuturi din diferite limbi.
C. Formaþii româneºti (cuvinte create).
D. Cuvinte de origine necunoscutã
 O imagine aproximativã asupra bogãþiei vocabularului
românesc din trecut ºi de astãzi o oferã Dicþionarul explicativ
al limbii române, care, prin cele aproximativ 160.000 de
unitãþi lexicale pe care le cuprinde, urmãreºte sã înregistreze:
cuvintele de circulaþie generalã, întreaga terminologie popularã,
regionalismele ºi arhaismele atestate, creaþiile interne ºi împru-
muturile neologice, termenii de argou (care au pãtruns, prin
vorbirea familiarã, ºi în stilul beletristic), precum ºi creaþiile
lexicale personale.
 Limba strãmoºilor noºtri geto-daci formeazã substratul
limbii române.
 Substratul este alcãtuit din totalitatea elementelor
lingvistice pãtrunse într-o limbã nouã din limba populaþiei
autohtone; aceastã populaþie ºi-a pãrãsit propria limbã ºi a
adoptat-o pe cea nouã în urma unei cuceriri, a unei
migraþiuni sau a unei colonizãri.
Dupã perioada de bilingvism, una dintre limbi se
impune, iar cealaltã este eliminatã.
 Bilingvism (sau dualism lingvistic): capacitatea unei
populaþii de a utiliza alternativ în comunicare douã sis-
teme lingvistice diferite.

Fundamente ale culturii române
c) „A cultiva o limbã va sã zicã a o curãþa de tot ce nu
este al sãu ºi nici nu poate simpatiza cu dânsa, a pune tot
lucrul ºi toatã vorba la locul sãu, a boteza fiecare idee cu
numele sãu, a o scãpa de tot ce poate sã fie echivoc ºi a o face
sã exprime ceea ce gândeºte cineva, iar nu alta”.
(Ion Heliade Rãdulescu, 1838)
d) „Când nu gãseºti cuvântul sã fii sigur cã gândul nu
s-a limpezit încã.”
(N. Iorga, Cugetãri)
Fondul lingvistic autohton ___________
 Din cele mai vechi timpuri, actualul teritoriu al þãrii
noastre a fost locuit de geto-daci, desprinºi din ramura de
nord a marelui neam al tracilor. Deºi limba pe care o vorbeau
nu s-a consemnat în texte scrise, cercetãrile lingvistice au
identificat circa 100-150 de cuvinte considerate geto-dacice,
pãstrate pânã azi în limba românã.
În studiul sãu monografic despre Limba traco-dacilor (1959),
I.I. Russu a stabilit cã „160 de cuvinte specific româneºti sunt
anteromane indoeuropene, aparþinând ca atare graiului popu-
laþiei care în timpul expansiunii romane locuia în teritoriile
carpato-balcanice, adicã traco-dacilor (abur, adia, ameþi, amurg,
aprig, arunca, baci, balaur, boltã, barzã, bãiat, bordei, brad, brân-
duºã, brânzã, butuc, cârlan, cãciulã, copac, copil, droaie, fluier,
gard, groapã, pupãzã, struguri, þeapã, urdã, vatrã, viezure etc.).
Cele mai multe dintre ele sunt chiar elemente din fondul
principal lexical, cu o largã circulaþie ºi frecvenþã, majori-
tatea având numeroase derivate; ele aparþin tuturor dome-
niilor terminologiei (corpul uman, procese psihice, casa, unelte,
animale, plante etc.); sunt substantive, adjective, adverbe ºi,
deosebit de semnificative ºi numeroase, 40 de verbe din cele
mai importante (a arunca, bãga, bucura, dãrâma, încurca, rãbda,
rezema, ridica, urca, vãtãma etc.).”
 Elementele geto-dace formeazã fondul lingvistic autoh-
ton, aºa-numitul substrat al limbii române. Unele cuvinte
geto-dace sunt considerate de origine latinã, fiind cuvinte pre-
romane, împrumuturi din limba latinã popularã dunãreanã,
devenitã ulterior mijloc oficial de comunicare a populaþiei
romanizate din sudul ºi din nordul Dunãrii. (Vezi Grigore
Brâncuº, Vocabularul autohton al limbii române, 1983, p. 102)
5

 În urma unui proces îndelungat de simbiozã geto-daco-
romanã, începutã înainte de cucerirea efectivã a Daciei de
cãtre Traian, în spaþiul carpato-dunãrean s-a format o întinsã
populaþie romanizatã, care va rezista în secolele urmãtoare
elementelor migratoare, aparþinând goþilor, hunilor, avarilor
ºi, apoi, slavilor.
„Dacã în restul Romaniei orientale, romanitatea a fost în
cele din urmã sortitã dispariþiei, în fosta Dacia traianã, roma-
nii ºi dacii romanizaþi s-au menþinut, reuºind sã se cristalizeze
într-o nouã realitate: poporul român.”
(Adolf Armbruster, Romanitatea românilor. Istoria unei idei,
Bucureºti, Editura Enciclopedicã, 1993)
Cuvintele preromane (probabil geto-dace) sunt
moºtenite în limba românã laolaltã cu celelalte cuvinte latine
împrumutate din limba greacã (bisericã, creºtin, carte, drac)
prin procesul de bilingvism.
Limba latinã:
baza lingvisticã a limbii române ________
 Etnogeneza româneascã ºi constituirea limbii române
reprezintã componentele fundamentale ale îndelungatului
proces istoric de sintezã la care au participat douã straturi
etnolingvistice importante:
a) elementul autohton geto-dacic (ca bazã etnicã);
b) elementul roman.
Odatã cu ocuparea Daciei de cãtre romani, limba latinã
devine limba oficialã a noii provincii a Imperiului, mai ales în
forma sa popularã, numitã ºi latinã vulgarã (< lat. vulgaris, adj.
„obiºnuit, comun, public”), spre a se deosebi de latina cultã,
limba scrierilor cãrturãreºti. În raport cu celelalte limbi neola-
tine, româna are o fizionomie proprie, diferenþiindu-se de lim-
bile romanice occidentale prin câteva categorii de fapte
lingvistice cu un caracter conservator sau, alteori, inovator.
 Dupã criteriul originii comune, limbile de pe glob sunt
grupate în familii de limbi (clasificare genealogicã).
Dintre toate limbile, cele indo-europene formeazã singu-
ra familie rãspânditã în toate continentele, având urmã-
toarele grupuri de limbi: romanice, germanice, celtice, slave,
baltice, greacã, albanezã, armeanã, indianã, iranianã.
 Etimologia. Ramurã a lingvisticii care studiazã ori-
ginea cuvintelor, pe baza regulilor ºi a tendinþelor de evoluþie
a formei lor sonore (fonetice) ºi semantice.
 Etimonul. Cuvântul (de obicei, dintr-o limbã strãinã)
din care provine un anumit cuvânt al unei limbi.
6 Literaturã
Exerciþii de aprofundare
1. Alcãtuiþi familia lexicalã a cuvântului copil.
2. Formulaþi enunþuri din care sã rezulte cel puþin trei
sensuri diferite ale cuvântului vatrã.
3. Gãsiþi douã expresii sau locuþiuni în componenþa cãro-
ra intrã cuvântul brânzã.
4. Construiþi enunþuri în care urmãtoarele elemente lexi-
cale de origine geto-dacã sã fie folosite cu sens figurat: abur,
sâmbure, þeapã, zgardã.
5. Daþi exemple de câte un proverb având în structura sa
cuvintele cãciulã ºi groapã.
Limba românã – limbã romanicã _____
 Iniþial limbã a oraºului Roma ºi a împrejurimilor sale
(Latium), latina se impune treptat ca limbã oficialã ºi de cul-
turã în teritoriile cucerite de cãtre romani. În acest fel, expan-
siunea politicã a Imperiului Roman a fost dublatã de expansi-
unea lingvisticã.
Prin descendenþa din latina comunã, noile limbi care aveau
sã se formeze sunt grupate în aceeaºi familie, fiind numite
neolatine sau romanice (româna, franceza, italiana, spaniola,
portugheza, catalana, dialectele reto-romane ºi provensala).
 Romanizarea: proces de deprindere a geto-dacilor cu
instituþiile, cu civilizaþia ºi cultura romanã, împletindu-le cu
civilizaþia ºi cultura lor proprie. Se realizeazã astfel, în paralel,
continuitatea de limbã ºi continuitatea de culturã.
„Se poate deci afirma cã româna este o limbã romanicã,
rezultatã dintr-o foarte veche, constantã ºi încrâncenatã lan-
guage loyalty (fidelitate lingvisticã), care i-a asigurat identitatea
în timp ºi spaþiu, dar ºi dintr-o culturã marcatã de mai multe
rupturi, dupã fluxul ºi refluxul latinitãþii în aceastã zonã orien-
talã a Europei, zguduitã de vicisitudini ºi acoperitã de tãcerile
istoriei.” (Al. Niculescu, Individualitatea limbii române între lim-
bile romanice, Cluj-Napoca, Editura Clusium, 1999)
 Romanizarea, ca proces oficial, organizat ºi sistematic,
cunoaºte douã aspecte, romanizarea lingvisticã ºi romanizarea
nonlingvisticã.
a) Romanizarea lingvisticã: fundamentalã ºi decisivã pen-
tru apariþia limbii române; aceastã substituire de limbi s-a
produs în cadrul unui proces de lungã duratã.
b) Romanizarea nonlingvisticã: preluarea de cãtre populaþia
autohtonã a unor elemente de civilizaþie spiritualã ºi materi-
alã romanã (rituri, credinþe, forme de organizare, forme de
organizare administrativã, tipuri de edificii sau de aºezãri
umane etc.).
Romanizarea s-a dovedit un proces ireversibil.
 Alte puncte de vedere în problema
originii românilor ºi a limbii române _____
 Rolul elementului latin în limba ºi în etnogeneza
românilor a fost evidenþiat, cu anumite exagerãri, ºi de
reprezentanþii ªcolii Ardelene.
 Problema originii, a „vechimii” ºi a anterioritãþii
poporului român a reprezentat un factor decisiv în acþiunea
culturalã întreprinsã de Samuil Micu, Gheorghe ªincai ºi
Petru Maior, dar reprezentanþii ªcolii Ardelene au alunecat
adeseori în eroare ºi au lansat ºi unele idei discutabile.
Printre acestea se numãrã teza originii pur romane a
poporului român, construitã de Samuil Micu pe ideea cã dacii
au fost exterminaþi în rãzboaiele cu romanii, iar poporul
român descinde exclusiv din elementul roman, ºi teza lati-
nistã, dupã care limba românã este moºtenitoarea directã a
latinei, iar elementele nelatine, „barbare”, adãugate ulterior,
ar trebui sã fie eliminate din configuraþia limbii actuale, pen-
tru a reveni la forma ei „originarã”, aplicând principiile eti-
mologismului.
Scenã de viaþã cotidianã în Dacia romanã
(basorelief din secolul II, pãstrat la Cluj)
Fundamente ale culturii române
 Multã vreme, ocupaþia strãmoºilor noºtri latini a reprezen-
tat-o pãstoritul. Pãcurarii (ciobanii) se hrãneau cu lapte, cu
legume ºi carnea oilor. Ei au pãstrat în limbã cuvinte latine care
denumesc noþiuni primordiale: cerul, marea, pãdurea, codrul,
muntele, câmpul cu florile, valea, pasãrea, peºtele, iarba, fânul.
Când se stabileau, fãceau casã cu pereþi, fereastrã, uºã, tindã,
acoperiº din scândurã, îmbinate prin cuie, bãtute cu maiul. În
casã se aflau masã, scaun, aºternut, cuptor, oale, urcioare, butoaie.
 Dupã criteriul valoric (vechime, importanþã, frec-
venþã), se identificã:
a) fondul lexical de bazã (esenþial sau principal);
b) restul sau masa vocabularului.
Activitate independentã
 Componenþa etimologicã a fondului principal lexical
dovedeºte cã limba românã provine din limba latinã.
Folosindu-vã de un dicþionar al limbii române în care se
dau ºi etimologiile, completaþi lista din tabelul ce urmeazã cu
încã cel puþin cinci cuvinte, respectând pentru aceasta cri-
teriul stabilitãþii ºi al valorii de circulaþie.
Cuvinte care denumesc:
corpul omenesc ºi
a) barbã, cap, creier, gât.....................
pãrþile lui:
b) nume de fiinþe: om, bãrbat, albinã, caprã...............
locuinþa ºi obiectele
c) casã, perete, ac, cui........................
casnice:
d) unelte: fier, furcã, fus, scarã.......................
e) acþiuni ºi procese: a afla, a alerga, a cere, a certa........
f) familia: mamã, tatã, frate, sorã...................
nume de plante (fructe,
g) alun, cireº, fag, floare.....................
flori, pomi):
h) alimente: apã, carne, fãinã, lapte...................
i) calitãþi ºi defecte: ager, aspru, bãtrân, deºtept.............
î) mediul înconjurãtor: apã, afarã, cald, curte....................
j) diviziunea timpului: zi, noapte, searã, an.......................
k) culori: alb, albastru, negru, verde..............
7

(detaliu de pe o canã din tezaurul de la Sânnicolau Mare)
Scenã de vânãtoare
Elementul migrator.
Contactul dintre limbi __________________
 Compus din valuri succesive de populaþii ºi de limbi
diferite (turcice, germanice, slave), elementul migrator prezin-
tã numai atingeri cu fenomenul genezei etnolingvistice
româneºti, fãrã a se constitui într-o componentã a acesteia.
Contactul dintre limbi are ca urmare interferenþa, influenþa
reciprocã a limbilor, în anumite condiþii ºi cu anumite grade
de intensitate, fiind rezultatul unor fenomene extralingvis-
tice: amestec de populaþie, convieþuire (de duratã sau
vremelnicã) pe acelaºi teritoriu, relaþii culturale etc.

„Supusã încercãrilor timpului ºi contingenþelor — scrie

Bazil Munteanu în studiul La poésie de Lucian Blaga—, limba
românã ºi-a atenuat sensibil calitãþile pozitive moºtenite din
latinã. Vorbitã aproape de douã mii de ani de masele
þãrãneºti, latina a fost întoarsã spre mediul rural ºi a suportat
Completaþi-vã cunoºtinþele! o prefacere rusticã. Ea a pierdut mult din vigoarea iniþialã ºi
1. Cuvintele din seria ce urmeazã sunt vechi împrumu- ºi-a vãzut unghiurile distincte rotunjindu-se câte puþin. Prin
turi slave: bejenie, rãzmeriþã, rob, zidar, maicã, rudã, costeliv, jocurile semantice, pe care schimbarea de mediu le-a adus
izbândã, sabie, steag, streajã, ciudã, danie, dar, har, nãdejde. obligatoriu, a vãzut ordinea ei mlãdiindu-se ºi a fost nevoitã
Analizaþi-le ºi precizaþi: sã suporte o considerabilã infuzie de sevã concretã.
a) care dintre ele au dobândit o nuanþã învechitã sau Limba slavã i-a adus un considerabil aport concret îndeo-
regionalã popularã; sebi de naturã realistã ºi afectivã. Ceea ce a rãmas în limba
b) care sunt concurate de neologisme (daþi exemple de românã din raþionalitatea latinei este învãluit într-o aurã de
astfel de neologisme); vag ºi de mister. De atunci, fãrã îndoialã, limba românã a con-
c) care au rãmas în uzul curent, dobândind un semantism tractat acel ceva deosebit de agreabil ºi nespus de aspru toto-
dezvoltat. datã, întregul ei farmec specific ºi indefinibil ce uimeºte astãzi
2. Analizaþi unul din textele de mai jos sub raportul ori- pe specialist ºi formeazã o dificultate realã pentru traducãtori;
ginii cuvintelor; precizaþi, dacã este posibil, în procente, câte dupã cum vocabulele slave, topite în masa limbii, amintesc din
sunt: a) cuvinte latineºti moºtenite; b) cuvinte cu etimon nou, confuz, de îndepãrtatele lor origini… Slava formeazã
necunoscut; c) împrumuturi; d) formaþii româneºti. clar-obscurul limbii române”. (Traducere de I. Bãlu)
a) „ªi cât de viu s-aprinde el 1. Construiþi enunþuri în care urmãtoarele cuvinte de
În orºicare sarã, origine slavã sã fie folosite cu sens propriu ºi cu sens figurat:
Spre umbra negrului castel obraz, trup, far.
Când ea o sã aparã. 2. Formaþi locuþiuni cu urmãtoarele cuvinte de origine
greacã, turcã ºi maghiarã: a) ifos, stambã, folos; b) capac, chior,
ªi pas cu pas pe urma ei iama; c) chip, fedeleº, gând.
Alunecã-n odaie, 3. Determinaþi sursa împrumuturilor de mai jos. Folosiþi,
Þesând cu recile-i scântei în acest scop, Dicþionarul explicativ al limbii române: belºug,
O mreajã de vãpaie.” capabil, chip, cioban, divan, cert, fes, gând, interes, a lipsi, neam,
(M. Eminescu, Luceafãrul) persoanã, salcâm, serios, a socoti, staff, sponsor.
b) „Când soarele se pleacã spre apus, când murgul-serei 4. Elaboraþi un eseu în care sã argumentaþi înrudirea limbi-
începe a se destinde treptat peste pustii, farmecul tainic al lor romanice. Aveþi în vedere: a) structura gramaticalã pre-
singurãtãþii creºte ºi mai mult în sufletul cãlãtorului.” ponderent latinã; b) existenþa unui fond lexical principal latin,
(Al. Odobescu, Pseudo-kynegetikos) comun tuturor limbilor romanice; c) statutul general romanic
(Dupã Iulian Ghiþã, Sinteze ºi exerciþii lingvistice ºi stilistice, al celor peste 500 de cuvinte fundamentale pentru limbile de
E.D.P., 1995, p. 10). origine latinã.

8 Literaturã
 Latinitatea limbii române ______________
 Apariþia limbii române ca limbã cu o fizionomie proprie
este consecinþa directã ºi concretã a unei evoluþii de lungã
duratã. În studiul Romanitatea românilor. Istoria unei idei,
Adolf Armbruster prezintã cele mai interesante atestãri ale
conºtiinþei latinitãþii. Limba românã (o arie lateralã a roma-
nitãþii) s-a dovedit a fi conservatoare, pãstrând forme ºi
cuvinte vechi latine, care, în alte limbi romanice mai evolu-
ate, s-au pierdut. Sextil Puºcariu a indicat, de asemenea, un
mare numãr de cuvinte latine pãstrate numai la noi. Istoria
limbii române consemneazã elementul persistent în structura
gramaticalã, care în esenþa ei a rãmas latinã, cu toate influ-
enþele masive de vocabular, mai ales din partea limbilor înve-
cinate.
Activitate independentã
1. Precizaþi cum s-a format limba românã.
2. Numiþi teritoriul pe care s-a desfãºurat procesul de
constituire a limbii române.
3. Care sunt limbile romanice ºi unde se vorbessc acestea?
4. Argumentaþi originea latinã a limbii române, pornind
de la schimbãrile ce se produc în compartimentele de bazã
ale limbii:
a) sistemul fonetic (lat. bene > bine; lat solem > soare;
lat. plumbum > plumb etc.);
b) sistemul gramatical (lat. Nos et vos amici sumus — Noi
ºi voi suntem prieteni; lat. Aedificare in aere — A con-
strui în aer etc.);
c) vocabularul/lexicul („Peste a nopþii feerie / Se ridicã mân-
dra lunã”, M. Eminescu — „Supra noctem fascinantem
/ Tollit se superba luna”).
Exerciþii de aprofundare
1. Care sunt particularitãþile cuvintelor care fac parte din
fondul principal lexical? Ce cuprinde restul vocabularului?
Alegeþi cuvintele din urmãtorul text ºi încadraþi-le în
cele douã categorii numite mai sus:
„Toþi paznicii din toatã împãrãþia ºi cei mai aleºi pe care îi
pusese împãratul ca sã pândeascã n-au putut sã-i prinzã pe
hoþi.” (P. Ispirescu)
2. Cum explicaþi îmbãtrânirea ºi eliminarea unor cuvinte
din vocabularul curent al unei epoci?
3. Care sunt împrejurãrile care favorizeazã crearea de neo-
logisme?
Fundamente ale culturii române
Activitate independentã
1. Alcãtuiþi o scurtã compunere numai din cuvinte de
origine latinã (moºtenite sau derivate de la acestea). Teme
propuse: Un peisaj de toamnã; Legãturi de rudenie, Ocupaþii
þãrãneºti tradiþionale º. a. Folosiþi, în acest sens, Dicþionarul
explicativ al limbii române literare (DEX).
2. Analizaþi sensurile actuale ale cuvintelor româneºti
comparate cu cele ale cuvintelor latine din care provin: char-
ta „hârtie, scriere, scrisoare” > carte; cornus „corn” > corn;
dolus: „durere” > dor; fontana: „izvor, origine” > fântânã;
gula: „gât, gâtlej” > gurã; lingua „limbã” (organ al vorbirii) >
limbã; salutare: „a saluta, a-ºi lua rãmas bun” > a sãruta.
3. Ce se înþelege prin fondul originar de cuvinte? Numiþi
cele mai importante caracteristici ale acestor cuvinte.
4. Analizaþi succesiv cuvintele din contextele de mai jos
ºi rânduiþi-le pe coloane: cuvinte din fondul originar / for-
maþii româneºti / cuvinte împrumutate / calcuri lingvistice:
a) „Purta toiag nalt pe care-l þinea în sus. (…) Avea plete
creþe unse cu unt.” (M. Sadoveanu)
b) „Se plimba prin casã agitat, invocând anapoda devota-
mentul, cinstea, spiritul lui de sacrificiu”. (Camil Petrescu).
5. Scrieþi traducerea expresiei latine ad calendas graecas ºi
explicaþi-i sensul; gãsiþi apoi minimum douã echivalente
frazeologice româneºti.
6. Grupaþi expresiile din seria A cu echivalentul lor, în
limba românã, din seria B:
A.: ibidem, alibi, festina lente, sine qua non, de facto, de iure,
de visu, do ut des, honeste vivere, hic et nunc, in extremis, ipso
facto, manu militari;
B.: de fapt, prin forþa armatã, îþi dau ca sã-mi dai, în altã
parte, din auzite, grãbeºte-te încet, sã trãieºti cinstit, în acelaºi loc,
de drept, aici ºi acum, în ultimã instanþã, prin însuºi acest fapt,
fãrã de care nu se poate.
Calc (lingvistic); calchiere. Modalitate de înnoire a
vocabularului prin traducerea sau imitarea structurii unui
cuvânt sau a unei expresii strãine, folosind ca material
cuvinte deja existente în limbã.
Detaliu ornamental de pe un platou descoperit la Conceºti
9
 APARIÞIA SCRISULUI ÎN LIMBA ROMÂNÃ
Impunerea limbii române ______________
 Procesul de formare a limbii române literare a început
înainte de scrierea în limba românã. Folositã ca limbã de cul-
turã în bisericã ºi în cancelariile domneºti, limba slavonã a
fost puþin cunoscutã de cãtre români, în afara unui cerc
restrâns de cãrturari. În viaþa de toate zilele, oamenii de rând
aveau o limbã a lor, din moºi-strãmoºi, care îi deosebea de
alte neamuri ºi le dãdea numele. În primele creaþii populare,
chiar dacã acestea nu erau scrise, se folosea aspectul cel mai
îngrijit ºi cel mai corect al limbii comune.
În astfel de condiþii, se presupune cã limba românã a fost
folositã în scris, pentru uzul curent, cu mult înaintea datei de
la care ni se pãstreazã mãrturii.
 Scrisoarea boierului Neacºu din Câmpulung (Argeº)
cãtre judele Braºovului Hans Benkner a fost datatã în 29–30
iunie 1521, într-o perioadã cunoscutã prin procesul de tre-
cere treptatã la românã ca limbã a culturii ºi literaturii.
Imagine elocventã a felului în care arãta limba românã în
veacul al XVI-lea, Scrisoarea lui Neacºu confirmã originea lat-
inã a limbii române, unitatea ºi continuitatea limbii ºi a
poporului român.
„Folosirea limbii române în actele civile nu trebuie
explicatã prin scãderea cunoºtinþei limbii slavone, ci
numai prin limitarea uzului ei în cancelaria domneascã ºi
în bisericã. (...) Prin urmare, în secolele XVI ºi XVII
limba slavonã era încã cunoscutã, dar era întrebuinþatã în
sferele tot mai restrânse ale înaltului cler ºi ale marii
boierimi, pe când pãturile sociale ridicate de curând,
chiar în cazul când mai ºtiau slavoneºte, aveau nevoie de
un alt instrument de comunicare în relaþiile lor, de o
limbã vie, nu moartã, cum era limba slavonã (...). Neacºu
ºtia slavoneºte ºi nu din neºtiinþa slavonei a scris în limba
românã, ci pentru cã în scrierea lui cu informaþii politice
grabnice, despre miºcãrile turcilor, era nevoie de un
instrument de comunicare corespunzãtor, simplu ºi rapid,
nu savant ºi greoi.” (Istoria literaturii române, I, Bucureºti,
Editura Academiei, 1964, p. 294)
10
 SCRISOAREA LUI NEACªU (1521)
Mudromu i plemenitomu i cistitomu i B[o]gom darovannomu
jupan Han㺠Begner ot Braºov, mnog[o] zdravie ot Neacºul ot
Dlugopole.1
I pak2 dau ºtire domnietale za3 lucrul turcilor, cum am
auzit eu cã împãratul au ieºit din Sofiia4, ºi aimintrea5 nu e.
ªi se-au dus în sus pre Dunãre. I pak sã ºtii domniia-ta cã au
venit un om de la Nicopoe6 de mie me-au spus cã au vãzut
cu ochii loi cã au trecut ceale corabii ce ºtii ºi domniiata pre
Dunãre în sus. I pak sã ºtii cã bagã den7 tote oraºele câte
50 de omin sã fie în ajutor în corabii. I pak sã ºtii cumu se-au
prins neºte meºter den Þarigrad8 cum vor treace aceale cora-
bii la locul cela strimtul ce ºtii ºi domniia ta. I pak spui dom-
nietale de lucrul lu Mahamet-Beg, cum am auzit de boiari ce
sânt megiiaº ºi de gener-miu Negre, cumu i-au dat împãratul
slobozie lui Mahamet-Beg, pre io-i va fi voia pren Þeara
Româneascã iarã el sã treacã. I pak sã ºtii domniia ta cã are
fricã mare ºi Bãsãrab de acel lotru de Mahamet-Beg, mai vâr-
tos de domniele vostre. I pak spui domnietale ca mai-marele
miu9, de ce am înþeles ºi eu. Eu spui domnietale, iarã domni-
ia ta eºti înþelept, ºi aceste cuvinte sã þii domniia ta la tine,
sã nu ºtie umin mulþi ºi domniele voastre sã vã pãziþi cum
ºtiþi mai bine. I B[og] te ves[e] lit, aminu10.
GLOSAR
1
Text slavon: „ Înþeleptului ºi cinstitului ºi de Dumnezeu
dãruitului jupân Hans Benkner din Braºov multã sãnãtate de la
Neacºul din Câmpulung” (formulã de deschidere a unei scrisori).
2
i pak (în slavonã) = ºi iarãºi;
3
za (în slavonã) = despre;
4
Sofiia = Sofia;
5
aimintrea = altminteri, altfel;
6
Nicopoe = Nicopole;
7
den = din;
8
Þarigrad = Constantinopole (sau Istanbul), capitala
Imperiului Otoman;
9
miu = meu.
10
Text slavon: „ªi Dumnezeu sã te veseleascã, amin” (for-
mulã de încheiere a unei scrisori).
 Primele texte în limba românã, scrise, foarte probabil,
ºi înainte de 1500, au fost scrisorile ºi actele, de regulã, par-
ticulare, urmate de unele scrieri religioase.
Literaturã
 Texte laice. Scrisori ºi acte ________________
 Redactatã într-o frumoasã limbã româneascã, cu ele-
mente de vocabular destul de închegate, Scrisoarea lui Neacºu
poartã toate particularitãþile genului epistolar, stând mãrturie
a stabilitãþii ºi unitãþii la care se gãsea limba românã în epocã.
1. În afara unei structuri lingvistice în multe privinþe diferitã
de a vorbirii populare, acest document prezintã ºi un aspect
arhaic. Se iau în considerare, în acest sens, urmãtoarele aspecte:
– prezenþa unor formule stereotipe preluate din slavonã;
– intercalarea, în textul românesc, a unor cuvinte slavone;
– folosirea anumitor forme ºi elemente lexicale, fonetice
ºi gramaticale învechite astãzi, dar specifice acelei epoci.
Precizaþi prin ce confirmã Scrisoarea lui Neacºu aceastã
realitate. Sprijiniþi rãspunsul pe exemple ilustrative din text.
2. Identificaþi cel puþin douã cuvinte prin care autorul
scrisorii doreºte sã insiste ºi sã accentueze gravitatea perico-
lului ce se abate asupra þãrii, dar ºi asupra Braºovului.
emis de Matei Basarab Voievod (1651)
Miniaturã dintr-un act de cancelarie
PRIMELE TIPÃRITURI ÎN LIMBA ROMÂNÃ
Reforma ______________________________
Miºcare religioasã declanºatã în epoca Renaºterii la
 
începutul secolului al XVI-lea de Martin Luther, prin ridicarea
împotriva autoritãþii papei, a corupþiei clerului ºi a dogmelor
bisericii. Reforma a scindat, în nordul ºi în centrul Europei,
creºtinismul occidental, dând naºtere bisericilor reformate sau
protestante (luteranism, calvinism etc.), desprinse de catolicism.
Printre alte principii afirmate de susþinãtorii Reformei, un
loc important a fost acordat introducerii limbilor naþionale în
serviciul de cult, traducându-se, în primul rând, Biblia.
Fundamente ale culturii române
3. Menþionaþi cel puþin douã trãsãturi proprii stilului epis-
tolar prezente în Scrisoarea lui Neacºu.
4. Documentele ºi tipãriturile din secolul al XVI-lea
atestã începuturile diferenþierii unor stiluri funcþionale.
Comparaþi limbajul scrisorilor sau al scrierilor cu caracter
administrativ cu limbajul scrierilor religioase, evidenþiind
posibilele diferenþe existente între acestea. Aveþi în vedere,
pentru comparaþie, ºi urmãtorul text, un zapis de vânzare din
4 aprilie 1577, scris la Brãhãºeºti, Galaþi:
„Adecã eu, Petrea Brahãº, scriu ºi mãrturisesc cu cestu zapis1
al meu cum am fostu cumpãrat o parte de ocinã2, din sat din
Brãhãºeºti, de unde au fostu ºedzându3 Cudrea, din giumãtate4
de sat, a cincea parte, ce s-alege partea Anuºcãi ºi a fratelui ei,
Mateiu, ºi eu o am vândut lui Dumitru Teahni ºi femeei sale...,
ca sã-i hie lui ocinã ºi moºie, în veaci, neclãtitã. ªi în tocmalã
ne-au fostu Ona suliþaºul ºi Burnar spãtãrel ºi Cociubã de-acolo
ºi mulþi oamini buni. ªi eu, ªtefan diiacul, am scris ºi pre mai
mare credinþe ne-am pus ºi peceþile ca sã se ºtie.”
(Dupã Documente ºi însemnãri româneºti din secolul al
XVI-lea, Bucureºti, Editura Academiei, 1979)
GLOSAR
1
zapis = înscris (cuvânt de origine slavã ; 2 ocinã = bucatã de
pãmânt; proprietate; 3 ºedzându = ºezând; 4 giumãtate = ju-
mãtate.
 Textul acestui document cuprinde fenomene dialectale
moldoveneºti: gi pentru j (giumãtate); dz pentru z (treidzeci); h
pentru f (sã-i hie), precum ºi forme specifice limbii vechi, cu
pronumele în acuzativ înaintea verbului la perfect (eu o am
vândut).
Scrierile rotacizante ____________________
În secolul al XVI-lea apar primele tipãrituri ale textelor
religioase traduse în limba românã, într-un timp când numai
greaca ºi slavona erau recunoscute de biserica ortodoxã drept
limbi de cult. Prin aceste traduceri bisericeºti, limba românã
s-a impus definitiv ca limbã de culturã a românilor ºi a dobân-
dit cele dintâi norme unitare specifice exprimãrii culte.
Deºi pânã în secolul al XVIII-lea au cunoscut o largã
rãspândire pe întreg teritoriul românesc, aceste texte, denumite
ºi scrieri rotacizante, au pãstrat, în ansamblu, normele variantelor
literare din zonele în care au fost tipãrite sau traduse.
11
 Traducerea textelor religioase ____________
 Datate aproximativ înainte de tipãriturile lui Coresi,
scrierile rotacizante sunt printre cele mai vechi traduceri bi-
sericeºti în limba românã, efectuate în nordul Transilvaniei,
mai probabil în Maramureº.
a) Codicele Voroneþean
b) Psaltirea Scheianã
c) Psaltirea Voroneþianã
d) Psaltirea Hurmuzachi
e) Catehismul Marþian.
 Codicele Voroneþean: manuscris datând din secolul al
XVI-lea, reprezentând copia traducerii româneºti a unor
texte religioase (Faptele apostolilor). Presupus a fi cel mai
vechi text românesc pãstrat.
 În grafia care reproduce pronunþarea specificã graiu-
rilor din nordul þãrii, se întâlneºte fenomenul fonetic numit
rotacism, care constã în pronunþarea lui n, aflat între douã
vocale, ca nr sau r, în cuvintele de origine latinã.
Deosebit de importante pentru studiul evoluþiei limbii
române, textele rotacizante reprezintã „un stadiu al dez-
voltãrii limbii noastre ºi o mãrturie a efortului de întemeiere
a unei culturi în limba românã.” (Dicþionarul literaturii
române de la origini pânã la 1900, Bucureºti, 1979)
 Textele rotacizante sunt „prime ºi timide zãri de
luminã în pâcla slavonismului”. (N. Cartojan)
 Diaconul Coresi (c. 1510 – c. 1583). Tipograf ºi editor.
Adevãrat întemeietor în cultura ºi literatura românã, dia-
conul Coresi apare, alãturi de Neagoe Basarab, ca una dintre
personalitãþile fascinante ale secolului al XVI-lea.
Dupã o scurtã perioadã de activitate la Târgoviºte, se sta-
bileºte la Braºov, unde tipãreºte numeroase cãrþi slavoneºti ºi
româneºti. Tipografia lui Coresi devine astfel „centrul de gra-
vitate al unei vaste activitãþi de romanizare a culturii reli-
gioase.” Prima carte tipãritã de Coresi: Întrebare creºtineascã
(Braºov, 1559). Alte tipãrituri în limba românã: Tetraevan-
gheliarul românesc (1561); Psaltirea româneascã ºi Liturghierul
românesc (1570); Evanghelie cu învãþãturã (1581). Tipãriturile
coresiene au o mare importanþã pentru evoluþia ºi unificarea
limbii române ca limbã de culturã.
 Palia de la Orãºtie (1582) ocupã un loc deosebit printre
tipãriturile româneºti din secolul al XVI-lea, „în mãsura în care
reveleazã efortul tãlmãcitorilor de a evita particularitãþile
regionale ale propriului lui grai, cel bãnãþean...” (G. Ivaºcu,
Istoria literaturii române, I, Bucureºti, 1969, p. 10)
12
Activitate independentã
 Descoperiþi, în fragmentul de mai jos, faptele de limbã
ce confirmã ideea originii maramureºene sau nord-transil-
vãnene a textelor rotacizante:
„Întru ura1 din sãmbete adurarã-se2 ucenicii sã frãngã
pãnre3 ºi Pavel grãia cãtre ei cã demãreaþa4 vrea se iasã, ºi
tinse cuvântu pãnrã5 la miazã-noapte. Era lumãnrari6 multe
întru comarnicu7 iuo erau aduraþi8.”
GLOSAR
1
ura = una; 2 adurarã-se = adunarã-se; 3 pãnre = pâine;
4
demãreaþã = dimineaþã; 5 pãnrã = pânã; 6 lumãnrari =
lumânãri; 7 comarnicu = (aici) încãpere; 8 aduraþi = adunaþi.
Fixarea bazei limbii române literare _______
 Între anii 1558–1581, diaconul Coresi a tipãrit la Schei
(Braºov) peste douãzeci de volume, dintre care unsprezece în
limba românã, printre ele numãrându-se: Catehismul, Evan-
ghelia, Apostolul, Liturghierul, Psaltirea.
Coresi a folosit traducerile manuscrise existente, dar a
înlãturat în mare mãsurã lexicul ºi fonetismele dialectale.
Atitudinea lui dezvãluie o intenþie conºtientã: nãzuia — cum
mãrturiseºte în prefaþa la Tetraevangheliarul din 1561 — sã
realizeze un text accesibil preoþilor ºi enoriaºilor, „sã înþeleagã,
sã înveþe rumânii cine’s creºtini”. Pentru a fi mai convingãtor,
citeazã cuvintele Sfântului Pavel din Epistola cãtre corinteni:
„În sfãnta beserecã mai bine e a grãi cinci cuvinte cu înþeles, decât
o mie de cuvinte neînþelese în limbã strãinã.”
Coresi a introdus în traducerile sale graiul vorbit în
regiunea Târgoviºte – Braºov. Tipãriturile lui au cunoscut o
mare circulaþie în cele trei Þãri Româneºti ºi limba lor va fi
luatã ca model de exprimare de cãtre generaþiile ulterioare
de cãrturari. Coresi a pus jaloanele limbii literare române pe
baza limbii vorbite în nordul Munteniei ºi în nord-sud-estul
Transilvaniei.
Deºi „graiul coagulant al limbii române este acela munte-
nesc, care este dialectul nostru toscanic” (G. Cãlinescu),
limba românã literarã nu se confundã cu dialectul fondator,
ci se depãrteazã de el ca o formã superioarã de expresie, înlã-
turã particularitãþile specific dialectale pe care s-a cristalizat,
preia elemente din celelalte graiuri regionale ºi se deschide
împrumuturilor neologice.
 Toate limbile moderne s-au format pe structura unui
dialect care a avut un rol cultural decisiv; limba italianã – pe
dialectul toscan, spaniola – pe dialectul castilian, engleza –
pe dialectul cockney, vorbit în Londra.
Literaturã
 PRIMELE TEXTE JURIDICE
Apariþia unor noi variante ale limbii.
Stilul administrativ_______________
 Traduse ºi prelucrate dupã colecþii de legi romano-
bizantine, primele texte juridice româneºti de interes laic
marcheazã introducerea oficialã a limbii române în adminis-
traþie. Prin ele, s-au pus în circulaþie unele formule specifice
ºi o terminologie juridicã, elemente pe care s-a întemeiat
primul dintre stilurile limbii române: stilul administrativ.
 Cunoscutã ºi sub denumirea de Pravila lui Vasile Lupu,
Cartea româneascã de învãþãturã, „din multe scripturi tãlmãcite
din limba ileneascã pe limba româneascã”, a fost tradusã de
Eustratie Logofãtul, cãrturar ºi traducãtor.
 Îndreptarea legii este un alt amplu text de legi, cunoscut
ºi sub numele de Pravila lui Matei Basarab.
Act de cancelarie domneascã emis de Radu Mihnea Voievod
(1 decembrie 1621)
Fundamente ale culturii române
Dezvoltarea limbii române
în secolul al XVII-lea ___________________
1. În secolul al XVII-lea, în timpul domniilor lui Vasile
Lupu ºi Matei Basarab, au fost tipãrite, în Moldova ºi
Muntenia, douã coduri juridice.
Selectaþi din cele douã texte de mai jos, elementele de
conþinut ºi de expresie prin care sã puteþi argumenta înscrierea
acestor tipuri de mesaje în domeniul juridic:
a) Carte româneascã de învãþãturã (Iaºi, 1646):
„Omul cel bat de-are sudui, de-are huli, de-are face ºi
giurãmânt minciunos, ºi de-are strica ºi pacea, ce va fi fãcut
cu vrãjmaºul sãu, deapururea ºuvãieºte ºi scapã ºi sã ceartã
tot mai puþin, dupã voia giudeþului; ºi mai vrãtos vinul, ce va
fi bãut, vãdzându-l limpede ºi frumos la faþã, ºi moale ºi dulce
la gustare, de-are fi ºi înþelept neºtine, tot sã amãgiaºte,
pãrându-i cã nu sã va îmbãta.”
b) Îndreptarea legii (Târgoviºte, 1652):
„Omul cel beat, de-ar înjura, de-ar huli, de-ar face ºi
jurãmânt mincinos, ºi de-ar strica ºi pacea ce va fi fãcut cu
vrãjmaºul lui, acela despururea ºovãiaºte ºi scapã ºi se ceartã
tot mai puþin, dupã voia judecãtoriului; ºi mai vãrtos, vinul
ce va fi bãut, vãzându-l limpede ºi frumos la faþã, ºi moale ºi
dulce la gustare, de-ar fi ºi înþelept neºtine, tot se înºalã cã-i
pare cã nu se va îmbãta.”
2. Cele douã scrieri juridice sunt redactate dupã normele
variantelor literare moldoveneºti ºi, respectiv, munteneºti.
Puneþi în evidenþã diferenþele semnificative privind par-
ticularitãþile regionale ale exprimãrii literare în secolul al
XVII-lea, aºa cum se prezintã acestea în cele douã texte
reproduse mai sus, la toate nivelurile (foneticã, morfologie ºi
sintaxã, lexic).
3. Urmãriþi, în textul de mai jos, dezvoltarea limbajului
juridic într-un text de lege din secolul al XVIII-lea, în com-
paraþie cu pravilele din veacul al XVII-lea:
„Moºtenitoriul celuia ce va muri cu datorie, sã nu plã-
teascã dobândã pentru datoriile mortului pânã la un an
deplin dupã moartea lui, iar dupã ce va trece anul, atunci sã
plãteascã dobândã, de vreme ce în sorocul acesta sã face stãpân
pe moºtenire, însã de va avea de unde sã plãteascã, iar cei ce
vor fi lipsiþi, sã nu sã sugrume cu dobânda.”
(Pravilniceasca condicã)
 Pravilniceasca condicã (1780) este un text juridic întocmit
sub îndrumarea domnitorului fanariot Alexandru Ipsilanti, pe
baza unor izvoare greceºti ºi a pravilelor mai vechi.
13
 SCRIERI LITERAR-ARTISTICE
Cãrþile de înþelepciune ºi cãrþile populare __
 Cele mai cunoscute ºi mai rãspândite scrieri laice din
epoca veche a culturii noastre au fost traducerile din cãrþile
populare. În lipsa scrierilor artistice originale, ele au alcãtuit
„literatura de imaginaþie, prin care s-au desfãtat în ceasurile
de recreare sufletele dornice de ficþiune ale cãrturarilor din
trecut ºi, prin ei, ale maselor populare”. (N. Cartojan, Cãrþile
populare în literatura româneascã, Bucureºti, 1974, p. 66)
 Cãrþile populare
Cãrþile populare sunt traduceri ale unor texte medievale
laice, reprezentând romane, aforisme, poveºti, basme, fabule,
în general o literaturã complexã, de origine greacã ºi orientalã,
cu o largã circulaþie în Europa, începând din secolul al IX-lea.
 Cãrþile de înþelepciune
Cãrþile de înþelepciune, alcãtuite de cãlugãri începând cu
secolele VIII-X, cuprindeau maxime, pilde, povestiri cu tâlc
moral ºi practic sau culegeri de texte din scrierile religioase
(Albina, Dioptra).
Treptat, în lucrãri de acest gen, destinate laicilor, predomi-
nã materialul literar-artistic ºi tematica profanã. Din aceastã
ultimã categorie face parte Floarea darurilor, traducerea cãrþii
Fiore de virtu, alcãtuitã de un autor italian în secolul al
XIII-lea ºi tradusã în româneºte în secolul al XV-lea, circu-
laþia ei fiind mai intensã în secolul al XVIII-lea, dupã
tipãrirea la 1700, de cãtre Antim Ivireanul.
 Cãrþile populare (Alexandria, Fiziologul, Esopia,
Varlaam ºi Ioasaf, Bertoldo) au avut o mare circulaþie pe teri-
toriul Þãrilor Române.
Scrieri „de polemicã, de învãþãturã ºi chiar de desfãtare”,
Alexandria, Floarea darurilor ºi Pildele filosoficeºti alcãtuiesc
„un gen cu totul nou în tipãriturile noastre.” (N. Iorga)
 Alexandria a fost „creatã probabil în secolele al III-lea
sau al II-lea î. Hr., în Egipt, ºi are la bazã legendele despre
Alexandru Macedon ºi, se pare, o istorie a expediþiilor sale.
Circulând în numeroase variante, la mai multe popoare,
naraþiunea despre faptele rãzboinice ale cuceritorului mace-
donean a primit elemente noi, în spiritul vremurilor ºi dupã
caracterul popoarelor la care a pãtruns.” (Dicþionarul litera-
turii române de la origini pânã la 1900)
Tradusã în limba românã în a doua jumãtate a secolului
al XVI-lea, Alexandria a cunoscut o largã rãspândire, cir-
culând în exemplare migãlos caligrafiate ºi ilustrate, ºi inte-
grându-se rapid în fondul de culturã româneascã.
14
 FLOAREA DARURILOR
(fragment)
Pentru mãsurare, cap. 35
Mãsurarea iaste precum au zis Andronic, ca sã aibi
mãsurã intru toate lucrurile tale ºi sã te feréºti pururi de mult
ºi de puþin. ªi aceastã bunãtate vine din alte doao bunãtãþi,
adecã urmeazã din alte doao daruri, din ruºine ºi din cinste,
precum au zis Damaschin. Ruºinea iaste ca sã se teamã de
fieºtece lucru carele sã face strâmb carele ar face omul.
Cinstea iaste, precum a zis Macrovie, sã facã lucruri frumoase
ºi de cinste. Deci darul mãsurii iaste ca corãbiariul, carele îndi-
repteazã corabia de a o trage. (…) Deci darul mãsurii iaste
vrédnic, pentru aceea ºi eu l-am pus mai apoi de toate bunu-
tãþile, precum ºade ºi cârmaciul corabiei. Iar ruºinea iaste ca
ºi cârma, carea pãzéºte corabia ca sã nu piiarã într-atâtea
nevoi, aºa nu lasã ruºinarea în mãsurã nici un lucru necuvios,
ferind-o de tot lucrul cel grozav. Iar cinstea iaste precum sunt
opacinile care trag corabia la loc bun ºi la drum dirept, aºa
urmeazã cinstea mãsurii întru toate lucrurile céle frumoase ºi
de cinste, ºi din darul mãsurii sã soléºte libovul. (…)
Pentru darul mãsurii scrie la légea véche cã din ceput au
fãcut Dumnezeu ceriul ºi pãmântul, marea ºi toate le-au
sãvârºit din ceasul cel dintâiu pânã seara, întâia zi. Iar a doao
zi, despãrþi ceriul ºi apa ºi le împãrþi pre pãmânt. A treia zi
fãcu marea, întru carea vor sã cure apele ºi pãmântul pentru
ca sã-ºi dea rodul lui. A patra zi fãcu soarele ca sã lumineze
zioa ºi luna ca sã lumineze noaptea. A cincia zi fãcu pãsãrile
ºi célélalte dobitoace ºi zodiile pãmântului. A ºasea zi fãcu
pre om dupã asemãnarea Lui, adecã pre Adam ºi pre Eva
(…) Iar a 7 zi, odihni de lucrarea lui.
Adam ºi Eva
(icoanã pe sticlã
de la Nicula, secolul XIX)
Literaturã
  Floarea darurilor este o culegere didactico-sentenþioasã,
alcãtuitã în scopul definirii ºi ilustrãrii virtuþilor ºi viciilor.
Cunoscutã sub numele de Albinuºa, Floarea darurilor conþine
35 de capitole, organizate în perechi virtute-viciu: Pentru
dragoste – Pãcatul pizmii; Pentru bucurie – Pãcatul întristãrii etc.
Pentru definiþii ºi sentinþe sunt menþionaþi: Platon, So-
crate, Aristotel, Pitagora, Ovidiu, Cicero, Seneca, diferiþi
evangheliºti, precum ºi autori creºtini medievali.
 În ceea ce priveºte dezvoltarea limbii române, complex-
itatea acþiunilor culturale întreprinse de cãrturarii români în
epocã ilustreazã ideea cã secolul al XVIII-lea aduce o ºi mai
mare capacitate de adaptare la nevoile ºi împrejurãrile comu-
nicãrii.
Activitate independentã
1. Analizaþi, din punctul de vedere al valorilor morale
promovate ºi al limbii folosite, textul reprodus din Floarea
darurilor.
2. Indicaþi un sinonim neologic pentru sensul contextual
al termenului mãsurare.
3. Transcrieþi, din text, pildele referitoare la cel puþin
douã calitãþi morale ºi adãugaþi la acestea maxime echiva-
lente din gândirea româneascã sau universalã.
4. Precizaþi tipul de limbaj folosit în textul reprodus.
5. Daþi exemple de teme ºi motive prezente în Floarea
darurilor ºi reluate, în folclorul românesc. De exemplu:
motivul „amãrâtã turturea” sau tema „îngerul ºi sihastrul”,
rãspânditã frecvent în Evul Mediu.
6. Transcrieþi douã cuvinte din câmpul semantic al
înþelepciunii.

ISTORIA LIMBII ROMÂNE LITERARE (Sistematizare)

A. EPOCA VECHE  Începutul scrisului în limba românã.
(1521-1780)
 Scrisoarea lui Neacºu (1521)  Dezvoltarea scrisului în limba românã
(literaturã originalã, literaturã tradusã).
 Textele rotacizante (copii greu de da-
tat ºi localizat ale unor originale mai
vechi, care s-au pierdut).
 Scrisoarea lui Neacºu (1521).
 Texte originale (scrieri particulare, documente de
cancelarie)
 Texte traduse (scrieri religioase în limba românã)
 Psaltirea Hurmuzachi. Psaltirea Voroneþeanã. Codicele
Voroneþean  Psaltirea Scheianã (1578)

 Textele coresiene. Diaconul Coresi ºi  Catehism (Întrebare creºtineascã) (1559).

ucenicii sãi inaugureazã seria tipãritu-  Tetraevangheliarul (1561);  Pravila (1560-1562)
rilor religioase în limba românã.

 Faza de maximã înflorire (secolul al  Textele originale se îmbogãþesc cu lucrãrile istori-

 Elementa linguae daco-romanae
sive valachicae de Samuil Micu ºi
Gh. ªincai (1780)
B. EPOCA MODERNÃ
 Sfârºitul secolului al XVIII-lea
 Momentul actual
XVII - secolul al XVIII-lea).
 Difuzarea cãrþilor laice juridico-ad-
ministrative, respectiv codice de legi cu
caracter oficial.
 Epoca de tranziþie (ideea de latinitate
a limbii ºi a poporului român).
 Impunerea normelor moderne ale
limbii naþionale.
 Trãsãturi, tendinþe ale epocii mo-
derne (din perspectivã lingvisticã):
unificare ºi modernizare.
 Îmbogãþirea ºi modernizarea lexicului
românesc.
ografice ale cronicarilor moldoveni ºi munteni.
 Activitatea lui Varlaam ºi a lui Antim Ivireanul
 Psaltirea lui Dosoftei (1673)
 Biblia de la Bucureºti (1688)
 ªcoala Ardeleanã
 Gh. ªincai, P. Maior, Ion Budai-Deleanu, S. Micu,
I. Heliade-Rãdulescu, V. Alecsandri, C. Negruzzi,
M. Eminescu, I. Creangã, I.L. Caragiale, B.P. Hasdeu,
Titu Maiorescu, I. Slavici, Al. Macedonski, scriitorii
interbelici ºi contemporani.
 Scrierile româneºti originale
 Traducerile. Presa.
 Începuturile lexicografice.

Fundamente ale culturii române 15

 Elemente de stil ºi limbaj artistic
LIMBÃ. LIMBAJ. STILURI FUNCÞIONALE
 Noþiunile de limbã ºi limbaj sunt parþial sinonime.
Amândouã denumesc un sistem de comunicare alcãtuit din
sunete articulate, specific fiinþei umane, prin care aceasta îºi
exteriorizeazã ºi transmite unui interlocutor ideile, gândurile
ºi sentimentele sale.
 Limba este un limbaj, dar reciproca nu este decât parþial
adevãratã. Nu toate limbajele sunt limbi: limbajul animalelor,
limbajele artificiale, limbajul pictural sau muzical, gestica etc.
nu sunt limbi.
Diasistemul ___________________________
 Limba utilizatã de vorbitori în procesul de comunicare,
oral ºi în scris, formeazã, la nivel general, diasistemul limbii,
cu sinonimul frazeologic „limba românã comunã”.
 Ca ansamblu de norme ºi de principii care stau la baza
limbii, diasistemul este format din sistemul fonetic, sistemul
lexical ºi sistemul gramatical.
 Ca limbã a întregului popor, limba românã reprezintã un
sistem complex de variante care coexistã ºi se întrepãtrund:
a) varianta literarã (limbajul literar);
b) varianta popularã: limbajul popular, sub forma unor ramifi-
caþii teritoriale (dialect, subdialect, grai) ºi sociale (argou ºi jargon –
limbaj profesional nestandardizat);
c) varianta standard este varianta nemarcatã de trãsãturi
dialectale, în care faptele de limbã sunt utilizate cu sens denota-
tiv.
 Limba popularã este varianta oralã a limbii române, aspec-
tul spontan, neelaborat al limbii române.
 Limba literarã ºi-a conturat începuturile pornind de la
limba popularã ºi a rãmas permanent în strâns contact cu aceas-
ta, între ele existând întrepãtrunderi ºi schimburi active.
I. Limbajul popular
Diasistemul
II. Limbajul literar
16
Activitate independentã
1. Citiþi textul urmãtor, în care un bãrbat de 77 de ani,
din Teleajen, Prahova, relata, în 1927, primii sãi ani de ºcoalã:
„Io am învãþat cu panakida1 ºi nisipelniþa. Nisipelniþã? Tabla
bãngii. Când vrea sã scrie aducea nisip pã toatã banga. Scriia cu
deºtu în nisip, fãcea bukili ºi netezea c-o fãrâmã dã scândurã ºi
ºtergea.
Cerneala din ce-o fãcea? Din funingine dã mesteacãn. Coaza
o aduna bãieþi. Punea o piatrã dãdãsupt, altili pã dãlãturi ºi punea
alta deasupra ºi fãcea foc ºi dupã ce ardea, fãcea stirigiie2. Dupã
ce sã stingea ºi sã recea, punea stirigiia într-un hârb ºi punea apã
ºi oþet ºi sã fãcea cernealã. Nici un greu nu le pãrea, c-aºa iera iei
dedaþi. Peniþa iera din panã dã gâscã.”
(I. Coteanu, Elemente de dialectologie a limbii române)
GLOSAR
1
panakida = vergea subþire din lemn de stejar, cu vârful
ascuþit; cu ajutorul ei, elevii scrijeleau literele în nisip;
2
stirigiie = cãrbune rezultat din arderea coajei de mesteacãn.
2. Rescrieþi textul de mai sus în limba literarã.
3. Pentru varianta urbanã a limbajului popular, vã propu-
nem urmãtorul text, de la sfârºitul secolului al XX-lea:
„În ceea ce priveºte alcãtuirea materialului care vil prezentãm,
am cãutat sã îmbinãm vechiul cu nou în artã, considerând cã sunt
cetãþeni de vârste ºi nivele diferite, ºi poate cã vom putea satisface
într-o bunã mãsurã, exigenþele ºi gusturile tuturor. Cele douã
strofe din finalul Rapsodiilor de toamnã ilustreazã ºi mai pregnant
nostalgia ºi gingãºia sentimentului care la avut poetul când a creat
aceastã nemuritoare bucatã. Am gãsit de cuviinþã sã încep cu
aceste versuri, întrucât ne aflãm în mijlocul anotimpului de toam-
nã care-ºi manifestã din plin aspectele caracteristice momentului,
ºi deci în SOVATA, mai ales prin pronunþatele brume de dimi-
neaþã care ne fac sã încheiem pardesiile ºi care au veºtejit fãrã
milã florile, atât de mult îndrãgite de noi.”
(Mircea Nedelciu, Maistrul Ilie Ilie Razachie îºi dã concursul)
Rescrieþi textul reprodus din proza lui Mircea Nedelciu,
corectând greºelile de punctuaþie, ortografie, morfo-sintaxã,
stil ºi semanticã.
Elemente de stil ºi limbaj artistic
 Reþineþi!
 În ambele variante ale limbajului popular uzual (rural ºi
urban), vorbitorii nu au preocupãri sistematice pentru dez-
voltarea limbajului ca instrument de comunicare, în sensul
cã nu cunosc normele impuse de forurile specializate, nu
cunosc deloc sau stãpânesc superficial gramatica, nu au
uzanþa consultãrii unui dicþionar. Ei vorbesc spontan, cum au
auzit în familie sau în mediul socio-profesional în care trãiesc.
De aceea, limbajul popular uzual „se caracterizeazã din
punct de vedere stilistic prin trãsãturi fonetice, morfo-sin-
tactice ºi lexicale” ce îl pun „într-o relaþie de contrast cu
limba literarã”. (Gabriela Duda, Stilistica limbii române,
2004, p. 89).
 Limbajul literaturii populare este un limbaj oral, ante-
rior literaturii scrise, conservator ºi omogen, folosit în creaþi-
ile populare lirice, epice, dramatice, paremiologice ºi în poezia
obiceiurilor.
Radu Negru Voevod – „întâi domnu Þãrii Rumâneºti”
din Cronica lui Ioan Dobrescu
 A doua variantã principalã a limbajului o constituie
limba literarã.
 Limba literarã constituie aspectul elaborat ºi îngrijit al
limbii române comune, folosit în scris ºi în exprimarea oralã
cultivatã. Limba literarã are un caracter normat, fiind crista-
lizatã în anumite forme consacrate de marii scriitori, de uzul
curent al vorbitorilor instruiþi. Limba literarã dezvoltã ºi o
variantã poetico-stilisticã: limbajul poetic (instrument prin-
cipal al poeziei).
Elemente de stil ºi limbaj artistic
Uzanþa diversificatã a limbii literare _______
 Pânã spre mijlocul secolului anterior, limba literarã se
confunda cu noþiunea de limbaj al literaturii artistice. Însã
limba literarã nu are caracter unitar din punct de vedere
funcþional, iar normele limbii literare nu sunt specifice numai
literaturii artistice.
Limba literarã cunoaºte urmãtoarele variante: limbajul
mediu, standard, ºi limbajele (stilurile) funcþionale: limbajul
(stilul) literaturii artistice, limbajul (stilul) ºtiinþific, limbajul
(stilul) oficial (administrativ) ºi limbajul (stilul) publicistic (jur-
nalistic).
 Limbajul mediu, standard este limbajul oral cultivat,
însuºit conºtient ºi sistematic în ºcoalã. El este vorbit în
unitãþile de învãþãmânt, în instituþiile publice ºi în familiile
cu un nivel mediu de culturã.
 Limbajul standard denumeºte formele de manifestare
lingvisticã îngrijitã, înþelese ca modele de exprimare.
 Limbajul standard nu trebuie confundat cu limba lite-
rarã. El reprezintã modalitatea de comunicare lingvisticã
îngrijitã în condiþiile relaþiilor neprofesionale. Limbajul stan-
dard se opune limbajelor (stilurilor) funcþionale.
În cadrul limbajului standard s-au conturat alte câteva
registre sau variante lingvistice:
 Limbajul (registrul) familial este vorbit între membrii
familiei, unde, adesea, normele literare nu sunt respectate; un
limbaj personalizat, corespunzãtor vârstei vorbitorului, carac-
terului ºi profesiunii sale:
„— Nu-i rãu, mãi ªtefane, sã ºtie bãiatul tãu oleacã de carte; nu
numaidecât pentru popie, cum chiteºte Smaranda; cã ºi popia are
multe nãcãfale, e greu de purtat. ªi dacã n-a fi cum se cade, mai bine
sã nu fie. Dar cartea îþi aduce ºi oarecare mângâiere...”
(Ion Creangã, Amintiri din copilãrie)
 Limbajul (registrul) colocvial este folosit în mesajele orale
sau scrise, indiferent de tema abordatã:
„Domnule Eminescu,
Cum stai cu doctoratul în filosofie? Îl faci în Berlin? Nu vreai
mai bine sã-l faci altundeva? Se-nþelege, numai în caz când nu ai
avea încã pentru Berlin trieniul cerut, de care la alte universitãþi
mai mici ai fi dispensat.
Fã bine, rãspunde-mi la aceste întrebãri...” (Titu Maiorescu)
 Limbajul (registrul) conversaþiei se desfãºoarã între per-
soane cunoscute sau cunoºtinþe întâmplãtoare:
„E lume destulã ºi-n berãrie. Un cunoscut mi se aºeazã alãturi.
— Ei, ce zici?
— Ce sã zic? Rãspund eu...Bine!
— Cum bine? Asta e bine?”
(I.L. Caragiale, Atmosferã încãrcatã)
17
 Variante orale citadine ____________________
 Jargonul este limbajul vorbit de membrii unor categorii
sociale; aceºtia introduc în exprimarea curentã cuvinte,
propoziþii sau fraze dintr-o limbã strãinã din dorinþa de a se
diferenþia de ceilalþi vorbitori:
„— Leon Popescu în viitorul guvern? Un Popesco dans le cabi-
net? Mais où va ce pauvre pays?”
(Petru Dumitriu, Cronicã de familie, I)
 Argoul caracterizeazã limbajul grupurilor sociale sau de
aceeaºi vârstã: elevi, studenþi, oameni marginali, indivizi cer-
taþi cu legea etc.:
„Când fãceam o talpã cu gagica mea am ginit un curcan care
adulmeca un ºuþ, pentru cã sãltase niºte biºtari de la un fraier.”
(Evenimentul zilei, 17 ianuarie 2006)
 Stilurile (limbajele) funcþionale au o trãsãturã comunã:
toate sunt obligate sã respecte calitãþile generale ale stilului
(corectitudinea, claritatea, concizia, proprietatea).
 Stilurile (limbajele) funcþionale sunt variante ale limbii
care îndeplinesc funcþii de comunicare într-un domeniu de acti-
vitate determinat (limbaje specializate): tehnico-ºtiinþific, juri-
dico-administrativ (oficial), publicistic ºi beletristic (artistic).
 Stilul (limbajul) literaturii artistice pune în miºcare toate
funcþiile limbii ºi transformã comunicarea lingvisticã în ima-
gini artistice. Limbajul este conotativ ºi particularizant, lexi-
cul este deschis tuturor limbajelor funcþionale; actualizeazã
elemente dialectale, arhaice, familiare, neologisme. Foloseºte
procedee stilistice multiple, elemente suprasegmentale,
sinonimie accentuatã ºi anuleazã frontierele dintre câmpurile
semantice ale vocabularului.
 Stilul (limbajul) ºtiinþific. Obiectiv ºi depersonalizat,
dominat de funcþiile referenþiale, este un limbaj denotativ ºi
generalizant; exclude sensurile figurate ºi contextuale; voca-
bularul este format din câmpuri lexicale specializate, îmbinã
semnele lingvistice cu semne aparþinând unor limbaje artifi-
ciale, cu simboluri matematice, fizice sau chimice etc.
 Stilul (limbajul) oficial-administrativ reprezintã varianta
funcþionalã folositã în domeniul relaþiilor oficiale dintre
cetãþean ºi instituþiile statului. Dominat de funcþiile referenþialã
(denotativã sau informativã) ºi conativã (persuasivã sau retoricã),
limbajul oficial-administrativ se caracterizeazã prin generalitate
ºi impersonalitate.
 Stilul (limbajul) publicistic îºi structureazã mesajul în
funcþie de un destinatar colectiv, eterogen sub aspect lingvis-
tic ºi cultural. Aceastã situaþie determinã emiþãtorul sã intro-
ducã în mesaj termeni din lexicul popular, din terminologia
social-politicã ºi din celelalte stiluri funcþionale.
18
Exerciþii de aprofundare
1. Citiþi urmãtorul fragment ºi precizaþi ce stil foloseºte
autorul. Motivaþi-vã rãspunsul.
„El adormi; cu toate acestea-i pãrea cã nu dormise.
Peliþele de pe lumina ochiului i se roºise ca focul ºi prin el pãrea
cã vede cum luna se cobora încet, mãrindu-se spre pãmânt, pânã
ce pãrea cã o cetate sfântã ºi argintie, spânzuratã din cer, ce
tremura strãlucitã... cu palate nalte albe... cu mii de ferestre
trandafirii; ºi din lunã se scobora la pãmânt un drum împãrãtesc
acoperit cu prund de argint ºi bãtut cu pulbere de raze.”
(Geo Bogza)
2. Ce legãturã existã între stilul artistic ºi celelalte stiluri
funcþionale. Cum se manifestã aceastã legãturã?
3. Ce elemente specifice aparþinând limbajului popular de
la þarã selecteazã I. Creangã în povestea Capra cu trei iezi?
4. Recitiþi schiþa Domnul Goe de I.L. Caragiale, trans-
criind pe caiete fragmente care sã ilustreze cele mai semni-
ficative elemente din stilul converesaþiei uzuale.
5. Citiþi schiþa Telegrame de I.L. Caragiale ºi precizaþi oral
trãsãturile cãrui stil funcþional sunt imitate aici.
6. Precizaþi oral principalele trãsãturi ale fiecãrui limbaj
(stil) funcþional.
7. Realizaþi o mapã de portofoliu în care sã includeþi fiºe cu
fragmente de texte reprezentând cele patru limbaje (stiluri)
funcþionale. În selectarea acestora, aveþi în vedere: a) prezenþa
/ absenþa figurilor de stil; b) caracteristicile lexicului; c) res-
pectarea normelor gramaticale; d) încãrcãtura emoþionalã;
e) economia exprimãrii; f) caracterul obiectiv / subiectiv al
enunþului; g) prezenþa / absenþa mijloacelor nonlingvistice.
8. Redactaþi, la alegere, douã compoziþii, având în vedere
urmãtoarele teme: a) o descriere artisticã; b) o cerere; c) o
experienþã de laborator sau un eveniment istoric; d) o ºtire
sportivã sau culturalã.
9. Demonstraþi încadrarea acestora într-unul dintre stilu-
rile funcþionale studiate.
Fiºier bibliografic
I. Coteanu, Elemente de dialectologie a limbii române,
Editura ªtiinþificã, Bucureºti, 1961; Stilistica funcþionalã a
limbii române. Stil, stilisticã, limbaj, Editura Academiei
Române, Bucureºti, 1973; Dumitru Irimia, Structura stilis-
ticã a limbii române contemporane, Editura ªtiinþificã ºi
Enciclopedicã, Bucureºti,1986; Gabriela Duda, Stilistica
limbii române. Stilistica lingvisticã ºi stilistica literarã,
Editura Universitãþii „Petrol-Gaze” din Ploieºti, 2004.
Elemente de stil ºi limbaj artistic
 LITERATUR|
Statuia unui dac (fragment, Piazza del Popolo, Roma)
Scurt istoric ____________________________
 Ramurã a marelui popor indo-european al tracilor,
dacii ºi geþii fãceau parte din acelaºi popor ºi vorbeau aceeaºi
limbã (Strabon).
 În privinþa etimologiilor propuse pentru termenul
„dac”, se presupune cã acesta derivã din daca – „cuþit, pum-
nal”, arma caracteristicã populaþiilor daco-getice. Alte teorii
lingvistice leagã acest nume de dáos, cuvânt care în frigianã
(limbã înruditã cu limba tracilor) înseamnã „lup” (Ovidiu
Drimba).
 Limba dacã: limbã vorbitã de vechii locuitori ai Daciei –
daci ºi geþi – dupã formarea statului centralizat dac ºi înainte de
romanizarea acesteia.
 Dacii ºi geþii. Triburile dacilor ºi geþilor erau cele mai
mari ºi mai puternice. Ocupau teritoriul cuprins între Munþii
Balcani ºi Munþii Slovaciei, ºi de la litoralul apusean al Mãrii
Negre pânã dincolo de bazinul Tisei. Triburile „dacice”
locuiau pe teritoriul actualei Transilvanii ºi al Banatului, iar
triburile geþilor în câmpia Dunãrii (inclusiv în sudul fluviu-
lui), în Moldova ºi Dobrogea de azi. Una ºi aceeaºi populaþie
daco-geticã apare la scriitorii greci, de obicei cu numele
generic de „geþi”, iar la autorii romani cu denumirea de
„daci”.
Denumirea de „traci” a fost datã triburilor de limbã
tracicã dintre Marea Egee ºi Dunãre.
Fundamente ale culturii romane
Studiu de caz
LATINITATE
ªI
DACISM
Cultura geto-dacã _______________________
 Edificatã pe un fond tracic, în forme care-i conferã
identitate faþã de spaþiul culturii greceºti ºi romanice, cultura
geto-dacã preia ºi sintetizeazã aspecte culturale arhaice ºi
preistorice din acest spaþiu de interferenþã (culturile Cucu-
teni, Gumelniþa, Hamangia º.a.), precum ºi influenþe venind
dinspre mediul grecesc, celtic, scitic, germanic ºi roman.
Studiile ºi referinþele asupra acestei perioade istorice au pus
frecvent în discuþie caracterul preponderent rural al culturii
pe care a dezvoltat-o lumea geto-dacicã, spre deosebire de
cultura greacã, apãrutã în mediul urban al oraºului-stat
(polis) din Grecia secolelor XII –VIII î. Hr..
 Primele informaþii despre un asemenea tip de culturã le
datorãm istoricilor antici Herodot, Strabon ºi Dio Cassius.
Realizaþi fiºe de lecturã folosind operele istoricilor citaþi,
ilustrative pentru felul în care sunt descrise viaþa, mitologia,
religia ºi concepþia despre lume a vechilor daci.
Folosiþi-vã, în acest sens, ºi de urmãtoarea apreciere a lui
V. Pârvan:
„În contrast cu tracii, geþii, stãpânitorii marelui drum de
civilizaþie al Dunãrii, de la început îºi urmãreau o politicã a
lor ºi alcãtuiau un stat bine închegat (…), primeau puternice
înrâuriri greceºti (…), dar în aceeaºi vreme ofereau la rândul
lor ºi grecilor ºi romanilor o consistenþã spiritualã superioarã
ºi foarte caracteristicã, pe care literatura anticã a însemnat-o
cu admiraþie, fãcând din geþi aproape un popor fabulos, prin
vitejia, înþelepciunea ºi spiritul lui de dreptate.”
19
 Diversificaþi-vã cunoºtinþele!
 Daco-geþii au rãmas în conºtiinþa lumii antice ºi medie-
vale prin tradiþia eroismului lor, precum ºi prin alte calitãþi, de
ordin moral ºi cultural, dupã cum aceste aspecte au fost con-
semnate pentru întâia oarã de Herodot (cca 484–425 î.Hr.),
care, alãturi de istoricul roman Dio Cassius, ne-a transmis
informaþii preþioase cu privire la civilizaþia geto-dacã.
Citiþi fragmentul de mai jos ºi desprindeþi indiciile ºi refe-
rinþele de bazã privind modul de viaþã ºi elementele de cul-
turã geto-dacã, precum ºi portretul spiritual al daco-geþilor:
„Iatã cum se cred nemuritori geþii: ei cred cã nu mor ºi cã
acel care dispare din lumea noastrã se duce la zeul Zalmoxis.
Unii din ei îi mai spun ºi Gebeleizis. Tot la al cincilea an ei
trimit la Zalmoxis un sol, tras la sorþi, cu poruncã sã-i facã
cunoscute lucrurile de care au nevoie. Iatã cum îl trimit pe
sol. Unii din ei primesc poruncã sã þinã trei suliþe [cu vârful
în sus], iar alþii, apucând de mâini ºi de picioare pe cel ce
urmeazã sã fie trimisul la Zalmoxis ºi ridicându-l în sus, îl
azvârl în suliþe.” (Herodot, Istorii, IV, 93-94, V, 3-4)
Cultura daco-romanã ___________________
 Transformarea radicalã a modului de viaþã al dacilor, a
elementului autohton, în general, ºi adaptarea treptatã la
tiparele culturale ºi de civilizaþie ale cuceritorilor romani
reprezintã aspectele unui proces îndelungat de simbiozã
geto-daco-romanã.
În urma acestui proces, început înainte de cucerirea efec-
tivã a Daciei de cãtre Traian, se formeazã în spaþiul carpato-
dunãrean o populaþie romanizatã, care va rezista în secolele
urmãtoare elementelor migratoare, înainte de toate în faþa
goþilor, hunilor, avarilor ºi apoi a slavilor.
„Dacã în restul Romaniei orientale, romanitatea a fost în
cele din urmã sortitã dispariþiei, în fosta Dacia traianã, romanii
ºi dacii romanizaþi s-au menþinut, reuºind sã se cristalizeze
într-o nouã realitate: poporul român.” (Adolf Armbruster,
Romanitatea românilor. Istoria unei idei, 1993)
1. Argumentaþi, într-o compunere / eseu, rolul pe care îl
deþine, în romanizarea Daciei, adoptarea limbii, culturii, cre-
dinþelor ºi obiceiurilor romane.
Aveþi în vedere cã „romanizarea lingvisticã ºi spiritualã,
«romanizarea esenþialã», este durabilã ºi prin ea specificul vechii
Dacii s-a modificat definitiv.” (Ioan Aurel Pop, Românii ºi Ro-
mânia, Bucureºti, Editura Fundaþiei Culturale Române, 1998)
Folosiþi-vã, în acest sens, ºi de unele dintre studiile indicate
în bibliografia recomandatã la acest capitol.
20
Bibliografie selectivã:
a) N. Branga, Aspecte ºi permanenþe traco-romane,
Timiºoara, 1978;
b) Ion Horaþiu Criºan, Burebista ºi epoca sa,
Bucureºti, 1975;
c) Hristo Danov, Tracia anticã, Bucureºti; 1976;
d) I. Dumitriu-Snagov, Românii în arhivele Romei,
Bucureºti, 1973;
e) M. Eliade, Istoria credinþelor ºi ideilor religioase,
vol. I, Bucureºti, 1981;
f) Iosif Constantin Drãgan, Mileniul Imperial al
Daciei, Bucureºti, 1986;
g) J. Lissner, Culturi enigmatice, Bucureºti, 1972;
h) D. Protase, Problema continuitãþii în Dacia,
Bucureºti, 1966.
2. Valorificaþi rezultatele lecturilor voastre anterioare ºi
comentaþi în clasã contribuþia pe care au avut-o în acest
fenomen de romanizare urmãtoarele procese:
– colonizarea masivã a Daciei;
– convieþuirea între daci ºi romani sub toate aspectele
posibile (economic, religios, comercial ºi cotidian);
– impunerea noilor forme administrative ºi juridice;
– prezenþa continuã a armatei romane ºi a funcþionarilor
imperiali în posturi cheie;
– împãmântenirea veteranilor;
– organizarea vieþii urbane ºi a ºcolilor; rãspândirea cre-
dinþelor, a obiceiurilor ºi a simbolurilor romane.
Reþineþi!
 În izvoarele medievale strãine, poporul român apare
menþionat sub numele „vlahi”, termen întâlnit prima datã la
980, într-un text al împãratului bizantin Vasile al II-lea.
Originea termenului „vlah” vine din germanã, din „walh”, prin
care germanii, în contact cu lumea romanicã, îi denumeau pe
romani ºi grupurile romanizate ale galilor. Termenul a fost
preluat mai târziu de lumea slavã, începând din secolul al IX-
lea, fiind aplicat popoarelor neslave de limbã romanicã. „Vlah
înseamnã, aºadar, un strãin, un neslav de limbã romanicã”, ter-
men care cunoaºte apoi diferite variante.
În fiecare dintre aceste variante, termenul denumeºte
un popor de origine romanicã, fapt care atestã caracterul
romanic al românilor în conºtiinþa popoarelor vecine.
(Adolf Armbruster)
Literaturã
 Complexul vieþii sufleteºti ________________
 Faptul cã suntem singurul popor care a pãstrat numele de
roman (român < lat. romanus) confirmã puternica afirmare
a conºtiinþei de sine a poporului nostru, respectiv a iden-
titãþii etno-spirituale româneºti. Romanus a devenit astfel
numele naþiunii de la Carpaþi, Tisa, Nistru, Dunãre ºi Marea
Neagrã, unitatea ei etnicã, lingvisticã ºi spiritualã neputând fi
afectatã de migratori. În epoca invaziilor, romanus a avut ca
antonim pe barbarus, terra devine „þarã”, iar lex, legis capãtã
înþelesul de credinþã creºtinã – „lege” româneascã”. (Mihail
Diaconescu)
Românii ºi „sigiliul Romei” _______________
 Nicolae Iorga susþine cã zona rãsãriteanã a Europei a fost
romanizatã înainte de cucerirea ei militarã, prin penetraþia
lentã spre rãsãrit a elementului popular, la început în sudul
Dunãrii, apoi în nordul Dunãrii, încã din secolele III-II î. Hr.
Cucerirea militarã a Daciei de cãtre Traian este un eveni-
ment politic precedat de un îndelung proces de romanizare,
în care o serie de factori, printre care ºi factorii culturali ºi
lingvistici, au acþionat temeinic, netezind acþiunea militarã a
Romei de includere a acestor teritorii în hotarele imperiului.
S-a constituit astfel „Romania apuseanã” ºi o „Romanie ori-
entalã”, sintezã dintre factorul autohton ºi cel roman, din
care numai românii vor pãstra în forme consistente de viaþã
moºtenirea acestei „romanitãþi orientale”, adicã „sigiliul Romei”,
care a fost impus acestor spaþii ºi popoare.
Fragment dintr-un capitel (Tomis, secolele V–VI)
Fundamente ale culturii romane
Muncã independentã
1. În izvoarele bizantine, românii sunt menþionaþi mai
întâi ca entitate etnicã sub numele de „romani”, „urmaºi ai
coloniºtilor romani” aduºi de Traian în Dacia.
Aceastã menþiune apare într-un text al împãratului
Constantin al VII-lea Porfirogenetul (912-959), text în care se
afirmã cã „ei se numesc romani ºi acest nume l-au pãstrat pânã
astãzi”, ceea ce confirmã adevãrul cã românii nu s-au numit pe
ei înºiºi altfel decât dupã numele cetãþii-mamã, Roma.
Ce alte mãrturii mai cunoaºteþi în sprijinul continuitãþii
populaþiei daco-romane ºi a poporului român în teritoriile sale
de naºtere.
2. „Sigiliul Romei” va rãmâne imprimat în configuraþia
spiritualitãþii ºi a culturii româneºti, în limbã, în terminologia
religioasã ºi juridicã.
Argumentaþi, într-un eseu de maximum 30 de rânduri,
ideea cã moºtenirea traco-geto-dacã ºi pecetea sau „sigiliul
Romei” ar putea reprezenta, conform concepþiei lui N. Iorga,
cele douã elemente decisive în formarea personalitãþii speci-
fice romanitãþii sud-est europene. Reþineþi, în acest sens, ºi
urmãtoarea opinie:
„Viaþa ºi activitatea întregului element roman în Rãsãritul
european devin elemente deosebit de importante pentru a
lãmuri geneza poporului român, care reprezintã romanitatea
orientalã.” (Vezi Grigore Georgiu, Istoria culturii române moderne,
Bucureºti, 2000)
3. Poporul român s-a definit pe sine mereu prin termenul
„român”, amintind astfel de originea sa romanicã.
Primele elemente ale creºtinismului au pãtruns pe filierã
latinã, dovadã ºi terminologia religioasã de origine latinã
(altar, botez, bisericã, creºtin, cruce, Dumnezeu, domn, înger;
rugãciunea creºtinã este fixatã în expresii latine: „Tatãl nostru
care eºti în ceruri”).
Folosind Dicþionarul explicativ al limbii române, realizaþi o
fiºã cu cel puþin alþi 10 termeni religioºi fundamentali pentru
spiritul românesc.
Fiºier bibliografic
Adolf Armbruster, Romanitatea românilor. Istoria unei
idei, Bucureºti, Editura Enciclopedicã, 1993; Nicolae
Iorga, Istoria Românilor, vol. I, partea a II-a, Sigiliul Romei,
Bucureºti, Editura ºtiinþificã ºi enciclopedicã, 1988; Grigore
Georgiu, Istoria culturii române moderne, Bucureºti, 2000;
Ion Aurel Pop, Românii ºi România, Bucureºti, Editura
Fundaþiei Culturale Române, 1998; Nestor Vornicescu,
Primele scrieri patristice în literatura noastrã, sec. IV-XVI,
Craiova, Editura Mitropoliei Olteniei, 1984.
21
 Lecturã suplimentarã
„PRIMORDIILE CULTURII ROMÂNE”
Statuia poetului Ovidiu de Ettore Ferrari (Constanþa)
Situare contextualã ______________________
 Intitulatã de unii traducãtori Cãtre regele Cotys, poezia
este dedicatã de Ovidiu regelui-poet Cotys ºi reprezintã
poemul IX din cartea a II-a a Ponticelor.
 Publius Ovidius Naso (43 î. Hr. – 18 d. Hr.), poet
roman. În anul 9 d. Hr. a fost exilat la Tomis de împãratul
Octavian August (27 î. Hr. –14 d. Hr.). Pe aceste meleaguri,
el a creat ciclurile Tristele ºi Ponticele.
Stabilit în cetatea Tomis, Ovidiu se simte mereu amenin-
þat de localnicii geþi, care „miºunã pe drumuri” (Tristele), „în
devastatoare raiduri de ºoc”. (Mihail Diaconescu, Antologie de
literaturã dacoromanã, 2003)
 Cotys I: regele-poet al geþilor dintre Dunãre ºi mare,
între anii 12-19; a fost prieten cu poetul Ovidiu.
 Eumòlp al Thraciei: strãmoº mitic al lui Cotys; fiul lui
Poseidon. Este aruncat în mare imediat dupã naºtere, fiind
salvat de tatã ºi crescut de o femeie credincioasã.
22
Publius Ovidius Naso
 CÃTRE REGELE COTYS
(fragment)
O! tu, regeascã stirpe, a cãreia nobleþe
De la Eumòlp se trage, de þi-a ajuns cumva
Pân’ la ureche vestea cã zac în neagrã jale
Pe þãrmurul acesta, vecin cu þara ta,
O! cel mai blând din tineri, te rog, ascultã-mi vocea:
Pe-un exilat ajutã-l! Tu poþi a-l ajuta! (…)
Primeºte-mi nava frântã pe-un þãrmure mai dulce:
Dac-am scãpat pe mare, sã scap ºi-n þara ta! (…)
Deci tu, odraslã demnã de-al tãu pãrinte, Cotys,
Ajutã-l pe pribeagul ce zace-n castrul tãu! (…)
N-ai scris tu însuþi versuri? De n-ar fi al tãu nume
În fruntea lor, n-aº zice cã le-a fãcut un trac,
Orfeu, deci, nu e singur poet pe-aceste locuri. (…)
Aceasta încã poate pe noi sã ne uneascã:
Aceloraºi altare suntem închinãtori!
Poetului poetul întinde-a’ sale braþe,
Ca þara ta sã-i fie liman ocrotitor.
Eu n-am venit aice, în Pont, pãtat de sânge,
Cu mâna mea otrãvuri în veac n-am pregãtit,
Pecete mincinoasã eu n-am pus niciodatã
Pe firele cu care se leag-un testament,
ªi n-am fãcut nimic ne-îngãduit de lege,
Dar am decât aceste o vinã ºi mai grea.
Sã nu mã-ntrebi tu care-i. Nebun, am scris o Artã,
ªi pata de pe mânã eu n-o mai pot spãla
Nu cerceta, o, rege, de am alte pãcate!
Sã fie numai Arta iubirii vina mea!
Oricum, fu cumpãnitã mânia rãzbunãrii:
Cezaru-mi luã numai al patriei pãmânt.
Azi nu-l mai am! De-aceea, vecin acum cu tine,
Sã nu mai stau cu fricã pe þãrmul urgisit!
(Din volumul Publius Ovidius Naso, Tristele / Ponticele.
Traducere ºi prefaþã de Teodor Naum, Editura Univers,
Bucureºti, 1972)
Literaturã
 Interpretarea textului ____________________
1. Poemul se deschide prin invocaþii marcate de comuni-
carea exclamativã, în propoziþii eliptice de predicat: „O! tu,
regeascã stirpe…” „O, cel mai blând din tineri…”
Ovidiu îl preamãreºte pe regele-poet Cotys, ca descen-
dent din zeul Poseidon al mãrilor ºi destinat unei glorii nemu-
ritoare. Indicaþi versuri care sã motiveze admiraþia poetului
faþã de tânãrul monarh.
2. Identificaþi, în text, imagini care sã evidenþieze:
a) cunoºtinþele mitologice ale poetului Ovidiu;
b) grandoarea viziunii, imaginaþia sa creatoare;
3. Arãtaþi ce imagini ºi înþelesuri puteþi asocia metaforei
din versul de mai jos:
„Primeºte-mi nava frântã pe-un þãrmure mai dulce…”
4. Partea a doua a poemului se construieºte în jurul
motivului omului izolat într-un spaþiu neprielnic.
Selectaþi versurile care sugereazã dramatismul însingu-
rãrii poetului exilat, în total contrast cu strãlucirea regalã a
lui Cotys.
ªcoala literarã de la Tomis
ºi de la Dunãrea de Jos
 Creaþiile literare dacoromane
„Este evident faptul cã sufletul culturii române nu poate
fi înþeles fãrã o raportare la patrimoniul nostru spiritual.
Acest patrimoniu este definitiv structurat, orientat, marcat ºi
susþinut de valorile Ortodoxiei, de fondul etnic geto-dacic pe
care-l moºtenim ºi de caracterul latin al limbii noastre.”
(Mihail Diaconescu, Istoria literaturii dacoromane, 1998, p. 108)
 Sfântul Ioan Cassian (360 – 435). Scriitor, teolog,
misionar creºtin, îndrumãtor al vieþii monahale.
 Sfântul Dionisie Smeritul ºi Areopagitul (470 – 545).
Erudit teolog, filosof, traducãtor din greacã în latinã.
 Sfântul Niceta de Remesiana (338/340 – 420). Poet,
teolog dogmatic, autor de scrieri mistice, muzicolog, misionar
creºtin, a fost una dintre cele mai însemnate personalitãþi
bisericeºti din epoca dacoromanã, cel mai important
reprezentant al ªcolii literare de la Dunãrea de Jos. Imnul Te
Deum laudamus (Pe tine, Doamne, te lãudãm) este considerat
„Luceafãrul literaturii dacoromane.”
Fundamente ale culturii romane
5. În final, Ovidiu îºi exprimã credinþa cã vocaþia poeticã
trebuie sã-i uneascã pe cei doi, exilatul de la Tomis ºi tânãrul
aflat în culmea gloriei.
Comentaþi, în acest sens, versurile:
„Aceasta încã poate pe noi sã ne uneascã.
Aceloraºi altare suntem închinãtori!
Poetului poetul întinde-a’ sale braþe,
Ca þara ta sã-i fie liman ocrotitor.”
6. Gãsiþi cel puþin alte douã imagini în mãsurã sã evi-
denþieze destinul nefericit al poetului exilat.
7. Argumentaþi, într-o compunere de 5–6 rânduri, cã
versurile reproduse în manual conþin particularitãþi proprii
unei ode.
8. Comentaþi versurile referitoare la evenimentul care a
determinat exilarea poetului la Tomis.
9. La susþinerea ritmului ascendent al odei contribuie
amploarea frazei ºi sintaxa poeticã, în care cuvintele nu au o
topicã obiºnuitã. Exemplificaþi, cu elemente din text, acest
tip de construcþie a textului.
Sfântul Niceta de Remesiana
 PE TINE DOAMNE, TE LÃUDÃM
Pe tine, Dumnezeule, Te lãudãm, pe Tine, Doamne,
Te mãrturisim.
Pe Tine, veºnicule Pãrinte tot pãmântul Te cinsteºte.
Þie toþi îngerii, Þie cerurile ºi toate puterile.
Þie Heruvimii ºi Serafimii cu neîncetat glas îþi strigã:
Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Dumnezeu Savaot!
Pline sunt cerurile ºi pãmântul de mãrirea slavei Tale;
Pe Tine Te laudã ceata slãvitã a Apostolilor,
Mulþimea vrednicã de laudã a proorocilor,
Oºtirea îmbrãcatã în alb a mucenicilor.
Pe Tine sfânta Bisericã Te mãrturiseºte pe întregul pãmânt,
Tatã al nesfârºitei mãriri (…).
În fiecare zi Te binecuvântãm
ªi lãudãm numele Tãu în veac ºi în veacul veacului.
Învredniceºte-ne, Doamne, în ziua aceasta, fãrã pãcat
sã ne pãzim;
Miluieºte-ne pe noi, Doamne, miluieºte-ne pe noi;
Fie, Doamne, mila Ta peste noi precum am nãdãjduit în Tine;
În Tine, Doamne, am nãdãjduit, sã nu mã ruºinez în veac!
(Apud Mihail Diaconescu, Antologie de literaturã
daco-romanã. Texte comentate, Bucureºti, 2003)
23
 REABILITAREA SUBSTRATULUI DACIC

În cãutarea fondului autohton dacic _______

 Fundamentele etno-culturale ºi condiþiile în care a evolu-
at poporul român, cu toate influenþele exercitate de mediul
bizantin ºi slav, au furnizat argumente pentru ideea cã în spiri-
tualitatea româneascã putem descoperi o sintezã Occident/
Orient. Efortul de conturare a fizionomiei spirituale a poporu-
lui român, cu toate componentele sale romanice, dacice (au-
tohtone) ºi rãsãritene (neolatine), nu poate fi redus exclusiv la
unul dintre aceste aspecte. Dintre toate interpretãrile moderne
asupra credinþelor ºi ideilor religioase ale geto-dacilor, ipotezele
explicative formulate, printre alþii, de B.P. Hasdeu, Vasile
Pârvan, Lucian Blaga ºi Mircea Eliade au avut în gândirea
româneascã o amplã rezonanþã.
 Una dintre problemele de istorie, filologie, lingvisticã ºi
literaturã românã a fost aceea a fondului autohton dacic al isto-
riei ºi culturii româneºti. „Dacã latiniºtii vedeau «rezistenþa
neamului românesc» în puritatea latinã, Hasdeu, dimpotrivã,
considera cã vitalitatea poporului român n-are nevoie de con-
strucþii artificiale, cãci ea provine dintr-un trunchi romanic
prins de niºte rãdãcini invizibil dacice, care îºi au funcþia lor
imperceptibilã în viaþa poporului.” (I.C. Chiþimia, în Istoria lit-
eraturii române, vol. II. De la ªcoala Ardeleanã la Junimea,
Bucureºti, Editura Academiei, 1968).
 B.P. Hasdeu a urmãrit sã descopere elementele autoh-
tone în limbã ºi în culturã prin articole ºi studii, publicate în
revista Columna lui Traian (1874), în care stabileºte ºi explicã Luptãtori daci reprezentaþi pe Columna lui Traian
cu argumente de ordin istoric terminologia dacicã, latinã ºi (scenã din primul rãzboi dacic)
slavonã în ocupaþiile poporului.

B. P. Hasdeu
 PERIT-AU DACII?
(fragment)

Cele multe gloate aºezate de Traian în cucerita Dacie au
fost, în cea mai mare parte, alcãtuite (precum o voi arãta ºi în
paragraful atingãtor de inscripþiuni) din felurite popoare bar-
bare, supuse Romei. Adevãraþii romani puteau intra doarã ca
o micã parte în întregimea unor aºa gloate. Cele singure
semne de unire, între niºte strânsãturi atât de dezbinate, furã
Aquila Romei, de care toþi trebuiau deopotrivã sã asculte, ºi
limba latinã, ce toþi trebuiau sã o vorbeascã, pentru a se putea
înþelege. (…)
Prietenii lui Adrian, zice Eutropiu1, l-au oprit de a scoate
legiunile aºezate în Dacia, pentru a nu se lãsa astfel acei mulþi
supuºi romani de acolo la voia barbarilor, „ne multi cives
Romani barbara traderentur”. Cea mai fireascã întrebare e dacã
barbarii despre care se vorbeºte în aceste fraze au fost lãuntrici
ori din afarã? (…)
Totul aratã cã Eutropiu vorbeºte despre duºmani lãuntrici.
De ni vom aduce aminte pasagiul din Dion Casiu2, cercetat

24 Literaturã
în paragraful al 3-lea, ºi unde se vede cât de primejdioºi erau
pentru Roma barbarii daci rãmaºi în Dacia dupã cucerirea ei
de Traian, vom recunoaºte cã zicerea lui Eutropiu trebuie
tradusã: „Prietenii lui Adrian se temeau de a se lãsa coloniºti
romani în voia dacilor.” Dion Casiu lãmureºte pe Eutropiu,
care, fãrã o aºa lãmurire, ar rãmâne, în cazul de faþã, mai
întunecos decât cei mai întunecoºi din proroci, însã, chiar de
n-am avea în mânã mãrturisirea lui Dion Casiu, ºi tot n-ar fi
mai puþin vederat din însãºi alcãtuirea frazei cã Eutropiu, sub
numele de barbari, vorbeºte anume despre dacii aºezaþi în
Dacia. [...]
Dupã toate disluºirile câte le-am fãcut, sã înfãþiºez acum
tãlmãcirea vestitului pasagiu în toatã întregimea sa: „Cucerita
Dacie fiind împuþinatã de bãrbaþi prin îndelungatul rãzboi al lui
Decebal, Traian aºezã în ea, prin oraºe ºi prin sate, mai multe
gloate de oameni aduºi din toate pãrþile Imperiului roman; de
aceea, când Adrian, din pizma slavei înaintaºului sãu, dupã ce
puse marginea împãrãþiei pe Eufrat, rechemând legiunile din
Asiria, Mesopotamia ºi Armenia, trei provincii adause de cãtrã
Traian, a voit sã scoatã oºtile ºi din Dacia, el fu oprit de prietenii
sãi, spre a nu se lãsa cei mulþi romani în voia dacilor.”
Ceea ce am vrut sã vãdesc este cã doctorii ardeleni4,
pentru cari acest scriitor a fost singura nãdejde de ispravã, nu
l-au înþeles; cã el e pânã ºi contrar teoriei lor; cã ei, prin
urmare, se sprijin pe nimica. (...)
Mã folosesc de a putea rãspunde aici la oarecari învinovãþiri
din partea unor limbuþi. Dupã chibzuinþa lor, toatã osteneala
B.P. Hasdeu (1838 – 1907)
Personalitate polivalentã, creator original în variate dome-
nii, B. P. Hasdeu a fost un „geniu universal”, „românul cel mai
învãþat al secolului al XIX-lea”. (Mircea Eliade)
Fundamente ale culturii romane
mea întru descoperirea adevãratului punct de purcedere al isto-
riei române ar fi o faptã antinaþionalã. Ei se vânzolesc pânã ºi a
presupune în mine planuri diabolice, niºte planuri cari, de aº ºti
cã vor putea vreodatã a se furiºa în gândul meu, mi-aº tãia limba
ºi mânele pentru ca urâta cugetare sã rãmânã stearpã, fãrã pu-
tere de a ieºi afarã prin scriere sau prin grai.
Rãspunsul meu pentru astã întâie datã va fi scurt.
Voi sã dovedesc cã naþionalitatea noastrã s-a format din
câteva elemente, din cari nici unul n-a fost predomnitor. Voi
sã dovedesc cã firea acestor elemente ºi chipul contopirei în
un singur ce au fãcut ca noi sã fim o viþã neatârnatã, o com-
poziþiune chimicã, fie-mi iertat cuvântul, ale cãrei însuºiri de
acum sunt de istov deosebite de însuºirile fieºcãrei pãrþi con-
stitutive din cele ce s-au fost dintr-nceput introdus în ea…
(B.P Hasdeu, Scrieri alese, Ed. de J. Byck,
Vol. I. Bucureºti, 1968)
GLOSAR
1
Eutropius (sec. IV d. Hr.), istoric roman. A scris pe la 367
compendiul Breviarum ab Urbe condita, în 10 cãrþi, în care
trateazã istoria Romei de la începuturile ei ºi pânã la sfârºitul
secolului al IV-lea. Susþine teoria cã, o datã cu trupele
romane, a fost retrasã din Dacia ºi populaþia romanã (271).
2
Dion Casiu (Dio Cassius) (c. 155 – v. 235), istoric roman
de limbã greacã, autorul unei vaste istorii a Imperiului Roman.
A lãsat informaþii despre rãzboaiele cu dacii;
3
Istoricii ardeleni exponenþi ai ªcolii Ardelene, susþinã-
tori ai puritãþii latine.
Legea circulaþiei cuvintelor _______________
1. Intervenind în disputele lingvistice privind natura limbii
române, B. P. Hasdeu stabileºte un echilibru între orientarea
latinistã a reprezentanþilor ªcolii Ardelene ºi ideile antilatiniste
ale lui Al. Cihac, susþinând cã statistica pe care se bazau aceº-
tia este falsã, din moment ce nu ne dezvãluie valoarea de cir-
culaþie a cuvintelor folosite.
Ce înþeles acordã Hasdeu ideii de „circulaþie a cuvintelor“?
2. Pentru a putea susþine legea circulaþiei cuvintelor,
Hasdeu analizeazã versurile unei poezii populare culese din
Dobrogea; constataþi ºi voi dacã toate cuvintele din acest
text sunt de origine latinã:
„Vara vine, iarna trece, Vai de mine, l-am pierdut!
N-am cu cine mai petrece; L-a mâncat negru pãmânt,
ªi cu cine am avut, La bisericã-n mormânt.”
 Folosiþi, în acest scop, Dicþionarul explicativ al limbii
române.
25
 Concepþia lui Hasdeu asupra culturii _____
 În concepþia lui B.P. Hasdeu, cultura este legatã de
toate aspectele unui popor ºi de toate componentele vieþii
sociale.
B.P. Hasdeu este interesat mai ales de fondul anonim al
culturii, de creaþiile populare, de cultura nescrisã, de ele-
mentele practice ale vieþii, de obiceiurile ºi tradiþiile în care
se exprimã totalitatea trãsãturilor istorice ale unui popor.
Concepþia sa despre culturã cuprinde, de asemenea,
urmãtoarele teze:
a) interferenþele multiple dintre ariile de civilizaþie;
b) principiul (legea) circulaþiei cuvintelor;
c) culturile interpretate ca organisme deschise, în relaþie
de influenþare reciprocã.
Concepþia asupra limbii ________________
 Limba („temelia societãþii”) ºi istoria formeazã, în con-
cepþia ºtiinþificã a lui Hasdeu, „un tot armonios în care toate
se aflã în corelaþie.”
 Susþinând cã „naþionalitatea noastrã s-a format din
câteva elemente, din care niciunul n-a fost predomnitor”,
B.P. Hasdeu reconstituie componenta dacicã în etnogeneza
româneascã pentru a da un rãspuns teoriilor care negau ca-
racterul autohton al românilor ºi demonstreazã continuitatea
lor în vatra dacicã.
Alte teorii lingvistice _____________________
 Alexandru Cihac (1825–1887) Lingvist român. Autor
al primului dicþionar etimologic ºtiinþific al limbii române,
important, la apariþia lui, în combaterea exagerãrilor latineºti.
În încercarea de reconstituire a fizionomiei limbii
române, A. Cihac se baza pe o statisticã prin care lua în con-
siderare doar originea cuvintelor din limba românã.
Printr-o astfel de viziune lingvisticã, Al. Cihac considerã,
în mod eronat, cã numai o cincime din cuvintele limbii
române ar fi de origine latinã, iar douã cincimi de origine
slavã, plus alte influenþe strãine.
Al. Cihac ajunsese, prin teoria sa slavofilã, la concluzia cã
românii au împrumutat masiv cuvinte de la slavi, ceea ce l-a
determinat pe B.P. Hasdeu sã afirme ironic cã „românii nu vor-
beau aproape nici o limbã, fiind un popor mut aproape opt se-
cole” ºi sã-i solicite lui Cihac de a gãsi mãcar o strofã dintr-o
poezie popularã în care toate cuvintele sã fie de origine slavã.
26
3. Tranºând definitiv problema limbii române,
B.P. Hasdeu susþine cã aceasta este în structura ei fundamen-
talã de origine latinã, iar acest lucru se poate dovedi luând ca
bazã limba vie, limba vorbitã de popor, deci principiul circu-
laþiei cuvintelor în limba vie.
Comentaþi concluzia la care ajunge B.P. Hasdeu prin
analiza poeziei populare citate: „Câte cuvinte, atâtea lati-
nisme”; (…) „un calcul serios în lingvisticã, ca ºi în econo-
mia politicã, are în vedere nu unitatea brutã, ci valoarea de
circulaþie”; „valoarea cea utilã a fiecãrui din acele elemente.“
4. Publicat în Istoria criticã a românilor, studiul Perit-au
dacii? combate exagerãrile latiniste ºi aduce argumente în
sprijinul existenþei substratului dacic al limbii române, sub-
strat ignorat de ªcoala Ardeleanã.
Citiþi ºi descoperiþi în textul de mai jos perspectiva de lucru
a lui B.P. Hasdeu:
„Primele încercãri asupra graiului poporan al românilor,
conduse într-un mod ceva mai sistematic, se datoresc unei
pleiade de ardeleni (...), a cãror mãrime trebuie mãsuratã nu
prin ceea ce ei au fãcut, ci prin ceea ce voiau sã facã: a deºtep-
ta naþionalitatea românã, a o deºtepta cu orice preþ: «Sunteþi fii
ai Romei!» au strigat ei; ºi românul, zguduit din somn, s-a pus pe
gânduri.” (Cuvente den bãtrâni)
 Teoriile „imigraþioniste”. Dupã cum se ºtie, ªcoala
Ardeleanã a supralicitat rolul elementului latin în limba ºi în
etnogeneza românilor. Faþã de aceastã tezã, unii exegeþi ai
fenomenului românesc au încercat sã reconstituie compo-
nenta dacicã. Hasdeu a relansat la noi problema substratului
dacic ca rãspuns la teoriile care negau caracterul autohton al
românilor ºi continuitatea lor în vatra dacicã.
Primele semne ale acestor teorii apar la sfârºitul secolu-
lui al XVIII-lea ºi ele au fost lansate de austriecii Franz
Joseph Sulzer ºi Johann Christian Engel, cãrora istoricii
români din ªcoala Ardeleanã — Petru Maior, Samuil Micu
ºi Gheorghe ªincai — le dau replica în istoriile lor, com-
bãtând-o printr-o serie de argumente istorice ºi lingvistice.
Aceste teorii sunt reluate de Robert Roesler (în lucrarea
„Romanische Studien”, din 1871), susþinându-se cã dacii au
fost exterminaþi, cã întreaga populaþie din nordul Dunãrii
ar fi pãrãsit Dacia odatã cu retragerea administraþiei ºi a
armatei romane, astfel cã teza despre românizarea lor,
despre originea latinã a românilor ºi despre continuitatea
lor istoricã pe acest teritoriu nu s-ar putea susþine. Ungurii,
la sosirea lor în spaþiul panonin, ar fi gãsit o „terra deserta”,
pe care au ocupat-o, iar românii ar fi imigrat în spaþiul
Transilvaniei în secolele XII–XIII.
Literaturã
  Substratul. În cadrul limbii române se vorbeºte despre  Dacismul. Componentã fundamentalã a ideologiei
un substrat dacic (geto-dacic sau traco-dacic), iar în cazul lim- naþionale româneºti în epoca modernã ºi contemporanã.
bii franceze despre un substrat celtic (galic). De obicei, ele- Tendinþele culturale româneºti fundamentate pe tradiþie, valo-
mentele de substrat nu sunt numeroase, dar ele se integreazã rile patrimoniale naþionale ºi creºtine ortodoxe ºi-au asociat
perfect în structura limbii noi ºi contribuie la evoluþia aces- dacismul. Dacismul s-a bazat pe preocuparea de a identifica
teia. Influenþa substratului se manifestã în toate sectoarele vechimea poporului român, substratul autohton al limbii, al
limbii noi (mai ales în vocabular ºi în sintaxã) ºi numai în culturii ºi civilizaþiei româneºti, prin apelul la surse istorice,
perioadele de bilingvism ºi imediat urmãtoare. În studierea lingvistice, arheologice, etnografice etc. Trãsãturi: a) cultul
substratului limbii române se remarcã, alãturi de lucrãrile lui vechimii; b) sentimentul permanenþei istorice; c) existenþa
B.P. Hasdeu, cele realizate de N. Densusianu, Sextil Puºcariu, unor mituri fundamentale; d) caracterul sublim al unor ma-
Al. Rosetti, I.I. Rusu ºi Gr. Brâncuº. nifestãri spirituale; e) patosul libertãþii.

O altã perspectivã asupra istoriei Daciei preromane

 Identificarea ºi revalorizarea fondului autohton, a
componentei dacice în etnogeneza românilor a început în
istoriografia noastrã odatã cu B.P. Hasdeu.
Ideea va fi reluatã de istoricul ºi folcloristul Nicolae
Densusianu (1846–1911), în studiul Dacia preistoricã
(1913), pentru a susþine cã spaþiul nord-dunãrean al
Daciei era un þinut mitic ºi fabulos, de unde au migrat spre
sud triburile care vor întemeia civilizaþia Eladei, ducând
cu ei elemente mitologice („titanii”) ºi eroi civilizatori de
tip Orfeu, Apolo, numit ºi hiperboreanul.
Lucrare impresionantã prin ipotezele temerare, rod al
unei „viziuni poetice asupra trecutului îndepãrtat al
locuitorilor Daciei” (Dicþionarul literaturii române de la ori-
gini pânã la 1900, Bucureºti, Ed. Academiei, 1972, p. 274),
Dacia preistoricã reface, cu ajutorul tradiþiilor populare sau
al urmelor arheologice (reale sau imaginate), vechea civi-
lizaþie de pe teritoriul Daciei. Monumentele „megalitice”
ale acestei civilizaþii sunt identificate în munþii Bucegi
(Sfinxul, Omul, Babele) ºi în Ceahlãu.

Exprimarea unor puncte de vedere

1. Selectaþi, din studiul Perit-au dacii?, fragmentele în
care B. P. Hasdeu susþine cã substratul dacic, ca element etnic
ºi cultural autohton, a supravieþuit în limbã ºi obiceiuri, în
mitologie ºi moduri de viaþã.
Basorelief din marmurã reprezentându-l pe zeul Mithra (secolul III î.Hr.)

2. Confruntându-se cu un numãr relativ mic de izvoare

istorice asupra unor faze din evoluþia poporului român,
B.P. Hasdeu a consultat limba ca un document fundamental.
Limba, considerã Hasdeu, este un material istoric de mare
relevanþã, întrucât ea are un profund caracter social.
Formulaþi argumente prin care sã susþineþi contribuþia hotã-
râtoare a lui Hasdeu în reabilitarea substratului dacic al limbii
române.
3. Abordând problema limbii române, B.P. Hasdeu
demonstreazã cã aceasta este în structura sa fundamentalã
de origine latinã, iar acest lucru se poate dovedi luând ca
bazã limba vie, limba vorbitã de popor, deci principiul circu-
laþiei cuvintelor în limba vie.
Comentaþi, din aceastã perspectivã, urmãtoarea opinie a
savantului român: „Dicþionarul unei limbi trebuie sã fie pentru
un popor o enciclopedie a traiului sãu întreg, trecut ºi prezent. În
limbã, o naþiune se priveºte pe sine însãºi într-o lungã galerie de
portrete, din epocã în epocã”.
Fundamente ale culturii romane 27
 MITOLOGIA PÃMÂNTULUI ROMÂNESC
Vasile Pârvan
 GETICA
III. Cultura geticã (fragmente)
Grecii cunoscând pe geþi, au fost aºa de miraþi de înalta
lor concepþie despre lume ºi viaþã — ºi în special de credinþa
lor în nemurirea sufletului — încât, negãsind altã explicare,
i-au proclamat pur ºi simplu de adepþi ai filosofiei idealiste ºi
mistice a lui Pythagoras. Iar pentru ajungerea la geþi a acestei
filosofii religioase din sud ºi pentru rãspândirea ei în Getia, ei
au nãscocit povestea principelui ºi apoi regelui ºi în sfârºit
zeului Zalmoxis, sclav ºi discipol al lui Pythagoras la Samos,
iar apoi rege ºi zeu la geþi, pe cari i-a reformat în sensul
învãþãturii idealiste a maestrului sãu. (...)
Geþii de la Dunãre se aflau deci în secolul al VI-lea î. Hr.
într-o stare de culturã diferitã nu calitativ, ci formal, de cea
greacã: grecii erau orãºeni, geþii erau sãteni. (...)
Geþii sunt sedentari. Ocupaþia lor principalã e agricultura
(…); ºi chiar în împrejurãrile nenorocite de pe vremea lui
Ovidius, când Dobrogea era cutreeratã de toate hoardele, geþii
bãºtinaºi nu-ºi pãrãseau vechea lor deprindere, de a lucra
pãmântul. Ca animale domestice, calul, boul, oaia ºi capra ne
sunt documentate atât literar, cât ºi monumental. (...)
Fie la munte, fie la câmp, un «oraº» daco-getic e întãrit
(...), probabil numai cu valuri ºi ºanþuri de pãmânt. (...)
Locuinþele getice, indiferent dacã erau în cetãþi de piatrã ori
numai de pãmânt, sau în simple sate aºezate deschis pe malul
apelor, erau unele lipite cu pãmânt. Ovidius vorbeºte de ele ca
de niºte simple colibe (...). Propriu-zis, însã, avem a ne închipui
multe din aceste case getice nu atât ca niºte colibe, cât ca bor-
deie, pe jumãtate îngropate în pãmânt. (...) În adevãr, clima
groaznic de asprã din câmpie ºi stepa moldo-basarabeanã ºi
dobrogeanã silea la acest fel de construcþie, ba mai mult,
împingea chiar la alegerea de locuinþe total subpãmânte. (...)
Dimpotrivã, la deal ºi la munte, avem casele de bârne,
acoperite tot cu lemn ºi aºezate fie direct pe pãmânt, fie mai
ales pe stâlpi de lemn (ori poate de piatrã), foarte înalþi dea-
supra pãmântului, parc-ar susþine niºte locuinþe lacustre, dar
sprijinindu-se numai la cele patru colþuri — iar fiecare casã e
înconjuratã de un zãplaz de scânduri, cu capetele tãiate în
unghi ascuþit. (...) Atât la munte, cât ºi la câmp casele sunt
patrulatere, iar nu rotunde, ori ovale. Femeile gete fac toatã
treaba gospodãriei singure: ele macinã grâul în trâºniþele de
28
mânã, care se gãsesc în orice aºezare preistoricã ºi protoistoricã,
ºi tot ele carã apa, purtând vasele pe cap. (...) Fãrã îndoialã,
întreaga agriculturã ºi gospodãrie geticã e încã în «epoca lem-
nului». Fierul e întrebuinþat, desigur, exclusiv pentru arme. (...)
Relativ bogate sunt ºtirile literare cu privire la religia ºi orga-
nizaþia religioasã geticã. În aceastã privinþã (...), antichitatea e
unanimã în a recunoaºte geþilor o adâncã ºi severã religiozitate,
care le pãtrunde ºi determinã viaþa lor naþionalã în toate împre-
jurãrile, fie de zilnicã închinare puterilor supranaturale, fie de
catastrofalã unire cu divinitatea nemuritoare, prin renunþarea
de bunãvoie la viaþa chinuitã în pace ori biruitã în rãzboi.
Sufletul e nemuritor. Trupul e o împiedecare pentru suflet
de a se bucura de nemurire: de aceea, el nu are nici un preþ;
poftele lui nu trebuie ascultate; la rãzboi, el trebuie jertfit fãrã
pãrere de rãu. Omul nu poate ajunge la nemurire decât
curãþindu-se de orice fel de patimã (...). Nimic deci din nebunia
dionysiacã (…) nu e admis ori tolerat la geþi. (...) Cãci abia
prin moarte omul înviazã la viaþa cea veºnicã.
Zeul e în cer, iar nu pe pãmânt. El e cerul senin: turburarea
firii e adusã de demonii rãi ai furtunilor, norilor, grindinii; de
aceea, getul ajutã zeului suprem la liniºtirea lumei, trãgând el
însuºi cu arcul în nourii care ascund ºi întunecã faþa zeului din
cer. ªi tot de aceea zeul e adorat pe munþii înalþi, în singurã-
tatea unde numai vulturii, iar nu oamenii mai pot urca. Acolo
sus, pierdut de lume, ºi cercetat numai de rege, ca sã-i afle sfatul
la caz de primejdie ºi necazuri, stã marele preot. Templul ºi
locuinþa lui e acolo într-o peºterã, cum din strãvechile timpuri
minoice fusese adorat zeul securii duble — Zeul trãsnetului —
într-o peºterã de pe muntele Ida. Marele preot nu se coboarã
decât rar de tot în lumea oamenilor, când are a da vreo
poruncã, pentru curãþirea de pãcate, când are a face vreo pre-
vestire, ori când are a da învãþãturi. Regele însuºi, ca stãpân
numai al trupurilor, iar nu ºi al sufletelor supuºilor sãi, ascultã
cu respect de sfatul marelui preot. Aºa stã de departe ºi de mai
presus de lume marele preot al geþilor, încât el, profetul zeului,
e sanctificat el însuºi ca zeu.
(Vasile Pârvan, Getica. O protoistorie a Daciei. Ediþie îngri-
jitã, note, comentarii ºi postfaþã de Radu Florescu, Editura
Meridiane, Bucureºti, 1982)
Literaturã
 Vasile Pârvan
(1882–1927)
Istoric ºi profesor de
istorie anticã la Univer-
sitatea din Bucureºti,
V. Pârvan s-a impus prin
erudiþie ºi prin metoda sa
riguroasã de cercetare,
prin originalitatea ipote-
zelor interpretative ºi a
viziunii sale istorice.
Dupã studii în Germania, se întoarce în þarã în 1909,
devenind în scurt timp o personalitate de referinþã a culturii
române. Prin întreaga sa operã — Contribuþii epigrafice la isto-
ria creºtinismului dacoroman (1911); Idei ºi forme istorice
(1920), Memoriale (1923), Getica (1926); Dacica. Civilizaþiile
strãvechi din regiunile carpato-danubiene (1928) —, V. Pârvan
impune în cultura româneascã un cult al trecutului ºi al
eroilor, credinþa în vârstele strãvechi ale neamului nostru,
structura spiritualã care l-a cãlãuzit prin veacuri.
„Mileniul de aur” al culturii româneºti
 Preocupat de studiul epocilor trecute ale culturii
româneºti, V. Pârvan condiþioneazã idealul uman de cu-
noaºterea fazelor de afirmare a spiritualitãþii noastre, potri-
vit împrejurãrilor de viaþã istoricã. Acest mod de a privi îi
dã posibilitatea sã exploreze „mileniul de aur” al culturii româ-
neºti, pe care îl gãseºte pe teritoriul þãrii noastre între seco-
lele IV ºi XII, dupã retragerea aurelianã. Aceastã perioadã
a fost declaratã de adversarii istoriei noastre ca fiind un
„gol istoric” din care lipseau mãrturii ºi documente privi-
toare la continuitatea noastrã în acest spaþiu geografic.
„Cercetând toate inscripþiile ºi izvoarele literare, urmã-
rind terminologia fixatã de texte ºi documente, Pârvan
explicã momentele importante care au dat culturii noastre
viabilitate ºi putere de afirmare.” (Vasile Vetiºanu)
În Getica, Pârvan reconstituie minuþios procesul de
continuã adaptare ºi asimilare de cãtre autohtoni a noilor
învãþãturi, de la venirea goþilor ºi hunilor ºi pânã la ultimele
popoare migratoare. (V. Pârvan, Bucureºti, 1986, p. 33)
Fundamente ale culturii romane
Situare contextualã ______________________
 În tradiþia istoriografiei româneºti de revalorificare a fon-
dului autohton, de analizã ºi interpretare modernã a cre-
dinþelor ºi a ideilor religioase ale geto-dacilor, Vasile Pârvan se
situeazã în imediata vecinãtate a lui B.P. Hasdeu, Dimitrie
Onciul, Constantin Erbiceanu ºi Lucian Blaga. Lucrare de sin-
tezã asupra protoistoriei Daciei din mileniul I î. Hr., Getica
(1926) reconstituie istoria geto-dacã din perioada preromanã,
evidenþiind importanþa substratului autohton în etnogeneza
românilor. Printr-un tablou al valorilor morale ºi materiale
aparþinând unor epoci trecute ale culturii româneºti, V. Pârvan
susþine superioritatea spiritualã a geto-dacilor, cãrora, în opo-
ziþie cu Lucian Blaga, le atribuie o concepþie moralã supe-
rioarã, sub raport spiritual, o viziune religioasã „henoteistã”,
depãºind concepþia politeistã a grecilor ºi a altor popoare ale
antichitãþii. Originalã în multe privinþe, aceastã teorie asupra
unei civilizaþii strãvechi a stârnit tot mai multe curiozitãþi ºi
interese faþã de ideea daco-romanã ºi de fiecare segment de
viaþã autohtonã, de la limbã, la istorie ºi toponomie.
În reconstituirea ethosului uman, V. Pârvan a pornit din
înþelegerea atitudinii înþelepte a omului, din atracþia faþã de
simplitatea vieþii populare încã din cele mai vechi timpuri.
Dimensiuni culturale româneºti ___________
 Meritul lui Pârvan este acela de a fi reconstituit un
mileniu din istoria preromanã, deschizând o problemã funda-
mentalã a istoriografiei româneºti.
Printr-un astfel de demers, Pârvan nu devaloriza compo-
nenta latinã a poporului român, ci o va reintegra într-un pro-
ces mai amplu de occidentalizare a populaþiilor rãsãritene,
început cu mult înainte de cucerirea militarã a lui Traian.
Descoperirea ideii romane a reprezentat „factorul capital al
formãrii conºtiinþei naþionale, sursa energeticã ºi spiritualã
care ne-a propulsat în orizontul modernitãþii, tiparul în care
ne-am regãsit identitatea europeanã ºi individualitatea cultu-
ralã, dimensiuni complementare probate de o existenþã neîn-
treruptã în vatra de etnogenezã, unde spiritul roman ºi fondul
dacic s-au contopit într-o sintezã durabilã.” (Grigore Georgiu)
„Ideea-mamã a întregii culturi româneºti, susþine
V. Pârvan, e ideea romanã. Cultura noastrã naþionalã, cre-
atoare, spre deosebire de strãvechea civilizaþie vegetativã
etnograficã, daco-romanã, popularã, începe odatã cu desco-
perirea Romei”.
29
 Civilizaþia traco-geto-dacã ________________
1. Identificaþi, în Getica, fragmente în care sunt descrise
urmãtoarele aspecte proprii civilizaþiei geto-dace:
– munca creatoare a strãbunilor geto-daci;
– eroismul, mãreþia acþiunilor sãvârºite de acest popor;
– sensibilitatea ºi sistemul de viaþã al spiritualitãþii þãrã-
neºti (lumea þãrãneascã daco-romanã);
– vechile îndeletniciri þãrãneºti (cultivarea pãmântului,
creºterea vitelor etc.), viaþa socialã;
– cultura þãrãneascã, cântecele populare;
– ideea jertfei pentru þarã; eroismul popular.
2. Descoperiþi, în Getica, ºi alte pasaje prin intermediul
cãrora sã dezvoltaþi portretul strãmoºilor geto-daci, lumea
geto-dacicã, în general.
3. Comentaþi, în acest context, efortul lui Pârvan de a
promova originea unui popor capabil de a se jertfi pentru
apãrarea pãmântului strãmoºesc.
4. Comparaþi aceste caracterizãri fãcute geto-dacilor cu
elogiul pe care V. Pârvan îl aduce virtuþilor celor dinaintea sa,
þãrani-ostaºi, veniþi „din câmp, de acasã, de la plug” ºi în care
vedea „chezãºia continuitãþii vitejiei, de la Thracii care mureau
pânã la unul ºi nu se predau, de la Romanii care continuau a
lupta chiar când barbarii stãteau în «Cetatea eternã», de la
muntenii lui Mircea, de la moldovenii lui ªtefan”.
(Memoriale)
O anume filosofie a vieþii _________________
1. În viziunea lui V. Pârvan, tracii din nordul Dunãrii se dis-
ting fundamental de cei din sud, iar geþii se aseamãnã mai
degrabã cu popoarele nordice ca structurã spiritualã.
Susþineþi cu exemple potrivite din Getica aceastã opinie a
istoricului român.
2. Promovând ideea influenþei celtice asupra culturii
dacice, V. Pârvan apreciazã cã aceastã superioritate spiritualã
a geto-dacilor faþã de alte popoare ale Antichitãþii se exprimã
în cel puþin douã aspecte fundamentale, acestea fiind:
a) concepþia lor asupra vieþii ºi a morþii;
b) credinþele lor religioase ºi morale.
Alegeþi, din studiul Dacica, exemple care sã confirme
observaþiile de mai sus.
3. Menþinându-ºi aceeaºi perspectivã asupra înaltei spiri-
tualitãþi a religiei getice, V. Pârvan prezintã o serie de argu-
mente definitorii ale religiei geþilor.
Selectaþi fragmentele în care V. Pârvan reface urmãtoa-
rele coordonate ale unui portret al geþilor:
– credinþa într-un singur zeu al cerului, un zeu uranic,
Zalmoxis, nu chtonian;
30
– credinþa în nemurirea sufletului, în permanenþa vieþii
spirituale dupã moarte;
– orientarea geþilor spre ascezã ºi puritate, prin reforma
spiritualã înfãptuitã de Deceneu.
Zalmoxis
 Dupã V. Pârvan, în mitologia geto-dacã exista o divini-
tate supremã, denumitã doar prin atribute explicative
(Zamolxe, Zamolxis, Gebeleizis), referitoare la înfãþiºarea ºi
puterea sa nelimitatã. În viziunea lui Pârvan, Zalmoxis este
o divinitate uranianã: „Zeul e în cer, iar nu pe pãmânt. El e
cerul senin: tulburarea firei adusã de demonii rãi al furtu-
nilor, grindinei; de aceea, getul ajutã zeului suprem la lin-
iºtirea lumei trãgând el însuºi cu arcul în nourii cari ascund
ºi întunecã faþa zeului din cer. ªi tot de aceea, zeul e ado-
rat pe munþii înalþi, în singurãtatea unde numai vulturii, iar
nu oamenii mai pot urca.” (Getica, p. 106)
 Zalmoxis fãcea ca natura sã reînvie primãvara. „În
acest context, legenda reapariþiei zeului dupã anii petrecuþi în
locuinþa subteranã capãtã semnificaþia unui simbol religios,
dându-ne, în acelaºi timp, o indicaþie suplimentarã cu
privire la lãcaºul zeului: pãmântul sau mai bine zis
împãrãþia subpãmânteanã” (H. Daicoviciu, Dacii I 1973,
p. 83). Vezi, în acest sens, Gh. Muºu, Zei, eroi, personaje, I,
1975; I.I. Russu, Religia geto-dacilor, Bucureºti, 1992.
Revalorificarea fondului autohton _________
 Explicaþii esenþiale aduce Pârvan ºi în ceea ce priveºte
procesul de încreºtinare a geto-dacilor, care, în viziunea istori-
cului român, n-a avut o desfãºurare liniarã. V. Pârvan susþine
cã în interiorul acestui proces au existat mutaþii permanente,
cu o serie de preluãri de motive ºi de interferenþe de o parte ºi
de alta. În acest proces, aratã Pârvan, „n-a fost numai o latini-
zare”, ci ºi o „pãgânizare a credinþei creºtine, vechile sãrbãtori
pãgâne furã primite de nevoie ºi de biserica creºtinã.”
 Comparaþi aceste ipoteze cu ideile promovate de alþi au-
tori preocupaþi de interpretarea aspectelor de viaþã ale
poporului din spaþiul carpato-dunãrean-pontic:
a) „Scopul meu, fãcând aceste cercetãri, a fost ca sã dove-
desc pe deplin cã noi, vechii locuitori ai Daciei Traiane, nu
suntem de ieri de alaltãieri (…) ºi nici încreºtinaþi prin Chiril
ºi Metodiu ºi o datã cu alte popoare când ele nu erau aici.”
(Constantin Erbiceanu)
b) „Tracii ºi Ilirii au trãit ºi au murit în legea lor pãgânã.
Aceastã lege cuprindea închinarea puterilor naturii: cerul
înainte de toate, cu lumina zilei, început al tuturor lucrurilor
ºi veºnic îndemn la viaþã. Nici Dacii, nici ceilalþi Traci ºi câþi
Iliri mai erau neromânizaþi nu puteau rãmâne în afarã de
frãþia creºtinã, ce se înjgheba tot mai bine pe pãmântul lor.”
(Nicolae Iorga)
Literaturã
 „Thracomania”(orientarea misticã din epocã)
 Provenite „dintr-o proiectare idealistã” a unui „spirit
mistic ºi puritan” (ªerban Cioculescu), teoretizãrile lui
Pârvan, cu toate disocierile sale hazardate între geto-daci
ºi traci, cu susþinerea ascendenþei morale a celor dintâi,
diminuând în importanþã pe traci, a gãsit pentru mulþi
eseiºti un punct de sprijin în orientarea misticã din epocã.
Se ajunge astfel, prin rãstãlmãcirea unor idei din Getica, sã
se atribuie poporului român înclinaþii profund mistice:
credinþa în nemurire; extazul morþii; fatalismul ºi asce-
tismul religios; predispoziþia spre contemplativitate.
Fenomenul „tracomania” va constitui punctul de ple-
care pentru o serie de orientãri ºi acte politice negative în
societatea româneascã interbelicã (omagierea spiritului de
jertfã al daco-geþilor, elanul spre aventurã, dispreþul organic
pentru valorile vieþii).
Aceastã misticã ideologicã îºi va gãsi în eseistul Dan
Botta, de exemplu, un autentic reprezentant. În douã dintre
eseurile sale mai cunoscute (Pârvan ºi contemplaþia istoricã;
Românii, poporul tradiþiei romane), Dan Botta (1907–1958)
prezintã poporul român ca descendent exclusiv ai tracilor
care au fost orfici ºi dionisiaci (tracismul dionisiac):
„Se poate spune într-adevãr cã triumful creºtinismului
în lume a fost asigurat de thraci – credincioºi strãmoºi ai
Dumnezeului unic. (…) Românii, afirm, sunt singurii
moºtenitori ai ideei romane, cum tot ei au fost, în cursul
evului de mijloc, deþinãtorii ei.”
Referindu-se la opiniile exagerate ale lui Dan Botta,
Mircea Eliade, va afirma cã printre scriitori ºi „amatori” se
dezvoltã foarte repede „un curent care, în expresiile lui cele
mai extravagante, a meritat numele de «thracomanie». Se
vorbea despre «revolta fondului autohton», înþelegând prin
asta revolta elementului geto-trac împotriva gândirii latine
introduse în timpul formãrii poporului român.” (De la
Zamolxis la Genghis-Han, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã,
1980, p. 123)
Comentaþi, din acest punct de vedere, urmãtoarea opinie
formulatã de L. Blaga în dorinþa de a-l scoate pe V. Pârvan de
sub acuzaþiile nedrepte:
„Erorile unui maestru ies la ivealã uluitor mãrite, mai ales
în munca discipolilor.”
2. Interpretat la fel de eronat, exagerându-se anumite for-
mulãri ale lui Pârvan, alþi cercetãtori au numit tezele din Getica
un fenomen mistic („thracomania”), ce ar avea drept scop sã
reducã semnificaþia componentei latine din structura noastrã.
Analizaþi, în acest sens, urmãtoarea opinie criticã, formu-
latã, în 1941, de ªerban Cioculescu, în articolul Un nou fenomen
mistic: thracomania, reprodus ulterior în volumul Aspecte lite-
rare contemporane (Ed. Minerva, 1972).
„Fãrã sã atenteze expres la romanitatea noastrã, iureºul thra-
comaniei tinde totuºi sã reducã semnificaþiile civilizaþiei latine,
care ne-au modelat conºtiinþa de neam, din primele veacuri ale
culturii noastre. Asistãm deocamdatã la încercarea rãsturnãrii
ierarhiilor, în favoarea nu atât a vechiului strat dacic, autohton,
cât în folosul conceptului expansiv, al thracismului.”
Specificul etno-spiritual românesc. Concluzii
 Revalorizând fondul daco-getic al poporului român,
V. Pârvan evidenþiazã rolul substratului autohton în etno-
geneza românilor, susþinând cã superioritatea spiritualismului
înalt al geþilor este determinatã de trei mari componente:
a) fondul etnic traco-geto-dacic; b) caracterul romanic (neo-
latin) al limbii române; c) profilul spiritual ortodox.

Civilizaþia traco-geto-dacã.
Perspective de interpretare
Erotocrit – Lupta Grecilor cu Vlahii

1. Ipotezele formulate de V. Pârvan în Getica au stârnit în

epocã reacþii din cele mai diverse, de adeziune, dar ºi de res-
pingere. Unii au vãzut în teza despre spiritualismul înalt al
geþilor un punct de sprijin pentru orientarea misticã din
epocã, ajungând sã atribuie poporului român un misticism
congenital (credinþa în nemurire, fatalismul ºi ascetismul
religios, contemplativitatea românului).

Fundamente ale culturii romane 31

 MITOLOGIA ARHAICÃ ªI CULTURA POPULARÃ
Lucian Blaga
 REVOLTA FONDULUI NOSTRU NELATIN
Un prieten îmi vorbea despre înrâurirea slavã asupra lite-
raturii noastre; închinãtor îndârjit la altarul latinitãþii — clare
ºi mãsurate —, el nu îngãduia nici cea mai micã alterare sau
spãlãcire a acesteia prin «maximalismul slav» (…). În entuzias-
mul de o clipã al învierii — sunt foarte mulþi cei ce împãrtãºesc
exclusivismul latin...
Se exagereazã. ªi nu ºtim de ce.
Acest orgoliu al latinitãþii noastre e moºtenirea unor vre-
muri când a trebuit sã suferim râsul batjocoritor al vecinilor,
care cu orice preþ ne voiau subjugaþi. Azi e lipsit de bun simþ.
Vorbim despre spiritul culturii noastre; vrem sã fim numai
atât, latini – limpezi, raþionali, cumpãtaþi, iubitori de formã,
clasici –, dar vrând-nevrând suntem mai mult. Însemnatul
procent de sânge slav ºi trac, ce clocoteºte în fiinþa noastrã,
constituie pretextul unei probleme, care ar trebui pusã cu mai
multã îndrãznealã. Tinereþea ne îndeamnã sã tulburãm ide-
alul lesnicios al celor mai mulþi îngâmfaþi, aruncându-le în
suflete o îndoialã. Sã ni se ierte tinereþea. Se va zice cã
spunem mituri. Ei bine; numiþi-le basme. Avem însã convin-
gerea cã adevãrul trebuie sã fie expresiv — ºi cã miturile sunt
prin urmare mai adevãrate decât realitatea.
Cunoaºtem experimentul încruciºãrii unei flori albe cu o
floare roºie a aceleiaºi varietãþi. Biologii vorbesc despre aºa-nu-
mitele dominante. Ce înseamnã cuvântul acesta? Ca ºi gene-
raþiile nouã ce se nasc din împreunarea celor douã flori —
însuºirile uneia din ele sunt stãpânitoare; bunãoarã, cele mai
multe vor fi albe. S-a dovedit însã cã din când în când, cu
oareºcare ciudatã regularitate, reapar ºi însuºirile curate ale
celeilalte flori. E o izbucnire din mister, când nici nu te
aºtepþi. Vechile însuºiri le-ai crezut pierdute pentru întot-
deauna, ele se afirmã totuºi din timp în timp în toatã splen-
doarea lor trecutã. Într-o îndepãrtatã analogie cu experimen-
tul acesta biologic – atât de convingãtor în simplitatea sa – se
poate spune cã în spiritul românesc e dominantã latinitatea,
liniºtitã ºi prin excelenþã culturalã. Avem însã ºi un bogat
fond slavo-trac, exuberant ºi vital, care, oricât ne-am
împotrivi, se desprinde uneori din corola necunoscutului
rãsãrind puternic în conºtiinþe. Simetria ºi armonia latinã ne
32
e adeseori sfârtecatã de furtuna care fulgerã molcom în
adâncimile oarecum metafizice ale sufletului românesc.
E o revoltã a fondului nostru nelatin.
Nu e lucru nou: suntem morminte vii ale strãmoºilor.
Între ei sunt de aceia pe care îi ocrotim ºi-i îmbrãþiºãm cu
toatã cãldura, din motive istorice ºi politice; dar avem ºi strã-
moºi pe cari îi tratãm ca pe niºte copii vitregi ai noºtri.
Atitudine lipsitã de înþelepciune, deoarece cu cât îi þinem
mai mult în frâul întunericului, cu atât rãscoala lor va fi mai
asprã ºi mai tumultoasã, putând sã devinã fatalã „privile-
giaþilor” de astãzi. Istoria noastrã se proiecteazã mai mult în
viitor decât în trecut. E bine sã ne dãm seama de puterile
potenþiale care ne zac în fundul mãrilor. De ce sã ne mãrgi-
nim numai la un ideal cultural latin, care nu e croit în firea
noastrã, mult mai bogatã. Sã ne siluim propria naturã — un
aluat în care se dospesc atâtea virtualitãþi? Sã nu ucidem
cerºindu-ne într-o formulã de claritate latina, când cuprin-
dem în plus atâtea alte posibilitãþi de dezvoltare? Întrebarea
va neliniºti multe inimi. Din partea noastrã, ne bucurã când
auzim câte un chiot ridicat din acel subconºtient barbar, care
nu place deloc unora. Aºa cum înþelegem noi – într-adevãr,
nu ne-ar strica puþinã barbarie. Dacã privim în jur sau în tre-
cut, întâlnim o apariþie simbolicã: Hasdeu — misticul: un mare
îndemn pentru viitor.
Cunoscutul ritm de liniºti ºi de furtunã, de mãsurã ºi de
exuberanþã, ce-l gãsim în viaþa altor popoare, se lãmureºte
mai mult prin logica inerentã istoriei, prin alternarea de teze
ºi antiteze, cum le-a determinat un Hegel bunãoarã. Acelaºi
ritm are la noi rãdãcini cu mult mai adânci în însuºiri
temeinice de rasã. Deosebirea îngãduie frumoase perspective
istorice.
Cei ce aparþin trecutului cu pozitivismul lor sec sau neas-
tâmpãrat vor mormãi în barba lor apostolicã: e un romantic.
Ca sã nu le las nici o îndoialã, mãrturisesc: un romantic? —
într-un singur înþeles, da. ªi anume întrucât am convingerea
cã adevãrul trebuie sã fie expresiv ºi cã miturile sunt prin
urmare mai adevãrate decât realitatea.
Literaturã
 Spre o nouã fizionomie spiritualã
a poporului român
 Publicat în revista clujeanã Gândirea (nr. 10, 1921),
studiul Revolta fondului nostru nelatin susþine ideea cã
fizionomia spiritualã a poporului român, evident de struc-
turã fundamental romanicã, este cu mult mai bogatã,
întrucât aceasta cuprinde ºi elemente dacice, autohtone,
rãsãritene, adicã nelatine.
Studiul Revolta fondului nostru nelatin formuleazã o cate-
goricã atitudine împotriva „exclusivismului latin”, pe care îl
considerã o exagerare.
Elaborat dintr-un interes cu totul deosebit faþã de viaþa
spiritualã religioasã a geþilor, studiul lui L. Blaga reprezintã
„o reacþie împotriva orgoliului latinitãþii exclusive”
(Al. Tãnase), „moºtenire a unor vremuri când a trebuit sã
suferim râsul batjocoritor al vecinilor care cu orice preþ ne
voiau subjugaþi.” (L. Blaga)
Prin Revolta fondului nostru nelatin, L. Blaga afirmã cã
unii cercetãtori susþin, unilateral, latinitatea exclusivã a
poporului român, solicitând necesitatea de a se recunoaºte
cã fondul nostru etnic este mult mai bogat ºi nu se reduce
doar la claritatea, limpezimea ºi armonia spiritului latin.
Fizionomia spiritualã a poporului român, de structurã
fundamental romanicã, cuprinde, în viziunea lui L. Blaga, ºi
filoane dacice, autohtone, rãsãritene, adicã nelatine. În
aceastã situaþie, aceastã sintezã spiritualã nu poate fi redusã
doar la moºtenirea latinã ºi la componenta raþionalismului
apusean.
Situare contextualã ______________________
 Intervenind în problema tracismului, Lucian Blaga
simte nevoia sã aducã interpretãrilor lui V. Pârvan din Getica
o serie de retuºuri, afirmând cã „ilustrul profesor” „a propus
în Getica unele ipoteze cu privire la ceea ce a putut sã fie
cândva, în protoistoria sa, spiritul strãmoºilor noºtri”.
Profund interesat de viaþa religioasã a geþilor, L. Blaga nu
este de acord cu procedeul de a atribui geþilor credinþa într-o
singurã divinitate ºi criticã teza fundamentalã a lui Pârvan
despre monoteismul geþilor, despre credinþa lor într-un zeu
unic de naturã uranianã, zeu al cerului senin, un zeu al pu-
terilor cereºti. În replicã, L. Blaga susþine cã, la geþi, celãlalt
tãrâm nu este cerul, ci a fost imaginat ca o intrare în munte
prin peºteri sau guri de plaiuri.
În acest sens, L. Blaga apeleazã în special la examenul
comparat al mitologiilor indo-europene, care sunt politeiste
ºi antropomorfizante.
Fundamente ale culturii romane
Teza susþinutã de V. Pârvan în legãturã cu religia
monoteistã a geþilor este numitã de L. Blaga „un fel de pro-
iecþiune subiectivã a unui suflet preocupat de cele mai sublime
probleme.”
În viziunea lui L. Blaga, mitologia getã cultivã o seamã de
zei, printre care Zamolxe avea o întâietate ierarhicã, întocmai ca
Zeus la greci. (Vezi Alexandru
Tãnase, Lucian Blaga – filosoful-poet,
poetul-filosof, 1977, p. 89)
reprodus din Getica lui Pârvan.
Aprofundaþi-vã cunoºtinþele!
dupã Columna lui Traian,
Stindard dacic desenat
1. În spiritualitatea româneascã,
elementul latin e dominant, dar
existã ºi un bogat fond slavon-trac,
exuberant ºi vital, care „se desprinde
uneori din corola necunoscutu-
lui…”. Se impune în acest caz,
susþine L. Blaga, sã revendicãm ºi
„zãcãmintele ancestrale”, cele tracice ºi rãsãritene, care une-
ori afecteazã simetria ºi armonia latinã a spiritului nostru.
Selectaþi ºi alte fragmente din eseul lui L. Blaga, pe baza
cãrora sã organizaþi o discuþie având ca subiect fizionomia
spiritualã a poporului român.
2. Fundamentele etno-culturale ºi condiþiile în care a
evoluat poporul român au furnizat o serie de argumente în
sprijinul tezei cã în spiritualitatea româneascã putem descoperi
o sintezã Occident/Orient. Un asemenea punct de vedere va
fi susþinut ºi de Mircea Eliade.
Elaboraþi o compunere / eseu în care, pe baza unor exemple
preluate din studiul lui L. Blaga, sã susþineþi ideea cã românii
trãiesc pe un „pãmânt de cumpãnã” ºi au produs o culturã în
care elementele occidentale ºi rãsãritene se întâlnesc ºi
fuzioneazã.
3. Opiniile formulate de V. Pârvan în Getica ºi exagerãrile
venite din partea unor esteticieni din epocã au determinat o
serie de noi formulãri din partea lui L. Blaga. Acesta era evi-
dent îngrijorat de consecinþele „revoltei sufletului nostru nela-
tin” ºi a negat, într-un curs universitar din 1940, spiritualismul
religiei dacice, cãreia îi restituie dimensiuni mai generalizante.
Mai târziu, în 1943, în eseul intitulat chiar Getica, autorul
Trilogiei culturii revine asupra punctului de vedere formulat
de V. Pârvan despre etnogeneza spiritualã româneascã, con-
siderând cã acesta a dat o interpretare unilateralã faptelor
istorice, exagerând ºi generalizând pe suportul unor date insu-
ficiente. Dezbateþi aceastã teorie a lui L. Blaga, folosindu-vã
de argumente potrivite din textul dat.
33
 Lecturã suplimentarã
Viziunea româneascã asupra existenþei
 Personalitate complexã, filosof ºi sociolog, Mircea
Vulcãnescu (1904–1952) este unul dintre cei mai profunzi
gânditori din generaþia interbelicã.
Încercând sã determine caracteristicile spiritualitãþii
româneºti, Mircea Vulcãnescu realizeazã în lucrãrile Omul
românesc (1937) ºi Ispita dacicã (1941) un studiu al „sufletu-
lui” românesc.
1. Întrucât „sufletul oricãrui popor nu e decât o arhitec-
turã de ispite”, M. Vulcãnescu analizeazã profunzimile ºi
complexitatea sufletului românesc prin „ispitele” care l-au
încercat, prin componentele stratificate ºi contopite în „arhi-
tectura” sa: ispita tracicã, greceascã, bizantinã, francezã, ger-
manicã, slavã etc., fiecare dimensiune fiind actualizatã sau
stând în latenþã, în funcþie de împrejurãri.
Definiþi noþiunea de „ispitã”, în modul în care este înþe-
leasã de M. Vulcãnescu.
2. Sufletul naþional este vãzut ca „rezultanta întâlnirilor”,
ca o realitate de sintezã, în care s-au întâlnit tendinþe diverse,
aflate în interdependenþã.
Ilustraþi, cu exemple adecvate din cele douã studii men-
þionate mai sus, ipotezele formulate de M. Vulcãnescu. Citiþi,
în acest sens, ºi textul alãturat.
Concluzii. Latinitate ºi dacism
 Dincolo de toate controversele privind importanþa
culturii geto-dace, s-au evidenþiat o serie de iniþiative cu
totul remarcabile pentru evoluþia conºtiinþei româneºti.
Plasat în imediata continuitate a miºcãrii umaniste
româneºti, a lui D. Cantemir ºi a exponenþilor ªcolii
Ardelene, B.P. Hasdeu a relansat problema substratului
dacic, dând astfel o replicã teoriilor care negau caracterul
autohton al românilor ºi continuitatea lor în vatra dacicã.
Vasile Pârvan redescoperã fondul autohton, getic,
urmat de Lucian Blaga, care radiografiazã matricea noas-
trã stilisticã, relevatã în cultura popularã ºi în fizionomia
spiritualã a poporului român, de structurã fundamental
romanicã, prin filoanele nelatine pe care le cuprinde
(dacice, autohtone ºi rãsãritene).
Mircea Eliade revine asupra acestui fond mitic, popular
ºi anonim al culturii, dimpreunã cu G. Cãlinescu, care
demonstreazã cã modernitatea noastrã literarã se sprijinã pe
un fond ancestral ºi popular, cã „noi nu suntem primitivi, ci
bãtrâni”, „niºte autohtoni de o impresionantã vechime.”
34
 Mircea Vulcãnescu – ISPITA DACICÃ
(fragment)
„Iatã, de pildã, în paralelã, felul în care se îmbinã ele-
mentele similare slav ºi latin, în structurile deosebite ale
sufletelor polon ºi românesc. De o parte, un fond ancestral slav,
vãdit prin toate caracterele categoriilor constitutive, peste care
se suprapune, prin catolicism, lumea romanã, ca spirit organi-
zator. Deci, o lume fundamentalã tulbure ºi tulburatã, în echili-
bru nestabil, cu nãzuinþele nemãsurate, supusã ordonãrii unui
factor voluntar, din afarã, care þine cumpenele. De altã parte,
aceleaºi elemente dau, în altã combinaþie, o sintezã rãsturnatã:
un fond ancestral traco-latin mãsurat ºi echilibrat, un om care
este stãpân pe el ºi sociabil, chiar în afara oricãrei ierarhii; un
om cuviincios, cu frica lui
Dumnezeu, cumsecade în toatã
puterea cuvântului; peste care se
suprapun însã categoriile regula-
tive slave, cu dezechilibrul lor
interior ºi cu lipsa lor de mãsurã ºi
ordine. Rezultatul? Acea «þarã
bunã», peste care se aºterne «rân-
duiala» ºi «tocmeala», vai de ele!” Stindard
dacic
Fiºier bibliografic
Ovidiu Drimba, Istoria culturii ºi civilizaþiei, vol. I,
1984; Iosif Constantin Drãgan, Noi, Tracii, 1991; Mircea
Eliade, Istoria credinþelor ºi ideilor religioase, I, 1981;
Henri H. Stahl ºi P. H. Stahl, Civilizaþia vechilor sate
româneºti, 1968; Mircea Eliade, De la Zamolxis la
Genghis-Han, Documente strãine despre români, ed. a II-a,
1992; Valeriu Pop, Istorii suprapuse, 1971; Vasile Barbu,
Trofeul lui Traian, 1987; L. Blaga, Izvoade, 1972; Mircea
Eliade, Despre Eminescu ºi Hasdeu, 1987; Mircea Eliade,
Profetism românesc, vol. 2, 1990; Lucian Blaga, Elanul
insulei, 1977; Manfred Riedel, Comprehensiune sau expli-
care?, 1989; G. M. Cantacuzino, Izvoare ºi popasuri, 1977;
Constantin Noica, Istoricitate ºi eternitate, 1989; Mircea
Eliade, Aspecte ale mitului, 1978; Mircea Eliade,
Nostalgia originilor, 1948; Sergiu al. George, Arhaic ºi
universal, 1981; Mircea Vulcãnescu, Ispita dacicã, 1991;
Mircea Vulcãnescu, Dimensiunea româneascã a existenþei,
1991; Grigore Georgiu, Naþiune, culturã, identitate, 1997;
Constantin Noica, Sentimentul românesc al fiinþei, 1978.
Literaturã
 IMAGINEA CETÃÞII IDEALE
 Gheorghe Asachi – LA ITALIA
Vã urez, frumoase þãrmuri ale-Ausoniei antice,
Cungiurate de mãri gemeni, împãrþite de-Apenin,
Unde lângã laurul verde creºte-olivul cel ferice,
Unde floarea nu se trece sub un ceriu ce-i tot senin,
Unde mândre monumente ale domnitoarei ginte
Înviazã mii icoane la aducerea aminte!
Vã urez… cã cine poate fãrã dor, fãr-umilinþã,
Acea pulbere sã calce, al eroilor mormânt,
Ce în curs de ani o mie a stãtut în biruinþã
ª-astãzi vii sunt prin exemple de virtute ºi cuvânt,
Încât în asemãnare nu a fost, subt orice nume,
Mai mãreþ, nimic, nici trainic, decât omul este-n lume!
Pe a Tibrului ºes Roma tãbãrâtã-i ca un munte
Din palaturi surupate ºi mormânturi adunat,
Între care Capitolul o cãruntã nalþã frunte
Ce de barbari ºi de timpuri cu respect i s-a pãstrat;
Unde un popor de statui, a lui Fidias urzire,
Vânta Greciei º-a Romei îmi aratã la privire,
Gheorghe Asachi
(1788–1868)
Om de culturã cu prestigiu în epocã, ctitor de ºcoli,
fondator de ziare ºi tipografii. Ca scriitor a abordat toate
genurile, evoluând de la un clasicism grefat pe iluminism spre
un preromantism întârziat, cu unele sclipiri în liricã, dar lip-
sit de înzestrarea pentru prozã ºi teatru.
A scris poezie ocazionalã (ode, imnuri, sonete, elegii ºi
meditaþii), fabule ºi satire.
Fundamente ale culturii romane
Între surupate temple, obelisce ºi coloane,
Ca un turn de fier întreagã stã coloana lui Traian;
Pre ea vãd: Istrul se pleacã Iassienei legioane,
Cum cu patria sa pere-a Decebalului oºtean
ªi cum în deºarta Dacie popor nou se-ntemeiazã,
De-unde limba, legi ºi nume a românilor dereazã.
Când în codru vechi stejarul a rãpus de bãtrâneþe,
Din a sa mãnoasã þãrnã cresc plãcute floricele;
Aºa dup-a Romei paos, în alese frumuseþe,
Rãsãrit-au noi lucefiri: Ariost ºi Rafaele,
Galileu, Columb, º-Italiei, ce prin genia lor luce,
Ca-n vechime lumea astãzi necurmat tribut aduce.
În grãdina-ast-a Europei, unde rostul dulce sunã,
ªi pictura, armonia, prin un farmec a supus
Pe a lumei sclavi ºi domnii, carii pururea s-adunã,
Plini de dorul amirãrei, de la nord ºi de l-apus,
Un român a Daciei vine la strãbuni, ca sã sãrute
Þãrna de pe-a lor mormânturi ºi sã-nveþe-a lor virtute!
(Gh. Asachi, Opere. Vol. I: Versuri ºi teatru.
Ed. criticã ºi pref. de N. A. Ursu. Bucureºti, Minerva, 1973)
Sub semnul legendarului _________________
1. Asemãnãtoare în multe privinþe cu alte poezii elaborate
dintr-o astfel de perspectivã pateticã, versurile din La Italia
(1809) recompun imaginea unei lumi plasate sub semnul
grandiosului ºi al sublimului. Proslãvind gloria strãbunilor latini,
civilizaþia ºi cultura creatã de aceºtia pe pãmântul Italiei,
Gh. Asachi îºi exprimã mândria apartenenþei spirituale la o ast-
fel de istorie.
Selectaþi din text elementele invocate de poet în descrie-
rea tabloului acestei lumi glorioase, exemplu de demnitate ºi
mãreþie.
2. Justificaþi prezenþa unor antice edificii ºi vestigii romane
în evocãrile din poezia La Italia de Gheorghe Asachi.
3. Începând cu secolul al XVIII-lea, în poezia românã ºi uni-
versalã motivul ruinelor devine modã pentru pictori ºi poeþi,
constituindu-se într-un pretext pentru meditaþie asupra zãdãr-
niciei efortului omenesc cãtre progres ºi prosperitate. 
35
 Clasicism structural
 „Simþindu-se poate ca un exilat care a prins rãdãcini
pe aceste plaiuri, umbrit de fantoma celuilalt proscris al
timpurilor scufundate, Asachi cântã Tracia lui Ovidiu,
cum ºi Italia mumã, Tibrul cu ale sale maluri verzi.” (Ion
Negoiþescu, Însemnãri critice, Cluj, Editura Dacia, 1970,
p. 15)
„Fãrã îndoialã, aspectul cel mai caracteristic al lirismului
sãu este clasicismul, un clasicism care nu decurge nici numai
din viziune, nici numai din formã, ci din unitatea lor, din
impresia cã sintaxa poeticã nu e efectul aleatoriu al jocului cu
vorbele, ci rezultatul unei necesitãþi organice. În punctul de
plecare, existã, fãrã îndoialã, o aptitudine înnãscutã de a
cãuta în lucruri forma lor idealã, ceea ce e durabil ºi pur,
nesupus variaþiilor diurne. (…) Pentru Asachi, binele existã,
adevãrul îºi croieºte drum, universul relevã un creator
admirabil, frumosul se ascunde îndãrãtul zdrenþelor. În pofi-
da intemperiilor vieþii, care nu-l cruþã nici pe el, dupã cum nu
cruþã pe nimeni, omul ne apare mereu grav, inflexibil, domi-
nându-ºi destinul, cu ochii þintiþi dincolo de mãrunþiºurile
zilei, spre adevãrurile eterne. Izolat în epocã din cauza atitu-
dinii academice ºi a rigiditãþii, poate ºi pentru cã a avut
nesãbuirea sã-ºi rãmânã fidel, Asachi reuºeºte sã-ºi salveze
libertatea interioarã ºi-ºi conservã pânã la sfârºitul vieþii o
mare frãgezime de suflet.” (Paul Cornea, Originile roman-
tismului românesc, Ed. Minerva, 1972)
La Roma, vestigiile Antichitãþii sunt prezente la tot pasul
36

Sentimentele exprimate de Gh. Asachi sunt de o cu totul
altã naturã. Sentimentul pesimist al efemeritãþii civilizaþiei ºi
gloriei este înlocuit în poezia La Italia de o altã gamã de trãiri,
de un ton optimist ºi încrezãtor în viitorul naþiunii sale.
Exprimaþi-vã pãrerea în acest sens, folosindu-vã de argu-
mente corespunzãtoare din text.
4. Sentimentul apartenenþei la o astfel de lume înlãturã
tentaþia meditaþiei sumbre, proprie evocãrilor istorice din
poezia lui V. Cârlova ºi Gr. Alexandrescu. Ultimele versuri ale
poeziei La Italia de Gh. Asachi au o semnificaþie emblematicã,
prin sublinierea într-un pur stil retoric a legãturilor istorice cu
valorile acestei „domnitoare ginte” latine, cu Cetatea idealã.
Selectaþi, din poezia La Italia, alte elemente de sorginte
istoricã, faþã de care sentimentul de nostalgie ºi admiraþie sã
fie total.
Scut dacic desenat
dupã Columna lui Traian
(reprodus din Getica)
Dezvoltaþi-vã cunoºtinþele!
 O anumitã viziune grandioasã asupra trecutului se regã-
seºte ºi în versurile poetului francez Joachim du Bellay. Compa-
raþi atitudinea lui Gh. Asachi ºi a lui J. du Bellay faþã de vremu-
rile de îndepãrtatã civilizaþie, precum ºi dorinþa vãditã de a ofe-
ri contemporanilor un incitant model de strãlucit spirit creator:
Tu, care, uimit, contempli
Anticul orgoliu al Romei care sfida cerul,
Aceste vechi palate, munþii aceºtia cutezãtori,
Zidurile-acestea, arcurile, termele ºi-aceste temple,
Judecã vãzând aceste ruine atât de întinse,
Cât a mãcinat timpul batjocoritor,
De vreme ce celor mai iscusiþi meºteri
Aceste fragmente le mai slujesc drept exemple.
Priveºte-apoi cum, din zi în zi,
Sãpând în vechea-i aºezare,
Roma se reclãdeºte prin atâtea opere divine;
Te vei gândi cã daimonul roman
Se mai sforþeazã cu o fatalã mânã
Sã reînvie aceste prãfuite ruine.
(Joachim du Bellay, Sonet; reprodus din Dim. Pãcurariu,
Teme, motive, mituri, Ed. Albatros, 1990, p. 81)
Literaturã
 SUB SEMNUL LUMINII ªI ARMONIEI

Vasile Alecsandri
 CÂNTECUL GINTEI LATINE
Latina gintã1 e reginã
Între-ale lumii ginte mari;
Ea poartã-n frunte-o stea divinã
Lucind prin timpii seculari.
Menirea ei tot înainte
Mãreþ îndreaptã paºii sãi.
Ea merge-n capul altor ginte
Vãrsând luminã-n urma ei.
Vasile Alecsandri
(1821?-1890) Latina gintã e verginã,
Cu farmec dulce, rãpitor;
Scriitor cu vocaþia începuturilor, V. Alecsandri Strãinu-n cale-i se înclinã
încetãþeneºte în literatura românã genuri noi aproape în ªi pe genunchi cade cu dor.
toate formele literare, triumfând mai ales ca poet. Deºi face Frumoasã, vie, zâmbitoare,
parte din generaþia romanticã paºoptistã, nici un curent din Sub cer senin, în aer cald,
cele care au marcat epoca nu ºi-l poate revendica în între- Ea se mireazã2-n splendid soare,
gime. Poet, prozator, dramaturg, memorialist, V. Alecsandri a Se scaldã-n mare de smarald.
lãsat o operã literarã unitarã, de o mare complexitate ºi varie-
tate tematicã. Latina gintã are parte
De-ale pãmântului comori
Concursul de la Montpellier ªi mult voios ea le împarte
Cu celelalte-a ei surori.
 În anul 1869, la Montpellier, în Franþa, se constituie
Dar e teribilã-n mãnie
Societatea pentru studiul limbilor romane, din care fãceau
Când braþul ei liberator
parte poeþi ºi filologi francezi, italieni ºi spanioli. În 1877,
Loveºte-n cruda tiranie
s-a hotãrât instituirea, pentru luna mai 1878, a unui con-
ªi luptã pentru-al sãu onor.
curs literar cu temã stabilitã anticipat: o poezie cu subiectul
Cântecul latinului sau, mai semnificativ, Cântecul gintei
În ziua cea de judecatã,
latine.
Când faþã-n cer cu Domnul sfânt,
În dorinþa de a participa la concurs, aflat la Mirceºti,
Latina gintã-a fi-ntrebatã
V. Alecsandri a scris o poezie de patru strofe (32 de versuri)
Ce au fãcut pe-acest pãmânt?
ºi pe care o trimite la Montpellier, „pentru a prezenta un
Ea va rãspunde sus ºi tare:
specimen de limbã românã, spre a se constata încã o datã
„O! Doamne, -n lume cât am stat,
înrudirea noastrã cu toate ramurile gintei latine.”
La 19 mai 1878, juriul concursului s-a întrunit la În ochii sãi plini de-admirare
Montpellier ºi a ales, dintre poeziile intrate la concurs, ver- Pe tine te-am reprezentat!”
surile trimise de Vasile Alecsandri. Mirceºti (Poezii. Vol. III, Bucureºti, 1966)
Noile iniþiative legate de „ideea latinã” s-au rãsfrânt cu
amploare în poezia româneascã din deceniul opt din veacul GLOSAR:
1
al XIX-lea. Fenomenul cunoaºte o valorificare mai insisten- gintã — grup de oameni care provin dintr-un strãmoº
tã, prin comemorarea la Avignon a lui Petrarca ºi prin ser- comun; neam; origine; 2a se mira, mirez — a se privi în sau
bãrile de la Montpellier din 1878. ca într-o oglindã; a se oglindi (fr. mirer).

Fundamente ale culturii romane 37

 Activitate independentã ___________________
1. Comentaþi înþelesul cuvintelor ºi expresiilor subliniate
în exemplele de mai jos:
a) Ea poartã-n frunte-o stea divinã;
b) Lucind prin timpii seculari;
c) Vãrsând luminã-n urma ei;
d) ªi pe genunchi cade cu dor;
e) Dar e teribilã-n mânie.
2. Explicaþi semnificaþia cuvintelor prin care este definitã
„latina gintã”.
3. Indicaþi perspectivele prin care este definitã „ginta la-
tinã”.
4. Ce sentimente exprimã poetul V. Alecsandri în poezia
Cântecul gintei latine?
Lecturã suplimentarã
Theodor Balº
 CÃDEREA SARMIZEGETUSEI
Rotundul soare dacic, meteorit de piatrã
al vechilor milenii ascunse în pãmânt,
stã-nºurubat pe umãr de stâncã fulgeratã.
Peste cadran copacii îºi plimbã umbra blând
rotind-o dupã jocul îndepãrtat de astre.
Întipãritã-n scoarþa granitului, sonorã,
ascult sub legãnarea de ceruri reci ºi vaste
miºcarea de reptilã a timpului în orã.
… ªi iarãºi sui pe dale-nverzite, în cetate;
îmi curg pe umeri veacuri de umbre ºi tãceri.
O lunã veche arde pe coame-ntunecate
de codri, în furtuna acestor munþi severi.
Pe zidurile frânte arcaºii prind conture;
ecrane milenare încremenirã-n sine
memoria de piatrã ce-a rupt din clipã, dure
fulgerãtoare frângeri de neamuri ºi destine.
În piscuri încrustate ca-ntr-o coroanã-a morþii
ard forturile dace sub cerul prãbuºit.
Centenarul „Jocurilor latinitãþii” __________
 Între 9 ºi 16 mai 1978, la Avignon (Franþa), s-au des-
fãºurat o serie de manifestãri sub semnul Centenarului
Jocurilor Latinitãþii, punctul de plecare constituindu-l
împlinirea a o sutã de ani de la încununarea poetului român
V. Alecsandri, la Montpellier, cu marele premiu al concursu-
lui Cântecul gintei latine.
38
5. Comentaþi semnificaþia poeticã a celor mai importante
procedee artistice folosite de poet în exprimarea acestor sen-
timente.
6. Explicaþi semnificaþia titlului poeziei Cântecul gintei
latine de V. Alecsandri.
7. Interpretaþi sensul ultimelor opt versuri ale poeziei.
8. Analizaþi poezia Cântecul gintei latine din punctul de
vedere al lexicului utilizat.
9. Definiþi noþiunea de gintã latinã, aºa cum este sugeratã
aceasta în poezia lui V. Alecsandri.
10. Justificaþi folosirea semnului exclamãrii în ultimele
versuri.
11. Enumeraþi elementele care susþin apartenenþa acestei
creaþii literare la specia de odã.
Incendiul geologic ia cosmice proporþii
ºi astrele-ngrozite se sting în infinit.
Vãzduhu-i plin de zeii uciºi lângã altare,
pãmântu-ºi poartã morþii învãluiþi în nori,
se trag în munte râuri, de groazã, spre izvoare
ºi soarele-nnopteazã cu ochiul orb în zori.
Ca o planetã moartã împãrãþia dacã
a gravitat ascunsã de codri, în Carpaþi,
cã au ºtiut ca piatra în sinea lor sã tacã
urmaºii celor care pãreau în morþi plecaþi.
Cuceritorii sudici nu au simþit cã suie
în ei un sânge tânãr legându-i de pãmânt
cu aspre rãdãcine, otravã amãruie
uitarea strecurând-o în doruri ºi în gând.
ªi le-au pãtruns învinºii din sânge în destine
captându-le lumina din crugu-acelor sori
ai rugurilor dace suind peste coline
ca flãcãrile, noaptea, aprinse de comori.
 În paralel cu prezentarea unor comunicãri ºtiinþifice,
menite sã ilustreze trãsãturile caracteristice ale ideii latine
de-a lungul istoriei, la Avignon a fost organizat ºi un concurs
internaþional de poezie. Poetul Theodor Balº (1924–1983) a
primit Marele premiu al latinitãþii pentru poemul Cãderea
Sarmizegetusei.
Literaturã
 REÎNVIEREA SPIRITULUI POEZIEI ORIGINARE
Mihai Eminescu
 MEMENTO MORI
(Panorama deºertãciunilor)
(fragmente)
Lângã râuri argintoase, care miºcã-n mii de valuri Luntrea cea de lebezi trasã, mai departe, mai departe
A lor glasuri înmiite, printre codri, printre dealuri, Fuge pe-albele oglinde ale apei ºi se-mparte
Printre bolþi sãpate-n munte, lunecând întunecos, Sub a luntrei plisc de cedru în lungi brazde de argint;
Acolo-s dumbrãvi de aur, cu poiene constelate, ªi deodatã zi se face — un ocean de luminã —
Codrii de argint ce miºcã a lor ramuri luminate Fluviul a ieºit din codri în câmpii fãrã de fine,
ªi pãduri de-aramã roºã rãsunând armonios. Cari verzi ºi înflorite, mândre-n soare se întind.

Munþi se-nalþã, vãi coboarã, râuri limpezesc sub soare, Dar cât þine rãsãritul se-nalþ-un munte mare —
Purtând pe-albia lor albã insule fermecãtoare, El de douã ori mai nalt e decât depãrtarea-n soare —
Ce par straturi uriaºe cu copacii înfloriþi — Stâncã urcatã pe stâncã, pas cu pas în infinit
Acolo Dochia are un palat din stânce sure, Pare-a se urca — iar fruntea-i, cufundatã-n înãlþime,
A lui stâlpi-s munþi de piatrã, a lui streaºin-o pãdure, Abia marginile-aratã în albastra-ntunecime:
A cãrei copaci se miºcã între nouri adânciþi. (...) Munte jumãtate-n lume — jumãtate-n infinit.
Printre luncile de roze ºi de flori mândre dumbrave
*
Zbor gândaci ca pietre scumpe, zboarã fluturi ca ºi nave,
Colo Dunãrea bãtrânã, liberã-ndrãzneaþã, mare,
Zidite din nãlucire, din colori ºi din miros,
C-un murmur rostogoleºte a ei valuri gânditoare
Curcubãu sunt a lor aripi ºi oglindã diamantinã,
Ce miºcându-se-adormite merg în marea de amar;
Ce reflectã-n ele lumea înfloritã din grãdinã,
Astfel miile de secoli cu vieþi, gândiri o mie,
A lor murmur împle lumea de-un cutremur voluptuos. (...)
Adormite ºi bãtrâne s-adâncesc în vecinicie
Prin pãdurile de basme trece fluviul cântãrii. ªi în urmã din izvoare timpi rãcori ºi clari rãsar.
Câteodatã între codri el s-adunã, ca a mãrei
Mare-oglindã, de stânci negre ºi de munþi împiedicat
ª-un gigantic lac formeazã într-a cãrui sân de soare
Curge aurul tot al zilei ºi îl împle de splendoare,
De poþi numãra în fundu-i tot argintul adunat.
Zeitate marinã, în chip de ºarpe, de la Tomis (secolele II–III)

Apoi iar se pierde-n codrii cu trunchi groºi, cu frunza deasã,

Unde-n arborul din mijloc e vrãjita-mpãrãteasã,
Unde-n sãlcii mlãdioase sunt copile de-mpãrat;
Codrul — înaintea vrajei — o cetate fu frumoasã.
A ei arcuri azi îs ramuri, a ei stâlpi sunt trunchiuri groase,
A ei bolþi streºini de frunze arcuite-ntunecat.

Sara sunã glas de bucium ºi cerboaice albe-n turme

Prin cãrãrile de codru, pe de frunze-uscate urme,
Vin rupând verzile crenge cu talangele de gât;
ªi în mijlocul pãdurii ocolesc stejarul mare
Pân’ din el o-mpãrãteasã iese albã, zâmbitoare,
Pe-umãr gol doniþã albã – stemã-n pãrul aurit. (...)

Fundamente ale culturii romane 39

Dar pe-arcade negre-nalte, ce molatec se-nmormântã
În a Dunãrii lungi valuri ce vuiesc ºi se frãmântã,
Trece-un pod, un gând de piatrã repezit din arc în arc;
Valurile-nfuriate ridic frunþile rãstite
ªi izbind cu repejune arcurile neclintite,
Gem, picioarele le scaldã la stâncosul lor monarh.
Peste pod cu mii de coifuri trece-a Romei grea mãrire.
Soarele orbeºte-n ceruri de a armelor lucire,
Scuturi ard, carãle treier ºi vuiesc asurzitor;
Iar Saturn, cu fruntea ninsã stând pe steaua-i alburie
ªi-aruncând ochii lui tulburi peste-a vremii-mpãrãþie,
Aiurind întreabã lumea: — ªi aceia-s muritori?
Colo unde stau Carpaþii cu de stânci înalte coaste,
Unde paltinii pe dealuri se înºir ca mândrã oaste,
Munþii þeapãna lor frunte o suiau-n-albastre bolþi;
Stau tãcuþi ostaºii Romei, ridicând fruntea lor latã,
Strãlucitele lor coifuri, la stâncimea detunatã,
Unde ultima cetate ridica-n nori a ei colþi.
Nori ca de bazalt de aspri se zidesc pe-albastra boltã,
Parc-auzi a Mãrii Negre ºi a Dunãrii revoltã
ªi a lumii-ncheieture parcã le auzi trãsnind;
Rãsculatu-s-a-Universul contra globului din aer?
Stelele-n oºtiri se miºcã? Împãraþii sori se-ncaier?
Moare lumea? Cade Roma? Surpã cerul pe pãmânt?
Consideraþii generale
1. Mit ºi istorie. Contrar ideilor susþinute de unii ilu-
miniºti, scriitorii romantici s-au reîntors spre trecut cu senti-
mentul cã în tradiþia folcloricã nu trebuie sã se vadã numai
ignoranþã sau primitivism, ci ºi poezia producþiilor în care
„spiritul poporului” s-a manifestat în dezvoltarea lui istoricã.
În Fragmente despre literatura germanã Herder, de exemplu,
afirma cã, aºa cum arta grecilor ºi romanilor se baza pe mituri
ºi tradiþii proprii, la baza literaturii germane trebuie sã stea
miturile ºi tradiþiile folclorice. Modelul artei antice i-a deter-
minat pe continuatorii lui Herder sã cerceteze istoria pânã la
începuturile ei mitologice, considerând cã mitologia este
poezia începuturilor istoriei oricãrui popor.
2. Mit ºi poezie. Explicând mitul prin funcþia lui poeticã,
pentru Eminescu mitul nu poate fi valorificat în poezie ca o
simplã „formulã”, ci numai ca expresie exterioarã a unei idei
interne profunde, cãreia poetul îi cautã haina corespunzã-
40
Nu. Din fundul Mãrii Negre, din înalte-adânce hale,
Dintre stânce arcuite în gigantice portale
Oastea zeilor Daciei în lungi ºiruri au ieºit –
ªi Zamolx, cu uraganul cel bãtrân, prin drum de nouri,
Miºcã caii lui de fulger ºi-a lui car. Cãlãri pe bouri,
A lui oaste luminoasã îl urma din rãsãrit.
Ca o negur-argintie barba lui fluturã-n soare,
Pletele-n furtunã-nflate albe ard ca o ninsoare,
Colþuroasa lui coroanã e ca fulger împietrit,
Împletit cu stele-albastre. Rãsturnat în car cu rune,
Cu-a lui mân-aratã drumul la oºtirile-i bãtrâne
ªi de dor de bãtãlie crunt e ochiul strãlucit. (...)
Lupta-i crudã, lungã, asprã. Lumin pavezele dave
Sori ºi lune repezite printr-a norilor dumbrave
Ard albastrele armure ale zeilor romani;
Paºii lor amestec cerul — caii tropotã, iar bouri
Ca de tunete un secol împlu halele de nouri
ªi se frâng crâºnind în scuturi spadele-albe-a lui Vulcan.
În zãdar, cãci neînvinse ºiruri lungi de bãtãlie
κi zdrobesc armele-n scuturi pe a cerului câmpie:
Neînvinºi º-unii ºi alþii – º-unii º-alþi nemuritori.
În zãdar Marte s-aruncã spre a sparge ºiruri dace
ªi în van fulgerã Joe supra coifelor audace,
Neclintiþi stau º-unii º-alþii în mãreaþã lupta lor. (...)
(Eminescu, Opere. I. Poezii. Ediþie îngrijitã de D. Vatamaniuc.
Prefaþã de Eugen Simion, Editura Univers Enciclopedic, Bucureºti, 1999)
toare, o idee poeticã în imaginile sensibile, în mãsurã sã con-
stituie „naþionalitatea” ei. În creaþia poeticã eminescianã, în
comparaþie cu poeþii miturilor clasice, biblice sau creºtine,
este dominant mitul istoric, în imaginaþie poeticã, mit inspirat
mai întâi din folclorul românesc, deci un mit românesc.
Pentru semnificaþia umanã a evenimentelor istoriei, proiec-
tate din realitate în mit, din subiectul care alcãtuieºte þesãtu-
ra mitului, am putea reþine personajele fantastice: Sarmis,
Brig-Bel, din episodul geto-dac, Zâna Dochia ºi Decebal, din
episodul daco-roman, ºi, prin coborârea treptatã din mit în
istorie, Muºatin, din episodul descãlecãrii de þarã, sau Toma
Nor ºi Mureºan, din epoca revoluþiei moderne.
Proiectaþi în timpul mitic, „eroii lui Eminescu iau
înfãþiºarea stranie, irealã, a unui «dublu» misterios, ascuns în
fiinþa umanã, în imagini neobiºnuite: a «cãlãtorului în stele»,
a «strigoiului», a «demonului» sau a «geniului», care, ca fiinþe
Literaturã
imaginare nemuritoare, ies din timpul uman, prezente însã,
ca fiinþe fantastice, în condiþia umanã.” (Eugen Todoran,
M. Eminescu – epopeea românã, Iaºi, 1981, p. 38)
3. Vizionarismul eminescian. Viziunea vârstei mitice.
Pentru Eminescu, timpul istoric este totuna cu timpul mitic.
Creatorul nu descrie istoria, n-o înfrumuseþeazã cu ajutorul
imaginaþiei, precum scriitorii romantici de la 1848, ci, în ela-
nul sãu vizionar, Eminescu trece întotdeauna dincolo de con-
cretul istoric, reinventând, prin cuvânt ºi metaforã, „o
adâncime miticã ºi o viaþã absolut nouã, aceea a perma-
nenþelor.” (Mihai Drãgan, Mihai Eminescu. Interpretãri, Iaºi,
Editura Junimea, 1982, p. 145) În viziunea modernã a lui
Eminescu, mitul este vãzut ca un simbol, mister al existenþei
începuturilor, care nu poate fi actualizat decât prin limbaj
poetic, prin limba fantasiei, printr-un limbaj genuin, capabil de
a sugera misterul lumii ºi al universului. „Mitul – va scrie mai
târziu L. Blaga – e încercarea de a revela un mister cu
mijloace de imaginaþie.” (Gândire magicã ºi religie, vol. II,
Bucureºti, Humanitas, 1996, p. 61)
Vizionar în înþelesul romantic, Eminescu este mistuit de
nostalgia libertãþii absolute ºi de dorinþa reintegrãrii în armo-
nia lumii originare. Spaþiul în care Eminescu se miºcã predilect
este „trecutul cufundat în apele miturilor ºi în vraja lirismului
TEXT ªI INTERPRETARE
Mitul românesc. Poezia vechimii __________
 În epopeea românã, dupã mitul cosmologic, cea mai
veche vârstã a poporului român este episodul geto-dac.
Convins cã românii aparþin prin tradiþie folcloricã unor
timpuri strãvechi, Eminescu, ca poet romantic, cãuta începu-
turile istoriei poporului român.
La întrebarea lui Hasdeu: „Perit-au Dacii?”, Eminescu nu
rãspundea ca istoric, ci ca poet, trecutul îndepãrtat, mai
puþin cunoscut, confundat cu mitul ºi legenda având valoare
poeticã mult mai mare.
În credinþa lui Eminescu, istoria geto-dacilor, lipsitã de
documente scrise, se pierde în negurile fabulaþiei mitice.
Decebal era un fel de «zeitate nevãzutã», într-un mit geto-
dacic, iar Dacia este „Zâna Dochia”.
Desen ornamental din volumul Poesii de Mihai Eminescu (1884)
Fundamente ale culturii romane
primordial, orfic. Poezia este, aºadar, pentru romantic, reîn-
vierea spiritului poeziei originare, a cântecului ca izvoditor al
existenþei, a stãrii de graþie din primele faze ale omenirii.”
(Edgar Papu, Motive literare româneºti, Bucureºti, 1982, p. 82)
Acest spaþiu arhaic, un „centru al existenþei” (Mircea
Eliade), semnificativ ºi exemplar prin sacralitatea lui, este,
pentru Eminescu, Dacia istoricã ºi preistoricã, „trecutul cel
mai vechi”. Dorinþa poetului este aceea de a crea, cu mij-
loacele proprii imaginaþiei, o mitologie româneascã, descope-
rind o faþã nouã a existenþei, în fond a spiritului istoric autoh-
ton în faza lui naturalã, neatins de luminile ºi umbrele culturii,
ale civilizaþiei. Încã din tinereþe, creatorul se întoarce adânc
spre „obârºii”, cum ar spune Blaga, spre arhetipurile dacice, în
fapt, fondul nostru originar, spre care deschisese o fereastrã
romanticul Hasdeu cu fabuloasele lui studii daciste.
Dintre toate preocupãrile poetului de reconstituire
miticã a vechimii noastre în acest spaþiu geografic, locul cel
mai important, ca idee ºi atitudine vizionarã, îl ocupã marile
poeme dacice Memento mori, Rugãciunea unui dac, Gemenii,
Sarmis, Dochia ºi ursitoarele. Într-un stadiu iniþial al muncii la
poemul Panorama deºertãciunilor, început în 1871, Eminescu
a proiectat o epopee dacicã sub titlul Legenda Daciei.
Spiritul mitologiei _______________________
1. Eminescu avea convingerea cã mitologia este un izvor
esenþial de poezie, conþinând întreaga devenire istoricã a
unui popor.
Comentaþi, din aceastã perspectivã, ideea de a constitui
imaginea unei mirabile Dacii depãrtate, vãzând în Dochia un
geniu tutelar al poporului care avea sã se nascã dupã lupta
zeilor Romei cu aceia ai Daciei, ca într-o vârstã de aur a unei
umanitãþi fericite.
2. Explicaþi interesul poetului pentru o reprezentare mito-
logicã a Daciei, pentru o altã spiritualitate, stând la temelia
unui alt mod de cunoaºtere, integral ºi lipsit de interdicþii. Daþi
exemple de alte evocãri ale acestor timpuri în literatura
românã cultã ºi popularã.
3. Enunþaþi succint rolul pe care îl reprezintã episodul
dacic în „Panorama deºertãciunilor”.
4. În afarã de poemul Memento mori, tema dacicã se regã-
seºte ºi în alte poeme eminesciene postume, precum într-o serie
de încercãri dramatice ale poetului.
Citiþi fragmente ilustrative, în acest sens, din poemele
Sarmis, Gemenii, Odin ºi poetul ºi demonstraþi, pe baza sugestiilor
oferite de acestea, ce reprezintã Dacia în poezia lui Eminescu.
41
 Mitul romantic al Daciei –
un paradis pierdut _______________________
 Dacã pentru iluminiºti, apartenenþa noastrã la sfera lati-
nitãþii devine „un articol fundamental de crez cultural ºi politic,
echivalent cu afirmarea nobleþei etnice a poporului român”
(Ioana Em. Petrescu, Mihai Eminescu – Poet tragic, Iaºi, Junimea,
1994, p. 122), ideea fundamentalã pe care romantismul româ-
nesc o aduce în interpretarea istoriei este aceea a dacismului.
Tiparul în care ne regãsim identitatea ºi individualitatea
culturalã coincide cu descoperirea unei dimensiuni comple-
mentare, prin care spiritul roman ºi fondul dacic s-au conto-
pit într-o sintezã durabilã. Istoria romanticã nu mai e un
pelerinaj spre „patria spiritului”, ci o încercare de definire a
„spiritului Patriei”, ceea ce presupune evidenþierea „elemen-
tului local”, specific, din „sinteza daco-romanã”.
„Substituindu-se mitului clasic al Romei, mitul Daciei se
asociazã, treptat, cu un alt mit fundamental romantic – cel al
paradisului pierdut…” (Ioana Em. Petrescu)
• Natura pãmântului românesc este rezultatul metamor-
fozei strãlucitei civilizaþii dacice ºi ea nu poate fi reînviatã
decât cu sunete de corn.
În viziunea lui Eminescu, fabuloºii codri nu reprezintã o
realitate geograficã simplã, ci rezultatul metamorfozei unor
personaje de basm, a unor eroi din trecutul dac.
Seara, la sunetul buciumului, din copacii codrilor iese o
întreagã lume de zâne „ªi în mijlocul pãdurii ocolesc stejarul
mare/ Pân’ din el o-mpãrãteasã iese albã zâmbitoare/ Pe-umãr gol
doniþa albã – stemã-n pãrul aurit.// Din copaci ies zâne mândre,
de-mpãrat frumoase fete…”
În variantele poemului Memento mori ºi în proiectele dra-
matice ale poetului (Muºatin ºi codrul ºi Bogdan-Dragoº)
pãdurea este metamorfoza unei glorioase civilizaþii care învie
noaptea la sunetul „cornului lunii”.
Dacia în viziunea lui Eminescu
(între istorie ºi mit) ______________________
 Preocupat de problema originilor atât pe plan cosmic
(Scrisoarea I, Rugãciunea unui dac etc.), cât ºi pe plan istoric,
unde „încerca sã descifreze sensul ºi sã dezlege misterul care
prezideazã naºterea popoarelor” (Tudor Vianu), Eminescu a
pãstrat în centrul preocupãrilor sale originea poporului român.
Reprezentativ pentru faza romanticã, proprie primei sale
perioade de creaþie, poemul Memento mori (Panorama deºertã-
ciunilor) este o evocare a civilizaþiilor în succesiunea lor
istoricã, trecând prin Babilon, Asiria, Palestina, Egipt,
Grecia, Roma, Dacia, epoca nãvãlirilor barbare, Revoluþia
francezã, vremea lui Napoleon I.
42
Structurã ºi compoziþie ___________________
• Citiþi poemul Memento mori de M. Eminescu ºi delimi-
taþi tablourile în care sunt evocate urmãtoarele vârste sau
civilizaþii istorice: a) epoca preistoricã, cu negri oameni pale-
olitici, acoperiþi cu piei de urs ºi cu cãciuli de lup pe cap;
b) Babilonul, cu grãdinile Semiramidei ºi cu miticul
Sardanapal; c) Egipetul, cu tabloul nocturn al Nilului ºi al
piramidelor; d) Palestina, cu apa Iordanului ºi templul lui
Iehova de pe Sion, cu cetatea Ierusalimului ºi cu regii David
ºi Solomon; e) Grecia miticã, nu cea a culturii elenice, cu
satiri ºi nimfe, cu Joe preschimbat în tânãr pândind fete
pãmântene, cu îndureratul Orfeu; f) Roma cezarilor; g) Da-
cia legendarã ºi istoricã; h) Nãvãlirea barbarilor, cu Odin,
zeul nordic; i) Evul Mediu, cu secoli de întuneric ºi lanþuri de
umilinþã; j) revoluþia francezã, cu cãderea Bastiliei ºi teroarea
lui Robespierre; k) Napoleon I, în gloria ºi decãderea sa.
(Dupã Nicolae I. Nicolae, Eminescu, azi, Bucureºti, 1996)
Spre vârsta mitologicã a istoriei ____________
1. Un lung fragment al poemului Memento mori este dedi-
cat Daciei antice ºi conflictului daco-roman.
Identificaþi cele douã pãrþi din episodul dacic, respectiv
partea în care poetul evocã imaginea unei Dacii fabuloase, cu
zâna Dochia trecând, într-o luntre trasã de lebede, pe un flu-
viu argintat, spre munþii înalþi din rãsãrit, unde locuiesc zeii
Daciei, ºi o a doua parte, vârsta istoricã a Daciei, vãzutã din
aceeaºi perspectivã legendarã, mitizatã.
2. Descrisã ca un rai, o împãrãþie a zeilor („ãsta-i raiul
Daciei veche, – a zeilor împãrãþie”), peisajul Daciei este consti-
tuit din „râuri argintoase” care-ºi miºcã valurile printre codri
ºi dealuri, ajung în „dumbrãvi de aur” învecinate de codri de
argint ºi „pãduri de aramã roºã”.
Reprezentarea miticã a Daciei se desface în „florile de
aur”, cu drumul Dochiei ca o regresiune în timp, prin le-
gendã, când ziua nu se desfãcuse încã în noapte, pe drumul
fabulaþiei mitice, spre izvorul timpului istoric.
Realizaþi o descriere succintã a palatului zânei Dochia, în
tãrâmul de basm al vechii Dacii.
3. În acest cadru feeric, Dochia se reîntoarce pe apele râu-
lui spre stâncile negre ale munþilor, cu forme de relief fantastice,
pe oglindele apei paradisiace, trasã de lebede tot mai departe.
Ce semnificaþii acordaþi acestui drum al zânei Dochia?
4. Drumul Dochiei spre originile istoriei sfârºeºte în
lãcaºul Daciei, sãpat în stânca muntelui.
Selectaþi ºi comentaþi versurile în care este descris acest
paradis al geto-dacilor „nemuritori”, adoratori ai lui Zamolxe.
Literaturã
 Imaginea metaforicã a începuturilor _______
• „Ca ºi «poarta», în miturile arhaice «cerul» sau «roata»
erau simboluri ale totalitãþii temporale ºi ale reînceperii în nes-
fârºita miºcare, ca devenire a universului. În imaginea vechii
Dacii, a «zeilor împãrãþiei», în mitul poetic al lui Eminescu,
cãderea, moartea, simbolizatã prin ciclul lunar, nu este niciodatã
definitivã, fiind vorba de o viaþã fãrã încetare în miºcare, în care
este tot atât de esenþial de a cãdea ºi a muri, ca ºi a ieºi biruitor.
Câteva elemente fundamentale ale unei mitologii geto-
dace sunt cuprinse astfel în simbolurile poetice: zorile, soarele,
luna, vegetaþia. Prin zori ºi soare pot fi simbolizate, în
reprezentare mitologicã, zeitãþile unui cult pãmântesc, iar prin
«raiul» Daciei credinþa geto-dacilor în nemurirea sufletului
dupã moartea cãutatã de eroi în rãzboaie. Din aceste simboluri
se va constitui viziunea mitului românesc în poezia lui
Eminescu, ca ficþiune artisticã prin care el îºi va reprezenta
începuturile istorice ale poporului român, în mitul românesc.”
(E. Todoran, Eminescu, Bucureºti, 1972, p. 112)
Scut dacic
Muntele. Semnificaþii simbolice
• „Muntele sacru rezumã simbolic sensul Daciei, tãrâm ori-
ginar prin care universul terestru se deschide comunicãrii cu
cosmosul, într-un sens diferit de cel al comunicãrii cosmice pe
care-l stabileºte, tot în Memento mori, Grecia anticã: în Grecia
e o beþie a aspiraþiei celeste, sau, dimpotrivã, o fericitã confuzie
între oameni ºi zei, în timp ce peisajul dacic are bolþi crãpate de
pãdure prin care zeii (transcendentul, va spune mai târziu
Blaga) coboarã. Tãrâmurile cu care Dacia se învecineazã sunt
fabuloase imperii astrale (monastirea lunii, cetatea soarelui,
grãdinile zeilor); prin bolþile crãpate ale pãdurii coboarã, pe
scãri de stânci, zeii, anulând graniþele ce separã nivele cosmice
diferite.” (Ioana Em. Petrescu, Eminescu..., p. 206)
• „Majoritatea culturilor au considerat muntele ca
inspirând uimire ºi teamã, sacri sau înspãimântãtori. În tradiþia
occidentalã, ei sunt adesea sãlaºe ale zeilor, fiind aproape de
ceruri ºi periculoºi pentru muritori. Iehova sãlãºluieºte pe
Sinai sau Horeb, zeii greci locuiesc pe Olimp, Apollo ºi muzele
locuiesc pe Parnas sau Helicon º.a.m.d. În Biblie, munþii sunt
locurile revelaþiei atât naturale, cât ºi supranaturale.” (Ivan
Evseev, Enciclopedia semnelor ºi simbolurilor culturale, 1996).
Fundamente ale culturii romane
Începuturile lumii. Episodul Daciei mitice __
1. Cunoaºterea începuturilor, a fondului istoric originar
este posibilã în plan poetic „prin intermediul mitului. El
poate duce la o cunoaºtere arhaicã, la reproducerea în ficþi-
une a marilor evenimente petrecute illo tempore, la origine.
Acest mod de cunoaºtere în consonanþã cu natura primor-
dialã (...) este singurul în stare sã reveleze originarul.” (Mihai
Drãgan, Mihai Eminescu. Interpretãri, p. 146)
Drumul Dochiei spre începuturi se încheie în cetatea
soarelui ºi lãcaºul luminii:
„Acesta-i raiul Daciei vechi – a zeilor împãrãþie:
Într-un loc e zi eternã – sara-n altu-n vecinicie,
Iar în altul zori eterne cu-aer rãcoros de Mai;
Sufletele mari viteze ale eroilor Daciei
Dupã moarte vin în ºiruri luminoase ce învie –
Vin prin poarta rãsãririi care-i poarta de la rai.”
Comentaþi versurile de mai sus din perspectiva semnifi-
caþiilor simbolice pe care le are, în reprezentarea mitologicã,
rãsãritul luminii în ciclul soarelui ºi al lunii.
2. Observaþi cã Dacia nu reprezintã o civilizaþie înte-
meiatã de spiritul raþional, ci o vârstã a gândirii mitice, în
care totul pare sortit unei existenþe veºnice.
Selectaþi alte imagini proprii structurii acestui peisaj dacic,
cu munþi ce „se înalþã” ºi vãi ce „coboarã”, „în ritmul legãnat
al unei pulsaþii cosmice primare.” (Ioana Em. Petrescu)
3. Comparaþi aceste elemente de peisaj cu o serie de
imagini asemãnãtoare din poemul Miradoniz, evidenþiind
semnificaþia simbolicã a muntelui:
„Miradoniz avea palat de stânci.
Drept streºinã era un codru vechi
ªi colonadele erau de munþi în ºir,
Ce negri de bazalt se înºirau,
Pe când deasupra, streºina anticã,
Codrul cel vechi fremea îmflat de vânt.
O vale-adâncã ce-ngropa în codri,
Vechi ca pãmântul, jumetà din munte,
Mâncând cu trunchii rupþi scãrile negre
De stânci, care duceau sus în palat —
O vale-adâncã ºi întinsã, lungã,
Tãiatã de un fluviu adânc, bãtrân,
Ce pe-a lui spate vãluroase pare
A duce insulele ce le are-n el —
O vale cât o þarã e grãdina
Castelului Miradoniz.” (...)
43

Picturã monumentalã de Sabin Bãlaºa
Timpul genezei
• „Bogatul simbolism al muntelui þine de ideile de
înãlþime ºi de centru. Fiind înalt, vertical, apropiat de cer,
muntele se înscrie în simbolismul transcendenþei. (…)
Muntele este altfel punctul de întâlnire dintre cer ºi pãmânt,
sãlaº al zeilor ºi capãt al ascensiunii omului. Privit de sus, el
apare ca vârf al unei verticale, ca un centru al lumii, privit de
jos, de la orizont, el apare ca linie a unei verticale, ca o axã a
lumii, dar ºi ca o scarã, ca un urcuº.” (Jean Chevalier, Alain
Gheerbrand, Dicþionar de simboluri, vol. 2, Bucureºti, 1995)
• „În poemul postum Sarmis, pânã la apariþia lunii nu
se zãreºte nimic, cu excepþia mãrii. Apoi, treptat, apar,
rând pe rând, stelele, pentru ca apoi, la rãsãritul lunii, totul
(valurile mãrii, þãrmul, vãile, dealurile) sã aparã ºi sã
creascã. De fapt, la lumina ºi din imboldul lunii se naºte
pãmântul dac. Dacia este o creaþie a lunii ºi viaþa începe pe
acest pãmânt doar la rãsãritul astrului selenar.” (Gh.
Ceauºescu, Dacia în poezia lui Eminescu, în Caietele Mihai
Eminescu. I, Bucureºti, 1972, p. 36)
• În Memento mori, evocarea epocilor se realizeazã la limi-
ta visului cu istoria ºi cu filosofia. Istoria evocatã în poem se
îmbinã cu mitul, viziune poeticã menitã sã conducã atât la
accentuarea ideii de vis, cât ºi la sublinierea faptului cã sunt
chemate în amintire „orele astrale” ale omenirii, momentele
de schimbare, civilizaþiile de la rãscrucile istoriei.
Amplul episod consacrat Daciei confirmã tendinþa poe-
tului de a institui o mitologie autohtonã.
44
Dimensiunea fabuloasã
a pãmântului dacic _____________________
1. În afarã de zei, grãdinile, codrii ºi vãile raiului dac sunt
populate de fiinþe din universul fabulos al basmului.
Recitiþi textul integral, comentaþi versurile în care sunt
descrise aceste fiinþe din lumea basmelor; comparaþi aceste
imagini cu alte secvenþe asemãnãtoare din poemele emine-
sciene. De pildã, descrierea insectelor din poemul Cãlin (file
din poveste).
2. Poetul român creeazã un peisaj ideal din elementele
cãruia va creiona cadrul natural al fiecãrei civilizaþii în parte.
Citiþi poemele Miradoniz ºi De treci râul Selenei, identificând
elementele folosite de Eminescu pentru descrierea altor civi-
lizaþii.
3. În celelalte descrieri din Memento mori intervin diferite
elemente de culoare localã: piramidele din Egipt, grãdinile
Semiramidei la Babilon, templele din Grecia etc.
Cum comentaþi faptul cã în descrierea Greciei lipsesc
asemenea elemente de civilizaþie?
Mitologie dacicã ________________________
1. Numiþi, în acest context, elementele de mitologie pop-
ularã introduse de poet în descrierea universului dac.
2. Comparaþi rolul soarelui, din tabloul dacic al poemu-
lui Memento mori de M. Eminescu, cu rolul pe care îl are
soarele în hotãrârea ºi aducerea la îndeplinire a sentinþei
împotriva lui Sarmis, din poemul Gemenii.
3. Realizaþi o succintã descriere a fiinþelor ce populeazã
raiul dac. Reþineþi, în primul rând, portretul Dochiei, legen-
dara fiicã a lui Decebal, zânã cu pãrul de „auree mãtase”.
Culoarea corpului este albul imaculat ca „zãpada noaptea”:
la sosirea ei se face zi („la ivirea-i zi se face în spelunci de
cetãþuie,/ ca o zi ea intrã mândrã în palatul ei de stânci”).
4. Cum motivaþi asemãnarea dintre Dochia ºi lunã („o
reginã, junã, blondã, cu pãrul lung de aur galbãn”), prezentã în
acest tablou ?
În descrierea celorlalte fiinþe, prezente în seria
divinitãþilor dace, aveþi în vedere ºi imaginea soarelui
(„monarhul împãrãþiei de dincolo de munte”, unul dintre zeii
panteonului dac. Observaþi, de asemenea cã, odatã cu
intrarea sufletelor eroilor daci dupã moarte în rândul
divinitãþilor, numãrul zeilor se îmbogãþeºte mereu. Aceasta
explicã ºi prezenþa lui Decebal la masa lui Odin în poemul
Odin ºi poetul („sufletele mari viteze ale eroilor Daciei / Dupã
moarte vin în ºiruri luminoase ce învie/ Vin prin poarta rãsãririi
care-i poartã la rai.”).
Literaturã
 Mitul antic al Cetãþii eterne
• În literatura românã, motivul literar al Romei antice
apare cu precãdere odatã cu primele iniþiative romantice de
dupã 1850 ºi se prelungeºte pânã în primii ani ai secolului al
XX-lea.
Integrat în acest context, V. Alecsandri este unul din
primii poeþi care, în cunoscutul poem Sentinela românã,
prezintã efigia simbolicã a Romei într-o varietate adaptatã
în mod original versului popular românesc: „Braþu-i stâng
era-ncordat/ Sub un scut de fier sãpat/ Ce ca soarele sorea/ ªi
pe care se zãrea/ O lupoaicã argintie/ Ce pãrea a fi chiar vie/,
ªi sub fiarã doi copii, / Ce pãreau a fi chiar vii./”
Aceastã „exaltare a romanitãþii” (Edgar Papu) poate fi
descoperitã ºi în alte literaturi, de exemplu în Trofeele lui
Hérédia ºi în Laudele lui D’Annunzio, în acelaºi spirit al
evocãrii imaginii simbolice a Romei din poezia lui
Carducci (Odele barbare, 1877) sau în versurile lui
Frédéric Mistral, iar în literatura românã ideea este relu-
atã, în poezia Avatarul de Al. Macedonski. În acest con-
Roma – ca patrie a spiritului ______________
•Primele manifestãri ale conºtiinþei de sine a poporului
român „echivaleazã cu recunoaºterea apartenenþei noastre la
sfera spiritualitãþii romane.” (Ioana Em. Petrescu)
„Ideea-mamã a întregii culturi româneºti e ideea romanã.
Cultura noastrã naþionalã, creatoare (…) începe odatã cu
Descoperirea Romei.” (V. Pârvan)
Descoperirea ideii romane („ªi toþi de la Râm ne tragem”) a
reprezentat factorul capital al formãrii conºtiinþei naþionale,
sursa spiritualã care ne-a propulsat în orizontul modernitãþii.
„Vocaþia ordonatoare a Romei” ____________
•„Trãind în vârsta mitului, Dacia nu poartã, în sine, ger-
menii distrugerii, ºi moartea ei nu poate veni decât din afarã,
adusã de civilizaþia «istoricã» triumfãtoarea a Romei.
Victoria Romei (oricât de eroice ar fi acordurile în care e cel-
ebratã) este marcatã de semnul unei fundamentale vinovãþii,
pe care învinsul Decebal o transformã în acuzã ºi în motiv de
blestem.” (Ioana Em. Petrescu)
Prima vârstã a Daciei stã sub semnul gândirii mitice, iar cea
de-a doua vârstã este plasatã la confluenþa mitului cu istoria.
„Recules ºi eliberat, spiritul se va putea întoarce atunci
spre «izvoarele gândirii» ºi spre timpii originari ai istoriei,
marcaþi, pentru neamul nostru, de prezenþa dacilor ºi
romanilor.” (Ioana Em. Petrescu)
Fundamente ale culturii romane
text naþional ºi universal, M. Eminescu scrie poemul
Memento mori (1872), unde, „pe un plan de elevatã fan-
tezie” (Edgar Papu), este evocat rãzboiul dacic.
Principala temã din Memento mori nu este, de fapt,
„ideea latinã”, ci, în primul rând, motivul poetic strãvechi
al zãdãrniciei vieþii ºi, în al doilea rând, ideea dacismului.
Spre deosebire de alþi poeþi evocatori ai Romei în efigie
simbolic-imagisticã, din câþi au apãrut în cuprinsul „ideii
latine”, Eminescu „sugereazã puterea de transfigurare a
ordinii romane oriunde i se aflã prezenþa. Locurile cele
mai sãlbatice, sfâºiate de stânci ºi întunecate de neguri, la
simpla apariþie a Romei se lumineazã în alcãtuiri stilizate
de socluri ºi coloane.” (Edgar Papu) Reflectând asupra
„unui eveniment adânc rezonant de genezã istoricã a
patriei”, precum, în antichitate, Vergiliu, care prezintã în
Eneida, bãtãlia navalã de la Actium, act de naºtere al
imperiului, Eminescu vede în rãzboiul dacic actul de
naºtere al poporului român.
Mitul lui Traian ºi al Dochiei _____________
1. Consideraþi „un popor de zei”, romanii reprezintã civiliza-
þia „istoricã” a Romei. Ei sunt „arborele” puternic din care se
dezvoltã popoarele romanice, iar singura ramurã rãmasã înflo-
ritoare din strãvechiul trunchi este reprezentatã de români.
Recitiþi fragmentul de epopee Decebal ºi selectaþi ver-
surile în care este prefiguratã înfruntarea celor douã forme de
civilizaþie ºi de înfãþiºare a spiritului: a) vocaþia dionisiacã a
furtunoºilor daci, iubitori de libertate; b) gândirea ordona-
toare a Romei.
2. Identificaþi ºi comentaþi versurile din Memento mori
sugestive pentru imaginile apocaliptice ale luptei dacilor cu
romanii.
Vârsta eroicã a Daciei ___________________
• Reluatã în mai multe creaþii eminesciene (Gemenii,
Scrisoarea III, de exemplu), ideea luptei eterne de
menþinere a integritãþii naþionale împotriva popoarelor în
expansiune este prezentã ºi în poemul Memento mori în
aceeaºi ipostazã a efortului zadarnic de a distruge Dacia,
întruchipare a permanenþei într-un etern trecãtor.
Comentaþi semnificaþiile simbolice ale imaginii stâncii pe
care zadarnic se strãduiesc râurile sã o sfarme:
„… ºi povestea bãtrânul de neamuri curgând râuri,
din codri rãsãrite, ieºite din pustiuri
ºi cum pieirã toate pe rând precum venirã
ºi cum cãtând norocul mormântul ºi-l gãsirã.”
45
 Elemente de stil ºi de limbaj artistic
DENOTAÞIE – CONOTAÞIE
• Cuvintele au sensuri proprii, uzuale, caracteristice lim-
bajului standard, dar ºi sensuri secundare, particulare, carac-
teristice unui anume stil funcþional.
Modalitãþile prin care sensul cuvintelor reflectã reali-
tatea se realizeazã prin noþiunile corelative denotaþie ºi cono-
taþie.
Denotaþia ______________________________
• Procedeul prin care vorbitorul acordã o denumire oare-
care unui obiect (sau referent) din realitatea extralingvisticã
se numeºte denotaþie. Toate cuvintele existente în
dicþionarele explicative au un sens denotativ sau un sens pro-
priu.
Denotaþia are urmãtoarele caracteristici:
1. Orice cuvânt are un singur sens propriu.
2. În dicþionar, sensul denotativ este explicat printr-o
definiþie ce sintetizeazã trãsãturile distinctive ale noþiunii.
De pildã, verbul „a arde” este definit prin „a fi aprins”, iar sub-
stantivul „ardere” semnificã „oxidarea rapidã a unei substanþe
însoþitã de cãldurã ºi luminã.”
3. Denotaþia este legatã direct de realitate, ea realizeazã
funcþiile referenþialã ºi de comunicare ale limbajului.
4. Din acest motiv, denotaþia are valoare uzualã, genera-
lizatã ºi relativ stabilã; sensul denotativ al unui cuvânt este
acelaºi pentru toþi vorbitorii unei limbi.
5. Denotaþia nu denumeºte un referent concret, indivi-
dualizat, ci sensul lui conceptual sau cognitiv. Sensul deno-
tativ al substantivului „copac” este „plantã cu trunchi lemnos ºi
înalt, ale cãrei crengi se ramificã la o distanþã oarecare de sol, for-
mând o coroanã”. Copacii individuali din aceeaºi clasã refe-
renþialã — fag, ulm, brad, stejar, gorun etc. — sunt numiþi
prin substantivul „copac”.
6. Sensul denotativ se realizeazã printr-o operaþie relativ
simplã: vorbitorul atribuie o denumire unui referent oare-
care. De exemplu: „tehnica de transmitere la distanþã a imagi-
nilor în miºcare prin unde vizuale” a fost numitã televiziune.
7. Denotaþia are un substrat intelectual; cuvântul deno-
tat oferã o imagine rezultatã din asocierea unui referent cu o
denumire, în structura cãreia vorbitorul nu poate interveni.
46
Conotaþia ______________________________
• Procedeul prin care vorbitorul atribuie un sens figurat
unui cuvânt se numeºte conotaþie. Sensurile figurate sunt
doar parþial înregistrate în dicþionarele explicative.
Conotaþia are urmãtoarele caracteristici:
1. Orice cuvânt — exceptând cuvintele monosemantice —
are mai multe sensuri conotative, a cãror semnificaþie se
desprinde din context.
2. În dicþionar, sensul figurat — notat „fig.” — este, une-
ori, explicat printr-o definiþie lapidarã, introdusã dupã deta-
lierea sensului denotativ. La verbul „a arde”, dicþionarul
menþioneazã sensul „a fi cuprins de un sentiment profund”.
Sensul figurat al substantivului „ardere” nu este dat, deºi el
poate avea semnificaþia de „trãire pasionalã profundã”, „expe-
rienþã intelectualã de excepþie” etc.
3. Conotaþia nu mai este legatã direct de realitatea
extralingvisticã; exprimã o semnificaþie deviatã de la sensul
denotativ.
4. Din acest motiv, conotaþia nu are o valoare uzualã,
generalizatã; sensul conotativ al unui cuvânt nu mai este
acelaºi pentru toþi vorbitorii unei limbi.
5. Conotaþia denumeºte sensul particular, deseori inuzi-
tat al cuvântului. În Memento mori, Eminescu oferã o
„definiþie” poeticã a copacului: „Tot mai mulþi trunchii pãdurii
ca stâlpi mari ºi suri se urcã / Pân’ ajunge de-a lor ramuri în bolþi
mândre se încurcã / Pân’ acopãr cu-aste arcuri fluviul...”
Folosind metonimia „trunchii pãdurii”, comparaþia „ca
stâlpi” ºi hiperbolizarea dimensiunilor, vocea poetului
imprimã imaginii un sens simbolic: arborii imitã omul într-un
chip dramatic; prin crengile lor, asemenea unor braþe uriaºe,
par a invoca îndurarea cerului, în efortul de a se desprinde de
lumea terestrã.
6. Sensul conotativ este rezultatul unei elaborãri con-
ºtiente, prin acþiunea funcþiei poetice a limbajului: asocierea
cuvintelor în noi structuri lexicale, dislocãri topice la nivelul
propoziþiei, sintaxa individualizatã ºi folosirea figurilor de stil.
Transmiterea la distanþã a imaginilor este vizualizatã de
Eminescu în poezia La steaua printr-o deplasare figuratã de sens.
Elemente de stil ºi de limbaj artistic
 Iatã prima strofã a acestei poezii: Activitate independentã
„La steaua care-a rãsãrit
E-o cale atât de lungã, 1. Precizaþi sensul denotativ ºi sensurile conotative ale
Cã mii de ani i-au trebuit substantivului „poartã” din versurile:
Luminii sã ne-ajungã.” (La steaua) „Pãrea cã printre nouri s-a fost deschis o poartã
7. Conotaþia are un substrat psihologic. Vorbitorul poate Prin care trece albã regina nopþii moartã….”
interveni în structura semanticã spre a selecta, dintre sen- (M. Eminescu, Melancolie)
surile figurate ºi însuºirile atributive ale obiectelor denotate, 2. Analizaþi denotaþia ºi conotaþia cuvintelor din versul:
semnificaþii calitative inedite. Conotaþia dezvoltã reacþii „Noaptea potolit ºi vânãt arde focul în cãmin…”
emoþionale, creeazã asociaþii subiective adiacente ºi imprimã
(M. Eminescu, Noaptea…”)
textului o tensiune sporitã, ce solicitã pregãtirea culturalã
adecvatã a receptorului. 3. Explicaþi semantismul versurilor:
• „Conotaþiile sunt, în general, legate de libertatea „Clopotul vechi împle cu glasul lui sara,
expresivã a vorbitorului care se manifestã în grad maxim Sufletul meu arde-n iubire ca para…”
atunci când se identificã cu tropii. De exemplu: fierul se (M. Eminescu, Sara pe deal)
oxideazã în aer (denotaþie), faþã de om de fier (conotaþie care
corespunde unei asemãnãri metaforice decodabile de cãtre 4. Comparaþi apoi semnificaþiile „clopotului” eminescian
orice vorbitor). Delimitãrile contextuale stricte ºi valorile cu versurile:
expresive sporite ale conotaþiei se manifestã, pentru acest „În limpezi depãrtãri aud din pieptul unui turn
tip de conotaþie, în limbajul poetic artistic.” (Vezi Dicþionar Cum bate ca o inimã un clopot…”
general de ºtiinþe. ªtiinþe ale limbii. Bucureºti, 1997) (Lucian Blaga, Gorunul)
5. Care sunt liniile semantice, semnificaþiile denotative ºi
Reþineþi! conotative în strofele:
„Pierduþi sunt toþi robii, cu caii, cu cãmile…
1. Pentru a înþelege mai bine ce înseamnã denotaþia ºi
Sub aeru-n flãcãri, zac roºii movile…
conotaþia, Iorgu Iordan analizeazã un exemplu luat din
Nainte — în lãturi — napoi — peste tot,
Dicþionarul limbii române moderne: „Cuvântul viperã: 1. ºarpe
Oribil palpitã aceeaºi culoare…
mic, foarte veninos, cu o patã de culoare închisã în formã de
V pe cap ºi cu o dungã latã, neagrã, în zig-zag, pe spate; E-aprins chiar pãmântul hrãnit cu dogoare,
nãpârcã. 2. Fig. Persoanã rea, perfidã, veninoasã. Expr. Pui Iar ochii se uitã zadarnic, cât pot —
de viperã – om rãu, femeie rea.” (Limba românã contempo- Tot roºu de sânge zãresc peste tot
ranã, 1978, p. 251). Dacã ne referim la definiþia 1, întâlnim Sub aeru-n flãcãri al lungilor zile.”
o trãsãturã definitorie care presupune semnul + (veninos),
(Al. Macedonski, Noaptea de decemvrie)
fãrã de care descrierea nu ar mai corespunde sensului deno-
tativ al cuvântului viperã. Definiþia 2, cu precizarea figurat,
relevã sensul conotativ,evidenþiat ºi prin exemplul dat.
(Vezi, în acest sens, Iulian Ghiþã, Sinteze ºi exerciþii...,
Bucureºti, 1995, p. 33)
2. Substantivul referent desemneazã obiectele din reali-
tatea extralingvisticã, denumite prin cuvânt sau semn lingvis-
tic. Referentul se înfãþiºeazã sub urmãtoarele aspecte posibile:
a) referent extralingvistic, alcãtuit din obiectele materi-
ale existente în realitatea înconjurãtoare;
b) referent imaginar, compus din entitãþi fãrã suport
material: zâne, zmei, sirene, personaje mitologice etc.;
c) referent psihic, format din reprezentãri mentale: idei,
noþiuni, concepte, reprezentãri, raporturi între obiecte,
ideea de frumos, fericire, prietenie, sentimente etc.
Done Stan, ilustraþie la Memento mori

Elemente de stil ºi de limbaj artistic 47

 STILUL ªI CALITÃÞILE LUI GENERALE (I)
Stilul _________________________________
• Substantivul stil — în limba greacã stylos, în latinã stilus
— însemna, la origine, „condei”, un instrument de scris, din
os sau metal, cu vârf ascuþit, cu ajutorul cãruia se imprimau
literele pe tãbliþe unse cu cearã.
Ulterior, noþiunea a cãpãtat o dublã conotaþie generalã:
mod de a scrie ºi modalitate de exprimare, oralã sau scrisã,
prin care fiinþa umanã îºi exteriorizeazã ideile, gândurile,
emoþiile ºi sentimentele, sub forma unui mesaj.
Din perspectivã lingvisticã, noþiunea denumeºte stilurile
funcþionale, forma de limbã caracteristicã unui tip de activi-
tate, intelectualã sau profesionalã, unui mediu sau grup
social.
În literaturã, prin stil se înþelege modalitatea personalã de
expresie a unui scriitor, un stil individual, conºtient elaborat,
dar ºi stilul unui curent literar ori ale unei epoci cultural-
artistice.
Calitãþile generale ale stilului _____________
• Prin calitãþi stilistice generale se înþeleg însuºirile pe
care trebuie sã le îndeplineascã un mesaj scris sau oral ce
foloseºte limba literarã, indiferent de stilul funcþional în care
este exprimat.
Aceste calitãþi sunt: corectitudinea, claritatea, proprie-
tatea ºi concizia.
Corectitudinea
 O primã caracteristicã a tuturor stilurilor funcþionale o
constituie corectitudinea exprimãrii.
Prin corectitudine se înþelege respectarea cu stricteþe a
normelor gramaticale specifice limbii: morfologice, sintac-
tice, ortoepice, ortografice ºi de punctuaþie. Îndepãrtarea de
la regulile gramaticale tulburã semantica mesajului.
Abaterile de la corectitudine ______________
 Solecismul. Noþiunea de solecism denumeºte o
greºeala de sintaxã, prezentã în scris, dar mai ales în vorbirea
oralã, determinatã de lipsa acordului gramatical între felu-
ritele pãrþi de propoziþie. Acest tip de greºealã se numeºte
astfel dupã numele oraºului Soli din Cilicia, podiºul
48
Anatoliei din Turcia de astãzi. Locuitorii oraºului, în încer-
carea de a-ºi însuºi limba popoarelor „barbare”, fãceau frecvent
dezacorduri.
Solecismul constituie o greºealã de neiertat pentru un om
cult. Când este folosit într-o operã literarã de cãtre un per-
sonaj, solecismul are valoare expresivã, deoarece contribuie
la caracterizarea lui directã.
Formele solecismului sunt urmãtoarele:
• Dezacordul dintre subiect ºi predicat, întâlnit frecvent în
exprimarea personajelor lui Caragiale:
a) „TIPÃTESCU: Ei?... s-a pus patruzeci ºi patru de
steaguri?
PRISTANDA (cu tãrie): S-a pus, coane Fãnicã, s-a pus...”
(O scrisoare pierdutã)
b) „... sultanului i-a revenit pofta de mâncare ºi cheful pe care
le pierduse de mult...” (Depeºi telegrafice)
„...bãtaia cu mizerabilii ãilalþi, care ne-a atacat...”
(1 Aprilie)
c) „— Bãiete, vezi ce-a poftitãrã domnii...”
(Cãnuþã, om sucit)
• Dezacordul dintre substantiv ºi atribut
Se scrie ºi se pronunþã, în mod eronat, „clasa doisprezece”,
deoarece nu se ºtie cã numeralele ordinale cu valoare de
atribut adjectival se acordã în gen cu substantivul determi-
nat; corect: „clasa a douãsprezecea”.
Se scrie ºi se pronunþã, de asemenea, în mod eronat: „clasa
doua”, „ziua treia” etc., fiindcã nu se ºtie cã toate numeralele
ordinale feminine cu valoare adjectivalã cer prezenþa arti-
colului genitival „a”. Corect: „clasa a doua”, „ziua a treia”.
unul din multele monumente ale Romei
Templul zeiþei Fortuna,
Elemente de stil ºi limbaj artistic
  Anacolutul (gr. anakoluthon — „întrerupere”) este o
greºealã de sintaxã, creatã prin forme de discontinuitate sau
rupturã sintacticã, în interiorul unei propoziþii sau al unei
fraze, „din cauza neconcordanþei dintre modelul logic ºi
realizarea gramaticalã a enunþului” (Mihaela Mancaº).
Anacolutul provine din insuficienta supraveghere a
redactãrii; trãsãturã sintacticã a limbii vorbite.
Anacolutul este întâlnit în literaturã ca procedeu stilistic,
prezentându-se ca semn al oralitãþii sau procedeu de carac-
terizare a vorbirii personajelor.
a) „Nu ºtiu alþii cum sunt, dar eu, când mã gândesc la locul
naºterii mele (…), parcã-mi saltã ºi acum inima de bucurie!”
(Ion Creangã)
b) „Eu, dom’judecãtor, reclam, pardon, onoarea mea, care
m-a-njurat ºi clondirul cu trei chile masticã prima, care venisem
tocmai cu birja.” (I.L. Caragiale)
c) „Cine mã cautã nu sunt acasã.”
•Este posibil ca, în epocã, neologismul „anacolut” sã nu
fi fost perceput drept eroare de exprimare. Însã, oricum, ana-
colutul rãmâne o greºealã, sesizatã ca atare de Caragiale, care
îl utilizeazã în caracterizarea personajelor: „Taci, ºarlatane,
care nu te-am crezut pentru ca sã fii pânã’ntr-atât...”
(Justiþia românã — Secþia corecþionalã)
 Licenþa poeticã. Este o abatere de la corectitudinea
morfologicã a limbii, determinatã de necesitatea rimei, a rit-
mului sau din dorinþa de a realiza o notã stilisticã individuali-
zatã. Astfel, în versurile urmãtoare, B.P. Hasdeu foloseºte
verbul „spume”, în loc de forma corectã „spumege” (a
spumega), pentru a-l rima cu „lume”:
„Vidra-i pentru tine-n lume
Ca izvoarele de munte
Ce fac Dunãrea sã spume
Din pâraiele mãrunte.”
(Rãzvan ºi Vidra)
Diversificaþi-vã cunoºtinþele!
1. Marii scriitori oferã în creaþia lor, adesea, modele
exemplare de corectitudine. Sã recitim versurile urmãtoare:
„Trecut-au anii ca nori lungi pe ºesuri
ªi niciodatã n-or sã vie iarã,
Cãci nu mã-ncântã azi cum mã miºcarã
Poveºti ºi doine, ghicitori, eresuri,
Ce fruntea-mi de copil o-nseninarã,
Abia-nþelese, pline de-nþelesuri —
Cu-a tale umbre azi în van mã-mpresuri,
O, ceas al tainei, asfinþit de sarã.”
(M. Eminescu, Trecut-au anii...)
Elemente de stil ºi limbaj artistic
Observaþi cum versurile se subordoneazã integral corec-
titudinii. Structurile denotative ºi sensurile figurate, expri-
marea cultã, îmbinatã cu formele populare — „n-or sã vie
iarã”, „în van” —, imaginile artistice ºi structurile sintactice
proiecteazã în timpul prezent amintirea timpului trecut.
2. Reþineþi particularitãþile limbajului: poetul foloseºte cu
predilecþie verbe, adverbe ºi substantive, cuvinte cu mare
stabilitate noþionalã; toate se subordoneazã unui câmp
semantic, dominat de regret ºi tristeþe sfâºietoare.
3. Pentru a introduce în vers toate cuvintele necesare,
poetul înlãturã, prin eliziune, câte o vocalã fie la începutul
verbelor, fie al substantivelor.
Observaþi înnoirea expresiei: folosirea antiteticã a subs-
tantivului „înþeles”, ordonarea cuvintelor dupã numãrul de
silabe, rolul topicii din ultimele douã versuri, structura frazei,
alcãtuitã din primele ºase versuri.
Punctuaþia, punctele de suspensie, linia de pauzã con-
tribuie la organizarea imaginilor într-o structurã muzicalã
ideaticã, prin care receptorul percepe ºi vizual noþiunea
abstractã de ireversibilitate temporalã.
Activitate independentã
1. Menþionaþi mãrcile prezenþei eului liric în poezia
Trecut-au anii... de M. Eminescu.
2. Selectaþi douã motive romantice existente în poezie.
3. Comentaþi semantismul apoziþiei „ceas al tainei”.
4. Gãsiþi sensurile denotative ºi figurate ale verbelor „miº-
carã” ºi „împresura”.
5. Gãsiþi câte un sinonim contextual pentru „mã-ncântã”
ºi „mã miºcarã”.
6. Recitiþi versurile urmãtoare ºi aºezaþi cuvintele dupã
topica normalã. Ce diferenþã sesizaþi?:
„Cu-a tale umbre azi în van mã-mpresuri
O, ceas al tainei, asfinþit de sarã”.
7. Amurgul, asfinþitul soarelui, sfârºitul zilei sunt motive
caracteristice ale unui nou curent literar, pe care Eminescu îl
prefigureazã acum. Îl puteþi numi?
8. Comentaþi prima strofã, din poezia Trecut-au anii...,
prin evidenþierea relaþiei dintre ideea poeticã ºi mijloacele
artistice.
9. Demonstraþi, printr-un argument, prezenþa expresivi-
tãþii (caracteristicã a limbajului poetic), în textul dat.
10. Prezentaþi semnificaþia titlului în relaþie cu textul
poeziei.
49
 PERIOADA VECHE
Maica Domnului cu pruncul (icoanã pe lemn, secolul XVII)
Religiozitatea fãpturii umane
 Prin religie se înþelege un ansamblu de credinþe, dogme,
practici ºi ritualuri ce definesc raportul omului cu puterea
divinã. Religia uneºte într-o comunitate spiritualã ºi moralã
pe toþi cei ce îmbrãþiºeazã aceeaºi credinþã.
De-a lungul veacurilor, filosofii, oamenii de ºtiinþã, marile
personalitãþi ale artei ºi culturii au meditat la existenþa
Divinitãþii ºi la posibilitatea cunoaºterii ei. Opiniile lor sunt,
adeseori, divergente. Omul religios — constata Mircea Eliade
— crede „în existenþa unei realitãþi absolute, sacrul, care
transcede aceastã lume”; el este încredinþat „cã originea
vieþii este sacrã”, zeii „au creat omul ºi Lumea, Eroii civiliza-
tori au desãvârºit Creaþia, iar istoria tuturor acestor lucrãri
divine ºi semidivine s-a pãstrat în mituri.” Prin religie, fiinþa
umanã poate intra în legãturã cu Divinitatea, de care este
convinsã cã „depinde existenþial.”
Omul religios se situeazã alternativ în spaþiul profan ºi în
spaþiul sacru, ori de câte ori se raporteazã la marile eveni-
mente existenþiale: naºterea, cãsãtoria ºi moartea. În aseme-
nea circumstanþe, el reactualizeazã periodic un timp sacru,
„mereu recuperabil ºi repetabil la nesfârºit.”
50
Studiu de caz
DIMENSIUNEA
RELIGIOASÃ
A EXISTENÞEI
Rolul religiei în Þãrile Române
 În societatea medievalã româneascã, la fel ca în întreaga
Europã, existenþa umanã are o pronunþatã dimensiune reli-
gioasã.
În Þãrile Române, religia a îndeplinit funcþia unei covârºi-
toare forþe de coeziune etnicã. Aºa se explicã ridicarea a
numeroase biserici, mãnãstiri ºi schituri de cãtre voievozi,
domnitori ºi boieri între secolele XIII-XVI în Þara
Româneascã ºi Moldova, în Transilvania, Banat ºi în
Maramureº. Ceremonialul religios se desfãºura într-un spaþiu
sacru, lãcaºul sfânt media comunicarea omului cu Divinitatea.
Ortodoxia — observa Nicolae Cartojan — a constituit,
„într-o vreme în care credinþa religioasã era o puternicã reali-
tate sufleteascã, cimentul care a þinut strâns legate sufleteºte
ramurile neamului rãzleþite ºi încãpute sub stãpâniri
diferite...”. (Istoria literaturii române vechi, 1996, p. 26)
În epocã, ideea o formulase mitropolitul Varlaam. El se
adresa „cãtrã creºtinii din Ardeal ºi cãtrã alþi creºtini carii
sunt […] cu noi de un neam rumâni, pretutinderea tuturor,
ce se aflã în pãrþile Ardealului ºi într-alte þãri pretutinderea,
ce sunteþi cu noi într-o credinþã”.
Literaturã
  Religia ºi biserica ortodoxã au fost receptate ca o formã
eficientã de rezistenþã împotriva expansiunii islamice. Aºa se
explicã de ce, dupã cucerirea Constantinopolului de cãtre
turci, în 1453, numeroºi clerici ºi maeºtri caligrafi s-au refu-
giat în Þãrile Române, stabilindu-se în mãnãstirile de la
Tismana, Govora, Dealul, Cozia, Snagov, în Muntenia;
Neamþ ºi Putna, în Moldova; Oradea, Alba Iulia, Scheii
Braºovului, în Transilvania º.a.
Existenþa cotidianã a individului ºi evenimentele istorice
ale þãrii se desfãºurau sub privegherea constantã a lui
Dumnezeu — „cel direptu, cela ce ceartã nedireptatea ºi
înalþã direptatea, cu câtã certare pedepseºte pre ceia ce calcã
jurãmântul” — dupã cum constata Grigore Ureche.
Religia a fost receptatã în acelaºi timp ca un izvor al
moralei, un etalon al comportamentului fiinþei în relaþiile
interumane. Textele religioase, Biblia îndeosebi, au statutul
unor cãrþi sacre, prin intermediul cãrora Divinitatea
adreseazã mesajele ei omului religios.
Literatura religioasã
în limba românã
 Marile miºcãri religioase provocate de Reforma iniþiatã
de Luther au avut în Europa, în prima jumãtate a secolului al
XVI-lea, douã consecinþe imediate:
a) renunþarea la utilizarea limbilor „sacre” — latina,
greaca, slavona — în slujba religioasã;
b) traducerea cãrþilor de cult în limbile naþionale.
Pe teritoriul þãrii noastre, primele texte în limba românã
sunt rezultatul interferenþei mai multor factori:
– influenþa ideilor Reformei;
– decizia Dietei de la Sibiu, din 1556, ca preoþii români
din Transilvania sã treacã la Reformã;
– hotãrârea Sinodului din 1557 ca limba slavonã sã fie
înlãturatã din bisericã, iar preoþii sã facã slujba în româneºte;
– apariþia unei noi clase sociale: orãºenimea, interesatã în
comercializarea cãrþilor în limba românã.
O nouã elitã intelectualã
 În secolul al XVII-lea, s-a cristalizat pe teritoriul
Þãrilor Române o nouã elitã cãrturãreascã, alcãtuitã din
clerici cu înalte funcþii în ierarhia bisericeascã ºi din învãþaþi
mireni, mulþi aflaþi pe felurite trepte ale aparatului de stat.
Perioada veche
Noua elitã avea o altã structurã socialã. Varlaam ºi
Simion ªtefan erau fii de rãzeºi; Dosoftei provenea dintr-o
familie de mazili, mici boieri rurali; Grigore Ureche ºi Miron
Costin descindeau din mica boierime; pãrinþii lor îndepli-
neau funcþii în viaþa politicã a þãrii.
Toþi aveau studii temeinice. Varlaam a urmat cursurile de
greacã ºi slavonã la Mãnãstirea Secu, cu un învãþat cãlugãr,
Dositei, ºi cu Mitrofan, viitor episcop; Simion ªtefan a absolvit
ºcoala calvinã din Alba lulia. Dosoftei ºi Grigore Ureche au
studiat la Liov (Lwow), numele românesc — ºi polonez — al
oraºului Lemberg, capitala Galiþiei, centru slav ortodox.
Miron Costin a învãþat la Bar, în Polonia.
Lor li se adaugã muntenii Nicolae Milescu, trecut prin
ªcoala Patriarhiei din Constantinopol, Constantin
Cantacuzino, cu studii la Universitatea din Padova, Radu ºi
ªerban Greceanu, Radu Popescu, episcopii Mitrofan ºi
Damaschin, mitropolitul Antim Ivireanul º.a., cunoscãtori
de limbã greacã ºi latinã.
Textele literare tipãrite au adus o contribuþie decisivã la
evoluþia limbii române literare; cronicile oferã dovezi
elocvente despre structura limbii române vechi. Nefiind tipã-
rite, rãmase multã vreme în manuscris, ele au avut o influ-
enþã indirectã asupra limbii literare. Letopiseþul lui Grigore
Ureche, recopiat febril ºi interpolat, a fost citit de intelectu-
alii epocii. Miron Costin a fost unul dintre ei.
Între opera clericilor ºi a cronicarilor existã o serie de ele-
mente apropiate, comune. ªi unii ºi alþii au urmãrit acelaºi
scop: crearea unei limbi apte sã comunice ideile, dar sã fie
înþeleasã de toþi românii. Cronicarii aduc un element com-
plementar: formarea conºtiinþei istorice.
Cazania lui Varlaam
 Varlaam (1590–l657), mitropolitul Moldovei, a tipãrit
la Iaºi, în tipografia de la Trei Ierarhi, Cazania. Carte
româneascã de învãþãturã (1643), un volum masiv de 10l2 pa-
gini, ilustrat cu numeroase gravuri în lemn.
Titlul cãrþii este simbolic. Varlaam avea conºtiinþa
unitãþii etnice a românilor. El se adreseazã, în cuvântul
înainte, la „toatã seminþia româneascã pretutindenea ce se
aflã pravoslavnici într-aceastã limbã”.
În prima parte, volumul cuprinde 54 de cazanii (predici)
duminicale, iar în a doua alte 21, rostite la sãrbãtorile sfinþilor.
Surprinzãtor este limbajul. Mitropolitul renunþã la slavonis-
mele bisericeºti, înlãturã arhaismele, ocoleºte cuvintele
dialectale, deºi pãstreazã anumite fonetisme moldoveneºti ºi
apropie expunerea de limba tipãriturilor coresiene. Prin predi-
cile sale, Varlaam deschide drumul naraþiunii artistice.
51
 Oratoria religioasã _______________________
 Citiþi urmãtorul fragment de text din Cazania lui
Varlaam:
„...era u-npãrat mare ºi puternic, ºi avea doi robi. Deci audzi cã
în cutare loc sã face târg mare ºi mare neguþãtorie ºi dobândã acolo.
ªi chemã robii sãi ºi le dzise: «Luaþi avuþie multã ºi vã duceþi în
cutare loc, unde sã adunã târg. ªi faceþi acolo neguþãtorie ºi într-o
lunã iarã sã vã întoarceþi. Iar carele va zãbovi mai mult numai cu
capul va plãti.» Deci-º luarã amândoi robii aceia avuþie ºi sã duserã.
Deci unul, ca un nebun ºi rãu ce iera, nu cumpãrã lucruri ce
iubea înpãratul ºi sã sã întoarcã curând, ci cumpãrã case ºi dughene
ºi ocine ºi câte înpãratului nu-i trebuia, nice-i fãcea lui dobândã.
ªi pânã a direge robul acela casele ºi dughenele, ocinele, trecurã
trei-patru luni ºi mai mult.
Iarã celalt rob, ca u-nþelept ce iera, cumpãrã pietre scumpe ºi de
ce trebuia înpãratului. ªi sã duse la înpãratul ºi înpãratul cinsti-l
pr-ins ºi-l mãri, cãci sã arãta credincios. Iarã pe celalat tremise
cuvânt ºi-i tãiarã capul ca unui vrãjmaº înpãratului…”
(Din predica: Adormirea Maicii Domnului)
1. Care credeþi cã a fost motivul trimiterii celor doi robi
la târg? Alegeþi rãspunsul corect dintre urmãtoarele sugestii
ºi argumentaþi-vã opinia:
a) dorea sã obþinã un câºtig mare ºi repede;
b) punea la încercare destoinicia în afaceri a supuºilor;
c) voia sã le testeze inteligenþa ºi punctualitatea;
d) urmãrea îndeplinirea poruncii în litera ei;
2. Cum motivaþi decizia unuia dintre robi de a cumpãra
ºi revinde bunuri imobiliare ºi funciare?
3. Care este raþiunea uciderii acestui rob?
4. Propoziþia „...sã face târg mare ºi mare neguþãtorie”
dezvãluie o intenþie artisticã. Argumentaþi!
5. Folosind dicþionarul, explicaþi semnificaþia propoziþiei
„...ca un nebun ce era”.
6. Motivaþi dinamica interioarã a textului ºi precizaþi
mijloacele de realizare.
7. Caracterizaþi personalitatea împãratului. Alegeþi ºi
argumentaþi, folosind urmãtoarele sugestii:
a) atitudine tipicã a monarhului absolut;
b) beþia puterii determinã pierderea noþiunii de limitã;
c) manifestare a instinctualitãþii primitive.
 În a doua parte a Cazaniei, cele mai multe dintre
vieþile sfinþilor au o complexitate narativã de excepþie pen-
tru epocã. În Viaþa Sfântului Simeon Stâlpnicul, mitropolitul
recreeazã existenþa unui ascet — personaj emblematic al
lumii medievale —, individ pentru care viaþa nu este decât
o mortificare permanentã a trupului.
52
Semnificaþii morale ______________________
1. Citiþi urmãtorul fragment despre faptele Sfântului
Simeon în epocã ºi exprimaþi-vã, într-o scurtã compunere,
opinia despre comportamentul sãu:
„Deci intrã cãlugãrul acela de-l pãrã cãtre arhimadrit ºi dzise:
«Acest nemernic va strica tocmala ºi obcina mãnãstirei!».
Arhimandritul dzise: «Cum?» Cãlugãrul rãspunsã: «Noi am luat
a ne posti preste dzi numai, iarã acesta de dumenecã sã posteºte
pãnã într-altã dumenecã, ºi bucatele ce ia de la masã pre furiº le dã
miºeilor. ªi nu numai aceasta, ce ºi putoare fãrã mãsurã iase din
trupul lui, cãt nime nu poate sã sã apropie dins. Deci, oare sã hie el
în mãnãstire ºi noi sã eºim, oare sã-l laºi sã sã ducã el de unde au
venit.» Aceasta deacã audzi arhimandritul sã mirã ºi sã dusã unde
petrecea Simeon, ºi aflã aºternutul lui plin de viermi ºi de putoare ºi
nu putu sta acolo. Ce chemã svãntul ºi-i dzise lui: «Ce iaste aceas-
ta, oame? De unde-i atâta putoare? Pentru ce smenteºti fraþii ºi
strãci tocmala mãnãstirei? Spune: cine eºti ºi de unde ai venit?» Iar
svãntul Simeon cãota în gios în pãmânt ºi tãcea. Nemica nu grãiea.
Scârbi-sã arhimandritul ºi dzise cãlugãrilor: «Dezbrãcaþi-l, sã
vedem de unde iase atâta puþiciune.» ªi vrurã sã-l dezbrace ºi nu
puturã, cã sã lipisã hainele de trupul lui. ªi în trei dzile udãndu-le
cu uncrop ºi cu unt, de-abia-l dezbrãcarã. Atunci aflarã tãrsãna
aceea înfãºuratã pregiur trupul lui ºi sã mirarã. ªi cu mare nevoie
în 50 de dzile de abia-l tãmãduirã cu multã pazã. ªi dzise arhiman-
dritul: «Iatã acmu eºti sãnãtos. Du-te unde þi-i voiea.»
Atunce eºi din mãnãstire ºi aflã un puþ pustiu, fãrã de apã. ªi
într-acela puþ era ºerpi ºi aspide ºi scorpii de lãcuia într-ãns ºi
multe duhure necurate. Acolo sãri svãntul în lontrul puþului ºi sã
ascunsã întru unghiu. Iarã când fu a ºeaptea dzi, vãdzu arhiman-
dritul în vis mulþime de voinivi cu veºmente albe, de cerca toatã
mãnãstirea cu lumini ºi dzicea: «Acmu te vom aprinde pe tine
aicea de nu veri afla pre Simeon, ºerbul lui Dumnedzãu!»
Deºteptã-sã arhimandritul spãmãntat ºi chemã cãlugãrii ºi le dzise
lor: «Cum am vãdzut eu, iarã acel frate ce l-am gonit au fost un
Mitropolitul Varlaam ºi Cazania sa
Literaturã
ºerb iubit lui Dumnedzãu. Ce vã rog, fraþi, sã vã duceþi sã-l aflaþi
priâns, iarã de nu-l veþi afla nice unul din voi sã nu mai vie
aicea!» ªi eºirã de-l cãotarã pretutindenea ºi deacã nu-l aflarã se
întoarsãrã de dziserã arhimandritului: «N-am lãsat nice un loc sã
nu-l him cãotat. Numai în puþ pustiu nu l-am cãotat, cã nime nu
cuteadzã.» ªi zice arhimandritul: «Faceþi rugã ºi intraþi cu lumi-
ni.» ªi deacã fãcurã rugã, slobodzirã 5 cãlugãri cu funi ºi lumini.
Iar deacã-i vãdzu svãntul, strigã ºi dzisã: «Lãsaþi-mã puþintel sã-mi
dau sufletul, cã am slãbit ºi ce am început nu putuiu sãvârºi.» Iar
ei trãgea-l ºi-l împengea sã iasã, cum are hi fãcut vreun rãu. ªi
deacã-l scoasãrã, dusãrã-l la arhimandritul. ªi cumu-l vãdzu
arhimandritul, cãdzu la picioarele lui ºi dzise: «Iartã-mã, ºerbul
lui Dumnedzãu celui de sus, ºi te rog sã hii tu mie îndireptãtoriu
ºi mã învaþã sã aib rãbdare.»
Dupã aceea petrecu svãntu în mãnãstire 3 ani.”
2. Remarcaþi claritatea, expresivitatea ºi concizia
exprimãrii. Comparaþi, în acest sens, limba lui Varlaam cu
limba folositã de Coresi în Cazania tipãritã în 1581.
Pânã în anul 1885, Cazania a fost retipãritã în zece ediþii,
„încât ea a contribuit nu numai la apãrarea ortodoxiei, ci ºi
la întãrirea conºtiinþei de unitate naþionalã româneascã”.
(M. Pãcurariu, Istoria bisericii ortodoxe române, vol. I, 1980)
Caracterul ortodox al Cazaniei lui Varlaam
 Având conºtiinþa adâncã a ortodoxiei care se cerea
energic afirmatã ºi gândul de a se face înþelese marile ade-
vãruri ale Bisericii, Cazania lui Varlaam, prin conþinutul de
idei pe care avea sã-l propage, era, pe deplin cuvânt, „cartea
de învãþãturã” conformã cu cerinþele educative ale societãþii
româneºti de la jumãtatea veacului al XVII-lea, în afirmarea
umanismului cu certe trãsãturi specifice acestui spaþiu.
Punctul de plecare al cuvântãrilor din Cazanie este Biblia.
Lucrarea cuprinde texte cu conþinut hagiografic, panegirice
în cinstea sfinþilor, cu biografii totale sau crâmpeie din viaþa
lor, scrise adesea pe baza unor fapte socotite legendare.
Precumpãnitoare sunt în Cazanie explicaþiile de ordin liturgic,
de pildã sensul simbolic al unor taine, precum Botezul. Pe tot
cuprinsul Cazaniei, Varlaam „expune punctul de vedere orto-
dox în chestiunile fundamentale ale credinþei privitoare la
pãcatul originar ºi la curãþirea lui prin botez, la dreptul omu-
lui de a se mântui prin fapte bune, la cultul sfinþilor ºi al
icoanelor, care nu pot fi socotite ca idolatrie, întrucât sunt
simboluri, la semnul crucii, la cultul Mariei (Maicii
Domnului), ºi la doctrina predestinãrii”. (N. Cartojan, Istoria
literaturii române vechi, 1996, p. 30). Prin traducerea mesaju-
lui biblic cât mai limpede ºi atrãgãtor, Cazania lui Varlaam
realiza, pe lângã unitatea spiritualã a românilor, modelarea
Perioada veche
individului dupã precepte adânc exersate în înnobilarea omu-
lui. Prin conþinutul de idei pe care avea sã-l propage, Cazania
lui Varlaam era „cartea de învãþãturã conformã cu cerinþele
educative ale societãþii româneºti de la jumãtatea veacului al
XVIII-lea, în afirmarea umanismului cu vaste trãsãturi speci-
fice acestui spaþiu”. (Stela Toma)
Noul Testament de la Bãlgrad
 Simion ªtefan (?— 1656), mitropolitul Transilvaniei, a
tipãrit în anul 1648, la Bãlgrad (Alba Iulia), Noul Testament,
prima traducere integralã în limba românã a textului sacru.
Traducãtorul iniþial a fost Silvestru, egumenul de la mãnãstirea
Govora, din Þara Româneascã; dupã moartea acestuia, tra-
ducerea a fost revizuitã de preoþi cãrturari ardeleni ºi munteni.
În Predoslovie cãtrã cetitori, mitropolitul pune în discuþie
urmãtoarele idei:
„Ce numai aceasta sã ºtiþi, cã noi n-am socotit numai pe un
izvod, ci toate câte am putut afla, greceºti ºi sârbeºti, ºi latineºti,
carele au fost izvodite de cãrturari mari ºi înþelegãtori la carte gre-
ceascã, le-am cetit ºi le-am socotit, ce mai vârtos ne-am þinut de
izvodul grecescu ºi am socotit ºi pre izvodul lui Eronim1, care au
izvodit dintâiu din limbã greceascã, lãtineaºte, ºi am socotit ºi izvo-
dul slovenescu carele-i izvodit sloveneaºte din greceascã...”
 „Aceasta încã vom sã ºtiþi cã noi în cest testamânt întâi am
pus ºuma2 la toate capetele3 ºi în ºumã sântu stihuri, care aratã
mai pre scurtu lucrurile ce sânt scrise într-acel cap, pentru sã se
afle mai îndegrabã ce va vrea sã caute ºi în toate capetele toate
soroacele le-am pus cu numãr carele cã chiamã sloveneºte s[ti]h...”
 „De aceasta încã vom sã ºtiþi, cã vedem cã unele cuvinte unii
le-au izvodit într-un chip, alþii într-alt. Iarã noi le-am lãsat cum au
fost în izvodul grecescu, vãzând cã alte limbi încã le þin aºea...; nume
de oameni, ºi de leamne, ºi de veºmente, ºi altele multe carele nu sã
ºtiu rumâneaºte ce sânt, noi încã le-am lãsat greceaºte, pentru cã alte
limbi încã le-au lãsat aºea.”
 „Aceasta încã vã rugãm sã luaþi aminte cã rumânii nu grães-
cu în toate þãrile într-un chip, încã neci într-o þarã toþi într-un chip;
pentru-aceaea cu nevoe poatã sã scrie cineva sã înþeleagã toþi grãind
un lucru unii într-un chip, alþii într-alt chip: au veºmânt, au vase,
au alte multe nu le numesc într-un chip. Bine ºtim cã cuvintele tre-
bue sã fie ca banii, cã banii aceia sânt buni carii îmblã în toate
þãrile, aºea ºi cuvintele acealea sânt bune carele le înþeleg toþi.”
GLOSAR
1
Eronim = Heronymus (340–420), autorul versiunii latine a
Bibliei; 2ºuma = rezumat; 3capete = capitole.
53
 Diversificaþi-vã cunoºtinþele!

Alexandru cel Bun ºi curtea sa (Suceviþa)

1. Versiunile folosite pentru traducere sunt enumerate cu
un scop; alegeþi ºi argumentaþi una dintre urmãtoarele vari-
ante:
a) sugereazã autenticitatea versiunii în limba românã;
b) reliefeazã truda traducãtorilor;
c) asigurã receptorul cã se aflã în faþa unui text sfânt
demn de crezare;
d) mulþumeºte traducãtorilor pentru osteneala lor.
2. În cel de al doilea paragraf al textului reprodus din
Predoslovia cãtre cititori, mitropolitul Simion ªtefan familiari-
zeazã cititorul cu structura volumului; încercaþi sã rescrieþi
indicaþiile mitropolitului în limbaj uzual.
3. Prefaþa justificã necesitatea introducerii neologismelor
în limba românã, pe care traducãtorul le transcrie într-o
foneticã ºi morfologie autohtone, dar nu le traduce. Care
poate fi explicaþia?
4. În paragraful al IV-lea, mitropolitul pune în discuþie
trei idei:
a) unitatea etnicã a românilor dincolo de frontierele
politice ale vremii;
b) formuleazã, fãrã sã ºtie, o normã supradialectalã, într-o
vreme când nu exista o gramaticã a limbii române; o sesizaþi?
Aceeaºi idee va reveni într-un studiu semnat de Hasdeu. În
consecinþã, în volum va folosi cuvintele cu largã circulaþie
denotativã;
c) pentru greºelile eventuale existente în text, cere îngã-
duinþã cititorilor.
Elaboraþi un eseu în care sã dezvoltaþi, sprijinindu-vã pe
argumentele textului, concepþia despre limbã a lui Simion
ªtefan.
Ar fi util sã reþineþi!
1. Pentru a pune în practicã dezideratul „...ne-am silit, den
cât am putut sã izvodim aºea cum sã înþeleagã toþi”, fiecare pa-
ginã a volumului are un spaþiu rezervat notelor. Aici sunt
explicate cuvintele româneºti cu circulaþie restrânsã, dar ºi
neologismele din feluritele domenii de activitate.
2. Aþi participat, neîndoielnic, la slujba religioasã ºi nu se
poate sã nu fi auzit fraza urmãtoare rostitã de preot: „...mai
lesne va trece cãmila prin urechile acului, decât bogatul prin poar-
ta raiului”. Comentaþi, în aproximativ 5 rânduri, valenþele
morale ale acestei învãþãturi. Daþi exemple de alte categorii
de proverbe privind aceeaºi problematicã existenþialã.
Sensul religios al existenþei
la Grigore Ureche
 Scriind Letopiseþul Þãrii Moldovei (...) de la Dragoº vodã
pânã la Aron vodã, Grigore Ureche (1590–l647) realizeazã
un limbaj individualizat, în care se îmbinã impulsul nativ de
a crea un stil cãrturãresc ºi strãduinþa de a nu depãºi orizon-
tul de aºteptare al contemporanilor.
Cronicarul exprimã idei fine ºi aluzii subtile, sentimente ºi
trãiri interioare, surprinde evenimente istorice în desfãºurare
ºi realizeazã secvenþe epice de un dinamism uluitor, recreeazã
structuri caracterologice, invocã semnele divine ºi recepteazã
aberantele manifestãri climatologice.
Þara însãºi, aflatã „în calea rãotãþilor”, este „miºcãtoare ºi
neaºezatã”; în cuprinsul ei, fiinþa umanã, apãsatã de povara
unor „cumplite vremi”, strãbate spaþiul unui tragism existenþial.
„În Moldova iaste acest obiceiu de pier fãr de numãr, fãr de jude-
catã, fãr de leac de vinã” oameni de toate felurile, pentru cã mulþi
dintre stãpâni „suntu de le iaste drag a vãrsa sânge nevinovat.”
Cauzele sunt multiple: lupte interne, pustiitoare conflicte
interstatale, „vrajba” dintre fraþii pretendenþi la domnie, dar cu
deosebire nenumãraþi domnitori fãrã „lege” ºi fãrã „dumnezeire”.
Ion Vodã Armeanul, de pildã, „pre toþi i-a covârºit cu
vrãjmãºia lui cu morþi groaznice ce fãcia.”
Conflictele externe erau la fel de sângeroase. La Rãzboieni,
morþii „au înãlbit poiana cu trupurile” lor. În lupta de la Cahul,
„multã moarte s-au fãcut între amândouã pãrþile, cã nu era loc a
cãlca pre pãmântu, ci pe trupuri de om.” În aceste vremuri de
restriºte, Dumnezeu vegheazã ºi trimite „sfârºenie” celor
nevrednici. Semnele divine se aratã pretutindeni. În lupta de
la Vaslui, ªtefan a fost ajutat de „puterea dumnezeiascã”. Lupta
aceluiaºi cu „leºii” a fost câºtigatã „cu vrerea lui Dumnezeu.” La
Codrii Cosminului, „zic unii sã se fi arãtat lui ªtefan vodã la acest
rãzboiu sfântul mucenic Dimitrie, cãlare ºi întru-armatu.”

54 Literaturã
 Activitate independentã
1. Prezenþei ameninþãtoare a morþii cotidiene i se adaugã
vitregia stihiilor naturii. În 1558, a fost „iarnã grea, mare, ºi
friguroasã de au îngheþat dobitoacele” prin pãduri. Seceta din
anul 1585 este recreatã cu o asemenea pregnanþã încât
dimensiunile ei apocaliptice impresioneazã ºi astãzi:
„Domnindu Pãtru vodã þara Moldovei, mare secitã s-au tâm-
platu în þarã, de au secat toate izvoarãle, vãile, bãlþile ºi unde mai
nainte prindea peºte, acolo ara ºi piatrã prin multe locuri au
cãzut, copacii au secat de secitã, dobitoacele n-au fost avându ce
paºte vara, ci le-au fostu dãrâmând frunzã. ªi atâta prafu au
fostu, cându se scorniia vântu, cât s-au fostu strângându troiani
la garduri ºi la gropi de pulbere ca de omet. Iar dinspre toamnã
deaca s-au pornit ploi, au apucat de au crescut mohoarã ºi cu
acelea s-au fostu oprind sãrãcimea foamea, cã-i coprinsese pre-
tutinderea foametea.”
Remarcaþi modalitãþile prin care scriitorul vizualizeazã
fiecare detaliu.
2. Cum explicaþi faptul cã oamenii ajung sã are albiile
bãlþilor ºi „unde mai nainte prindea peºte”?
3. Sesizaþi confuzia poeticã a elementelor: praf, zãpadã.
4. Demonstraþi, prin dezvoltarea a cinci argumente, cã
textul este o descriere literarã.
 Miron Costin – VIAÞA LUMII
A lumii cântu cu jale cumplitã viaþa,
Cu griji ºi primejdii, cum ieste ºi aþa
Prea supþire ºi-n scurtã vreme trãitoare
O, lume hicleanã, lume înºelãtoare.
5. Trec zilele ca umbra, ca umbra de varã;
Céle ce trec nu mai vin, nici sã-ntorcu iarã.
Tréce veacul desfrânatu, trec ani cu roatã.
Fug vremile ca umbra ºi nici o poartã
A le opri nu poate. Trec toate prãvãlite
10. Lucrurile lumii ºi mai mult cumplite.
ªi ca apa în cursul sãu cum nu sã opréºte,
Aºa cursul al lumii nu sã contenéºte.
Fum ºi umbrã sântu toate, visuri ºi pãrére.
Ce nu petréce lumea ºi-n ce nu-i cãdére?
15. Spuma mãrii ºi nor suptu cer trecãtoriu.
Ce e în lume sã nu aibã nume muritoriu?
Zice David prorocul: „Viiaþa ieste floare,
Nu trãieºte, ce îndatã ieste trecãtoare.”
„Viierme sântu eu ºi nu om”, tot acela strigã,
20. O, hicleanã, în toate vremi cum sã nu sã plângã
Perioada veche
Miron Costin
ºi fragilitatea fãpturii umane
 Continuând sã scrie Letopiseþul Þãrii Moldovei de la Aaron
Vodã încoace, Miron Costin (1633–1691) gândeºte fiinþa umanã
sub semnul aceleiaºi precaritãþi existenþiale: „datorie omeneascã”,
moartea „multe lucruri taie ºi sã sãvârºeascã nu lasã...”
Pentru a caracteriza fragilitatea fãpturii, acþiunile umane ºi
existenþiale, Grigore Ureche folosea noþiunea de „noroc”. Pe
Alixandru Vodã „nu-l slujeºte norocu”. În 1437, Iliiaºu vine a
cincea oarã cu armatã împotriva fratelui sãu, ªtefan vodã, dar
„norocul lui cel prostu iarãºi îl lasã de smintealã, de perdu
rãzboiul...” Când oastea lui Cazimir intrã în þarã, „întâi îi mergea
norocu”, dar mai apoi, „norocu” s-a preschimbat în înfrângere.
Adãugând substantivului un atribut adjectival, Miron
Costin imprima noþiunii de „noroc nestatornic” o altã dimensiune
semanticã – norocul este totdeauna schimbãtor: „...norocu tãu
tare în mânã strânsã sã-l þii: lunicos ºi cu anevoie sã poatã þinea
îndelungatã.”
Fraza sintetiza o experienþã ancestralã: „...aºa zic bãtrânii
noºtri”: norocul „n-are picioare, numa mâini ºi aripi. Cându-þi pare
cã-þi dã mâinile, atuncea ºi zboarã.” Norocul nestatornic este vari-
anta autohtonã a motivului literar fortuna labilis, soarta schim-
bãtoare, prezent în întreaga literaturã latinã.
Toate câte-s, pre tine. Ce hãlãduieºte
Neprãvãlit, strãmutat? Ce nu stãruieºte
Spre cãdére de tine? Tu cu vréme toate
Primeneºti ºi nimica sã stea în véci nu poate.
25. Ceriul faptu de Dumnezeu cu putére mare,
Minunatã zidire, ºi el fîrºit are.
ªi voi, lumini de aur, soarile ºi luna
Întuneca-veþi lumini, veþi da gios cununa.
Voi, stéle iscusite, ceriului podoba,
30. Vã aºteaptã groaznicã trîmbiþa ºi doba.
În foc te vei schimosi, peminte cu apa.
O pricine amarã nu aºteaptã: sapa.
Nu-i nimica sã stea în véci, toate tréce lumea,
Toate-s nestãtãtoare, toate-s niºte spume.
35. Tu, pãrinte al tuturor. Doamne ºi împãrate,
Singur numai covârºeºti vremi nemãsurate.
Célelalte cu vrémea toate sã sã treacã.
Sângur ai dat vremilor toate sã petreacã.
Suptu vréme stãm, cu vréme ne mutãm viiaþa,
40. Umblãm dupã a lumii înºelãtoare faþa.
55
 Vrémea lumii soþie ºi norocul alta,
El a sui, el a surpa, iarãºi gata.
Norocului zicem noi ce-s lucruri pre voie
Sau primejdii, cându ne vin sau câte o nevoie.
45. Norocului i-au pus nume cei bãtrîni din lume
Elu-i cela ce pre mulþi cu amar sã afume.
El suie, el coboarã, el viiaþa rumpe,
Cu soþiia sa, vrémea, toate le surpe.
Norocul la un loc nu stã, într-un ceas schimbã pasul.
50. Anii nu potu aduce ce aduce ceasul.
Numai mâini ºi cu aripi, ºi picioare n-are
Sã nu poatã sta într-un loc niciodinioare.
Vrémea încépe þãrile, vrémea le sfîrºaºte.
Îndelungate împãrãþii vrémea primeneaºte.
55. Vrémea petréce toate; nici o împãrãþie
Sã stea în veci nu o lasã, nici o avuþie,
A trãi mult nu poate. Unde-s cei din lume
Mari împãraþi ºi vestiþi? Acu de-abiia nume
Le-au rãmas de povéste. Ei sântu cu primejdii
60. Trecuþi. Cine ai lumii sã lasã nãdejdii?
Unde-s ai lumii împãraþi, unde ieste Xerxes,
Alixandru Machidon, unde-i Artaxers,
Avgust, Pompeiu ºi Chesar? Ei au luat lume,
Pre toþi i-au stinsu cu vrémea, ca pre niºte spume.
65. Fost-au Þiros împãrat, vestit cu rãzboaie.
Cu avére preste toþi. ªi multã nevoie
Au tras hândii ºi tãtarii ºi Asiia toatã.
Cautã la ce l-au adus înºelãtoarea roatã:
Prinsu-l-au o fãmée, i-au pus capul în sânge.
70. „Saturã-te de moarte, Þiros, ºi te stinge
De vãrsarea sângelui, o, oame înfocate,
Cã de vrãjmãºiia ta nici Ganghes poate
Cursul sãu sã-l pãzeascã.” Aºa jocuréºte
Împãrãþiile lumii, aºa prãvãléºte.
75. Nici voi, lumii înþelepþii, cu filosofia
Hãlãduiþi de lume, nici theologhia
V-au scutit de primejdii, sfinþi pãrinþi ai lumii,
Grup de îngeri (biserica mãnãstirii Polovragi)
56
Ce v-au adus la moarte amarã pre unii.
Nime lucruri pre voie de tot sã nu creazã,
80. Nime gréle nãdéjde de tot sã nu piarzã,
Cã Dumnezeu a vârstatu toate cu sorocul,
Au poruncitu la un loc sã nu stea norocul.
Cursul lumii aþi cercatu, lumea cursul vostru
Au tãiat. Aºa ieste acum vacul nostru.
85. Niminea nu-i bun la lume, tuturor cu moarte
Plãtéºte osteneala, nedireaptã foarte.
Pre toþi, ºi nevinovaþi, ea le taie vacul,
O, vrãjmaºã, hicleanã, tu vinezi cu sacul,
Pre toþi îi duci la moarte, pre mulþi fãrã dealã,
90. Pre mulþi ºi fãrã vréme duci la aceasta cale.
Orice faci, fã ºi cautã fârºitul cum vine.
Cine nu-l socotéºte nu petréce bine.
Fârºitul ori laudã, ori face ocarã,
Multe începuturi dulci, fârºituri amarã.
95. Fârºitul cine cautã vine la mãrire,
Fapta nesocotitã aduce perire.
Moartea, vrãjmaºa, într-un chip calcã toate casã,
Domneºti ºi-mpãrãteºti, pre nime nu lasã,
Pre bogaþi ºi sãraci, cei frumoºi ºi tare.
100. O, vrãjmaºã, priietin ea pre nimeni n-are.
Naºtem, murim, odatã cu cei ce sã tréce,
Cum n-ar fi fostu în véci, dacã sã petréce.
Painjini sântu anii ºi zilele noastre.
Sfinþi îngeri, ferice de viiaþa voastrã.
105. Vieþuim ºi viiaþa ieste neºtiutã
ªi pãnã la ce vréme ieste giuruitã.
Aºa ne poartã lumea, aºa amãgéºte,
Aºa înºalã, surpã ºi batjocuréºte.
Fericitã viiaþa fãr de valuri multe,
110. Cu griji ºi neticnealã avuþiia pute.
Vieþuiþi în ferice, carii mai puþine
Griji purtaþi de-a lumii; voi lãcuiþi bine.
Vacul nostru cu-mprumut dat în datorie;
Ceriul de gândurile noastre bate jocurie.
(Miron Costin, Opere, ESPLA, 1958)
Situare contextualã
 Poemul va fi fost redactat între anii 1671–1672, în perioa-
da când Miron Costin îndeplinea funcþia de vornic în Þara de
Jos. Un element de posibilã datare întâlnim în Predoslovia
textului. Miron Costin a scris „sã se vadã cã poate ºi în limba
noastrã a fi acest feliu de scrisoare ce se cheamã stihuri.” Fãcând
o astfel de afirmaþie, Miron Costin nu ar fi putut ignora
apariþia volumului Psaltirea în versuri de Dosoftei, tipãrit în
1673 la mãnãstirea Uniev din Polonia.
Literaturã
 Pe de altã parte, în propoziþia „...de n-ar fi covârºit veacul
nostru acesta de acum de mare greutãþi”, P.P. Panaitescu a
sesizat o aluzie la rãzboiul turco-polon, început în 1671 ºi
desfãºurat pe teritoriul Moldovei.
Structura poemului ______________________
 Poemul Viaþa lumii este precedat de o Predoslovie —
Voroavã la cetitoriu, în care poetul explicã vechimea textelor
poetice din literaturile lumii.
În paragraful urmãtor, Înþelesul stihurilor, cum trebuieºte sã
se citeascã, introduce definiþia versului, a rimei, explicã eli-
darea sunetelor cerutã de prozodie ºi propune reguli de lec-
turã: „...trebuie sã ceteºti ºi al doilea ºi al treilea rându ºi aºa vei
înþelege dulceaþa, mai vârtos sã înþelegi ce ceteºti, cã a ceti ºi a nu
înþelége ieste a vântura vântul sau a fiierbe apa”.
Amândouã paragrafele introductive urmãresc familiari-
zarea receptorului cu un nou tip de text: poezia. Întrebarea
este: pentru ce procedeazã astfel? Alegeþi una sau mai multe
variante ºi argumentaþi-vã opinia:
a) voia sã dea o lecþie de poeticã eventualilor cititori;
b) avea convingerea cã este un inovator în literatura
românã;
c) era, probabil, convins cã este cel dintâi poet cult din
Moldova.
Poem de meditaþie filosoficã, primul de acest gen din lite-
ratura românã, Viaþa lumii se încheie cu un Epilog, urmat de
un paragraf în prozã, intitulat Înþelesul pildelor ce sântu în sti-
huri. Miron Costin reformuleazã tema poemului, insereazã o
notiþã biograficã despre „Þiros” – Cyrus, regele Persiei între
anii 556–530 î.H., ºi defineºte substantivul „noroc”.
„Pentru norocul, mulþi întreabã: ieste ceva norocul ºi ce ar fi
acela norocul? Rãspunsu: norocul nu ieste alta, numai lucrurile
ce ni sã întâmplã, ori bune, ori réle, zicem acelor întâmplãri
norocul. Dacã ne prilejuiesc lucruri bune, «zicem noroc bun»;
dacã întâmplãrile sunt rele, zicem nenoroc sau «norocul rãu»”.
Strategii de lecturã ______________________
• Lectura globalã a fragmentului de text reprodus relie-
feazã, în structura de suprafaþã, tema poemului Viaþa lumii:
fãptura umanã este singura fiinþã care conºtientizeazã propri-
ul sfârºit biologic. Tema este construitã pe o succesiune de
motive literare: curgerea inexorabilã a timpului, fortuna labilis;
rolul „norocului” în viaþa omului; nesiguranþa existenþei
umane, supusã permanent „primejdiilor ºi primenelilor”;
greutatea despãrþirii de viaþã; raporturile dintre Dumnezeu ºi
fãptura creatã de el.
Perioada veche
Picturã muralã exterioarã (Suceviþa)
Chei de lecturã _________________________
 Prin titlul poemului, vocea poetului se adreseazã „lumii”,
personaj colectiv, dar, în acelaºi timp, ºi altor personaje indi-
viduale ºi noþiunilor personificate. Le puteþi delimita?
Incipitul poemului introduce receptorul în lumea fic-
þionalã a textului în mod abrupt, „in media res”, în miezul
lucrurilor. Informaþia este introdusã treptat, concomitent cu
reperele spaþiale ºi temporale.
Primul vers îndeplineºte o dublã funcþie: anticipeazã
structura elegiacã a textului ºi constituie indiciul unei
deschideri confesive. Elementul ce ne îndreptãþeºte sã
ajungem la aceastã concluzie este prezenþa persoanei întâi
singular inclusã în desinenþa verbului: „A lumii cântu cu jale
cumplitã viiaþã.”
Altã treaptã a apropierii de text o constituie conturarea
mãrcilor distinctive ale eului liric; persoanele singular ºi plural,
incluse în desinenþa verbelor: cânt, naºtem, murim, suntem.
 Anterioare Psaltirii lui Dosoftei, stihurile lui M. Costin
reprezintã cea mai întinsã creaþie poeticã româneascã.
Funcþiile limbajului poetic ________________
 Funcþia referenþialã trimite la realitatea extralingvisticã,
iar funcþia conativã, orientatã spre destinatar, are un rol per-
suasiv. Vocea poetului foloseºte persoana a doua singular ºi
plural a pronumelor personale, substantivele în cazul vocativ,
prin care noþiunile personificate sunt chemate, invocate, ºi
stabileºte interferenþa lor.
 În detalierea sferei semantice a „norocului”, acþioneazã
funcþia metalingvisticã; prin funcþia faticã, eul liric coreleazã
informaþia nouã cu aceea existentã ºi menþine contactul per-
manent cu receptorul prin interogaþii retorice: „Ce nu petrece
lumea ºi-n ce nu-i cãdere?” „Ce e în lume sã nu aibã nume nemu-
ritoriu?”; „Ce nu stârneºte / Spre cãdere de tine?”
57
  La o privire superficialã, poemul pare impersonal, dar
obiectivitatea este înºelãtoare. Prin intermediul funcþiei
expresive, versurile degajã o emotivitate adâncã, o înfiorare
în faþa morþii, vizibile amândouã în melancolia relatãrii, în
formele de vocativ cu valenþe afective, în adjectivele folosite
cu valoare afectiv-moralã.
Esenþialã rãmâne funcþia poeticã, orientatã asupra textu-
lui, prin care eul liric creeazã o succesiune de imagini artis-
tice. Textul are o elaborare atentã, vizibilã în modalitãþile de
construcþie.
Cod pragmatic
 În structura de adâncime a textului, vocea poetului
sintetizeazã principiile etice ale unui cod de moralã practicã,
pe care îl sugereazã fiinþei umane, ca modalitate de compor-
tament în viaþã, aºa cum va proceda Eminescu în Glossã.
 Existenþa umanã este nesigurã, supusã capriciilor unui
veac dominat de „hirea” nesãþioasã a „domnilor spre lãþire ºi
avuþie oarbã. Pre cât sã mai adaoge, pre atâta râhneºte...”, dupã
cum se exprima cronicarul în Letopiseþ. Pe de altã parte, viaþa
omului este supusã unei limitãri inflexibile: „Vieþuim ºi viiaþa
este neºtiutã / ªi pânã la vreme este giuruitã.”
 În asemenea circumstanþe, fãpturii îi rãmâne creaþia,
indiferent de natura ei: „Una fapta, ce-þi rãmâne, buna, te
lãþeºte.” Ea singurã rãmâne un semn al trecerii omului prin
viaþã. Dar cu o rezervã: nu orice faptã: „Fapta nesocotitã
aduce pieire”, îndemn adresat fiinþei sã gândeascã totdeauna
la consecinþele actelor sale.
Relaþiile dintre Divinitate ºi fãptura umanã
 Vocea poetului surprinde tensiunea interioarã, existen-
tã în relaþiile dintre Divinitate ºi fiinþa umanã. Dumnezeau
„au poruncit la un loc sã nu stea norocul”; tuturor, „cu moarte /
Plãteºte osteneala, nedireaptã foarte.”
În versul final: „Ceriul de gândurile noastre bate jocurie”, isto-
ricul literar Dan Horia Mazilu a sesizat un „sâmbure de rãzvrã-
tire” a fãpturii împotriva Divinitãþii care a creat-o, revoltã ce
va reveni în psalmii arghezieni ºi în studiile filosofice ale lui
Lucian Blaga.
58
Activitate independentã
1. Analizaþi folosirea individualizatã a limbajului în poem,
insistând asupra urmãtoarelor particularitãþi stilistice:
– elemente de versificaþie;
– figuri de repetiþie ºi insistenþã;
– figuri ºi ambiguitãþi semantice;
– dislocãri sintactice.
2. Extrageþi din text versurile ce exprimã relaþiile dintre
om ºi Creatorul lui ºi ordonaþi-le într-un eseu.
Meditaþie asupra destinului uman __________
 Viaþa lumii este o elegie filosoficã. Miron Costin a realizat
o poezie de idei ce îºi extrage emoþia din zona rezervatã medi-
taþiei filosofice. Noþiunile utilizate — curgerea vremii, fragili-
tatea biologicã a fiinþei umane, „norocul schimbãtor”, perpetua
trecere a generaþiilor, toate acestea accesibile percepþiei co-
mune — sunt sculptate în versuri gnomice.
Un asemenea vers exprimã o sentinþã, formuleazã ade-
vãruri atât de profunde, încât evocã însãºi condiþia trecã-
toare a omului.
Redactaþi, într-un eseu, o paralelã între Viaþa lumii ºi
poezia Cu mâne zilele-þi adaogi... de M. Eminescu, plecând de
la meditaþia asupra fragilitãþii condiþiei umane.
Diversificaþi-vã cunoºtinþele!
1. Rescrieþi primul vers în topicã normalã ºi sesizaþi deose-
birile. Motivaþi folosirea epitetelor: „hicleanã, înºelãtoare”.
2. Comentaþi modalitãþile stilistice prin care vocea liricã
recreeazã motivul trecerii ireversibile a timpului în versurile 5–8.
3. Comparaþi imaginea apocalipticã a lumii, din poemul lui
Miron Costin (versurile 19–24), cu aceeaºi viziune existentã în
elegia Inorogului, din Istoria ieroglificã de Dimitrie Cantemir.
4. Descoperiþi ºi comentaþi ideea pe care o sugereazã ver-
sul 32: „O pricine amarã nu aºteaptã: sapa.”
Adãugaþi comentariului anterior noile argumente referi-
toare la trecerea timpului.
5. Justificaþi amplificarea viziunii la „trecerea” întregii
umanitãþi, aºa cum apare aceasta în versurile 53–78.
6. Argumentaþi semnificaþia „norocului” în contextul ver-
surilor 79–90.
7. Epitetele „vrãjmaºã, hicleanã” sunt reluate cu o intenþie
persuasivã; o sesizaþi?
8. Sintetizaþi ideile referitoare la raporturile dintre om ºi
Divinitate, în versurile 91–114.
9. Vocea liricã propune fiinþei umane un anumit cod
pragmatic pe care ar trebui sã-l urmeze în existenþa lui efe-
merã. Aºezaþi sugestiile într-un decalog posibil!
Literaturã
 Psaltirea în versuri
a lui Dosoftei
 Mitropolitul Dosoftei (1624–1693) este primul poet
religios cult român, iar Psaltirea în versuri (1673), întâia
amplã operã cultã în stihuri din literatura autohtonã.
Considerat „ctitorul poeziei lirice româneºti” (Eugen
Negrici, Expresivitatea involuntarã, Bucureºti), Dosoftei este
cel mai cult ºi mai talentat dintre vechii mitropoliþi ai
Moldovei. A continuat opera începutã de Varlaam, tra-
ducând în românã ºi tipãrind principalele cãrþi religioase,
multe dintre acestea fiind însoþite de versuri originale, pre-
cum Viaþa ºi petrecerea sfinþilor (1682-1686); Parimiile de peste
an (1683), Paraclisul Preacuratei Nãscãtoare de Dumnezeu
(1673), Psaltirea în versuri (1673).
Dosoftei a tradus cele 8 000 de versuri nu atât din motive
ecleziastice, cât ºi pentru a demonstra cã se poate scrie poezie
ºi în limba românã.
El a pus în valoare „toate izvoarele vii ale limbii spre a
obþine o echivalenþã româneascã demnã de originalul biblic”
(Nicolae Manolescu). Mitropolitul însuºi „scorneºte” — dupã
cum se destãinuie — „patru perechi de stihuri”.
Numeroºi psalmi au ca model de versificaþie literatura
popularã autohtonã; alþii anunþã psalmii arghezieni:
„Doamne mã spãºeºte
Cu svântul Tãu nume
Fã-mi giudeþ pre lume
ªi-ntreg mã fereºte
Cu-a Ta putere
Grije când am multã
Tu, Doamne, mi-ascultã
Ruga din tãcere...”
Fãrã a se depãrta de semantica textului, mitropolitul intro-
duce în structura versurilor cuvinte autohtone: moºie, împãrat,
vârvuri, boiari, gloate, hire, certa (cu sensul „pedepsi”) etc.

 Dosoftei – PSALMUL 46
Limbile sã salte De bucine mare
Cu cântece nalte, Cu naltã strigare,
Sã strige-n tãrie Cã s-au suit Domnul
Glas de bucurie. Sã-l vadzã tot omul.
Lãudând pre Domnul, Cântaþi în lãute,
Sã cânte tot omul. În dzâcãturi multe,
Domnul iaste tare, Cântaþi pre-mpãratul
Iaste-mpãrat mare Cã nu-i ca dâns altul
Preste tot pãmântul Sã domneascã-n lume
ªi-º îne cuvântul Cu sfântul sãu nume.
Supusu-ne-au gloate Cântaþi sã-nþãleagã
ªi limbile toate Preste lume largã,
De ni-s supt picioare Cã Dumnedzãu poate
Limbi de pre supt soare. Pre limbi preste toate,
Alesu-º-au sie, De le-mblânzeºte
Parte de moºie, ªi le-mpãrãþeºte
Þara cea doritã Scaunul dã radzã
Care-i giuruitã Unde va sã ºadzã.
Lui Jacov iubitul, Domnul din direapta,
Ce-i þâne cuvântul. Sã-mpãrþeascã plata
Mila sã-ºi arate Pre boiari, pre gloate,
Cea de bunãtate Pre limbile toate.
Spre noi, ticãloºii, ªi cine sã-nnalþã
Precum ne spun moºii. Din hire sãmaþã
Pre vãrvuri de munte I-a vedea tot omul (Dosoftei, Opere. Vol. I, Versuri,
S-aud glasuri multe Cum i-a certa Domnul. Bucureºti, Ed. Minerva, 1979)

Perioada veche 59
 Exerciþii de creativitate
1. Realizaþi un eseu în care sã delimitaþi cele douã stra-
turi ale limbajului existent în text: limbajul literaturii popu-
lare ºi limbajul cult.
Folosiþi, în acest sens, sugestiile lui N. Iorga: Psaltirea în
versuri „se desface în douã pãrþi: una, în care scriitorul nu
vrea sã coboare, ºi-ºi înºirã solemn silabele dupã datina celor
învãþaþi, ºi alta, partea cea mai întinsã, în care el uitã mân-
dria volumelor rãsfoite ºi se lasã furat de ritmul uºor, sãltãreþ,
vioi al cântului popular.” (Istoria literaturii româneºti, 1988)
2. Citiþi, din aceastã perspectivã, fragmentul urmãtor din
Psalmul 43:
„Doamne, audzit-am din pãrinþi poveste,
Ce-ai lucrat cu dânºii de tot ni-i da veste,
C-ai pierdut pãgânii din sfânta ta þarã,
Sã nu mai jãrtvascã idolilor sfarã1.
ªi moºilor noºtri le-ai dat sã petreacã
În sfânta ta þarã ºi dzâsa sã-ºi facã.
Cã ei, moºii noºtri, n-au mãrs cu sãgeata
Când au luat þara, îngrozind cu spata2
ªi-npungând pizmaºii cu suliþa-n maþe,
Sã facã izbândã cu a sale braþe
Ce tu, Doamne sfinte, cu braþele tale
Le-ai fãcut izbândã ºi le-ai deschis cale.
ªi sfânta-þi direaptã le fãcea luminã,
Din sfânta ta faþã-n lucoare seninã.
Alt împãrat n-avea, Doamne, fãrã tine,
Tu purtai rãzboiul oºtii cum sã vine,
Cu tine da chiot ºi rãdica-n coarne,
Nu putea pizmaºii sã nu sã rãstoarne.”
GLOSAR
1
sfarã, s.f. = fumul de la lumânãrile din altar. L. ªeineanu
adaugã exemplul urmãtor: „se înalþã sfarã drept la cer.”
Sensul figurat = veste, zvon: domnitorul a dat sfarã în þarã.
2
spatã, s.f. = spadã.
• Comparaþi textul Psalmului 43 cu cel reprodus anterior
ºi observaþi diferenþele stilistice. Plecaþi de la premisa urmã-
toare: Psalmul 43 reprezintã creaþia unui poet cult, stãpân pe
mijloacele lingvistice ale exprimãrii cãrturãreºti.
Folosiþi, eventual, urmãtoarele argumente:
– semantica evocatoare a primului vers;
– lexicul diversificat, cu fonetisme ºi flexiune cazualã
asemãnãtoare limbii culte vorbite astãzi;
– varianta colocvialã a limbajului literar, în care intrã o
nuanþã de smerenie ecleziasticã;
– ideea generalã a textului: nu „moºii” ºi-au apãrat þara, ci
Dumnezeu, cu braþele lui, le-a deschis drumul spre izbândã;
– elementele ce imprimã textului o vizibilã modernitate.
60
Biblia de la Bucureºti
• Tradusã de fraþii Radu ºi ªerban Greceanu ºi tipãritã, în
1688, din iniþiativa domnitorului ªerban Cantacuzino, Biblia
de la Bucureºti a fost apreciatã drept momentul afirmãrii lim-
bii naþionale în cult.
ªerban Cantacuzino
(frescã de la Hurez,
fragment)
• Citiþi fragmentul urmãtor din prefaþa redactatã de
domnitorul Cantacuzino, ce însoþeºte textul Bibliei:
„… ªi aceasta am fãcut la tãlmãcirea aceºtii sfinte scripturi,
fãcând multã nevoinþã ºi destulã cheltuialã. Despre o parte puind
dascãli ºtiuþi foarte din limba elineascã, pe prea înþeleptul cel dintru
dascãli ales ºi arhiereu Ghermanonisis1, ºi dupã petrecerea lui, pre
alþii care s-au întâmplat; ºi despre altã parte ai noºtri oameni ai
locului nu numai pedepsiþi2 întru a noastrã limbã, ce ºi de limba
elineascã având ºtiinþã ca sã o tãlmãceascã; carii luând luminã ºi
dintr-alte izvoade vechi ºi alãturându-le cu cel elinesc al celor 70 de
dascãli, cu vrerea lui Dumnezãu au sãvârºit pre cum sã vede. ªi
mãcãrã cã la unele cuvinte sã fi fost foarte cu nevoie tãlmãcitorilor
pentru strâmtarea limbii romãneºti, iarã înc㺠având pildã pre
tãlmãcitorii latinilor ºi slovenilor, pre cum aceia aºa ºi ai noºtri
le-au lãsat pre cum sã citesc la cea elineascã. ªi dupã isprãvirea
tãlmãcitului aceºtii folositoare ºi sfinte ostenele, luând, dupã cum sã
cade, ºi voe dela sfânta ºi muma noastrã besereca cea mare3, s-au
dat în tipografie de s-au tipãrit în sfânta mitropolie din Bucureºti,
fiind arhiereu ºi pãstoriu creºtinescului acestuia norod prea sfinþitul
pãrintele nostru kir Theodosie mitropolitul.”
(Reprodus din Pagini de limbã ºi literaturã veche)
GLOSAR
1
Ghermanonisis = Ghermano de Nissa; a fost adus de ªerban
Cantacuzino director al Academiei din Bucureºti; a con-
tribuit la revizuirea traducerii; 2pedepsiþi = adjectiv participi-
al, provenit din fondul vechi al limbii române, cu sensul
„instruiþi”; oameni „pedepsiþi” = oameni instruiþi; 3„besereca
cea mare” = Patriarhia de la Constantinopol.
Literaturã
 Activitate independentã
1. Traducãtorii Bibliei folosesc felurite pasaje traduse
anterior în toate þãrile române. Ce semnificaþie credeþi cã are
acest procedeu?
2. Explicaþi metafora „strânsoarea limbii româneºti”.
3. Cum este rezolvatã problema neologismelor?
4. Decodaþi aluzia: „...având pildã pre tãlmãcitorii latinilor
ºi slovenilor, precum aceia aºa ºi ai noºtri le-au lãsat precum se
citesc la cea elineascã”.
5. Realizaþi un eseu despre importanþa traducerii Bibliei,
plecând de la urmãtoarele sugestii:
– întâia traducere integralã;
– sintezã a eforturilor fãcute de toþi traducãtorii anteriori;
– stabilirea unei continuitãþi între limba literarã folositã
în traducerea Bibliei ºi limba literarã a marilor predecesori;
– Biblia foloseºte un limbaj structurat pe graiul muntean,
utilizat de Coresi în primele lui tipãrituri.
Recurgeþi, eventual, ºi la urmãtoarele idei:
a) Biblia este „cel dintâi document sigur de limbã literarã,
stabilitã pe înþelesul tuturor românilor”. (N. Iorga, Istoria litera-
turii româneºti, Ediþie nouã, 1988,p. 57)
b) Biblia „pune în circulaþie o limbã literarã care repre-
zintã sinteza eforturilor tuturor scriitorilor ecleziastici români
de pânã atunci ºi ea deschide calea pe care se va dezvolta
limba românã literarã...”. (Al. Rosetti, B. Cazacu, Liviu Onu,
Istoria limbii române literare, 1971, p. 35)
Antim Ivireanul
 CUVÂNT DE ÎNVÃÞÃTURÃ ªI DE UMILINÞÃ ÎN DUMINICA FLORIILOR
(fragment)
… înaintea puterii lui Dumnezeu nu iaste nici un lucru cu
anevoe, sau cu neputinþã, iar în socoteala omeneascã mai cu
anevoe ºi mai de minune sã véde înviiarea unui mort, pre
carele l-au vãzut în groapã de patru zile ºi împuþit, precum era
Lazar, decât înviiarea unui mort, pre carele îl ducea sã-l
îngroape, ca pe feciorul vãduvei, sau altui mort, carele numai
atunce, în grab’ au murit, ca fata lui Iair, pentru ca sã
cunoascã pãcãtosul carele º-au cheltuit toatã viaþa în pãcat ºi
au îmbãtrînit în rãutãþi ºi s-au înstreinat de tot din darul lui
Dumnezeu ºi s-au fãcut slugã pãcatelor ºi rob diavolului, cât
iaste de cu anevoe întoarcerea lui ºi cum cã din groapa
obiceaiului celui rãu nu iaste cu putinþã, niciodatã, sã iasã,
fãrã numai cu mare ostenealã, cu neasemânatã pocãinþã ºi cu
o milã a lui Dumnezeu, mai aleasã. ªi, de vã prepuneþ la
aceasta, socotiþi rogu-vã acéia ce au fãcut Hristos când au
înviiat pre cei trei morþi ºi veþ înþelége adevãrul.
Perioada veche
Didahiile lui Antim Ivireanul
• Antim Ivireanul (1660–17l6),
mitropolit al Ungrovlahiei (denu-
mire datã de greci în Evul Mediu
Þãrii Româneºti = Vlahia de
lângã Ungaria), duce la desãvârºire
stilul oratoric în Didahii, predici
scrise ºi rostite între anii
1709–1716, dar netipãrite în timpul
vieþii sale.
Antim stãpâneºte registrele
limbajului, dezvoltã motive specifice literaturii medievale
europene, foloseºte ample comparaþii, utilizeazã figurile insis-
tenþei ºi ale plasticitãþii”.
„Literatura îºi face loc, la primul nivel, sub forma portre-
tului ºi a descrierii (naraþiunea e nesemnificativã), la al
doilea sub forma pamfletului ºi a caracterelor, ºi, la al treilea,
ca imn religios.” (Eugen Negrici, Antim – logos ºi personalitate,
1971, p. 171)
Lexicul ºi structura frazei dezvãluie cunoaºterea
temeinicã a limbii vorbite ºi stãpânirea unui limbaj cult,
expresiv, pe care îl prelucreazã ºi îl modeleazã atent.
• Citiþi ºi analizaþi din punct de vedere artistic urmãtorul
fragment din una dintre Didahiile lui Antim Ivireanul.
La mortul cel dintâi, carele era fata lui Iair, zice evanghe-
listul Mathei cum când au mers Hristos sã o înviiaze n-au zis
un cuvânt, numai au apucat-o de mânã ºi s-au sculat fata.
La al doilea mort, la feciorul vãduvei, zice evanghelistul
Luca cum cã s-au atins de coºciug ºi numai atâta zise:
„Voinice, þie zic: scoalã!” ªi ºãzu mortul.
Iar la al treilea, la Lazar, ce n-au zis ºi ce n-au fãcut dulcele
Iisus, sã-l înviiaze. Cetiþ la Ioan în 11 capete ºi vedeþi. Întâi
zice: „Gemu cu duhul ºi sã turburã pre sine.” A doua, din ochii
lui cei dumnezeeºti au curs lacrãmi: „ªi lãcrãmã Iisus.” A treia:
„Au rãdicat ochii în sus ºi s-au rugat pentru dânsul lui
Dumnezeu Tatãl: Pãrinte, mulþumescu-þ cã m-ai ascultat.” ªi
la cea de pe urmã, cu glas groaznic, cu carele au turbutat tot
iadul, aduse pre Lazar dintru întunérecul morþii la lumina
vieþii: „Glas mare strigã: Lazare eºi afarã”. ªi eºi mortul.
61
 Acum spuneþi-mi, ce închipuiaºte aceasta? Ce ne învaþã
aceastã mijlocire despãrþitã, cu care au înviiat Hristos pre cei
trei morþi: pre cel dintâi, cu atingerea mâinii, pre al doilea cu
un cuvânt prost ºi pre al treilea cu lacrãmi, cu rugãciune ºi
cu glas mare?
Dumnezeescul Zlatoust ºi sfântul Theofilact ºi toþi tâl-
cuitorii sfintei Evanghelii zic cum cã aceasta au vrut sã ne
învéþe Hristos, Domnul vieþii ºi al morþii, cã pãcãtosul carele
iaste mort în darul lui Dumnezeu, pentru cãci au pãcãtuit din
nesocotealã ºi din slãbiciunea firii, înviiazã pre lesne, lasã
pãcatul ºi vine în pocãinþã, cu atingerea dumnezeescului dar.
Aºijderea ºi celalalt, carele au cãzut din dragostea lui
Dumnezeu de doao ori ºi de trei ori; iarã încã fiind tânãr în
rãutate ºi acesta, cu ajutoriul lui Dumnezeu, cu învãþãturile
Evangheliei, de nu sã va cãi astãzi, sã va cãi mâine: lasã rãu-
tatea ºi iarã sã întoarce pre calea mântuinþei.
Iar al treilea, carele au îmbãtrânit în pãcat ºi s-au obicinuit,
în desfãtãri ºi în deºãrtãciunile céle lumeºti, în pohtele lui céle
réle, nu iaste cu putinþã sã se întoarcã pre lesne ci, au rãmâne
fãr’ de cãinþã ºi moare în pãcat, de vreme ce, dupã cum zice
David: „Departe e de la pãcãtos mântuirea”, pentru cãci în
toatã viaþa lui n-au cercat îndreptãrile lui Dumnezeu, sau, pen-
tru ca sã vie în cãinþã trebuiaºte un ajutoriu tare, de sus, un
cuvânt viu al lui Dumnezeu, carele sã va în tot chipul sã-l
rãdice din pãcat, precum au rãdicat ºi pre Lazar din groapã. (...)
Deisis (biserica din Sãcuieni)
62
Darã putea-voiu créde eu, iubiþii miei, cum cã aici, între
turma mea cea cuvântãtoare, sã fie oi ca acéstia, rãtãcite,
Lazari ca aceºtea, pãcãtoº ca aceºtea, împietriþi la inimã ºi
necãitori? Credinþa voastrã cea multã nu mã lasã sã o crez
[aceasta]. Iar de sã va întâmpla, din depãrtarea dumne-
zeiascã, sã se afle cineva întru aceastã nevoe ticãloasã ºi
vrédnicã de plâns, cu multã scârbã de inimã îmi întorc
cuvântul cãtrã dânsul ºi-i zic, precum zicea Hristos cãtrã
jidovi, pentru Lazar: „Unde l-aþi pus pre dânsul?” Unde þi-ai
pus, pãcãtosule, sufletul tãu cel iscusit, cel frumos, cel minu-
nat, cel vrednic? Unde þi-ai îngropat partea cea mai aleasã a
sinelui tãu, zidirea cea mai iscusitã a dumnezeeºtii puteri,
soþiia cea iubitã a îngerilor? Unde iaste frumuséþea acéia a
închipuirii cei dumnezeeºti? Unde iaste podoaba a darului
celui dumnezeesc? Unde iaste slava? Unde sânt frumuséþele
lui céle minunate, carele îl arãta mai luminat decît soarele?
Aºa, fãr’de socotealã, ai lãsat sã se piarzã pãcatul ºi sã-l vân-
ture, ca þãrâna vântul. Darã cum nu te milostiveºti asuprã-þ?
Cum nu-þ plângi nenorocirea? Plânge pentru tine besérica.
Plâng drepþii. Plânge îngerul, pãzitoriul sufletului tãu, pentru
cãci véde, aiave, pierzarea ta. ªi tu nu verºi o lacrãmã, nu te în-
tristezi, nu vii în cãinþã. O, fiiule, carele eºti mort, Lazare în-
gropatule în groapa nesimþirei, eºi afarã! Vino odatã în sine-þi.
Vezi-þi ticãloºiia ta. Lasã acel obiciaiu rãu al pãcatului, carele
te-au omorât ºi te-au despãrþit de Dumnezeu, carele te-au zidit:
„Întoarceþi-vã cãtrã mine, ºi mã voiu întoarce cãtrã voi”, zice
Dumnezeu, prin rostul prorocului Malahiei, cãtrã toþi pãcãtoºii.
Adevãrat, feþii miei, milostiv iaste Dumnezeu ºi îndelung
rãbdãtoriu ºi pohtéºte întoarcerea ºi mântuirea tuturor; cã
pentru aceia au priimit crucea ºi moartea. Ci numai un lucru
trebuiaºte, fãr’de carele nu iaste cu putinþã sã vie niciodatã
pãcãtosul în cãinþã, care lucru nici aratã Hristos la înviiarea
lui Lazar. Putea, adevãrat, mântuitoriul sã înviiaze pre Lazar
aºa precum sã afla închis în mormânt, iar n-au vrut. Ci întâi
au poruncit sã rãdice piatra de pre mormânt ºi atunce l-au
înviiat. Darã ºtiþi pentru ce? Pentru ca sã înþeleagã pãcãtoºii
cum cã de nu vor rãdica deasupra lor piatra obiciaiului celui
rãu, cu neputinþã iaste sã înviiaze ºi sã se cãiascã. „Luaþi pia-
tra.” Aceastã piatrã trebue sã o rãdice (de pe inima sa) iubi-
toriul de argint; sã dea înapoi lucru cel strein, sã nu facã
strâmbãtate, sã nu jãfuiascã; iar de nu, nu va înviia.
Aceastã piatrã trebue sã o rãdice iubitoriul de desfãtãri; sã
lase pohtele lui céle réle, voile trupului; iar de nu, nu sã va
scula. Aceastã piatrã sã cuvine sã rãdice zavistnicul, pre aceas-
ta pizmãtariul, pre aceasta trufaºul, pre aceasta clevetnicul. Sã
nu necinsteascã cu clevetirea pre fratele sãu; sã nu hrãneascã
vrajba în inima lui; sã nu voiascã rãutatea altuia; sã nu sã
trufeascã asupra altora. Iar de nu, nici mântuire nu va afla, nici
se va scula din groapa pãcatului.
(Antim Ivireanul, Opere, Bucureºti, Ed. Minerva, 1972)
Literaturã
 Spiritualitatea ºi scrisul în limba românã ____
1. Precizaþi figura de stil pe care sunt construite cele trei
„miracole” sãvârºite de Isus.
2. Precizaþi semnificaþia interogaþiei retorice: „...ce
închipuiaºte aceasta?”
3. Cum este formulat rãspunsul?
4. Fiecare „minune” are o explicaþie personalizatã; refor-
mulaþi-o!
5. Luând ca pretext ultimul „miracol”, oratorul gloseazã
pe marginea noþiunii de „milostivire”; care sunt elementele
constitutive ale noþiunii?
6. Prin fraza: „Dar putea-voiu crede eu”, oratorul intro-
duce douã secvenþe antonimice; le sesizaþi?
7. Paragraful prin care se adreseazã „pãcãtosului” este
construit pe o succesiune de figuri repetitive; le recunoaºteþi?
8. Comentaþi semnificaþia simbolicã a ridicãrii pietrei de
pe mormânt.
9. Imaginaþi-vã cã sunteþi în biserica Antim din
Bucureºti ºi asistaþi la predica mitropolitului.
Urmãrind succesiunea acestor momente sau organizân-
du-le într-o altã structurã, realizaþi un eseu în care sã vã
argumentaþi efectul produs de conþinutul predicii ºi de
expresivitatea mijloacelor artistice asupra voastrã.
• Creºtinismul la români a luat naºtere o datã cu poporul ºi
cu limba lui încã din primele veacuri ale erei noastre. Aceasta
explicã terminologia creºtinã de bazã de origine latinã care a
intrat ºi a rãmas permanent în uz în limba întregului popor:
bisericã, cruce, creºtin, pãgân, înger etc., precum ºi termenii re-
ceptaþi în practici ºi obiceiuri creºtine: pãresimi, câºlegi, Sâmpe-
tru, Sâmedru, Sânziene ºi altele, nepieritoare în limba maselor
populare. Termenul bisericã, moºtenit din latinesscu basilica,
preluat din gr. basiliké, este receptat doar în limba românã per-
manent de la formarea poporului, pe când alte popoare roma-
nice au reþinut în limbile lor numele altei instituþii antice: eccle-
sia (gr. ekkesia). Instituþia numitã basilica a devenit un lãcaº de
dominantã ºi permanentã continuitate spiritualã. A apãrut în
Dacia în perioada de formare a poporului român ºi se aflã în cas-
trul roman de la Drobeta-Turnu-Severin, la Tomis ºi Histria.
• Spiritualitatea ºi scrisul în limba românã au rãdãcini
prinse de epoca de formare a poporului român ºi a limbii
române. Nici un popor nu a trecut în vechime prin atâtea
diverse faze de culturã, întâi strãveche cu fond latin, apoi
veacuri întregi cu scris slavon în spirit românesc ºi, mai departe,
revenirea la matca autenticitãþii integral româneºti, începând
din secolul al XVI-lea. Aceastã evoluþie i-a îmbogãþit culturii
româneºti experienþa ºi i-a deschis orizontul, fãcând-o receptivã
la alte forme de culturi, preluate creator.
Perioada veche
Literatura religioasã
în Þãrile Române. Concluzii
• Deºi textele religioase ºi letopiseþele cronicilor au fost
redactate în centre culturale diferite, iar cele dintâi tipãrite
în localitãþi diseminate pe întreg cuprinsul þãrii — Braºov,
Iaºi, Alba Iulia, Snagov, Bucureºti —, marii învãþaþi, mireni
ºi laici, s-au strãduit ºi au izbutit sã se detaºeze de limbajul
dialectelor locale.
• Între tipãriturile lui Coresi de la sfârºitul secolului
al XVI-lea ºi predicile mitropolitului Antim Ivireanul de la
începutul veacului al XVIII-lea au apãrut în limba românã alte
aproximativ trei sute de texte religioase, apocrife, populare ºi
istorice, prin care traducãtorii ºi autorii au nãzuit sã se apropie
de exprimarea scrisã a marilor modele de literaturã religioasã.
Impunându-se treptat o datã cu traducereile lui Coresi,
introducerea limbii române în slujba religioasã a contribuit la
generalizarea textului tipãrit ºi la cristalizarea limbii române
literare.
• În textele religioase ºi în letopiseþele cronicarilor se ivesc
întâile elemente de literaturã artisticã: descrierea, naraþiunea,
portretul caracterologic, structuri prozodice, stilul oratoric.
• Monumente ale literaturii române, textele oratorice
(religioase ºi laice), proza istoriograficã (sau cronicile), dimpre-
unã cu proza de ficþiune, din cãrþile populare, ca ºi Psaltirea lui
Dosoftei ori Cazania lui Varlaam, pot fi considerate „monu-
mente ale limbii sau ale prozei noastre de la începuturile ei.”
(N. Manolescu, Istoria criticã a literaturii române, p. 83)
Fiºier bibliografic
Mircea Eliade, Sacrul ºi profanul, Humanitas, Bucureºti,
1995; G. Cãlinescu, Istoria literaturii române de la ori-
gini pânã în prezent; Ediþia a II-a, revãzutã ºi adãugitã,
Minerva, Bucureºti, 1982; N. Iorga, Istoria literaturii
româneºti. Introducere sinteticã, Ediþie nouã, 1988; Ion
Istrate, Barocul literar românesc, Minerva, Bucureºti,
1982; Nicolae Manolescu, Istoria criticã a literaturii
române, Fundaþia Culturalã Românã, Bucureºti, 1997;
Dan Horia Mazilu, Barocul în literatura românã din sec-
olul al XVII-lea, Minerva, Bucureºti , 1976; Preot prof.
dr. Mircea Pãcurariu, Istoria bisericii ortodoxe române, I,
II, Institutul Biblic Bucureºti, 1980, 1981;
M. Anghelescu, Textul ºi realitatea, Editura Eminescu,
1988; Stela Toma, Filologie ºi literaturã, Editura Semne,
Bucureºti, 2002.
63
 PICTURÃ ªI LITERATURÃ
 Între literaturã ºi celelalte arte – picturã, muzicã, sculpturã  În „icoanele pe glajã, varietatea stilurilor este multi-
ºi cinematograf – existã o contiguitate permanentã. Numeroase plã”, încât „poþi avea multe surprize”, observa G. Cãlinescu:
opere literare au constituit, în literatura europeanã ºi americanã, „Un Sfânt Gheorghe este îmbrãcat în niºte mantale roºii ca
un izvor de inspiraþie pentru pictori ºi muzicieni. Dupã apariþia
niºte plãpumi mari de mãtase. O aureolã face în jurul lui un
cinematografului, literatura a oferit filmului scenariile adecvate.
efect de lunã. În juru-i cresc pomi care n-au decât o mare
Pe de altã parte, poeþii, prozatorii, criticii ºi istoricii literari au
garoafã sinteticã în vârf. O zânã îl priveºte de la o fereastrã.
folosit deseori referinþele la artele plastice ca modalitãþi stilistice
Calul sãu are miºcãrile animalelor din Halima. E aici o ima-
ºi de caracterizare indirectã a personajelor ficþionale.
ginaþie persanã, fabuloasã, o personalitate stilisticã extraor-
Existenþa icoanelor în bisericã poate fi datatã cu aproape
dinarã.” (Adevãrul literar ºi artistic, 19 sept. 1937).
trei sute de ani înaintea împãratului Constantin cel Mare,
dupã care creºtinismul a început a câºtiga oarecare libertate,
iar utilitatea acestora, ca simboluri, se justificã datoritã pilde-
lor rãspândite prin intermediul lor. Pe neºtiutorii de carte,

Sfântul Gheorghe, icoanã pe sticlã din Þara Oltului

icoanele i-au ajutat a citi Biblia: „Ce e cartea pentru cei ce
citesc, scria Sf. Grigorie Dialogul, episcopul Romei, aceea e
icoana pentru cei ce nu ºtiu a citi.”
În spaþiul autohton, „icoanele pe glajã” ale pictorilor

(începutul sec. XIX)

anonimi au polarizat, prin valoarea lor artisticã, atenþia scrii-
torilor. G. Cãlinescu ºi Lucian Blaga au fost impresionaþi de
mãiestria prin care pictorul neºtiut a desenat portretul
Sfântului Gheorghe.
GLOSAR
glajã = sticlã; neologism de origine germanã, preluat prin
fonetism sãsesc din „glas”.

„La românii din Transilvania, tehnica picturii pe sticlã s-a

grefat pe un ancestral fond de artã popularã, nealteratã de nici o
înrâurire urbanã, pe o artã þãrãneascã de cea mai purã esenþã.
Icoanele pe sticlã româneºti sunt creaþia individualã, specific
naþionalã, a meºterului ivit din sânul þãrãnimii, ca toþi
meºteºugarii satelor, ca olarii, cojocarii, cioplitorii în lemn,
zugravii de biserici, fãrã ca totuºi sã se diferenþieze de colectiv-
itatea care i-a produs ºi ai cãrei exponenþi artistici sunt.
Meºterul þãran este angajat în aceastã muncã cu toatã fiinþa sa,
cu tot sufletul sãu, exprimând gândirea ºi profunda sa evlavie
în produsul mâinilor sale care, datoritã acestei angajãri, se
ridicã la rang de creaþie. Credinþa ortodoxã strãmoºeascã îi era
cu atât mai scumpã þãranului român din Ardeal cu cât era
aproape singura lui mângâiere în viaþa sa de totalã asuprire
naþionalã, economicã ºi socialã. (...) Þãranul român din Tran-
silvania secolelor XVII ºi XIX trãia într-o izolare aproape totalã
de centrele urbane, conservându-ºi intact ºi integral propriul
sãu univers spiritual ºi material, oglindit ºi în icoanele sale. ”
(Iuliana ºi D. Dancu, Pictura þãrãneascã pe sticlã,
Meridiane, 1975)
 Acelaºi gen de icoanã i-a inspirat lui Lucian Blaga
poezia Sfântul Gheorghe bãtrân:
Sfârºise lupta. Când? Când s-a întâmplat? Cã stã
balaurul cu solzii-mprãºtiaþi prin spini.
Mi-aduc aminte: calm pe umeri îmi cãdea,
adusã rara, cenuºa din vulcani strãini.
Gândesc la fapte de demult, la arãtãri
din era prea fierbinte ce se sparse.
De scrumul abãtut pieziº din alte zãri
Sprâncenele îmi sunt ºi astãzi arse.
(Opere, I, Minerva, 1982)
 Pictate pe lemn în stil brâncovenesc, sau pe sticlã, carac-
terizate prin bogãþie, preþiozitate, compoziþii ample, cu cromat-
icã vie, strãlucitoare, icoanele vechi româneºti sunt create sã
trãiascã prin lumina lor proprie pe care le-o conferã fondul
de aur. „Cei ce se închinã icoanei, se închinã întru ea per-
soanei ce o înfãþiºeazã.”

64 Literaturã
 Elemente de stil ºi limbaj artistic
NORMA LITERARÃ
Prin „normã” se înþelege o regulã, ordine sau dispoziþie
recomandabilã sau recunoscutã ca obligatorie.
• Norma juridicã, de exemplu, stabileºte reguli de con-
duitã a cãror respectare este asiguratã prin constrângere. În
schimb, normele morale, referitoare la modalitatea de com-
portament în societate, sunt recomandabile.
• Norma literarã denumeºte o regulã dominantã, fixatã
prin uz, ce asigurã corectitudinea folosirii sunetelor, a cuvin-
telor, a formelor ºi a construcþiilor gramaticele în procesul de
actualizare a limbii.
Justificarea normei literare
• Apariþia ºi impunerea normei literare a fost determi-
natã de douã cauze :
a) strãduinþa de a limita deciziile individuale ale vorbito-
rilor în procesul general de comunicare interumanã;
b) necesitatea de a fixa, în vorbire ºi în scris, caracteristicile
corecte ale limbii, aºa cum sunt utilizate în mediile cultivate.
În acest context, una dintre variante, selectatã pe crite-
riul generalizãrii aproximative în rândul vorbitorilor culti-
vaþi, este declaratã de o societate academicã model de actu-
alizare a sistemului limbii. În mod firesc, celelalte variante
cad sub incidenþa interzicerii.
Tipurile de normã _______________________
• Normele literare se referã la toate nivelele limbii:
ortoepie, ortografie, morfologie — îndeosebi la flexiunea
cuvintelor — ºi sintaxã.
1. Norma generalã impune cerinþe de actualizare corectã
a limbii la dimensiunile întregii colectivitãþi: acordul predi-
catului cu subiectul, acordul adjectivului în gen, numãr ºi
caz cu substantivul determinat.
2. Norme particulare — referitoare la serii reduse de
cuvinte. De pildã, verbele a crea ºi a agrea se scriu corect prin
similaritate cu a lucra. Acolo unde acest verb are un „e” în
temã, celelalte douã se scriu cu doi „e”: eu lucrez, eu creez, eu
agreez; dar noi lucrãm, noi creãm, noi agreãm.
3. Norme individuale — omonimele într-una ºi întruna au va-
lori morfologice diferite; cel dintâi, format din „întru” ºi articolul
hotãrât „un” sau „o”, cu elidarea vocalei finale, este prepoziþie; al
doilea este adverb ºi are sensul de „mereu, continuu, neîncetat”.
Elemente de stil ºi limbaj artistic
4. Norme grafice — se referã la folosirea literei „â” în
raport cu „î”, scrierea literei „k” în raport cu „c” ºi „ch” etc.
Noua ediþie din DOOM prevede grafia corijenþã, corijent,
prin opoziþie cu recomandãrile anterioare: corigenþã, corigent;
magazioner, în comparaþie cu magaziner recomandat de prima
ediþie din DOOM.
5. Norme de pronunþare — DOOM admite accentuãri
cum sunt: antic, disearã, a dispera, disperare, filosof, foarfecã,
frecþie, pricomigdalã, trafic etc.
Trãsãturile normei
1. Caracterul istoric. Normele s-au impus pe mãsurã ce a
trebuit reglementatã folosirea limbii în procesul de comuni-
care. În anul 1881, Academia Românã a stabilit primele
norme ortografice; ele au fost modificate în 1904, 1932,
1953; în 1982, întâia ediþie din Dicþionarul ortografic,
ortoepic ºi morfologic al limbii române (DOOM) a impus
noi reglementãri.
A doua ediþie din DOOM, 2005, aduce alte precizãri.
Dicþionarul menþioneazã forma corectã de scriere, pro-
nunþare ºi despãrþire în silabe a peste 62 000 de cuvinte.
Aproximativ jumãtate dintre ele sunt însoþite de indicaþii
referitoare la aria de folosire: cuvinte populare învechite,
regionale, argotice, livreºti.
2. Caracterul supradialectal. Stabilitã pe baza dialectu-
lui vorbit în Muntenia ºi în sudul Ardealului, norma lite-
rarã nu se confundã cu acesta. Mulþi vorbitori din
Muntenia, cu simþul limbii alterat de inculturã, pronunþã:
uraº, urez, mãzline, ghiuvetã, dar norma literarã impune
formele: oraº, orez, mãsline, chiuvetã.
Pentru un individ cãruia îi place sã glumeascã, limba
românã are sinonimele: ºuguitor, sagaci, ºugubãþ, glumeþ,
glumos, glumaº, hazos, hazliu, poznaº, snovos, ºodos, ºalomeþ,
ºotelnic, ºodeþ, miºtocar. Norma literarã actualizeazã
frecvent pe glumeþ ºi hazliu.
3. Caracter multiplu. Normele literare se aplicã tuturor
compartimentelor limbii.
4. Caracter coercitiv. Norma literarã este impusã. În
ºcoalã, abaterea de la normã este penalizatã prin scãderea
notei la disciplina respectivã; dincolo de zidurile ºcolii sau
de bãncile amfiteatrului, norma este impusã prin
denunþarea publicã a greºelilor.
65

Pârvu Mutu, episod din Pilda talanþilor (biserica din Filipeºtii de Pãdure)
VARIANTE LITERARE
 În foneticã, lexic ºi morfologie, varianta literarã liberã
denumeºte forma unui cuvânt ce diferã de aspectul tipic, reco-
mandat de normã, datoritã modalitãþii individuale de actuali-
zare a limbajului în vorbire sau în scris.
Douã variante libere sunt admise de norma limbii literare
numai dacã îndeplinesc trei condiþii prealabile:
– se aflã aproximativ „pe acelaºi plan”;
– au „o pondere egalã în uz”;
– sunt „lipsite de conotaþii stilistice sau de restricþii con-
textuale.” (Mioara Avram)
Multe substantive de genuri diferite au variante libere,
considerate corecte de normele limbii literare: bulgãre / bul-
gãr; tutor / tutore; mãnãstire / mânãstire; vâlcea / vâlcicã;
minim / minimum; zi / ziuã etc.
Diversificaþi-vã cunoºtinþele!
1. Cu ajutorul noii ediþii din DOOM, stabiliþi care din
urmãtoarele variante libere sunt admise de normele limbii
literare: berbec — berbece, ciucur — ciucure, genunchi —
genunche, pieptene — piepten, ºoarece — ºoarec, laturã —
lature, mugur — mugure, sanda — sandalã, salar — salariu,
personaj — personagiu, taxi — taxiu.
2. Alte substantive, precizeazã Mioara Avram, au vari-
ante libere de genuri diferite, la singular sau la plural: cocoloº
— cocoloaºe, ghiont — ghionþi — ghionturi; colind — colindã;
muche — muchie etc.
Stabiliþi forma admisã de norma literarã, prevãzutã de
DOOM, ediþia a doua, a urmãtoarelor variante libere: robinet
66
Diversificaþi-vã cunoºtinþele!
1. Comentaþi, folosindu-vã ºi de alte exemple adecvate,
urmãtoarele tipuri de norme literare:
a) Se scrie ºi se pronunþã e, nu ã, dupã consoanele j, r, s,
g, þ, z: jeli, cãtre, semn, asemeni, ºef, frumuseþe, zel etc.
b) Se scrie e, nu i în: galben, pãianjen, prieten, enerva º. a.
c) Se scrie e, nu ie, în pronumele posesive: al meu, ai mei
ºi în neologisme la început de cuvânt sau de silabã: echidis-
tant , epoca, etic, egal , emoþie, elicopter, etaj, examen, alee,
poezie, poet, poem etc.
2. Alegeþi varianta corectã: agreiez / agreez; constituent /
constituient; contribuie / contribue; departe / dãparte.
— robinete — robineþi; suport — suporturi; ciorchine — ciorch-
inã; foarfecã — foarfec — foarfece.
3. Adjectivele au, de asemenea, variante libere. De pildã,
alãturi de contrar, contrarã, contrari, contrare, norma literarã
acceptã varianta învechitã, dar corectã gramatical: contrari,
contrarie, contrarii. Uºor, cu formele: uºoarã, uºori, uºoare, are
douã variante regionale: uºure, uºuri; pe cea dintâi o întâlnim
frecvent în versurile lui Arghezi. Variantele roº, roºã, alãturi
de formele admise de norma literarã — roºu, roºie, roºii — au
fost folosite de Eminescu, în poezie ºi în prozã.
4. ªi verbele au variante libere. Formele admise de norma
literarã sunt relativ puþine: a procopsi, a pricopsi; ignorã,
ignoreazã; înseamnã, însemneazã; învârte, învârteºte; ºovãie,
ºovãieºte; acordã, acordeazã. Alte variante libere sunt dife-
renþiate semantic: degajã, degajeazã; raporta, raporteazã;
absolvã, absolveºte; îndoaie, îndoieºte etc.
5. Selectaþi varianta corectã din formele urmãtoare: el
copie / el copiazã, îngenunche / îngenuncheazã, lucrã / lucreazã,
biruie / biruieºte, bombãne / bombãneºte, simte / simþeºte.
6. Cum explicaþi faptul cã variantele libere respinse de
DOOM ca neliterare apar totuºi în textele literare, fie în
versuri, fie în prozã?
Fiºier bibliografic
Mioara Avram, Gramatica pentru toþi, Editura Aca-
demiei, Bucureºti, 1986 ºi ediþiile urmãtoare; Dicþionarul
ortografic, ortoepic ºi morfologic al limbii române. Ediþia a
II-a revãzutã ºi adãugitã, Univers Enciclopedic, 2005.
Elemente de stil ºi limbaj artistic
 LITERATUR|
Dimitrie Cantemir, un cãrturar umanist de nivel european
FORMAREA CONªTI-
INÞEI ISTORICE
Preliminarii _____________________________
 Substantivul „conºtiinþã” are sensul de cunoaºtere de
sine, percepþie intuitã sau reflexivã pe care fãptura umanã o are
despre propria sa existenþã ºi despre realitatea extralingvisticã.
Prin extensie, conºtiinþa denumeºte ºi „înþelegerea”, aptitu-
dinea de a-þi da seama de ceva anume. În acest sens, prin natu-
ra studiilor efectuate, cronicarii au sesizat o componentã esen-
þialã a mentalului istoric: conºtiinþa romanitãþii poporului român.
Procesul a fost posibil datoritã formaþiei lor umaniste,
construitã pe douã izvoare: un umanism renascentist, însuºit în
universitãþile europene: la Lwow, de Grigore Ureche, la Bar,
în Polonia, de Miron Costin, la Padova, în Italia, de Stolnicul
Constantin Cantacuzino, ºi la Academia Patriarhiei
Ortodoxe din Constantinopol, de Dimitrie Cantemir. Celãlalt
izvor l-a constituit umanismul popular, cristalizat în literatura
popularã ºi valorificat de Ion Neculce, „amestec de culturã
de târgoveþ ºi de înþelepciune þãrãneascã… La usturãtura
cuvintelor se adaugã filosofia proverbelor acumulate ca la
Creangã, de astã datã din izvor popular.” (G. Cãlinescu,
Istoria literaturii române…)
 Formarea conºtiinþei istorice explicã spaþiul acordat
etnogenezei. Cronicarii argumenteazã latinitatea limbii ºi a
poporului român, aduc dovezi în favoarea continuitãþii ele-
mentului roman în Dacia ºi constatã unitatea de limbã, cul-
turã ºi teritoriu a românilor din cele trei þãri române.
Perioada veche
Studiu de caz
Grigore Ureche _________________________
 Începutul l-a fãcut Grigore Ureche (1590–1647). În
viziunea cronicarului moldovean, istoria are o valoare înalt
educativã, deoarece sintetizeazã experienþa existenþialã a
predecesorilor: „… sã rãmâie feciorilor ºi nepoþilor, sã le fie de
învãþãturã, de cele rele sã se fereascã ºi sã socoteascã, iarã prea
cele bune sã urmeze ºi sã înveþe ºi sã se îndirepteze.”
1. Citiþi urmãtorul fragment din Letopiseþul Þãrii Moldovei:
Pentru limba noastrã moldoveneascã
„Aºijderea ºi limba noastrã din multe limbi iaste adunatã ºi ne
iaste amestecat graiul nostru cu al vecinilor de prin prejur, mãcarã
cã de la Râm ne tragem, ºi cu ale lor cuvinte ni-s amestecate. Cum
spune ºi la predosloviia letopiseþului celui moldovenescu de toate pre
rând: ce fiindu þara mai de apoi ca la o slobozie, de prinprejur
venindu ºi discãlicându, din limbile lor s-au amestecat a noastrã: de
la râmleni, cele ce zicem latinã, pâine, ei zic panis, carne, ei zic caro,
gãina, ei zic galena, muiaria, mulier, fãmeia, femina, pãrinte, pater,
al nostru, noster ºi altile multe din limba latineascã, cã de ne-am
socoti prea amãruntu, toate cuvintele le-am înþeleage. Aºijderea ºi
de la frânci, noi zicem cal, ei zic caval, de la greci straste, ei zic
stafas, de la leºi prag, ei zic prog, de la turci, m-am cãsãtorit, de la
sârbi cracatiþã ºi altile multe cu acestea din toate limbile, carile nu
le putem sã le însemnãm toate. ªi pentru aceasta sã cunoaºte cã
67
cum nu-i discãlicatã þara de oameni aºãzaþi, aºa nici legile, nici
tocmeala þãrii prea obicee bune nu-s legate, ci toatã direptatea au
lãsat prea acel mai mare, ca sã o judece ºi ce i-au pãrut lui, ori
bine, ori rãu, aceia au fost lege, de unde au luat ºi voie ºi aºa mare
ºi vârf. Deci cumu-i voia domnului, de cautã sã le placã tuturor, ori
cu folos, ori cu paguba þãrii, care obicei pânã astãdzi trãiaºte.”
2. Comentaþi afirmaþia cronicarului: „… de la Râm ne
tragem”.
3. Textul constituie o expunere ºtiinþificã; menþionaþi
trãsãturile stilului ºtiinþific pe care le identificaþi în text.
4. Exprimaþi, cu propriile cuvinte, ideea juridicã din
finalul fragmentului.
5. Citiþi fragmentul urmãtor, reprodus din acelaºi Letopiseþ:
„Ardealul sau Þara de jos Ungureascã sã chiamã Þara peste
Munte, carea coprinde o parte din Daþiia ºi piste munte. Direptu
aceia-i zicu Þara peste Munte, cãci iaste înconjuratã de toate
pãrþile de munþi ºi cu pãduri, cum ar fi îngrãditã. Zicu-i ºi þara de
7 oraºã, din limba nemþascã, iar locuitorii þãrii îºi zicu ardeleni,
carii sã hotãrãscu cu ungurimea dinspre apus, sau cumu-i zicu
unii Panoniia. Iar dinspre miiazãnoapte sã hotãrãscu cu Þara
Leºascã, dinspre amiazãzi cu Þara Munteneascã, dinspre rãsãritu
cu Moldova. Þara Ardealului nu iaste numai o þarã însãº, ci
Ardealul sã chiamã mijlocul þãrii, care multe coprinde în toate
pãrþile, în carea stã ºi scaunul crãiei. Iarã pre la marginea ei sîntu
alte þãri mai mici, carile toate de dânsa sã þin ºi suptu ascultarea
ei sântu: întãi cumu-i Maramoreºul dispre Þara Leºascã ºi Þara
Sãcuieascã dispre Moldova ºi Þara Oltului dispre Þara
Munteneascã ºi Þara Bârsei, Þara Haþagului, Þara Aoaºului, ºi
sântu ºi alte horde multe, carile toate ascultã de Crãiia
Ungureascã ºi sã þinu de Ardeal.
În Þara Ardealului nu lãcuiescu numai unguri, ce ºi saºi peste
samã de mulþi ºi români peste tot locul, de mai multu-i þara lãþitã
de români decâtu de unguri. Iar în Þara Ungureascã de jos, unde
sã chiiamã Unguriia cea Mare (sau cumu-i zic unii pre limba
nemþascã Panoniia), acolo numai ungurii trãiescu, iar de sã aflã
ºi români pre alocurea, încã lege ungureascã þin. (...)
Rumânii, câþi sã aflã lãcuitori la Þara Ungureascã ºi la
Ardeal ºi la Maramoroºu, de la un loc sântu cu moldovenii ºi toþi
de la Râm sã trag.”
6. Sintetizaþi, de asemenea, trãsãturile specifice stilului
ºtiinþific, existente în textul reprodus mai sus.
68
Miron Costin ___________________________
 Miron Costin (1633–1691) este un cãrturar cu un larg
orizont istoric, ce se implicã în relatarea evenimentelor, pen-
tru ca „sã nu se uite lucrurile ºi cursul þãrii de unde au pãrãsit a
scrie rãposatul Ureche Vornicul”.
1. În studiul De neamul moldovenilor, operã de sintezã
istoricã ºi geograficã, Miron Costin prezintã contemporanilor
etnogeneza românilor.
Citiþi ºi comentaþi, în acest sens, urmãtoarele fragmente
extrase din Predoslovie:
„Începutul þãrilor acestora ºi neamului moldovenescu ºi
muntenescu ºi câþi sânt ºi în þãrile ungureºti cu acest nume,
români ºi pânã astãzi, de unde sântu ºi de ce seminþie, de când ºi
cum au descãlecat aceste pãrþi de pãmîntu, a scrie multã vreme la
cumpãnã au stãtut sufletul nostru. Sã înceapã osteneala aceasta,
dupã atâta veci de la discãlecatul þãrâlor cel dintâi de Traian
împãratul Râmului, cu câteva sute de ani peste mie trecute, sã
sparie gândul. A lãsa iarãºi nescris, cu mare ocarã înfundat nea-
mul acesta de o seamã de scriitori, ieste inimii durere. Biruit-au
gândul sã mã apucu de aceastã trudã, sã scoþ lumii la vedere felul
neamului, din ce izvor ºi seminþie sântu lãcuitorii þãrâi noastre,
Moldovei ºi Þãrâi Munteneºti, ºi românii din þãrile ungureºti,
cum s-au pomenit mai sus, cã toþi un neam ºi o datã discãlecaþi
sântu, de unde sântu veniþi strãmoºii loru pre aceste locuri, supt
ce nume au fostu întãi la discãlecatul lor ºi de cându s-au osebit
ºi au luat numele cest de acum, moldovan ºi muntean, în ce parte
de lume ieste Moldova, hotarãle ei pãn unde au fostu întâi, ce
limbã þin ºi pãn acum, cine au lãcuit mai nainte de noi pe acestu
pãmântu ºi supt ce nume, scot la ºtirea tuturouru, carii voru vrea
sã ºtie neamul þãrilor acestora.
Îndemnatu-m-au mai multu lipsa de ºtiinþa începutului aceºtii
þãri, de descãlicatul ei cel dintâi, toate alte þãri ºtiindu începuturile
sale. Laud osârdiia rãposatului Urechie vornicul, carile au fãcut
de dragostea þãrîi letopiseþul sãu, însã acela de la Dragoº vodã, de
discãlicatul cel al doilea al þãrâi aceºtiia din Maramoruºu scrie.
Iar de discãlicatul cel dintãi cu români, adecã cu râmleni, nimic
nu pomeneºte, numai ameliþã la un loc, cum cã au mai fostu þara
o datã discãlicatã ºi s-au pustiit de tãtari. Ori cã n-au avut cãrþi,
ori cã i-au fostu destul a scrie de mai scurte vacuri, destul de dân-
sul ºi atâta, câtu poate sã zicã fieºtecine cã numai lui de aceastã
þarã i-au fostu milã, sã nu rãmâie întru întunerecul neºtiinþei, cã
celelalte ce mai sântu scrise adãosãturi de un Simeon Dascãlul ºi
al doilea, un Misail Cãlugãrul, nu letopiseþe, ce ocãri sântu. (...)
Literaturã
 ªi mult mã mir de unde au luat aceste basne, cã ºi Urechie
vornicul scrie ºi el: 45 de ani la domniile cele dintãi, nici o
scrisoare nu sã aflã de lucrurile lor, ce s-ar fi lucratu ºi nici streinii
n-au ºtiut nimica de dînºii, pânã la Alixandru vodã cel Mare ºi
Bun.”
2. Reformulaþi dilema expusã de cronicar.
3. Precizaþi funcþia dominantã a limbajului folosit de
Miron Costin.
4. Reliefaþi trãsãturile stilului ºtiinþific evidenþiate de tex-
tul dat.
5. Reþineþi o altã trãsãturã stilisticã: discursul polemic.
6. Reformulaþi dubla atitudine a cronicarului faþã de
Letopiseþul lui Grigore Ureche.
7. Analizaþi reproºurile aduse de Miron Costin la adresa
lui Simion Dascãlul ºi Misail Cãlugãrul.
ºi lui Domeþian în tirãnii ºi în alte hlãpii, scriu istoriile) sã-ºi þie
împãrãþiia ºi sã-ºi pãzeascã þinuturile? Cãce, când ar fi rãmas
împãrãþiia numai cu ostaºii ce avea în Dachia, pre carii alalþi mai
sus trecuþi împãraþi îi lãsase ºi-i aºezase numai ca aceste þãri sã
pãzeascã, ºi cu alþi oºtiia, cum mai den sus zisele sã cunoaºte ºi sã
înþelege, micã împãrãþie ºi de nimica ar fi fost atunce.
Deci darã, au nu mai lesne era ºi acelora ce era oblãduitori
acestor locuri, sã nu asculte decât moºtenirile lor înþelinate de
atâþea ai, sã le lase, ºi sã meargã de a sã aºeza pentr-alte locuri
mai aspre ºi mai seci?
ªi aceasta încã sã mai socoteºte cã nicãiri urme de ale acelo-
ra romani ce au fost în Dachia, ca sã fie fost mutaþi cu totul
într-altã parte, nu iaste; cã de ar fi undevaºi în Elada, ºi astãzi,
au limba, au alte semne ºi ale romanilor s-ar vedea ºi s-ar cunoaºte,
cum ºi în Ardeal ºi pe aicea ºi pe unde au fost aceia, pãnã aiave
sânt.”

Stolnicul Constantin Cantacuzino _________ 2. Stolnicul Cantacuzino aduce o succesiune de argu-

• Istoria Þãrii Româneºti, scrisã de Stolnicul Constantin
Cantacuzino (1650–1716), nu mai este un simplu „letopiseþ”.
Cu un orizont ºtiinþific superior celorlalþi, cunoscãtor al lim-
bilor greacã ºi italianã, cãrturarul român utilizeazã izvoare
inaccesibile lui Miron Costin. Stolnicul are o viziune filosoficã
asupra istoriei, sesizând continua evoluþie a civilizaþiilor:
„Toate lucrurile care sunt pe lume au ºi aceste trei stepene despre
ce se fac, adecãtea urcarea, starea ºi pogorârea…”
1. Citiþi textul urmãtor reprodus din Istoria Þãrii Româneºti:
mente în sprijinul ideii de continuitate a elementului roman
în Dacia.
Interpretaþi primul argument: coloniºtii romani — afirma
Ioan Zamoischi — au fost aºezaþi de Galian în Misia, Tracia
ºi Elada, pentru a apãra hotarele imperiului de invazia goþilor.
3. În paragraful urmãtor, autorul aduce alte douã argu-
mente; identificaþi-le!
4. Comentaþi semnificaþia ultimului argument din para-
grafele finale.

„Însã darã, valahii, adecãte rumânii, cum sânt rãmãºiþele roma-

nilor, celor ce i-au adus aici Ulpie Traian, ºi cum cã dintr-aceia
sã trag ºi pânã astãzi, adevãrat ºi dovedit iaste de toþi mai ade-
vãraþii ºi de crezut istorici, mãcarã cã apoi le-au mutat ºi numele,

Stolnicul Constantin Cantacuzino – gravurã de Al. Ionescu-Iaºi

valahi zicându-le, au dupre voievodul lor Flac, cum unora le
pare, au dupe numele fetii lui Dioclitian, cum mai sus s-au semã-
nat cã scrie Bonifinie; cã zic alþii, au din cuvântul galic, adecãte
franþozesc, ce zic valahos italianilor, adecãte frâncilor, au mãcarã
altã pricinã fie, cum le-au zis, iarã ei tot aºa sânt. Iarã cum
Galien-împãrat sã-i fie rãdicat pe toþi, cum unii au zis, cum mai
sus am arãtat, cã vrând den Misia ºi den alte locuri multe den
Elada, sã goneascã pre goti, carii cuprinsese acele þinuturi, au cãci
sã dãznãdãjduise de a putea þinea pe Dachia, cum zicea cel Ioann
Zamoski.(...)
Deci darã oameni întemeiaþi ca aceia, ºi stãpâni mari ºi bogaþi
fãcându-se, ºi ºi de mari neamuri romane aici întemeiaþi, sã-i ia
Galien, sã-i mute într-alte locuri prea toþi; ºi apoi au doar cu
aceºti romani numai ce era aici, vrea acel împãrat, mãcarã ºi alþii
ca el de nimica ºi grozav împãrat (cã asemene era ºi el lui Neron

Perioada veche 69
 Dimitrie Cantemir ________________________
 Gânditor „luminat”, interesat de noile curente ºi idei
raþionaliste, Dimitrie Cantemir (1673–1723) este o personali-
tate de tip renascentist, un cãrturar de facturã enciclopedicã,
o personalitate de sintezã a culturii române în pragul trecerii
spre modernitate. Dintre operele sale, Divanul sau Gâlceava
înþeleptului cu lumea sau giudeþul sufletului cu trupul (Iaºi, 1698)
este un eseu filosofic, sub formã de dialog ºi dezbatere, pe
tema conflictului dintre materie ºi spirit, dintre trup ºi suflet.
Ideea creºtinã a cumpãtãrii ºi a înþelepciunii este contrapusã
concepþiei laic-hedoniste. Soluþia autorului, moderat orto-
doxã, nu recomandã fuga de lume, ci doar viaþa virtuoasã,
împãcarea sufletului cu trupul, a înþelepciunii cu lumea. Pre-
zente ºi în alte scrieri ale sale cu strict caracter filosofic (Sacro-
sanctal scientiae indepingibilis imago – Imaginea ºtiinþei sacre,
care nu se poate zugrãvi, 1700), reflecþiile filosofice ale lui
Dimitrie Cantemir legate de destinul omului dobândesc un
spor de profunzime ºi de lirism în Istoria ieroglificã, scrisã în
limba românã la Constantinopol, între 1703–1705.
 Prin amplitudinea analizelor filosofice, prin natura pro-
blemelor abordate, opera lui Cantemir se integreazã miºcãrilor
spirituale reformatoare din vremea sa. Sintetizând temele pre-
dilecte ale gândirii sale, putem desprinde urmãtoarele trãsãturi
dominante ale viziunii sale filosofice:
— împãcarea dintre raþiune ºi credinþã;
— armonizarea celor douã forme de cunoaºtere ºi de abor-
dare a lumii, prin separarea domeniilor Dumnezeu/naturã,
religie/ºtiinþe ale naturii.
Cantemir se situeazã, în acest sens, pe poziþia unui raþio-
nalism moderat, în care raþiunea ºi credinþa, divinitatea ºi
lumea coexistã în chip armonios.
 Istoria ieroglificã exprimã, din acest punct de vedere,
orizontul nou al viziunii lui D. Cantemir, reflecþia criticã a
filosofului ºi a omului politic, deopotrivã.
Ilustraþie de Ion Verdeº
la Istoria ieroglificã
70
Istoria ieroglificã, o capodoperã literarã _____
 Ca sã puteþi aprecia mãiestria „prozatorului” D. Cantemir,
vã prezentãm câteva fragmente din Istoria ieroglificã.
Instigate de Corb, jigãniile hotãrãsc sã-l prindã pe Inorog,
iar Râsul propune urmãtoarea variantã:
„...într-o ogradã înconjuratã de apã îl vom închide, ºi la loc
îngust ºi strâmt îl vom trimite, unde, el la loc slobod ºi la câmp larg
a trãi deprins fiind, de necaz în curândã vreme în melanholie, din
melanholie în buhabie, din buhabie în slãbiciune, din slãbiciune în
boalã ºi în sfârºitul tuturor din boalã în moarte va cãdea, ºi aºa
de tot numele din izvodul vieþii i se va ºterge...”
Inorogul este prins ºi întemniþat. Crocodilul acceptã sã-l
elibereze din închisoare în schimbul unei sume de bani. Dupã
multã „tocmealã”, „preþul” a fost „tãiat”, adicã fixat. Crocodilul
a cerut „1 000 de dramuri de panzehri sã-i dea.”
Suma era enormã. Un singur „dram” avea 3,38 de grame,
ceea ce însemna cã trebuia sã plãteascã pentru eliberare mai
bine de trei kilograme de galbeni. „Panzehri” este un substan-
tiv turcesc, folosit la plural, autohtonizat de narator din
„badzehr”, care înseamnã bani.
Antioh Cantemir (Filul), fratele prinþului moldav, refuzã
sã-l ajute, pretextând cã „nici un dram de panzehr” n-ar putea gãsi.
Pãrãsit de prieteni, îndurerat de refuzul fratelui sãu, Inorogul
se tânguie. Vocea narativã realizeazã o elegie a disperãrii,
desfãºuratã pe un enorm spaþiu apocaliptic, cuprins între
infinitul celest ºi structurile geologice terestre.
 Citiþi textul reprodus mai jos, împreunã cu notele de
subsol ale editorilor:
„Iarã Inorogul încã în opreala crocodilului fiind ºi precum în
blãstãmate vicleºugurile Hameleonului sã fie cãdzut, véstea prin
urechile tuturor sã împrãºtie, toþi munþii ºi codrii de fapta ce sã
fãcusã sã rãzsuna ºi toate vãile ºi holmurile de huietul glasului sã
cutremura, atâta cât glasurile rãzsunãrii precum ca o muzicã sã
fie tocmite sã pãrea, carile o harmonie tânguioasã la toatã uréchea
aducea, nici cineva altã ceva audziia, fãrã numai: „Plecatu-s-au
cornul Inorogului, împiedecatu-s-au paºii celui iute, închisu-s-au
cãrãrile céle neîmblate, aflatu-s-au locurile cele necãlcate, în
silþele întinse au cãdzut, puterii vrãjmaºului s-au vândut.
Surcélele i-au uscat, focul i-au aþâþat, temeliile de la pãmânt în
nuâri i-au aruncat, nepriietin de cap. Corbul, gonaºi neosteniþi,
dulãii, iscoadã neadormitã, Hameleonul ºi toþi în toatã viaþa îl
pândesc. De traiul, de viaþa ºi de fiinþa lui ce nãdéjde au mai
rãmas? Nici una. Toate puterile i s-au curmat, toþi prietinii l-au
lãsat, în lanþuje nedezlegate l-au legat, toatã greutatea nepriieti-
nului în opreala Inorogului au stãtut. Iarã de acmu, în ceriu sã
zboare, n-a scãpa, o mie de capete de ar avea, iarbã n-a mai mânca.
Unul, Lupul, ce ºi acela depãrtat, n-are cum îi folosi1, nu-l poate
agiutori. De nu alta, încaile sã-l tâguiascã, încailea sã-l jeluiascã,
Literaturã
încai sã-l olecãiascã. Filul, macar cã într-aceastã parte s-ar afla,
însã greuimea a sãri nu-l lasã, grosime în sine îl apasã în strâmtori
primejdioase, în valuri aºé holmuroase sã se arunce nu-ndrãznéºte
ºi micºorimea sufletului dinluntru-l opréºte. De cu sarã, Filul ºtire
au luat, de preþul tãiat s-au înºtiinþat, ce ar fi putut sã ºi va i s-ar
fi cãdzut, ce în locul mângâierii, rãspunsul curmãrii: «cã de 1 000
de ani la oprealã de ar fi un dram de panzehr n-aº putea gãsi»2
Ce mângãiare i-au rãmas? Nici una. Ce sprijenealã i-au rãmas?
Nici una. Ce priietin i sã aratã? Nici unul. Munþi, crãpaþi,
copaci, vã despicaþi, pietri, vã fãrâmaþi! Asupra lucrului ce s-au
fãcut plângã piatra cu izvoarã, munþii puhoaie pogoarã, lãcaºele
Inorogului, pãºunele, grãdinele, cerneascã-sã, pãleascã-sã, veºte-
dzascã-sã, nu înfloreascã, nu înverdzascã, nici sã odrãsleascã ºi
pre domnul lor cu jéle, pre stãpânul lor negréle, suspinând, tân-
guind, nencetat sã pomeneascã. Ochiuri de cucoarã, voi, limpedzi
izvoarã, a izvorî vã pãrãsiþi, ºi-n amar vã primeniþi. Gliganul sãl-
batec viieriu, ºi-n livedzile lui ursul uºériu sã sã facã, în grãdini
târvéleºte, în pomãt batéleºte sã sã prefacã.3 Clãteascã-sã ceriul4,
tremure pãmântul, aerul trãsnet, nuârii plesnet, potop de holburã,
întunérec de negurã vântul sã aducã. Soarele zimþii sã-ºi rãtédze,
luna, siindu-se, sã sã ruºinedze, stélele nu scântãiadze, nici Galatea
sã luminedze. Tot dobitocul ceresc glasul sã-ºi sloboadzã, faptã
nevãdzutã, plecându-se, sã vadzã. Cloºca puii rãzsipeascã, Lebãda
Lira sã-ºi zdrobeascã, Leul rãcneascã, Taurul mugeascã, Aretele
fruntea sã-ºi slãbascã, Racul în coajã neagrã sã sã primeneascã,
Capricornul coarnele sã-ºi plece, Peºtii fãrã apã sã se înece,
Gemenii sã se desfãrþeascã, Fecioara frâmseþe sã-ºi grozãvascã,
cosiþa galbãnã în negru vãpsascã...”
GLOSAR
1
Singurul prieten adevãrat al lui Dimitrie Cantemir este
socotit Lupu Bogdan hatmanul, dar în aceste împrejurãri nu-l
putuse ajuta, fiind „depãrtat”, adicã în Moldova. Neculce
bãnuieºte cã Mihai Racoviþã a otrãvit pe Lupu Bogdan cu o
cafea ºi acesta a murit ºase luni mai târziu.
2
Antioh Cantemir, fratele autorului, e arãtat în culori
foarte urâte: „Grosimea” (sufleteascã) “îl apasã” ºi pe deasupra
mai este ºi fricos. Din vreme fusese înºtiinþat de preþul cerut,
dar refuzase sã plãteascã: chiar de ar sta o mie de ani la
închisoare, n-ar putea gãsi un ban, spune Antioh Cantemir.
3
Prima parte din aceastã „plângere” este imitatã dupã
aºa-numitele „trenoi” din literatura greacã din secolele
XV–XVI, plângeri în special pentru cãderea Constanti-
nopolului sub turci, în care se face apel la participarea naturii
la durerea oamenilor.
4
A doua parte din aceastã plângere este distinctã de
prima, ºi se pare cã este fãcutã dupã cãrþile sibiline, care erau
în vremea aceea des exploatate de cei care se ocupau cu
Perioada veche
problema profeþiilor. Chiar Nicolae Milescu a scris o carte
asupra sibilelor, în limba rusã: Cniga o sibilah (Cartea despre
sibile). Se vede cã ºi D. Cantemir cunoºtea acest gen de pre-
ocupãri din contactul sãu cu lumea greceascã de atunci.
Felul în care vorbeºte aici aratã cã el foloseºte acea parte din
cãrþile sibiline care se referã la sfârºitul lumii, când apare ca
fenomen caracteristic rãsturnarea semnelor zodiacale, a con-
stelaþiilor, rãsturnarea drumului planetelor ºi, în genere, o
întreagã confuzie cosmicã. În legãturã cu aceasta este de
admirat cât de bine cunoºtea Cantemir astronomia, ºi chiar
astrologia, pe care o detesta, în practicã, ca neconformã cu
principiile dogmatice creºtine.
Activitate independentã
1. Lãsând la o parte grafia similarã altor texte din epocã
ºi puþinele fonetisme moldoveneºti, remarcaþi limpezimea
lexicului ºi structura savantã a frazei.
2. La o primã lecturã se poate crede cã textul prinþului
moldav este învãluit într-o þesãturã ermeticã, lãsând impresia
unei pagini învechite, pline de „arhaisme”.
În realitate, la aproape trei veacuri de la redactarea roma-
nului Istoria ieroglificã, limba folositã de Dimitrie Cantemir
are mlãdierile surprinzãtoare ale limbii române literare
actuale.
Cu minime excepþii, substantivele, verbele, adjectivele ºi
celelalte pãrþi de vorbire utilizate de Cantemir sunt ºi astãzi
întrebuinþate în limbajul standard ºi în stilul funcþional spe-
cific literaturii artistice: priieten, mângâiare, ceriu, tânguialã,
sãlbatec, suspinând, puhoaie, pomeneascã etc.
Gãsiþi ºi alte pãrþi de vorbire de acest fel.
3. Remarcaþi structura eruditã a sintaxei. Sub influenþa
limbii latine, Dimitrie Cantemir foloseºte procedee retorice
frecvent întâlnite în literatura europeanã de la începutul sec-
olului al XVIII-lea.
4. Dislocãrile topice, inversiunile, aºezarea predicatului
la sfârºitul enunþului, fraza amplã cu numeroase subordonate
oferã imaginea unui text echilibrat, cu un superior simþ al
mãsurii. Demonstraþi cã toate aceste procedee retorice se
subordoneazã funcþiei poetice a limbii.
5. Comentaþi, într-un eseu, imaginea apocalipticã a
sfârºitului lumii, aºa cum se desprinde din fragmentul repro-
dus, a unei lumi aflate în în declin. Aveþi în vedere þesãtura
limbajului parabolic ºi a imaginilor arborescente, accentele
unui lirism meditativ, precum ºi numeroase elemente fol-
clorice ºi viziuni ale naturii sãlbatice.
71
 G. Cãlinescu despre Dimitrie Cantemir ____
 În aceste „eleghii cãielnice ºi trãghiceºti”, a cãror tehnicã
retoricã „o cultiva Shakespeare” ºi pe care Dimitrie Cantemir
o mânuia „cu exuberanþa unui clasic francez”, G. Cãlinescu
intuieºte „primele adevãrate poeme române. Cantemir are
talent, evident în muzica frazei, în ideea de a percepe concret
figurile simbolice ale constelaþiilor. Cronicarii au farmec
lingvistic ºi dar de povestitor; Cantemir este scriitor, creator,
aducând idei ºi combinaþii sintactice. Figura lui, umbritã
pânã azi, e a unui om superior.” Prinþul moldav „este Lorenzo
de Medici al nostru.”
(Istoria literaturii române de la origini pânã în prezent,
Ediþia a II-a, 1982, p. 205)
Elemente de lirism ºi de stil ______________
1. Descoperiþi elementele de lirism în aºa-numita „Jelanie
a Inorogului”, paginã de adevãratã prozã expresivã:
Aflând de perfidia Cameleonului, ªoimul sloboade
asupra celui cu „feþe schimbãtoare” un blestem de o puternicã
virulenþã:
„O, Hameleon, Hameleon, jiganie spurcatã, Hameleon, o,
puterile cereºti câte vãpsele ai pe piele, atâtea pedepse sã-þi dea
supt piiele! O, pricaz de necaz ºi pacoste pricaznicã, Hameleoane,
balaur mic ºi smãu în venin, Hameleoane, domnul diavolului ºi
dascãlul cacodemonului1, Hameleoane, fundul rãutãþilor ºi
vârvul vicleºugurilor, Hameleoane, mreajea dracului ºi painjina
tartarului, Hameleoane, o, rãutatea rãutãþilor ºi vicleºugul
vicleºugurilor, Hameleoane! O, duh spurcat de tulburare ºi vivor
necurat de amestecare, Hameleoane! Cine pustiul rãutate peste
rãutate ºi pãcat peste pãcat a grãmãdi te-au învãþat? Cine rãul
vicleºugurilor ºi amãgelelor sfârºit a nu face te-au îndemnat?”
1
cacodemon = gândul rãu.

„Plecatu-s-au cornul Inorogului, împiedicatu-s-au paºii celui

Ilustraþie de Ion Verdeº la Istoria ieroglificã

iute, închisu-s-au cãrãrile cele neîmblate, aflatu-s-au locurile cele
necãlcate, în silþele întinse au cãdzut, puterii vrãjmaºului s-au vân-
dut. Surcélele i-au uscat, focul i-au aþâþat, temeliile de la pãmânt
în nuâri i-au aruncat, nepriietin de cap, Corbul, gonaºi neosteniþi,
dulãii, iscoadã neadormitã, Hameleonul, ºi toþi în toatã viaþa îl
pândesc. De traiul, de viaþa ºi de fiinþa lui ce nedejde au mai
rãmas? Nici una. (…) Ce mângãiare i-au rãmas? Nici una. Ce
sprijenealã i-au rãmas? Nici una. Ce priietin i sã aratã? Nici unul.
Munþi, crãpaþi, copaci vã despicaþi, pietri, vã fãrâmaþi! Asupra
lucrului ce s-au fãcut plângã piatra cu izvoarã, munþii puhoaie
pogoarã, lãcaºele Inorogului, pãºunele, grãdinele, cerneascã-sã,
pãleascã-sã, veºtedzascã-sã, nu înfloreascã, nu înverdzeascã, nici
sã odrãsleascã ºi pre domnul lor cu jele, pre stãpânul lor negréle, Istoria ieroglificã
suspinând, tânguind, nencetat sã pomeneascã. Ochiuri de cucoarã, versificatã de Nichita Stãnescu ______________
voi, limpedzi izvoarã, a izvorî vã pãrãsiþi, ºi-n amar vã primeniþi.
(…) Clãteascã-sã ceriul, tremure pãmântul, aerul trãsnet, nuârii  Afirmaþia lui G. Cãlinescu referitoare la poeticitatea tex-
plesnet, potop de holburã, întunéric de negurã vântul sã aducã. tului cantemiresc a fost preluatã ºi argumentatã de Ion
Negoiþescu (Însemnãri critice, Editura Dacia, Cluj, 1970) ºi de
Soarele zimþii sã-ºi rãtedze, luna, siindu-se, sã se ruºinedze, stelele
Nichita Stãnescu.
nu scântãiedze, nici Galatea sã luminedze. Tot dobitocul ceresc
Poetul Nichita Stãnescu a transpus în versuri multe pasaje
glasul sã-ºi sloboadzã, faptã nevãdzutã, plecându-sã, vadzã.”
din primele o sutã de pagini ale romanului, „genialã ºi stranie ºi
2. Observaþi ºi prezenþa multor cuvinte în variante fone- unicã alcãtuire în limba românã”, predestinatã „nu unei vieþi de
tice vechi (neîmblate = neumblate), diftongul ia pentru ie, ii cititor, ci mai multor vieþi puse cap la cap ºi strãbãtute de o
pentru i (priieten), e pentru a (jele = jale), dz pentru z (vadzã, conºtiinþã unicã.”
nevãdzut etc.). Reproducem, cu aceleaºi note ale editorilor, întâile douã
3. Analizaþi, pe baza textelor date, structura caracteris- paragrafe din primul capitol al romanului. Observaþi cã propo-
ticã a frazei lui D. Cantemir. ziþiile ºi frazele sunt construite cu verbul la sfârºitul enunþului,
4. Analizaþi textul reprodus pe coloana alãturatã, din dupã modelul perioadelor sintactice latine, limba în care
punctul de vedere al expresivitãþii ºi al limbajului folosit. Dimitrie Cantemir vorbea ºi scria curent:

72 Literaturã
 9
Fiecare dintre patrupedele sau pãsãrile strãine chemate
„Mai denainte decât temeliile Vavilonului a sã zidi1 ºi Semi-
urmau sã se hotãrascã pentru totdeauna de a cui parte vor
ramis2 într-însul raiul spândzurat (cel ce din ºeapte ale lumii
rãmâne. În aceastã adunare, care era, dupã cum spune mai
minuni unul ieste) a sãdi3 ºi Evfrathul4 între ale Asii ape vesti- departe însuºi Cantemir, ºi a moldovenilor, ºi a muntenilor,
tul prin uleþe-i a-i porni, între crierii Leului5 ºi tâmplele C. Brâncoveanu cãuta sã impunã la tronul Moldovei un can-
Vulturului6 vivor de chitéle ºi holburã de socotele ca aceasta sã didat de al sãu: Mihai Racoviþã (Struþocãmila). Domnul
scorni. Leul darã de pre pãmânt (...) ºi Vulturul din vãzduh muntean se amestecase cu succes ºi mai înainte în treburile
(...) în sine ºi cu sine socotindu-sã ºi pre amãnuntul în samã interne ale Moldovei, fãcând ºi schimbând pe domni dupã
luându-sã, dupã a firii sale simþire aºe sã cunoscurã, precum bunul sãu plac.
mai tari, mai iuþi ºi mai putincioasã dihanie decât dânºii alta a 10
„Ca la un sfat îndatã le chemarã”: e vorba de sfatul boie-
fi sã nu poatã7. Însã singuri cu a sa numai ºtiinþã ºi simþire neîn-
rilor munteni ºi moldoveni veniþi la Poartã pentru alegerea
destulându-sã, cu a tuturor a altor ale lumii jigãnii ºi pasiri a lor
domnului Moldovei.
socotealã sã adevereascã ºi sã întãreascã vrurã8, ca precum
într-acesta chip sã fie cãtrã toate dovedind ºi din gura tuturor
mãrturisire luând ºi împãrãþiia ce-ºi alesése ºi socoteala ce în
gânduri îºi pusése în véci nemutatã ºi neschimbatã sã rãmâie9.
Aºédarã, Leul — jiganiile în patru picioare clãtitoare, iarã
Vulturul — pre céle prin aier cu pene ºi cu aripi zburãtoare ca
la un sfat îndatã le chemarã ºi în clipalã le adunarã10.”

GLOSAR
1
„Zidirea Vavilonului: începãtura rãutãþilor” (toate tãlmã-
cirile le vom da dupã cheia elaboratã de însuºi Cantemir la
sfârºitul lucrãrii sale). Cantemir indicã aici începutul conflic-
tului care formeatã obiectul Istoriei ieroglifice.
2
„Semiramis: pofta izbândirii strâmbe.” Cantemir face
aluzie la politica lui Brâncoveanu, care urmãrea sã-ºi asigure
prin intrigi ºi bani succes deplin atât în amestecul în treburile
Moldovei, cât ºi în lupta sa împotriva Cantemireºtilor.
3
Grãdinile suspendate din Babilon, socotite în Antichi-
Descriptio Moldaviae, scrisã în limba latinã, în 1716,
tate drept una din cele 7 minuni ale lumii. „Raiul spândzu- la cererea Academiei din Berlin
rat”: fericirea nestãruitoare, nestatornicã. Aluzie la zadar- (versiune germanã, Leipzig, 1771)
nicele ºi costisitoarele strãduinþe ale lui Brâncoveanu de a-ºi
crea o poziþie politicã de mâna întâi.
4
„Evfrathul: nesaþiul lãcomiii.” Cantemir considerã cã lãco- Stil ºi limbaj poetic ______________________
mia ar sta la baza politicii externe a lui Constantin Brâncoveanu.  Este cunoscut faptul cã poezia româneascã scrisã cu-
5
Leul este „partea moldoveneascã”, Moldova. noaºte o apariþie relativ târzie ºi o evoluþie lentã, linearã din
6
Vulturul este „partea munteneascã”, pentru Þara Ro- punct de vedere tematic ºi ezitantã sub raport prozodic.
mâneascã. Predominã multã vreme în acest domeniu cronica rimatã,
7
Conflictul s-ar reduce, dupã Cantemir, la lupta pentru versul omagial sau cu preocupãri general-moralizatoare, într-o
întâietate dintre cele douã þãri româneºti, mai veche decât exprimare greoaie, discursivã ºi cu o prozodie improprie
specificului limbii noastre. Primele versuri accentuate inten-
actuala „începãturã a rãutãþilor”.
8
siv în literatura românã se întâlnesc în Istoria ieroglificã a lui
În adunare trebuia sã fie de faþã nu numai jigãnii ºi pãsãri, Dimitrie Cantemir. Aºezate în versuri de N. Stãnescu, anu-
reprezentând pe moldoveni ºi pe munteni, ci ºi jigãnii ºi pãsãri mite pasaje din Istoria ieroglificã evidenþiazã „marile ºi profun-
strãine de neam, ca: Papagaia (Ioan Comnen), Privighetoarea dele calitãþi estetice ale tulburãtorului Dimitrie Cantemir”,
(Ieremia Cacavela), Vidra (Constantin Duca) etc., etc. expresivitatea limbajului folosit de acesta în Istoria ieroglificã.

Perioada veche 73
 Ritmuri poetice moderne
 MAI DENAINTE
de Nichita Stãnescu
Mai denainte decât temeliile Vavilonului aºé sã cunoscurã,
a sã zidi precum mai tari,
ºi Semiramis într-însul mai iuþi
raiul spândzurat ºi mai putincioasã dihanie decât dânºii
(cel ce din ºeapte ale lumii minuni alta a fi sã nu poatã.
unul ieste) Însã singuri
a sãdi cu a sa numai ºtiinþã.
ºi Evfrathul între ale Asii ape ºi simþire neîndestulându-sã,
vestitul prin uleþe-i a-i porni, cu a tuturor a altor ale lumii jigãnii
între crierii Leului ºi paºiri
ºi tâmplele Vulturului a lor socotealã sã adevereascã
vivor de chitéle ºi sã întãreascã
ºi holburã de socotéle vrurã,
ca aceasta sã scorni. ca precum într-acesta chip sã fie
Leul darã de pre pãmânt cãtre toate dovedind
(carile mai tare ºi din gura tuturor mãrturisire luând
ºi mai vrãjmaºã ºi împãrãþiia ce-ºi alesese
decât toate jigãniile ºi socoteala ce în gânduri îºi pusese
câte pre faþa pãmântului sã aflã în véci nemutatã
a fi, ºi neschimbatã
tuturor ºtiut ieste) sã rãmâie.
ºi Vulturul Aºedarã, Leul —
din vãzduh jigãniile în patru picioare clãtitoare,
(carile precum tuturor zburãtoarelor iarã Vulturul —
împãrat ieste, pre cele prin aier cu péne
cineºi poate presupune?) ºi cu aripi zburãtoare
în sine ºi cu sine ca la un sfat îndatã le chemarã
socotindu-sã ºi în clipealã
ºi pre amãnuntul în samã luându-sã, le adunarã.
dupã a firii sale simþire (Nichita Stãnescu, Cartea de recitire, Editura
Cartea Româneascã, Bucureºti, 1971)

Activitate independentã Fiºier bibliografic

 Comentaþi afirmaþia de mai jos a lui Nichita Stãnescu,
încercând sã transpuneþi în versuri alte pasaje din Istoria
ieroglificã:
„Mirat eu însumi, aplecat asupra textelor descopãr un
mare înaintaº al lui Eminescu, Arghezi, Blaga, Barbu,
Bacovia, un mare înaintaº egal cu urmaºii sãi ºi deci mai tul-
burãtor.”
Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglificã, I, II, ediþie îngri-
jitã ºi studiu introductiv de P.P. Panaitescu ºi I. Verdeº,
Editura pentru literaturã, Bucureºti, 1965; Al. Rosetti,
B. Cazacu, Liviu Onu, Istoria limbii române literare, Editura
ªtiinþificã, Bucureºti, 1971; N. Stãnescu, Cartea de recitire,
Editura Cartea Româneascã, Bucureºti, 1971; ªtefan
Munteanu, Vasile Þâra, Istoria limbii române literare,
Editura Didacticã ºi Pedagogicã, Bucureºti, 1979.

74 Literaturã
 Elemente de stil ºi limbaj artistic
NEOLOGISMELE
 Substantivul neutru „neologism” provine din adjectivul
grec „neos” = „nou” ºi din substantivul „logos” = „cuvânt,
vorbã”.
 Neologismul denumeºte un cuvânt nou, introdus în
limbã odatã cu noþiunea sau obiectul, amândouã inexistente
pânã atunci în exprimarea oralã sau în scris.
Neologismele împrumutate nu îºi pãstreazã decât rareori
forma originarã. Mai totdeauna, ele sunt modelate de sis-
temul fonetic ºi morfologic al limbii române.
 În Evul Mediu, cele mai multe neologisme au fost
împrumutate din limbile latinã ºi greacã de cãtre Simion ªte-
fan, Miron Costin, Radu ºi ªerban Greceanu, traducãtorii
Bibliei, de Dimitrie Cantemir ºi Stolnicul Constantin
Cantacuzino.
 Toþi au adaptat neologismele, fonetic ºi morfologic, la
structura limbii române, explicându-le semnificaþia. Simion
ªtefan ºi Miron Costin în notele ce însoþesc textul, Cantemir
a introdus înaintea primului capitol din Istoria ieroglificã o
listã de 260 de neologisme, ordonate alfabetic, sub titlul
Scarã a numerelor ºi cuvintelor strãine tâlcuitoare, explicate
semantic ºi etimologic.
În secolul al XIX-lea, în perioada romanticã, are loc un
proces rapid de modernizare a limbii române, prin împrumu-
turi neologice diversificate, din limbile francezã, italianã ºi
germanã.
Neologisme formate pe teren autohton _____
 Alte neologisme au fost create, prin derivare, în interi-
orul limbii române:
— cu prefixul neologic „a-” s-au format neologismele:
apoetic, abiotic, amoral, anormal etc.
— prin prefixul autohton „ne-” de origine slavã, ataºat
adjectivelor neologice, au fost create cuvintele: neoficial,
neopozabil, nepoluant, neobedient, nefavorabil º.a.
— cu prefixoidul „neo-” s-au format cuvintele: neoclasic,
neogrec, neomodernism etc.
— cu sufixoidul „-ism” au fost derivate cuvintele: semã-
nãtorism, poporanism, realism, simbolism, gândirism, modernism º.a.
Elemente de stil ºi limbaj artistic
Diversificaþi-vã cunoºtinþele!
 Reproducem câteva din neologismele înregistrate de
Cantemir la litera A; citiþi definiþiile date ºi comparaþi-le cu
sensurile formulate în Dicþionarul explicativ al limbii române.
Sintetizaþi dupã aceea observaþiile într-un scurt eseu. Aveþi în
vedere, în acest sens, ºi urmãtoarea opinie a lui S. Puºcariu:
„Neologismul e ca împrumutul extern, absolut necesar în
epoci de mari prefaceri; dar pentru ca împrumutul sã fie
folositor, el trebuie sã fie întrebuinþat spre punerea în valoare
a bogãþiei naþionale.” (Sextil Puºcariu, Limba românã. I. Privire
generalã, Bucureºti, 1976)
 avocat lãt. Cela ce trage pentru altul pâra cu platã.
 agona el. Lupta care face trupul cu sufletul în ceasul morþii.
 anatomic el. Cela ce ºtie meºteºugul mãdularelor trupului,
despicãtoriu de stârvuri.
 anonim el. Cela ce, izvodind ceva, numele nu i sã ºtie,
fãrã nume.
 antidot el. Leac împotriva boalei ce sã dã.
 alchimiste arãp. Cela ce sileºte a face din aramã aur, cela
ce ºtie a preface formele materiei.
 argument lãt. Dovadã, cuvânt, voroavã doveditoare.
 aromate el. Toate sãminþele, ierbile ºi unsorile frumos
mirositoare.
 atomuri el. Lucrul carele într-alt chip sau parte nu sã mai
poate despãrþi, despica, tãia, netãiat.
Theodor Aman, Petrecere în familie (fragment)
75

Theodor Aman, Seratã
Funcþia neologismelor ___________________
 Neologismele au un rol hotãrâtor în îmbogãþirea
vocabularului limbii române, prin faptul cã dubleazã, prin
sinonimie, substantivele, adjectivele ºi verbele autohtone;
comparaþi:
— substantive: dovadã / argument; folosinþã / utilitate;
încãpãþânare / obstinaþie; surghiun / exil;
— adjective: veºnic / etern; uimit / stupefiat; vremelnic /
temporar; vinovat / culpabil;
— verbe: osândi / condamna; pedepsi / sancþiona; rugini /
oxida; sfãtui / consilia.
 Neologismele nuanþeazã exprimarea scrisã ºi oralã, prin
concizia, claritatea ºi proprietatea termenilor.
 Neologismele contribuie la sporirea expresivitãþii lim-
bajului ºi a funcþiei poetice a limbii.
Diversificaþi-vã cunoºtinþele!
1. Cu ajutorul DEX-ului, rescrieþi definiþiile urmã-
toarelor cuvinte cu sinonimele lor neologice ºi comparaþi
nuanþele semantice obþinute:
 ascultãtor — obedient  neîndoios — indubitabil
 ciocnire — coliziune  amãgitor — specios
 nedreptate — inicvitate  neglijenþã — incurie
2. Neologismele au o contribuþie remarcabilã la moder-
nizarea vocabularului limbii române:
— „persoanã” ºi „individ” au înlocuit substantivul neogrec
„ipochimen”;
— „incendiu” a determinat trecerea în masa vocabularu-
lui a substantivului „pojar”, de origine slavã;
— „pompier” a înlãturat substantivul rusesc „pojarnic”;
— „geremea”, de origine turcã, folosit de Caragiale, ceea
ce înseamnã cã era încã în uz spre sfârºitul veacului al XIX-lea;
a fost substituit de substantivul francez „amendã”.
Încercaþi sã gãsiþi ºi alte exemple de acest gen.
76
3. Sesizaþi modernitatea neologismelor urmãtoare.
Aflaþi-le echivalentul, utilizând Dicþionarul de neologisme: abi-
otic, indimenticabil, denegare, inexorabil, atehnic, incongruenþã,
indubitabil, aporie, inenerabil, imund, ineluctabil.
4. Subliniaþi neologismele ºi determinaþi sursa împrumu-
tului sau modul de formare a cuvântului din elementele
primitive ale limbii, prezente în textul de mai jos.
Subliniaþi adverbele compuse ºi derivate ºi explicaþi modul
lor de formare.
Explicaþi neologismele printr-un sinonim sau un grup de
cuvinte:
a) „Elena îl primise cordial. Nu arãtase nimic din uimirea ei
pentru schimbarea nenorocitului Maxenþiu. În afarã de impresia pe
care i-o fãcuse decrepitudinea, prezenþa lui nu-i pricinuise nici o
emoþie. Ieºise cu totul din ciclul de existenþã care cuprindea pe
Maxenþiu; intrase în ciclul muzicii lui Bach.” (H. Papadat-
Bengescu)
b) „Întãritor aerul dimineþii: rece ºi acidulat. Soarele strãlu-
ceºte recent nichelat. ªi satul forfoteºte de soldaþi ºi ofiþeri. Vin ºi
se îndreaptã spre garã, se încruciºeazã cãruþe cu muniþii, chesoane
ºi lãzi de cartuºe. El salutã ºi rãspunde la salutul altora. Nu
cunoaºte pe nimeni. Mulþi îl privesc lung: uniforma nouã, curelele
cromate, chipiul abia scos din cutie aratã ciudat aici; haine de
paradã printre uniformele prãfuite, cu noroi uscat, pãtate dupã
îndelung stagiu în ºanþuri ºi bordeie, pe brânci, în viroage, unde
iarba strivitã a lãsat urme pe coate ºi genunchi.” (Camil
Petrescu)
Activitate independentã
1. Indicaþi pentru neologismele urmãtoare, frecvent
întâlnite în limbajul artistic, sinonimele mai vechi din limba
românã: avar, calamitate, infern, util, inocent, vers.
2. Gãsiþi sinonimul neologic pentru seria de sinonime
autohtone: sol, crainic, trimis, vestitor.
3. Explicaþi sensul urmãtoarelor neologisme: fervoare, adre-
nalinã, filistin, concludent, concesie, butadã, butaforie, burlesc,
alocuþiune, elocuþiune.
4. Alegeþi sensul corect:
— blasfemie: blestem, subminare, defãimare a lucrurilor
sfinte;
— fiasco: succes, filiaþie, eºec;
— fortuit: forþat, impus, întâmplãtor;
— inextricabil: complicat, de neînþeles, care nu poate fi
stricat;
— periplu: tertip, perpetum mobile, cãlãtorie lungã;
— a extorca: a înºela, a extirpa, a obþine un profit prin
ºantaj.
Elemente de stil ºi limbaj artistic
 CURENTE CULTURALE / LITERARE ÎN SECOLELE XVII–XVIII
Rafael, ªcoala din Atena
UMANISMUL
Sensurile ºi evoluþia conceptului ___________
1. Umanismul denumeºte o atitudine filosoficã prin care
omul ºi valorile naturii umane sunt aºezate deasupra valorilor
materiale, politice ºi religioase.
2. Umanismul a fost curentul de gândire care a dominat
epoca Renaºterii în secolele XIV–XVI, având expresii strãlu-
cite în planul cultural larg, în domeniul creaþiei artistice ºi al
concepþiilor filosofice. Umanismul atribuie omului valoarea
supremã, urmãrind, prin intermediul educaþiei, dezvoltarea
armonioasã a personalitãþii umane.
3. Umanismul se opune fanatismului religios medieval.
Intoleranþa religioasã a bisericii catolice a urmãrit suprimarea
oricãrei tendinþe de independenþã spiritualã a fãpturii
umane.
4. Umanismul apropie religia de ritmul de dezvoltare a
societãþii ºi atribuie fiinþei demnitatea pierdutã. Modelelor
umane medievale — sfântul ºi ascetul — le este opus omul
cu întreaga lui existenþã psihicã ºi intelectualã.
5. În sens restrâns, prin umanism se înþelege totalitatea
ºtiinþelor umane. Cu acest sens a fost utilizat în Renaºtere,
unde denumea disciplinele specializate în studiul limbilor ºi
al literaturilor Antichitãþii greco-latine.
Curente literare în secolele XVII–XVIII
UMANISMUL
ªI
ILUMINISMUL
(prezentare sinteticã)
Formele istorice ale umanismului
1. Cronologic, întâia formã de umanism este umanismul
Antichitãþii. Gânditorii antici ºi-au exprimat încrederea în
aptitudinile fiinþei umane de a se perfecþiona sistematic, prin
intermediul educaþiei. Disciplinele indispensabile educaþiei
erau considerate gramatica, retorica, dialectica, aritmetica,
geometria, astronomia ºi muzica.
2. În paralel cu aceastã formã de umanism, s-a dezvoltat
un umanism popular. În folclorul tuturor popoarelor, în toate
timpurile, a existat, prelungitã pânã în zilele noastre, o
filosofie despre om, cristalizatã în proverbe, maxime ºi zicã-
tori, în legende, snoave ºi basme. Nicolae Iorga vorbea despre
„graiul filosofesc” al colindelor, prin care s-au perpetuat în
contemporaneitate idei umaniste din cele mai îndepãrtate
epoci de viaþã istoricã. Anton Pann a grupat tematic prover-
bele autohtone în Povestea vorbii, realizând un adevãrat cod
etic al comportamentului uman ca fiinþã socialã.
3. Forma superioarã a acestui curent cultural o constitu-
ie umanismul renascentist, miºcare intelectualã ce caracteri-
zeazã dezvoltarea spiritualã a Europei între secolele XIV-XVI,
cu centrul de iradiere în Renaºterea italianã.
77
 Modalitãþi de manifestare a umanismului ___
 În mãnãstirile din Italia, Elveþia ºi Germania sunt desco-
perite, analizate ºi comentate operele clasice ale Antichitãþii.
 Pe lângã aceleaºi lãcaºuri de cult, se înfiinþeazã ateliere
speciale pentru copiatul manuscriselor, iar în oraºe, librãrii
pentru valorificarea lor.
 Se înfiinþeazã universitãþi la Florenþa, Roma, Viena,
Paris, Praga, Erfurt, Leipzig, Bar, Cracovia, Budapesta. În
Anglia, existau universitãþile Oxford, Cambridge, Edinburgh,
Glasgow, Aberdeen, Dublin, St. Andrews etc., peste o sutã
de colegii ºi aproximativ o mie de ºcoli secundare, ºcoli de
meserii, inclusiv pentru fete.
 Clericii, principii ºi împãraþii Europei creeazã biblioteci.
În anul 1455, Biblioteca Vaticanului avea peste 1 200 de vol-
ume. În Anglia, colegiile ºi universitãþile aveau propriile bib-
lioteci.
 Apariþia tiparului la mijlocul secolului al XV-lea a con-
tribuit la rãspândirea operelor literaturii antice.
 Existenþa imprimeriilor din Köln, Strasbourg, Basel,
Londra, Oxford, Cambridge, Veneþia, Paris, Milano, Florenþa,
Cracovia, Budapesta, Braºov a determinat tipãrirea cãrþilor
în limbile naþionale. Dante ºi Boccaccio îºi redacteazã creaþia
în italianã; în 1623, la Londra, sunt tipãrite într-un singur
volum 36 de piese semnate de Shakespeare, într-un tiraj de o
mie de exemplare.
 Redescoperirea ºi valorificarea operelor Antichitãþii
greco-latine a provocat o „renaºtere” a ºtiinþelor ºi artelor,
contribuind la modificarea viziunii despre om ºi lume: raþi-
unea ºi conºtiinþa sunt însuºirile fiinþei umane prin care se
diferenþiazã de celelalte vieþuitoare. Omul singur îºi poate
perfecþiona continuu personalitatea prin educaþie ºi culturã.
Neagoe Basarab ºi soþia sa, doamna Despina,
reprezentaþi în fresca de la biserica mânãstirii Curtea de Argeº
78
Reprezentanþii umanismului european ______
 Marile personalitãþi ale umanismului european sunt, în
Italia: Dante, Boccaccio, Petrarca, Leonardo da Vinci,
Michelangelo, Pico della Mirandola, Leon Battista Alberti,
Angelo Poliziano; în Franþa: Fran‡ois Rabelais, Michele
Montaigne, Pierre Ronsard; în Olanda: Erasmus din
Rotterdam; în Anglia: Thomas Morus; în Germania: Martin
Luther; în Spania: Hugo Grotius etc.
Începuturile umanismului în literatura românã
 În funcþie de condiþiile sociale, economice ºi politice,
umanismul de tip renascentist a pãtruns mai întâi în
Transilvania, în secolul al XV-lea, iar în urmãtoarele douã
secole se afirmã în Moldova ºi în Þara Româneascã. Deºi
s-a dezvoltat la confluenþa cu umanismul european, uma-
nismul românesc reflectã problematica politicã, socialã ºi
culturalã specificã societãþii româneºti.
Umanismul românesc reprezintã cel dintâi curent cultu-
ral de amploare din Þãrile Române. El a fost cultivat de
voievozii ºi domnitorii interesaþi în consolidarea statului feu-
dal (Neagoe Basarab, Matei Basarab, Iacob Eraclid Despotul,
Constantin Brâncoveanu, Dimitrie Cantemir), de boierii cãr-
turari (Nicolae Olahus, Grigore Ureche, Miron Costin,
Stolnicul Constantin Cantacuzino, Udriºte Nãsturel) ºi de
cãrturarii clericii (Dosoftei, Antim Ivireanul).
 În Transilvania, întâiul umanist român de formaþie
renascentistã a fost Nicolaus Olahus (1493–1568),
descendent din marea familie a Drãculeºtilor. A avut o
amplã corespondenþã cu Erasmus din Rotterdam. În opera
sa Hungaria, afirmã, cel dintâi, ideea romanitãþii, a originii
istorice comune ºi a unitãþii de limbã a poporului român.
Johannes Honterus (1498–1549) ºi-a desfãºurat acti-
vitatea la Braºov, unde a înfiinþat o tipografie ºi un gimnaziu,
în care a introdus elemente laice. Lucrarea lui intitulatã
Rudimenta Cosmografiae (1530) a fost utilizatã ca manual de
geografie ºi astronomie în ºcolile ºi colegiile apusene.
 În Moldova, domnitorul Despot-Vodã (1561–1563)
se situeazã la nivelul monarhilor luminaþi ai Europei de la
începutul secolului al XVI-lea. Acþionând în spiritul
umanismului european, el a elaborat un impunãtor program
cultural, parþial realizat prin înfiinþarea în anul 1562 a
„ªcolii latine” de la Cotnari, ºcoalã condusã de umanistul
Iohannes Sommerus (1542–1547), ºi a proiectat înfiinþarea
unei Academii umanist-ºtiinþifice. ªcoala de la Cotnari a
existat pânã în anul 1588, când Petre ªchiopul a cedat-o
misiunilor catolice venite în þara noastrã.
Literaturã
 Noi orizonturi ale umanismului românesc
 În Þara Româneascã, întâiul mare umanist a fost
principele Neagoe Basarab (1512–1521). Opera sa, Învãþã-
turile lui Neagoe Basarab cãtre fiul sãu Teodosie, reprezintã
unul din primele documente umaniste autohtone, în care
omul ºi raþiunea sunt considerate valori esenþiale. Omul poate
ºi trebuie sã fie educat pentru a obþine omul ideal, „desã-
vârºit ºi întreg”. Valoarea omului trebuie mãsuratã numai
prin capacitatea ºi meritele sale personale.
Urmãrind sã educe o întreagã societate, de la copil pânã la
marii dregãtori, Neagoe Basarab afirma un adevãrat crez etic.
El expune idei despre cinste ºi forþa dreptãþii, despre impor-
tanþa omeniei ºi a vredniciei, despre pace ºi rãzboi, despre diplo-
maþia necesarã menþinerii pãcii ºi îmblânzirii duºmanilor.
La douã secole dupã Neagoe Basarab, Constantin
Brâncoveanu (1688–1714) imprimã o nouã strãlucire umanis-
mului, iniþiind un nou stil arhitectonic, stilul brâncovenesc,
materializat în palatul de la Mogoºoaia ºi în mãnãstirea Hurezi.
Coordonatele fundamentale
ale umanismului cronicarilor _____________
 Apãrut încã din secolul al XV-lea în Transilvania ºi din
veacul urmãtor în Moldova ºi în Þara Româneascã, umanis-
mul românesc a cunoscut o epocã de mare dezvoltare în se-
colul al XVII-lea ºi la începutul celui de al XVIII-lea, prin
activitatea cronicarilor Grigore Ureche, Miron Costin,
Stolnicul Constantin Cantacuzino, Ion Neculce. Lor li se
adaugã complexa personalitate a lui Dimitrie Cantemir.
Toþi cronicarii au o formaþie umanistã, construitã pe douã
izvoare esenþiale: umanismul popular, cristalizat în literatura
folcloricã, ºi umanismul renascentist, însuºit în ºcolile umaniste
ale vremii.
Portofoliu de teme
 Pe grupe de trei-patru elevi sau individual, selectaþi
citate semnificative pentru umanismul cronicarilor din scrierile
acestora; argumentaþi, apoi, într-un eseu de maximum 5
pagini, urmãtoarele aspecte:
1. Cronicarii consemneazã evenimentele istorice dintr-un
impuls umanist, atribuind istoriei o înaltã valoare educativã.
Gr. Ureche scrie pentru a transmite urmaºilor experienþa
înaintaºilor: „...sã rãmâie feciorilor ºi nepoþilor, sã le fie învãþã-
turã, despre cele rele sã se fereascã ºi sã se socoteascã, iarã despre
cele bune sã urmeze...”
Ideea a fost reluatã de Miron Costin, care dãruieºte cititoru-
lui „atât din truda noastrã cât sã nu se uite lucrurile ºi cursul þãrii,
de unde au pãrãsit a scrie rãposatul Ureche vornicul...”
Curente literare în secolele XVII–XVIII
Ion Neculce redacteazã letopiseþul sãu tot pentru generaþi-
ile viitoare. El pune la dispoziþia cititorilor o operã instructivã,
bazatã pe experienþa vieþii sale ºi pe învãþãtura pe care o dau
omului marile întâmplãri istorice.
2. Rolul educativ al istoriei se coreleazã cu responsabili-
tatea în faþa contemporanilor. Gr. Ureche scrie „ca sã putem
afla adevãrul” despre trecut. „Eu voi da seamã de ale mele, câte
scriu”, adaugã Miron Costin. Iar Ion Neculce îºi subliniazã
obiectivitatea: „...sã nu gândiþi doarã pre voia cuiva sau în
pizma cuiva, ce precum s-a întâmplat, cu adevãr am scris.”
3. În viziunea cronicarilor, domnitorul care ºi-a subordo-
nat existenþa slujirii þãrii devine un elocvent exemplu pentru
urmaºi, idee, de asemenea, caracteristicã umanismului.
Cu acest scop, Gr. Ureche reînvie, în personalitatea lui
ªtefan cel Mare, prototipul ideal al viteazului, iar Ion
Neculce elogiazã domnia lui D. Cantemir.
4. Alt element al umanismului cronicãresc îl constituie
conºtiinþa romanitãþii poporului român. Cronicarii descoperã
ºi argumenteazã convingãtor latinitatea limbii ºi a poporului
român, continuitatea neîntreruptã a elementului roman, în
Dacia, unitatea de limbã, culturã ºi teritoriu a românilor de
pretutindeni.
Punctul de plecare se aflã la Gr. Ureche: „Românii, câþi se
aflã locuitori în Þara Româneascã ºi la Ardeal ºi la Maramureº,
de la un loc sunt cu moldovenii ºi toþi de la Râm se trag.”
Ceilalþi cronicari vor aduce argumente tot mai complexe
ºi mai convingãtoare. Stolnicul Constantin Cantacuzino
susþine originea romanã, afirmã unitatea poporului român ºi
dovedeºte cu argumente continuitatea elementului roman în
Dacia; în viziunea sa, românii au moºtenit, de asemenea, ºi
civilizaþia clasicã romanã. D. Cantemir reia aceeaºi problemã
în Hronicul vechimii romano-moldo-vlahilor, iar Miron Costin
îi dedicã studiul De neamul moldovenilor.
5. O altã idee esenþialã a umanismului românesc o con-
stituie lupta pentru pãstrarea independenþei. Pe aceastã idee
se grefeazã patriotismul cronicarilor, lupta pentru apãrarea
independenþei se manifestã diferit, de la un cronicar la altul,
în funcþie de personalitatea domnitorilor prezenþi, de
„creºterea” sau „descreºterea” puterii Imperiului Otoman.
6. Umanismul cronicarilor se caracterizeazã ºi prin
reflecþia filosoficã asupra condiþiei umane.
Reprezentative sunt, în acest sens, poemul Viaþa lumii, în
care Miron Costin mediteazã la fragilitatea fiinþei umane,
comparatã cu o floare trecãtoare, ºi romanul Istoria hieroglificã
de D. Cantemir. Principele român cugetã la destinul omului
într-o societate neprielnicã dezvoltãrii personalitãþii umane.
În cuprinsul secolului al XVII-lea, Miron Costin
(1633–1691) rãmâne cel mai de seamã reprezentant al
umanismului românesc.
79
 Miron Costin ºi conºtiinþa Exerciþii de creativitate
identitãþii naþionale ______________________ 1. Argumentaþi, în scris sau oral, propriile opinii asupra
 Alãturi de Letopiseþul Þãrii Moldovei, ce continuã cronica semnificaþiei miºcãrii umaniste în cultura românã.
lui Gr. Ureche, Miron Costin a redactat trei lucrãri cu finali- 2. Fixaþi-vã asupra unuia dintre reprezentanþii umanis-
tate comunã: demonstrarea unitãþii de origine, de limbã ºi mului în literatura românã.
culturã a poporului român din toate cele trei þãri româneºti. Elaboraþi un referat în care sã evidenþiaþi contribuþia
Cronica Þãrii Moldovei ºi a Munteniei ºi Istoria în versuri polone acestuia la formarea conºtiinþei naþionale ºi pentru introdu-
despre Þara Moldovei ºi Munteniei, scrise în limba polonezã, erau cerea unor noi forme de expresie culturalã.
destinate informãrii strãinilor ºi urmãreau sã trezeascã interesul 3. Realizaþi un scurt portret al lui Miron Costin, insistând
pentru poporul român în contextul politic ºi istoric al epocii. asupra trãsãturilor morale reprezentative pentru un anumit
A treia operã, De neamul moldovenilor, redactatã în limba temperament sugerat de scrierile sale.
românã, prezenta compatrioþilor etnogeneza poporului 4. Comentaþi echilibrul dintre fondul ºtiinþific,
conþinând argumentaþii sau pledoarii ample, ºi stilul elevat
român. În Predoslovia cãtre cititori, Miron Costin îºi justifica
sprijinit pe fondul lexical autohton ºi pe particularitãþile sin-
demersul istoric, apelând la urmãtoarele argumente:
tactice ale limbii vorbite, în mãsurã sã transforme lucrarea lui
a) scrie cartea cu scopul de a stabili împrejurãrile istorice
Miron Costin într-o carte de aleasã limbã româneascã ºi
în care s-a format poporul roman;
scrisã cu o intensã participare afectivã.
b) urmãreºte sã combatã falsurile rezultate din inter-
5. Completaþi fiºe cu fragmente de text, din opera lui
polãrile (adãugirile) introduse de Mihail Cãlugãrul ºi Simeon
Miron Costin, în mãsurã sã ilustreze adecvat aspectele afir-
Dascãlul în cronica lui Ureche;
mate mai sus.
c) intenþioneazã sã infirme teoriile greºite ale istoricilor
strãini referitoare la etnogeneza poporului român.
Lucrarea este conceputã în spirit umanist, ca o operã de
Fiºier bibliografic
sintezã istoricã ºi geograficã. De-a lungul a ºapte capitole,
Miron Costin împleteºte datele referitoare la Italia ºi Imperiul
Roman cu cele referitoare la situaþia Daciei în perioada Andrei Oþetea, Renaºterea ºi reforma, Editura ªtiinþi-
cuceririi de cãtre Traian, propunându-ºi sã combatã falsurile ficã, Bucureºti, 1968; Cornelia Comarovski, Literatura
privitoare la etnogeneza poporului român, pe un ton polemic, umanismului ºi a renaºterii, I, II, Editura Albatros,
uneori vehement, dar totdeauna demn. Bucureºti, 1972.
Ieremia Movilã ºi familia sa, tablou votiv în biserica mãnãstirii Suceviþa

80 Literaturã
 ILUMINISMUL
Condiþii de apariþie _______________________
 În secolul al XVIII-lea, în þãrile europene dezvoltate —
Anglia, Franþa ºi Germania — s-a cristalizat o miºcare ideo-
logicã, filosoficã ºi literarã denumitã ulterior Epoca luminilor,
luminism sau iluminism.
Factorul care a favorizat apariþia noului curent pe conti-
nentul european a fost influenþa exercitatã asupra þãrilor
europene de sistemul social-politic englez. Sistemul parla-
mentar englez, creat în urma revoluþiei burgheze de la 1688,
când a fost votatã Declaraþia drepturilor omului, a stârnit admi-
raþia gânditorilor francezi. Monarhia era negatã în esenþa ei,
în primul plan fiind adusã libertatea fiinþei umane. Monarhul
este un slujitor al statului, rolul lui este de a garanta fericirea
tuturor supuºilor sãi. Prosperitatea economicã, marile reforme
sociale din Anglia au favorizat procesul general de dezvoltare
a burgheziei, clasã dinamicã ºi revoluþionarã.
Toate acestea l-au determinat pe Voltaire sã afirme, în
Scrisori filosofice (1734): „Naþiunea englezã este singura de pe
pãmânt care a reuºit sã reglementeze puterea regilor împotrivin-
du-li-se”; ea a creat „aceastã guvernare înþeleaptã, în care
principele atotputernic ca sã facã binele, este legat de mâini ca sã
nu poatã face rãu.”
Procesul de cristalizare a iluminismului în Franþa a fost
impulsionat de apariþia unei mari opere colective, Enciclopedia,
un vast dicþionar în 17 volume ºi alte 11 de planºe, publicat
între anii 1751–1780. Realizatã de un nucleu de scriitori ºi
filosofi, Enciclopedia — modelul marilor enciclopedii contem-
porane — a fost întâia sintezã universalã a cunoºtinþelor acu-
mulate de gândirea umanã în domeniile cunoaºterii: filosofie,
ºtiinþã, economie, literaturã, istorie º.a. Aceastã lucrare a dat un
impuls puternic spiritului critic ºi a stimulat cercetarea în
toate ramurile ºtiinþei.
Din Franþa, iluminismul s-a rãspândit în celelalte þãri
europene, luând aspecte distincte, în funcþie de condiþiile
social-istorice ºi politice ale fiecãrei naþiuni.
Gândirea iluministã. Caracteristici
Iluminismul se afirmã ca o miºcare de idei opusã gândirii
feudale. Caracteristicile sale esenþiale sunt urmãtoarele:
1. Raþionalismul filosofic. Iluminismul afirmã încrederea în
raþiunea umanã, însuºire nativã a fiinþei umane, prin care ea
îºi defineºte individualitatea specificã.
Curente literare în secolele XVII–XVIII
2. Spiritul critic. Gânditorii epocii pun în discuþie, din per-
spectiva raþiunii, instituþiile feudale: monarhia, religia, sis-
temul educaþional, sistemul juridic.
3. Idealul politic al epocii este monarhul luminat, individul
care încurajeazã progresul naþiunii, contribuie la moderni-
zarea statului, efectueazã reforme economice ºi politice
menite sã armonizeze relaþiile sociale în interiorul þãrii.
Asemenea monarhi au fost, în aceeaºi perioadã tempo-
ralã, Iosif al II-lea în Austria, Frederic al II-lea în Germania,
Ecaterina a II-a în Rusia.
4. Exegeza criticã a textelor sacre. Cercetãtori erudiþi,
protestanþi ºi catolici, studiazã Biblia, relevând contradicþiile
textului. În anul 1678, apare Istoria criticã a Vechiului
Testament, elaboratã de exegetul francez Richard Simon.
5. Omul este considerat un cetãþean al lumii. Patria lui ide-
alã urma sã fie Cosmopolis, Cetatea universalã, în care se va
vorbi o limbã unicã ºi vor fi înlãturate conflictele armate,
prejudecãþile politice ºi religioase. Filosofii epocii — observa
D. Popovici — aºezau apariþia acestui Cosmopolis în anul 2440.
6. Modelul uman al iluminismului este filosoful care ia
locul modelelor feudale: sfântul, ascetul ºi cavalerul.
Filosoful este considerat un ghid al umanitãþii, singurul capa-
bil sã ducã omenirea spre fericire.
7. Educaþia este consideratã un drept al tuturor cetãþenilor
ºi trebuie realizatã prin ºcoalã ºi lucrãri de popularizare. Ideile
pedagogice iluministe au fost sintetizate de romancierul ºi
filosoful Rousseau în romanul Emile.
Iluminismul în literatura europeanã
 Marile creaþii ale epocii reflectã ideile iluministe.
În Robinson Crusoe, de exemplu, Daniel Defoe aduce un
elogiu spiritului întreprinzãtor al individului; prin Cãlãtoriile
lui Guliver, Jonathan Swift creeazã o posibilã proiecþie a unei
monarhii „luminate”.
În Franþa, ideile iluministe se ivesc în romanele episto-
lare, Scrisori persane de Montesquieu, în Julia sau Noua Eloizã
de Rousseau, în tragediile Brutus, Zadig, Zaira, Candide de
Voltaire, în romanele ºi eseurile lui Diderot: Cãlugãriþa,
Jacques fatalistul, Eseuri despre picturã etc.
În Germania, iluminismul este reprezentat de Lessing, cu
eseul Laocoon ºi drama Nathan înþeleptul. În Italia, idei simi-
lare întâlnim în ªtiinþa nouã de Giambattista Vico, în comedi-
ile lui Carlo Goldoni Hangiþa ºi Bãdãranii etc.
81
 ªCOALA ARDELEANÃ
Contextul istoric ºi programul naþional _____
 În ultimele douã decenii ale secolului al XVIII-lea ºi în
primul sfert al veacului al XIX-lea, ideile iluminismului se
rãspândesc ºi în cele trei principate române.
În Þara Româneascã ºi Moldova, iluminismul s-a manife-
stat prin strãduinþa marilor personalitãþi ale epocii — I.
Heliade-Rãdulescu ºi Gh. Asachi — de a dezvolta învãþã-
mântul în limba naþionalã, ºi prin lupta burgheziei pentru
egalitate în drepturi cu clasa dominantã ºi înlãturarea privi-
legiilor feudale.
În Transilvania, unde pãtrunde mai întâi, iluminismul
prezintã trãsãturi particulare. În raport cu iluminismul apu-
sean, varianta transilvãneanã se caracterizeazã prin aban-
donarea idealului „Cetãþii universale” în favoarea luptei de
eliberare naþionalã. Aceastã mutaþie a fost determinatã de
situaþia politicã a românilor din Transilvania, principat alipit,
prin Diploma leopoldinã, din 1691, Imperiului Austriac.
I. Reconstituirea contextului istoric este necesarã pen-
tru a înþelege ideologia ªcolii Ardelene.
Dupã Rãscoala de la Bobâlna (1437), cele trei naþiuni
privilegiate din Transilvania — ungurii, saºii ºi secuii — au
încheiat pactul intitulat „Unio trium nationum”. Termenul de
„natio” este folosit cu sensul juridic medieval de „grupare cu
drepturi politice”. În consecinþã, pe teritoriul Transilvaniei
sunt recunoscute trei naþiuni ce se bucurau de privilegii
sociale ºi politice, ºi trei religii: catolicã, luteranã ºi calvinã.
Românii, cea mai veche ºi cea mai numeroasã populaþie a
principatului, erau consideraþi „toleraþi”, iar religia ortodoxã
nu era recunoscutã de constituþia þãrii.
Austria, care urmãrea propagarea catolicismului ca factor
de coeziune a imperiului multinaþional, a promis preoþilor ºi
credincioºilor români ce se vor uni cu biserica Romei drep-
turi egale cu preoþii ºi credincioºii catolici. Înþelegând cã
unirea este singura modalitate de obþinere a drepturilor
politice, Sinodul de la Alba-Iulia acceptã unirea.
Chiar dacã promisiunile Austriei nu vor fi respectate
integral, românii le vor folosi mereu de acum încolo ca punct
de plecare în formularea revendicãrilor lor istorice. Astfel, în
anul 1744, episcopul Inochentie Micu Klein a convocat si-
nodul general, transformând o instituþie religioasã într-o
adunare naþionalã ºi cerând recunoaºterea românilor ca a
patra naþiune politicã a principatului.
82
 Pe plan politic, trebuie reþinut memoriul colectiv,
Supplex Libellus Valachorum, din 1791, prin care se cerea din
nou recunoaºterea românilor ca naþiune egalã în drepturi cu
celelalte naþionalitãþi din Transilvania.
 Pe plan cultural, ideile lui Inochentie Micu se reflectã
în activitatea de ansamblu a ªcolii Ardelene.
Gheorghe ªincai Petru Maior
II. ªcoala Ardeleanã este miºcarea ideologicã ºi culturalã
cu caracter iluminist a intelectualitãþii româneºti din
Transilvania, care a continuat ºi dezvoltat liniile directoare
antifeudale ºi naþionale ale programului formulat de
Inochentie Micu Klein.
Prin principalii sãi reprezentanþi — Samuil Micu,
Gh. ªincai, Petru Maior ºi Ion Budai-Deleanu —, dar ºi prin
contemporanii ºi continuatorii lor mai modeºti — Ion
Molnar-Piuaru, Dimitrie Eustatievici, Radu Tempea, Paul
Iorgovici, D. Þichindeal, C. Diaconovici-Loga, Ion Barac,
Vasile Aaron º.a. —, ªcoala Ardeleanã a urmãrit realizarea
unui program cultural menit, pe de o parte, sã-i educe pe
români în spiritul iluminismului, iar, pe de altã parte, sã le
susþinã cu argumente ºtiinþifice revendicãrile politice.
III. Concepþia istoricã. Obligaþi sã demonstreze cã statu-
tul de „toleraþi” acordat românilor este lipsit de temeinicie,
reprezentanþii ªcolii Ardelene au redactat, mai întâi, studii
istorice, dintre care cele mai importante sunt:
 Istoria ºi lucrurile ºi întâmplãrile românilor de Samuil
Micu. Autorul îºi începe studiul cu prãbuºirea cetãþii Troia ºi
cu întemeierea legendarã a Imperiului Roman, continuând
cu istoria politicã a þãrilor române ºi a bisericii în Ardeal.
Literaturã
  Hronica românilor ºi a mai multor neamuri de Gh. ªincai
începe cu rãzboiul daco-roman din 36 d.Hr., prezentând, în
continuare, cronologic, evenimentele istorice.
 Istoria pentru începutul românilor în Dachia de Petru
Maior demonstreazã, polemic, romanitatea ºi continuitatea
poporului român.
 În sfârºit, în lucrarea De originibus populorum Transylvanie,
scrisã în limba latinã, dar rãmasã în manuscris, Ion Budai-
Deleanu este preocupat de originea popoarelor din Transilvania.
Toþi autorii îºi organizeazã studiile în jurul a trei idei
esenþiale:
a) originea pur romanã a românilor;
b) continuitatea poporului român pe teritoriul
Transilvaniei;
c) teza contractualistã.
 Prima tezã, care afirmã, eronat, exterminarea integralã
a dacilor, urmãrea sã demonstreze nobleþea întregului popor:
românii sunt cei mai vechi locuitori ai Transilvaniei ºi cei mai
nobili, pentru cã ei sunt urmaºii direcþi ai nobilului popor
roman.
 Teza continuitãþii este motivatã ºi argumentatã ºtiinþi-
fic, cu numeroase dovezi. În demonstrarea romanitãþii
poporului român, argumentelor istorice li se vor adãuga ºi argu-
mentele etnografice. Astfel, juristul Damaschin Bojincã, în
lucrarea Anticile romanilor, urmãreºte în istoria Romei originea
unor obiceiuri folclorice româneºti.
 Teza contractualistã, dezvoltatã de Gh. ªincai, prezintã
aºezarea ungurilor în Transilvania în termenii unui contract
social, încheiat între ei ºi aristocraþia formaþiunilor statale
româneºti, contract încãlcat treptat de cei dintâi în secolele
urmãtoare.
IV. Concepþia lingvisticã. Pe plan lingvistic, corespon-
dentul tezei istorice a romanitãþii îl constituie teza latinitãþii
limbii române.
În lucrãrile de gramaticã — Elementa linguae Daco-
Romane sive valahicae de Samuil Micu ºi Gh. ªincai ºi Temeiu-
rile gramaticii româneºti de Ion Budai-Deleanu —; în studiile
de istorie a limbii — Dizertaþie pentru începutul limbii române ºi
Dialog pentru începutul limbii române între nepot ºi unchi de
Petru Maior —, în lucrãrile lexicologice — Lexicon românesc-
nemþesc de Ion Budai-Deleanu ºi, mai ales, în marele dicþionar
etimologic Lexiconul de la Buda, (1825) —, toþi reprezentanþii
ªcolii Ardelene au susþinut urmãtoarele idei:
1. Latinitatea limbii române. Limba românã provine din
latina clasicã (nu din latina popularã sau „vulgarã”, cum
provine, de fapt) ºi ar fi fost „coruptã” ulterior, prin amestecul
cu alte limbi strãine.
Curente literare în secolele XVII–XVIII
2. Purificarea limbii de elementele nelatine ºi mai ales de
cele slave.
3. Introducerea unei ortografii etimologice în locul celei
fonetice, pentru a sublinia suplimentar asemãnarea limbii
române cu limba latinã.
4. Înlocuirea alfabetului chirilic cu alfabetul latin.
V. Activitatea culturalã. O contribuþie însemnatã au adus
reprezentanþii ªcolii Ardelene la dezvoltarea învãþãmântului
ºi rãspândirea culturii. Gh. ªincai, în funcþia de director al
ºcolilor, a înfiinþat peste trei sute de ºcoli primare.
 Activitatea literarã. În preocupãrile ªcolii Ardelene,
scrierile literare propriu-zise ocupã un loc secundar. Ion Barac
versificã, în manierã popularã, Istoria lui Arghir ºi a Elenei.
Unicul mare creator al ªcolii Ardelene rãmâne Ion Budai-
Deleanu.
 Ion Budai-Deleanu (1760 – cca 1820) a lãsat o bogatã
operã istoricã, lingvisticã ºi literarã, depãºindu-ºi contem-
poranii prin orizont cultural ºi ºtiinþific. Opera sa poeticã
(poemul Trei viteji ºi, mai ales, Þiganiada), reprezintã pentru
literatura românã modernã o primã capodoperã, „compara-
bilã cu creaþii europene de valoare universalã.” (Dicþionarul
Scriitorilor Români, A-C, Bucureºti, 1995)
 Scrisã la începutul secolului al XIX-lea ºi tipãritã întâia
oarã abia la 1875–1877, Þiganiada sau Tabãra þiganilor este ex-
presia ideilor filosofice ale lui Ion Budai-Deleanu ºi, în egalã
mãsurã, un document literar unic, prin care limba românã ºi
poezia româneascã îºi fac intrarea în epoca modernã.
Capodoperã literarã ºi prima epopee scrisã în limba
românã, Þiganiada îºi are sorgintea în ideologia Luminilor,
cuprinzând însã în structura ei elemente renascentiste, ele-
mente baroce ºi anumite prefigurãri ale romantismului.
Activitate independentã
 În urma discuþiilor purtate în jurul conceptelor de umanism
ºi iluminism, realizaþi o compunere, de cel mult patru pagini,
având ca temã: Înnoirea stilurilor literare. Umanism ºi iluminism.
Organizaþi, ulterior, o dezbatere, în care sã comentaþi opini-
ile formulate în expunerile câtorva dintre voi.
Fiºier bibliografic
D. Popovici, Studii literare, I, Cluj, 1972; ªcoala
Ardeleanã, I, II, ediþie criticã, note , bibliografie ºi glosar de
Florea Fugariu, Editura Minerva, Bucureºti, 1983; Romul
Munteanu, Iluminism ºi romantism european, Editura
Odeon, Bucureºti, 1998.
83
 1
TEST DE EVALUARE

1. Explicaþi, în douã enunþuri, noþiunea de vocabular. 0,50 puncte

2. Demonstraþi, în 5 enunþuri, din ce puncte de vedere 0,50 puncte

poate fi studiat vocabularul.

3. Daþi patru exemple care sã ilustreze conceptul de 0,50 puncte

calc lingvistic.

4. Construiþi câte un enunþ cu formele corect scrise: 1 punct

desgoli/dezgoli; vãruialã/vãruealã; rãsbatã/rãzbatã;
Fãt-Frumos/Fãt Frumos.

5. Definiþi, în douã enunþuri, noþiunea de substrat. 0,50 puncte

6. Construiþi câte un enunþ în care termenii sabie ºi 0,50 puncte

argint sã fie folosiþi cu sens denotativ ºi conotativ.

7. Relevaþi, într-o compunere de maximum 15 rân- 1 punct

duri, importanþa traducerilor textelor religioase în
evoluþia limbii române.

8. Relevaþi, în maximum 5 enunþuri, ideea de identita- 0,50 puncte

te a românilor, exprimatã de Miron Costin în
Predoslovie la De neamul moldovenilor

9. Redactaþi o compunere despre viziunea asupra exis- 1 punct

tenþei în scrierile cronicarilor moldoveni.

10. Caracterizaþi, în maximum 20 de rânduri, umanismul 2 puncte

românesc, integrat în miºcarea umanistã europeanã.

11. Notaþi 3–5 caracteristici esenþiale ale ªcolii Arde- 1 punct

lene, miºcare de idei integratã în iluminismul euro-
pean.
Din oficiu: 1 punct

TOTAL 10 puncte

84 Evaluare
 PERIOADA MODERN|
Secolul XIX – începutul secolului XX
Constituþia din 11 iunie 1848 (acuarelã de Costache Petrescu)
Grup de revoluþionari munteni manifestând pentru
Cadrul istoric. Epoca paºoptistã ___________
• Caracterizatã printr-o puternicã manifestare a conºti-
inþei naþionale în toate provinciile româneºti, perioada fixatã
cu aproximaþie între 1830–1860 delimiteazã o epocã distinc-
tã în evoluþia istoricã a literaturii române, numitã în mod
curent ºi generic epoca paºoptistã. Termenul de paºoptism
desemneazã miºcarea democraticã ºi revoluþionarã care pre-
cede, în Þãrile Române, Revoluþia de la 1848 ºi pregãteºte
Unirea Principatelor (1859).
Conºtiinþa unitãþii naþionale ºi necesitatea unei sin-
cronizãri a luptei de emancipare din cele trei þãri române a
devenit, cãtre 1848, un postulat al cãrturarilor progresiºti din
Muntenia, Moldova ºi Ardeal. Intelectualii vremii îºi asumã
simultan iniþiativele din care rãzbat aceleaºi cerinþe ºi obiective
de culturalizare a neamului românesc, în domenii din cele
mai importante: învãþãmânt, teatru, presã, societãþi ºi asociaþii.
• Dintre toate formele culturii, literatura este conside-
ratã, în aceastã perioadã de afirmare, „calea cea mai uºoarã
ºi mai scurtã pentru renaºterea naþiei” (G. Bariþiu).
Aceastã perioadã înseamnã, înainte de toate, epoca
începutului literaturii noastre moderne ºi romantice.
Scriitorii afirmaþi dupã 1830 instaureazã un nou climat lite-
rar ºi o nouã stare de spirit. Cultura trecutului va fi pusã de
acum în discuþie din perspectiva modernizãrii, adicã din cea
a acordului cu evoluþia literaturii europene.
Secolul XIX – începutul secolului XX
Studiu de caz
ROLUL
LITERATURII
ÎN PERIOADA
PAªOPTISTÃ
• Din punct de vedere al orientãrilor literare, se observã
cã esteticile se juxtapun ºi se întrepãtrund, ajungându-se,
adeseori, la fenomene manifestate aproape concomitent:
a) teoretizãri în spiritul clacisismului (Ion Heliade
Rãdulescu, George Bariþiu);
b) profesiuni de credinþã romantice (Cezar Bolliac);
c) meditaþii pe temele cultivate de preromantism (ruine,
morminte etc.), alãturi de balade (Dimitrie Bolintineanu) ºi
fabule în genul celor scrise de La Fontaine (Gr. Alexandrescu,
G. Sion, Anton Pann etc.);
d) prozã de tipul epicului obiectiv (Alexandru Lãpuºneanul),
nuvele ºi romane sentimentale (D. Bolintineanu ºi C. Negruzzi),
în paralel cu romanul social de observaþie (N. Filimon).
Romantismul paºoptist este un romantism specific, co-
lorat naþional. Oameni ai ideilor, dar ºi ai faptei, paºoptiºtii au
fost animaþi mereu de o credinþã sincerã în progres ºi în
viitorul neamului românesc.
În plan cultural, paºoptiºtii au pus bazele învãþãmântului
modern, ale literaturii ºi artelor moderne (teatru, muzicã,
arte plastice etc.), reuºind sã îmbine imperativul de a asimila
noile formule stilistice moderne cu tendinþa de a recupera
fondul tradiþional de gândire, literatura popularã, istoria
puþin cunoscutã a veacurilor dinainte.
85
 • Personalitãþi ºi creatori care s-au manifestat în diverse

Statuia lui Ion Heliade Rãdulescu din Piaþa Universitaþii (Bucureºti)

registre culturale, paºoptiºtii au orientat treptat societatea
româneascã spre obiectivele sale naþionale ºi spre imperativele
modernizãrii.
„Arhitect al culturii române moderne” (G. Ivaºcu, Istoria
literaturii române. 1. Bucureºti, Editura ªtiinþificã, 1969,
p. 407), M. Kogãlniceanu a îndeplinit rolul unui îndrumãtor
cultural (asemãnãtor cu rolul exercitat de Titu Maiorescu
dupã 1866), impunându-se în cultura românã ca un prim
exponent al spiritului critic ºi primul teoretician modern al
specificului naþional. „Sã ne þinem de limbã, de Istoria noastrã,
scrie M. Kogãlniceanu în Introducþie, cum se þine un om, în
primejdie de a se îneca, de prãjina ce i se aruncã spre scã-
pare.” Prin aceste demersuri ale scriitorilor paºoptiºti,
direcþia naþionalã în culturã ºi literaturã este consolidatã teo-
retic ºi larg explicitatã prin luarea în considerare a tuturor
categoriilor care intrã într-un sistem literar: scriitor, sferã de
inspiraþie, mijloace artistice, public, cititor etc.

Între clasicism ºi romantism

1. Continuând literatura iluministã clasicã din epoca de
tranziþie, literatura românã din perioada 1830–1860 se ca-
racterizeazã, în primul rând, printr-o trecere treptatã de la
formula clasicã la cea romanticã sau prin coexistenþa ambelor
metode la unul ºi acelaºi scriitor.
Pe întreaga perioadã a literaturii paºoptiste se produce o
interesantã coexistenþã de curente. Predominante ca orien-
tare literarã, tendinþele preromantice ºi romantice se întâl-
nesc, uneori chiar în cadrul aceleiaºi opere, cu cele clasice ºi
realiste, spre exemplu la Gr. Alexandrescu, C. Negruzzi ºi
V. Alecsandri. „Cei mai bãtrâni scriitori ai epocii, scria în
acest sens Al. Piru, dupã un debut clasic, parcurg o fazã pre-
romanticã, ajungând la un romantism moderat cu încã vi-
zibile reminiscenþe clasice. Este cazul retardatarilor Stamati
ºi Asachi, nãscuþi în celãlalt secol, în parte al lui Eliade,
Negruzzi ºi Alexandrescu, nãscuþi dupã 1800, întrucâtva al
reprezentantului generaþiei celei mai tipic romantice,
Alecsandri, venit pe lume în 1819 (în acest an s-au nãscut
Bãlcescu, Russo, Bolintineanu, Filimon). Se poate spune
chiar cã V. Alecsandri a evoluat în sens invers, începând prin
a fi romantic ºi sfârºind prin a fi clasic.”
2. Opera unor poeþi din aceastã perioadã este dominatã
de interesul faþã de vechile monumente istorice. Frecventã în
literatura romanticã, tema ruinelor cunoaºte, în apus, o dez-
voltare specialã în a doua jumãtate a secolului al XVIII-lea.
În literatura românã, imaginea vechilor vestigii istorice, ca
simbol al vredniciei ºi libertãþii româneºti, apare frecvent în
poezia lui V. Cârlova (1808–1831), „preromanticul nostru
prin excelenþã” (Dumitru Micu), ºi a lui Alexandru
Hrisoverghi (1811–1837). În creaþia altor poeþi, meditaþiile pe
tema curgerii timpului, din elegiile de esenþã lamartinianã
(Ion Heliade-Rãdulescu, Gr. Alexandrescu, D. Bolintineanu),
alterneazã cu accentele petrarchiste din sonetele de dragoste
ale lui Gh. Asachi.
3. Dintre cei care scriu versuri în aceastã perioadã, alã-
turi de V. Alecsandri, Ion Heliade-Rãdulescu (1802–1872),
Gr. Alexandrescu (1810–1885), Anton Pann (1797–1854)
ºi D. Bolintineanu (1819–1872) sunt personalitãþile care au
împlinit profilul literar al epocii printr-o activitate com-
plexã, cu o disponibilitate specialã pentru toate genurile.
Romantismul românesc de pânã la 1860, în cele douã
ipostaze ale sale, tumultoasã ºi pateticã în Muntenia, reþi-
nutã ºi mai decorativã în Moldova, se caracterizeazã printr-o
puternicã angajare în istorie, prin voinþa de a îmbrãþiºa reali-
tatea ºi de a o servi.
Unele teme ºi motive de facturã esteticã diferitã, bine
individualizate în literatura universalã (fortuna labilis, vanitas
vanitatum, fugit irreparabile tempus), devin în poezia ruinelor
sau în poezia eroticã pretexte de comentariu patriotic.
Poezia meleagurilor îndepãrtate este puþin abordatã,
scriitorii fiind preocupaþi de necesitatea prezentãrii peisaju-
lui patriei, elementul autohton având prioritate în faþa celui
exotic.

86 Literaturã
  INTRODUCÞIE
[la Dacia literarã]
(fragmente)
(…) Numai doi oameni nu pierdurã curagiu, ci aºteptarã
toate de la vreme ºi de la împregiurãri. Aceºtii furã d. aga
Asachi ºi s. I. Eliad, unul în Moldavia, altul în Valahia pãstra
în inima lor focul luminãtor a ºtiinþelor. Aºteptarea lor nu fu
înºelatã. Împregiurãri cunoscute de toþi le venitã întru ajutor.
Aºa, la 1 iunie 1829 în Iaºi, Albina româneascã vãzu lumina
zilii pentru întâiaºi datã. Puþin dupã ea se arãtã ºi Curierul
românesc în Bucureºti. (…)
O foaie, dar, carea, pãrãsind politica, s-ar îndeletnici numai
cu literatura naþionalã, o foaie carea, fãcând abnegaþie de loc,
ar fi numai o foaie româneascã ºi prin urmare s-ar îndeletnici
cu producþiile româneºti, fie din oricea parte a Daciei, numai
sã fie bune, aceastã foaie, zic, ar împlini o mare lipsã în lite-
ratura noastrã. O asemenea foaie ne vom sili ca sã fie Dacia lit-
erarã; ne vom sili, pentru cã nu avem drum bãtut de dânºii,
folosindu-ne de cercãrile ºi de ispita lor, vom ave mai puþine
greutãþi ºi mai mari înlesniri în lucrãrile noastre.
Dacia, afarã de compunerile originale a redacþiei ºi con-
lucrãtorilor sei, va primi în coloanele sale cele mai bune
scrieri originale ce va gãsi în deosebitele jurnaluri româneºti.
Aºadar, foaia noastrã va fi un repertoriu general a literaturii
româneºti, în carele, ca într-o oglindã, se vor vede scriitori
moldoveni, munteni, ardeleni, bãnãþeni, bucovineni, fieºte-
carele cu ideile sale, cu limba sa, cu chipul sãu.
Critica noastrã va fi nepãrtinitoare: vom critica cartea,
iar nu persoana. Vrãjmaºi a arbitrarului, nu vom fi arbitrari
în judecãþile noastre. Iubitori a pãcei, nu vom primi nici în
foaia noastrã discuþii ce ar pute sã se schimbe în vrajbe.
Dorul imitaþiei s-au fãcut la noi o manie primejdioasã,
pentru cã omoarã în noi duhul naþional. Aceastã manie este
mai ales covârºitoare în literaturã. Mai în toate zilele ies de
subt teasc cãrþi în limba româneascã. Dar ce folos! cã sunt
numai traducþii din alte limbi ºi încã ºi acele de-ar fi bune.
Traducþiile însã nu fac o literaturã. Noi vom prigoni cât vom
putea aceastã manie ucigãtoare a gustului original, însuºirea
cea mai preþioasã a unii literaturi. Istoria noastrã are destule
fapte eroice, frumoasele noastre þeri sunt destul de mari, obi-
ceiurile noastre sunt destul de pitoreºti ºi de poetice, pentru
ca sã putem gãsi ºi la noi sujeturi de scris, fãrã sã avem pen-
tru aceasta trebuinþã sã ne împrumutãm de la alte naþii.
Foaia noastrã va primi cât se poate mai rar traduceri din alte
limbi; compuneri originale îi vor umple mai toate coloanele.
Redactorul rãspunzãtor, M. Kogãlniceanu,
(Dacia literarã, 19 martie 1840)
Secolul XIX – începutul secolului XX
Programul revistei Dacia literarã ___________
• Una dintre iniþiativele care evidenþiazã spiritul critic
constructiv al lui M. Kogãlniceanu a fost înfiinþarea, în 1840,
a revistei „Dacia literarã”, „întâia revistã de literaturã organi-
zatã”. (G. Cãlinescu)
Dintre toate revistele literare româneºti din prima jumã-
tate a secolului al XIX-lea, Dacia literarã este cea mai impor-
tantã pentru momentul istoric în care a fost publicatã.
• Revista Dacia literarã a apãrut la Iaºi (19 martie – iunie
1840), în total trei numere, sub conducerea lui M. Kogãl-
niceanu, „redactorul rãspunzãtor”.
Ideile programatice ale Daciei literare _______
• Paºoptismul a desfãºurat o acþiune criticã susþinutã, pe
douã fronturi, „a combãtut atât imitaþia pripitã ºi superficialã
a Apusului, cât ºi închistarea provincialã într-un conserva-
torism fãrã perspectivã.” (Vezi Paul Cornea, De la
Alecsandrescu la Eminescu, Bucureºti, 1966.) Dacã generaþiile
dintre 1780–1830 se strãduiau sã proclame originea latinã ºi
sã susþinã necesitatea unei culturi naþionale, paºoptiºtii
demonstreazã valoarea acestei culturi prin istorie, folclor ºi
filosofie, urmãrind cu prioritatea urmãtoarele:
a) unitatea culturalã ºi naþionalã a vechii Dacii;
b) necesitatea selecþiei operelor dupã criteriul valoric;
c) orientarea cãtre o criticã obiectivã, spirit critic în
aprecierea valorii operelor literare;
d) crearea ºi promovarea unei literaturi originale, inspi-
rate din trecutul istoric, din creaþia popularã ºi din peisajul
natural ºi social al patriei;
1. Prezentaþi sursele de inspiraþie propuse în Introducþia la
Dacia literarã.
2. Dezbateþi, în grupuri de câte patru-cinci elevi/eleve,
urmãtoarele aspecte:
a) ideile din Introducþie, sintezã a aspiraþiilor unei generaþii;
b) rolul Introducþiei în evidenþierea necesitãþii selecþiei
operei dupã criteriul valoric;
c) importanþa unei literaturi originale întemeiate pe
izvoarele naþionalitãþii.
3. Selectaþi, din Introducþie, observaþii, sugestii sau idei pe
care sã le apreciaþi ca fiind de actualitate.
Programul „specificului naþional” __________
1. Programul revistei Dacia literarã reprezintã un moment
de referinþã pentru întreaga dezvoltare a culturii române
moderne.
87
 Transcrieþi, din textul Introducþiei la Dacia literarã, frag-
ORIENTÃRI ALE LITERATURII PAªOP-
mente în mãsurã sã ilustreze teoria specificului naþional al lite-
raturii. TISTE (Sintezã)
2. Comentaþi fragmentul din Introducþie în care sunt evi- Genul ºi specia Autori ºi creaþii reprezentative
denþiate elementele ce alcãtuiesc fizionomia moralã a
poporului român. I. GENUL LIRIC Iancu Vãcãrescu, Primãvara amorului;
1. Pastelul Vasile Alecsandri, Pasteluri

2. Idila V. Alecsandri, Rodica

Sub semnul continuitãþii __________________ 3. Elegia V. Cârlova, Pãstorul întristat; D. Bolintineanu,
O fatã tânãrã pe patul morþii; V. Alecsandri, Steluþa
• Revista Dacia literarã a manifestat în mod strãlucit
4. Meditaþia Gr. Alexandrescu, Meditaþie, Umbra lui Mircea. La
conºtiinþa de sine a unei generaþii de mari patrioþi ºi valoroºi Cozia
scriitori români.
5. Oda Vasile Cârlova, Marºul (Oºtirii române);
• Literatura paºoptistã a reprezentat una din cãile cele
(marºul, imnul) V. Alecsandri, Odã ostaºilor români
mai importante pentru redeºteptarea naþionalã a românilor.
Ideile din programul „Daciei literare” se impun ca tendinþe 6. Satira ºi epistola Gr. Alexandrescu, Satirã. Duhului meu
dominante în creaþiile literare din aceastã epocã: literatura II. GENUL EPIC
trebuie sã fie naþionalã ºi sã aibã drept model poezia popularã, 1. Balada de ins- Ion Heliade-Rãdulescu, Zburãtorul
piraþie folcloricã
deosebit de elogiatã, iar ca izvoare de inspiraþie sã domine tradiþia
ºi frumuseþea naturii patriei. 2. Balada istoricã D. Bolintineanu, Muma lui ªtefan cel Mare
1. Elaboraþi o lucrare de tip referat prin care sã evidenþiaþi 3. Poemul V. Alecsandri, Dumbrava Roºie, Dan, cãpitan de plai
contribuþia epocii paºoptiste la dezvoltarea culturii române
4. Legenda V. Alecsandri, Legenda ciocârliei
moderne. Aveþi în vedere:
a) caracteristicile dominante ale acestei perioade (denu- 5. Epopeea I.H.Rãdulescu, Anatolida, Michaida (proiect);
Dimitrie Bolintineanu, Traianada (proiect)
mitã ºi „Cultura eroicã”);
b) reprezentaþii (personalitãþile întemeietoare); 6. Fabula Al. Donici, Fabule; Grigore Alexandrescu, Fabule
c) direcþia (domeniile) de acþiune (instituþii, aºezãminte cul- 7. Snoava Anton Pann, Povestea vorbii
turale, societãþi, ºcoli, presã, reviste, biblioteci, literaturã etc.);
8. Schiþa I.H. Rãdulescu, Domnul Sarsailã autorul;
d) importanþa programelor teoretice ale unui curent sau ale
C. Negruzzi, Fiziologia provinþialului
unei miºcãri literare în cristalizarea tendinþelor fundamentale
ale acestor orientãri. 9. Poemul în prozã A. Russo, Cântarea României
2. Prezentaþi, într-o expunere susþinutã în faþa clasei, 10. Proza istoricã N. Bãlcescu, Românii supt Mihai-Voievod Viteazul
profilul uneia dintre personalitãþile emblematice ale paºop-
11. Nuvela C. Negruzzi, Alexandru Lãpuºneanul
tismului, insistând asupra urmãtoarelor aspecte:
— succinte elemente biografice; 12. Jurnalul G. Alexandrescu, Memorial de cãlãtorie; V. Alec-
— modul de racordare la starea de spirit a epocii; de cãlãtorie sandri, O primblare în munþi, Cãlãtorie în Africa
— caracteristici dominante de personalitate; 13. Romanul M. Kogãlniceanu, Tainele inimei; D. Bolintineanu,
3. Comentaþi semnificaþia simbolicã a titlului revistei Manoil, Elena
Dacia literarã.
14. Scrisorile C. Negruzzi, Negru pe alb – Scrisori de la un
prieten; I. Ghica, Scrisori cãtre V. Alecsandri

De la paºoptism la junimism ______________ 15. Discursul M. Kogãlniceanu, Cuvânt pentru deschiderea

cursului de istorie naþionalã
• Acþiunea paºoptiºtilor (1830–1860) a generat o juxta-
III. GENUL Costache Negruzzi, Muza de la Burdujãni V.
punere de planuri ºi de obiective, o coexistenþã de stiluri, DRAMATIC Alecsandri, Farmazonul din Hârlãu (1840), Iorgu
curente de gândire, ideologii, direcþii estetice de o mare diver- 1. Comedia dela Sadagura (1844), Iaºii în carnaval (1845),
sitate: iluminism, raþionalism, romantism, neoclasicism, umanism, Chiriþa în Iaºi , Chiriþa în provinþie (1850–1852)
realism, mesianism utopic ºi naþional, providenþialism etc., menite
2. Cântecele comice V. Alecsandri, Clevetici, ultrademagogul (1860)
sã anticipeze spiritul critic junimist.
88 Literaturã
 LITERATUR|
Niccolo Livaditi, Familia poetului V. Alecsandri
Introducere _____________________________
 Substantivul ºi adjectivul „hibrid” desemneazã o enti-
tate lipsitã de armonie, o civilizaþie alcãtuitã din elemente
disparate, în cazul de faþã rezultatul unui proces istoric deter-
minat de aºezarea geograficã a Principatelor Române la con-
fluenþa marilor imperii feudale: otoman, rusesc ºi austriac.
Dominaþia strãinã, persistenþa relaþiilor feudale, fiscali-
tatea apãsãtoare, corupþia inerentã a aparatului de stat º.a.
au generat contraste sociale, politice ºi economice în toate
domeniile vieþii materiale ºi spirituale româneºti. În urma
revoluþiei de la 1821 ºi a reintroducerii domniilor pãmân-
tene, confruntarea dintre „vechi ºi nou, în care biruinþa greu
câºtigatã va fi a celui din urmã” (Alecu Russo), determinã un
progres lent, dar ireversibil.
Incipienta dezvoltare a industriei ºi a comerþului creeazã
premisele apariþiei burgheziei ºi se configureazã necesitatea
marilor reforme. Organizarea serviciului naþional al poºtelor
impune dezvoltarea reþelei de ºosele, stipulatã prin „legea dru-
murilor”, votatã în anul 1845. La Iaºi ºi în Bucureºti, se înfi-
inþeazã primele ºcoli cu limba de predare românã. Tinerii inte-
lectuali: Nicolae Bãlcescu, Mihail Kogãlniceanu, I.C. Brãtianu,
I. Heliade-Rãdulescu, Ion Ghica, Ion Ionescu de la Brad,
C. Negruzzi º.a. iniþiazã un proces de înnoire a societãþii
româneºti: ziare, reviste literare, teatre. Limbajul se moderni-
zeazã; lexicul epocii fanariote, alcãtuit din mulþi termeni turceºti
ºi neogreceºti, trece treptat în fondul pasiv al vocabularului.
Secolul XIX — începutul secolului XX
FORME HIBRIDE
ALE
CIVILIZAÞIEI
ROMÂNEªTI
Toate contrastele epocii se reflectã pregnant ºi în litera-
turã: Iaºii ºi locuitorii lui la 1840 de Alecu Russo, Iaºii în 1844,
Balta Albã, Iorgu de Sadagura de Vasile Alescandri, O cãlãtorie
de la Bucureºti la Iaºi înainte de 1848 de Ion Ghica etc.
Revoluþia de la 1848, consecinþa efervescenþei ideatice ºi
politice a tinerei generaþii, a creat premisele înfãptuirii
României moderne.
Trãsãturi ale stilului epistolar _____________
 Ca gen literar, epistolei i se subsumau, în epocile mai
vechi, scrisorile particulare, obiºnuite, cât ºi toate operele lite-
rare elaborate sub formã de scrisoare: eseuri, romane, poeme
etc. În Antichitate, epistola desemna nu numai scrisoarea
particularã, ci ºi poezia liricã ºi didacticã, în care autorul,
adresându-se unui interlocutor (real sau fictiv), fãcea mãr-
turisiri pe diferite teme (Horaþiu, Epistole; Ovidiu, Scrisori din
Pont).
Secolele al XVII-lea ºi al XVIII-lea reprezintã perioada de
maximã înflorire a corespondenþelor literare.
În literatura noastrã, bine cunoscutele Scrisori cãtre
V. Alescandri ale lui I. Ghica sunt considerate o capodoperã a
memorialisticii româneºti, autorul propunându-ºi sã relateze
numai despre cele „vãzute ºi auzite”. Faptul de a fi scris aces-
te creaþii sub formã de epistolã nu este decât o convenþie,
mãrturisitã, de altfel, de însuºi Ghica în „Introducere”.
89
 „… ne-am despãrþit gândindu-ne amândoi la un gând,
zicându-ne: «De ce nu ne-am scrie unul altuia, sub formã de
epistole intime, cele ce ne-am povestit într-astã searã; poate cã
unele din istorioarele noastre ar interesa pe unii dintr-acei cari
n-au trãit p-acele vremi?» ªi astfel am început o corespon-
denþã…”
Scrisorile lui Ghica sunt, de fapt, scrieri independente,
care evocã, cu mare artã, momente istorice ºi personalitãþi
diferite, evidenþiate uneori chiar de titlu: Din vremea lui
Caragea, Tunsu ºi Jianu, ªcoala acum cincizeci de ani, Din tim-
pul zaverii, Nicu Bãlcescu. Valoarea documentarã este dublatã
de o deosebitã valoare artisticã, epistolele lui Ghica definin-
du-se în scrisul românesc ca pagini unice de literaturã me-
morialisticã, în care pulseazã viaþa unei întregi epoci. Ghica
se dovedeºte a fi nu numai un bun portretist, ci ºi un creator
de tablouri de epocã memorabile, ca acela al Bucureºtiului
bântuit de „ciuma lui Caragea”.
PROZATORI PAªOPTIªTI
Ion Ghica
 BÃLTÃREÞU
(fragmente)
Londra, 15 august 1884
Scumpul meu amic,
Dupã un lung ºir de ani de invaziuni, rãzmiriþe ºi rãzboaie,
litfele streine, nemþi, turci ºi muscali, cari se bãteau mereu pe
biata þarã, se retrãseserã peste Dunãre, peste Carpaþi ºi peste
Nistru. Împãraþii iscãliserã între dânºii la Passarovitz, la Kuciuk-
Kainargic, la ªiºtov, la Iaºi ºi la Beligrad tot felul de convenþi-
uni ºi de tractate. Oltenia fusese luatã de nemþii cu coadã
comandaþi de principele Eugeniu de Savoia º-apoi datã înapoi
Valahiei dupã biruinþele turcilor asupra mareºalului Münich.
Bucovina ºterpelitã, ºi Grigorie Ghica, domnul Moldovei, asasi-
nat la Iaºi, Mavrogheni omorât la Rusciuc, Hangerliu
descãpãþânat la Bucureºti ºi Pasvantoglu cu turcii rebeli alun-
gat peste Dunãre. Boierii pribegi ºi surghiuniþi, care luaserã
parte unii cu turcii, alþii cu nemþii sau cu muscalii, se întor-
seserã unul câte unul din þara turceascã sau din þara ungureascã.
Ciumã ºi calicie! Spitalele ºi mãnãstirile, pline de bolnavi
ºi de cerºetori; românii þãrani, rãmaºi în sapã de lemn; codrii
ºi drumurile, împãnate de cete de hoþi cari jefuiau ºi cãzneau
cât ieºea omul din streaja Bucureºtilor afarã.
Se cãlcase pe secolul al XIX-lea, ºi cerul politic, atât în
Occident, cât ºi în Orient, era încãrcat cu nori negri ºi groºi,
90
„Spaima intrase în toate inimile ºi fãcuse sã disparã orice
simþãmânt de iubire ºi de devotament. Muma îºi pãrãsea copiii
ºi bãrbatul soþia pe mâinile cioclilor, niºte oameni fãrã cuget ºi
fãrã fricã de Dumnezeu. Toþi beþivii, toþi destrãmaþii îºi atârnau
un ºervet roºu de gât, se urcau într-un car cu boi ºi porneau pe
hoþie din casã în casã. (…) Rareori bolnavul ajungea cu viaþã
la câmpul ciumaþilor. De multe ori o mãciucã la cap fãcea
într-o clipã ceea ce era sã facã boala în douã-trei zile.”
Registrul larg al memorialisticii lui Ghica — sub formã
epistolarã — fusese anticipat de C. Negruzzi prin ciclul
Negru pe alb, subintitulat Scrisori. În acest context, I. Ghica
are meritul de a fi creat la noi „modelul prozei pitoreºti ºi
descriptive, cu pigment balcanic. (...) Ca ºi Neculce, Ghica
picteazã tablouri de epocã, scene, gesturi, costume,
exprimãri...” (N. Manolescu, Istoria criticã a literaturii române,
vol. I, Braºov, 2002)
printre cari nimeni nu putea zãri ce era sã ne aducã veacul
cel nou. Boierii îngrijaþi de soarta þãrii alergau unul de la
altul, se adunau, se sfãtuiau ºi nu mai ºtiau la ce sfânt sã se
mai închine, cã ºi nemþii, ºi muscalii, dacã bãteau pe turci,
tot pe turta lor trãgeau spuza.
La cererea d-a se da þãrii domn pãmântean, pe bãtrânul
Pãrscoveanu, Poarta rãspunsese trimiþând pe un alt fanariot
în locul lui Alexandru Moruz, pe Mihai ªuþu.
În seara de Mucenici, boierii cei mai colþaþi erau adunaþi
la sfat la banul Dumitrache Ghica, fratele lui Grigorie-vodã,
asasinat pentru împotrivirea ce fãcuse la darea Bucovinei.
Erau adunaþi la banul bãtrânul, cum îi ziceau ca sã-l
deosebeascã de doi fii ai sãi, Costache ºi Scarlat, cari amân-
doi ajunseserã tot bani mari ºi ei. (…)
Boierii erau bogaþi, foarte bogaþi, dar averile lor erau în
moºii, în scutelnici, poslujnici ºi þigani. (...) În strâmtoarea de
bani în care se aflau, trimiserã sã aducã pe Bãltãreþu. (...)
Bãltãreþu, cum intrã în salã, se duse drept la un boier
bãtrân, cãruia toþi îi ziceau „arhon medelnicerul”, ºi-l rugã sã
vesteascã banului sosirea sa. (...)
— Bine-ai venit, ªtefanache. Am primit scrisori de la
frate-meu; te-a fãcut baron.
Acel care anunþa Bãltãreþului aceastã ºtire înveselitoare
era un om între douã vârste, mai mult bãtrân decât tânãr;
Literaturã
gros la burtã, alb ºi rumen la faþã ºi cu mustãþile rase; purta
pantaloni de nanchin galben cu capac, bãgaþi în cizme
ungureºti cu pinteni, jiletcã vãrgatã, frac cafeniu cu bumbi de
metal cu pajurã împãrãteascã, cravatã roºie de pambriu, în
care îi intra bãrbia cu totul, pânã la gurã, lãsând sã iasã d-o
palmã douã colþuri ascuþite de guler scrobit... Era „prinþipul
Zamfir”, amicul intim ºi nedezlipit al banului Panã Filipescu.
Odinioarã bogasier cu prãvãlia lângã Bãrãþie, iar acum fiu
din flori al Mariei Terezii, ºi prin urmare frate vitreg cu Iosif
ºi cu Leopold al Austriei. (...)
— Tãceþi din gurã, nebunilor — zise un logofãt — sã ne
spuie conul ªtefan cum a fost când era sã-l arunce
Mavrogheni de sus din Turnul Colþei. (...)
ªi Bãltãreþu începu povestirea:
— Era cam pe la Vinerea Mare, când mã pomenesc pânã în
ziuã cã mã cheamã vodã; zic îndatã de-mi pune ºaua pe cal ºi
alerg la curte. Mavrogheni sta la fereastrã; cum mã vede, se dã
jos în capul scãrei, sare ca o maimuþã pe armãsar, parcã-l vãz,
batã-l Dumnezeu! cu poturi scurþi pânã la genunchi, picioarele
goale în iminei, mintean fãrã mâneci ºi legat turceºte. N-apu-
casem sã mã dau dupe cal, ºi-mi zice: „Vino dupã mine!” º-o
reteazã la fugã la deal, d-abia mã þineam dupã dânsul!…
Deodatã, vãd cã se opreºte la Colþea, descalecã, intrã în bise-
ricã, se închinã la toate icoanele ºi, când sã iasã, stã la uºã ºi mã
întreabã rãstit: „Trimis-ai haraciul la Poartã?” Eu îi rãspunsei:
„Da, mãria-ta, dar n-am gãsit mahmudele ºi am fost silit de am
pus de a topit niºte scule de aur ºi toatã argintãria câte le aveam
lãsate ºi de unii ºi de alþii amanet la mine, le-am fãcut bulgãri
de aur ºi de argint ºi i-am trimis la Stavracolu ca sã-i batã la
tarapana cu tura de mahmudele ºi beºlici. Aºtept din ceas în
ceas sã pice lipcanul cu þidula paºii de la Rusciuc.” „Aferim! îmi
zise, bãtându-mã pe spate. Vino sus sã mãnânci cu mine.” ªi-o
ia la fugã pe scara clopotniþei. Mã suiam dupã dânsul gâfâind,
mã gândeam la cinstea cea mare la care am ajuns ºi la câºtigul
ce era sã-mi aducã ºtirea când s-o duce vestea prin târg cã am
mâncat cu vodã la masã. Când ajunserãm sus de tot dasupra
clopotului celui mare, de unde vezi omul jos numai cât o vra-
bie, deodatã mã cheamã lângã dânsul la o ferestruie, ºi-mi zice:
„Ia te uitã de ici; mult e pânã jos?” „Mult, mãria-ta — îi rãspun-
sei —d-ar cãdea cineva d-aici, ar fi vai de el; nici praful nu s-ar
alege de dânsul.” „ªtii c-am visat pe sfântul Nicolae azi-
noapte”, îmi zise râzând. „Eºti bun la Dumnezeu, mãria-ta, ºi
d-aia a venit sfântul sã te vazã.” „Aºa cred ºi eu — îmi zise,
uitându-se în ochii mei —, dar nu ºtii cã mi-a zis sã te azvârl
d-aicea jos.” Când am auzit aºa, am îngheþat; mi s-a tãiat
picioarele ºi mi s-a muiat vinele, de era sã cad, fãrã sã mã mai
arunce cineva. ªtiam cã era în stare s-o facã, fiara! Când aud
încetiºor un glas cã-mi zice la ureche: „Zi-i cã ai visat ºi tu pe
sfântul Spiridon, þi-a cerut sã-i aprinzi o fãclie de cincizeci de
pungi de bani ºi cã, de te-o arunca dupã fereastra aia, mori ºi
Secolul XIX — începutul secolului XX
rãmâne sfântul fãrã lumânare.” Acel care-mi ºoptea aceste
cuvinte era Sava Arnãutul. Repetai ºi eu vorbele lui ca papa-
galul, clãnþãnindu-mi dinþii în gurã de fricã. „Ei, dacã e aºa —
îmi zise atunci Mavrogheni — trimite pe Sava sã-i cumpere
fãclia.” Muiai condeiul în cãlimãrile de la brâu, scrisei zarafului
meu din hanul „Sfântului Gheorghe”, ºi peste o jumãtate de
ceas Sava se întoarse cu o lumânãricã de trei parale; mi-o dete
în mânã, fãcu cu ochiul lui vodã ºi ne deterãm jos biniºor cu
toþii din turn. Eram mai mult mort decât viu. Cum am ajuns
acasã, am cãzut la aºternut ºi am zãcut trei sãptãmâni de gãl-
binare.
— O sfecliseºi, zise prinþipul Zamfir. (...)
Iatã cã vine medelnicerul din casã de la boieri ºi pofteºte
pe Bãltãreþu. (...)
— N-avem bani, ºi d-aia am trimis la dumneata, nene
ªtefane, sã ne înlesneºti, sã ne împrumuþi, cu siguranþã, se
înþelege, cu amanet de moºii.
Bãltãreþu îºi pune bãrbia în pumn, se gândeºte, tuºeºte ºi
rãspunse:
— De! boieri dumneavoastrã! cum ºtiþi cã e mai bine, cã
acu dumneavoastrã sunteþi þara, cum se zice, pânea ºi cuþitul;
le ºtiþi pe toate ºi de bine ºi de rãu. Noi suntem niºte pãcãtoºi,
niºte proºti! Facem cum ne ziceþi; dar unde sã vã gãsesc eu
bani în ziua de astãzi, pãcãtosul de mine?! Cã am sã iau din
toate pãrþile; stau cu sipeturile pline de amaneturi ºi de sine-
turi, ºi nimeni nu-mi plãteºte; cã de! ce sã zicã cineva, nici n-au
de unde. La vreo doi-trei armeni numai a rãmas ceva parale;
dar unde te poþi apropia de ei? Sãptãmâna trecutã, nu mai
departe, am avut o trebuinþã de-mi crãpa buza de douã sute de
mahmudele ºi m-am împrumutat de la Manuc, zece la pungã
pe lunã (24 %); i-am dat, ce sã fac? eram strâns de gât.
Dupã multe rugãminte ºi fãgãduieli de tot felul, cã i se va
înlesni luarea otcupului vãmilor, al ocnelor º-al poºtelor,
Bãltãreþu s-a înduplecat în sfârºit a împrumuta pe Dudescu cu
71/2 la pungã pe lunã (18 %), primind amanet toate moºiile. La
dobândã adãogând comisionul bancherilor ºi schimbul banilor
cu Lipsca ºi cu Viena, împrumutul venea la 30 ºi 40 % pe an.
Pe când ieºise cloºca pe cer, boierii intrau unul dupã altul
în butcile lor, fiecare precedatã de douã masalale; Dudescu
intrã acasã, ca sã-ºi facã pregãtirile de drum.
Nu trecuserã trei ani de la acea searã, ºi averea cea a
Dudescului, case ºi moºii, trecuse în mâinile Bãltãreþului. Pe
fiecare lunã, acest cãmãtar îi scotea câte o moºie la mezat ºi,
negãsindu-se concurenþi, moºia rãmânea pe seama lui, pe
nimic; moºii cari dau astãzi cinci ºi ºase mii de galbeni pe an,
le-a luat Bãltãreþu de la mezat, la Cochii-Vechi, pe trei ºi
patru mii de lei, galbenul valorând ºapte lei.
Unde e astãzi averea Bãltãreþului? Nimeni nu ºtie.
(Ion Ghica, Scrisori cãtre V. Alecsandri, Ed. Minerva, 1972)
91
 TEXT ªI INTERPRETARE
I. Ghica — creator de portrete ºi tablouri ___
 În scrisoarea intitulatã Bãltãreþu, „fuziunea dintre mem-
orie ºi imaginaþie e atât de puternicã, încât cele douã planuri
cu greu mai pot fi deosebite. Întregul talent al lui Ghica se
dezvãluie aici: patosul evocator, ºtiinþa descrierii, arta portre-
tului, capacitatea de a surprinde particularitãþile vorbirii per-
sonajelor, simþul grotescului, al comicului ºi al terifiantului.”
(Gh. Crãciun, Istoria didacticã a literaturii române, Editura
„Magister”, 1997)
 Precedate de Convorbirile economice ºi redactate destul
de târziu, în 1879, dupã vârsta de ºaizeci de ani, cu intenþia
de a reconstitui mai degrabã adevãruri trãite ºi nu de a face
operã de ficþiune, Scrisorile cãtre Vasile Alecsandri dezvãluie
adevãrata vocaþie de memorialist a lui I. Ghica.
 „Capodopera Scrisorilor… lui I. Ghica este Bãltãreþu.
Nicãieri n-a împletit prozatorul mai bine imaginaþia cu
darurile memorialistului. (…) Intrarea în scenã a lui Bãltã-
reþu, personaj mai mult lugubru decât pitoresc, ne introduce
în plin Balzac. (…) Psihologia e foarte realistã.”
(N. Manolescu, Istoria criticã a literaturii române, vol. I)
„Nici Negruzzi, nici Filimon nu-l egaleazã în realismul
dialogului. Dialogul introdus în naraþiune nu este pentru
Ion Ghica un simplu mijloc de a ne prezenta o scenã în acþi-
une. Ceea ce-l preocupã atunci când face sã vorbeascã pe
vreunul din eroii sãi este sã prindã cu exactitate particulari-
tatea lui lingvisticã ºi oarecum glasul tânãrului sãu.”
(Tudor Vianu, Arta prozatorilor români).
Portretul logofãtului Alecu Ghica
I. A. Schoeft,
92
Literatura memorialisticã ºi epistolarã ______
1. Comentaþi atitudinea lui I. Ghica faþã de scris, având
în vedere ºi urmãtoarele mãrturisiri de credinþã ale acestuia:
a) „Mie nu-mi este iertat sã scriu decât numai atunci
când pot spune un adevãr.”
b) „La noi cine sã te lumineze asupra celor petrecute la
începutul secolului? Bãtrânii care ºtiau au dispãrut ºi dispar
câte unul; cei tineri nu ºtiu sau, dacã ºtiu, ºtiu rãu; scrieri
contemporane avem foarte puþine sau nicidecum. Înainte
vreme tot se mai gãsea din timp în timp câte un boier, câte
un logofãt, un Ureche, un Costin, un Neculce, un Greceanu,
uricari, letopiseþi ºi cronicari istoriografi, care înregistrau zi
de zi, orã de orã cele ce se petreceau.”
2. Relevaþi, cu argumente din textul reprodus în manual,
particularitãþile artistice ale prozei lui Ion Ghica. Aveþi în
vedere ºi urmãtoarea opinie criticã:
„Sub pana lui Ghica, trecutul reînvie cu o uimitoare
prospeþime, veridic ºi înconjurat, totodatã, de o aurã de fabu-
los. Senzaþia de viaþã care pulseazã în aceste amintiri provine
din plasticitatea luxuriantã a descrierilor ºi din naturaleþea
cuceritoare a dialogului.” (Dicþionarul literaturii române de la
origini pânã la 1900, Bucureºti, 1979).
3. Evidenþiaþi modul cum se realizeazã atmosfera de epocã.
4. Nu mai puþin expresive decât tablourile de epocã sunt
portretele. Caracterizarea personajelor ilustreazã rigoarea
observaþiei realiste ºi reflectã, în unele situaþii, judecata mo-
ralã a autorului. Susþineþi, cu argumente din text, cã I. Ghica
dovedeºte putere de observaþie ºi o artã desãvârºitã de a real-
iza portrete remarcabile.
5. Dovedindu-se a fi fascinat de culoare, fantezia scri-
itorului e mai mult plasticã, acesta fiind un evocator lucid, cu
o detaºare adesea ironicã faþã de trecut. De la realitatea curat
biograficã („dorinþa de a reda obiectiv adevãrul istoric” – N.
Manolescu), I. Ghica trece la imaginaþie.
Demonstraþi cum se produce aceastã alunecare în ficþi-
une ºi prin ce mijloace o sugereazã autorul.
6. Ghica surprinde vorbirea personajelor cu o rarã auten-
ticitate ºi forþã dramaticã.
Identificaþi, în replicile personajelor din textul pe care îl
reproducem în pagina urmãtoare din Bãltãreþu, preocuparea
autorului de a reþine vorbirea acestora, prin notarea exactã a
particularitãþilor lexicale:
Literaturã
 „La cuvintele acestuia, prinþipul Zamfir, care se temea sã nu
întãrâte mai rãu pe Manea, începu a râde cu hohot, frecându-se
pe obraz ºi zicând:
— Intri ºi tu în vorbã nepoftit, pãianjene: Bine sã-i fie lui
Mustafa-Paºa! Aºa sã paþã dacã e turc! Sã se facã ºi el creºtin
odatã ºi sã se isprãveascã. O mâncã cât de bunã Mustafa;
º-acu mã usturã. Dã spurcatu e nebun, nu se încurcã, parc-ar da
într-un bou. Aºa e, dacã mãnâncã numai lumânãri de seu, ca
ungurii; º-asearã era cu o lumânare în gurã; a înghiþit-o cu feºtilã
cu tot.
— Mãnânc lumânãri, mã! rãspunse Manea, ca sã mã
luminez pe din nãuntru, mã! Dar tu, care bei la vin ca o butie,
ce-o fi în capul tãu, întuneric ºi beznã, mã! ca într-o pimniþã
oarbã, mã!”
Oralitatea ca specific al naraþiunii ________
 Proza lui Ion Ghica se distinge prin urmãtoarele ele-
mente de stil: a) prezenþa unor procedee specifice limbii vor-
bite; b) utilizarea registrului lexical popular; c) caracterizarea
psihologiei personajelor prin selectarea unor forme populare,
specifice graiului muntenesc sau prin limbajul familiar.
 „Memorialistica presupune o viziune mai exactã, o
perspectivã veridicã asupra evenimentelor evocate, ea refe-
rindu-se la niºte fapte de viaþã precise, trãite de obicei de
autor ºi unde ficþiunea opereazã cu multã prudenþã.”
(D. Pãcurariu)
„Colecþia lui Ghica este integralã, distribuitã pe sãli ºi
epoci, formând uneori serii de generaþii (…). Prezentãrile
sunt dioramice, întrunind toate elementele pãtrunderii mod-
ului de existenþã al individului. (…) Împreunã cu darul
constructiv, Ion Ghica are un talent de narator incompara-
bil, o imaginaþie arabã. Punctele lui de plecare sunt docu-
mentare, amintiri, studii economice, sociale. În mijlocul
celui mai arid memoriu, prozatorul trece la anecdotã, câteo-
datã dramatizând, jucând pe rând toate rolurile.” (G.
Cãlinescu)
„Fãrã a avea darul nãscocirii de întâmplãri, Ghica este
un incomparabil povestitor de lucruri vãzute ºi trãite, un
evocator plin de culoare al primilor ºaizeci de ani din sec-
olul al XIX-lea. În anumite puncte, rememorarea scriitoru-
lui ia aspect de generalizare caracterologicã, de pildã în
scrisoarea Bãltãreþu, unde apare figura unui cãmãtar de la
începutul secolului al XIX-lea.” (Al. Piru)
Secolul XIX — începutul secolului XX
L. Stawski, O vedere a Iaºilor la 1842 (fragment)
Modalitãþile narãrii ______________________
1. Prezentaþi, pe scurt, întâmplarea al cãrei erou a
devenit Bãltãreþu.
2. Urmãriþi modul de organizare a conþinutului povestirii
relatate de Bãltãreþu, insistând asupra urmãtoarelor aspecte:
a) relatarea evenimentelor de cãtre personajul principal
al întâmplãrii;
b) forma în care sunt redate evenimentele din naraþiune
(gradarea expunerii, dozarea efectelor psihologice asupra
auditoriului).
Stil ºi limbaj artistic _____________________
1. Analizaþi fragmentele de text reproduse în manual din
punct de vedere fonetic ºi lexical, deosebind termenii populari
de cei regionali.
2. Remarcaþi oralitatea stilului în povestirea pe care
Bãltãreþu o prezintã în faþa boierilor sosiþi la curtea boierului
Ghica. Urmãriþi impresia de autenticitate ºi spontaneitate
realizatã prin coexistenþa stilului indirect liber cu relatarea
propriu-zisã.
3. Transcrieþi, din scrisoarea Bãltãreþu de I. Ghica, cel
puþin douã fraze care sã ilustreze expresivitatea stilului
autorului, rezultatã din:
a) îmbinarea exprimãrii directe cu cea indirectã;
b) îmbinarea, în aceeaºi frazã, a gândului scriitorului cu
cel al personajului.
4. Transpuneþi, din textele reproduse din Bãltãreþu, frag-
mente de stil direct în stil indirect, evidenþiind modificãrile
pe care le presupune aceastã trecere.
5. Transcrieþi, din scrisoarea Bãltãreþu de Ion Ghica, câte
douã fragmente în care oralitatea textului se realizeazã prin:
a) exclamaþii ºi interogaþii;
b) interjecþii ºi vocative.
93
 Tradiþii ale prozei memorialistice
 De la început ºi pânã târziu, în epoca desãvârºirii ei,
proza româneascã a fost precumpãnitor memorialisticã.
Rãmân concludente, în acest sens, operele cronicarilor, prin
evocãrile bazate nu numai pe documente ºi izvoare, ci
pornind adesea de la amintiri ºi mãrturii personale. Sub ace-
leaºi auspicii stã în cea mai mare parte ºi proza literarã din
prima jumãtate a secolului al XIX-lea ºi din deceniile urmã-
toare, începând cu literatura de cãlãtorii, reprezentatã de
Dinicu Golescu, Grigore Alexandrescu, V. Alecsandri, Ion
Codru Drãguºanu, Dimitrie Rallet, Nicolae Filimon, de
exemplu, precizând cã, în aceste cazuri, scriitorii se referã la
o realitate foarte apropiatã în timp, pe când Ghica evocã
oameni ºi întâmplãri din perspectiva, adesea, a peste 50 de
ani în urmã. Caracterul memorialistic al prozei lui
Alecsandri, de exemplu, constã nu numai în prezentarea cu
predilecþie a unor amintiri proprii, ci ºi în faptul cã modali-
tatea povestirii devine, în cele mai multe dintre prozele sale,
rememorativã (Balta albã sau Istoria unui galben).
Acelaºi lucru se poate afirma ºi în legãturã cu proza lui
M. Kogãlniceanu ºi C. Negruzzi, cu deosebire cã, prin
scrisorile sale (Negru pe alb), C. Negruzzi îl anunþã direct pe
Ion Ghica.
 Dupã propriile-i mãrturisiri — menþionate ºi în
paginile anterioare —, Ion Ghica primise pentru redactarea
Scrisorilor primul îndemn de la V. Alecsandri, care intuise în
prietenul sãu un mare talent de povestitor ºi-l încuraja astfel
sã se valorifice în proza memorialisticã. „Într-o searã lungã
de iarnã, mãrturiseºte I. Ghica, pe când ninsoarea bãtea în
geamuri, aºezaþi pe jãþuri la gura sobei, dinaintea unei flãcãri
dulci ºi luminoase, am petrecut ore întregi ºi plãcute cu
amicul Vasile Alecsandri, povestindu-ne unul altuia suveni-
rile noastre din tinereþe. Se apropia de ziuã când ne-am adus
Muncã independentã
1. Identificaþi, în textul reprodus în manual, aspecte prin
care sã susþineþi caracterul memorialistic ºi epistolar al prozei
lui Ion Ghica.
2. Urmãriþi ºi comentaþi tehnica notãrii detaliilor semni-
ficative în evidenþierea autenticitãþii analitice a momentelor
din opera literarã Bãltãreþu.
3. Evocaþi cadrul ºi atmosfera întrunirilor boierilor, descrise
de I. Ghica în opera literarã Bãltãreþu.
4. Observaþi particularitãþile lexicale ale stilului folosit de
Ion Ghica în Bãltãreþu ºi arãtaþi funcþia limbajului în
portretizarea personajelor.
5. Reconstituiþi tabloul de moravuri al epocii, pornind de
la mentalitatea ºi comportamentul personajelor descrise.
94
aminte de camerile noastre de culcat ºi ne-am despãrþit,
gãsindu-ne amândoi la un gând ºi zicându-ne: «De ce nu
ne-am scrie unul altuia, sub formã de epistole intime, cele ce
ne-am povestit într-astã searã; poate cã unele din isto-
rioarele noastre ar interesa pe unii dintr-acei care n-au trãit
pe acele vremi?» ªi astfel am început o corespondenþã deºi
adesea întreruptã, dar pe care am reînnoit-o de câte ori ocu-
paþiunile ne-au permis; corespondenþã în care ne-am ferit de
orice invective, fãrã însã a ne abate niciodatã a spune ade-
vãrul.”
 Dincolo de valoarea istorico-documentarã, opera
memorialisticã a lui Ghica, prin caracterul ei variat, prezin-
tã ºi o anumitã valoare literarã. Scrisorile oferã astfel aspec-
tul unei succesiuni de tablouri din ultimii ani ai secolului al
XVIII-lea, cu domnia lui Mavrogheni-vodã, completate cu
imagini de la începutul secolului al XIX-lea (Bãltãreþu, Polcov-
nicu, Ioniþã Ceganu). Suita de imagini continuã cu anii dom-
niei lui Caragea (Din vremea lui Caragea) ºi cu rãscoala
eteriºtilor ºi a lui Tudor Vladimirescu, pânã la rãzboiul
ruso-turc din 1828–1829 (Din timpul Zavarei) ºi domnia lui
Grigore Ghica (Cluceru Alecu Gheorghescu, Un bal la curte
în 1827). Scriitorul înfãþiºeazã întâmplãri ºi oameni, obiceiuri
în general cunoscute doar din relatãrile altora. Deosebit de
animate sunt scrisorile în care sunt evocate episoade ºi
întâmplãri la care scriitorul n-a fost doar martor ocular, ci a
participat entuziast, cu rol nu o datã conducãtor (Amintiri
despre Grigore Alexandrescu, Nicu Bãlcescu, Pericle Ghica, O
cãlãtorie de la Bucureºti la Iaºi înainte de 1848). La fel de
interesante sunt imaginile în legãturã cu starea învãþãmân-
tului în þãrile române înainte de 1830 (ªcoala acum 50 de
ani, Dascãli greci ºi dascãli români). (Vezi ºi D. Pãcurariu, Ion
Ghica).
Fiºier bibliografic
T. Vianu, Arta prozatorilor români, EPL, Bucureºti,
1966; G. Cãlinescu, Istoria literaturii române de la origini
pânã în prezent, Ediþia a II-a, Bucureºti, 1982; Al. Piru,
Istoria literaturii române de la începuturi pânã azi,
Ed. Univers, 1981; D. Pãcurariu, Ion Ghica, E.L.
Bucureºti, 1965; Nicolae Manolescu, Istoria criticã a liter-
aturii române, vol. I, Ed. Aula, Braºov, 2002; Ion Roman,
Viaþa lui Ion Ghica, Bucureºti, Ed. Albatros, 1970; Mihai
Gafiþa, Faþa ascunsã a lunii, Bucureºti, Cartea
Româneascã, 1974.
Literaturã
 Elemente de stil ºi limbaj artistic
STILUL DIRECT
Generalitãþi ____________________________
 Stilul vorbirii: ansamblul procedeelor sintactice prin
care este reprodusã o replicã, în exprimarea curentã sau în
textul literar.
 Pentru a reproduce ideile, gândurile sau sentimentele
cuiva existã douã modalitãþi sintactice distincte: stilul direct
ºi stilul indirect. Pentru ambele procedee se folosesc ºi noþiu-
nile de „vorbire directã” ºi „vorbire indirectã”, iar, uneori, ter-
menul „discurs direct”.
În amândouã situaþiile, enunþurile reproduse sunt intro-
duse prin cuvinte de declaraþie (verbe dicendi). Diferenþa dintre
aceste enunþuri este determinatã de raportul sintactic dintre
enunþul reprodus ºi cuvântul de declaraþie ce îl introduce.
a) Textul reprodus este independent sintactic faþã de
cuvântul de declaraþie, adicã este introdus prin douã puncte,
linie de dialog sau ghilimele (stilul direct):
„Ramona mi-a spus:
— Am cumpãrat o nouã ediþie din poeziile lui Eminescu.”
b) Textul reprodus este subordonat sintactic faþã de
cuvântul de declaraþie, adicã este introdus printr-o con-
juncþie subordonatoare (stilul indirect):
„Ramona mi-a spus cã a cumpãrat o nouã ediþie din poeziile
lui Eminescu.”
 Cele mai frecvente verbe de declaraþie sunt: a zice, a
spune, a rãspunde, a întreba, a constata, a nega, a exclama, a
afirma etc.
În afara acestor verbe pot avea valoare de verbe dicendi
ºi alte cuvinte ce exprimã ideea de comunicare.
 Stilul direct se introduce ºi prin cuvinte fãrã nici o
legãturã cu verbele de declaraþie.
desen de Ioan sin Dobre (Dobrescu)
Biserica Colþii din Bucureºti la 1802 –
sec. XIX
Elemente de stil ºi limbaj artistic
Stilul direct ____________________________
 Stilul sau vorbirea directã constituie un procedeu sintac-
tic prin care vorbitorul îºi exprimã direct, cu fidelitate realã sau
presupusã, spusele proprii, o situaþie de fapt sau spusele altcuiva.
Aceastã modalitate de relatare este frecvent utilizatã în
comunicarea interpersonalã, în modurile de expunere din lite-
ratura cultã ºi popularã ºi în celelalte stiluri funcþionale,
specifice limbii literare.
 Stilul direct se caracterizeazã prin:
– dependenþa de un verb de declaraþie (verb dicendi);
– independenþa din punctul de vedere al subordonãrii
sintactice;
– conservã intonaþia cu care a fost pronunþatã replica.
 Intonaþia, marcatã grafic prin semnele de punctuaþie,
este singurul element revelator al replicii în vorbire directã în
cazul în care lipseºte verbul de declaraþie.
 Valoarea stilisticã poate fi interpretatã din douã per-
spective:
a) atitudinea subiectivã a locutorului;
b) atitudinea obiectivã a autorului/naratorului.
 Stilul sau vorbirea directã citeazã textual conþinutul
unei comunicãri rostite de altcineva într-un timp anterior
relatãrii ei efective de cãtre subiectul vorbitor:
„— Dacã voi nu mã vreþi, eu vã vreu, rãspunse Lãpuºneanul...”
(C. Negruzzi)
Caracteristici formale ____________________
1. Stilul direct conservã în vorbire ºi în scris elementele
suprasegmentale ale comunicãrii: accentul, pauza, redatã în
scris prin puncte de suspensie, intonaþia dubitativã, exclama-
tivã ºi interogativã. Selectaþi fragmente de texte din operele
literare studiate în mãsurã sã ilustreze elementele supraseg-
mentale enumerate mai sus.
2. Parcurgeþi primul paragraf reprodus din opera literarã
Bãltãreþu de I. Ghica ºi identificaþi diversele aspecte ale stilu-
lui direct.
3. Alegeþi din schiþele lui Caragiale o paginã cu vorbire
directã.
4. Alcãtuiþi o scurtã compunere liberã folosind vorbirea
directã.
95
 LITERATUR|
Iosif Iser, Peisaj la Dunãre
Introducere _____________________________
 Substantivul „orient” denumeºte punctul cardinal situ-
at în direcþia de unde rãsare soarele ºi, prin extensie, terito-
riul situat la est faþã de partea occidentalã a Europei,
cuprinzând Orientul Apropiat ºi Extremul Orient; substan-
tivul antonimic, „occident”, denumeºte marginea orizontului
unde apune soarele, precum ºi spaþiul geografic aferent, din
centrul, vestul Europei ºi America de Nord.
 În filosofia culturii, noþiunile „orient” ºi „occident”
alcãtuiesc reperele spaþiale la confluenþa cãrora se întâlnesc
douã unitãþi spirituale antitetice ºi cãrora le corespund „douã
mentalitãþi bazate pe filosofii diferite”, dupã cum constata
Anton Dimitriu în lucrarea Orient ºi Occident (1943). În
acest spaþiu de frontierã, unde se aflã Europa de Sud-Est ºi
Peninsula Balcanicã, s-au conturat ulterior noþiunile de „bal-
canism”, cu valenþele lui literare, ºi „balcanisticã”, ansamblu
de studii ºi cercetãri referitoare la limba, folclorul, etnografia
ºi istoria popoarelor balcanice.
Analizând aspectele balcanismului din perspectiva istoricu-
lui, N. Iorga raporta þara noastrã la spaþiul balcanic prin trei
argumente: unul istoric – substratul traco-iliric; altul lingvistic –
dialectele limbii române, aromâna ºi meglenoromâna, disemi-
nate în Balcani, iar ultimul, geografic – prin Dobrogea avem o
legãturã directã cu spaþiul balcanic (Histoire des Etats
96
Dezbatere
ROMÂNIA,
ÎNTRE ORIENT
ªI OCCIDENT
Balkanuques, 1914). Manifestând mereu o aspiraþie nativã spre
Occident, dar legaþi de mozaicul etnic al regiunii, românii,
„neam carpatic”, au asimilat tradiþiile balcanice, alcãtuindu-ºi o
structurã individualizatã în romanitatea europeanã.
Tudor Vianu subliniazã „componenta balcanicã” din firea
românului, „mai cu seamã a valahului de la Dunãre”. Dar
aduce ºi o altã nuanþã. Psihologia românului, aºa cum s-a
conturat „într-un veac ºi mai bine de literaturã cultã, a pus
în valoare nãzuinþa lui cãtre Occidentul latin în care trãiesc
neamurile înrudite cu el, fie substratul lui patriarhal ºi rural,
care i-a îngãduit sã se pãstreze de-a lungul atâtor veacuri ne-
prielnice”. El a dus cu sine, prin ani, idealul „unei demnitãþi
cãutate fie în integrarea culturii occidentale, fie în perpetu-
area vechiului fond autohton, depozit al unor virtuþi simple
ºi durabile.” Din aceste motive, „balcanismul” a devenit pen-
tru intelectualul ºi þãranul român „o categorie inferioarã”,
demnã mai degrabã sã fie combãtutã” (Ion Barbu, 1930).
 Aºa se explicã relativa lipsã de ecou în spaþiul literar
românesc a rapsodului otoman Nasr ed-Din Khodja, personaj
caracterizat de Dimitrie Cantemir în Istoria Imperiului
Otoman: „bufonul – maskarlâk-ul – sau mai bine Esopul turc.”
Fabulele lui Khodja, tipãrite la Constantinopol în 1837, au
fost traduse de Anton Pann, cunoscãtor al limbii turceºti,
care a autohtonizat numele autorului în volumul Nãzdrã-
vãniile lui Nastratin Hogea.
Literaturã
  Treptat, poezia ºi proza exploreazã valenþele artistice
ale mentalului sud-est european dintr-un unghi parodic —
cu accent pe derizoriu ºi pe componentele sale caracteriale
negative: lene, dezinteres, dorinþã de parvenire —, ºi un altul
axat pe elementele spiritualitãþii balcanice: contemplaþia,
înþelepciunea orientalã, reflecþia meditativã.
 Pe aceastã filierã pãtrunde în universul ficþional parveni-
tul: Dinu Pãturicã, Tãnase Scatiu, Stãnicã Raþiu.
„BALCANISMUL”, TEMÃ LITERARÃ
Anton Pann, „cel isteþ ca un proverb” _____
 În Povestea vorbii, Anton Pann a sintetizat tematic
proverbele autohtone ºi le-a exemplificat printr-o naraþiune în
versuri. El satirizeazã trãsãturile caracteriale negative ale con-
temporanilor: lenea, beþia, prostia, lãcomia º.a., dar elogiazã,
în egalã mãsurã, ºi înzestrarea intelectualã a fiinþei umane.
Anton Pann
 DESPRE ÎNVÃÞÃTURÃ
Ce înveþi în tinereþe, aceea ºtii la bãtrâneþe,
Omul în copilãrie lesne-nvaþã orce fie.
Meºteºugul la om e brãþarã de aur.
Nici un meºteºug nu e rãu, ci oamenii sunt rãi.
Cine învaþã la tinereþe se odihneºte la bãtrâneþe.
Calul bãtrân nu se învaþã în buiestru.
Cine ºtie carte are patru ochi.
Dar
Orce cu bãtaie de cap se dobândeºte,
Pe drumuri nu se gãseºte,
Procopseala nu se cumpãrã cu bani, ci sã câºtigã cu ani,
Banii nu aduc procopseala, ci procopseala aduce banii,
Omul cât trãieºte învaþã ºi tot moare neînvãþat.
Nimeni nu poate sã zicã: acum le ºtiu pe toate.
Povestea vorbii
Au fost trei fete odatã care pe rând s-au nãscut
ªi d-a lor mumã ºi tatã pe voia-le s-au crescut.
Douã atât de frumoase cã ar fi fost sã credea,
Încât era drãgãstoase la toþi de câþi se vedea;
Iar a treia prea urâtã: trup strâmb ºi chip slut având,
Secolul XIX – începutul secolului XX
Refãcând în existenþa cotidianã tipul unui mucalit oriental
ºi balcanic, I. L. Caragiale a fost atras în povestirea Kir Ianulea
de cealaltã faþã a balcanismului. În perioada interbelicã se
accentueazã diversitatea stilisticã ºi tematicã. Gala Galaction
înclinã spre un balcanism etic ºi religios, Panait Istrati spre
aspectele sociale, Mateiu Caragiale evocã o lume dominatã încã
de influenþele fanariote. În poezie, Ion Barbu recreeazã prin
poemele „de pitoresc balcanic” spiritul vechii Elade.
Anton Pann, desen de Delavrancea
Necãjitã º-amãrâtã trãia în casã ºezând;
Cãci la vreun bal câtetrele pãrinþii când le scotea,
Numai cele frumuºele valsul, jocul învârtea.
Ele era de minune, pe ele toþi le iubea,
Pe urâta nici un june n-o vedea nici nu-i vorbea,
Ci sta-n seamã nebãgatã într-un colþ a se uita
ªi cu simþirea-ntristatã întru sine a ofta;
Dar unde e urâciune ºi chip sluþit, neplãcut,
Mai multã înþelepciune firea sã dea s-a vãzut.
Aºa ºi aceastã fatã, prea înþeleaptã fiind
ªi cu bunã judecatã, socotind ºi chipzuind,
Ceru sã-i facã pãrinþii partea ce i sã cãdea
ªi împotriva voinþii sã nu-i facã, ci sã-i dea,
Zicând cã cu a ei parte are a se ritera,
Sã trãiascã într-o parte, fãrã a-i mai supãra.
Ei, ºtiindu-o cuminte, bucuros s-a-nduplecat
ªi dup-ale ei cuvinte, numãrând, partea i-a dat.
Deci cu a sa zestriºoarã profesori buni ea luând,
S-a tras la o moºioarã, precum pusese în gând,
ªi acolo, într-o parte, îndatã s-a apucat
Sã înveþe limbi ºi carte, musicã ºi orce alt.
La care ea, cu silinþã urmând, toate le-a pâºit
ªi avuta sa dorinþã în scurt timp luã sfârºit.
97
 Apoi dupã ce se roade c-o grãmadã de ºtiinþi,
Pe profesorii-ºi sloboade ºi se-ntoarce la pãrinþi.
Carii în asfel vãzând-o în braþul lor o au strâns,
ªi pe grumazi sãrutând-o de bucurie au plâns.
Auzind vecinii-ndatã ºi dorind a o vedea,
Seara fuserã toþi gata pentru dânsa bal sã dea.
Mergând iarã câtetrele la casa ce le-au poftit,
Toþi, lãsând pe frumuºele, la dânsa s-au grãmãdit;
Iar când îi ºi auzirã vorba ºi dulcele glas,
Cu gurile în uimire cãscând la ea au rãmas.
Îi da toþi laude sume, de ea nu sã sãtura,
Cea mai frumoasã din lume li sã pãrea cã era.
Astfel, mamã, sã preface chipul urât în frumos,
ªcoala pe om îl face ºi sã fie drãgãstos.
Cã d-ar fi fata nãscutã cât de frumoasã macar
ªi n-o fi bine crescutã, toate-i sunt într-un zadar.
 În Nãzdrãvãniile lui Nastratin Hogea, Anton Pann a
realizat o culegere de episoade epice, localizate în Turcia,
Bulgaria, Þara Româneascã. Aºa se explicã eterogenitatea
trãsãturilor caracteriale ale personajului, îmbinare de prostie,
nerozie ºi, mai rar, de înþelepciune.
CINE FURÃ AZI O CEAPÃ MÂINE FURÃ ªI O IAPÃ,
DAR OR ÎN TEMNIÞÃ PLÂNGE, OR PICIOARELE
ΪI FRÂNGE
(fragment)
Nastratin Hogea-ntr-o vreme nici un câºtig neavând
ªi în cea mai de pre urmã sãrãcie ajungând
Hotãrî sã fure ceapã de la un al sãu vecin
Ce avea destulã-n casã ºi nu da la vreun strein.
Dar vãzând Nastratin Hogea cã el uºa o-ncuia,
Plan fãcu pe coº sã intre noaptea ºi ceva sã ia.
Deci suindu-se pe casã ºi privind pe coº în jos,
Se ivi-n el umbra lunii în chip de stâlp luminos,
ªi lãsându-se la vale p-acea umbrã, amãgit,
Deodatã fãrã veste se pomeni jos trântit,
Rãmâind ca vai de dânsul cu piciorul rupt în loc,
Având micã norocire cã n-a fost în vatrã foc.
Deºteptându-se vecinul, de bufnirea-i când cãzu,
Se sculã totdeodatã, nici o clipã nu ºezu,
Strigã, cere la nevasta lumânarea-n grab sã-i dea,
Mai curând sã prinzã hoþul, ºi cine e a-l vedea.
Iar Hogea zise: – Vecine! atât sã nu te grãbeºti,
Cã ce am pãþit, ºi mâine tot aicea mã gãseºti.
98
TE PÃZEªTE SÃ NU SUPERI
P-ALTUL ÎNTRE PROªTI SÃ-L NUMERI
Nastratin Hogea-ntr-o vreme nuouã mãgari dobândind
ªi într-o zi toþi aceºtia la pãºune scoºi fiind
S-a dus seara ca sã-i strângã de pe câmp unde era
ªi de sunt toþi vrând sã vazã, începu a-i numãra.
Ieºind dar la numãr tocma, pe unul încãlecã,
Luã pe toþi dupã urmã ºi la casa lui plecã.
Când mergea pe cale însã, stãtu iar a-i numãra,
ªi vãzu cã înaintea-i numai opt mãgari era;
Se uitã, se mirã singur cã unul ce s-a fãcut
ªi vãzând o groap-adâncã pe unde a fost trecut,
Gândi cã poate într-însa unul din ei a cãzut,
Când a privit ei cu ochii aiurea ºi n-a vãzut;
Descãlecã ºi sã duse în groapã a se uita,
Dar ce sã vazã într-însa, când degeaba cãuta?
Se-ntoarce º-începe iarãºi mãgarii a-ºi numãra,
ªi vãzându-i cã sunt nuoauã, începu a fluiera;
Iar încãlecã pe unul, ºi pânã-ntr-un loc mergând,
Sã-i mai numere o datã iarãºi îi veni în gând,
ªi vãzând cã ºi acum iar la numãr opt era
(Cã el pe cel de supt dânsul nicidecum nu-l numãra).
Stând: – Ciudat lucru, – el zise – or ochii mei sunt stricaþi,
Or cã eu nu poci sã-i numãr, cum merg ei amestecaþi!
ªi descãlecând îi puse câte unu-unu-n rând
ªi pe fiecare mâna puind el ºi numãrând,
Ieºirã mãgarii tocma nuoauã, dupã cum au fost,
ª-ncãlecã iar pe unul, fãcându-se singur prost. (...)
Dupã ce puþin mai merse, iar stãtu a-i numãra.
ªi mãgarul de supt dânsul nenumãrând iar aºa,
Tot opt, ca ºi pân-acum, ceilalþi la numãr ieºea.
Într-acest timp, trecând unul, i-a zis: – Nu te supãra,
Fã bine ºi te opreºte mãgarii a-mi numãra! (...)
Începu omul acela mãgarii a-i numãra,
Arãtând întâi cu mâna de supt el care era,
Hogea îi zise (vãzându-l cã începe de la el);
– Dar ce? mã pui ºi pe mine în rând, omule miºel?
ªi necãjit de aceasta, acasã cu ei s-a dus
ªi aici iar cu nevasta ca sã-i numere s-a pus.
(Anton Pann, Scrieri literare. Prefaþã de Paul Cornea.
Vol. I–III. Bucureºti, EPL., 1963)
1. Analizaþi istorioarele din Povestea vorbii, evidenþiind
spectacolul carnavalesc al scenelor evocate. Aveþi în vedere:
înclinaþia spre persiflare; tehnica insinuãrii, pãtrunderea psi-
hologicã; umorul subtil; sarcasmul amar.
Literaturã
 2. Realizaþi o comparaþie între lumea lui Pãcalã, din po-
vestirea cu acelaºi titlu de Ion Creangã, ºi lumea personajelor
din Povestea vorbii de Anton Pann.
3. Desprindeþi, din Nãzdrãvãniile lui Nastratin Hogea de
Anton Pann, episoadele epice elocvente pentru capacitatea
autorului de a crea atmosferã.
4. Demonstraþi, pe baza unor fragmente, la alegere, din
Povestea vorbii, talentul lui Anton Pann în descrierea unor
scene ºi tipuri din lumea evocatã. Insistaþi asupra viziunii plas-
tice asupra unor lumi ºi oameni de la „porþile Orientului.”
5. Selectaþi, din seria exemplelor de mai jos, calitãþile
personale pe care le poate evidenþia personajul episoadelor
din Nãzdrãvãniile lui Nastratin Hogea: umor (spirit glumeþ);
imaginaþie ºi perspicacitate, spirit ºi talent satiric; ironie ºi
farmec personal.
6. Selectaþi un episod din Nãzdrãvãniile lui Nastratin
Hogea, ilustrativ pentru legãtura scriitorului cu o inepuizabilã
spiritualitate folcloricã autohtonã.
7. Anton Pann este considerat un virtuoz al spectacolu-
lui comic. Identificaþi elementele de comic folosite de autor
în prezentarea întâmplãrilor din Nãzdrãvãniile lui Nastratin
Hogea.
8. Reþineþi din Povestea vorbii de Anton Pann o secvenþã
memorabilã prin virtuozitate ºi invenþie lingvisticã.
Aveþi în vedere urmãtoarele caracteristici ale textului
literar:
– noutatea limbajului (prin sensurile figurate ale cuvintelor);
– varietatea ºi expresivitatea mijloacelor artistice;
– utilizarea întregii bogãþii a limbii (termeni populari,
arhaisme, regionalisme, neologisme, termeni tehnici).

Ion Barbu
 ISARLÂK

Pentru mai dreapta cinstire

a lumii lui Anton Pann.

La vreo Dunãre turceascã,

Pe ºes veºted, cu tutun,
La mijloc de Rãu ºi Bun
Pân’ la cer frângându-ºi treapta,
Trebuie sã înfloreascã:
Alba,
Ion Barbu Dreapta
(1895–1961) Isarlâk!
Ruptã din coastã de soare!
Cu glas galeº, de unsoare,
Poetul ºi „lumea” Isarlâkului ___________ Ce te-ajunge-aºà de lin
Când un sfânt de muezin
 Cu directã trimitere la Anton Pann, poeziile „bal- Fâlfâie, înalt, o rugã
canice” ale lui Ion Barbu reconstituie o lume pierdutã: „E Pe fuiºor, la ziua-n fugã…
cãutarea unei Grecii mai directe, mai puþin filologice, e vorba *
desigur de o Grecie, simplã ipotezã moralã, din care derivã o * *
normã de civilizaþie ºi creaþie. Credem a fi recunoscut în – Isarlâk, inima mea,
pitorescul ºi umorul balcanic o ultimã Grecie”. (F. Aderca, Datã-n alb, ca o raià
Mãrturia unei generaþii, Bucureºti, 1983, p. 83) „Acel ideal de Într-o zi cu var ºi ciumã,
«altã Grecie», îl aflãm în lumea Isarlâkului, cu luminile ºi Cuib de piatrã ºi legumã
umbrele sale. Acestor incipienþe ºi anticipãri li se adreseazã – Raiul meu, rãmâi aºa!
grotescul, element modern, revendicat de I. Barbu în linie
expresionistã (Dupã melci, 1921), desãvârºit apoi în ciclul Fii un târg temut, hilar
Isarlâk.” (Dicþionarul scriitorilor români, A–C, 1995, p. 146) ªi balcan – peninsular…

Secolul XIX – începutul secolului XX 99

 La fundul mãrii de aer Dimensiunea balcanicã
Toarce gâtul, ca un caer, în lirica lui Ion Barbu ____________________
În patrusprezece furci,
La raiele;  Incluzând în sumarul Jocului secund ciclul Isarlâk, Ion
rar, la turci! Barbu prezenta Orientul ca „normã de civilizaþie ºi creaþie.”
Beatã, într-un singur vin: Delimitându-se de pitorescul ºi pastiºa folclorizantã, sursã,
Hazul Hogii Nastratin. dupã unii scriitori, a tradiþionalismului autentic, Ion Barbu se
* întoarce în lumea idealã a Isarlâkului, ca spre o fastuoasã
* * lume balcanicã, cu reminiscenþe din copilãria petrecutã într-un
Colò, cu doniþi în spate, târg în care, în primul deceniu al veacului al XX-lea, mai
Asinii de la cetate, dãinuiau vestigii ale vechilor obiceiuri orientale.
Gâzii, printre fete mari,
Simigii ºi gogoºari, 1. Lumea acestui Isarlâk este o imagine idealã a perma-
Guri cascã când Nastratin nenþei trãsãturii balcanice din spaþiul românesc. Comentaþi
atitudinea de solidarizare a lui Ion Barbu faþã de acest
La jar, alb topeºte in, univers al Giurgiului copilãriei, „normã de civilizaþie”, opusã
hipermecanizatului Occident. Aveþi în vedere, în acest sens,
Vinde-n leasã de copoi
ºi urmãtoarea opinie criticã:
Cãþei iuþi de usturoi,
„Cu poemul Isarlâk revenim în spaþiul cunoscut, «târg
Joacã ºi-n cazane sunã, temut, hilar ºi balcanic – peninsular», cu ºesurile veºtede ºi
Când cadâna curge-n Lunã. liniºtile lui tencuite.
* O lume înrãmatã «într-o slavã stãtãtoare», situatã «la
* * mijloc de Rãu ºi Bun.» Este una dintre þãrile imaginare ale lui
Deschideþi-vã, porþi mari! Ion Barbu, cãci are mai multe. În poemele de început, su-
Marfã-aduc, pe doi mãgari, gereazã o þarã cosmicã, indeterminatã, germinativã, agitatã de
Ca sã vând acelor case «Vitala Histerie» ºi prinsã în chingile unei lave pietrificate. I
Pulberi, de pe lunã rase, se substituie mitologia greacã, o þarã, cu alte vorbe, a iniþierii
ªi-alte poleieli frumoase; în mistere, o þarã imaginarã reconstituitã prin cultura ei
Pietre ca apa de grele, veche.” (Eugen Simion, Prefaþã la vol. Ion Barbu, Opere. I.
Ce fireturi, ce inele, Versuri. ed. cit., p. XXX)
Opinci pentru hagealâk
– Deschide-te Isarlâk! 2. Demonstraþi, citind poemele din ciclul Isarlâk, semni-
ficaþia rugii „rãmâi aºa”, faþã de statutul pe care, în viziunea lui
Sã-þi fiu printre foi, un mugur. Ion Barbu, îl are aceastã Cetate a fericirii orientale.
S-aud multe, sã mã bucur 3. Cum explicaþi, în acest context, faptul cã poetul
La rãstimpuri, când Kemal, numeºte acest spaþiu „raiul meu”, o cetate „la mijloc de Rãu
Pe Bosfor, la celalt mal, ºi Bun”, într-un plan al echilibrului între stãri divergente.
Din zecime, în zecime, 4. Numiþi însuºirile prin care Nastratin Hogea se impune
Taie-n Asia grecime; drept personalitatea emblematicã a acestei lumi.
5. Citiþi poemul Selim ºi selectaþi aspectele prin care Ion
Când noi, a Turchiei floare, Barbu recreeazã imaginea de altãdatã a unui univers edulco-
Într-o slavã stãtãtoare rat, rãmas pe retina amintirii ca „nãluca lui Selim”:
„El a venit când, singur ºi mic, în pragul uºii,
Dãm cu sâc
Îmi rãcoream la vântul de-amurg obrazul: jar.”
Din Isarlâk!
6. Totul e învãluit într-o aurã de basm ºi coºul cu zahari-
(Ion Barbu, Opere. I. Versuri. Ediþie alcãtuitã de M. Coloºenco. cale al lui Selim e o cutie a Pandorei din care reapar, cu
Prefaþã de Eugen Simion. Bucureºti, Editura Univers înfãþiºarea exactã de altãdatã, cele mai râvnite daruri ale
Enciclopedic, 2000) copilului de odinioarã.

100 Literaturã
 Citiþi poemele Selim ºi Nastratin Hogea la Isarlâk ºi
comentaþi versurile prin care sunt evocate ºi alte amintiri din
vârsta unui timp iremediabil pierdut.
7. Citiþi poemul Domniºoara Hus (1926) ºi comentaþi ele-
mentele prin care este evocatã lumea balcanicului insular,
dar ºi acele reminiscenþe ale eresurilor populare, „straturi de
pãgânitate”, care, în opinia poetului, zac „la temeliile sufletu-
lui omului de astãzi.”
8. Demonstraþi apartenenþa poemului Isarlâk la spaþiul
orientului balcanic, susþinând, cu argumente potrivite,
motivul pentru care Ion Barbu a aºezat tot ciclul balcanic sub
semnul emblematic al lui Anton Pann, a cãrui „mai dreaptã
cinstire” o dorea.
Erotocrit. Fiul împãratului din Bizanþ, intrând în arena luptelor
Secolul XIX – începutul secolului XX
Opinii ale criticilor literari
despre Orient ºi Occident _________________
 „ªi prin constituþie etnicã ºi prin poziþie geograficã,
poporul român se aflã la hotarul a douã lumi: a Rãsãritului ºi a
Apusului. Nu existã, desigur, rase pure, ci numai rase istorice:
ele sunt mai mult expresia unei idealitãþi comune decât a unui
sânge nealterat (...); oricare ar fi fost amestecul de sânge intrat
în compoziþia rasei noastre, mentalitatea latinã o configureazã
în chip caracteristic ºi definitiv. Dacã tragice împrejurãri
istorice nu ne-ar fi statornicit pentru multã vreme în atmosfera
moralã a vieþii rãsãritene, – suflet roman în viguros trup iliro-
trac – noi am fi putut intra de la început, ca ºi celelalte
popoare latine, în orbita civilizaþiei apusene. Condiþiile istorice
ne-au orientalizat însã; prin slavii de la sudul Dunãrii, am
primit formele spirituale ale civilizaþiei bizantine; începând
încã din veacul al XV-lea, am suferit apoi, mai ales în pãturile
conducãtoare, o moleºitoare influenþã turceascã, de la
îmbrãcãmintea efeminatã a ºalvarilor, a anteriilor ºi a iºlicelor,
pânã la concepþia fatalistã a unei vieþi pasive, ale cãrei urme se
mai vãd încã în psihea popularã; am cunoscut, în sfârºit,
degradarea moralã, viþiile, corupþia regimului fanariot.”
(E. Lovinescu, Istoria civilizaþiei române moderne, 1972)
 „Opera lui Sadoveanu se confundã cu aceste momente
de afirmaþie crescândã a umanitãþii româneºti. Ea se întinde,
ca o frescã rezumativã, contopitã cu geneza noastrã psihicã,
de la geologie la psihologie (...).
Dificultãþile de adaptare în care se zbate boierimea moldo-
veneascã formeazã tema romanului Venea o moarã pe Siret. E
vorba de decadenþa unei familii boiereºti, deplasatã prin
invazia culturii europene din viaþa ei tradiþionalã, incapabilã
sã se fixeze printr-un alt echilibru la noile condiþii de viaþã (...).
Când au început în curþile de la Iaºi moravurile de la
Versailles, boierii ºi-au pãrãsit moºiile, ºi le-au neglijat.
Arendaºii parveniþi stãteau la pândã. Substituirea unei
economii feudale prin una capitalistã nu putea fi prielnicã
decât claselor mijlocii. Acestea s-au înfiripat cu încetul de la
aceastã datã. Lumea lor e tratatã cu o deosebitã forþã în
roman. Asupra ei cade, cu drept cuvânt, accentul luptei so-
ciale. Sadoveanu a evocat-o, când aprigã, când ºireatã. Boierul
Filoti e moale, visãtor, distrat parcã în aceastã lume. E o fan-
tomã chinuitã, fãrã odihnã. Ceilalþi sunt viguroºi, lacomi,
lucizi. ªi, cum e firesc, înving. Femeile nu sunt numai pretexte
reprezentative pentru acest proces.
Venea o moarã pe Siret e epopeea declinului unei clase,
dupã cum Neamul ªoimãreºtilor e epopeea ascensiunii. Aceste
douã romane reprezintã «grandeur et décadence» a nobleþei
noastre, începutul ºi sfârºitul ei”.
(Mihai Ralea, Scrieri din trecut, în literaturã, 1957)
101
 „Balcanismul” –
o problemã de filosofia culturii
 În eseul Orient ºi Occident (1943), Anton Dumitriu studi-
azã noþiunile „ca douã mentalitãþi bazate pe filosofii diferite”,
fãrã a fi antonimice, „deoarece mentalitatea ºtiinþificã a înveci-
nat toate regiunile globului ºi se poate spune cã planeta noastrã
este unificatã intelectual prin modul de a gândi, prin ºtiinþã.”
 „Occidentul, scrie Anton Dumitriu, aceastã lume bizarã,
unde inteligenþa, într-un elan prea mare, s-a întors distructiv
împotriva ei însãºi, s-a înfrânt singurã. Vechea mentalitate ori-
entalã nu este decât un termen de comparaþie. Orientul a avut
o viziune inversã: în om se reflecteazã întreaga existenþã ºi pen-
tru a câºtiga lumea individul trebuie sã se cucereascã pe sine.
Noi avem metode din ce în ce mai puternice de a stãpâni
lumea, dar nu avem nici o metodã de a domina propria noastrã
naturã. De aceea alergãm tot timpul dupã lucruri efemere.
Nu vreau sã spun cã Orientul ne aduce soluþia, ceea ce ar
fi o eroare tot atât de mare ca ºi aceea de a ignora gândirea
lui. Dar el ne oferã o deschidere, ºi în aceasta constã mesajul
lui. ªi aceastã mare problemã, mai vastã decât toate celelalte,
este cea mai apropiatã de noi, ºi, poate tocmai de aceea, mai
greu vizibilã: suntem noi înºine. Prin ºtiinþa sa, Occidentul va
putea da, desigur, altã soluþie, mai puþin complicatã de expli-
caþiile mitice orientale, dar, nu este mai puþin adevãrat, cã nu
va putea sã ignoreze ceea ce este mai important decât toate
lucrurile existente înconjurãtoare: omul ºi problema lui.”
(Anton Dumitriu, Culturi eleate ºi culturi haraclitice,
Bucureºti, 1987)
 „Literaturile sud-est europene nu au intrat efectiv în
circuit internaþional decât din secolul trecut, când opere
sud-est europene au început sã fie traduse în limbi universale
ºi când a devenit constantã scrierea de opere literare în
aceastã parte a continentului. Comparând acest fenomen cu
cel occidental, s-a ajuns repede la concluzia cã literaturile
sud-est europene sunt «tinere» ºi cã principala lor sursã este
folclorul. Afirmaþia nu este convingãtoare dacã vom lua în
considerare faptul cã scrisul s-a dezvoltat spectaculos în
Bizanþ, a evoluat în þaratele bulgar ºi sârb, dar a fost frânat de
condiþiile sociale ºi politice din imperiul otoman; afirmaþia se
dovedeºte inexactã de îndatã ce recunoaºtem în insistenþa cu
care se vorbeºte despre folclorul balcanic un cliºeu romantic.
Marcel Iancu, Stradã în Orient
Portofoliul
 Realizaþi, individual sau pe grupe de câte 5 elevi, un
portofoliu având ca temã Între Orient ºi Occident. Aspecte
ale evoluþiei civilizaþiei române moderne.
Vã recomandãm spre lecturã, în acest sens, ºi urmã-
toarele lucrãri literare ºi volume de studii, unde puteþi gãsi
multiple referinþe necesare abordãrii temei în dezbatere:
1. Rãzvan Teodorescu, Bizanþ, Balcani, Occident la
începuturile culturii medievale româneºti (secolele V-XVII),
Bucureºti, Editura Academiei, 1974.
2. Neagu Djuvara, Între Orient ºi Occident. Þãrile
române la începutul epocii moderne, 1800-1848, Humanitas,
Bucureºti, 1995.
3. Anton Dumitriu, Culturi eleate ºi culturi haracleitice,
Cartea Româneascã, Bucureºti, 1987.
4. Al. Duþu, Literatura comparatã ºi istoria mentalitãþilor,
Univers, Bucureþti, 1982.
5. E. Lovinescu, Istoria civilizaþiei române moderne,
ediþie, studiu introductiv ºi note de Z. Ornea, Editura ªti-
inþificã, Bucureºti, 1972.
6. Mircea Muthu, Literatura românã ºi spiritul sud-est
european, Minerva, Bucureºti, 1976.
7. Victor Papacostea, Civilizaþie româneascã ºi civilizaþie
balcanicã, Bucureºti, Editura Eminescu, 1983.
8. Anton Pann, Nãzdrãvãniile lui Nastratin Hogea, tabel
cronologic ºi crestomaþie de Liviu Petru Bercea, Facla,
Timiºoara, 1997.
9. Tudor Vianu, Ion Barbu, în Opere, 3, antologie ºi
note de Matei Cãlinescu ºi Gelu Ionescu, Minerva,
Bucureºti, 1973.

În momentul în care miºcãrile de eliberare au impus atenþiei

opiniei publice, nu numai diplomaþilor sau erudiþilor,
popoarele sud-est europene, receptarea europeanã a culturii
lor s-a fãcut în lumina teoriilor romantice privind «geniul»
popoarelor ºi «puritatea» creaþiei orale în raport cu artifi-
cialul provocat de scris.”
(Al. Duþu, Cãlãtorii, imagini, constante, Bucureºti, 1985)

102 Literaturã
 LITERATUR|
Nicolae Grigorescu, Fata cu zestre (fragment)
LITERATURA POPULARÃ
Vechimea literaturii populare ______________
• Literatura popularã sau folclorul (neologism de origine
englezã, cu sensul „înþelepciune popularã”) este anterioarã lite-
raturii culte. Din vremuri strãvechi, pe actualul teritoriu al þãrii
noastre a existat o literaturã folcloricã. În basme ºi legende sunt
amintite elemente mitologice ºi zei necunoscuþi care, dupã cum
constata Dimitrie Cantemir în Descrierea Moldovei, „se vede cã
se trag din idolii cei vechi ai dacilor”. În poezia datinilor, poetul
anonim vorbeºte despre „bãdica Traian” ºi „jupâneasa Dochia”,
proiecþii simbolice ale Daciei ºi împãratului Traian, blestemele,
descântecele, poezia ritualurilor fiind anterioare creºtinismului.
Caracteristicile literaturii populare _________
• Literatura popularã se defineºte printr-o serie de trãsã-
turi distincte:
1. oralitatea (caracterul oral) — presupune o literaturã
nescrisã, transmisã prin viu grai de la o generaþie la alta; con-
secinþe: intervenþii, repetiþii, fonetisme (sonoritãþi);
2. caracterul tradiþional, având drept consecinþe pãstrarea
unui sistem fix de mijloace de expresie: rima pereche, ritm tro-
haic, motive literare (codrul, dorul, frunza verde, doina, formule
magice);
Secolul XIX – începutul secolului XX
DESCOPERIREA
LITERATURII
POPULARE
3. caracterul colectiv – expresie a unei colectivitãþi;
4. caracterul anonim – implicarea mai multor creatori
fãrã a se cunoaºte autorul individual;
5. caracterul sincretic — mai multe arte colaboreazã la
reealizarea unui fapt de folclor. Textele folclorice sunt
însoþite, adesea, de muzicã, dans, ritualuri magice; sin-
cretismul apare frecvent în poezia obiceiurilor tradiþionale
(Pluguºorul, colindul, Cãluºeii) ºi în jocurile cu mãºti (Capra,
Brezaia etc.).
• Variantele multiple. Creaþiile folclorice au numeroase
variante ce reprezintã adaptãri ºi transformãri în funcþie de
gust, sensibilitate ºi condiþii social-istorice. Balada Meºterul
Manole, de exemplu, cunoaºte peste 160 de variante, iar
Mioriþa aproximativ o mie.
• În literatura popularã întâlnim toate genurile literare,
cu diferitele lor specii lirice (doinã, bocet, cântec de leagãn,
de înstrãinare), epice (balada, colindul, pluguºorul,
Caloianul, snoava, legenda, basmul) ºi dramatice (Capra,
Brezaia º.a.).
• Literatura popularã ºi-a creat astfel un univers artistic
autonom, alcãtuit din teme, motive, idei ºi precepte morale,
forme ºi modele structurale, sub acest aspect, folclorul repre-
zentând o adevãratã „arhivã” a spiritualitãþii populare.
103
 Aprecierea valorii literaturii populare _______
• Literatura popularã face parte integrantã din literatura
naþionalã, în virtutea faptului cã ea are valoare esteticã, iar
frumosul e unic, chiar dacã are felurite forme de manifestare.
„Civilizaþia ºi cultura poporului român, scria G. Cãlinescu,
sunt strãvechi ºi literatura nu-i decât o formã.” (Istoria litera-
turii române, compendiu, 1979, p. 23) Literatura popularã
reprezintã o descoperire a romantismului.
În Introducþie la Dacia literarã, Mihail Kogãlniceanu nu
foloseºte noþiunea de „literaturã popularã”, ci vorbeºte despre
„tradiþii ºi obiceiuri”. Însã scriitorii romantici au înþeles îndem-
nul din articolul-program al revistei. În 1852, V. Alecsandri a
publicat antologia Poezii poporale. Balade, cântece bãtrâneºti,
adnotate ºi îndreptate ..., în douã volume, antologia fiind
tradusã în francezã cu titlul Ballades et chants populaires de la
Roumanie, în 1855, ºi în germanã, Rumänische Volkspoesie,
1857. De reþinut, în acest sens, preocuparea lui V. Alecsandri
ºi a celorlalþi scriitori romantici de a folosi în operele lor o
mare diversitate de teme ºi motive folclorice.
Pe-un picior de plai,
Pe-o gurã de rai,
Iatã vin în cale,
Se cobor la vale
Trei turme de miei
Cu trei ciobãnei.
Unu-i moldovan,
Unu-i ungurean1
ªi unu-i vrâncean2.
Iar cel ungurean
ªi cu cel vrâncean,
Mãri, se vorbirã,
Ei se sfãtuirã
Pe l-apus de soare
Ca sã mi-l omoare
Pe cel moldovan
Cã-i mai ortoman3
ª-are oi mai multe,
Mândre ºi cornute,
ªi cai învãþaþi,
ªi câni mai bãrbaþi!…
Dar cea mioriþã
Cu lînã plãviþã4
De trei zile-ncoace
N. Grigorescu, Ciobãnaº Gura nu-i mai tace,
104
• Mircea Eliade definea mitul prin „ritual”: „suprimã timpul
profan, cronologic ºi recupereazã timpul sacru al mitului”;
„...recuperarea timpului primordial se obþine mai ales prin
reactualizarea Facerii lumii”. „Oamenii nu sunt liberi sã
aleagã tãrâmul sacru, ei nu fac decât sã-l caute ºi sã-l desco-
pere cu ajutorul unor semne misterioase.” (Vezi în acest sens
M. Eliade, Aspecte ale mitului, 1978; Sacrul ºi profanul, 1992.)
În Istoria literaturii române de la origini pânã în prezent
(Ediþia a II-a, Bucureºti, 1982, p. 21), G. Cãlinescu a relevat
prezenþa în literatura popularã a patru mituri fundamentale,
acestea „tinzând a deveni pilonii unei tradiþii autohtone”:
1. mitul etnogenezei, întruchipat de Traian ºi Dochia,
mitul care „simbolizeazã însãºi constituirea poporului român”:
etnogeneza; 2. mitul jertfei zidirii, ilustrat de balada
Mãnãstirea Argeºului, „mitul estetic”, „despre creaþie, ca rod al
suferinþei”; 3. mitul forþei misterioase a dragostei, cristalizat
în Zburãtorul, „mitul erotic”; 4. Mitul existenþei pastorale,
sintetizat ca o ancestralã experienþã existenþialã în balada
Mioriþa, „atitudinea seninã în faþa morþii.”
 MIORIÞA
Iarba nu-i mai place. Sã-i spui lui vrâncean
„— Mioriþã laie5, ªi lui ungurean
Laie, bucãlaie6, Ca sã mã îngroape
De trei zile-ncoace Aice pe-aproape,
Gura nu-þi mai tace! În strunga8 de oi,
Ori iarba nu-þi place, Sã fiu tot cu voi;
Ori eºti bolnãvioarã, În dosul stânii
Drãguþã mioarã?” Sã-mi aud cânii.
„— Drãguþule bace! Aste sã le spui,
Dã-þi oile-ncoace Iar la cap sã-mi pui
La negru zãvoi, Fluieraº de fag,
Cã-i iarbã de noi Mult zice cu drag!
ªi umbrã de voi. Fluieraº de os,
Stãpâne, stãpâne, Mult zice duios!
Îþi cheamã º-un câne, Fluieraº de soc,
Cel mai bãrbãtesc Mult zice cu foc!
ªi cel mai frãþesc, Vântul cînd a bate
Cã l-apus de soare Prin ele-a rãzbate
Vreau sã mi te-omoare ª-oile s-or strânge,
Baciul ungurean Pe mine m-or plânge
ªi cu cel vrâncean Cu lacrimi de sânge!
„— Oiþã bârsanã7, Iar tu de omor
De eºti nãzdrãvanã Sã nu le spui lor,
ªi de-a fi sã mor Sã le spui curat
În cîmp de mohor, Cã m-am însurat
Literaturã
 Cu-o mândrã crãiasã, Feþiºoara lui despre vina ciobanului care este sortit uciderii, de faptul cã
A lumii mireasã; Spuma laptelui; el ar fi încãlcat un ritual sau o interdicþie.
Cã la nunta mea Mustãcioara lui Descoperitã de Alecu Russo în împrejurimile Sovejei, ba-
A cãzut o stea; Spicul grâului; lada este încredinþatã lui V. Alecsandri, care o publicã sub
Soarele ºi luna Periºorul lui titlul Meoara în ziarul „Bucovina”, la 18 februarie 1850.
Mi-au þinut cununa. Pana corbului; Amândoi au intuit valoarea de excepþie a poeziei, caracterul
Brazi ºi paltinaºi Ochiºorii lui dinamic al textului, structura complexã de episoade ºi mo-
I-am avut nuntaºi, Mura câmpului!... tive poetice. V. Alecsandri compara pe autorul anonim cu
Preoþi, munþii mari, Tu, mioara mea, marii poeþi ai Antichitãþii greco-latine; „...oricare român ar
Paseri, lãutari, Sã te-nduri de ea citi va avea dreptul a se fãli cu geniul neamului sãu.”
Pãsãrele mii ªi-i spune curat
ªi stele fãclii! Cã m-am însurat Acþiune ºi problematicã __________________
Iar dacã-i zãri, Cu-o fatã de crai  Tradusã în limba francezã, balada a trezit interesul
Dacã-i întâlni Pe-o gurã de rai istoricului Jules Michelet, care vedea în Mioriþa „un cântec
Mãicuþã bãtrânã Iar la cea mãicuþã cu trãsãturi foarte vechi, ceva sfânt ce îºi croieºte un emoþio-
Cu brâul de lânã, Sã nu-i spui, drãguþã, nant drum spre inimã”. (Legendes démocratiques du Nord)
Din ochi lãcrimând, Cã la nunta mea Mioriþa a constituit obiectul de studiu al lingviºtilor –
Pe câmpi alergând, A cãzut o stea, Ovid Densusianu, B. P. Hasdeu, al filosofilor – Lucian Blaga,
Pe toþi întrebând C-am avut nuntaºi cu deosebire, al scriitorilor – Dan Botta, G. Cãlinescu, Mihail
ªi la toþi zicând: Brazi ºi pãltinaºi Sadoveanu, ºi, în egalã mãsurã, al folcloriºtilor – Adrian Fochi,
Cine-au cunoscut, Preoþi, munþii mari, C. Brãiloiu ºi Gh. Vrabie.
Cine mi-au vãzut Paseri, lãutari,  Balada înfãþiºeazã o „tragedie pãstoreascã” (Aron
Mândru ciobãnel Pãsãrele mii Densusianu), a cãrei origine trebuie cãutatã într-un fapt real
Tras printr-un inel? ªi stele fãclii!…” petrecut pe unul din drumurile transhumanþei. Opera transfi-
gureazã artistic aceastã întâmplare realã, creând un univers lit-
(Mioriþa. Texte poetice alese, Ed. Minerva, 1980)
erar cu profunde semnificaþii ºi cu largi reverberaþii simbolice.
GLOSAR: Acþiunea, plasatã într-un trecut îndepãrtat, este simplã ºi
1
ungurean = originar din Transilvania. antreneazã un numãr mic de personaje, între care ºi mioara
2
vrâncean = originar din Vrancea. nãzdrãvanã – personaj fabulos înzestrat cu puteri miraculoase.
3
ortoman = bogat (în turme).
4
plãviþã = lânã de culoare albã-cenuºie.
5
laie = (oaie) cu lânã neagrã sau neagrã cu pete albe.
6
bucãlaie = (oaie) cu lâna albã ºi cu botul negru.
7
bârsanã = (oaie) cu lâna lungã ºi asprã ºi cu coarne mici.
8
strungã = þarc; îngrãditurã în care se þin oile.

Situare contextualã ______________________

 Balada Mioriþa este capodopera absolutã a folclorului
poporului român. Exprimând comuniunea dintre om ºi
naturã, precum ºi complexa problematicã a atitudinii omului
în faþa morþii, Mioriþa înglobeazã, mai mult decât atât, expe-
rienþa milenarã a poporului român, filosofia sa, seninãtatea în
faþa morþii. De reþinut cã substanþa acestei balade însumeazã
mitul vieþii pastorale (mitul mioritic), fundamental nu numai
pentru literatura popularã, ci ºi pentru întreaga literaturã ºi
culturã româneascã. În ceea ce priveºte originea ºi izvoarele
mitului, unele surse aratã cã, în forme strãvechi, se vorbeºte Corot – Car cu fân, fragment

Secolul XIX – începutul secolului XX 105

 Opera cuprinde, de asemenea, câteva motive literare
specifice baladelor româneºti ºi epicii populare în genere:
motivul drumului (care mai pãstreatzã aici un caracter iniþiatic
de experienþã vitalã capitalã), motivul animalului fabulos impli-
cat în destinul uman (mioara nãzdrãvanã), motivul marilor ele-
mente ale cosmosului ºi integrãrii lor în desfãºurarea acþiunii.
Mersul acþiunii baladei „nu urmeazã linia ascendentã cla-
sicã, linie care presupune o pregãtire a acþiunii, o culminare
dramaticã a ei ºi un deznodãmânt inerent conflictului” (Adrian
Fochi, Mioriþa, Tipoplogie, circulaþie..., 1964, p. 38)
Cu alte cuvinte, Mioriþa are expoziþiune – prezentarea
cadrului epic ºi a celor trei personaje (versurile 1–9), intrigã
– hotãrârea celor doi ciobani de a-ºi ucide tovarãºul (v.
10–16) ºi elemente ale desfãºurãrii acþiunii, în plan real –
avertismentul mioarei nãzdrãvane, rãspunsul baciului
moldovean, ºi, în plan imaginar, – episodul mãicuþei bãtrâne.
Lipsesc însã din structura baladei punctul culminant ºi, mai
ales, deznodãmântul. Toate culegerile ulterioare publicãrii
variantei Alecsandri „dovedesc fãrã putinþã de replicã faptul
cã Mioriþa nu are o soluþie epicã echivalentã cu un dez-
nodãmânt al acþiunii” (Adrian Fochi, op. cit., p. 56)
Structurã ºi compoziþie __________________
1. În structura baladei se împletesc elementele celor trei
genuri literare, Mioriþa fiind, de fapt, o sintezã de epic, liric ºi
dramatic în care „predominã elementele lirice, învãluind ºi
absorbind fondul epic”, dar acesta din urmã este totuºi acela
„care dã poeziei rezonanþa de mãreþie ºi vigoare”. (Adrian
Fochi, Mioriþa. Tipologie, circulaþie, genezã, Bucureºti, 1964,
p. 66) Delimitaþi-le.
2. Textul are o compoziþie similarã cu a oricãrei naraþiuni.
Sesizaþi ºi comentaþi principalele caracteristici ale acestei opere
epice din punctul de vedere al organizãrii compoziþionale.
3. Cuvintele-cheie ale textului sunt pãrþi de vorbire
investite cu nuclee semantice; ele ghideazã înþelegerea, cãtre
ele converg sau de la ele pleacã „fluxuri de semnificaþie, fie
cã precizeazã obiectul unei fraze (sau al mai multora), fie cã
anunþã o predicþie esenþialã (adesea de intens colorit
emoþional sau cognitiv)”. (Paul Cornea, Introducere în teoria
lecturii, Minerva, Bucureºti, 1988, p. 84)
Un asemenea cuvânt-cheie este „mãri”, interjecþie ce
exprimã uimirea, mirarea, stupefacþia, cu sensul de:
„Doamne! se vorbirã... sã-l ucidã!” Interjecþia învãluie textul
într-o atmosferã afectivã. Un alt cuvânt-cheie este inter-
jecþia iatã, cu valoare predicativã; ea declanºeazã filonul
epic. Împreunã cu verbele la prezentul indicativ, dativul etic
dramatizeazã naraþiunea. Gãsiþi ºi alte procedee gramaticale
ce exprimã aceeaºi tonalitate ºi precizaþi cine vorbeºte.
106
4. Descifraþi ºi comentaþi semnificaþiile simbolice ale apusu-
lui de soare ºi ale cifrei trei, în contextul evenimentelor narate.
5. Prezentaþi aspectele ce provoacã invidia celor doi pãstori.
6. Ciobãnaºul moldovean este personajul principal al ba-
ladei. Dincolo de elementele de portret fizic, se contureazã un
portret moral de excepþie. În concepþia popularã existã o armo-
nie desãvârºitã între realitatea exterioarã ºi cea interioarã.
Comentaþi versurile care cuprind o aluzie la calitãþile morale ale
personajului ºi prin care se motiveazã mobilul crimei plãnuite.
7. Precizaþi semnificaþia diminutivelor, a substantivelor
în vocativ ºi a formelor de dativ etic, existente în episodul
mioarei nãzdrãvane. Aveþi în vedere cã apariþia acestui episod
conferã structurii poetice varietate, dar mai ales un accentuat
caracter dramatic. Apariþia episodului mioarei nãzdrãvane
mutã drama în conºtiinþa pãstorului, deoarece oaia nãzdrãvanã
nu este altceva decât un „alter-ego” al personajului (A. Fochi,
op. cit., p. 78). Ciobãnaºul reprezintã eroicul, reflexivitatea,
mioara reprezintã firescul, omenescul.
8. Reconstituiþi, pornind de la text, testamentul liric
transmis prin intermediul mioarei. Aveþi în vedere:
— portretul mamei;
— portretul tânãrului, realizat indirect;
— ritualul înmormântãrii, încredinþat asasinilor prezumtivi;
9. Variantele diferite ale „nunþii”, adresate mamei ºi
turmei de oi, au un scop anume; îl sesizaþi?
10. Comentaþi semnificaþia altor douã cuvinte-cheie:
„mireasa lumii” ºi „nunta” cu rezonanþe cosmice.
 Mioriþa este, de fapt, o meditaþie folcloricã pe tema morþii;
despre moartea care nu este sfârºitul firesc al vieþii, ci o „mors
prematura”, înainte de termenul socotit normal, o întrerupere
violentã ºi absurdã a vieþii unui tânãr „nelumit”. În acest con-
text, „nunta mioriticã” apare ca o „soluþie riguroasã ºi origi-
nalã datã brutalitãþii de neînþeles a unui destin tragic”. Eroul
mioritc a reuºit „sã gãseascã un sens nefericirii lui”, el „a impus
deci un sens absurdului însuºi”, acelui complex de realitãþi pe care
Eliade îl definea prin sintagma „teroarea istoriei”. Esenþialã în
atitudinea baciului moldovean este „capacitatea de a anula
consecinþele aparent iremediabile ale unui eveniment tragic,
încãrcându-le de valori pânã atunci necunoscute” (Mircea
Eliade, op. cit., p. 240).
Diversificaþi-vã cunoºtinþele!
1. Aparenta simplitate a versurilor dezvãluie o rafinatã
expresivitate artisticã. De exemplu, sub sensul literal al cãsã-
toriei la care participã elementele naturii se aflã o semnificaþie
ascunsã. Precizaþi procedeul stilistic prin care o idee abstrac-
tã – moartea – este exprimatã printr-o imagine plasticã: nunta
cosmicã. Acelaºi procedeu este folosit ºi ca modalitate de
organizare a materialului liric.
Literaturã

Angela Paºca, Mioriþa
Ar fi util sã reþineþi!
 În faþa morþii iminente, tânãrul nu schiþeazã nici un
gest de împotrivire, nici un semn de revoltã, nici verbal, nici
afectiv. Mai mult, încredinþeazã ritualul înmormântãrii
chiar asasinilor.
Pasivitatea tânãrului — remarca Jules Michelet — relevã
„o trãsãturã pasionalã, o resemnare deprimantã.”
În aceeaºi atitudine, Ovid Densusianu sesiza o dragoste
pãgânã pentru naturã, un sentiment anterior creºtinismului
(Viaþa pãstoreascã în poezia noastrã popularã).
„Undeva, într-un spaþiu redus la esenþã, scrie Dan
Botta, se sãvârºeºte nunta între pãstor ºi moarte”; „nostal-
gia morþii” este raportatã la semnificaþia tragicã a noþiunii
(Unduire ºi moarte, Scrieri, II, 1968, p. 86).
Lucian Blaga a intuit în „dragostea de moarte” a pãs-
torului o caracteristicã „a spiritualitãþii poporului român”
(Spaþiul mioritic).
Mircea Eliade aºazã drama tânãrului sub „teroarea isto-
riei”, trãitã de un popor aflat la rãspântia invaziilor barbare
Secolul XIX – începutul secolului XX
2. Relevaþi rolul repetiþiei ºi al celorlalte figuri de stil,
procedee tipic folclorice folosite în balada Mioriþa (epitete,
comparaþii, personificãri).
3. Versurile, alcãtuite din ºase silabe, sunt construite pe
un ritm amfibrahic; cele formate din cinci silabe sunt alcãtu-
ite dintr-un amfibrah ºi un picior metric de douã silabe,
aºezat la începutul versului, având structura unui troheu;
plasat la sfârºit, are structurã de dactil. Acest ritm nu este
întâmplãtor. Explicaþi semnificaþia.
4. Poetul anonim nu întârzie în descrieri. Foloseºte ver-
suri concise, concentrate. Aceste trãsãturi stilistice au un
anume scop; îl sesizaþi?
5. Comentaþi finalul deschis al textului; aveþi în vedere ºi
opinia lui Umberto Eco: „... în operele poetice întemeiate în
mod deliberat pe sugestie, textul intenþioneazã sã stimuleze toc-
mai universul personal al interpretului, pentru ca el sã scoatã
din interioritatea sa un rãspuns profund, elaborat prin tainice
consonanþe.” (Opera deschisã, Univers, Bucureºti, 1969, p. 39)
Exerciþii de încheiere
1. Sintetizaþi, într-un eseu de maximum 20–25 de rân-
duri, propria opinie referitoare la atitudinea tânãrului pãstor
în faþa morþii, comentând din aceastã perspectivã ideea poeti-
cã a operei.
2. Citiþi romanul Baltagul de M. Sadoveanu. Alcãtuiþi o
compunere în care sã argumentaþi asemãnãrile ºi deosebirile
care se pot stabili între aceastã operã ºi balada popularã Mioriþa.
ºi „în vecinãtatea marilor puteri militare dominate de
fanatisme imperialiste”: poeþii anonimi „care cântau ºi ame-
liorau continuu balada, cât ºi intelectualii care o învãþau la
ºcoalã simþeau o afinitate secretã între destinul pãstorului ºi
al poporului român”. „Cine pierde aºa cum a pierdut cioba-
nul Mioriþei”, scria, peste ani, Nichita Stãnescu „este
înstãpânit în sufletul pãmântului, pentru cã noi toþi ne-am
nãscut pe pãmânt. Pentru cã pãmântul este carnea strã-
moºilor noºtri ºi carnea strãmoºilor pomilor”.
Ciobanul moldovean are, în faþa morþii, o atitudine
asemãnãtoare cu a vechilor daci, pentru care moartea sem-
nifica intrarea în viaþa veºnicã, integrarea în miºcarea cos-
micã. Moartea îi este datã fiinþei odatã cu viaþa. Trupul tre-
buie jertfit spre a permite sufletului sã se bucure de nemurire.
Asemenea plantelor care „înviazã” în fiecare primãvarã,
omul îºi are rãdãcinile în pãmânt; de aceea, trupul trebuie
îngropat conform unui ritual anume, spre a fi pãstrat pânã
la „a doua înviere”.
107
 RELAÞIA LITERATURII CULTE CU LITERATURA POPULARÃ

 Balada popularã Mioriþa a constituit sursa de inspi-

raþie pentru romanul Baltagul, publicat de Mihail
Sadoveanu în 1930.
Romanul nu este o reproducere a baladei, însã atmosfera
ei învãluie întreaga acþiune. Baltagul continuã, de fapt, naraþi-
unea baladei de acolo de unde poetul anonim a încheiat-o.
În eseul Treptele lumii sau calea cãtre sine a lui Mihail
Sadoveanu, Al. Paleologu a susþinut cã romanul dezvoltã sub-
textual „o temã simbolicã legatã de unul din marile mituri ale
umanitãþii”, mitul Isis – Osiris, „disimulat prin introducerea
interpretãrii pe falsa pistã a Mioriþei.”
Evident, o analogie între cele douã mituri nu poate fi
negatã: Vitoria ºi Isis pleacã amândouã în cãutarea soþilor

Camil Ressu, Mocanii

dispãruþi.

 Mihail Sadoveanu – BALTAGUL

(fragmente)

Dupã ce fãcurã împãrþeala pomenilor ºi a colivei, preoþii — Am.

îºi scoaserã de pe ei odãjdiile. Mai aveau un crâmpei de sluj-
bã, care nu era dintre cele mai uºoare. Vitoria grãbi spre ei,
ca sã-i pofteascã la praznic, acasã la domnu Toma. Acolo
aveau sã se adune ºi oamenii stãpânirii, cu domnu subpre-
fect, ºi gospodarii strãini veniþi de peste munte.
Gospodina lui domnu Toma fãcuse toate cum putuse mai
bine. Fiind vremea postului celui mare, în privinþa mâncãrii
era mai greu. Dar era bãuturã destulã ºi bunã, care împlinea
lipsurile. Mai ales era un vin din jos, de la Odobeºti, în care
domnu Toma îºi punea toatã credinþa.
Când s-au aºezat la masã, soarele era în asfinþit.
Rãposatul îºi gãsise în sfârºit hodina. Cei vii începurã sã
mãnânce gãluºte de post ºi curechi prãjit cu oloi de cânepã.
Preoþii ºi cu domnul subprefect stãteau la locul de cinste, în
fundul odãii. Gospodarii de la Doi Meri mai cãtrã margine.
Vitoria se aºezã în apropierea lor.
Dupã ce cinstirã câteva pahare, începurã a vorbi despre
treburile de pe lumea asta.
— Dumneata, domnule Calistrat, zise munteanca, mi se
pare cã nu prea mânânci.
— Ba mânânc, slavã Domnului ºi bogdaproste.
— Atunci nu bei. Se cuvine sã bei pentru un prietin.
— Ba mai ales am bãut. Mã gândesc cã suntem departe
ºi avem a porni la drum asupra nopþii.
— Ce are a face asta? Parcã dumnitale þi-i fricã noaptea?
Vãd cã ai baltag.
— Frumos baltag. Ia mai bea un pahar, ca sã vãd ºi eu. ªi
pe urmã vei mai bea ºi altele, dupã pofta inimii dumnitale.
Aratã-mi ºi mie acel baltag. Poftesc sã-l vãd. Are ºi
Gheorghiþã, flãcãul meu, unul, alcãtuit întocmai la fel.
Bogza rânji nu cu voie bunã ºi trecu femeii baltagul, prin
latura mesei. Femeia îºi chemã flãcãul. Era la spatele ei.
— Gheorghiþã, ia vezi ºi tu. Pare-mi-se cã tot aºa-i º-al
tãu. Numai cã al tãu abia a ieºit din foc ºi de sub ciocan.
Acestalalt e mai vechi ºi ºtie mai multe.
Râzând, nevasta trecu feciorului baltagul.
Calistrat întinse mâna spre armã; apoi ºi-o retrase. Flãcãul
îi cerceta cu luare-aminte ascuþiºul curb ºi pãrþile late.
— Lasã-l sã se uite ºi sã vadã, domnu Calistrat, zise
munteanca. Dumneata poftim ºi mai cinsteºte un pahar de
vin de la Odobeºti. Dumneata cunoºti ºi ºtii tare bine cã
asemenea vin mai ales îi plãcea ºi lui Nechifor Lipan. Eu cred
aºa, vorbi ea deodatã cu alt glas, întorcându-se cãtrã meseni.
Eu cred aºa, domnu Calistrat, cã soþul meu umbla singur la
deal pe drumul Stâniºoarei ºi se gândea la oile lui. Poate se
gândea ºi la mine. Eu n-am fost faþã, dar ºtiu. Mi-a spus
Lipan, cât am stat cu dânsul, atâtea nopþi, în râpã. (..)
Masa tãcuse. Interesat, domnu subprefect Balmez îºi puse
coatele pe ºtergar ºi-ºi întoarse urechea stângã, cu care auzea
mai subþire, privind în acelaºi timp ºi cu coada ochiului.
Simþindu-se observat, Bogza se neliniºti.

108 Literaturã
 — Dumneata ºtii ºi eu nu ºtiu, zise el cu îndrãznealã.
Dacã ºtii, spune.
— Sã-þi spun, domnu Calistrat. Omul meu se gândea, vra
sã zicã, la ale lui ºi la mine ºi umbla la deal în pasul calului,
suind spre Crucea Talienilor.
Femeia se opri.
— Ei? o îndemnã, zâmbind, domnu subprefect. Spune.
De ce te-ai oprit?
— Unii ar putea zice cã venea la vale. Dar eu ºtiu mai
bine cã se ducea la deal. Dar nu era singur. Avea cu el cânele.
ªi se mai aflau în preajma lui doi oameni. Unul dãduse cãlcâie
calului ºi grãbise spre pisc, ca sã bage de samã dacã nu s-aratã
cineva. Al doilea venea în urma lui Lipan, pe jos, ºi-ºi ducea
calul de cãpãstru. Sã ºtiþi cã nu era noapte. Era vremea în
asfinþit. Unii cred cã asemenea fapte se petrec noaptea. Eu am
ºtiinþã cã fapta asta s-a petrecut ziua, la asfinþitul soarelui.
Când cel din deal a fãcut un semn, adicã sã n-aibã nici o grijã,
cã locu-i singuratic, cel care umbla pe jos a lepãdat frâul. ªi-a
tras de la subsuoara stângã baltagul ºi, pãºind ferit cu opincile
pe cãrare, a venit în dosul lui Nechifor Lipan. O singurã pãli-
turã i-a dat, dar din toatã inima, ca atunci când vrei sã des-
pici un trunchi. Lipan a repezit în sus mânile, nici n-a avut
când sã þipe; a cãzut cu nasu-n coama calului. Întorcând bal-
tagul, omul s-a opintit cu el în deºertul calului, împingându-l
în râpã. Chiar în clipa aceea cânele s-a zvârlit asupra lui. El
l-a pãlit cu piciorul dedesubtul botului. Calul tresãrise de
spaimã. Când a fost împins, s-a dus de-a rostogolul. Cânele
s-a prãvãlit ºi el. S-a oprit întâi hãmãind întãrâtat; omul a
încercat sã-i deie ºi lui o pãliturã de baltag, dar dulãul s-a ferit
în râpã ºi s-a dus târ⺠dupã stãpân. Asta-i. Cel din urmã a
încãlicat º-a grãbit dupã cel din vârful muntelui, ºi s-au dus.
Nu i-a vãzut ºi nu i-a ºtiut nimeni pânã acuma. (...)
Pe când i se învãlmãºeau aceste cugetãri, Bogza, simþin-
du-se privit, bãu pe nerãsuflate un pahar de vin, ºi încã unul.
Dupã aceea, fãrã sã ºtie cum, luã deodatã o hotãrâre
nãpraznicã. Muierea-i muiere ºi bãrbatu-i bãrbat. El era un
bãrbat, de care încã nu-ºi bãtuse joc nimeni în viaþa lui.
— Dã baltagul, vorbi el, încã stãpânit, întinzând mâna
îndãrãt cãtrã Gheorghiþã.
— Mai stai puþintel, îl opri femeia, ca sã încheiem
praznicul dupã cuviinþã. Ce te uiþi, Gheorghiþã, aºa la baltag?
întrebã ea dupã aceea, râzând; este scris pe el ceva?
— Ascultã, femeie, mormãi cu mânie Bogza, de ce tot mã
fierbi ºi mã înþepi atât? Ai ceva de spus, spune!
— Nu te supãra, domnu Calistrat, eu întreb pe bãiet dacã
nu ceteºte ceva pe baltag.
— Destul! rãcni gospodarul bãtând cu pumnul în masã ºi
înãlþându-se de la locul lui.
Secolul XIX – începutul secolului XX
Tacâmurile se învãlmãºirã, mesenii se ridicarã spãriaþi.
Ceea ce se fãcea nu era bine, cãci era la un praznic. Bogza
avea întrucâtva dreptate.
— Destul! rãcnea omul, destul!
Glasul îi rãguºi dintr-odatã.
— Destul! Pentru o faptã, este numai o platã. Chiar dacã
aº fi eu, mi-oi primi osânda de la cine se cuvine. Dar nu sunt
eu. Ce ai cu mine?
— Eu? N-am nimic! se apãrã munteanca, uimitã mai pre-
sus de orice de o întrebare ca aceea.
— Cum n-ai? mugi Calistrat, împrãºtiind cu dosul mânilor
talgerele ºi paharele. Dar cu cine vorbeºti tu aºa, muiere? Dar
ce? Ai trãit cu mine, ca sã ai asupra mea vreun drept?
— Gheorghiþã, vorbi cu mirare femeia, mi se pare cã pe
baltag e scris sânge ºi acesta-i omul care a lovit pe tatu-tãu.
Calistrat se smulse din locul lui, repezindu-se spre flãcãu,
ca sã-ºi ieie arma. Cuþui i se puse în faþã — poprindu-l cu
braþele încordate, ca pe un mal. Dar în gospodarul cel mare
izbucnise crâncenã mânie. Pãli cu pumnul pe Cuþui în frunte
ºi-l lepãdã la pãmânt. Bãtu cu coatele pe cei de aproape ºi-i
dãrâmã ºi pe ei. Se zvârli cu capul pe uºa deschisã, mugind.
Vitoria fâlfâi cu braþele ca din aripi dupã el. Într-o clipã fu ºi
ea în prag, þipând:
— Gheorghiþã! Dã drumul cânelui! (...)
Se fãcuse întuneric. Cineva aºezã pe prichiciul ferestrei,
înlãuntrul geamului, o luminã. Nevasta lui domnu Iorgu
Vasiliu ceru numaidecât apã. Îi aduse Vitoria cofa din casa
cea micã. Amândouã stropirã pe rãnit.
Bogza gâfâia ºi pufnea. Încet-încet se liniºti ºi-ºi întoarse
privirile obosite într-o parte, înspre oamenii adunaþi. (...)
— Am fãcut fapta asta, ca sã-i luãm oile. Am socotit cã
nu s-a mai afla nimic. Acuma turma oierului sã se întoarcã
înapoi, dupã dreptate.
— Bine, grãi cãtrã sine Vitoria.
Bogza îºi aþinti ochii asupra ei. Erau ochi umezi în care
pâlpâiau luminiþi. Ruptura buzei de sus pãrea un râs straniu.
— Pãrinte, vorbi el iar, cu neliniºte, sã nu mã laºi sã mor
aºa. Pune asupra mea patrafirul ºi ceteºte-mi dezlegarea. Mã
rog de nevasta asta ºi de feciorul ei, sã mã ierte.
Vitoria fãcu semn lui Gheorghiþã sã se apropie. [...]
— Poate sã trãiascã, ºopti Vitoria. Stãpânirea facã ce ºtie
cu el!
— Iartã-mã, femeie! ceru muribundul. M-a suguºat cânele.
Mã duc ºi eu dupã Nechifor Lipan ºi trebuie sã mã ierþi.
— Dumnezeu sã te ierte, îi zise Vitoria.
κi strânse buzele, îl privi neclintit o vreme. Dupã aceea
se retrase.
(M. Sadoveanu, Baltagul, EPL, 1969)
109
 Mitul existenþei pastorale _________________
1. Recitiþi finalul romanului ºi demonstraþi similaritatea
dintre atmosfera baladei ºi secvenþa relatatã de Vitoria;
interpretaþi, în context, semnificaþia denotativã ºi figuratã a
„baltagului”, cuvânt-cheie în naraþiune.
2. Romanul Baltagul are un substrat mitic. Prozatorul
porneºte de la mitul existenþei pastorale, prezent în balada
Mioriþa. El a folosit varianta Cântecul mioarei, descoperitã de
Ovid Densusianu în satul Goieºti din apropierea oraºului
Iaºi; din aceastã variantã a preluat, ca moto, versurile:
„Stãpâne, stãpâne, / Mai cheamã ºi-un câne”.
Analizaþi elementele ce formeazã substratul mitic al
romanului; luaþi în considerare urmãtoarele aspecte:
– normele etice care þin de un spaþiu al începuturilor;
– rolul elementelor naturii în existenþa oamenilor;
– visul premonitoriu ºi simbolurile lui;
– existenþa ritualizatã.
3. Baltagul este un roman monografic, o naraþiune rea-
listã despre existenþa pãstorilor munteni din satul Mãgura
Tarcãului, aºa cum se înfãþiºa la începutul secolului al XX-lea.
Argumentaþi, într-un eseu, caracterul monografic al
romanului; aveþi în vedere ºi urmãtoarele aspecte:
– prezentarea generalã a satului;
– rolul anecdotei caracterologice din incipit;
– prezenþa locuitorilor; trãsãturi fizice, ocupaþii, port;
– ordonarea vieþii dupã un program pastoral ºi etapele
transhumanþei;
– viaþa spiritualã: obiceiuri la botez, nuntã, înmormântare;
– legile morale ºi ispitele modernitãþii.
4. Baltagul este ºi un roman iniþiatic. Naraþiunea urmã-
reºte formarea personalitãþii lui Gheorghiþã; el descoperã
treptat asprimele existenþei ºi enigmele vieþii. În timpul cãlã-
toriei, tânãrul pãrãseºte adolescenþa, asumându-ºi rãspun-
derile maturitãþii.
Totodatã, naratorul urmãreºte transformãrile interioare
ce au loc în sufletul Vitoriei. Ea porneºte la drum sub povara
unei dureri sufleteºti, aºa cum în baladã, mãicuþa bãtrânã
pleacã în lume sã-ºi caute fiul; amândouã presimt cã cei pe
care îi cautã sunt morþi.
Gãsiþi ºi comentaþi similitudinile dintre cãutarea Vitoriei
ºi cãutarea mãicuþei bãtrâne din baladã; argumentaþi maturi-
tatea iniþiaticã a lui Gheorghiþã.
5. Baltagul este ºi un roman de dragoste; iubirea Vitoriei
pentru soþul ei este surprinsã cu finã discreþie, dar fãrã
echivoc; Vitoria îºi iubeºte soþul la fel de puternic ca odinioarã.
Ordonaþi cronologic informaþiile despre viaþa pasionalã a
Vitoriei ºi veþi avea revelaþia unui alt tip de iubire decât
aceea comunã.
110
6. Acþiunea romanului este construitã pe douã straturi epice
complementare: una realistã, cealaltã simbolicã, desfãºurate pe
douã nivele: un sat arhaic ºi douã personaje ficþionale reprezen-
tative pentru aceastã aºezare: Vitoria ºi Nechifor Lipan. În
aceastã lume, Nechifor Lipan este un personaj absent, dar
prezent în conºtiinþa ºi sufletul celorlalþi. Caracterizaþi per-
sonalitatea distinctã a lui Nechifor Lipan ºi comentaþi nou-
tatea procedeului pe care îl va folosi trei ani mai târziu Camil
Petrescu în Patul lui Procust.
7. Argumentaþi caracterizarea lui G. Cãlinescu – Vitoria
„este un Hamlet feminin” –, apelând la urmãtoarele sugestii:
— caracterizarea directã a naratorului: înfãþiºare fizicã;
trãirile interioare ale tinerei femei, prin stil indirect liber;
— caracterizarea indirectã prin implicarea în evenimente
ºi limbaj: pluralul modestiei, verbele cu valoare iterativã,
exprimarea aluzivã, când solemnã ºi sentenþioasã; folosiþi
finalul romanului;
— confruntarea ipotezelor cu realitatea, descoperirea
câinelui celui ucis, apoi a cadavrului ºi a ucigaºului, aspecte
cu rolul de a dezvãlui de fiecare datã o laturã nouã a persona-
litãþii eroinei;
— inteligenþa nativã, descifrarea psihologiei oamenilor ºi
experienþa de secole a clasei sale o ajutã pe Vitoria Lipan sã
deosebeascã esenþialul de accidental.
Probã de creativitate
 Imaginaþi-vã cã sunteþi reporter la un ziar ºi participaþi
la parastasul lui Nechifor Lipan. Realizaþi un reportaj despre
evenimentele desfãºurate cu acest prilej, recreând cadrul ºi
atmosfera specificã.
Consideraþi cã nu ºtiþi nimic despre ce s-a întâmplat pe
parcursul desfãºurãrii acþiunii romanului Baltagul ºi aflaþi
circumstanþele ºi mobilul crimei doar din relatarea Vitoriei.
În realizarea reportajului vostru, aveþi în vedere ºi urmã-
toarele aspecte:
— datina de înmormântare;
— priveghiul, tocmirea bocitoarelor;
— slujba preoþilor;
— trecerea gãinii negre peste groapã;
— praznicul efectuat dupã rânduiala veche;
— limbajul aluziv al Vitoriei;
— relatarea sinteticã ºi logic argumentatã a crimei;
— demascarea ucigaºului;
— reacþia lui Gheorghiþã;
— mãrturisirea faptei de cãtre ucigaº;
— încheierea judecãþii „baltagului” ºi reintrarea vieþii în
tiparul ei tradiþional.
Daþi un titlu adecvat reportajului.
Literaturã
 Elemente de stil ºi limbaj artistic
RECEPTAREA UNUI TEXT NON-ARTISTIC
Tudor Vianu
 DUBLA INTENÞIE A LIMBAJULUI ªI PROBLEMA STILULUI
Este o constatare plinã de consecinþe, pentru întreg
domeniul studiilor estetice ºi literare, faptul cã limbajul ome-
nesc este însufleþit de douã intenþii care, deºi rãmân mai tot
timpul solidare, nu sunt mai puþin diferite în spiritul ºi direcþia
lor. (...) Cine vorbeºte „comunicã” ºi „se comunicã”. O face
pentru alþii ºi o face pentru el. În limbaj se elibereazã o stare
sufleteascã individualã ºi se organizeazã un raport social.
Considerat în dubla sa intenþie, se poate spune cã faptul
lingvistic este în aceeaºi vreme „reflexiv ºi tranzitiv”. (...) În
manifestãrile limbii radiazã un focar interior de viaþã ºi
primeºte cãldurã ºi luminã o comunitate omeneascã oarecare.
Cele douã intenþii ale limbajului stau într-un raport de
inversã proporþionalitate. Cu cât o manifestare lingvisticã este
menitã sã atingã un cerc omenesc mai larg, cu cât creºte valoa-
rea ei „tranzitivã”, cu atât scade valoarea ei „reflexivã”, cu atât
se împuþineazã ºi pãleºte reflexul vieþii interioare care a pro-
dus-o. Generalitatea unei formulãri creºte prin însuºi sacrifici-
ul intimitãþii ºi adevãrului ei subiectiv. (...) Reflexivitatea
legilor ºi formulelor ºtiinþifice este nulã. În restul mani-
festãrilor lingvistice, intenþia tranzitivã ºi reflexivã se gãsesc
deopotrivã la lucru, deºi una din aceste intenþii poate deveni
preponderentã. Astfel locurile comune, expresiile care se
repetã, formulele de întâmpinare ºi de politeþe etc. sunt fapte
de limbã în care puterea de a se transmite a crescut prin
însuºi sacrificiul virtuþii lor de a exprima dispoziþia generalã
sau actualitatea sufleteascã a celui care le întrebuinþeazã.
Reflexivitatea acestor formulãri nu este nulã, dar este atenu-
atã. În direcþia atenuãrii refluxului subiectiv se dezvoltã ºi
limba practicã ºi comunã, în care nevoia de a transmite scade
valoarea limbii ca document interior. Desigur, a transmite
înseamnã a transmite „ceva”. Sub semnul social trebuie sã se
gãseascã o realitate individualã. Dar aceastã realitate poate
aparþine ea însãºi straturilor mai socializate ºi mai imperso-
nale ale conºtiinþei individuale sau poate aparþine pãturilor
ei mai intime ºi mai subiective. Astfel, în scrisorile de afaceri
sau de politeþe ºi în conversaþiile uzuale reflexul individual
provine din ceea ce suntem obicinuiþi a considera drept
Elemente de stil ºi limbaj artistic
(fragment)
zonele mai superficiale ale conºtiinþei. Convenþionalismul
acestor manifestãri este notoriu. În creaþiile poeziei reflexul
urcã din zonele ei mai adânci. (...)
Expresia literarã este pânditã astfel de douã primejdii,
decurgând din natura însãºi a limbajului. Cu aceeaºi dreptate
se poate spune cã expresia literarã se organizeazã pe linia de
demarcaþie a celor douã intenþii ale limbii. Opera literarã
reprezintã o grupare de fapte lingvistice reflexive prinse în
pasta ºi purtate de valul expresiilor tranzitive ale limbii.
Desprind la întâmplare, dintr-o povestire a lui Mihail
Sadoveanu, urmãtorul pasaj: „Vremea era pe la toacã, dar
cãldura era încã în toi ºi juca rotind ca rãsfrângerile unei ape
tainice pe deasupra caselor adormite. Uliþa ridica, pustie ºi
singuraticã, spre strãlucirea asfinþitului. Clopote începurã a
bate dulce ºi trist, de la bisericile târgului. Fetiþa se opri o
vreme în loc, ascultând.” Analiza poate distinge destul de
limpede, în ºirul acestor notaþii, expresiile care au o simplã
valoare tranzitivã de cele care adaugã reflexul viziunii ºi sen-
timentului intim al scriitorului. „Vremea era pe la toacã…
cãldura era în toi... uliþa ridica… clopote începurã a bate…
fetiþa se opri...” sunt comunicãri a cãror putere de trans-
mitere este nelimitatã, dar care nu ne spun nimic despre cel
care le face. Aproape fiecare din aceste notaþii sunt însoþite
însã de un adaus de comunicãri, prin care pãtrundem în stra-
turi mai adânci ale conºtiinþei celui care ni le transmite.
Peste ºtirea nudã se adaugã aureola unei ambianþe subiec-
tive. O lecturã atentã a pasajului de mai sus ne face sã
simþim, din moment în moment, cum trecem de la simpla
intenþie tranzitivã la intenþia reflexivã. Privitã în totalitatea
ei, amintita expresie literarã este produsul coadaptãrii celor
douã intenþii, punerea lor de acord într-un întreg în acelaºi
timp comprehensibil ºi expresiv. Citeascã-se oricare alt pasaj
împrumutat poeþilor sau prozatorilor artiºti: analiza va putea
deosebi destul de limpede câmpul de acþiune al celor douã
intenþii ºi limitele lor respective.
(T. Vianu, Despre stil ºi artã literarã,
Bucureºti, EPL, 1967)
111
 Strategiile lecturii
Situarea contextualã ______________________
 Studiul Dubla intenþie a limbajului ºi problema stilului,
reprodus fragmentar în manual, a fost publicat ca o justificare
teoreticã a metodologiei aplicate de Tudor Vianu în Arta proza-
torilor români (1941).
Dubla intenþie a limbajului ºi problema stilului
 Lectura textelor literare non-artistice nu se deosebeºte
esenþial de receptarea textelor artistice. În funcþie de pregãtirea
culturalã a cititorului, un astfel de text impune, adesea, douã
sau trei lecturi succesive pentru a sesiza structura lui ideaticã.
 Titlul eseului lui T. Vianu sugereazã structura dihotomicã
a limbajului, a unei „duble intenþionalitãþi” a faptului verbal:
„reflexiv” ºi „tranzitiv”, aflate într-un raport de „cooperare”.
„Cine vorbeºte comunicã” ºi „se comunicã”. „O face pentru
alþii ºi o face pentru el.”
Diversificaþi-vã cunoºtinþele! ______________
1. Cuvintele-cheie sunt: tranzitivitate ºi reflexivitate. Pentru
a înþelege structura ideaticã a textului, trebuie sã precizaþi, în
prealabil, sensurile lor denotative. Prin intenþie tranzitivã,
Tudor Vianu înþelege comunicarea unui conþinut caracteris-
tic limbajelor funcþionale: ºtiinþific, oficial-administrativ ºi
publicistic. Precizaþi caracteristicile acestei intenþii.
2. Tudor Vianu aduce un exemplu din domeniul matema-
ticilor. Sã luãm altul din domeniul filosofiei: „Vreme de douã
milenii, de la Platon la Descartes, problema esenþialã a
metafizicii a fost existenþa ºi natura Divinitãþii.” În acest caz,
propoziþia transmite o informaþie tranzitivã, adresatã raþiunii.
Gãsiþi un alt exemplu de comunicare tranzitivã din
filosofie, fizicã sau informaticã (la alegere).
3. Prin intenþie reflexivã, eseistul înþelege comunicarea
specificã literaturii artistice. Definiþi caracteristicile acestei
noþiuni.
4. Tudor Vianu selecteazã pentru exemplificare un vers
din Eminescu. Sã alegem un alt exemplu. În distihul:
„Niciodatã toamna nu fu mai frumoasã / sufletului nostru
bucuros de moarte”, Tudor Arghezi exprimã o informaþie
tranzitivã: toamna este frumoasã, dar informaþia trece pe un
plan secund; în prim-plan, poetul exteriorizeazã intenþia
reflexivã: melancolia trãitã în anotimpul autumnal; poetul se
exprimã, dar în acelaºi timp se autoexprimã.
Selectaþi alte exemple dominate de o intenþie reflexivã.
112
Înaintea lui Tudor Vianu, criticul E. Lovinescu sesizase
„dubla funcþie a limbii”: funcþia „noþionalã”, de „transmisi-
une a cugetãrii”, ºi funcþia „sugestivã”, „mult mai complexã”,
realizatã „în expresia artisticã”. Reluând noþiunile, Tudor
Vianu le defineºte mai pregnant.
„În limbaj se elaboreazã o stare sufleteascã individualã ºi se
organizeazã un raport social.” Ideea cea mai originalã este
aceea a raportului de inversã proporþionalitate în care se aflã
cele douã funcþii: „Cu cât o manifestare lingvisticã este menitã
sã atingã un cerc omenesc mai larg, cu cât creºte valoarea ei
«tranzitivã», cu atât scade valoarea ei «reflexivã», cu cât se
împuþineazã ºi pãleºte reflexul vieþii interioare care a produs-o.”
Din acest raport, Tudor Vianu deduce caracterul limbajului
poetic: a) tranzitivitate limitatã; b) reflexivitate infinitã.
Motive solare (sculpturã popularã în lemn)
5. Pentru a demonstra cã opera literarã se aflã la conflu-
enþa celor douã intenþii ale limbajului, T. Vianu examineazã
structura unui fragment dintr-o povestire sadovenianã.
Alegeþi un pasaj din romanul Baltagul de M. Sadoveanu ºi
analizaþi modalitãþile prin care reflexivitatea este prinsã în flu-
xul tranzitivitãþii, printr-un raport de proporþionalitate inversã.
6. Dupã formularea acestor premise teoretice, Tudor
Vianu defineºte stilul în termeni lingvistici drept „ansamblul
notaþiilor” pe care scriitorul „le adaugã expresiilor sale tran-
zitive ºi prin care comunicarea sa dobândeºte un fel de a fi
subiectiv, împreunã cu interesul propriu-zis artistic.”
Noutatea definiþiei constã în faptul cã stilul este raportat
la agentul emiþãtor ºi permite cercetãtorului studiul expresiei
lingvistice a scriitorului, cât ºi studiul elementelor recurente
ce dezvãluie trãsãturile distinctive ale curentelor literare.
Preluând câteva idei din eseul Paradoxul poeziei, T. Vianu
dovedeºte interes faþã de dubla primejdie care ameninþã
expresia poeticã: a) obscuritatea (ca efect al concentrãrii
exclusive a discursului poetic în reflexivitatea sa, mergând
pânã la o încifrare sau închidere totalã) ºi b) banalitatea (cu
pierderea într-o tranzitivitate totalã, în limbajul prozaic).
7. Definiþi conceptul de stil în viziunea lui T. Vianu.
8. Numiþi cele douã funcþii ale limbajului uman, insistând
asupra specificului fiecãreia.
Elemente de stil ºi limbaj artistic
 2
TEST DE EVALUARE

1. Comentaþi, într-o compunere de maximum 10 enun- 1 punct

þuri, ideile programului din Introducþie la Dacia literarã.

2. Transcrieþi, din textul Introducþiei la Dacia literarã,

0,50 puncte
douã fragmente în mãsurã sã ilustreze tendinþele
dominante ale literaturii din aceastã epocã.

3. Argumentaþi, prin douã enunþuri, prezenþa cuvântu-

0,50 puncte
lui original în mai multe pasaje ale Introducþiei.

4. Relevaþi, în maximum 20 de rânduri, contribuþia scri- 1,50 puncte

itorilor paºoptiºti la dezvoltarea culturii ºi a literaturii
române.

5. Menþionaþi douã mituri fundamentale ale spiritua-

0,50 puncte
litãþii româneºti.

6. Elaboraþi o compunere-sintezã în care sã demonstraþi 2 puncte

valoarea esteticã a creaþiei populare, prin referire la te-
mele, motivele ºi expresivitatea mijloacelor artisticce.

7. Redactaþi o compunere/eseu despre caracterul arheti- 1 punct

pal al personajului literar Vitoria Lipan din romanul
Baltagul de M. Sadoveanu.

8. Definiþi, în câte douã enunþuri, conceptele de tranzi- 0,50 puncte

tivitate ºi reflexivitate.

8. Relevaþi, într-o compunere de maximum 15 rânduri, 1,50 puncte

specificul atmosferei balcanice, evocatã de Anton
Pann ºi de Ion Barbu în textele studiate.

Din oficiu: 1 punct

TOTAL 10 puncte

Evaluare 113
 LITERATUR|
Ion Andreescu, Iarna la Barbizon
Titu Maiorescu
 ÎN CONTRA DIRECÞIEI DE ASTÃZI ÎN CULTURA ROMÂNÃ
(fragment)
Direcþia falsã o datã croitã prin cele trei opere de la
începutul culturei noastre moderne, inteligenþa românã a
înaintat cu uºurinþã pe calea deschisã, ºi, cu acelaº neadevãr
înlãuntru, ºi cu aceeaº pretenþie în afarã, s-au imitat ºi s-au
falsificat toate formele civilizaþiunii moderne. Înainte de a
avea partid politic, care sã simþã trebuinþa unui organ, ºi
public iubitor de ºtiinþã, care sã aibã nevoie de lecturã, noi
am fundat jurnale politice ºi reviste literare ºi am falsificat ºi
dispreþuit jurnalistica. Înainte de a avea învãþãtori sãteºti,
am fãcut ºcoli prin sate, ºi înainte de a avea profesori capa-
bili, am deschis gimnazii ºi universitãþi ºi am falsificat
instrucþiunea publicã. Înainte de a avea o culturã crescutã
peste marginile ºcoalelor, am fãcut atenee române ºi asociaþi-
uni de culturã ºi am depreþiat spiritul de societãþi literare.
Înainte de a avea o umbrã mãcar de activitate ºtiinþificã ori-
ginalã, am fãcut Societatea academicã românã, cu secþiunea
filologicã, cu secþiunea istorico-archeologicã, cu secþiunea
ºtiinþelor naturale, ºi am falsificat ideea academiei. Înainte
de a avea artiºtii trebuincioºi, am fãcut conservatorul de
muzicã; înainte de a avea un singur pictor de valoare, am
fãcut ºcoala de bele-arte; înainte de a avea o singurã piesã
dramaticã de merit, am fundat teatrul naþional – ºi am
depreþiat ºi falsificat toate aceste forme de culturã. În
114
Studiu de caz
CRITICISMUL
JUNIMIST
aparenþã, dupã statistica formelor dinafarã, românii posed
astãzi aproape întreaga civilizare occidentalã. Avem politicã
ºi ºtiinþã, avem jurnale ºi academii, avem ºcoli ºi literaturã,
avem muzee, conservatorii, avem teatru, avem chiar o con-
stituþiune. Dar în realitate toate aceste sunt producþiuni
moarte, pretenþii fãrã fundament, stafii fãrã trup, iluzii fãrã
adevãr, ºi astfel cultura claselor mai înalte ale românilor este
nulã ºi fãrã valoare, ºi abisul ce ne desparte de poporul de jos
devine din zi în zi mai adânc. (…)
Mai este oare timp de scãpare? Mai este oare cu putinþã
ca o energicã reacþiune sã se producã în capetele tinerimii
române ºi, o datã cu despreþul neadevãrului de pânã acum, sã
deºtepte voinþa de a pune fundamentul adevãrat acolo unde
se aflã astãzi numai pretenþii iluzorii? Poate soarta ne va acor-
da timp pentru aceastã regenerare a spiritului public ºi,
înainte de a lãsa sã se strecoare în inimã nepãsarea de moarte,
este încã de datoria fiecãrii inteliginþe ce vede pericolul de a
se lupta pãnã în ultimul moment în contra lui.
O primã greºealã, de care trebuie astãzi feritã tinerimea
noastrã, este încurajarea blândã a mediocritãþilor. Cea mai
rea poezie, proza cea mai lipsitã de idei, discursul cel mai de
pe deasupra – toate sunt primite cu laudã, sau cel puþin cu
indulgenþã, sub cuvânt cã „tot este ceva” ºi cã are sã devie
Literaturã
mai bine. Aºa zicem de 30 de ani ºi încurajãm la oameni
nechemaþi ºi nealeºi! (...)
De aici sã învãþãm marele adevãr cã mediocritãþile tre-
buiesc descurajate de la viaþa publicã a unui popor, ºi cu cât
poporul este mai incult, cu atât mai mult, fiindcã tocmai
atunci sunt primejdioase. Ceea ce are valoare se aratã la
prima sa înfãþiºare în meritul sãu ºi nu are trebuinþã de indul-
genþã, cãci nu este bun numai pentru noi ºi deocamdatã, ci
pentru toþi ºi pentru totdeauna.
Al doilea adevãr, ºi cel mai însemnat, de care trebuie sã
ne pãtrundem, este acesta: Forma fãrã fond nu numai cã nu
aduce nici un folos, dar este de-a dreptul stricãcioasã, fiind-
cã nimiceºte un mijloc puternic de culturã. ªi prin urmare
Consideraþii generale
De la paºoptism la junimism ______________
 Odatã cu miºcarea paºoptistã, în decursul secolului al
XIX-lea a avut loc o „schimbare a axei de orientare a poporu-
lui român dinspre Orient spre Occident”. (E. Lovinescu) Este
procesul fundamental care va duce la construcþia României
moderne.
Acest proces presupune o actualizare aproape concomi-
tentã a unor reforme, planuri ºi obiective, stiluri ºi curente de
gândire, ideologii ºi direcþii estetice sau politice. Sarcinile
istorice ale momentului deveneau tot mai evidente pentru
spiritul românesc, dornic de a nu pierde „cursa modernitãþii”
ºi de a se sincroniza cu ritmul lumii europene. Astfel cã, dupã
momentul paºoptist, reprezentat, printre alþii, de N. Bãlcescu,
M. Kogãlniceanu, V. Alecsandri, C. Negruzzi, Al. Russo ºi
S. Bãrnuþiu, în cultura românã apare o nouã generaþie de istorici,
lingviºti, folcloriºti, scriitori ºi specialiºti în diverse domenii.
Societatea româneascã a intrat într-un proces de modernizare
rapidã pe toate planurile, iar cultura a cunoscut o dezvoltare
impresionantã, ce s-a concretizat în multe realizãri de perfor-
manþã. Dupã revoluþia paºoptistã, societatea româneascã par-
curge o perioadã de tranziþie acceleratã, de la valorile depãºite
de timp la „formele” de facturã modernã.
 Ritmul accelerat în care se deruleazã la noi episoadele
modernizãrii genereazã însã ºi o serie de contradicþii ºi difi-
cultãþi specifice. În acest context, acþiunea criticã întreprin-
sã de T. Maiorescu a avut un rol decisiv în orientarea spiritu-
lui public ºi în impunerea criteriilor estetice ca norme de
apreciere a producþiilor artistice.
Prezent în orice formã de creaþie, aºa cum îl concepea
Kogãlniceanu, spiritul critic devine program ºi strategie prin
Secolul XIX – începutul secolului XX
vom zice: este mai bine sã nu facem o ºcoalã deloc decât sã
facem o ºcoalã rea, mai bine sã nu facem o pinacotecã deloc
decât sã o facem lipsitã de arta frumoasã; mai bine sã nu
facem deloc statutele, organizarea, membrii onorarii ºi
neonoraþi ai unei asociaþiuni decât sã le facem fãrã ca spiri-
tul propriu de asociare sã se fi manifestat cu siguranþã în per-
soanele ce o compun; mai bine sã nu facem deloc academii,
cu secþiunile lor, cu ºedinþele solemne, cu discursurile de
recepþiune, cu analele pentru elaborate decât sã le facem
toate aceste fãrã maturitatea ºtiinþificã ce singurã le dã raþi-
unea de a fi.
(Critice. Prefaþã de Paul Georgescu. Text stabilit de
Domnica Filimon-Stoicescu, vol. I, Bucureºti, 1967)
întreaga activitate culturalã a Societãþii Junimea ºi a noii
generaþii de intelectuali, în frunte cu T. Maiorescu.
Tranziþia spre modernitate _________________
 Personalitate reprezentativã a culturii române în a doua
jumãtate a secolului al XIX-lea, Titu Maiorescu (1840-
1917) este considerat un ctitor al culturii române moderne,
un strateg al modernizãrii noastre culturale ºi un director de
conºtiinþã pentru multe generaþii de intelectuali români. El a
impus spiritul critic în mediul cultural ºi politic românesc,
fiind apreciat ca reprezentantul tipic al „culturii critice”
româneºti, creatorul teoriei „formelor fãrã fond.”
Meritul criticii lui Maiorescu este acela de a fi impus cre-
atorilor un climat de exigenþã, pentru a stimula astfel
construcþia unei culturi naþionale ºi competitive, de nivel
european.
 Criticismul junimist, declanºat de Maiorescu în ter-
meni generali, a generat una dintre cele mai rodnice ºi mai
aprinse confruntãri de idei din cultura românã modernã.
Faþã de antecedentele criticiste ale lui Kogãlniceanu,
C. Negruzzi, A. Russo ºi V. Alecsanndri, T. Maiorescu are privi-
legiul de a fi conceptualizat contradicþia fundamentalã a soci-
etãþii româneºti de atunci ºi, de fapt, a întregii perioade de
tranziþie a societãþii româneºti spre modernitate.
Aproape pânã spre sfârºitul secolului al XIX-lea, spiritul
critic junimist supune examenului domenii din cele mai
diferite (învãþãmântul; ortografia, gramatica ºi lexicul – eti-
mologismul ºi purismul latiniºtilor, italienismul, germanismul
„beþia de cuvinte”; erudiþia falsã; versificãrile lipsite de valoare
esteticã, dar cu pretenþie de poezie).
115
 De la epoca fondatorilor titanici
la epoca specialiºtilor ______________________
 Trecerea de la paºoptism la junimism – mai exact spus,
perioada anilor 1859-1866 – este intervalul în care se modificã
întreaga strategie a modernizãrii.
Din acþiunea paºoptiºtilor, rezultã o coexistenþã de stiluri,
curente de gândire, ideologii ºi directive estetice ºi politice
care se actualizeazã aproape concomitent, într-o perioadã de
câteva decenii (1830–1860): luminism, romantism, neoclasi-
cism, umanism, realism etc. De aici rezultã „titanismul perso-
nalitãþilor” chemate sã rãspundã unor solicitãri atât de diver-
gente ºi sã umple „golurile” culturii române în efortul de sin-
cronizare cu ritmul culturii europene.
„Generaþia de întemeietori”.
Idei ºi atitudini _________________________
1. În abordarea unor aspecte definitorii ale momentului
istoric, cu o realã bazã de adevãr în epocã, între Maiorescu ºi
predecesorii sãi direcþi poate fi identificatã ºi o anumitã vizi-
une comunã.
Realizaþi, în aceastã privinþã, o comparaþie între ideile
promovate de studiul maiorescian ºi unele observaþii ale scri-
itorilor momentului paºoptist, aºa cum acesta a fost marcat
de operele lui Bãlcescu, Kogãlniceanu, Al. Russo ºi S. Bãrnuþiu.
2. Evidenþiaþi posibilele elemente de continuitate sau
deosebirile de atitudine în problematizarea constituirii civi-
lizaþiei noastre moderne, având în vedere urmãtoarea opinie:
„Când un popor are cumva nevoie de o hainã, adicã de
vreo reformã exterioarã, legislatorii ºi administratorii sãi se
grãbesc pe datã a-l înveli în niºte veºminte exotice, aduse
cine mai ºtie de unde ºi croite cine mai ºtie pentru cine. Dacã
haina este prea largã, se rãspunde cã purtãtorul o sã se mai
îngraºe cu timpul; dacã e prea strâmtã, se asigurã cã stofa o
sã se mai întindã mai în urmã; ºi astfel nenorocitul popor se
vede constrâns, vrând-nevrând, a târî dupã sine o hlamidã de
astrolog sau a strânge din umeri într-o scurteicã de arlechin.”
(B.P. Hasdeu)
3. Ilustratã de „o generaþie de întemeietori”, între anii
1859–1866 cultura românã cunoaºte un proces de moderni-
zare, de racordare ºi sincronizare la spiritul timpului. Aceastã
generaþie a iniþiat vaste proiecte, absorbind principalele teme
ºi idei din orizontul european.
Elaboraþi un eseu de maximum trei pagini în care sã reali-
zaþi o caracterizare generalã a acestei „generaþii de întemeietori”.
Daþi eseului vostru un titlu adecvat. De exemplu: Cultura
eroicã; Generaþia „titanicã” („sfinte firi vizionare”); Generaþia de
întemeietori etc.
116
Titu Maiorescu (1840–1917)
T. Maiorescu – sub semnul spiritului critic
 Cuprinsã în intervalul dintre 1866 (Despre scrierea lim-
bii române) ºi 1873 (Beþia de cuvinte), prima parte a activitãþii
lui T. Maiorescu a fost definitã drept criticã culturalã (Tudor
Vianu), în sensul cã sub incidenþa criticii maioresciene apar,
alãturi de literaturã, toate domeniile ºi manifestãrile spiritu-
lui public.
În studiul În contra direcþiei de astãzi în cultura românã
(1868), T. Maiorescu descoperã o contradicþie între fond ºi
formã în societatea româneascã. Criticul ieºean considerã cã,
pe un fond social ºi cultural nedezvoltat, miºcarea paºoptistã
a preluat din þãrile occidentale forme instituþionale moderne
care, aplicate pe un fond neadecvat ºi nesusþinute de acþiuni
moderne corespunzãtoare, nu reprezintã singure un progres
real, ci unul aparent, fals.
De la „cultura eroicã” la „cultura criticã”
 Comparând cele douã epoci, care se despart semnifica-
tiv în perioada 1859-1866, sociologul Ilie Bãdescu foloseºte
distincþia dintre „cultura eroicã” ºi „cultura criticã”.
a) „Cultura eroicã” dominã perioada cuprinsã între 1830
ºi 1866, fiind reprezentatã de o generaþie de întemeietori
(de instituþii, aºezãminte culturale, societãþi, ºcoli, presã,
reviste, biblioteci etc.), de „oameni polivalenþi”, „fãuritori
de proiecte”, care au deschis ºi au iniþiat noi proiecte în
perspectiva recuperãrii decalajului istoric faþã de cultura
europeanã. Aceastã atitudine „profeticã”, pe care M. Eliade o
elogiazã ca ferment al modernizãrii, va fi înlocuitã treptat de
atitudinea criticã a noii generaþii.
b) „Cultura criticã” va fi reprezentatã de generaþia de
intelectuali pe care Maiorescu o numeºte explicit „direcþia
nouã” în cultura românã, caracterizatã prin spiritul critic ºi
prin dorinþa de a realiza o modernizare de fond. (Vezi Ilie
Bãdescu, Sincronism european ºi culturã criticã româneascã,
Bucureºti, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, 1984)
Literaturã
 Tradiþie ºi inovaþie în evoluþia culturii
 În decursul istoriei sale moderne, naþiunea românã a
produs un ansamblu de creaþii spirituale. Aceste valori
alcãtuiesc, în unitatea ºi diversitatea lor, moºtenirea noas-
trã culturalã. Tezaur de cugetare ºi simþire, aceastã tradiþie
naþionalã, univers specific de valori materiale ºi spirituale,
pe care naþiunea românã l-a amplificat mereu, preluând idei
ºi formule din experienþa altor culturi ºi civilizaþii, asigurã
identitatea noastrã spiritualã în orizontul lumii moderne. E
vorba de „memoria” istoricã a poporului nostru, de memoria
interioarã, afectivã ºi psihologicã, precum ºi de cea mate-
rializatã în creaþia artisticã, ºtiinþificã ºi filosoficã, în toate
formele care au exprimat modul nostru de a gândi ºi simþi,
modul nostru de a ne raporta la istorie ºi la alte culturi.
Tensiunea dintre tradiþie ºi inovaþie este un mecanism inte-
rior de evoluþie pentru toate culturile.
Tradiþia nu se identificã mecanic cu trecutul, ci este
vorba de o selecþie axiologicã pe care, aplicând criterii par-
ticulare, prezentul o face în structura acestei moºteniri.
Tradiþia reprezintã astfel ceea ce rãmâne viu din trecutul cul-
tural, elementele care acþioneazã modelator asupra prezen-
tului cultural. „Scurt spus, scrie T. Vianu, tradiþia este influ-
enþa muncii culturale anterioare asupra celei prezente.”
Teoria formelor fãrã fond ________________
 Prin noþiunea de „fond” (conþinut) Maiorescu înþelege
sistemul activitãþilor materiale ºi sociale, conþinutul pe care
trebuie sã-l aibã o activitate specificã, dar ºi zestrea culturalã
a unui popor, mentalitãþile, tradiþiile ºi patrimoniul spiritual.
 Noþiunea de „formã” reprezintã, în viziunea lui
T. Maiorescu, structurile instituþionale, politice ºi juridice ale
societãþii, sistemul de învãþãmânt, instituþiile culturale care
organizeazã energiile creatoare ºi asigurã difuzarea ºi circu-
laþia valorilor în societate.
 Teza fundamentalã a lui Maiorescu este aceea cã o
„evoluþie organicã” a unei societãþi presupune dezvoltarea de la
fond spre forme, pãstrarea unui acord funcþional între fond ºi
forme. Teoria formelor fãrã fond va deveni cadrul teoretic de
interpretare a evoluþiei societãþii româneºti moderne originale.
 T. Maiorescu este adeptul unei dezvoltãri organice
lente, treptate, a unei dezvoltãri de la fond spre forme.
Rezumat în „voinþa de a pune fundamentul adevãrat
acolo unde se aflã astãzi numai pretenþii iluzorii”, programul
grupului junimist coincide cu o reformulare a conºtiinþei de
sine a culturii române ºi cu o nouã strategie de construcþie a
modernitãþii.
Secolul XIX – începutul secolului XX
Autonomia valorilor _____________________
1. În programul sãu de reconstrucþie a culturii române
moderne, T. Maiorescu formuleazã cerinþa ca fiecare dome-
niu al culturii sã fie apreciat potrivit unor criterii specifice. El
porneºte astfel în acþiunea sa criticã de la constatarea cã în
cultura românã dominã o confuzie a valorilor. Cultura românã
a timpului, observã Maiorescu, se caracterizeazã prin neade-
vãr în toate componentele ei: politicã, ºtiinþã ºi arte, învã-
þãmânt, publicisticã. La baza acestei situaþii ar sta introduce-
rea „precipitatã” a modelului european occidental. Adaptate
într-o societate „cufundatã pânã la începutul secolului XIX
în barbaria orientalã”, instituþiile („formele”) apusene s-au
golit de conþinutul lor originar („fondul”), devenind „forme
goale”. T. Maiorescu susþine cã înseºi începuturile culturii
române moderne sunt false, dând ca exemplu, în acest sens,
exagerãrile ªcolii Ardelene. Acreditând neadevãruri ºi
denaturând astfel ideea de culturã, dincolo de anumite con-
siderente politice ºi patriotice, lucrãrile de istorie ale învãþa-
þilor ardeleni, ºi îndeosebi Istoria pentru începutul românilor în
Dacia de Petru Maior (1812), au formulat o serie de ipoteze
privitoare la originea românilor ºi a limbii române. ªi astfel
începe, afirmã Maiorescu, demonstrarea istoricã a romanitãþii
cu o falsificare a istoriei. În aceeaºi manierã, afirmã criticul
junimist, Lexiconul de la Buda (1825) susþine puritatea latinã
a limbii române, aºa încât lingvistica începe la noi printr-o
„falsificare a etimologiei”, „o falsificare a filologiei.”
Comentaþi fragmentele în care Maiorescu realizeazã aceste
analize comparative ºi susþineþi statornica preocupare a criticu-
lui faþã de anumite realizãri din domeniul creaþiei ºtiinþifice.
2. Anticipat de O cercetare criticã asupra poeziei române de
la 1867, studiul În contra direcþiei de astãzi în cultura românã
(1868) reprezintã o monografie a culturii româneºti la treapta
de evoluþie pe care ea o marca, dupã Unire, prin intrarea într-o
nouã fazã a înseºi dezvoltãrii naþionale.
Comentaþi modalitatea prin care Maiorescu pune în dez-
batere însuºi „raportul dintre formele civilizaþiei autohtone ºi
cele europene, dintre tradiþie ºi inovaþie, dintre ceea ce
Ibrãileanu va numi mai târziu «influenþe strãine» ºi «realitãþi
naþionale»”.
117
 Unitatea dintre culturã ºi societate ________
 Dupã Maiorescu, cultura este alcãtuitã din forme care au
o dimensiune universalã (ºtiinþã, artã etc.), dar care sunt deter-
minate de „fundamentul dinãuntru” al unei societãþi, expresie
a condiþiilor istorice ºi a modului de viaþã dintr-o societate.
Pusã în relaþie directã cu realitatea socialã concretã, cul-
tura este, în viziunea lui T. Maiorescu, o componentã a vieþii
sociale, o „expresie a puterii vitale.”
 Descoperiþi, în urmãtorul fragment de text, argumente
în favoarea susþinerii ideii reproduse mai sus:
„Înainte de a avea partid politic (...) noi am fundat jurnale
politice ºi reviste literare, ºi-am falsificat ºi despreþuit jurna-
listica. Înainte de a avea profesori capabili, am deschis gim-
nazii ºi universitãþi ºi am falsificat instrucþiunea publicã.
Înainte de a avea o culturã crescutã peste marginile ºcoalelor,
am fãcut atenee române ºi asociaþiuni de culturã ºi am depre-
þiat spiritul de societãþi literare. Înainte de a avea o umbrã
mãcar de activitate ºtiinþificã originalã, am fãcut Societatea
Academicã Românã (...) ºi am falsificat ideea academicã.
Înainte de a avea artiºti trebuincioºi, am fãcut conservatorul
de muzicã; înainte de a avea un singur pictor de valoare, am
fãcut ºcoala de bele-arte; înainte de a avea o singurã piesã
dramaticã de merit, am fundat teatrul naþional – ºi am depre-
Membrii asociaþiei „Junimea”
þiat ºi falsificat toate aceste forme de culturã.” (Din numãrul jubiliar al „Convorbirilor literare” 1867–1937)

EVOLUÞIA CULTURII ROMÂNE MODERNE

Confruntãri de idei _____________________
 Studiul În contra direcþiei de astãzi… reflectã concepþia
maiorescianã de evoluþie organicã, potrivit cãreia formele de
civilizaþie ºi culturã ale unui popor trebuie sã aparã în chip
natural, prin evoluþia lui istoricã: susþinerea progresului de
jos în sus, adicã de la fond cãtre forme.
Deosebit de complexã, aceastã problematicã a culturii
române moderne a fost abordatã de cele mai importante per-
sonalitãþi ºi curente de idei din cultura româneascã.
Formulând teoria sincronismului, în opoziþie cu teoriile
evoluþiei organice junimiste ºi tradiþionaliste, E. Lovinescu, de
exemplu, se sprijinã pe „legea imitaþiei”, formulatã de socio-
logul francez Gabriel Tarde. Odatã apãrute într-un mediu de
civilizaþie, creaþiile ºi inovaþiile se rãspândesc ºi se difuzeazã
prin imitaþie ºi contagiune pe spaþii tot mai largi, fiind prelu-
ate, adoptate ºi localizate în funcþie de caracteristicile mediu-
lui specific. Imitaþia este un factor ce acþioneazã „de sus în jos”
ºi de la centru spre periferie. Lovinescu susþine cã între culturã
ºi civilizaþie existã o relaþie reversibilã, formele preluate „stimu-
118
leazã” mai întâi fondul ºi, integrate în experienþa socialã, ajung
sã „stimuleze” crearea fondului corespunzãtor. Potrivit legii sin-
cronismului, valorile, instituþiile ºi practicile culturale se
impun tuturor sub presiunea unui „spirit al timpului”.
Preluat de la istoricul roman Tacit, spiritul veacului este,
dupã definiþia lui Lovinescu, „o totalitate de condiþii materiale
ºi morale configuratoare ale vieþii popoarelor europene într-o
epocã datã.”
Apelând la teoria junimistã a formelor fãrã fond,
Lovinescu susþine, în opoziþie faþã de Maiorescu, cã civilizaþia
ºi cultura modernã s-au format în mod revoluþionar (nu
evoluþionist), prin arderea etapelor ºi prin progresul de sus în jos.
În a doua jumãtate a secolului al XIX-lea, poporul român
se afla în faþa unei noi provocãri istorice, la care se cereau
gãsite soluþii adecvate.
Cultura româneascã e dominatã acum de douã tendinþe
complementare:
a) tendinþa de asimilare a ideilor ºi a modelelor culturale
apusene;
b) tendinþa de a crea în orizontul specificului naþional.
Literaturã
 1. Realizaþi o descriere a acestei etape, folosindu-vã, în
acest sens, ºi de opinia lui Mircea Eliade, care demonstra cã,
„în epocã se manifesta un patos deosebit al creaþiei, de fac-
turã renascentistã, o adevãratã demiurgie culturalã”, ce a dus
la sincronizarea vieþii noastre spirituale cu marile tendinþe
ale culturii occidentale.
2. Dincolo de cele mai spectaculoase transformãri din plan
politic ºi instituþional (reforme legislative ºi administrative,
formarea unor structuri politice moderne ºi înfãptuirea unei
uniri politico-administrative efective), în strategia globalã a
modernizãrii un loc fundamental îl ocupã acþiunile din dome-
niul culturii.
Ilustraþi, cu exemple potrivite, din aceastã perioadã, cele
mai importante orientãri culturale la standardele valorice ale
modernitãþii.
Aveþi în vedere: a) diferenþierea valoricã a formelor de
creaþie în epoca marilor clasici, prin dobândirea treptatã a
unei originalitãþi stilistice ºi naþionale;
b) modernizarea învãþãmântului ºi diversificarea presei;
c) apariþia, pe fundalul acestui climat spiritual efervescent,
a unei serii de gânditori originali, care au asimilat curentele de
idei occidentale ºi au elaborat sisteme de gândire în prelun-
girea acestora sau în replicã faþã de teoriile occidentale.
3. În sfera spiritului critic derivat din teoria „formelor
fãrã fond” pot fi plasate, de asemenea, denunþarea confuziei
de valori ºi disocierea valorilor, pe care criticul o propune în
vederea disocierii valorii estetice de cea ºtiinþificã, filosoficã,
politicã, moralã, didacticã ºi a impunerii ei ca obiect al
poeziei, al literaturii, în ansamblu, ºi al criticii.
Cum comentaþi aceastã idee de bazã a amplei acþiuni
critice declanºate de T. Maiorescu?
4. Citiþi În contra direcþiei de astãzi în cultura românã
(1868) ºi Direcþia nouã în poezia ºi proza românã (1872) de
T. Maiorescu.
Notaþi ideile care ilustreazã teoria „formelor fãrã fond”,
esenþa criticismului junimist, ºi organizaþi o dezbatere pe tema
sintezei dintre fondul autohton ºi imperativul sincronizãrii cu
spiritul timpului, cu formele culturii occidentale.
5. Pornind de la radicalismul teoriei „formelor fãrã fond”,
susþineþi cu argumente potrivite dacã Maiorescu ar putea fi
numit un spirit antieuropean ºi antimodern.
Demonstraþi dacã ceea ce denunþã criticul este modelul
european în sine sau numai preluarea ºi aplicarea lui grãbitã,
superficialã, ducând la „depreþierea” instituþiilor respective.
Aveþi în vedere, în acest sens, ºi mediul spiritual al
Europei moderne în care s-a format viitorul critic ºi estetician.
6. Adept al unei dezvoltãri organice, lente, treptate, a
unei dezvoltãri de la fond spre forme, Maiorescu a declanºat
o amplã acþiune criticã, cu profunde consecinþe în impunerea
criteriilor valorice în orice tip de activitate ºi de creaþie.
Secolul XIX – începutul secolului XX
Rezumând acest program, arãtaþi cât de necesarã devine
„voinþa de a pune fundamentul adevãrat acolo unde se aflã
astãzi numai pretenþii iluzorii.” (Maiorescu)
7. Susþinându-ºi cu fermitate teoria, T. Maiorescu admite
cã a da înapoi e cu neputinþã, îndemnând spiritul critic la o tot
mai sporitã vigilenþã.
Analizaþi, din acest punct de vedere, finalul studiului
Direcþia nouã în cultura românã:
„Românii, anticipând formele unei culturi prea înalte, au
pierdut dreptul de a comite greºeli nepedepsite ºi, depãrtaþi din
starea mai normalã a dezvoltãrilor treptate, pentru noi etatea
de aur a patriarhalismului literar ºi ºtiinþific a dispãrut. Critica,
fie ºi amarã, numai sã fie dreaptã, este un element neapãrat al
susþinerii ºi propãºirii noastre, ºi cu orce jertfe ºi în mijlocul
oricâtor ruine trebuie împlântat semnul adevãrului.”
8. Demonstraþi în ce mãsurã urmãtoarele idei susþinute
de T. Maiorescu sunt concludente pentru a demonstra spiri-
tul de temeinicie propriu Junimii: critica nonvalorilor ºi a
mediocritãþilor, denunþarea imposturii ºi falsului intelectual,
a superficialitãþii ºi dilentantismului, a demagogiei ºi retoris-
mului, într-un cuvânt critica neadevãrului.
Fiºier bibliografic
G. Cãlinescu, Istoria literaturii române de la origini
pânã în prezent, Bucureºti, 1982; Pompiliu Constantinescu,
Scrieri, vol. 3 ºi 6, E.P. L./Minerva, Bucureºti, 1969, 1972;
Ovidiu Cotruº, Meditaþii critice, Ed. Minerva, Bucureºti,
1983; Domnica Filimon, Tânãrul Maiorescu, Ed. Albatros,
Bucureºti, 1974; E. Lovinescu, Maiorescu ºi posteritatea lui
criticã. Ed. Minerva, Bucureºti, 1978, 1980; T. Maiorescu ºi
contemporanii lui. Ed. Minerva, 1974. Nicolae Manolescu,
Contradicþia lui Maiorescu, Cartea Româneascã,
Bucureºti, 1970; Florin Mihãilescu, Conceptul de criticã li-
terarã în România, vol. I, Ed. Minerva, Bucureºti, 1976;
George Munteanu, Istoria literaturii române. Epoca ma-
rilor clasici. E.D.P, Bucureºti, 1980; Z. Ornea, Junimea ºi
junimismul, Ed. Eminescu, Bucureºti, ed. a II-a, 1978;
L. Rusu, Scrieri despre Titu Maiorescu, Cartea Româneascã,
Bucureºti, 1979; Eugen Todoran, Maiorescu, Ed. Eminescu,
Bucureºti, 1977; Tudor Vianu, Studii de literaturã românã,
E.D.P., Bucureºti, 1965; Arta prozatorilor români,
Ed. Eminescu, Bucureºti, 1973; ªerban Cioculescu, Vladimir
Streinu, Tudor Vianu, Istoria literaturii române moderne,
E.D.P., Bucureºti, 1971; Grigore Georgiu, Istoria culturii
române moderne, Bucureºti, 2000.
119
 Elemente de stil ºi limbaj artistic

STILUL ªI CALITÃÞILE
LUI GENERALE (II)
atunci sã se schimbe pe ici pe colo ºi anume în punctele...
Claritatea esenþiale... Din aceastã dilemã nu puteþi ieºi...”.
(Caragiale, O scrisoare pierdutã)

 Claritatea constituie o calitate generalã a stilului care — 3. Echivocul. Este o abatere de la claritate provocatã de
alãturi de corectitudine — ne obligã sã ne exprimãm ideile, greºita ordonare a cuvintelor în enunþ, de absenþa punctu-
gândurile ºi trãirile sufleteºti limpede, distinct ºi logic, astfel aþiei sau de folosirea ei eronatã. Toate aceste greºeli sunt
încât receptorul sã sesizeze fãrã dificultate conþinutul mesajului. efectuate din neºtiinþã, din insuficienta stãpânire a normelor
În scris ºi în expunerea oralã, emiþãtorul trebuie sã gramaticale; ele sunt inconºtiente, emiþãtorul nu le sesizeazã
respecte semnele de punctuaþie, auxiliarul grafic al sintaxei. prezenþa. Consecinþa imediatã o constituie apariþia în enunþ
Pauza aleatorie modificã semantica enunþului. a douã sau mai multe înþelesuri, însoþite de un comic invo-
 Sub aspect lexical ºi sintactic, claritatea este determi- luntar, nesesizat de emiþãtor.
natã de doi factori, de egalã importanþã: coerenþa ideilor ºi Fraza urmãtoare este construitã pe un echivoc, din cauza
inteligibilitatea limbajului. Ordonarea prealabilã a ideilor în punctuaþiei ºi a greºitei ordonãri a propoziþiilor în enunþ:
gând, urmatã de exprimarea distinctã ºi expresivã, asigurã „CAÞAVENCU: Vreau ceea ce mi se cuvine dupã o luptã de
claritatea mesajului, deoarece între logicã ºi gramaticã existã atâta vreme; vreau ceea ce merit în oraºul ãsta de gogomani, unde
o contiguitate indisolubilã. sunt cel dintâi... între fruntaºii politici...”.
(Caragiale, O scrisoare pierdutã)
Abaterile de la claritate __________________
1. Obscuritatea. Prin obscuritate se înþelege discrepanþa
dintre conþinutul ideatic sau psihic al mesajului ºi forma în
care ideile, gândurile ºi trãirile sufleteºti sunt exprimate.
Consecinþa imediatã o constituie introducerea unei semantici
confuze în mesaj.
Un enunþ simplu — în faþa stomatologului, durerea de
mãsea trece instantaneu — este transformat de un personaj
caragialian într-o frazã aberant-contorsionatã:
„— Vezi d-ta, pesemne, nu ºtiu cum devine care va sã zicã de
este al naturii lucru ceva, cã mãseaua, în interval de conversaþie,
Critice, Bucureºti, 1874. Foaie de titlu

de fricã trece...” (Caragiale, D’ale carnavalului)

2. Nonsensul. Nonsensul denumeºte un enunþ golit de

sens informaþional, în care ideile ºi semnificaþia lor se anu-
leazã reciproc; codul semantic ºi cel sintactic folosite de
emiþãtor fac imposibilã comunicarea interpersonalã.
Sã recitim fraza finalã din discursul lui Farfuridi:
„Din douã una, daþi-mi voie: ori sã se revizuiascã, primesc! dar
sã nu se schimbe nimica; ori sã nu se revizuiascã, primesc! dar

120 Elemente de stil ºi limbaj artistic

Diversificaþi-vã cunoºtinþele!
 Creaþia marilor scriitori oferã
exemple numeroase de exprimare
logicã, limpede ºi distinctã.
1. Sã recitim prima strofã dintr-o
poezie eminescianã:
„Cu mâne zilele-þi adaogi,
Cu ieri viaþa ta o scazi
ªi ai cu toate astea-n faþã
De-a pururi ziua cea de azi.”
Enunþurile în care sunt turnate cuvintele se caracte-
rizeazã printr-o desãvârºitã claritate. Receptorul constatã din
propria-i experienþã existenþialã „adevãrul” cristalizat în ver-
surile citate. Toþi constatãm cã ziua trãitã ieri o scãdem din
numãrul total al zilelor ce ne-au fost date prin structura
noastrã geneticã, iar ziua de mâine o adãugãm inevitabil zilei
de ieri, deoarece trãim într-un prezent continuu.
2. Sã recitim urmãtorul fragment epic:
„Îi luai braþul ºi-l privii o clipã fascinat. Nu mai era braþ de
femeie acela. Cãpãtase o transparenþã ºi o cãldurã autonomã,
parcã întreaga pasiune se concentrase sub pielea aceea brunã,
matã, ºi întreaga voinþã de victorie alãturi. Trãia prin sine: nu
mai aparþinea fetei care îl întinsese pe jãratec ca sã-i încerce
dragostea. Îl þineam în mâinile mele ca pe o ofrandã vie, zãpã-
cit eu însumi de intensitatea cu care palpita ºi de ciudãþenia
faptului care trebuia sã urmeze, începui sã-l strâng, sã-l
mângâi, sã-l sãrut, sigur fiind cã îmbrãþiºez întreaga fãpturã a
Maitreyiei, cã pe ea o mângâi, de ea toatã mã bucur. Simþeam
cum se pleacã sub voluptate, cum cedeazã agonizând, simþeam
cã se deºteaptã la o zi nouã, cãci printre sãruturi îi observam
faþa mereu mai palidã, ochii tot mai aprinºi, voinþa tot mai
rãtãcitã. În acea chemare a dragostei mele, plimbatã pe carnea
braþului gol, o chemam pe ea. Lunecãrile degetelor mele cãtre
umeri se îndreptau spre ea, toatã. ªi o ghicii atunci cum se
clatinã ºi se reazãmã mereu, tot mai mult de mine, pânã ce
ºi-a încolãcit celãlalt braþ de umerii mei ºi a început sã mã
strângã, lãcrãmând, fãrã suflare.” (Mircea Eliade, Maitreyi)
Textul are o claritate intrinsecã. Vocea naratorului
însoþeºte, comenteazã ºi, în acelaºi timp, noteazã propriile
trãiri interioare, pe mãsurã ce apropierea fizicã dintre cei doi
se realizeazã succesiv.
Secvenþa nu poate fi înþeleasã fãrã cunoaºterea întregu-
lui context care a precedat-o. Apropierea dintre Allan ºi
Maitreyi reprezintã efectul a ceea ce psihologia numeºte
„atracþie interpersonalã”.
Elemente de stil ºi limbaj artistic
Dezvoltaþi ideea într-un eseu, argumentând verosimili-
tatea segmentului epic reprodus.
— Porniþi de la ipoteza contrarietãþilor sufleteºti trãite
iniþial de narator: „... mi se pãrea urâtã — cu ochii ei mari ºi
negri, cu buzele cãrnoase ºi rãsfrânte...”
— Transferul afectiv; uimirea descoperirii unei fiinþe
deosebite: „... m-a izbit culoarea pielii: matã, brunã”, atât de
puþin femininã, ca ºi cum ar fi fost a unei zeiþe.
Toate secvenþele creeazã o atracþie a contrariilor, încheiatã
cu fragmentul citat.
3. Deseori, avem sentimentul cã nu „înþelegem” un text
ºi acuzãm lipsa lui de claritate. Neînþelegerea este determi-
natã de douã cauze principale:
a) Textul nu poate fi decodat din cauza unei insuficiente
pregãtiri intelectuale ºi sufleteºti a cititorului. „Înþelegerea”
are nevoie de maturizarea gustului artistic, mai ales pentru
poezia modernã.
b) Textul poate fi ininteligibil ºi pentru cã acesta nu a
avut de la început claritate. Aceasta se explicã prin faptul cã
mulþi indivizi nu pot gândi coerent. Incoerenþa se rãsfrânge
în cuvinte, iar limbajul se materializeazã în text.
În asemenea stihuri, cu excepþia intenþiei ironice, nu tre-
buie sã cãutãm vreun sens.
4. Pauza în vorbire ºi corolarele ei în scris (punctul, virgula,
punctele de suspensie) sunt decisive pentru claritatea textului.
Activitate independentã
1. Precizaþi echivocul ºi natura lui din fraza:
„— N-ai fost tu (...) la madam Lefter Popescu, o damã’naltã,
subþiricã, frumoasã, oacheºe, casele ale verzi cu giamlâc, care are
o aluniþã cu pãr deasupra sprâncenii din stânga ºi se poartã legatã
la cap cu roºu?” (Caragiale, Douã loturi)
2. Explicaþi structura echivocului din textele urmãtoare:
a) Am vãzut cã s-a produs un grav accident de circulaþie
cu ochii mei!
b) „— Unde-ai plecat, Miticã?
La vânãtoare de lei”. (I.L. Caragiale)
c) „Sunt haine” (echivoc grafic)
3. Remarcaþi efectul produs de absenþa virgulei ºi de aºe-
zarea eronatã a complementului de agent în enunþul: „Maºina
accidentatã a fost scoasã din ºanþ cu boii de miliþieni.”
4. În ciuda virgulelor, ordinea propoziþiilor este cauza echi-
vocului din textul urmãtor. Reordonaþi structura sintacticã:
„Podul de peste Dunãre de la Turnu Severin, a fost construit
de Apolodor din Damasc, ale cãrui picioare se mai vãd ºi astãzi.”
5. Descifraþi echivocul:
„Dama chemat sergent stradã care nefiind nici unul urcat
birje un cal plecând degrab huiduitã.” (Caragiale, Telegrame)
121
 LITERATUR|
DIVERSITATE
Nicolae Grigorescu,
Pe malul Siretului TEMATICÃ,
STILISTICÃ ªI DE VIZIUNE
ÎN OPERA MARILOR CLASICI
Preliminarii _____________________________
 Societatea Junimea ºi revista Convorbiri literare au creat
un climat adecvat ºi o altã modalitate de a recepta ºi înþelege
cultura ºi literatura românã. În contextul miºcãrii literare, al
ambianþei spirituale ºi al atmosferei instaurate de Junimea, cinci
mari personalitãþi ºi-au depãºit epoca ºi s-au impus conºtiinþei
publice. Este vorba de Titu Maiorescu, mentorul Junimii, ºi de
Ioan Slavici, Ion Creangã, I.L. Caragiale ºi Mihai Eminescu.
Cultivarea limbii literare
 Scriitorii din aceastã perioadã au avut o contribuþie
decisivã în procesul de cristalizare a limbii române literare.
Precursorul a fost Titu Maiorescu.
Tânãrul profesor a început prin a-i învãþa pe elevii Institu-
tului Pedagogic din Iaºi — printre care se afla ºi Ion Creangã —
noþiunile elementare de gramaticã: „«ªcolarul intrã în odaie. El þi-
ne trei cãrþi în mânã» Acestea sunt douã gândiri spuse. «Gândirile
spuse se numesc propusãciuni.» Aici avem douã propusãciuni.”
1. În notele ce însoþesc studiul Regulele limbii române pentru
începãtori (1864), Maiorescu afirmã: „ …regenerarea poporului
începe de la cultivarea limbii române, cultivarea limbii pre-
supune studiul ei în toate ºcolile ºi începe de la cele ele-
mentare.” Limba ºi literatura sunt „pentru români cuvinte
aproape identice. Cultivã limba poporului, lãþeºte-i-o prin
122
Studiu de caz
toate satele, învaþã-l sã ºi-o cunoascã în toate dependinþele
ei, cu poezii ºi cântece, cu tradiþiuni istorice ºi cu poveºti
populare ºi atunci ai regenerat un popor pe tãrâmul intelec-
tual cu acelaºi rezultat cu care îl regenerezi pe tãrâmul eco-
nomic prin o lege ruralã. ” (Opere, I., Minerva, 1978)
Comentaþi îndemnul maiorescian: „Cultivã limba poporu-
lui, lãþeºte-i-o prin toate satele…”
2. Precizaþi de ce foloseºte Maiorescu persoana a doua
singular? Cui se adreseazã?
3. Prezentaþi semnificaþia raportãrii, în acest context, la
literatura popularã?
4. Explicaþi paralela realizatã de Maiorescu între „tãrâmul
intelectual” ºi „tãrâmul economic”.
 În studiul Despre scrierea limbii române (1866), Maiorescu
argumenteazã necesitatea folosirii principiului fonetic în
scriere. Cu minime excepþii, ortografia recomandatã de critic
este aceea pe care o folosim ºi astãzi. Rolul sãu în cristalizarea
limbii române moderne rãmâne decisiv.
T. Maiorescu a criticat deopotrivã limbajul ziarelor ºi, prin
„ beþia de cuvinte”, prolixitatea discursurilor parlamentare; a
susþinut dreapta cumpãnire între neologisme ºi vechile cuvinte
româneºti: „ Acolo unde lipseºte în limbã un cuvânt, iar ideea
trebuie neapãrat introdusã, vom privi cuvântul întrebuinþat
în celelalte limbi romanice…” ªi-a susþinut argumentele cu
exemple din poezia popularã, cu versurile lui Alecsandri ºi cu
articolele semnate de Eminescu în ziarul Timpul.
Literaturã
 Diversificaþi-vã cunoºtinþele!
1. Citiþi ºi analizaþi urmãtorul fragment ce constituie
concluzia studiului Neologismele (1881) de T. Maiorescu:
„… cuvântul numai în dicþionarele cãrturarilor se
înfãþiºeazã ca o unitate izolatã de câteva litere laolaltã; în
realitatea vieþii sufleteºti cuvântul este un complex de înþe-
lesuri ºi de simþiri, care nu existã niciodatã singuratice, ci
sunt legate de înþelesurile ºi simþirile din alte cuvinte ºi alcã-
tuiesc astfel între ele þesãtura cea trainicã a personalitãþii
unui individ, ca ºi a unui popor.
Aceastã legãturã e mai întinsã sau mai restrânsã, mai
îndesatã sau mai pe deasupra, dupã cum este ºi firea indi-
vidului: dar totdeauna este împletitã din multe iþe ale spiri-
tului omenesc, ºi din când în când se ivesc încruciºãri de fire
cari pot pune în miºcare þesãtura întreagã, ºi cu un simplu
cuvânt se deschide adâncimea adâncimilor sufleteºti.”
2. În primul paragraf, Maiorescu defineºte conceptele
operaþionale denumite de lingvistica modernã denotaþie ºi
conotaþie. Delimitaþi ideile distinctive ale fiecãrei noþiuni.
3. Paragraful urmãtor contureazã noþiunea de „specific
naþional”. Identificaþi, sub veºmântul metaforic, trãsãturile
caracteristice.
4. Sintagma „adâncimea adâncimilor sufleteºti” dez-
vãluie o perspectivã modernã asupra creaþiei. Comentaþi
semnificaþiile afirmaþiei susþinute de T. Maiorescu.
Diversitatea stilisticã
 Intenþia junimiºtilor de a alcãtui o antologie de poezie
cultã autohtonã l-a determinat pe Titu Maiorescu sã
redacteze studiul O cercetare criticã asupra poeziei române de la
1867, în care expune ºi argumenteazã criteriile ce imprimã
valoare artisticã unei opere. El netezeºte astfel drumul afir-
mãrii acelor scriitori ce vor deveni mari clasici ai literaturii
române.
Acþiunea teoreticã a lui Titu Maiorescu va fi valorificatã
practic de patru mari creatori, deosebiþi temperamental ºi
valoric, pe care îi uneºte însã — observã Tudor Vianu — rafi-
namentul formei ºi superioara conºtiinþã artisticã, amândouã
formate „ în bunã parte în atmosfera esteticã a Junimii”. Ei
întruchipeazã simbolic cele trei mari regiuni româneºti,
reprezintã unitatea unei culturi superioare ºi o nouã atitu-
dine faþã de creaþia literarã. Prin ei, literatura autohtonã
„intra în faza nouã a autonomiei ºi suveranitãþii esteticului”.
(Istoria literaturii române moderne, Editura Eminescu,
Bucureºti, 1985, p. 207)
Secolul XIX – începutul secolului XX
 Deºi nu stãpâneºte structurile limbajului cu mãestria
celorlalþi, importanþa contribuþiei lui Ioan Slavici la cristali-
zarea limbii române moderne a fost remarcatã de lingviºti.
Prozatorul a fost preocupat exclusiv de douã din trãsãturile
generale ale stilului: corectitudinea ºi claritatea:
„…Lucram totdeauna pe-ndelete – mãrturiseºte el –,
þineam la corectitudinea formei pânã în cele mai mici amã-
nunte, ºi-mi dãdeam silinþa sã aleg vorbele, sã le întrebuinþez
ºi sã le aºez potrivit cu deprinderea celor mai mulþi din
români.” Procedând astfel, Slavici s-a strãduit sã se integreze,
prin limbaj ºi ficþiune, în orizontul de aºteptare al contempo-
ranilor: „Scriind, îmi dãdeam toatã silinþa sã mã potrivesc
atât în plãsmuire, cât ºi în formã cu felul de a vedea ºi cu gus-
tul acelora pe care îi aveam în vedere.” (Lumea prin care am
trecut, Bucureºti, 1930)
Ioan Slavici valorificã limbajul þãranilor români din
Transilvania ºi are intuiþia de a folosi, înaintea lui Creangã,
oralitatea popularã cu zicerile ei tipice. El este – constatã
Tudor Vianu – „creatorul acelui realism þãrãnesc, în care
Maiorescu va vedea formula cea mai valabilã a nuvelisticii
contemporane.”
 Un exemplu edificator în acest sens îl oferã începutul
nuvelei Moara cu noroc:
„— Omul sã fie mulþumit cu sãrãcia sa, cãci, dacã e vorba,
nu bogãþia, ci liniºtea colibei tale te face fericit. Dar voi sã faceþi
dupã cum [vã] trage inima, ºi Dumnezeu sã vã ajute ºi acopere
cu aripa bunãtãþilor sale. Eu sunt acum bãtrânã, ºi, fiindcã am
avut ºi am atât de multe bucurii în viaþã, nu înþeleg nemulþumi-
rile celor tineri ºi mã tem ca nu cumva, cãutând acum la
bãtrâneþe un noroc nou, sã pierd pe acela de care am avut parte
pânã în ziua de astãzi ºi sã dau la sfârºitul vieþii mele de amãrã-
ciunea pe care nu o cunosc decât din fricã. Voi ºtiþi, voi faceþi; de
mine sã nu ascultaþi. (...)
— Vorbã scurtã — rãspunse Ghiþã — sã rãmânem aici, sã
cârpesc ºi mai departe cizmele oamenilor, care umblã toatã sãptã-
mâna în opinci sau desculþi, iarã, dacã duminica e noroi, îºi duc
cizmele în mânã pânã la bisericã, ºi sã ne punem pe prispa casei
la soare, privind eu la Ana, Ana la mine, amândoi la copilaº, iarã
d-ta la tustrei. Iacã liniºtea colibei.
— Nu zic, grãi soacra aºezatã. Eu zic numai ce zic eu, vã
spun numai aºa, gândurile mele, iarã voi faceþi dupã gândul
vostru, ºi ºtiþi prea bine cã, dacã voi vã duceþi la moarã, nici vorbã
nu poate fi ca eu sã rãmân aici ori sã mã duc în altã parte.”
123
 Diversificaþi-vã cunoºtinþele!
1. Identificaþi prezenþa unor ziceri tipice în cuvintele
bãtrânei ºi ale lui Ghiþã, din nuvela Moara cu noroc.
2. În frazele rostite de bãtrânã, Tudor Vianu a intuit des-
fãºurarea unui „proces moral”; interpretaþi ideea, folosind
opinii personale sau cãlãuzindu-vã dupã urmãtoarele sugestii:
– bãtrâna formuleazã o împotrivire;
– exprimã sinteza unei experienþe existenþiale;
– acceptã schimbarea fãrã a-ºi da acordul.
3. Dialogul dezvãluie o finã analizã psihologicã; dezvol-
taþi ideea într-un eseu, urmãrind urmãtoarele cerinþe: expli-
caþi motivele interioare ce o determinã pe bãtrânã sã nu-ºi
exprime opinia personalã; precizaþi de ce nu vrea sã decidã în
locul tinerilor, dar este hotãrâtã sã plece împreunã cu ei; anali-
zaþi semnificaþiile cuvântului-cheie din propoziþia: „… grãi
soacra aºezatã”.
4. Identificaþi motivele ce l-au determinat pe Ghiþã sã
arendeze hanul.
5. Stabiliþi mãrcile stilistice ale discursului epic.
6. În acest fragment se aflã ºi intriga nuvelei; o sesizaþi?
7. Interpretaþi modalitatea de deschidere a textului.
8. Slavici foloseºte oralitatea „ca un instrument în ve-
derea pictãrii mediului rural” (T. Vianu). Identificaþi în text
elementele ce justificã o asemenea afirmaþie.
 Ion Creangã — afirmã Vladimir Streinu, în 1943 —
„se aflã prins intr-un joc dublu de perspectivã: pare popular
pentru intelectualitate ºi cult pentru popor.” (Clasicii noºtri,
Albatros, 1969)
Materialul lingvistic utilizat de Creangã este într-adevãr
popular, un limbaj caracterizat prin oralitatea satelor de
munte moldoveneºti. Însã creaþia lui se depãrteazã de lite-
ratura popularã.
Opera lui Ion Creangã este consecinþa unei atente prelu-
crãri ºi îndelungate elaborãri, izvorâte dintr-un instinct cre-
ator nativ ºi o aspiraþie înnãscutã spre perfecþiune. Fraza are
o cadenþã interioarã ºi poate fi descompusã în unitãþi ritmice
asemãnãtoare cu ale unui poem modern, în care sinonimia
cu funcþie esteticã, ordinea atipicã a structurilor sintactice ºi
unitãþile ritmice alcãtuiesc un traseu lingvistic personalizat.
Modalitãþile lingvistice individualizate interferã cu o cul-
turã oralã de ziceri: proverbe, maxime, zicãtori. Aceastã ca-
racteristicã a limbajului i-a inspirat lui G. Cãlinescu ideea
unor concordanþe analogice cu Rabelais:
124
„Este în poveºtile lui Creangã atâta jovialitate, atâta umor
al contrastelor, observã G. Cãlinescu, încât compunerile sunt
menite sã nu fie gustate cum trebuie decât de intelectuali. ªi
de fapt, oricât de paradoxal s-ar pãrea la întâia vedere,
Creangã este un autor cãrturãresc, ca Rebelais. El are
plãcerea cuvintelor ºi a zicerilor ºi mai ales acea voluptate de
a le experimenta punându-le în gura altora. În câmpul lui
mãrginit, Creangã este un erudit, un estet al filologiei. Eroii
lui nu trãiesc din miºcare, ci din cuvânt...” (Ion Creangã,
Editura pentru Literaturã, Bucureºti, 1964)
G. Cãlinescu intuieºte o paralelã plauzibilã de tehnicã
dialogatã între Rabelais ºi Creangã: cel dintâi folosea citate
livreºti pentru a caracteriza oameni, fapte, evenimente; cel de
al doilea, pentru aceleaºi situaþii epice, utilizeazã tot citate,
dar de substanþã folcloricã.
 Recitiþi urmãtorul fragment din Amintiri din copilãrie,
având în vedere comentariul, realizat în acest sens, de
G. Cãlinescu:
„În sãptãmâna Hârþii sau Cârneleaga, moº Vasile, viind la
Folticeni, între alte merinde, aduce feciorului sãu ºi trei purcei
grijiþi gata.
— Bine-ai venit sãnãtos, tatã, zise Ioan sãrutându-i mâna.
Aºa-i cã ne-ai nimerit?
— Bine v-am gãsit sãnãtoºi, mãi bãieþi, rãspunse moº Vasile.
D’apoi vorba ceea: Nimeresc orbii Suceava ºi eu nu eram sã vã
nimeresc? Apoi, din vorbã în vorbã, ne întreabã: — Ei, ce mai
zice Mecetul despre popia voastrã? Are gând sã vã deie drumul
degrabã? Cãci eu, drept sã vã spun, m-am sãturat de-atâta
zdruncen ºi cheltuialã.
— Nu se zice Mecet, ci Catihet, tatã, raspunse Ioan, ruºinat.
— Na, na, na, Mãria ta! parcã astã grijã am eu acum?...
Vorba ceea: Nu-i Tanda ºi-i Manda; nu-i teiu-beleiu, ci-i beleiu-
teiu… de curmeiu. ªi ce mai atâta încunjur?... Mecet, Berechet,
Pleºcan, cum s-a fi chemând, Ioane, ºtiu cã ne jupeºte bine, zise
moº Vasile. ª-apoi cicã popa-i cu patru ochi!... Ia mai bine
rugaþi-vã cu toatã inima sfântului Hãraºc Nicolai de la Hu-
muleºti, doar v-a ajuta sã vã vedeþi popi odatã! ª-apoi atunci...
aþi scãpat ºi voi deasupra nevoii: bir n-aveþi a da, ºi havalele nu
faceþi; la mese ºedeþi în capul cinstei ºi mâncaþi tot plãcinte ºi
gãini fripte. Iar la urmã vã plãteºte ºi dinþãritul… Vorba ceea:
Picioare de cal, gurã de lup, obraz de scoarþã ºi pântece de iapã
se cer unui popã, ºi nu-i mai trebuie altã ceva. Bine-ar fi,
Doamne iartã-mã, ca feþele bisericeºti sã fie mai altfel!... dar…
veþi fi auzit voi, cã popa are mânã de luat, nu de dat; el mânâncã
ºi de pe viu, ºi de pe mort.”
— Mergeþi sãnãtos, moº Vasile, zicem noi, petrecându-l pânã
mai încolo; ºi vã rugãm, spuneþi pãrinþilor, din partea noastrã, cã
ne aflãm bine ºi-i dorim.”
Literaturã
  Oralitatea. Noþiunea de oralitate denumeºte carac-
teristica stilului de a pãrea vorbit. Oralitatea nu reprezin-
tã un stil funcþional distinct, ci „o dimensiune a realizãrii
limbii în situaþii diverse de comunicare.” (Gabriela Duda)
Este stilul folosit de scriitorii de origine ruralã, care uti-
lizeazã modalitãþi de exprimare specifice limbii vorbite.
 Mãrcile lingvistice ale oralitãþii sunt urmãtoarele:
– forme fonetice, lexicale ºi construcþii morfologice cu
particularitãþi populare;
– introducerea în text a zicerilor tipice: proverbe,
maxime, zicãtori;
– construcþii exclamative, interogative, interjecþii, sub-
stantive în vocativ, verbe la imperativ, inversiuni topice;
– interferenþa vorbirii directe cu stilul indirect;
– enunþuri brevilocvente ºi structuri verbale inci-
dente etc.
Elementele oralitãþii sunt caracteristice ºi limbajului
cult. Ele caracterizeazã strategiile conversaþionale în prozã
ºi structurile dialogale în textele dramatice ºi în proza post-
modernã, deoarece imprimã exprimãrii spontaneitate ºi
dinamism tensional.
În celelalte stiluri funcþionale, elementele de oralitate
apar în pledoariile avocaþilor, în comunicãrile ºtiinþifice,
în prelegerile didactice, în reportaje.
File manuscris: M. Eminescu, Ion Creangã, I.L. Caragiale
Secolul XIX – începutul secolului XX
Diversificaþi-vã cunoºtinþele!
1. Argumentaþi „ erudiþia” lui Creangã, „plãcerea cuvin-
telor ºi a zicerilor” puse „în gura altora”.
2. Identificaþi miºcarea epicã a textului.
3. În frazele rostite de moº Vasile, naratorul realizeazã o
microsecvenþã realistã: interpretaþi propoziþia: „… m-am
sãturat de-atâta zdruncen ºi cheltuialã”; comentaþi imaginea
preotului vremii, rãsfrântã în percepþia enoriaºului; în ciuda
criticilor aduse preoþimii, moº Vasile doreºte ca fiul sãu sã
ajungã preot; cum motivaþi atitudinea lui?
4. Precizaþi punctul de vedere al naratorului; cine vorbeºte
în aceastã mini secvenþã?
 I.L. Caragiale recreeazã, în prozã ºi în dramaturgie,
limbajul popular citadin, suburban ºi semidoct, propriu graiu-
lui muntean, îndeosebi în oraºele Bucureºti ºi Ploieºti. Însã
oralitatea limbajului este specificã personajelor ficþionale ºi
nu prozatorului. Distanþa dintre vorbirea personajelor ºi
vocea naratorului este distinct marcatã. Iar nestinsa moder-
nitate a limbajului folosit de Caragiale îºi are originea în
superioara elaborare a textului subliniatã de Paul Zarifopol:
redactarea „dezlãnþuie o energie particularã” în sufletul
prozatorului „constrâns la muncã tãcutã ºi-l face sã-ºi lucreze
scrisul cu o trudã înverºunatã”, ceea ce explicã perenitatea
textului sãu. Când Caþavencu strigã: „Nu voi sã ºtiu de
Europa, eu ºtiu numai de România mea”, fraza are, în contem-
poraneitate, o rezonanþã modernã, pentru cã „rezumã,
grosolan, dar adevarat, stãri sentimentale care circulau, mai
bine ori mai slab ascunse, prin sufletele mai multor bãrbaþi
eminenþi ai þãrii”. (Pentru arta literarã, Editura Fundaþiei
Culturale Române, Bucureºti, 1997)
 Citiþi fragmentul pe care-l reproducem din schiþa inti-
tulatã Atmosferã încãrcatã:
„E o zi posomorâtã de primãvarã; dar e zi de sãrbãtoare, mare
repaus dominical… Ai observat ºi dumneata, cititorule, câte pro-
grese a fãcut opinia noastrã publicã de când avem legea repausu-
lui dominical?... E zi de sãrbãtoare. (...) Se face o manifestaþie
popularã monstrã în contra guvernului...
Drept sã spun: sã merg la manifestaþie, n-am curaj (...) E mai
bine aºadar sã mã retrag discret într-un colþ ºi sã tac. Intru într-o
berãrie ºi aºtept sã pice din moment în moment ediþia de searã a
ziarelor politice… Sunt tare nerãbdãtor sã aflu ce a fost la manifes-
taþie.
E lume destulã ºi-n berãrie. Un cunoscut mi se aºazã alãturi.
— Ei! Ce zici?
— Ce sã zic? Rãspund eu… Bine.
125
 — Cum bine? Asta e bine?
— De! zic; ºtiu ºi eu?
— Cum, ºtiu ºi eu? Dacã dumneata, cetãþean care te pretinzi…
— Ba — zic — mã iartã, nu mã pretinz de loc.
— Nu e vorba cã te pretinzi, dar eºti; eºti un om, care va sã
zicã, mai instruit, ºi ai datoria, mã-nþelegi; fiindcã, dacã unul ca
dumneata stã indiferent ºi nu se intereseazã, atunci sã-mi dai voie
sã-þi spui…
— Nene, zic eu…
— Ce, nene?... Aoleu! Vai de biata þara asta! O s-ajungã rãu,
domnule! O s-ajungã rãu!! Fiindcã nu mai este patriotism ºi totul
se vinde, ºi sunt oameni, mã-nþelegi, cari ar merita...
ªi omul meu ridicã tonul atât de tare, încât toatã lumea dim-
prejur îºi întoarce privirile cãtre masa noastrã… Eu aplec ochii ºi
cu tonul foarte blajin:
— Sã mã crezi cã ºi pe mine…
El, ridicând tonul ºi mai sus:
— Ce, ºi pe dumneata?... Când vine, mã-nþelegi, un guvern
ca bandiþii, fiindcã n-are cine sã-l opreascã de a lovi în tot ce e mai
scump, pentru care nu mai existã nici o apãrare, fiindcã tãcem toþi,
ºi eu ºi dumneata ºi dumnealor (aratã pe cei de la mesele apropiate)
ca niºte laºi, fãrã nimica sacru, mã-nþelegi! fireºte cã are sã-ºi batã
joc de poporul întreg…
— Þal! strigã omul meu foarte supãrat…
Chelnerul n-aude.
— Þal!!
— Lasã — zic — plãtesc eu…
— Mersi! Las’ cã avem ºi noi cu ce plãti atâta lucru! … Nu
ne-a jupuit pânã acum de tot guvernul bandiþilor dv.!”
(I. L. Caragiale, Atmosferã încãrcatã)
Diversificaþi-vã cunoºtinþele!
1. Decodaþi semnificaþia titlului, în relaþie cu fragmentul
de text reprodus mai sus.
2. Argumentaþi ideea: naratorul „îºi vede ºi îºi aude per-
sonajele”, le priveºte, le ascultã, le face „sã se miºte ºi sã grã-
iascã” (T. Vianu), detaºându-se de lumea ficþionalã imaginatã.
3. Precizaþi cauza manifestaþiei populare.
4. Stabiliþi formele stilistice ale discursului narativ.
5. Identificaþi deosebirile între exprimarea naratorului ºi
a cunoscutului care se aºazã alãturi la masã.
6. Ilustraþi elementele de oralitate existente în limbajul
interlocutorului.
7. Limbajul individului exprimã o nemulþumire generalã
ce ar putea fi exprimatã ºi astãzi cu aproximativ aceleaºi
cuvinte. Cum vã explicaþi perenitatea lor?
126
 Creaþia lui Mihai Eminescu reprezintã sinteza limbii
române culte. El a valorificat toate resursele limbajului: lexi-
cul poeziei populare ºi limbajul învãþaþilor mireni, turnând
„limba veche ºi-nþeleaptã în formã nouã”, a sfãrâmat formele
stilistice tradiþionale, a asociat cuvintele în construcþii inuzi-
tate, de o neobiºnuitã expresivitate, a scos la ivealã resursele
nebãnuite ale limbajului, printr-un vers de esenþã muzicalã,
ce „deschide miºcãrii sufleteºti cea mai clarã expresie” — afir-
mã Titu Maiorescu, formulând urmãtoarea concluzie: „ Pe cât
se poate omeneºte prevedea, literatura poeticã românã va
începe secolul al 20-lea sub auspiciile geniului lui, ºi forma
limbii naþionale, care ºi-a gãsit în poetul Eminescu cea mai
frumoasã înfãptuire pânã astãzi, va fi punctul de plecare pen-
tru toatã dezvoltarea viitoare a veºmântului cugetãrii
româneºti.” (Opere, 2, Minerva, Bucureºti, 1984)
• Citiþi textul urmãtor:
Mihai Eminescu
 SE BATE MIEZUL NOPÞII...
„Se bate miezul nopþii în clopotul de-aramã,
ªi somnul, vameº vieþii, nu vrea sã-mi ieie vamã.
Pe cãi bãtute-adesea vrea mintea sã mã poarte,
S-asamãn între-olalta viaþã ºi cu moarte;
Ci cumpãna gândirii-mi ºi azi nu se mai schimbã,
Cãci între amândouã sta neclintita limbã.”
Diversificaþi-vã cunoºtinþele!
1. Textul poemei Se bate miezul nopþii... este un segment liric
autonom, detaºat ºi refãcut din poemul de tinereþe Andrei
Mureºanu. Perpessicius, cel mai important editor al creaþiei emi-
nesciene, îl dateazã în anul 1876. Iniþial, poezia a fost inclusã de
Titu Maiorescu în primul volum de versuri al poetului, editat în
decembrie 1883, ºi a fost aºezatã la mijlocul volumului, nu
întâmplãtor, observã acelaºi editor: „…ca într-o cumpãnã
inflexibilã, ea desparte volumul în douã pãrþi egale.”
Decodaþi semnificaþia titlului, în relaþie cu versurile
poeziei citate.
2. Identificaþi mãrcile eului liric ºi ale stilului.
3. Folosindu-vã de punctuaþia textului, segmentaþi
secvenþele lui lirice.
4. Ordonaþi imaginile structurii de suprafaþã într-o succe-
siune de fraze coerente.
5. Pãtrundeþi în structura de adâncime a poemei, prin
decodarea „cuvintelor-cheie”:
Literaturã
 a) clopotul — vestitor al morþii, simbolul comunicãrii din-
tre cer ºi pãmânt; între cele douã elemente „devine posibilã
comunicarea între cei vii ºi cei morþi …” (Mircea Eliade);
b) arama — metal sacru în simbologia universalã.
6. Pentru versul al doilea, vocea poetului a avut ca model
metafizica popularã a morþii, aºa cum se contureazã în struc-
turile ceremonial-funebre, dar a adecvat-o viziunii sale poetice.
În acest context, decodaþi semnificaþiile substantivelor „vameº”
ºi „vamã”.
7. Distihul median are o semnificaþie bivalentã: arhetip
al amintirilor; strãduinþa de a gãsi rãspuns la marile întrebãri
ale existenþei; ideile, gândurile, sentimentele rãmân efemere,
dacã nu sunt materializate prin limbajul scris. Argumentaþi.
8. „Cumpãna”, simbolul balanþei, alt „cuvânt-cheie”. Ex-
plicaþi semnificaþia acestui termen în contextul textului citat.
9. Susþineþi, printr-un argument, cã ultimul vers este
consecinþa fireascã a celui de al patrulea: poziþia medianã a
limbii între marginile clopotului evocã situarea fiinþei umane
între cer ºi pãmânt.
Viziunea asupra lumii
 Sensul denotativ al substantivului viziune — din latinul
visio — denumeºte percepþia vizualã; prin extensie, viziune
semnificã reprezentarea elementelor constitutive ale realitã-
þii extralingvistice, modalitatea de a vedea, percepe, înþelege
ºi exprima prin intermediul limbajului ºi al stilurilor
funcþionale concepþia despre lume: omul ºi problemele lui,
aspectele culturii, literaturii ºi ale societãþii contemporane.
 Începutul îl face Titu Maiorescu. Privirile lui se fixeazã
asupra scrierii limbii române într-un moment în care se fãcea
trecerea la alfabetul latin: „...examineazã literã cu literã alfa-
betul latin ºi, considerând atent fiecare posibilitate, formuleazã
regula. E vorba de o regulã dedusã logic, raþional... Aºa se
explicã de ce, lipsit de o pregãtire specialã, Maiorescu propu-
ne cea mai limpede ortografie, pe care ºi astãzi o folosim
aproape aºa cum a statornicit-o el. Informaþia în materie nu e
a unui lingvist ºi þine mai mult de educaþia lui clasicã, de buna
cunoaºtere a limbilor vechi.” (Nicolae Manolescu, Contradicþia
lui Maiorescu, Cartea Româneascã, Bucureºti, 1970)
Prin studiul În contra direcþiei de astãzi în cultura românã
(1868), Maiorescu aduce în discuþie problemele culturii, sis-
temul legislativ ºi instituþiile de învãþãmânt. Cele mai multe
forme ale civilizaþiei occidentale implantate în România nu
au un fond corespunzãtor, sunt pretenþii fãrã fundament, stafii
fãrã corp, iluzii fãrã adevãr. Deschiderea spre Occident
rãmâne vitalã, dar ea trebuie întâmpinatã cu un conþinut
adecvat. În consecinþã, criticul formuleazã douã adevãruri
esenþiale.
Secolul XIX – începutul secolului XX
Dimitrie Paciurea, Himerã
a) În cel dintâi, dezaprobã „încurajarea blândã a mediocritã-
þilor”: „marele” adevãr este cã mediocritãþile trebuie „descu-
rajate de la viaþa publicã a unui popor ºi cu cât poporul este
mai incult, cu atât mai mult, fiindcã tocmai atunci sunt pri-
mejdioase. Ceea ce are valoare se aratã la prima sa înfãþiºare
în meritul sãu ºi nu are trebuinþã de indulgenþã.”
b) „Al doilea adevãr, ºi cel mai însemnat de care trebuie
sã ne pãtrundem, este acesta: forma fãrã fond nu numai cã nu
aduce nici un folos, dar este de-a dreptul stricãcioasã, fiindcã
nimiceºte un mijloc puternic de culturã. ªi, prin urmare, vom
zice: este mai bine sã nu facem o ºcoalã deloc decât sã facem
o ºcoalã rea, mai bine sã nu facem o pinacotecã deloc decât
sã o facem lipsitã de arta frumoasã; mai bine sã nu facem
deloc statutele, organizarea, membrii onorari ºi neonoraþi ai
unei asociaþiuni decât sã le facem fãrã ca spiritul propiu de
manifestare sã se fi manifestat cu siguranþã în persoanele ce
o compun...” (Opere, I, Minerva, Bucureºti, 1978)
 Ideile maioresciene i-au contrariat pe contemporani;
exprimaþi-vã opiniile, aducând în sprijin ºi unele opinii critice.
Societatea româneascã „se cerea deopotrivã reformatã ºi
formatã. Fiindcã îl îndemnau puternice impulsuri construc-
tive ºi fiindcã avea judecata clarã ºi precisã, el s-a apucat, în
conformitate cu propria disciplinã interioarã, sã cureþe
terenul ºi sã punã fundamentele.” (I. Negoiþescu, Istoria litera-
turii române, Minerva, Bucureºti, 1991)
Folosind „o terminologie din filosofia culturii”, constatã
Z. Ornea, „forma semnificã, de fapt, civilizaþia posibilã de
împrumutat oricând ºi de oriunde, pentru cã se opreºte la stra-
turile exterioare. Fondul era, potrivit aceleiaºi terminologii,
cultura sufleteascã, straturile profunde ale psihologiei unui
127
popor, trãsãturile sale caracteristice ancestrale, moravurile ºi
caracterologia, configurate lent în secole ºi milenii de evoluþie.
Adoptarea unor norme civilizatoare din sfera formelor nu
putea rodi decât dacã erau o expresie a fondului milenar...”
(Junimea ºi junimismul, Editura Eminescu, 1975)
 Maiorescu a promovat „programatic doar critica prezen-
tului, ºi prin aceasta a sporit considerabil acuitatea menta-
litãþii româneºti pe latura adevãrului în cadrul unui prezent
la îmbunãtãþirea cãruia, în toate sensurile, estetic, moral,
social, politic, a contribuit”. (I. Negoiþescu, op. cit.)
În Direcþia nouã (1872), Maiorescu îl aºazã, cu o remarca-
bilã intuiþie valoricã, pe Mihai Eminescu imediat dupã
V. Alecsandri, deºi tânãrul autor publicase pânã atunci în
„Convorbiri literare” numai trei poezii: Venere ºi Madonã,
Epigonii, Mortua est. Cu aceeaºi intuiþie, în anii ce vor veni,
Maiorescu va sesiza în creaþia lui Caragiale, Creangã ºi Slavici
pe marii scriitori ai epocii.
 Între modalitatea lui Titu Maiorescu de a-ºi reprezenta
realitatea socialã ºi spiritualã a þãrii ºi viziunea celorlalþi patru
mari scriitori asupra lumii existã o consonanþã de substanþã.
 Ioan Slavici recreeazã lumea ruralã din Transilvania
surprinsã la confluenþa cu Banatul, un teritoriu ficþional,
cuprins între localitãþile Arad, Radna, Lipova ºi valea râului
Mureº. În acest spaþiu geografic, aºazã drame ºi conflicte
individualizate, peste care se revarsã principiile moraliza-
toare ale unei experienþe ancestrale de viaþã, ce prejudiciazã,
adesea, prin insistenþã, valoarea artisticã a textului.
În acest realism popular, Maiorescu sesizeazã forma adec-
vatã de cristalizare a nuvelisticii contemporane. Comentând
ecourile elogioase din presa germanã referitoare la nuvelele lui
Slavici traduse de Wilhelm Kotzebue, criticul sublinia „origina-
litatea lor naþionalã” ºi integrarea în orizontul de aºteptare al
cititorilor europeni, „curent pe care noi îl credem foarte sãnã-
tos ºi în urma cãruia romanurile þãrãneºti ºi descriile tipice au
ajuns sã fie cele mai preþuite produceri ale literaturii de novel-
iºti”. (Opere, II, Minerva, Bucureºti, 1984)
 Ion Creangã recreeazã spaþiul propriei copilãrii, „o geolo-
gie care se întinde pe malul stâng al Siretului, din Maramureº
în Transilvania ºi Moldova, despãrþite doar prin vãile înguste
prin care curg pieziº înspre Siret, printre pereþii de stâncã
grandioºi, Moldova, Bistriþa, Trotoºul”. (G. Cãlinescu, Ion
Creangã, Editura pentru Literaturã, Bucureºti, 1964)
Prin prisma unui mãnunchi de aspiraþii ºi precepte, formate
în mediul familial, social ºi prin receptarea valorilor tradiþionale
în Amintiri din copilãrie, în povestiri ºi în basme, „nepreþuitul
Creangã” — cum se exprima Maiorescu — aºazã pe primul loc
în ierarhia valorilor morale, hãrnicia, înþelepciune,
128
generozitatea ºi modestia; condamnã lenea, prostia, avariþia ºi
egoismul, elogiazã victoria binelui asupra rãului ºi îºi exprimã
compasiunea pentru cel aflat în suferinþã.
 I.L. Caragiale strãbate spaþiul citadin din centrul ºi
periferia oraºelor Bucureºti ºi Ploieºti, „capitala unui judeþ de
munte”, continuând prin intermediul imaginilor artistice
critica maiorescianã a mediocritãþilor ºi a „formelor fãrã
fond”, în prozã ºi în dramaturgie, dezvãluind o lume de
„moravuri frivol balcanice ºi înºelãtor decor oriental, în care
«forma fãrã fond», imitaþie de modeste sau confortabile
spaþii, e de un pitoresc extraordinar”. (I. Negoiþescu, op. cit.)
Demagogia, lenea intelectualã, „beþia de cuvinte”,
corupþia, relaþiile cuplului, cu inevitabilul triunghi conjugal,
profesiunile diverse, destinul implacabil, hazardul, norocul ºi
nenorocul, coincidenþele se amalgameazã într-o „comedie
umanã” a societãþii româneºti din ultimele douã decenii ale
secolului al XIX-lea.
De la studiul În contra direcþiei de astãzi... de Titu Maiorescu,
afirma Tudor Vianu, comentând eseul lui Caragiale, intitulat
1907, din primãvarã pânã în toamnã, „nu se mai scriseserã pagini
de analizã de o asemena vigoare, susþinute de un patriotism mai
luminat, mai pãtrunzãtor în cunoaºterea stãrilor noastre”, în
care „rezumã critica junimistã aºa cum o formulezã Maiorescu
ºi Eminescu”. (Istoria literaturii române, ed. cit.)
 Imaginaþia lui Eminescu aºterne peste lumea lui ficþionalã
o viziune romanticã, în poezie, prozã ºi dramaturgie, concomi-
tent cu tendinþa de a lua în stãpânire întreg universul: procese-
le cosmogonice ºi lumile siderale, istoria fabuloasã a Daciei ºi
istoria umanitãþii, istoria Evului Mediu românesc, sentimentele
intime ºi general-umane, visul ºi aspectele felurite ale terestru-
lui: regnul vegetal, fauna, geologia sãlbaticã.
Pe urmele lui Maiorescu, poetul dezaprobã superficiali-
tatea ºi lipsa de culturã a „junilor corupþi”, invectivezã vio-
lent „formele fãrã fond” ale „epigonilor” în culturã, în politic
ºi în discursul parlamentar, în versuri memorabile ºi articole
fulminante.
Diversitatea tematicã
Prin tema operei literare se înþelege un aspect general
din realitate, transfigurat în text prin intermediul imaginilor
artistice.
 În nuvele, Ioan Slavici abordeazã teme din cele mai
diverse: intelectualul de origine ruralã se întoarce în satul
natal dupã încheierea studiilor (Budulea taichii); hãrnicia per-
sonalã determinã bunãstarea generalã (Popa Tanda); iubirea
neîmplinitã din motive materiale (Pãdureanca); ispita
îmbogãþirii este adesea primejdioasã (Comoara, Vatra
pãrãsitã, Moara cu noroc, O viaþã pierdutã).
Literaturã
 În romanul Mara (1894), autorul înfãþiºezã târgul arde-
lean cu diversitatea etnicã, religioasã ºi umanitatea caracte-
risticã: negustori, cãmãtari, arendaºi, meseriaºi organizaþi în
bresle cu reguli severe, elementele unei clase burgheze mijlocii,
aflate la începutul ascensiunii ei. În noua lume, banii alcãtu-
iesc dinamica economiei ºi a relaþiilor interumane. Mara
Bârzovanu este întâia „femeie de afaceri” din literatura românã
(Nicolae Manolescu), o vãduvã care se îmbogãþeºte printr-o
muncã tenace ºi perseverentã.
 Ion Creangã evocã în câteva „schiþe” realiste persona-
litatea unor oameni deosebiþi: preotul Isaia Duhu, un
rãzvrãtit continuu împotriva lumii ºi a lui însuºi; þãranul
rãzeº care nu se sfieºte sã rosteascã „adevãrul” (Moº Ion Roatã
ºi Unirea, Moº Ion Roatã ºi Cuza-Vodã); harabagiul Nichifor
„coþcariul”, în ale cãrui fraze, aparent nevinovate, „e un râs
ºiret, o intonaþie cu tâlc, care depãºeºte sensul curat al cuvin-
telor” (G. Cãlinescu, op. cit.).
În poveºti, unde realismul interferã cu fantasticul, naraþiu-
nea este centratã pe teme etern-umane: conflictul dintre soa-
crã ºi norã, lenea, prostia omeneascã, pedeapsa lãcomiei º. a.
Povestea lui Harap-Alb dezvãluie procesul de maturizare a
unui tânãr, viitor împãrat, în confruntarea cu forþele rãului ºi
ale destinului. Cele patru pãrþi din Amintiri... nu recreeazã
numai copilãria „copilului universal” (G. Cãlinescu); nara-
torul evocã formarea unei personalitãþi în mediul rural, la
mijlocul secolului al XIX- lea.
Traian Brãdean, ilustraþie la Sãrmanul Dionis de Mihai Eminescu
Secolul XIX – începutul secolului XX
Exerciþii de redactare ºi exprimare oralã
1. În schiþe ºi „momente”, I.L. Caragiale surprinde, cu
un surâs ironic, aspecte felurite ale societãþii contemporane,
o lume în miºcare, subordonatã ideii maioresciene a „formei
fãrã fond”, printr-o tematicã diversificatã.
Ilustraþi temele urmãtoare cu exemple adecvate din
schiþele lui Caragiale: educaþia în familie, lenevia intelectu-
alã, instituþiile statului – ºcoala, justiþia –, evenimentele
politice ale epocii, aspectele lumii mondene. Prozatorul
extrage adesea din banalul cotidian tulburãtoare semnificaþii
general-umane. În afarã de Atmosferã încãrcatã, ce alte titluri
mai puteþi adãuga?
2. Folosindu-vã de cunoºtinþele din anii anteriori despre
nuvelele lui Caragiale, remarcaþi strãdania scriitorului de a sur-
prinde, într-un mod cât mai original, din exterior spre inte-
rior, cazuri de psihanalizã, radiografierea unor stãri de coºmar
ºi a consecinþelor psihice ºi morale.
3. În comedii, Caragiale accentueazã critica „formelor fãrã
fond”, incultura, corupþia, „beþia de cuvinte”, inaptitudinea
individului de a gândi cu propria minte ºi sentimentul ridicol
de exagerat al importanþei propriei persoane. Ilustraþi aceste
teme prin titluri adecvate.
4. Marile teme ale creaþiei eminesciene – analizate de G.
Cãlinescu în Opera lui Mihai Eminescu – tind sã transforme în
imagini ficþionale întreaga realitate extralingvisticã.
Reamintiþi-vã cunoºtinþele din clasele anterioare ºi
exemplificaþi urmãtoarele teme cu titluri corespunzãtoare:
– cosmogonia – în care poemele „se învârtesc toate, mai
aproape sau mai departe de sâmburele de întuneric al golului
primar” (G. Cãlinescu);
– ipostazele felurite ale geniului;
– mitul Daciei originare; istoria naþionalã;
– visul – prin care vocea intrã în relaþie cu propria-i
conºtiinþã ºi cu zonele inconºtientului; visul paradisiac; visul
coºmar; visul iluzie; reveria;
– natura ºi dragostea; natura cosmogonicã; geologia sãl-
baticã; natura polarã; natura alcãtuieºte „rama” poeziilor de
dragoste; spaþiul citadin;
– folclorul ºi dubla atitudine a poetului faþã de literaturaa
popularã.
Fiºier bibliografic
Mircea Eliade, Sacrul ºi profanul, Humanitas,
Bucureºti, 1995; Jean Cheavalier, Alain Gheerbrant,
Dicþionar de simboluri, vol. 1–3, Editura Artemis,
Bucureºti, 1995.
129
Dezvoltaþi-vã cunoºtinþele!
COMPUNERE ªCOLARÃ. REFERATUL.
 Realizaþi un referat în care sã analizaþi principalele direcþii ale prozei marilor clasici, ilustrându-le cu exemple de scriitori
ºi opere reprezentative din epocã. Folosiþi-vã, în acest sens, ºi de sinteza reprodusã mai jos.

PROZA MARILOR CLASICI (Sintezã)

Scriitori ºi opere
Problematicã. Particularitãþi artistice
reprezentative
• Nuvelã fantasticã, filosoficã ºi de facturã reflexivã; cea mai de seamã creaþie epicã eminescianã,
MIHAI EMINESCU întâia mare creaþie artisticã a literaturii noastre, impregnatã de o superioarã intelectualitate.
Personajele: caractere romantice (eroi înzestraþi cu însuºiri excepþionale, însetaþi de adevãr ºi de ten-
Sãrmanul Dionis dinþe justiþiare superioare, care aspirã la o continuã perfectibilitate a lumii în care trãiesc.
• Teme ºi motive romantice: iubirea, metempsihoza, lumea ca un vis, cãlãtoria cosmicã, spaþiul sele-
nar, realitatea ca un vis. Singurãtatea omului de geniu, luna magicã, spaþiul ºi timpul. Cuplul: „inter-
mediar între individ ºi fatalitatea divinã”. Alternarea visului cu realitatea. Reveria, ca o posibilitate de
împlinire a dorinþei; imagini cosmogonice, cãlãtoria spre alte lumi; „motivul umbrei”–, dedublarea;
iubirea angelicã, seraficã, natura paradisiacã.
Cezara; La aniversarã • Povestiri romantice cu aspiraþii spre clasicism. Prozã pe tema iubirii.
Geniu pustiu • Roman istoric modern.
Fãt-Frumos din lacrimã • Basm cult. Aspecte romantice suprapuse unei structuri specifice basmului popular (fabulosul popu-
Poveste indicã lar) în ipostaze romantice.
Avatarii faraonului Tlà • Nuvelã fantasticã ºi filosoficã; fantasticul erudit; fantasticul oniric.

ION CREANGÃ • Imagini ale îndeletnicirilor sãteºti; îndemânarea dialogicã, în notarea stereotipiilor imaginilor; hiper-
bolizarea indolenþei ºi comoditãþii; efecte magistrale de comic; „fenomenologia prostiei”, ironizarea
a) Poveºti didactice lãcomiei; cazuri ciudate de metehne omeneºti; personaje unice; forme parabolico-moralisice ºi umoris-
(ciclul didactico-literar): tice; elemente de sarcasm, cu accente de pamflet.
Pãcalã, Inul ºi cãmeºa, • Fond „etnografic”, elemente de fabulos; forme parabolico-moralistice ºi umoristice.
Acul ºi barosul, Poveste • Poveºtile didactice au fost publicate în diferitele ediþii ale manualelor Învãþãtorul copiilor (1878–1879)
(Prostia omeneascã), Cinci ºi Metodã nouã de scriere ºi citire.
pâini, Ursul pãcãlit de vulpe, • Cinci pâini: meditaþie de tip esopic (soluþia ingenioasã a unei probleme de aritmeticã); tipologic, opera
Povestea unui om leneº. lui Creangã se îmbogãþeºte cu un personaj unic.
b) Poveºti: • Observaþii psihologico-moralizatoare din viaþa de familie; procedeul hiperbolizãrii; alegorie cu
Soacra cu trei nurori „mãºti” (animaliere); conflictul dintre soacrã ºi norã; „mica tragedie familiarã”.

Punguþa cu doi bani • „Alegorie animalierã”; meditaþie asupra absurditãþii avariþiei ºi a capriciilor hazardului. Exemplificare
ingenioasã a proverbului: „Nici o faptã fãrã rãsplatã.”
Dãnilã Prepeleac • Imaginea artisticã a unei învãþãturi nesusþinute prin experienþã; rolul experienþei în viaþa omului;
isteþimea ascunsã în aspecte modeste; eroul devine, în final, un persuasiv, dublat de un înþelept –
reprezentant al isteþimii ºi al inteligenþei omeneºti.
Capra cu trei iezi • Alegorie cu „mãºti” (animaliere); temã apropiatã de a unei fabule din opera lui La Fontaine.
Povestea porcului • Aluzii pline de tâlc filosofic ºi moral la adresa vieþii de toate zilele; atmosferã de mister. Ilustrare a
relaþionãrilor de grave situaþii: urmãrile nesãbuite în dragoste, atmosferã de mister.

130 Literaturã
Povestea lui Stan Pãþitul • Problema rãului ºi a pactului cu diavolul; starea de luciditate generatã de cãsnicii neizbutite.

• „Epopee a poporului român” (G. Ibrãileanu); amplã construcþie de basm; „Bildungsroman” al epicii
româneºti; istoria unor probe de curaj pe care trebuie sã le treacã un tânãr pentru a izbândi în viaþã;
Povestea lui Harap-Alb tipologia impostorului; epos fabulos; îmbinarea dintre real ºi fantastic (umanizarea folclorului); bogãþie
ºi varietate stilisticã; grotescul celor cinci personaje; amestec de realism ºi fabulos; fantastic de facturã
popularã.

Fata babei ºi fata • Studiu de moravuri în ambianþã semifantasticã; soarta celor „pedepsiþi” prin naºtere de prea multã
moºneagului modestie.

c) Povestiri
(„scrieri de tranziþie”): • Prima povestire de inspiraþie istoricã; accente de pamflet; aspecte ale unei lumi trãite;
Moº Ion Roatã ºi Unirea, portrete memorabile.
Popa Duhu
d) Povestire cu • Acþiune plasatã într-un timp de esenþã semifabuloasã; hiperbolizare de influenþã folcloricã; portrete
„detalieri ºi proporþii memorabile; complexitatea analizei caracterologice ºi psihologice; în forme apropiate de cele relatate de
de nuvelã”: Boccaccio ºi Rabelais; observaþii moralistico-psihologice, cu puternice forme de comic; tehnica aluziei
Moº Nichifor Coþcariul ºi a echivocului.
e) Basm: • Viziune fantasticã; imagini hiperbolizante; elemente insolite de lexic; perfectã stãpânire a tehnicii
Fãt-Frumos, fiul iepei dialogului.
(manuscris neterminat)

• „Roman de formaþie”, un „Bildungsroman” cu o structurã de „theatrum mundi” (G. Cãlinescu), cu o

f) Opera de maturitate: pluralitate de perspective; structurã arhitectural-simfonicã; construcþie sfericã, de o perfectã
Amintiri din copilãrie autonomie; ataºament afectiv faþã de orizontul copilãriei; inventar de credinþe, obiceiuri ºi eresuri;
detalii descriptive memorabile; roman picaresc; elemente de autoportretizare; întâmplãri de un impre-
vizibil insolit; unitate de sens ºi construcþie.
I.L. CARAGIALE
• Radiografieri ale unor medii sociale ºi familiale. Tragic ºi comic.
Momente ºi schiþe
Douã loturi, Inspecþiune, • Nuvele realiste, în care eroii se aflã la limita dintre tragic ºi comic.
O fãclie de Paºte, Pãcat, • Nuvele realist-psihologice, cu ecouri naturaliste; cazuri patologice. Investigarea adâncurilor sufleteºti
În vreme de rãzboi ºi a stãrilor de subconºtienþã. Fantasticul terifiant.

La Hanul lui Mânjoalã, • Nuvele romantico-fantastice. Arta povestirii include un fantastic orientalo-balcanic. Exploateazã
Kir Ianulea, echivocul ºi virtuþile anecdotei; reconstruiesc o culoare localã exoticã.
Calul Dracului,
Pastramã trufanda.
IOAN SLAVICI
Popa Tanda, Budulea • Nuvele cu o tematicã variatã: evocarea satului transilvãnean, cu mentalitãþi ºi viaþã specifice; afir-
Taichii, Gura satului, marea rolului intelectualului în iluminarea oamenilor; dezvãluirea procesului de dezumanizare a omu-
Moara cu noroc, lui în goana lui dupã bani; tipologie umanã complexã.
Pãdureanca
Mara • Roman descriptiv ºi psihologic, moralist ºi justiþiar, cu o problematicã etico-socialã. Capodoperã a
literaturii române.
Alte scrieri: La rãscruci, Manea, Corbei, Din valurile vieþii, Din douã lumi.

Secolul XIX – începutul secolului XX 131

 CURENTE CULTURALE / LITERARE
ÎN SECOLUL XIX – ÎNCEPUTUL SECOLULUI XX
Delacroix, Mãcelul din insula Chios
Curentul literar. Prezentare generalã ________
 Prin curent literar se înþelege orientarea literaturii
într-o perioadã istoricã determinatã spre alte zone de explo-
rare a realitãþii, o restructurare a procesului creator, o
retoricã ºi un cod lingvistic diferite de cele existente.
Noþiune esenþialã în critica ºi istoria literarã, substantivul
„curent” este un cuvânt polisemantic, ale cãrui semnificaþii
ies în prim-plan în funcþie de context. În Dictionnaire de la
langue fran‡aise, Paul-Emile Littré înregistra nu mai puþin de
douãzeci ºi unu de sensuri, printre care ºi acela referitor la
miºcarea direcþionatã a elementelor unui fluid în interiorul
unui spaþiu. Sensul sugereazã, analogic, structura ºi rolul
curentului literar în interiorul literaturii.
Curentul literar se iveºte asemenea unei maree ce se
deplaseazã împotriva tendinþelor existente în spaþiul lite-
raturii într-un anume moment istoric. El provoacã o dere-
glare temporarã a câmpului literar ºi genereazã reacþiile ne-
gative ale contemporanilor, cãrora le contrazice, adeseori,
orizontul de aºteptare.
 Printr-o acþiune concertatã – manifeste, programe, sisteme
de norme ºi idei, opere reprezentative º.a. –, noul curent
declanºeazã mutaþii în interiorul continuitãþii, reaºazã unitatea
perturbatã pe alte dimensiuni estetice ºi determinã o modifi-
care de substanþã a gustului literar ºi a sensibilitãþii artistice.
132
ROMANTISMUL
 Privit din aceastã perpectivã, un curent literar are o
existenþã individualizatã temporarã: apare într-un anume
context istoric, strãbate un segment temporal determinat,
are un moment de maximã intensitate, cunoaºte apoi un pro-
ces de constantã degradare ºi se stinge treptat. Parþial, proce-
deele retorice, modalitãþile tehnice, tipologia etc. sunt relu-
ate ºi revalorificate de noul curent ce se cristalizeazã pe
temeliile celui anterior.
 Cauzele ce determinã apariþia unui curent literar sunt
îndeosebi de naturã individualã. Unul sau mai mulþi scriitori
îºi exprimã insatisfacþia faþã de sistemul de norme, de con-
venþiile artistice ºi etaloanele valorice existente la un moment
dat, concomitent cu nãzuinþa de a le modifica sau înlocui.
Afirmarea noului curent se face, de regulã, printr-un do-
cument programatic: prefaþa lui Victor Hugo la drama
Cromwell (1827), prefaþa la romanul Thérése Raquin (1887)
de Emil Zola, Introducþia din primul numãr al revistei Dacia
literarã (1840), Manifestul Dada (1916) de Tristan Tzara re-
prezintã, în acest sens, exemple de documente cu astfel de
intenþii programatice.
Alteori, opera unui scriitor de excepþie creeazã premisele
apariþiei noului curent. Romanele lui Balzac ºi Stendhal au
avut un rol decisiv în cristalizarea realismului; simbolismul a
avut un precursor în Charles Baudelaire, autorul volumelor
Les Fleurs du mal (1857) ºi Les Paradis artificiels (1860).
Literaturã
 O coordonatã eternã a sensibilitãþii umane Dacã în Anglia, scriitorii romantici, prin Walter Scott, se
vor întoarce spre trecutul istoric, dacã în Germania, prin
 Romantismul reprezintã un ansamblu de tendinþe inte- Tieck, Novalis, E.T.A. Hoffmann, romantismul se va îndrep-
lectuale ºi artistice care, de la sfârºitul secolului al XVIII-lea, ta spre explorarea fantasticului natural, a visului ºi a miturilor
ºi-a propus ca principiu estetic în literaturã, în muzicã ºi în naþionale, în Franþa, romantismul a cunoscut forma clasicã
picturã supremaþia sentimentului asupra raþiunii ºi a imagi- de dezvoltare, strãbãtând toate genurile, toate speciile ºi
naþiei asupra analizei critice. temele literare.
 Din punct de vedere istoric, prin romantism se înþelege Trei opere marcheazã momentele esenþiale ale dezvoltãrii
un curent literar european, care apare la sfârºitul secolului al romantismului francez: Meditaþiile lui Lamartine (1820), suc-
XVIII-lea în Anglia ºi în Germania, iar în prima jumãtate a cesul dramei Hernani (1830) de V. Hugo ºi eºecul dramei
secolului al XlX-lea în Franþa. De aici, s-a rãspândit în cele- Burgavii (1843), scrisã de V. Hugo în urma unei cãlãtorii în
lalte þãri ale Europei. Rhenania. Principalii reprezentanþi ai romantismului francez
Romantismul s-a manifestat ca o reacþie violentã sunt Lamartine, Alfred de Vigny, Alfred de Musset,
împotriva rigiditãþii estetice a clasicismului, reclamând nece- Théophille Gautier, Gérard de Nerval ºi, îndeosebi, V. Hugo.
sitatea unei literaturi care sã reliefeze complexitatea psiho-
logicã ºi aspiraþiile individualitãþii umane.
 Sub aspect tipologic, prin romantism se înþelege o coor- Arta romanticã _________________________
donatã eternã a sensibilitãþii ºi imaginaþiei umane. Elemente
 În epoca romanticã au existat strânse legãturi între
romantice întâlnim, de exemplu, în opera lui Shakespeare.
poeþi, prozatori, pictori ºi muzicieni. Girodet, inspirat de
Romantismul a fost pregãtit de preromantism, perioadã lite-
romanul Atala al lui Chateaubriand, picteazã tabloul celebru,
rarã de la sfârºitul secolului al XVIII-lea, caracterizatã prin
Funerariile Atalei; tabloul lui Géricault Pluta Meduzei (1819)
prezenþa în operele clasice a unor tendinþe înnoitoare, cum
este considerat un adevãrat manifest romantic. Maestrul
sunt: aspiraþia religioasã; interesul pentru frumuseþile naturii;
romantismului pictural este Delacroix. Muzica romanticã a
prezenþa unor sentimente umane eterne: melancolia, înduio-
cunoscut mari personalitãþi, cum sunt Chopin, Hector
ºarea, revolta.
Berlioz, Weber, Schubert, Liszt ori Schumann.
Principalii scriitori preromantici sunt Jean-Jacques
Rousseau, Bernardin de Saint-Pierre º.a.

Cristalizarea romantismului _______________

 În ultimele douã decenii ale secolului al XVIII-lea, în
Germania, fraþii Friedrich ºi August Wilhelm Schlegel
atribuie noþiunii semnificaþia ei modernã, transformând-o
John Constable, Calul alb

într-un termen de esteticã literarã. Prin romantic, ei desem-

nau literatura medievalã ce refuzase simpla imitaþie a operelor
Antichitãþii, dând expresie spontanã instinctului divin din
sufletul omului. Tot ei încep critica principiilor estetice ale
clasicismului.
 Ideile anticlasiciste ale fraþilor Schlegel au fost rãspân-
dite în Franþa de Doamna de Staël, prin studiul Despre lite-
raturã (1800). În Franþa a fost creat substantivul romantism,
Estetica romanticã _______________________
atestat în anul 1816 ºi devenit uzual prin studiul Discours sur
le romantism (1824) de Hippolyte Auger. În Anglia, în Prefaþa  Definite, în general, prin opoziþie cu clasicismul, princi-
la a doua ediþie din volumul de poeme Balade ºi idile (1800), palele caracteristici ale esteticii romantice sunt urmãtoarele:
William Wordsworth dezvoltã programatic idei despre limba- 1. Romantismul înlãturã regulile rigide impuse literaturii de
jul poetic, despre imaginaþie, rolul poetului ºi funcþiile clasicism: „Sã sfãrâmãm cu ciocanul teoriile, poeticile ºi sis-
poeziei. Deºi nu foloseºte cuvântul „romantic” ºi nici nu ºtia temele”, sublinia V. Hugo în Prefaþa la drama Cromwell. Nu
cã este romantic, Wordsworth semna, în fapt, manifestul existã reguli ºi modele prestabilite, fiindcã în artã existã
romantismului englez. numai legi generale, specifice creaþiei artistice.
Curente literare 133
 În consecinþã, dramaturgia romanticã renunþã la regula
celor „trei unitãþi”, în numele verosimilitãþii. Un mare eveni-
ment istoric, observa Hugo, nu se poate desfãºura numai
într-un anumit loc ºi numai în decurs de 24 de ore, nu poate
fi încorsetat în „colivia unitãþilor” clasice, chiar dacã aceste
reguli se bazeazã pe autoritatea lui Aristotel.
2. Romantismul supune genurile ºi speciile literare fuziunii ºi
transformãrii. Lirismul este introdus în epic ºi dramatic,
comicul în tragic. În aceeaºi specie liricã pot fi întâlnite ele-
mente de odã, meditaþie, pastel sau elegie. În prozã apar ele-
mente de poem.
Fuziunea genurilor, demonstreazã V. Hugo, este impusã
chiar de realitatea existenþei; viaþa nu este altceva decât o
armonie a contrariilor: „Caracteristica dramei este sã fie ade-
vãratã. Acest lucru rezultã din combinarea naturalã a douã
elemente: sublimul ºi grotescul, care se încruciºeazã în dramã
aºa cum se încruciºeazã în viaþa ºi în creaþie.”
3. Personajele sunt luate din toate straturile sociale.
Romanticii manifestã însã preferinþã pentru eroi excepþio-
nali, care acþioneazã în împrejurãri excepþionale. Personajele
sunt complexe ºi se caracterizeazã prin trãsãturi psihice con-
trastante: nobleþea sufleteascã se îmbinã cu demonismul,
binele cu rãul; un personaj reprezentativ în acest sens este
Jean Valjan din Mizerabilii lui Victor Hugo.
Armonia contrariilor se manifestã ºi prin contrastul din-
tre înfãþiºarea fizicã ºi trãsãturile sufleteºti. Un fizic frumos
poate ascunde un caracter demonic, iar un fizic dizgraþios un
suflet nobil; în acest mod sunt construite personaje precum
cãpitanul Phoebus ºi clopotarul Quasimodo din Nôtre-Dame
de Paris.
Romanticii preþuiesc înzestrarea intelectualã a fiinþei
umane. Datoritã calitãþilor lui intelectuale, omul de condiþie
umilã poate ajunge în vârful piramidei sociale. Un exemplu
în acest sens este drama Ruy Blas de V. Hugo, iar în literatu-
ra românã Rãzvan ºi Vidra de B.P. Hasdeu ºi Despot-Vodã de
V. Alecsandri.
4. Romantismul refliefeazã complexitatea fiinþei umane,
aducând în prim-plan viaþa ei sufleteascã. Omul este un
microcosm în care se rezumã ºi se oglindeºte macrocosmul.
Romanticii elogiazã sentimentele umane, forþa vizionarã
a omului ºi fantezia lui: „Înfãþiºând eul poetului, poezia
înfãþiºeazã întreaga umanitate”, afirma V. Hugo.
Romantismul pãtrunde mai adânc în tainele sufletului
uman, dezvãluind, pentru prima datã, adâncimile infinite ale
trãirilor sufleteºti desfãºurate dincolo de zona conºtientului.
5. Izvoarele de inspiraþie ale literaturii sunt mult lãrgite:
– romanticii sunt atraºi de istoria autohtonã ºi universalã,
urmãrind sã insufle contemporanilor idealuri naþionale;
134
– romanticii descoperã nostalgia infinitului; omul însetat
de absolut nu cunoaºte liniºte, nãzuind mereu sã atingã
idealul;
– romanticii descoperã infinitul spaþial. Ei sunt atraºi de
exotismul Orientului Apropiat ºi mai ales de „lumea nouã” a
Americii, unde se desfãºoarã, de pildã, acþiunea romanului
Atala de Chateaubriand;
– romanticii descoperã lumea visului; multe poeme,
schiþe sau nuvele sunt descrieri onirice;
– romanticii cultivã fantasticul ºi fabulosul de inspiraþie
magicã ºi folcloricã (E.T.A. Hoffmann) sau de naturã psiho-
logicã (E.A. Poe).
Romanticii descoperã frumuseþea ºi valoarea artisticã a
literaturii populare, care va constitui un izvor de inspiraþie
pentru literatura cultã.
Romanticii descoperã frumuseþea ºi pitorescul naturii. Ei
sunt atraºi de misterul nopþii, de astrele cereºti, de lumile
siderale, de oceanele ºi mãrile globului pãmântesc, de ele-
mentele vegetale: pãdurea, însufleþitã de faunã ºi de florã, cu
gama ei infinitã de culori.
6. Romanticii introduc noi modalitãþi artistice: diversifi-
carea vocabularului prin pãtrunderea arhaismelor, regionalis-
melor ºi a lexicului popular, alãturi de un limbaj metaforizat;
utlizarea antitezei; folosirea ironiei ºi a sarcasmului; prezenþa
urâtului ºi a grotescului.
Un portret al romanticului
• În studiul Clasicism, romantism, baroc, publicat în
volumul Impresii asupra literaturii spaniole (1945),
G. Cãlinescu realizeazã urmãtorul portret utopic al roman-
ticului:
– Romanticul este un om „anormal”, adicã excepþional,
care iese din „normã”, dezechilibrat ºi bolnav, înzestrat cu
o sensibilitate ºi o intelectualitate ieºite din comun.
– Eroul romantic este „maladiv, infirm, tuberculos,
nebun ori lepros”, cu o sensibilitate senzorialã ºi sufleteascã
mai accentuatã decât a bolnavilor obiºnuiþi.
Temperamental, eroul romantic este un neliniºtit con-
tinuu, „un febricitant, un delirant”.
• Complexitatea intelectualã ºi sufleteascã a eroului
romantic este deosebitã, el este un „om de Renaºtere”,
genial, un om de formaþie enciclopedicã.
– Romanticul se caracterizeazã prin exaltarea orgo-
lioasã a eului.
– În sfârºit, dragostea romanticului se distinge printr-o
iubire excesivã sau printr-o urã bestialã.
Literaturã

Théodore Gericault, Pluta Meduzei
Romantismul ºi celelalte arte _____________
1. Între romantismul german, pictura ºi muzica germanã
au existat strânse legãturi. Întemeietorul picturii romantice a
fost Caspar David Friedrich (1774–1840), ale cãrui tablouri:
Lumina dimineþii, Curcubeul deasupra unui peisaj muntos, Doi
bãrbaþi contemplând luna recreeazã peisaje de o mãreþie sãl-
baticã.
2. Ludwig van Beethoven (1770–1820) iniþiazã apro-
pierea de romantism, transpunând, în finalul Simfoniei a IX-
a, poemul Oda bucuriei de Schiller. El creeazã romantismul
„ca stare de spirit liberã”. I se alãturã Carl Maria Weber, cre-
atorul operei romantice, prin Freischütz, „vânãtorul vrãjit”,
ce-l va entuziasma pe Odobescu în Pseudokynegeticos. Franz
Schubert transpune în muzicã motive ºi idei din creaþia lui
Goethe.
3. Arta romanticã în Franþa se dezvoltã într-o strânsã
relaþie cu scriitorii romantici. În 1819, Théodore Gericault
creeazã, în Pluta Meduzei, manifestul picturii romantice.
Maestrul incontestabil al romantismului francez rãmâne însã
Eugène Delacroix, prin tablourile de inspiraþie exoticã ºi
istoricã: Mãcelul din Chios, Libertatea cãlãuzind poporul,
Intrarea cruciaþilor în Constantinopole º.a.
4. Romantismul muzical debuteazã pe scena operei
franceze în anul 1804, prin creaþia preromanticã Ossian sau
Barzii, de François Lesueur, inspiratã de baladele atribuite
ficþionalului bard celt Ossian.
5. În iunie 1830, la numai trei luni de la premiera dramei
Hernani de Victor Hugo, tânãrul muzician Hector-Louis
Berlioz a încheiat prima lui mare compoziþie simfonicã, edifi-
catã pe un suport autobiografic: Simfonia fantasticã, „episod
din viaþa unui artist”.
Curente literare
Romantismul românesc __________________
• Romantismul se manifestã în literatura noastrã în dece-
niile III ºi IV ale secolului al XIX-lea. El nu are un caracter
de revoluþie literarã ºi nu apare ca o reacþie împotriva clasi-
cismului. Romantismul românesc a asimilat principiile estetice
ale romantismului european, cristalizându-se ca o largã miºcare
de redeºteptare naþionalã.
Noþiunea de romantic, cu sensul de „pitoresc”, se iveºte în
opera lui Dinicu Golescu, Însemnare a cãlãtoriei mele (1826).
Termenul romantism este încetãþenit la noi, în anul 1835, de
I. Heliade-Rãdulescu, care îl foloseºte pentru a denumi o
ºcoalã literarã.
În evoluþia romantismului românesc se disting trei etape:
1. Cea dintâi etapã cuprinde deceniile trei ºi patru ale
secolului trecut ºi este ilustratã de I. Heliade-Rãdulescu ºi
Gh. Asachi, V. Cârlova, I. Heliade-Rãdulescu, Gh. Asachi ºi
Gr. Alexandrescu.
2. A doua etapã este inauguratã de apariþia — la 19 mar-
tie 1840 — a primului numãr din revista Dacia literarã.
3. Ultima etapã a romantismului românesc se contureazã
dupã revoluþia de la 1848 ºi se prelungeºte, cu unele ecouri,
pânã în preajma primului rãzboi mondial. Aceasta este perioa-
da deplinei maturitãþi a romantismului românesc.
Activitate independentã
1. Evidenþiaþi opoziþia dintre clasicism ºi romantism,
oferind exemple din literatura românã ºi universalã.
2. Realizaþi o compunere-sintezã în care sã ilustraþi coexis-
tenþa elementelor clasice ºi romantice în opera unor scriitori
români (de exemplu, Gr. Alexandrescu sau C. Negruzzi).
Folosiþi-vã, în acest sens, ºi de urmãtoarele studii de refe-
rinþã în domeniu:
Bibliografie
– Arte poetice. Romantismul, coordonarea volumului
Angela Ion, studiu introductiv Romul Munteanu, Univers,
Bucureºti, 1982;
– Romantismul românesc ºi romantismul european,
Societatea de ªtiinþe Filologice din România, Bucureºti, 1970;
– Structuri tematice ºi retorico-stilistice în romantismul
românesc, 1830–1870, sub îngrijirea ºi cu studiu intro-
ductiv de Paul Cornea, Editura Academiei Române,
Bucureºti, 1976;
– René Wellek, Conceptele criticii, traducere de Rodica
Timiº, studiu introductiv de Sorin Alexandrescu, Univers,
Bucureºti, 1970.
135
 ROMANTISMUL PAªOPTIST
Grigore Alexandrescu
 UMBRA LUI MIRCEA. LA COZIA
Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate;
Cãtre tãrmul dimpotrivã se întind, se prelungesc,
ª-ale valurilor mândre generaþii spumegate,
Zidul vechi al mãnãstirii în cadenþã îl izbesc.
Dintr-o peºterã, din râpã, noapte iese, mã-mpresoarã:
De pe muche, de pe stâncã, chipuri negre se cobor;
Muºchiul zidului se mâºcã ... pântre iarbã se strecoarã
O suflare, care trece ca prin vine un fior.
Este ceasul nãlucirei: un mormânt se dezvãleºte,
O fantomã-ncoronatã din el iese... o zãresc...
Iese... vine cãtre þãrmuri... stã... în preajma ei priveºte...
Râul înapoi se trage... munþii vârful îºi clãtesc.
Ascultaþi...! marea fantomã face semn... dã o poruncã...
Oºtiri, taberi fãrã numãr împrejuru-i înviez...
Glasul ei se-ntinde, creºte, repetat din stâncã-n stâncã
Transilvania-l aude, ungurii se înarmez.
Oltule, care-ai fost martur vitejiilor trecute,
ªi puternici legioane p-a ta margine-ai privit,
Virtuþi mari, fapte cumplite îþi sunt þie cunoscute,
Cine oar’ poate sã fie omul care te-a îngrozit?
Este el, cum îl aratã sabia lui ºi armura,
Cavaler de ai credinþei, sau al Tibrului stãpân,
Traian, cinste a Romei ce se luptã cu Natura,
Uriaº e al Daciei, sau e Mircea cel Bãtrân?
Mircea! îmi rãspunde dealul; Mircea! Oltul repetezã.
Acest sunet, acest nume valurile-l priimesc;
Unul altuia îl spune; Dunãrea se-nºtiinþeazã,
ªi-ale ei spumate unde cãtre mare îl pornesc.
Sãrutare, umbrã veche! Priimeºte-nchinãciune
De la fiii României care tu o ai cinstit:
Noi venim mirarea noastrã la mormântu-þi a depune;
Veacurile ce-nghit neamuri al tãu nume l-au hrãnit.
Râvna-þi fu neobositã, îndelung-a ta silinþã:
Pânã l-adânci bãtrâneþe pe români îmbãrbãtaºi;
136
Însã, vai! n-a iertat soarta sã-ncununi a ta dorinþã,
ªi-al tãu nume moºtenire libertãþii sã îl laºi.
Dar cu slabele-þi mijloace faptele-þi sunt de mirare;
Pricina, nu rezultatul, laude þi-a câºtigat:
Întreprinderea-þi fu dreaptã, a fost nobilã ºi mare,
De aceea al tãu nume va fi scump ºi nepãtat.
În acel locaº de piatrã, drum ce duce la vecie,
Unde tu te gândeºti poate la norodul ce-ai iubit,
Câtã ai simþit plãcere când a lui Mihai soþie
A venit sã-þi povesteascã fapte ce l-a strãlucit!
Noi citim luptele voastre, cum privim vechea armurã
Ce un uriaº odatã în rãzboaie a purtat;
Greutatea ei ne-apasã, trece slaba-ne mãsurã,
Ne-ndoim dac-aºa oamenii întru adevãr au stat.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Au tercut vremile-acelea, vremi de fapte strãlucite,
Însã triste ºi amare; legi, nãravuri se-ndulcesc:
Prin ºtiinþe ºi prin arte naþiile înfrãþite
În gândire ºi în pace drumul slavei îl gãsesc.
Cãci rãzboiul e bici groaznic, care moartea îl iubeºte,
ªi ai lui sângeraþi dafini naþiile îi plãtesc;
E a cerului urgie, este foc care topeºte
Crângurile înflorite, ºi pãdurile ce-l hrãnesc.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Dar a nopþei neagrã mantã peste dealuri se lãþeºte,
La apus se adun norii, se întind ca un veºmânt;
Peste unde ºi-n tãrie întunericul domneºte;
Tot e groazã ºi tãcere... umbra intrã în mormânt.
Lumea e în aºteptare... turnurile cele-nalte
Ca fantome de mari veacuri pe eroii lor jãlesc;
ªi-ale valurilor mândre generaþii spumegate
Zidul vechi al mãnãstirei în cadenþã îl izbesc.
(Gr. Alexandrescu, Opere, E.S.P.L.A., Bucureºti, 1957)
Literaturã
 TEXT ªI INTERPRETARE
Situare contextualã _____________________
• Ca poet de tranziþie, Gr. Alexandrescu (1814–1885) a
sintetizat, într-o creaþie de micã întindere, principalele aspi-
raþii, pasiuni ºi locuri comune ale epocii. Mai puþin amplu
decât alþii, lipsit de suflu, Alexandrescu aduce o formulã lite-
rarã bogatã în nuanþe, intratã în definiþia lirismului românesc
ca un punct de reper ce nu poate fi ignorat. Mulþi l-au con-
siderat un amestec de romantism ºi clasicism, el fiind de fapt
un romantic printre clasici ºi un clasic printre romantici,
exponentul unei perioade contradictorii, de pionierat.
În vara anului 1842, Grigore Alexandrescu a fãcut o cãlã-
torie la mãnãstirile din Muntenia ºi Oltenia. Aºezãmintele
monahale ºi evenimentele istorice adiacente i-au inspirat
poeziile: Trecutul. La mãnãstirea Dealul, Rãsãritul lunei. La
Tismana, Mormintele. La Drãgãºani, Umbra lui Mircea. La
Cozia. Poetul porneºte de la vestigiile trecutului – ruine,
morminte –, spre a trezi, prin evocarea marilor evenimente ºi
personalitãþi naþionale, conºtiinþa contemporanilor.
• Poezia Umbra lui Mircea. La Cozia constituie un elocvent
exemplu de interferenþã a elementelor romantice ºi clasice.
Asemenea scriitorilor clasici, poetul alege un „erou” în persoana
domnitorului Mircea cel Bãtrân ºi, sub incidenþa esteticii
romantice, introduce în structura poemului elementele a trei
specii diferite: pastel, odã ºi meditaþie.
Cozia, ctitoria lui Mircea cel Bãtrân, reflectându-se în apele Oltului
Curente literare
Structurã ºi compoziþie ___________________
1. Precizaþi tema ºi motivele imaginarului romantic exis-
tente în text.
2. Identificaþi mãrcile lexico-gramaticale specifice eului
liric ºi încadraþi limbajul într-una din cele trei structuri stilis-
tice: direct, indirect, indirect liber.
Plasticitatea imaginilor ___________________
1. Pastelul este construit pe o serie de figuri de stil: hiper-
bolã, personificare, enumeraþie, comparaþie, toate subordo-
nate unei evoluþii ascendente. Identificaþi versurile în care
apar aceste figuri de stil.
2. G. Cãlinescu a proiectat strofele 5-7 în universul ima-
ginar al marelui Will: „Oltul, substituit aici umbrei lui Hamlet
sau torentelor ºi furtunilor romantice, rãspunde împreunã cu
propagaþiile sale, sunetul deplasându-se ca în drama lui
Shakespeare.” (G. Cãlinescu, Gr. M. Alexandrescu, Editura pen-
tru Literaturã, Bucureºti, 1962)
Recitind strofele menþionate, exprimaþi-vã în cuvinte
proprii opinia despre filiaþia stabilitã de G. Cãlinescu.
3. Observaþi dubla semnificaþie a antitezei pe care sunt
construite strofele 8 –12.
4. Delimitaþi secvenþa meditaþiei ºi comentaþi ideile
exprimate.
5. Ultimele douã strofe reiau tabloul romantic al nopþii
dintr-o nouã perspectivã. Explicaþi motivele revenirii la
pastelul iniþial.
6. Dincolo de alte reuºite incontestabile ale poetului,
Vladimir Streinu îi releva contribuþia la formarea prozodiei
moderne româneºti.
Studiaþi versurile din prima strofã, evidenþiind aspectele
ce imprimã versurilor valori eufonice remarcabile, armonii
primitive.
Exerciþii de creativitate __________________
1. Surprindeþi, într-o compunere de cel mult 30 de rân-
duri, contribuþia lui Gr. Alexandrescu la evoluþia lirismului
românesc preeminescian.
2. Realizaþi o succintã schiþã de portret a scriitorului, evi-
denþiind profilul unui poet romantic. Aveþi în vedere: inspi-
raþia din trecut, manifestarea unor sentimente nobile;
exaltarea eroului, glorificarea lui; eroul de naturã legendarã,
aproape miticã; imaginaþia bogatã.
137
 EMINESCU – ULTIMUL MARE ROMANTIC
Universul operei eminesciene – teme ºi particularitãþi artistice
• Iubirea. Eminescu viseazã la o iubire idealã, purã, totalã,
care sã conducã la cunoaºterea marilor taine ale lumii, la atin-
gerea absolutului. Cântând femeia blondã, cu ochii mari ºi
albaºtri, gingaºã, uneori ºãgalnicã, poetul nu a asimilat fãrã dis-
cernãmânt un ideal romantic, ci s-a apropiat ºi de lirica eroticã
popularã, plinã de prospeþime, lipsitã de sentimentalisme.
Ca experienþã metafizicã, erosul are finalitatea gnoseo-
logicã; prin iubire se încearcã refacerea unitãþii primordiale a
universului. Cuplul de îndrãgostiþi poate fi asimilat perechii
biblice, prin puritate ºi prin atitudinea panteistã.
• Natura. Copilãria la Ipoteºti a marcat relaþia poetului
cu natura: „Satul ºi pãdurea creºteau în jurul lui, îmbrãcate
în legendã, cu oameni care în gesturile lor fãceau sã trãiascã
o mitologie întreagã. Miºcãrile prime ale poetului sunt potri-
vite acestei lumi imaginare, care-i dã compensaþie largã faþã
de neajunsurile vieþii reale.” (D. Popovici) Natura are rolul
de a reflecta starea sufleteascã a eului liric, devenind o „cutie
de rezonanþã a sentimentelor” (Paul Cornea). Ea se asociazã
cu multe alte teme: trecerea timpului, condiþia umanã pieri-
toare, singurãtatea omului de geniu, iubirea, copilãria.
• Cosmosul. Geneza universalã l-a preocupat pe Emi-
nescu de foarte multã vreme. Poetul imagineazã momente
din existenþa universului, în tablouri de mare forþã sugestivã.
Evocarea spaþiului cosmic în întreaga lui mãreþie þine de
înclinaþia romanticilor spre grandios, dar are ºi rolul de a sug-
era, prin antitezã, micimea fiinþei umane, lipsa ei de impor-
tanþã în ansamblul creaþiei.
• Omul de geniu. Omul superior, aflat în cãutarea per-
manentã a unor valori absolute, retras în sine sau preocupat
de soarta lumii, este vãzut în mai multe ipostaze (conducãtor
de oºti, dascãl, poet, îndrãgostit, filosof, înþelept); el rãmâne,
în esenþã, aceeaºi fire însetatã de perfecþiune ºi dornicã de
cunoaºtere.
• Istoria. Gãsindu-ºi afinitãþi cu V. Hugo, Eminescu
evocã istoria pentru a oferi contemporanilor sãi un model de
patriotism, trezindu-le, astfel, încrederea în forþa de regene-
rare a neamului românesc. Pe de altã parte, prezentarea isto-
riei are rostul de a demonstra consecinþele dezastruoase ale
trecerii timpului asupra omenirii.
Viziunea asupra trecutului îºi are originea foarte departe, în
miturile vechii Dacii. Eminescu s-a arãtat interesat de figurile
mitologice eline, de credinþele nordice, de mistica budistã.
138
Aurel David,
Luceafãrul
Marile teme ale creaþiei eminesciene – analizate de
G. Cãlinescu în Opera lui Mihai Eminescu – tind sã transforme
în imagini ficþionale întreaga realitate extralingvisticã: cos-
mogonia – în care poemele „se învârtesc toate, mai aproape sau
mai departe de sâmburele de întuneric al golului primar”;
ipostazele felurite ale geniului; mitul Daciei originare; istoria
naþionalã ºi universalã; visul – prin care vocea poetului intrã în
realþie cu propria-i conºtiinþã în zonele inconºtientului; visul
paradisiac; visul coºmar; visul iluzie; reveria; natura ºi dragostea;
natura cosmogonicã; geologia sãlbaticã; natura polarã; natura
alcãtuieºte „rama” poeziilor de dragoste; spaþiul citadin; folclorul
ºi dubla atitudine a poetului faþã de literatura popularã.
Eugen Simion descoperã opt mituri fundamentale ale
liricii eminesciene – mitul naºterii ºi al morþii universului, mitul
istoriei, mitul înþeleptului, mitul erotic, mitul oniric, mitul
întoarcerii la elemente, mitul creatorului, mitul poetic – printre
care se numãrãrã ºi mitul istoric.
„Opera lui Eminescu, cel mai mare poet român, se explicã
nu numai printr-o excepþionalã înzestrare nativã, ci ºi printr-
o neobiºnuitã aspiraþie spre cunoaºtere, printr-o rarã capaci-
tate de asimilare a valorilor spirituale, însuºiri dominate de
conºtiinþa vocaþiei sale de creator. În structura personalitãþii
lui se includ, ca elemente de bazã, cunoaºterea profundã a
limbii ºi psihologiei populare, a tradiþiilor ºi obiceiurilor, a
mentalitãþii propriului sãu popor, impunând operei sale acea
pecete naþionalã, timbrul specific în cadrul valorilor literare
europene ºi universale. Creatorul a asimilat firesc cultura,
s-a familiarizat cu literatura anterioarã, naþionalã ºi univer-
salã, ºi-a format prin studiu o viziune asupra structurilor
sociale ºi literar-artistice. (…) Parcursese operele unor scri-
itori reprezentativi, frecventase cursuri de istorie a religiilor,
Literaturã
a venit în contact, prin lecturã directã, cu principiile
filosofiei lui Kant, Hegel ºi Schopenhauer, dar ºi cu ideile
fundamentale ale celorlalþi mari filosofi, din Antichitate
pânã în epoca studiilor sale de la Viena ºi Berlin (…). Dintre
toþi filosofii, acela care a avut o înrâurire mai directã asupra
formãrii concepþiei poetului a fost Schopenhauer (…).
Formaþia sa este însã preponderent literar-artisticã ºi
îmbogãþirea orizontului s-a realizat cu precãdere în acest
plan. S-a apropiat de timpuriu de clasicismul greco-latin.
Exersase în limba latinã, cunoºtea literatura romanã (…),
aprecia pe Horaþiu, din care a ºi tradus, pe Properþiu ºi Tacit
(…), citise din literatura elenã ºi încerca scurte traduceri din
Homer. Cunoºtea pe marii greci Sofocle, Eschil ºi, fãrã
îndoialã mitologia greacã (…), literatura francezã, italianã ºi
spaniolã (…). Limba, cultura, literatura, filosofia germanã îi
erau familiare. (…) Un loc aparte în preferinþele poetului
ocupã literatura, gândirea ºi religia indianã (…).
Formaþia intelectualã a poetului s-a realizat printr-o
amplã deschidere asupra filosofiei, literaturii ºi culturii uni-
versale, care s-a întrepãtruns cu deplina asimilare a tezauru-
lui lingvistic, a istoriei, culturii ºi literaturii naþionale, a fol-
clorului românesc.”
(Dicþionarul literaturii române de la origini pânã la 1900,
Bucureºti, 1979)

TEME ªI MOTIVE EMINESCIENE (Sintezã)

Teme. Motive lirice Creaþia literarã Particularitãþi
I. UNIVERSUL Scrisoarea I, Luceafãrul, Epigonii, Dintre sute de Simboluri ale necunoscutului; sugestie a
(stelele, planetele, prãpastia, catarge, Revedere, Stelele-n cer; La steaua, singurãtãþii; spaþiul cosmic; aspiraþia spre
adâncul, întunericul) Melancolie, Luceafãrul. (Tablouri cosmogonice, ideal, expresia singurãtãþii; viaþa univer-
cãlãtoria interstelarã, muzica sferelor.) salã; spaþiul selenar, simbol al eternitãþii.
II. NATURA ªI IUBIREA Povestea codrului, O, rãmâi…, La mijloc de Imaginea miticã, preistoricã, cadrul natu-
(comuniunea om–naturã) codru…, Cãlin (file din poveste), Dorinþa, Floare ral mirific, natura — prieten devotat al
albastrã, Ce te legeni, Revedere, Mai am un singur omului, simbol al eternitãþii în antitezã cu
dor, Când marea… soarta trecãtoare a fiinþei umane; peisaj
feeric, natura umanizatã.
Crãiasa din poveºti, Lacul, ªi dacã…, Cãlin (file Reflectarea frumuseþii feminine, cadru de
A. Natura din poveste), O, rãmâi…, Somnoroase pãsãrele. rememorare a sentimentelor de iubire, uma-
(codrul, lacul, luna, izvorul, Pe lângã plopii fãrã soþ, Sara pe deal, Floare nizarea naturii ºi înscriere într-un spaþiu de
copacii, marea) albastrã. basm; o lume de taine ºi mister.
Sara pe deal, Dorinþa, Freamãt de codru, La Mare varietate de specii pe tema iubirii ºi
B. Iubirea mijloc de codru, Povestea teiului, Povestea codru- a naturii — pastelul, idila, romanþa, sati-
(teiul, codrul, izvorul, soarele ºi lui, Lasã-þi lumea…, Crãiasa din poveºti, Floare ra, elegia, meditaþia filosoficã, iubirea —;
luna, apele, stelele, salcâmul, albastrã, Dorinþa, Sara pe deal. starea de catharsis, dorul de dragoste,
floarea albastrã) aspiraþia omului spre absolut, comuni-
unea om-naturã, spaþiul rustic; natura ca
metaforã a iubirii.
III. POEZIA FILOSOFICÃ Mortua est, Floare albastrã, Scrisoarea II, Concepþia kantianã despre geneza ºi stin-
A. Omul de geniu Scrisoarea I, Rugãciunea unui dac, Luceafãrul, gerea sistemului solar, ideea nopþii ca ge-
(fortuna labilis, întunericul, moar- Odã (în metru antic), Glossã, Povestea magului neratoare primã, apariþia luminii din
tea, dorul nemãrginit, principiul cãlãtor în stele, Împãrat ºi proletar. întunericul cosmic; tablouri cosmogo-
unitãþii universului, problema nice; zborul intergalactic, haosul, geneza,
timpului, fiinþa ºi nefiinþa ca vis) extincþia.
B. Societatea ºi istoria; timpul Ce-þi doresc eu þie, dulce Românie, Memento Meditaþie patrioticã ºi istoricã, condiþia
(ideea de patrie, etnogeneza; mori, Strigoii, Junii corupþi, Scrisorile. geniului, solitudinea; acþiunea distructivã
sensul istoriei; Dacia miticã, a timpului.
motive din basme.)

Curente literare 139

 Concepþia poetului despre poezie ºi misiunea poetului
 Mihai Eminescu – EPIGONII (fragmente)
Când privesc zilele de-aur a scripturelor române,
Mã cufund ca într-o mare de visãri dulci ºi senine
ªi în jur parcã-mi colindã dulci ºi mândre primãveri,
Sau vãd nopþi ce-ntind deasuprã-mi oceanele de stele,
Zile cu trei sori în frunte, verzi dumbrãvi cu filomele,
Cu izvoare-ale gândirii ºi cu râuri de cântãri.
Vãd poeþi ce-au scris o limbã, ca un fagure de miere:
Cichindeal gurã de aur, Mumulean glas cu durere,
Prale firea cea întoarsã, Daniil cel trist ºi mic,
Vãcãrescu cântând dulce a iubirii primãvarã,
Cantemir croind la planuri din cuþite ºi paharã,
Beldiman vestind în stihuri pe rãzboiul inimic.
Lirã de argint, Sihleanu — Donici cuib de-nþelepciune
Care, cum rar se întâmplã, ca sã mediteze pune
Urechile ce-s prea lunge ori coarnele de la cerb;
Unde-i boul lui cuminte, unde-i vulpea diplomatã?
S-au dus toþi, s-au dus cu toate pe o cale nenturnatã.
S-a dus Pann, finul Pepelei, cel isteþ ca un proverb. (...)
Bolliac cânta iobagul º-a lui lanþuri de aramã;
L-ale þãrii flamuri negre Cârlova oºtirea cheamã,
În prezent vrãjeºte umbre dintr-al secolilor plan;
ªi ca Byron, treaz de vântul cel sãlbatic al durerii,
Palid stinge-Alexandrescu sânta candel-a sperãrii,
Descifrând eternitatea din ruina unui an. (...)
Iar Negruzzi ºterge colbul de pe cronice bãtrâne,
Cãci pe mucedele pagini stau domniile române,
Scrise de mâna cea veche a-nvãþaþilor mireni;
Moaie pana în coloarea unor vremi de mult trecute,
Zugrãveºte din nou iarãºi pânzele posomorâte,
Ce-arãtau faptele crunte unor domni tirani, vicleni.
ª-acel rege-al poeziei, vecinic tânãr ºi ferice,
Ce din frunze îþi doineºte, ce cu fluierul îþi zice,
Ce cu basmul povesteºte — veselul Alecsandri,
Ce-nºirând mãrgãritare pe a stelei blondã razã,
Acum secolii strãbate, o minune luminoasã,
Acum râde printre lacrimi când o cântã pe Dridri. (...)
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
140
Iarã noi? noi, epigonii?… Simþiri reci, harfe zdrobite,
Mici de zile, mari de patimi, inimi bãtrâne, urâte,
Mãºti râzânde, puse bine pe-un caracter inimic;
Dumnezeul nostru: umbrã, patria noastrã: o frazã;
În noi totul e spoialã, totu-i lustru fãrã bazã;
Voi credeaþi în scrisul vostru, noi nu credem în nimic!
ªi de-aceea spusa voastrã era sântã ºi frumoasã,
Cãci din minþi era gânditã, cãci din inimi era scoasã,
Inimi mari, tinere încã, deºi voi sunteþi bãtrâni.
S-a întors maºina lumii, cu voi viitorul trece;
Noi suntem, iarãºi trecutul, fãrã inimi, trist ºi rece;
Noi în noi n-avem nimica, totu-i calp, totu-i strãin!
Voi, pierduþi în gânduri sânte, convorbeaþi cu idealuri;
Noi cârpim cerul cu stele, noi mânjim marea cu valuri,
Cãci al nostru-i sur ºi rece — marea noastrã-i de îngheþ,
Voi urmaþi cu rãpejune cugetãrile regine,
Când plutind pe aripi sânte printre stelele senine,
Pe-a lor urme luminoase voi asemenea mergeþi. (...)
Noi? Privirea scrutãtoare ce nimica nu viseazã,
Ce tablourile minte, ce simþirea simuleazã,
Privim reci la lumea asta — vã numim vizionari.
O convenþie e totul; ce-i azi drept, mâne-i minciunã;
Aþi luptat luptã deºartã, aþi vânat þintã nebunã,
Aþi visat zile de aur pe-astã lume de amar. (...)
Ce e cugetarea sacrã? Combinarea mãiestritã
Unor lucruri nexistente; carte tristã ºi-ncâlcitã;
Ce mai mult o încifreazã cel ce vrea a descifra.
Ce e poezia? Înger palid cu priviri curate,
Voluptos joc cu icoane ºi cu glasuri tremurate,
Strai de purpurã ºi aur peste þãrâna cea grea.
Rãmâneþi darã cu bine, sânte firi vizionare,
Ce fãceaþi valul sã cânte, ce puneaþi steaua sã zboare,
Ce creaþi o altã lume pe-astã lume de noroi;
Noi reducem tot la pravul azi în noi, mâni în ruinã,
Proºti ºi genii, mic ºi mare, sunet, sufletul, luminã —
Toate-s praf… Lumea-i cum este… ºi ca dânsa suntem noi.
(Mihai Eminescu, Opere, I, Poezii. Ed. îngrijitã de
D. Vatamaniuc. Prefaþã de Eugen Simion. Bucureºti, Editura
Univers Enciclopedic, 1999).
Curente literare
 CONSIDERAÞII GENERALE
• Preliminarii. Autor pentru care poezia reprezintã un
mod profund de existenþã, M. Eminescu a reflectat asupra pro-
blemelor esenþiale ale artei scrisului prin limbajul însuºi al
poeziei, în creaþii literare având, în totalitate sau parþial, carac-
ter de artã poeticã: Epigonii, Scrisoarea II, Criticilor mei, În zãdar
în colbul ºcolii, Cu gândiri ºi cu imagini, Icoanã ºi privaz, Iambul,
Odin ºi poetul, Eu nu cred nici în Iehova, Glossã, Numai poetul etc.
• Credinþa într-un ideal. Idei estetice. Pentru
Eminescu, idealul devine în asemenea mãsurã definitoriu,
încât lipsa lui afecteazã grav creaþia, neputând fi compen-
satã prin virtuozitatea formalã. În Epigonii, precursorii sunt
opuºi urmaºilor pe criteriul acestui ideal, al autenticitãþii
profunde a operei lor poetice: „Voi credeaþi în scrisul vostru,
noi nu credem în nimic”. Creaþia, incompatibilã cu compro-
misul în vederea obþinerii de profituri materiale
(Scrisoarea I, Odin ºi poetul), este rodul simþirii autentice,
întruparea artisticã a unui ideal.
• Acordul dintre idee ºi expresia poeticã. M. Eminescu
aspirã spre o operã literarã în care cuvintele sã exprime idei
ºi sentimente, sã fie purtãtoare de semnificaþii profunde
(Criticilor mei).
Pentru poet, adevãrul artei trebuie sã se identifice cu ade-
vãrul vieþii; artistul e dator „sã fie al veacului copil”, sã se
închine perfecþiunii, frumosului etern (În zãdar în colbul ºcol-
ii, Icoanã ºi privãz). În Odin ºi poetul apare, dramatic, suferinþa
creatorului care se vede despãrþit în conºtiinþa publicului de
opera sa, ajunsã la o existenþã autonomã. Eminescu se referã
ºi la ideea catharsisului, a purificãrii prin artã, idee enunþatã
în Poetica lui Aristotel cu privire la tragedie.
Creaþie a geniului, arta autenticã, menitã sã reziste tre-
cerii timpului, constã în recreare, în transfigurare, în ima-
ginarea unei alte lumi, ce nu copiazã lumea realã, ci o
foloseºte ca model, ca sursã de inspiraþie. Pentru esteticile de
facturã romanticã, arta este mai presus de toate operã de ficþi-
une, creaþie a fanteziei.
• Trãirea interioarã, profundã ºi nefalsificatã. În vi-
ziunea lui Eminescu, creaþia artisticã autenticã se realizeazã
numai prin sinceritatea ºi profunzimea sentimentelor, prin
trãiri interioare plenare, capabile sã declanºeze mecanismele
cunoaºterii universale (Criticilor mei, Scrisoarea II).
• Antiteza dintre geniu ºi lumea comunã. Refuzul artei
ca mimesis ºi al meºteºugului poetic, ideea unei lumi a poeziei,
rod al genialitãþii ºi paralelã cu lumea realã, contribuie la
definirea concepþiei estetice eminesciene ca una de facturã
romanticã (Eu nu cred nici în Iehova).
Literaturã
Geta Brãtescu, Porni Luceafãrul (tapiserie)
La fel ca toate geniile, M. Eminescu nu poate fi circum-
scris integral unui curent. M. Eminescu este un romantic
având nostalgia clasicismului (tendinþa spre perfecþiunea
formei, preocuparea pentru stilul sobru ºi concis; admiraþia
faþã de cultura Antichitãþii). Lirismul eminescian se opune,
în acelaºi timp, romantismului de direcþie personalã ºi confe-
sivã, de influenþã schopenhauerianã, printr-o voinþã de
obiectivitate ºi de impersonalitate (Glossã, Luceafãrul).
Poezia lui Eminescu se deschide acum spre forme clasice, de
o tulburãtoare originalitate, înþeleasã mai profund din
momentul în care s-a modificat raportul tradiþional de va-
loare dintre antume ºi postume. Chipului clasic al poetului i
se opune chipul nocturn, plutonic, recompus cu un plus de
exaltare, aproape exclusiv din materialul postumelor.
• Cizelarea expresiei artistice. Preocuparea pentru arta
poeticã se manifestã la Eminescu ºi prin atenþia pe care o
acordã valenþelor expresive ale versificaþiei, ale ritmurilor
poetice, în special (Iambul, Scrisoarea II). Lucrul cu forma
poeziei (rima, ritmul ºi mãsura), exploatarea resurselor stilis-
tice ale limbii sunt aspecte spre care Eminescu se îndreaptã
cu profunzimea creatorului pentru care faptul de a scrie con-
stituie un act existenþial.
• Concluzii. M. Eminescu rãmâne un poet esenþial-
mente modern, mai ales prin caracterul reflexiv al limbajului,
prin acea disoluþie muzicalã a eului, înãlþat la o veghe purã,
impersonalã. În acest mod, eternitatea artistului este asigu-
ratã deja prin opera sa:
De-al meu propriu vis mistuit mã vaiet,
Pe-al meu propriu rug mã topesc în flãcãri…
Pot sã mai reînviu luminos din el ca
Pasãrea Phoenix?
(Odã — în metru antic)
141
 TEXT ªI INTERPRETARE
Situare contextualã ______________________
 A doua poezie publicatã în revista Convorbiri literare,
la 15 august 1870, trimisã de la Viena. Poezia este profe-
siunea de credinþã a lui Eminescu la vârsta de 20 de ani.
Construcþie antiteticã, reprezentând o panoramã a valo-
rilor, poemul Epigonii este organizat în douã mari unitãþi:
a) Trecutul („zilele de-aur a scripturilor române”).
b) Prezentul („simþiri reci, harfe zdrobite”).
„Eminescu este un om al timpului modern, cultura lui
individualã stã la nivelul culturii europene de astãzi. Cu neo-
bosita lui stãruinþã de a citi, de a studia, de a cunoaºte, el îºi
înzestra fãrã preget memoria cu operele însemnate din litera-
tura anticã ºi modernã. Cunoscãtor al filosofiei, în special al
lui Platon, Kant ºi Schopenhauer, ºi nu mai puþin al credin-
þelor religioase, mai ales al celei creºtine ºi buddaiste, admi-
rator al Vedelor, pasionat pentru operele poetice din toate
timpurile, posedând ºtiinþa celor publicate pânã astãzi din
istoria ºi limba românã, el afla în comoara ideilor astfel culese
materialul concret de unde sã-ºi formeze înalta abstracþiune
care în poeziile lui ne deschide aºa de des orizontul fãrã mar-
gini al gândirii omeneºti.” (T. Maiorescu)
„Timbrul de nuanþe mitologice în care se face evocarea
epocii de aur a literaturii române, precum ºi câteva caracte-
rizãri izolate de scriitori, trãdeazã idei cardinale în gândirea
poetului: Heliade îi apare profetic, uriaº plutind într-o atmos-
ferã de mit ºi de eres; Alexandrescu este vãzut ca poet al dis-
perãrii, al ruinii timpului, ºi este apropiat de Byron; Mure-
ºanu este profetul neamului; Negruzzi reprezintã dragostea
pentru trecut; Bolintineanu, durerea, iar Alecsaandri este
preþuit pentru aspecte multiple din activitatea lui”.
(G. Munteanu)
 Epigon. Scriitor de valoare minorã care imitã mij-
loacele de expresie specifice unui mare scriitor, unui curent
sau unei ºcoli literare de prestigiu. M. Eminescu considera
drept epigoni generaþia poeþilor contemporani, lipsiþi de
credinþã în puterea artei lor, lipsiþi de idealuri, în compara-
þie cu scriitorii din generaþia precedentã, de la începuturile
literaturii noastre moderne, ale cãror scrieri optimiste,
vizionare le elogiazã. Termenul a fost împrumutat din lite-
ratura germanã.
 Epigonism. Starea de dependenþã a unor scriitori
faþã de înaintaºii iluºtri; lipsit de originalitate.
142
Structurã ºi compoziþie ___________________
1. Evidenþiaþi modul de structurare a poemului Epigonii
de Mihai Eminescu.
2. Prezentaþi, pe scurt, prima parte a poemului.
Aveþi în vedere:
— viziunea poetului asupra trecutului;
— literatura înaintaºilor: tãrâm de basm, evocat
metaforic;
— plasticitatea comparaþiei: „limbã ca un fagure de miere”;
— evocarea scriitorilor trecutului („viziune panoramicã a
valorilor”), printr-o operã reprezentativã.
Plasticitatea imaginilor ___________________
1. Identificaþi figurile de stil din versurile referitoare la
literatura trecutului.
2. Notaþi, în caiete, epitetele care însoþesc substantivele:
zile, visãri, primãveri, oceanul, râuri, dumbrãvi.
3. Transcrieþi, din prima parte a poeziei Epigonii, sintag-
mele sau metaforele pe care autorul le foloseºte în prezen-
tarea scriitorilor trecutului.
Explicaþi-le înþelesul!
„ª-acel rege al poeziei…” _________________
 Notaþi, din ultimele trei strofe ale „tabloului trecutului”,
definiþiile cele mai expresive referitoare la V. Alescandri.
Raportaþi-vã, în acest context, la urmãtoarele aspecte
privind opera ºi personalitatea lui V. Alecsandri:
a) Poetul încununeazã strãlucit galeria scriitorilor generaþiei
trecute, aflându-se în fruntea ei, aºa cum îl situeazã ºi Titu
Maiorescu: „Cap al poeziei noastre literare în generaþia trecutã.”
b) Alecsandri este cunoscut ca rapsod al evenimentelor
epocii în care a trãit.
c) Este recunoscutã valoarea lui Alescandri ca „poet
naþional”, evidenþiindu-se varietatea tematicã a operei lui ºi
importanþa acesteia în contextul literaturii europene.
Viziunea satiricã asupra prezentului ________
1. Desprindeþi, din strofele celei de-a doua pãrþi a poeziei
Epigonii, sintagme cu sens figurat menite sã sugereze o schim-
bare de viziune ºi de ton.
2. Prezentaþi atitudinea poetului faþã de creaþia epigonilor.
3. Reþineþi din aceste versuri cele mai elocvente aspecte
pe care se sprijinã rechizitoriul la adresa epigonilor.
Literaturã
 Surse de inspiraþie ______________________
• Ideea generalã ºi titlul poemului au fost preluate din
romanul lui Karl Immermann, Die Epigonen (1836), scris pe
un ton de satirã la adresa generaþiei lipsite de talent ºi elan.
• Idei asemãnãtoare au mai fost exprimate în Lepturariul
românesc de Aron Pumnul (1862–1865), o autenticã istorie
a literaturii române de pânã atunci.
Gh. Petraºcu, Ofrandã lui Eminescu
 Poemul Epigonii este o artã poeticã, o profesiune de
credinþã, fiindcã exprimã, în formã artisticã, principii estet-
ice, idei despre artã.
 De provenienþã miticã, termenul epigon îi denumea
pe fiecare dintre fiii celor ºapte eroi din Argos, care, cu
excepþia lui Adrast, au pierit în asediul Tebei. Dupã zece
ani, cetatea este cuceritã sub conducerea lui Adrast.
 Arta poeticã:
1) Disciplinã a criticii literare care studiazã regulile alcã-
tuirii operelor literare.
2) Tratat scris, de obicei, în versuri, care exprimã con-
cepþia, convingerile, regulile despre menirea artei ºi despre
idealul poetic al unui scriitor, grup de scriitori sau al unei
epoci literare (clasicism, romantism, realism, simbolism etc.).
Exemple de arte poetice: N. Boileau, L’art poetique;
M. Eminescu, Epigonii; L. Blaga, Eu nu strivesc corola de
minuni a lumii; O. Goga, Rugãciune, T. Arghezi, Testament.
Curente literare
4. Explicaþi, în acest context, sensul pe care îl conferã
poetul termenului de „epigon”.
5. Prezentaþi douã argumente prin care sã susþineþi ideea
cã Eminescu se include în rândul epigonilor („Iar noi? noi,
epigonii…”).
6. Desprindeþi, din finalul poemului, concepþia poetului
asupra creaþiei literare, în antitezã cu definirea cugetãrii.
Probleme de stil. Antiteza _______________
1. Indicaþi procedeul compoziþional aflat la baza poemu-
lui Epigonii. Comentaþi efectele stilistice ale acestui tip de
construcþie.
2. Daþi exemple de alte poeme din lirica eminescianã în
care antiteza sã constituie procedeul compoziþional predilect.
3. Completaþi perechea de antonime pe care se bazeazã
construcþia poeziei:
— trecutul glorios / …………………………………….;
— vizionarismul înaintaºilor / ………………………….;
— valoare / ..………; admiraþie / ………………..;
— elogiu / …………; odã / ………………………;
4. Transcrieþi versurile în care, din punct de vedere
lingvistic, antiteza se realizeazã pe douã cãi:
a) pe cale gramaticalã (prin stabilirea unui raport de
coordonare adversativã);
b) la nivel lexical — prin antonime.
Epigonii — artã poeticã ___________________
1. Comentaþi efectul expresiv al imaginilor poetice prin
care Eminescu defineºte poezia.
2. Aduceþi ºi alte argumente în favoarea încadrãrii
poemului Epigonii în tema concepþiei despre artã ºi misiunea
artisticã, alãturi de alte opere (Criticilor mei, Scrisoarea II,
Icoanã ºi privaz, De vorbiþi mã fac cã n-aud º.a.).
Muncã independentã
1. Daþi exemple de versuri din alte creaþii eminesciene
(Scrisoarea II, Scrisoarea III, Junii corupþi, Ai noºtri tineri º.a.),
în care tonalitatea evocãrilor sã fie sarcastic-amarã.
2. Ilustraþi, prin versuri corespunzãtoare, modul în care
tonul vehement al poeziei este susþinut de unele aspecte de
limbaj ºi sintaxã poeticã. De exemplu:
a) miºcarea abruptã a frazei, formatã din propoziþii scurte,
uneori eliptice de predicat;
b) interogaþii retorice ºi repetiþii;
c) tehnica antitezei.
143
 Tema romanticã a geniului în lume
 Mihai Eminescu – LUCEAFÃRUL (fragmente)
A fost odatã ca-n poveºti,
A fost ca niciodatã,
Din rude mari împãrãteºti,
O preafrumoasã fatã.
ªi era una la pãrinþi
ªtefan Bouºcã, ªi mândrã-n toate cele,
Luceafãrul Cum e Fecioara între sfinþi
ªi luna între stele.
Din umbra falnicelor bolþi
Ea pasul ºi-l îndreaptã
Lângã fereastrã, unde-n colþ
Luceafãrul aºteaptã.
Privea în zare cum pe mãri
Rãsare ºi strãluce,
Pe miºcãtoarele cãrãri
Corãbii negre duce.
Îl vede azi, îl vede mâni,
Astfel dorinþa-i gata;
El iar, privind de sãptãmâni,
Îi cade dragã fata.
Cum ea pe coate-ºi rãzima
Visând ale ei tâmple,
De dorul lui ºi inima
ªi sufletu-i se împle.
ªi cât de viu s-aprinde el
În oriºicare sarã,
Spre umbra negrului castel
Când ea o sã-i aparã.
* Cu pãr de aur moale,
ªi pas cu pas pe urma ei
Alunecã-n odaie,
Þesând cu recile-i scântei
O mreajã de vãpaie.
ªi când în pat se-ntinde drept
Copila sã se culce,
I-atinge mânile pe piept,
I-nchide geana dulce;
ªi din oglindã luminiº
Pe trupu-i se revarsã,
144
Pe ochii mari, bãtând închiºi
Pe faþa ei întoarsã.
Ea îi privea cu un surâs,
El tremura-n oglindã,
Cãci o urma adânc în vis
De suflet sã se prindã.
Iar ea vorbind cu el în somn,
Oftând din greu suspinã:
— O, dulce-al nopþii mele domn,
De ce nu vii tu? Vinã!
Cobori în jos, luceafãr blând,
Alunecând pe-o razã,
Pãtrunde-n casã ºi în gând
ªi viaþa-mi lumineazã!
El asculta tremurãtor
Se aprindea mai tare
ªi s-arunca fulgerãtor,
Se cufunda în mare;
ªi apa unde-au fost cãzut
În cercuri se roteºte,
ªi din adânc necunoscut
Un mândru tânãr creºte.
Uºor el trece ca pe prag
Pe marginea ferestrei
ªi þine-n mânã un toiag
Încununat cu trestii.
Pãrea un tânãr voievod
Un vânãt giulgi se-ncheie nod
Pe umerele goale.
Iar umbra feþei strãvezii
E albã ca de cearã —
Un mort frumos cu ochii vii
Ce scânteie-n afarã.
— Din sfera mea venii cu greu
Ca sã-þi urmez chemarea,
Iar cerul este tatãl meu
ªi mumã-mea e marea. (...)
Literaturã
 * O, cere-mi, Doamne, orice preþ,
— Tu-mi cei chiar nemurirea mea
În schimb pe-o sãrutare,
Dar voi sã ºtii asemenea
Cât te iubesc de tare;
Da, mã voi naºte din pãcat,
Primind o altã lege;
Cu vecinicia sunt legat,
Ci voi sã mã dezlege.
ªi se tot duce… S-a tot dus.
De dragu-unei copile,
S-a rupt din locul lui de sus,
Pierind mai multe zile.(...)
* — Hyperion, ce din genuni
Porni luceafãrul. Creºteau
În cer a lui aripe,
ªi cãi de mii de ani treceau
În tot atâtea clipe.
Un cer de stele dedesupt,
Deasupra-i cer de stele —
Pãrea un fulger nentrerupt
Rãtãcitor prin ele.
ªi din a chaosului vãi,
Jur împrejur de sine,
Vedea, ca-n ziua cea dentâi,
Cum izvorau lumine;
Cum izvorând îl înconjor
Ca niºte mãri, de-a-notul…
El zboarã, gând purtat de dor,
Pân’ piere totul, totul;
Cãci unde-ajunge nu-i hotar,
Nici ochi spre a cunoaºte,
ªi vremea-ncearcã în zadar
Din goluri a se naºte.
Nu e nimic ºi totuºi e
O sete care-l soarbe
E un adânc asemene
Uitãrii celei oarbe.
— De greul negrei vecinicii,
Pãrinte, mã dezleagã
ªi lãudat pe veci sã fii
Pe-a lumii scarã-ntreagã;
Curente literare
Dar dã-mi o altã soarte,
Cãci tu izvor eºti de vieþi
ªi dãtãtor de moarte;
Reia-mi al nemuririi nimb
ªi focul din privire,
ªi pentru toate dã-mi în schimb
O orã de iubire…
Din chaos, Doamne, -am apãrut
ªi m-aº întoarce-n chaos…
ªi din repaos m-am nãscut,
Mi-e sete de repaos.
Rãsai c-o-ntreagã lume,
Nu cere semne ºi minuni
Care n-au chip ºi nume;
Tu vrei un om sã te socoþi,
Cu ei sã te asameni?
Dar piarã oamenii cu toþi,
S-ar naºte iarãºi oameni. (...)
Ei doar au stele cu noroc
Gabriela Manole Adoc,
ªi prigoniri de soarte, Luceafãrul
Noi nu avem nici timp, nici loc, (proiect de monument)
ªi nu cunoaºtem moarte. (...)
*
— Cobori în jos, luceafãr blând,
Alunecând pe-o razã,
Pãtrunde-n codru ºi în gând,
Norocu-mi lumineazã!
El tremurã ca alte dãþi
În codri ºi pe dealuri,
Cãlãuzind singurãtãþi
De miºcãtoare valuri;
Dar nu mai cade ca-n trecut
În mãri din tot înaltul:
— Ce-þi pasã þie, chip de lut,
Dac-oi fi eu sau altul?
Trãind în cercul vostru strâmt
Norocul vã petrece,
Ci eu în lumea mea mã simt
Nemuritor ºi rece.
(M. Eminescu, Opere alese, I, Ediþie ingrijitã
ºi prefaþã de Perpessicius, EPL, 1964)
145
 TEXT ªI INTERPRETARE
Situare contextualã _____________________
 Iniþial, poemul a fost publicat în Almanahul Societãþii
Academice „România Junã”, din Viena, în aprilie 1883. De
aici, a fost reprodus în Convorbiri literare în toamna aceluiaºi
an ºi inclus, în decembrie 1883, în prima ediþie a volumului
Poesii de Mihai Eminescu, îngrijitã de Titu Maiorescu.
Geneza textului __________________________
 Poemul este consecinþa atracþiei poetului spre literatu-
ra popularã. Punctul de plecare l-a constituit basmul Fata în
grãdina de aur, cules în Muntenia de cãlãtorul german
Richard Kunisch.
Între anii 1873-1874, poetul a versificat basmul sub acest
titlu. Cândva, „în vremi de aur”, un zmeu, îndrãgostit de o
fatã de împãrat, o implorã sã-l urmeze în lumea lui eternã.
Fata acceptã, cu condiþia sã devinã muritor: „... om sã fii, om
trecãtor ca mine, / Cu slãbiciunea sufletului nost’.” Zmeul
pleacã spre Creator, pentru a obþine dezlegarea de nemurire.
În absenþa lui, fata se îndrãgosteºte de Florin. Revenind,
zmeul prãvãleºte o stâncã asupra fetei; Florin moare de
durere, iar zmeul rãmâne în singurãtatea lui nemuritoare.
Versificând basmul, Eminescu i-a modificat finalul; zmeul
rosteºte numai un blestem:
„— Fiþi fericiþi — cu glasu-i stins a spus —
Atât de fericiþi cât viaþa toatã
Un chin s-aveþi: de-a nu muri de-odatã.”
O liricã a rolurilor _____________________
 În aprilie 1880, Eminescu a revenit asupra textului;
pãstreazã cadrul fantastic, dar introduce o altã problema-
ticã. Poemul, încheiat în toamna anului 1882, are cinci ver-
siuni integrale, iar unele strofe ºi versuri câteva zeci de vari-
ante.
Eminescu a realizat un discurs liric prin care vocea poetu-
lui îºi exprimã ideile ºi trãirile sufleteºti prin intermediul unor
personaje. Poemul Luceafãrul are la bazã o structurã epicã, pe
al cãrei suport, ce îndeplineºte funcþia de falsã naraþiune,
instanþa narativã la persoana a treia interferã cu vocile lirice
ale personajelor. Acest tip de lirism formeazã o liricã a
rolurilor, în care fiecare personaj joacã un rol distinct ºi
imprevizibil.
146
Structurã ºi compoziþie __________________
1. Poemul este construit pe o fuziune între curente lite-
rare ºi genuri specifice romantismului. Delimitaþi elementele
caracteristice fiecãruia. Nu uitaþi! Categoria dramaticului se
înfãþiºeazã sub douã ipostaze.
2. În poem, întâlnim ºi interferenþa diferitelor specii
lirice: elegie, meditaþie si un dublu pastel, realizat cu mijloace
lingvistice diferite. Delimitaþi-le!
3. Precizaþi spaþiul în care este localizatã naraþiunea ºi
timpul desfãºurãrii ei.
4. Compoziþia este construitã pe un echilibru clasic; sta-
biliþi elementele distincte ale acesteia.
Activitate pe grupe _____________________
1. Citiþi textul integral ºi analizaþi, pe grupe de câte
trei-patru elevi, urmãtoarele aspecte:
— rolul superlativului absolut în caracterizarea fetei de
împãrat;
— semnificaþia descendenþei împãrãteºti ºi proiectarea
fetei, prin intermediul comparaþiei, în douã lumi diferite.
2. Strofele 5 ºi 6 contureazã intriga poemului; încercaþi sã
aproximaþi specificitatea acestei prime iubiri.
3. Analizaþi evoluþia sentimentului de dragoste ºi
ambiguizarea lui prin limbaj; întâlnirile au loc în somn; expli-
caþi rolul oglinzii în context.
4. Comentaþi ipostazele artistice de „înger” ºi „demon”
ale Luceafãrului ºi cauzele eºuãrii lor.
5. Explicaþi resortul interior care îl determinã pe
Luceafãr sã renunþe la nemurire.
6. Caracterizaþi personajul Cãtãlin; folosiþi cele douã per-
spective diferite: vocea narativã ºi vocea Cãtãlinei.
7. Demiurgul este situat într-o centralitate nedetermi-
natã; reconstituiþi spaþiul ficþional în care se aflã.
8. Respingerea solicitãrii este însoþitã de un sentiment de
emoþie. Gãsiþi elementele lingvistice ce motiveazã emotivi-
tatea discursului.
9. Motivaþi schimbarea onomasticii: Luceafãr – Hyperion;
fata de împãrat – Cãtãlina; Cãtãlin – tânãr „singurel”.
Literaturã
 Semnificaþii simbolice ___________________
1. Poemul a fost considerat o alegorie, având în centrul ei
tema romanticã a geniului în lume. Interpretarea a fost
determinatã de o notã a lui Eminescu pe marginea unei file
manuscrise: „... dacã geniul nu cunoaºte nici moarte ºi
numele lui scapã de simpla uitare, pe de altã parte însã, pe
pãmânt, nu e capabil de a ferici pe cineva, nici capabil a fi
fericit. El n-are moarte, dar n-are nici noroc.”
Plecând de la aceastã nostalgicã reflecþie, identificaþi în
text elementele care o susþin.
2. Gãsiþi analogii ale aceleiaºi problematici în literatura
romanticã. Tema geniului reapare în poemele Moise de
Alfred de Vigny, Childde Harold de Byron, Demonul de
Lermontov etc.
3. Eminescu dezvoltã problematica geniului din perspec-
tiva filosofiei lui Schopenhauer; folosind cunoºtinþele voas-
tre de filosofie, motivaþi ideea.
4. În chemãrile fetei adresate Luceafãrului, instanþa na-
rativã foloseºte un anumit tip de lirism; îl sesizaþi?
5. Poetul valorificã idei aparþinând filosofiei antice ºi
mitologiei indiene; plecând de la metamorfozele Luceafãrului,
comentaþi prezenþa lor în text.
„Vocile” poemului _______________________
 O creaþie literarã nu este receptatã numai în funcþie
de intenþiile scriitorului, ci ºi de sugestiile, asociaþiile ºi
ideile generate de lecturã, dar ºi de cultura prin care recep-
torul vine în întâmpinarea lui.
Eminescu se foloseºte de cadrul fantastic al poemului
pentru a medita la problemele iubirii ºi ale morþii, la atracþia
exercitatã de fiinþele superioare asupra individului obiºnuit,
la decizia fãpturii umane de a renunþa, pentru „o orã de
iubire”, la atributele eternitãþii.
„Dacã examinãm ºi acum, mai îndeaproape, vorbirea pre-
supuselor personaje ale poveºtii — constata Nicolae
Manolescu —, descoperim cã ea este vorbirea poetului însuºi în
diferite registre lirice. Ceea ce a pãrut doar o coincidenþã izo-
latã este, în fond, secretul cel mai tulburãtor al Luceafãrului,
sintezã de moduri poetice eminesciene. În orice clipã, perso-
najului care vorbeºte i se poate substitui poetul, cãci Cãtãlin,
Cãtãlina, nu în mai micã mãsurã decât Demiurgul, sunt voci
ale poetului.”(Teme, Cartea Româneascã, Bucureºti, 1976)
Personajele utilizeazã lexicul poeziilor în care poetul folosea
persoana întâi singular ºi stilul direct.
Plecând de la aceste sugestii, gãsiþi în poemele emines-
ciene – Glossa, Floare albastrã, Pajul Cupidon, La Steaua,
Scrisoarea V, Lasã-þi lumea... – similitudini cu „vocile” rostite
de personajele poemului.
Curente literare
Temele poeziei _________________________
1. Luceafãrul nu reprezintã numai o sintezã a „vocilor”
poetului, dar ºi o reluare a temelor esenþiale specifice univer-
sului liric eminescian.
Selectaþi versurile în care se iveºte sentimentul dragostei
cu aspectele ei duale:
— dragoste idealã, intangibilã la nivel uman;
— dragostea: atracþie a contrariilor;
— iubirea comunã, terestrã.
2. Sesizaþi elementele filosofice ºi folclorice existente în text.
3. Experienþele existenþiale prin care au trecut perso-
najele modificã structura sufleteascã ºi caracterialã a
fiecãruia. Analizaþi sub acest aspect evoluþia fetei de împãrat,
folosindu-vã ºi de opinia lui Mircea Cãrtãrescu: „Cãtãlina
însãºi este o «frumoasã adormitã», iar Luceafãrul este în
definitiv un poem al somnului. Eroul lui este fãrã îndoialã
Cãtãlina visãtoare.” (Visul chimeric, Litera, Bucureºti, 1992)
Exerciþiu de creativitate
 Realizaþi o paralelã între Luceafãrul ºi poemul Noaptea
de decemvrie de Al. Macedonski, având în vedere urmã-
toarele aspecte:
a) interferenþa genurilor ºi a speciilor literare;
b) discursul narativ, construit pe o structurã epicã ºi o liri-
cã a rolurilor;
c) aspiraþia personajelor spre un ideal inaccesibil.
Amândouã poemele sunt mai mult decât o meditaþie
despre condiþia poetului. Folosiþi, în acest sens, caracterizarea
lui Nicolae Manolescu: „Luceafãrul este poemul dualitãþii
esenþiale a omului supus unui destin ºi unei naturi care-i sunt
date ºi tinzând sã le depãºeascã”, ºi a lui Adrian Marino:
Noaptea de decemvrie „simbolizeazã drama geniului, într-o evo-
care de mari incandescenþe”, „expresie memorabilã a unei
chemãri ºi a absorbþiei absolute”.
Ligia Macovei,
Luceafãrul
147
 Aspiraþia la un ideal de puritate
Mihai Eminescu
 FLOARE ALBASTRÃ
— Iar te-ai cufundat în stele
ªi în nori ºi-n ceruri nalte?
De nu m-ai uita încalte,
Sufletul vieþii mele.
În zadar râuri ºi soare
Grãmãdeºti-n a ta gândire
ªi câmpiile asire
ªi întunecata mare:
Piramidele-nvechite
Urcã-n cer vârful lor mare —
Nu cãta în depãrtare
Fericirea ta, iubite!
Astfel zise mititica,
Dulce netezindu-mi pãrul.
Ah! ea spuse adevãrul:
Eu am râs, n-am zis nimica.
— Hai la codrul cu verdeaþã,
Und-izvoare plâng în vale,
Stânca stã sã se prãvale
În prãpastia mãreaþã.
Acolo-n ochi de pãdure,
Lângã balta cea seninã
ªi sub trestia cea linã
Vom ºedea în foi de mure.
ªi mi-i spune-atunci poveºti
ªi minciuni cu-a ta guriþã,
Eu pe-un fir de romãniþã
Voi cerca de mã iubeºti.
148
ªi de-a soarelui cãldurã
Voi fi roºie ca mãrul,
Mi-oi desface de-aur pãrul,
Sã-þi astup cu dânsul gura.
De mi-i da o sãrutare,
Nime-n lume n-a s-o ºtie,
Cãci va fi sub pãlãrie —
ª-apoi cine treabã are!
Când prin crengi s-a fi ivit
Luna-n noaptea cea de varã,
Mi-i þinea de subsuoarã,
Te-oi þinea de dupã gât.
Pe cãrare-n bolþi de frunze,
Apucând spre sat în vale,
Ne-om da sãrutãri pe cale
Dulci ca florile ascunse.
ªi sosind l-al porþii prag,
Vom vorbi-n întunecime;
Grija noastrã n-aib-o nime,
Cui ce-i pasã cã-mi eºti drag?
Înc-o gurã — ºi dispare…
Ca un stâlp eu stam în lunã!
Ce frumoasã, ce nebunã
E albastra-mi, dulce floare!
. . . . . . . . . . . . . . .
ªi te-ai dus, dulce minune,
ª-a murit iubirea noastrã —
Floare-albastrã! floare-albastrã!…
Totuºi este trist în lume!
. . . . . . . . . . . . . . .
(M. Eminescu, Opere alese, I,
Ediþie îngrijitã ºi prefaþã de Perpessicius, EPL, 1964)
Literaturã
 TEXT ªI INTERPRETARE
Situare contextualã ______________________
• Cititã la cenaclul Junimea în toamna anului 1872,
Floare albastrã apare în revista Convorbiri literare din 1 aprilie
1873, „fiind precedatã în timp, dintre poeziile de debut, de
Venere ºi Madonã, Epigonii, Mortua est ºi Egipetul, între altele,
ºi urmatã de Împãrat ºi proletar, Strigoii.” (Vl. Streinu)
• Poezia face parte „dintre cele mai puþin înþelese din
poeziile lui Eminescu, în orice caz din poeziile cele mai
expuse neînþelegerii”. (Perpessicius)
Simbol al iubirii, ideal al puritãþii ºi al nostalgiei infinitului,
în poezia scriitorilor romantici Novalis ºi Leopardi, la
Eminescu sintagma „floare-albastrã” are o dublã semnificaþie:
a) simbol al fetei iubite;
b) metaforã a vieþii, a existenþei, simbol al marilor ide-
aluri, al idealurilor înalte ºi pure.
• „Floare albastrã e construitã pe antiteza moarte-viaþã:
dezumanizãrii prin sterpe meditaþii idealiste asupra morþii ºi
eternitãþii i se propune contactul cu viaþa în forme tempo-
rale; ºi acceptarea experienþei, chiar în concluzia efemeritãþii
ei, nu acoperã totuºi opunerea termenilor fundamentali.”
(Vl. Streinu, „Floare albastrã” ºi lirismul eminescian, în vol.
Studii eminesciene, E.P.L., 1965, p. 464)
• Poezia este un monolog rostit de fata iubitã într-un
timp trecut, dar recreat de poet în timpul prezent. Poetul
evocã o iubire pierdutã, conturând douã portrete spirituale
antitetice, douã modalitãþi diferite de a înþelege existenþa.
Reproºul contureazã dimensiunile domeniului cunoaºterii
intelectuale de care este atras poetul: de la elemente primor-
diale ale genezei, sugerate prin sintagma „întunecata mare”, la
universul de culturã al Antichitãþii, simbolizat de sintagma
„câmpiile Asire”, ºi la universul creaþiei originale, sugerat de
imaginea „piramidele învechite”. Fericirea, spune iubita, nu se
aflã în spaþiile eterate ale cunoaºterii umane, ci este con-
cretizatã în însãºi prezenþa ei.
Reflecþiile din strofa a patra sugereazã un sentiment de
înþelegere ºi dezvãluie o atitudine de interiorizare („Eu am
râs, n-am zis nimica”), dar nu ºi de consimþire. Între atracþia
cunoaºterii intelectuale ºi chemarea dragostei, poetul
opteazã pentru cea dintâi, deoarece iubirea este vremelnicã,
în vreme ce creaþia este nemuritoare.
Curente literare
Structurã ºi compoziþie __________________
1. Comentaþi valoarea simbolicã a titlului poeziei Floare
albastrã de Mihai Eminescu, insistând asupra cromaticii
epitetului din sintagma-simbol „floare-albastrã”.
Aveþi în vedere, în acest sens, ºi urmãtoarea interpretare
propusã de Vl. Streinu:
„În realitate este o expresie emblematicã pentru senti-
mentul infinitului, în care romanticii îºi scãldau spiritul.
Aceeaºi aspiraþie la un ideal de puritate se aflã la Leopardi,
care cu voinþa lui liricã de «a naufragia» (naufrager) în infinit,
îl coloreazã, de asemenea, în albastru marin. ªi poetului itali-
an nu-i lipseºte nici floarea albastrã, îi zice însã Ginestra.
Cromatica ideii poate veni din percepþii particulare, cum ar fi
albastrul depãrtãrilor, al cerului sau al mãrii, de unde ºi în
transpunerea temporalã «mitele albastre». (...) Oricum,
«floarea-albastrã» exprimã la Eminescu, ca ideal erotic de
tinereþe, cea dintâi tentaþie a vieþii...”
(Vl. Streinu, Eminescu – Arghezi, Bucureºti, 1976)
Mircea Dumitrescu, Floare albastrã
2. Consideratã de Vl. Streinu „ca embrion al marii lui
opere”, Floare albastrã pãstreazã cu poeziile de debut „legã-
turi certe”. Versurile În zadar... / Grãmãdeºti – a ta gândire / ªi
câmpiile Asire / ªi întunecata mare evocã, în uriaºe imagini ale
morþii, „dispariþia civilizaþiilor sumeriene ºi a râurilor plane-
tei în neantul unanim.”
Susþineþi aceastã afirmaþie, prin asocierea textului poeziei
Floare albastrã cu sensul unor fragmente din Memento mori
(Panorama deºertãciunilor), „acea istorie de metafore a civi-
lizaþiilor defuncte”. (Vl. Streinu)
149
 Semnificaþii simbolice
 Motivul „florii albastre”. Titlul poemului conþine o
trimitere la motivul poetic romantic al florii albastre, prezent
pentru întâia oarã în capitolul prim al romanului Heinrich von
Offerdingen de Novalis ºi reluat apoi de alþi poeþi ai secolului
trecut, printre care Victor Hugo. Pentru poeþii romantici,
visul reprezintã un moment de mare importanþã al vieþii spi-
rituale, moment în care fiinþa umanã se deschide revelaþiei ºi
are ºansa de a comunica cu planul divin al existenþei, cu
ºansa de a se apropia de Adevar („Ah, ea spune Adevãrul...”).
Pentru romantici, visul este mai adevãrat decât realitatea
simþurilor ºi a gândirii. Tânãrul Heinrich von Offerdingen
viseazã mai întâi cã strãbate o pãdure, apoi cã pãtrunde
într-o peºterã unde izvorãºte o luminã din adâncuri. El se
cufundã în apele unui lac cu apã limpede — moment nece-
sar al purificãrii dinainte de revelaþie. Astfel purificat, el cade
într-un nou vis, un vis în vis, de mare profunzime, în care are
revelaþia florii albastre ºi a gingaºului chip feminin, dinlãuntrul
acesteia. Trezirea este ca o alungare din paradisul originar, iar
tânãrul cavaler va cãuta mereu imaginea mult visatã a fetei,
pe care o va gãsi într-o altã lume, o lume purã a poeziei ºi a
visului. (Vezi Petru Mihai Gorcea, Mihai Eminescu, EDP,
Bucureºti, 1998)
„Metamorfoze ale morþii ºi vieþii”
 „Aflãm, strofã cu strofã, de o lume a «stelelor», a
«norilor» ºi a «cerurilor nalte», lume de altitudini, atinse
numai de «vârful mare» al «piramidelor învechite»; aflãm apoi
de marile «râuri în soare» ale planetei (dintre care, nenumite,
Tigrul ºi Eufratul), de «îndepãrtata mare», lume de zãri medi-
tative dispusã în plan infinit orizontal faþã de planul infinitei
verticalitãþi a celeilalte; auzim un glas care cheamã la des-
fãtãrile iubirii, declarând «zadarnice» acele atracþii ale infini-
tului spaþial ºi propunând, în schimb, «codrul cu verdeaþã»,
«bolta seninã», «ochiul de pãdure», «poteca» dragostei pânã
în pragul casei bãtute de lunã; ºi auzim al doilea glas care con-
simte la noua lume ce i se îmbie ºi pânã la sentimentul intan-
gibilei «flori albastre». Ce sunt aceste realitãþi arãtate fãrã
înconjur? (...) O lume nenumitã expres, lume de idei a eter-
nitãþii «cerurilor nalte», cu «stelele» ºi «norii» (...). Aceastã
lume conþine ascuns primul termen al unor uriaºe metafore
ale morþii ºi eternitãþii, dupã cum, în acelaºi fel, deºi cu sens
de opoziþie dramaticã, «codrul cu verdeaþã», «ochiul de
pãdure», «bolta seninã», «poteca» sau «sãrutãrile în cale» îºi
acopãr primul termen de metafore ale vieþii.” (Vl. Streinu,
Studii eminesciene – volum colectiv – E.P., 1965)
150
3. „Modulaþia spunerii îºi asumã muzical termenii opo-
ziþiei. Gravã ºi solemnã, rece ºi inumanã, rostirea primelor
versuri din amândouã strofele e contrapunctatã de alta
intimã ºi colocvialã, caldã ºi omeneascã.” (Vl. Streinu)
Selectaþi, din structura poeziei, expresii care ilustreazã
cele douã tonalitãþi deosebite:
a) modul conversativ, dialectal ºi intimist al invitãrii la viaþa
realã, limba simbolurilor vieþii, proprie convorbirii zilnice;
b) lumea de idei a eternitãþii „cerurilor nalte”, „limba
simbolurilor morþii”.
4. Evidenþiaþi modul de structurare a poeziei pe cele douã
planuri principale:
a) fascinaþia cunoaºterii intelectuale (a reflexivitãþii, a
cunoaºterii, a vieþii spirituale);
b) atracþia existenþei terestre, cea a bucuriilor simple,
senzoriale ºi bucolice.
5. Ilustraþi, prin versurile corespunzãtoare, modul în care
reproºul ºãgalnic, rostit de fata iubitã, este susþinut de unele
aspecte de limbaj ºi de sintaxã poeticã.
De exemplu, asprimea reproºului este atenuatã de subor-
donarea prozodiei versurilor ºi a figurilor fonetice unei muzici
interioare:
„— Iar te-ai cufundat în stele
ªi în nori ºi-n ceruri nalte?
De nu mai uita încalte,
Sufletul vieþii mele.”
6. Comentaþi rolul reflecþiilor poetului din strofa a patra,
reluate în strofa finalã, în delimitarea celor douã ipostaze (pla-
nul ideal; planul real), între care se produce ruptura inevitabilã.
7. Selectaþi elementele menite sã configureze universul
spiritual / intelectual al celui iubit. De exemplu: stele, ceruri
nalte, cer.
Observaþi configurarea unui univers în care se tinde la
atingerea fericirii prin îndepãrtarea de contingent.
Aleea G. Asachi, releveu de Radu Culcer
Locuinþa Veronicãi Micle,
Literaturã
 Spaþiul umanizat. Semnificaþii ____________
1. Reproºul iubitei este urmat de o pateticã invitaþie la
iubire. Poetul este chemat în codru, deschidere caracteristicã
multor poezii eminesciene.
Identificaþi elementele fundamentale ce recompun
aceastã lume de bucurii ºi de farmec, motive poetice întâlnite
în toate poeziile de dragoste eminesciene (pãdurea, trestia etc.)
2. Descoperiþi mãrci ale umanizãrii (personificãrii)
peisajului natural.

Spaþiul întâlnirii _________________________

 Topografia (înfãþiºarea locului întâlnirii) este vag pre-
cizatã, ceea ce presupune cã îndrãgostiþii s-au întâlnit ante-
rior în acelaºi loc ºi cã fata nu considerã necesar sã-l repre-
cizeze. Iubita îi propune o lume de bucurii.
„Dar când sufletul îi este potolit ºi pornit spre visare, o altã
femeie, de tipul Cezarei, se înfãþiºeazã înaintea lui. Este femeia
dragostei paradisiace, graþioasã nu prin angelitate, ci prin
inocenþã. Însã fiindcã nevinovãþia este un semn al rãmânerii
departe de complicaþiile sociale, idila eminescianã se va petrece
îndeosebi în cadrul unei naturi cât mai primare, cât mai apropi-
ate de Eden: «— Hai în codrul cu verdeaþã, / Und-izvoare plâng
în vale, / Stânca stã sã se prãvale / În prãpastia mãreaþã».
Femeia, mai totdeauna, este aceea care cheamã cu candoare
de vietate sãlbaticã, ºi aceea din Floare albastrã nu e mai sfioasã
ca altele.”
(G. Cãlinescu, Opera lui Mihai Eminescu, I, EPL,
Bucureºti, 1970).
 „Monument funerar colosal, strãjuind întinderea
dunelor de nisip, piramida intrã în imaginarul romantic
odatã cu invazia napoleonianã a continentului african. (...)
Piramida se va înscrie între semnele perene ale civilizaþiilor
Orientului arhaic, având de partea ei colosalul care o
încadreazã în topophilia romanticã a muntelui.
Momentele Imperiului egiptean vor deveni cu adevãrat
forme simbolice în poezia ºi proza lui Eminescu. Încã în
Floare-albastrã, dialog aparent ºãgalnic al îndrãgostiþilor, ele
vor reprezenta Fata Morgana ce devorã imaginaþia poetului,
smulgându-l din real, «uriaºe metafore ale morþii ºi eter-
nitãþii» (Vl. Streinu). Reproºul iubitei configureazã Orientul
arab: «În zadar râuri în soare / Grãmãdeºti-n a ta gândire, / ªi
câmpiile Asire / ªi întunecata mare; // Piramidele-nvechite /
Urcã-n cer vârful lor mare — / Nu cãta în depãrtare /
Fericirea ta, iubite!”. Sublimarea spaþiului coexistã aici cu
ascensiunea principiului spiritual.”
(Elena Tacciu, Romantismul românesc, vol. II, Bucureºti,
Editura Minerva, 1985)
Vespasian Lungu,
De câte ori, iubito
Stil ºi limbaj artistic _____________________
1. Justificaþi folosirea repetiþiei „floare-albastrã, floare-
albastrã”.
2. Comentaþi efectul creat prin folosirea antiteticã a
epitetelor:
a) epitetele ornante din planul trãirii terestre („prãpastia
mãreaþã”, „bolta cea seninã”, „trestia cea linã”);
b) epitetele individuale, cu valoare simbolicã, ce definesc
universul spiritual al poetului: „ceruri-nalte”, „întunecata
zare”, „piramidele-nvechite”.
3. Epitetul „dulce” este folosit cu valori gramaticale diferite.
Analizaþi rolul stilistic al epitetelor de acest tip, utilizate ca
adverb („dulce netezindu-ºi pãrul”) ºi ca adjectiv („dulce floare”).
4. Universul caracteristic liricii erotice este recreat din
perspectiva iubitei.
Selectaþi versurile ce imprimã limbajului un aspect direct
familiar.
5. Comentaþi comparaþiile ce se menþin în aceeaºi sferã.
6. Explicaþi sensurile create prin inversiune, în sintag-
mele: „de-aur, pãrul”; „albastra-mi dulce floare”.
7. Motivaþi folosirea verbelor ºi a pronumelor în forma
popularã, uºor arhaicã: „nu cãta”, „apucând spre sat”, „grija
noastrã n-aib-o nime”.
8. Metafora „floare albastrã” poate sugera nu numai o per-
soanã femininã anume, ci ar putea simboliza o etapã biologicã
distinctã, tinereþea poetului, de care el se desparte nostalgic.
Dezvoltaþi aceastã posibilã interpretare, având în vedere
cã iubita utilizeazã limbajul poetului din poezia de tinereþe,
iar peisajul ºi universul poetic sunt cele din Lacul, Dorinþa,
Sara pe deal, Povestea teiului, Povestea codrului.

Curente literare 151

 Lecturã suplimentarã
Ligia Macovei, Trecut-au anii
 Apãrutã în volumul Poezii (1883), ediþia T. Maiorescu,
Peste vârfuri este o creaþie eminescianã de maturitate, exerciþiu
de virtuozitate prin rafinament, concizie si densitate a expresiei.
Poezia este comentatã, ca model de limbaj poetic, de
L. Blaga, în Geneza metaforei ºi sensul culturii (1937).
Motivele cornul, codrul, luna, izvorul, moartea, iubirea, rea-
par ºi aici ca permanenþe ale liricii eminesciene.
Abordarea textului _______________________
Armonia versurilor
„Cuvântul «dulce» din complexul «dulce corn» obþine,
prin sonoritatea sa, el însuºi o nuanþã de dulceaþã sufleteascã:
iar cuvântul «corn» scurt ºi de-o substanþã vocalicã relativ
profundã, are ceva dintr-o melancolie nesentimentalã, organic
stãpânitã, a unui om care nu se complace deloc în prelungirea
retoricã a stãrilor sufleteºti. Cuvântul «vreodatã», pus la urmã,
sugereazã, prin chiar poziþia sa în frazã, ceva din pierderea con-
templativã în timp. Pe urmã întregul acestor douã versuri se
leagã, definitiv, în sine, ca un monom, pe care nimic nu-l mai
poate sparge, ca un monolit fãrã fisuri, ºi atât de închegat, cã
pare a rezista în materialitatea sa oricãrei chimii adverse.
Cuvintele, prin sonorietatea, ritmul, muzicalitatea, prin poziþia
lor în frazã etc. dobândesc în limbajul poetic virtuþi ºi funcþii
pe care nu le au ca simple expresii cotidiene. În limbajul poe-
tic cuvintele nu sunt numai expresii, ci sunt corpuri, substanþe
care solicitã atenþia...” (Lucian Balga, op. cit., p. 92-94).
152
Mihai Eminescu
 PESTE VÂRFURI
Peste varfuri trece luna,
Codru-si bate frunza lin,
Dintre ramuri de arin
Melancolic cornul suna,
Mai departe, mai departe,
Mai incet, tot mai incet,
Supletu-mi nemangaiet
Indulcind cu dor de moarte.
De ce taci, cand fermecata
Inima spre tine-ntorn?
Mai suna-vei dulce corn
Pentru mine vre odata?
(M. Eminescu, ed. cit)
Natura ºi moartea _______________________
1. Numiþi reperele prin care este definit universul naturii.
2. Delimitaþi asocierile lexicale privind motivul cornului
(De exemplu: „dulce corn”)
3. Evidenþiaþi trãsãturile de construcþie a textului.
Remarcaþi, în acest sens: structura binarã bazatã pe relaþia
„naturã” / „om”; intervenþia adresatã; adresarea imperativã;
enunþul interogativ cu valoare dubitativã.
4. Descoperiþi motivul principal al poeziei.
Citaþi ºi alte poezii în care este prezent motivul cornului.
5. Explicaþi în ce mãsurã reperele de timp, loc ºi atmos-
ferã circumscriu universul naturii.
6. Distingeþi aspectele care îi conferã poeziei Peste vârfuri
o tonalitate de elegie.
Fiºier bibliografic
D. Caracostea, Arta cuvântului la Eminescu, Iaºi, 1973;
G. Cãlinescu, Opera lui Mihai Eminescu, vol. I-II,
Bucureºti, 1976; Edgar Papu, Poezia lui Eminescu,
Bucureºti, 1971; Perpessicius, Eminesciana, Bucureºti,
1971; D. Popovici, Poezia lui Eminescu, Bucureºti, 1969;
E. Todoran, Eminescu, Bucureºti, 1972; T. Vianu, Poezia lui
Eminescu, Bucureºti, 1930; ªerban Cioculescu, Varietãþi
critice, Bucureºti, 1966; D. Murãraºu, Comentarii emines-
ciene, Bucureºti, 1967; Vl. Streinu, Clasicii noºtri,
Bucureºti, 1973; T. Vianu, Probleme de stil ºi artã literarã,
Bucureºti, 1955.
Literaturã
 3
TEST DE EVALUARE

1. Enuntaþi 5 specii lirice cultivate de M. Eminescu. 0,50 puncte

2. Prezentaþi, în maximum 10 rânduri concepþia lui 1,50 puncte

M. Eminescu referitoare la rostul poeziei ºi misiunea
poetului.

3. Expuneþi, într-o compunere de maximum 10 rân- 1 punct

duri, structura poemului Luceafãrul de M. Eminescu.

4. Relevaþi, în 10-15 enunþuri, modurile de integrare a 1 punct

mitului zburãtorului în poemul Luceafãrul de
M. Eminescu.

5. Redactaþi o compunere / eseu despre problematica 1,50 puncte

filosoficã ºi poeticã a poemului Luceafãrul de
M. Eminescu.

6. Interpretaþi, în 10 enunþuri, versul „Mi-e sete de 1,50 puncte

repaos”, pornind de la concepþia eminescianã asupra
geniului: „Dacã geniul nu cunoaºte nici moarte ºi
numele lui scapã de noaptea uitãrii, pe de altã parte însã,
pe pãmânt nu este capabil a ferici pe cineva, nici capabil
de-a fi fericit. El n-are moarte, dar n-are nici noroc”.

7. Comentaþi, în 5 enunþuri, comparaþia din fragmen-

1 punct
tul: „Cum izvorând îl înconjor / Ca niºte mãri, de-a-
notul...”, explicând ºi sensul metaforic al verbului a
izvorî.

8. Precizaþi, în 5 enunþuri, ce rol au sintagma „cer de 1 punct

stele” ºi comparaþia „pãrea un fulger ne-ntrerupt” în
conturarea unui spaþiu infinit.

Din oficiu: 1 punct

TOTAL 10 puncte

Evaluare 153
 LITERATUR|
Jean-Fran‡ois Millet, Culegãtoarele de spice
Scurtã istorie ___________________________
 Noþiunea de „realism” apare în Antichitatea greacã sub
denumirea de mimesis, cu sensul de „imitaþie” a naturii.
Cu aceastã semnificaþie o foloseºte Platon (427–347 î.Hr.),
în cartea a X-a din Republica, unde, în esenþã, sunt prezen-
tate urmãtoarele idei:
— adevãrata realitate este lumea ideilor, o lume veºnicã,
imuabilã, în care ideile sunt arhetipurile tuturor lucrurilor
din lumea ce ne înconjoarã;
— din aceste modele ideatice s-a ivit, prin imitaþie, reali-
tatea sensibilã, extralingvisticã;
— arta este mimesis, imitaþie a imitaþiei lucrurilor din
realitatea adevãratã.
În consecinþã, Platon condamna arta din urmãtoarele
motive:
— imaginile artistice nu exprimã realitatea, ci oferã nu-
mai o imagine palidã, o copie a realitãþii sensibile;
— arta este nocivã, pentru cã înfãþiºeazã zeii ºi eroii legen-
dari dupã chipul ºi asemãnarea omului comun, iar pe oamenii
cei rãi în stare de fericire, iar pe cei buni în nenorocire;
— arta are un efect nociv asupra sensibilitãþii umane:
exaltã emoþiile ºi pasiunile.
Din aceste motive, Platon nu îngãduia prezenþa poeþilor
în cetate.
 Cercetãrile recente au demonstrat cã substantivul
mimesis nu are o definiþie univocã, iar extinderea conceptului
154
REALISMUL
de „imitaþie” la Aristotel (384–322 î.Hr.) constituie o eroare.
Filosoful grec foloseºte noþiunea cu sensul de „reprezentare”.
Arta reprezintã personaje în acþiune, „sistemul faptelor”
sãvârºite instituind în fond o nouã realitate.
Aristotel subliniazã funcþia cognitivã a imaginilor artistice:
„… privindu-le, învãþãm ºi ne dãm seama de ceea ce reprezin-
tã fiecare lucru...” Sub acest aspect, arta se apropie de filosofie.
Arta nu este imoralã. Prin intermediul procesului de
„catharsis” (folosit de Aristotel cu sensul de „purificare” pro-
dusã spectatorilor de o reprezentare teatralã), arta modeleazã
sufletul uman, înlãturã asperitãþile, atenueazã trãsãturile
negative de caracter ºi pornirile primitive, antisociale.
Prin veacuri, noþiunea de „catharsis” revine la Titu
Maioreacu, în studiul Comediile d-lui Caragiale. Emoþia artis-
ticã declanºeazã în sufletul uman o „înãlþare impersonalã”,
prin care receptorul se uitã pe sine ca persoanã ºi se înalþã în
lumea ficþiunii ideale. Prin mijlocirea trãirii impersonale, arta
îºi exercitã influenþa moralã asupra fiinþei umane.
 În filosofia modernã, realismul denumeºte concepþia ce
afirmã existenþa realitãþii extralingvistice independent de
faptul de a fi perceputã de fiinþa umanã.
 Immanuel Kant, în Critica raþiunii pure, foloseºte sub-
stantivul „realism” cu sensul de existenþã a lumii reale, inde-
pendentã de subiectul cunoscãtor; noþiunea desemna o ati-
tudine filosoficã ºi o modalitate de acþiune.
 În disertaþia Despre poezia naivã ºi sentimentalã (1795),
Friederich Schiller definea profilul psiho-moral al „realistului”:
Literaturã
individ care dovedeºte „un spirit de observaþie lucid”, cu simþ
practic, ce þine seama de realitate ºi îºi propune þeluri reali-
zabile.
 Într-un alt context, termenul de „realism” apare în eseul
Discurs despre mitologie (1800), unde Friederich Schlegel
susþine cã idealismul absolut admite identitatea spiritualã cu
realitatea obiectivã: „... eu, la rându-mi, port în mine idealul
unei asemenea realism ºi, dacã pânã acum nu am ajuns încã
la exprimarea lui, aceasta este numai pentru cã tot mai caut
mijlocul corespunzãtor al expresiei”.
 Transformãrile prin care a trecut interpretarea realitãþii
„cu ajutorul reprezentãrii literare sau «imitãrii»” în literatura
occidentalã, de la Homer la Virginia Woolf, sunt studiate
monografic, prin intermediul unor texte esenþiale pentru
fiecare epocã, de Erich Auerbach, în volumul Mimesis.
Ion Andreescu, Cumpãna satului
Semnificaþia noþiunii „realism” ____________
 Noþiunea de realism are douã semnificaþii: una tipolo-
gicã ºi o alta istorico-literarã.
a) În sens tipologic, existã un realism etern. Elemente
realiste întâlnim în poemele homerice, în Satiricon de Petroniu,
Mãgarul de aur de Apuleius, în Decameronul lui Boccacio, în
dramaturgia lui Shakespeare, în creaþia scriitorilor clasici ºi
romantici, în opera modernilor ºi a postmodernilor.
b) În accepþie istorico-literarã, prin realism se înþelege un
curent literar-artistic, apãrut în Franþa, la mijlocul secolului
al XIX-lea, ce ºi-a propus „reprezentarea obiectivã a realitãþii
sociale contemporane” (René Wellek).
Curente literare
Situare contextualã ______________________
 Apariþia, cristalizarea ºi evoluþia realismului au fost
generate de evenimentele sociale ºi politice europene din
prima jumãtate a secolului al XIX-lea ºi de ideile ºtiinþifice ºi
filosofice ale aceluiaºi veac.
Dezvoltarea presei în þãrile europene a avut, de asemenea,
un triplu impact: a permis circulaþia ideilor, a dezvoltat inte-
resul ºi curiozitatea pentru faptul divers cotidian, iar din mul-
tele întâmplãri mãrunte, scriitorii realiºti vor extrage semnifi-
caþii general-umane. Presa a contribuit hotãrâtor la apariþia
ºi constituirea romanului ca „gen popular”. Balzac, Flaubert,
Mérimée, Dickens, Dostoievski º.a. ºi-au publicat iniþial
romanele în paginile ziarelor ºi ale periodicelor literare. Pro-
cedeul a determinat întoarcerea scriitorilor spre realitatea
imediatã: plecând de la faptul divers, scriitorul realist a recre-
at o lume ficþionalã cu o mai apãsatã aparenþã a realului.
Rolul ideilor ºtiinþifice ___________________
 O influenþã decisivã asupra literaturii realiste au exerci-
tat marile descoperiri ºtiinþifice ºi ideile teoretice ale epocii.
Georges Cuvier (1769–1832) a argumentat, în Regnul animal
(1816), existenþa unei legi „a corelaþiei pãrþilor”, demonstraþie
ce-i va sugera lui Balzac structura Comediei umane. Charles
Darwin (1809–1882) a fondat teoriile despre Originea speciilor
ºi Originea omului ºi selecþia naturalã (1871). Claude Bernard
(1813–1878) a pus bazele fiziologiei ºi ale endocrinologiei
moderne, în tratatul Introducere în studiul medicinii experimen-
tale (1865), lucrãri ce vor polariza în mod evident atenþia lui
Emile Zola. În sfârºit, în Fiziologia artei (1865) ºi Despre
inteligenþã (1870), Hippolyte Taine a meditat la factorii deter-
minanþi ai creaþiei artistice. Aceºti factori care explicã struc-
tura operei sunt: „rasa” (dispoziþiile creative înnãscute ale indi-
vidului) ºi „mediul” (climatul ºi organizarea socialã în care
trãieºte), noþiune preluatã de la Balzac, dimpreunã cu
„momentul”, timpul ºi evoluþia istoricã.
Realismul ºi romantismul ________________
 Realismul a apãrut în interiorul curentului romantic, s-a
dezvoltat aproape trei decenii paralel cu romantismul ºi i-a
supravieþuit, prin ideile teoretice ºi creaþiile sale reprezenta-
tive, pânã în jurul anului 1890, când se cristalizeazã curentul
simbolist.
Toþi marii realiºti francezi au început prin a fi romantici.
Stendhal a luat parte la „bãtãlia” romanticã ºi anumite idei din
eseul Racine ºi Shakespeare (1823), cea mai de seamã inter-
venþie teoreticã înainte de Prefaþa la Cromwell, au fost preluate
155
de Victor Hugo. Elogiind creaþia dramaturgului englez,
Stendhal dãdea aceastã definiþie romantismului: „...arta de a
prezenta publicului contemporan operele literare ce sunt sus-
ceptibile de a le oferi cea mai mare plãcere posibilã.”
Lectura operei lui Walter Scott i-a dezvãluit lui Balzac
modalitatea adecvatã de a înþelege raportul dintre realitate ºi
ficþiune. Romanticul englez realizase o sintezã între „spiritul
vechilor timpuri” ºi „drama, dialogul, portretul, peisajul,
descripþia”, realitatea, miraculosul ºi limbajul familiar.
Gustave Flaubert a scris romane romantice: Memoriile
unui nebun (1838) ºi Noiembrie (1842), amândouã publicate
abia dupã moartea sa. Sub înrâurirea romantismului, Eduard
ºi Jules Goncourt s-au întors spre trecutul apropiat, recreând
atmosfera secolului al XVIII-lea francez, nu cu ajutorul ficþi-
unii, ci prin studii erudit documentate.
Guy de Maupassant a început prin a scrie poeme roman-
tice. În adolescenþã, Emile Zola fusese fascinat de Victor
Hugo, iar în cronica familiei Rougon-Macquart va investi un
suflu hugolian.
Între realism ºi romantism a existat o interacþiune perma-
nentã. Sub vãdita influenþã a realismului, Victor Hugo s-a
îndreptat cu Mizerabilii (1862) spre romanul social ºi, aseme-
nea realiºtilor, a folosit o documentare riguroasã, de exacti-
tate inginereascã, în descrierea canalelor Parisului. Apoi,
accentul pus în Prefaþa la Cromwell pe „grotesc” ºi abominabil
va sta în atenþia lui Emile Zola.
Precursorii. ªcoala realistã ________________
Realismul a cunoscut etapa „clasicã” de dezvoltare în lite-
ratura francezã.
 Creatorul romanului realist ºi maestrul sãu incontesta-
bil rãmâne Honoré de Balzac (1799–1850). Dupã un roman
istoric, ªuanii (1829), redactat în stilul lui Walter Scott, va
publica anual, timp de douã decenii, unul, douã sau trei
romane, dintre care multe sunt capodopere. În Le Pére Goriot
(Moº Goriot), Balzac introduce pentru prima datã personaje
cunoscute din romanele anterioare. Ideea i-a sugerat-o ro-
mancierul englez ºi „legea corelaþiei”, expusã de Cuvier: toate
elementele unui întreg sunt în strânsã dependenþã; modifi-
carea unuia atrage transformarea celorlalte. „Pe de altã parte,
sub influenþa lui Saint-Hilaire — se confesa Balzac — am
vãzut cã Societatea se aseamãnã Naturii. Nu face Societatea
din om, urmând mediul unde acþiunea ei se desfãºoarã, atâþia
oameni diferiþi câte varietãþi existã în geologie?”
Sub titlul general de „comedia umanã”, Balzac ºi-a segmen-
tat, în 1842, romanele ce înfãþiºau „istoria generalã a societãþii”
în mai multe serii: „Scene din viaþa particularã”: Gobseck,
Femeia la treizeci de ani, Parohul din Tours, Colonelul Chabert;
156
„Studii filosofice”: Pielea de sagri, Louis Lambert, Séraphita,
Cãutarea absolutului; „Scene din viaþa ruralã”: Þãranii, Medicul
de þarã; „Scene din viaþa parizianã”: Vãrul Pons, Veriºoara Bette,
Iluzii pierdute, Splendoarea ºi mizeria curtezanelor º.a. Romanul
balzacian este o istorie a moravurilor societãþii franceze dintre
anii 1815–1835, „studiate” prin „specii” umane, surprinse în
mediul lor social.
 Dupã studii de criticã muzicalã (Vieþile lui Haydn, Mozart
ºi Metastasio), de arte plastice (Istoria picturii în Italia) ºi eseul De
l’Amour (Despre iubire), riguroasã analizã a sentimentului de
dragoste, Stendhal, pseudonimul lui Henri Beyle (1783–1842),
a publicat la 47 de ani întâia lui capodoperã: Roºu ºi negru
(1830). Titlul simbolizeazã cele douã modalitãþi de realizare a
individului sãrac, dar ambiþios: cariera militarã sau veºmân-
tul ecleziastic. Subintitulat „cronica anului 1830”, romanul
surprinde alte aspecte ale societãþii franceze: nobilimea de
provincie, mediul ecleziastic, aristocraþia parizianã ºi moravu-
rile politice. Altã capodoperã, Mãnãstirea din Parma (1839),
aduce o imagine ineditã a rãzboiului, tehnicã ce va sta, mai
târziu, în atenþia lui Camil Petrescu.
 În umbra celor doi mari romancieri s-a ivit Prosper
Mérimée (1803–1870), creatorul nuvelei realiste. Aparþinând
generaþiei romantice, Prosper Mérimée publicã între anii
(1829–1830) Mateo Falcone, Cucerirea redutei, Tamango, Vasul
etrusc, în care violenþa, pasiunile dezlãnþuite ºi atracþia spre
exotic sunt disciplinate de luciditate ºi inteligenþã criticã, de
atitudine obiectivã ºi documentare adecvatã.
Balzac, Stendhal ºi Mérimée n-au ºtiut cã sunt realiºti.
Însã creaþia ºi ideile lor teoretice au creat premisele consti-
tuirii realismului în deceniul al IV-lea într-o ºcoalã realistã.
 Romancierul Luis-Émile Duranty (1833–1880) este
recunoscut ca iniþiator al miºcãrii realiste. Împreunã cu
Champfleury, a fondat, în noiembrie 1856, revista Le Réalisme,
din care au apãrut ºase numere, ultimul dublu, pânã în mai
1857. În acelaºi an, Champfleury a editat un volum de eseuri
purtând acelaºi titlu, Realismul.
 Publicat, iniþial, în foileton, în Revue de Paris (1856), ºi
în volum, în anul urmãtor, romanul Doamna Bovary, de
Gustave Flaubert (1821–1880), este capodopera ºcolii realiste,
deºi prozatorul a protestat împotriva afilierii lui la realism.
Romanul i-a adus un proces pentru imoralitate, încheiat cu
achitarea inculpatului ºi celebritatea aferentã. Alte volume:
Salambô (1862) ºi Educaþie sentimentalã (1869).
Naturalismul ___________________________
 Multã vreme, realismul a fost însoþit de noþiunea de
„naturalism”, folositã ca substantiv ºi adjectiv. Denumirea
sublinia identitatea dintre scriitor ºi omul de ºtiinþã.
Literaturã

Nicolae Vermont, În atelier
În acest sens, Baudelaire îl numea pe Balzac, „romancier
ºi savant, inventator ºi observator, care cunoaºte tot atât de
bine legile apariþiei ideilor ºi a esenþelor vizibile”.
Cu o semnificaþie identicã, termenul a fost folosit de Emil
Zola în prefaþa romanului Thérèse Raquin (1868): în ºtiinþã,
naturalismul „înseamnã revenirea la naturã, bazarea pe expe-
rienþã ºi pe analizã”; în literaturã, „înseamnã, de asemenea,
revenirea la naturã ºi la om”.
 Dupã filosofia lui Taine, fãptura umanã este un produs
„natural” al societãþii, determinat de ereditate, mediu ºi de cir-
cumstanþele istorice. Asemenea omului de ºtiinþã, romancierul
naturalist este un „observator” ºi un „experimentator”, iar
„romanul naturalist”, o experienþã „pe care romancierul o face
asupra omului, ajutându-se de observaþie.”
Din aspiraþia de a surprinde toate formele realului, Emile
Zola, fraþii Edmond (1822–1896) ºi Jules Goncourt
(1830–1870) au surprins aspectele sordide ale societãþii, au
disecat instinctele „bestiei umane”, impulsivitatea senti-
mentelor, violenþa comportamentalã, cazurile patologice. În
romanul Germinie Lacerteux, fraþii Goncourt au recreat exis-
tenþa bãtrânei lor servitoare, cãreia, dupã moarte, i-au
descoperit viaþa dublã ºi isteria eroticã.
Pentru Germinal (1885), Emile Zola a întreprins o anchetã
sociologicã la minele din Anzin. Decis sã creeze o epopee
umanã asemãnãtoare cu lumea ficþionalã balzacianã, Emile
Zola s-a documentat trei ani pentru a realiza radiografia unei
familii ce moºteneºte o ereditate împovãrãtoare. Aºa au
apãrut, între anii 1871–1890, douãzeci de volume din ciclul
Curente literare
Familia Rougon-Macquart, care are ca subtitlu „istoria naturalã
ºi socialã a unei familii în timpul Imperiului al doilea”.
În anul 1880, naturalismul se va manifesta prin volumul
colectiv Serile din Medan, ce cuprindea ºase nuvele, având ca
temã rãzboiul franco-german din anul 1870. În afarã de Zola,
colaborau Guy de Maupassant, J.K. Huysmans, Henry Céard,
Leon Hennique ºi Paul Alexis. ªcoala naturalistã astfel
constituitã va domina perioada anilor 1880–1890. Emile
Zole îºi va exprima ideile teoretice în studiul Romanul expe-
rimental (1880): scriitorul naturalist îºi propune sã ofere „o
felie de viaþã” din realitatea contemporanã, „vãzutã prin
intermediul unui temperament”.
Continuitate ºi rupturã __________________
 Realismul a preluat de la clasicism construcþia mono-
graficã liniarã, principiile caracterologice ºi nãzuinþa de a
selecta situaþii definitorii ºi evenimente semnificative. De la
romantism a reluat culoarea localã, pitorescul, revolta
socialã, ideea rolului reformator social ºi moral al scriitorului.
Ruptura cu tradiþia apropiatã sau mai depãrtatã este însã
vizibilã în construcþia personajului, în tematicã, în limbaj, în
tehnica narativã ºi în modalitãþile retorice.
Retorica _______________________________
 Romantismul ºi-a creat treptat o tematicã nouã, o
tehnicã narativã adecvatã ºi o retoricã ce se definesc prin
câteva elemente constitutive.
 Realismul impune romanul ca specie distinctã.
Romanul realist nu este un model imuabil, ci un moment
particular în evoluþia genului. Specie proteicã, romanul va
cunoaºte de-a lungul anilor forme ºi structuri puternic indi-
vidualizate în creaþia lui Tolstoi ºi Dostoievski, Thomas
Hardy ºi John Galsworthy, George Duhamel ºi André Gide,
Liviu Rebreanu ºi Camil Petrescu, Hortensia Papadat-
Bengescu ºi Augustin Buzura.
 Tentaþia totalitãþii. Naraþiune a individului, romanul
realist îºi propune totodatã sã ofere o imagine totalã a reali-
tãþii. Balzac recreeazã societatea francezã contemporanã în
mediul ei natural, social ºi istoric. Stendhal face „cronica
anului 1830”. Spre cuprinderea integralã a societãþii – viaþa
politicã, lumea finanþelor, oraºul cu mediile lui felurite –
aspirã deopotrivã fraþii Goncourt ºi Emile Zola.
 Forþa banilor. Realismul dezvãluie rolul decisiv al bani-
lor în societate. Balzac a cunoscut forþa lor din proprie
157
experienþã; s-a asociat cu un librar, a cumpãrat o tipografie,
dar totul s-a terminat cu un dezastru financiar. De aceea,
lumea finanþelor ºi a comerþului, prin care trec bancherul
Nucingen ºi negustorul Birotteau, sunt evocate din interior,
de un scriitor care le cunoaºte mecanismul. Banii formeazã
substantivul-temã în Le Pére Goriot. Cãmãtarul Gobseck le
cunoaºte forþa devastatoare. În Banii (l891), Zola realizeazã,
prin istoria „Bãncii Universale” ºi a bancherului Saccard, o
monografie a jocului la bursã.
 Crima organizatã. Pentru întâia oarã, Balzac semnali-
zeazã prezenþa crimei organizate în Le Pére Goriot, prin per-
sonajul Vautrin, ocnaºul Jacques Collin, supranumit
„Chiuleºte Moartea”. El pãstreazã banii ocnaºilor ºi îi þine la
dispoziþia celor ce ies din închisoare. Vautrin furnizeazã capi-
talul corespunzãtor crimei organizate, þine în slujbã o armatã
de asasini profesioniºti ºi duce un rãzboi constant împotriva
societãþii.
 Documentarea. Realiºtii înlocuiesc imaginaþia poeticã a
romanticilor cu observaþia fundamentatã documentar asupra
realitãþii. În Comedia umanã, Balzac se inspirã din eveni-
mentele realitãþii cotidiene. În Roºu ºi negru, Stendhal pleacã
de la un fapt divers, relatat, în 1823, de Gazette des Tribunaux.
Flaubert se inspirã din istoria realã a cuplului Delamare, un
medic, fost elev al tatãlui sãu. Fraþii Goncourt pornesc în toate
romanele lor de la cazuri ºi personaje reale. Zola, de asemenea.
În nuvela Bulgãre de seu (1880), Maupassant se inspira dintr-o
întâmplare trãitã de Adrienne Legay, în 1870 etc.
 Perspectiva. În romanul realist, naraþiunea se desfã-
ºoarã la persoana a treia singular; procedeul a fost numit de
Tzvetan Todorov viziune „par derriére” (din urmã); perspec-
tiva este unicã, naratorul ºtie mai mult decât personajele
sale, se caracterizeazã prin omniscienþã, omniprezenþã ºi
ubicuitate.
Consecinþa imediatã o constituie obiectivitatea, impasi-
bilitatea relatãrii.
 Tehnica narativã. Prozatorul realist dramatizeazã ºi
reprezintã evenimentele desfãºurate cronologic. Întoarcerile
în timp sunt minime. Uneori, faptele sunt comentate.
Privirea naratorului se orienteazã spre spaþiul exterior, se
deplaseazã asupra interioarelor ºi se focalizeazã asupra situ-
aþiilor de crizã trãite de personaje. Se dezvoltã reflecþia mo-
ralã ºi analiza psihologicã, iar portretul cunoaºte o dezvoltare
calitativã sub influenþa studiilor fiziologice.
 Personajul. Printr-un traseu determinativ al intercone-
xiunii dintre contextul social, spaþiul ºi timpul istoric, realis-
mul coboarã personajul în lumea comunã, îl prinde într-un
angrenaj de relaþii interumane, materiale, politice ºi juridice.
158
Înzestrat cu structurã caracterialã individualizatã ºi cu o viaþã
interioarã complexã, personalitatea personajului polarizeazã,
deseori, întreaga acþiune. Din acest motiv, titlurile multor
romane ale unor diverºi autori sunt axate pe numele person-
ajului: Gobseck, Doamna Bovary, David Copperfield, Tess
D’Uberville, Fraþii Karamazov, Mara, Hagi-Tudose º.a.
Realismul introduce noi tipuri de personaje, pe care le
putem identifica în scrierile unor autori din diverse literaturi.
 Arivistul: Julien Sorel, Eugéne Rastignac, Lucian de
Rubempé, Rebecca Sharp, Dinu Pãturicã, Stãnicã Raþiu etc.
 Avarul nu este creaþia exclusivã a realismului; persona-
jul apare în dramaturgia lui Shakespeare ºi a lui Molière. În
noile condiþii istorice, realismul reliefeazã influenþa banilor
asupra personajelor: Felix Grandet, Gobseck, Hagi-Tudose.
 Sceleratul, personajul vinovat de fapte antisociale sau
apt sã le sãvârºeascã fãrã nici o ezitare: Feodor ºi Ivan
Karamazov, Thérese ºi Laurent, brute nãscute asasini º.a.
 Idealistul, omul pornit în cãutarea absolutului:
Balthazar Claës, Pierre Bezuhov.
 Inocentul: Micuþa Dorrit, Alioºa Karamazov, prinþul
Mâºkin.
 Învinsul de viaþã: Tess D’Urberville, Jude Neºtiutul,
numeroase personaje din romanele lui Mihail Sadoveanu,
Cezar Petrescu etc.
 Stilul. Realiºtii se întorc spre simplitatea limbajului
cotidian, fãrã a se confunda cu el.
Balzac foloseºte cuvântul material, apt sã sugereze trãirile
interioare ºi sã concretizeze relaþiile inter-umane. Stendhal
acordã atenþie sporitã funcþiei poetice a textului, nãzuind
mereu spre claritatea impasibilã: „În timp ce scriam Mãnãstirea,
citeam adesea câteva pagini din Codul civil pentru a-mi însuºi
tonul corect.”
Flaubert introduce cultul formei: „Scopul artei este,
înainte de toate, frumosul”, rezultat din corelarea gândului
cu limbajul. Subliniindu-ºi obiectivitatea, Emile Zola preciza:
„Cãrþile mele vor fi simple procese-verbale.” Nu întâmplãtor,
Camil Petrescu intitulase primul lui roman Proces-verbal de
dragoste ºi de rãzboi.
Realismul în literaturile naþionale _________
 Concomitent cu etapa „clasicã” a realismului francez,
metoda realistã s-a impus rapid în întreaga literaturã euro-
peanã.
În Anglia — constata Erich Auerbach —, realismul a
început „mult mai devreme ºi pãstreazã mult mai mult timp,
pânã departe în epoca victorianã, forme ºi concepþii
Literaturã
tradiþionale”. Jane Austen, surorile Brontë, George Eliot,
Ch. Dickens, W. M. Thackeray, Samuel Butler, Thomas
Hardy º.a. sunt numele de rezonanþã ale romanului englez
din secolul al XIX-lea; Henrik Ibsen, în Norvegia; Aleksis
Kivi, în Finlanda; Thomas Mann, în Germania; în Italia,
realismul a cãpãtat denumirea de „verism” (vero = adevãrat),
fiind reprezentat, cu deosebire de Giovanni Verga. În Rusia,
creeazã Tolstoi, Dostoievski, Cehov, Gogol. În Statele Unite
ale Americii se afirmã Mark Twain, Frank Morris, Theodore
Dreiser, Jack London, Upton Sinclair etc. Romanul realist
este arhetipul proteic al romanului modern.
Realismul în literatura românã ____________
 Elemente realiste in literatura românã întâlnim în
opera cronicarilor, în Didahiile lui Antim Ivireanul, în
„fiziologiile” lui C. Negruzzi, în comediile lui Alecsandri, în
nuvelistica lui B.P. Hasdeu. În conºtiinþa epocii, realismul nu
este încã suficient delimitat de clasicism ºi romantism.
În a doua jumãtate a secolului al XIX-lea, noul curent
devine obiectul teoretizãrii. I. Heliade Rãdulescu ºi B.P. Hasdeu
vorbesc despre raportul dintre scriitor ºi realitate, despre
obiectivitate ºi caracterul social al literaturii. În acest context,
Nicolae Filimon publica romanul Ciocoii vechi ºi noi (1863).
În studiul Literatura românã ºi strãinãtatea (1882), Titu
Maiorescu schiþeazã o „teorie a romanului” realist — pe care
îl numeºte „roman poporan” —, cu observaþia adiacentã cã
„nu vrea sã fie o formulare absolutã.” Precizarea se referã la
natura textului. Reflecþiile despre noul curent literar sunt
exprimate dupã ce expusese o „dare de seamã” referitoare la
receptarea traducerilor din limba românã, în Germania.
Criticul citeazã pe Flaubert, George Sand, Dickens,
Turgheniev, Bret Harte (din care el însuºi tradusese câteva
schiþe) ºi constatã cã romanele „poporane”, receptate cu o
deosebitã fervoare în lumea apuseanã, se îndreaptã spre
„viaþa specific naþionalã a unui popor”, iar personajele sunt
adevãrate „permanenþe umane”. De acum înainte, „romanul
va fi din ce în mai mult silit” sã-ºi caute izvorul de inspiraþie
în clasele „de jos”.
La cumpãna dintre veacuri, opiniile lui C. Dobrogeanu-
Gherea ºi Nicolae Iorga aduc noi puncte de vedere asupra rea-
lismului. La G. Ibrãileanu întâlnim un ecou personalizat, scos
din textele teoreticienilor francezi ºi din lectura romanelor rea-
liste: romanul „tinde a deveni o ºtiinþã, el are temelie puternicã
în psihologie ºi sociologie...”
În aceeaºi perioadã temporalã, realismul românesc se
impune prin „momentele”, nuvelele ºi comediile lui Caragiale,
prin proza lui Ioan Slavici ºi Ion Creangã, prin cronica de fami-
lie Romanul Comãneºtenilor de Duiliu Zamfirescu.
Curente literare
ªtefan Luchian, Scurteica verde
 Realism, substantiv neutru, polisemantic: 1. predis-
poziþie de a percepe realitatea aºa cum este; 2. prezentare
obiectivã a realitãþii, fãrã a eluda aspectele ei negative;
3. tendinþã literarã ºi artisticã ce îºi propune reprezentarea
exactã, în datele ei esenþiale, a realitãþii sociale ºi umane;
4. realismul afirmã punctul de vedere al simþului comun;
5. atitudine a fiinþei umane înzestratã cu spirit practic ºi
simþul realitãþii; 6. imitaþie ºi reproducere fidelã a realitãþii;
7. în filosofie, concepþie ce afirmã existenþa obiectelor inde-
pendent de subiectul uman ºi de percepþia lui; 8. încrederea
fiinþei umane în realitatea ideilor; 9. realismul se opune
utopiei.
 Substantivul feminin realitate denumeºte materia exis-
tentã în afara conºtiinþei umane ºi independent de ea, ceea ce
este real ºi are existenþã efectivã, prin opoziþie cu ceea ce este
visat sau imaginat. Realitatea — se spune deseori — depãºeºte
ficþiunea.
 Adjectivul obiectiv se referã la o relatare exactã, fãrã
impresii subiective, a faptelor ºi a evenimentelor cotidiene:
sociale, istorice, psihice ºi interumane.
 Obiectivitate: caracteristica subiectului uman de a
nu denatura realul prin adãugiri arbitrare, modificãri ten-
denþioase ºi interpretãri pãrtinitoare.
 Realitate sensibilã: realitatea înconjurãtoare (materie,
lucruri, procese, fenomene etc.), perceputã ºi cunoscutã prin
intermediul senzaþiilor ºi al reacþiilor emoþionale.
 Arhetip: model, tipar originar, invariant ce stã la
originea lucrurilor, fenomenelor ºi a proceselor.
Exerciþii de creativitate
1. În actul al III-lea din tragedia lui Shakespeare, Hamlet
sugereazã câteva sfaturi actorilor veniþi la castel sã prezinte o
piesã. Între acestea se aflã ºi o definiþie a realismului în
teatru. Citiþi atent fraza urmãtoare:
159
 „... sã nu întreci mãsura lucrurilor fireºti; cãci tot ce depãºeºte
mãsura se îndepãrteazã de scopul teatrului, al cãrui rost, dintru
începuturi ºi pânã acum, a fost ºi este sã-i þinã lumii oglinda în
faþã, ca sã zic aºa; sã-i arate virtuþii adevãratele ei trãsãturi,
lucrului de scârbã propriul sãu chip, ºi vremurilor ºi mulþimilor
înfãþiºarea ºi tiparul lor.”
(Traducere de Dan Duþescu ºi Leon Leviþchi)
a) Folosind dicþionarul, analizaþi sensurile denotative ºi
figurate ale substantivului polisemantic „mãsurã”.
b) Precizaþi ce semnificaþie are, în context, substantivul
„virtute”.
c) Desprindeþi sensul sintagmei „lucrul de scârbã”, folosind
ºi echivalentul englezesc „scorn”.
d) „ªi” este o conjuncþie coordonatoare ce exclude virgu-
la; justificaþi prezenþa ei în sintagma: „... propriul sãu chip, ºi
vremurilor”, existentã ºi în textul shakespearian.
e) Comentaþi, într-un eseu, ideile formulate de melan-
colicul prinþ.
2. În prefaþa la piesa Cromwell (1827), Victor Hugo relua
comparaþia literaturii cu oglinda: drama este „o oglindã în
care se oglindeºte natura. Dar dacã aceastã oglindã este o
oglindã ordinarã, o suprafaþã planã ºi netedã, ea nu va rãs-
frânge decât o imagine ºtearsã ºi fãrã relief, fidelã, dar deco-
loratã a lucrurilor reflectate.” Drama ar trebui sã fie o oglindã
a esenþelor, „o oglindã concavã”, „un punct optic.” Tot ce
existã în lume, în istorie, în viaþã, în om, „totul trebuie ºi se
poate oglindi într-însul.”
Comentaþi ideile textului. Ce semnificaþie poate avea, în
context, „oglinda”, „natura”? Ce diferenþã existã între „oglin-
da ordinarã” ºi „oglinda concavã”?
3. Analizaþi, prin comparaþie, textul lui Hugo ºi imaginea
aceleiaºi oglinzi folositã de Stendhal în romanul Roºu ºi negru,
spre a sesiza asemãnãrile ºi deosebirile:
„Romanul este o oglindã purtatã de-a lungul unei ºosele.
Câteodatã ea reflectã cerul albastru, altãdatã noroiul of the
puddles de la picioarele dumneavoastrã. Vreþi sã acuzaþi de
imoralitate omul care poartã oglinda in his pack? Acuzaþi mai
bine ºoseaua pe care se aflã puddle sau, ºi mai bine, inspec-
torul de drumuri, care permite ca apa sã se adune ºi puddle sã
se formeze.”
4. Motivul oglinzii, intrat în literaturã cu Iliada lui
Homer, are o complexã semnificaþie în simbologia Europei ºi
a Orientului Apropiat.
Istoria noþiunii este expusã succint de Jean Chevalier ºi
Alain Gheerbrant în Dicþionar de simboluri, vol. II, E–O,
Editura Artemis, Bucureºti, 1994.
Studiaþi semnificaþiile motivului oglinzii.
160
Activitate independentã
1. În romanele balzaciene, banii constituie un substantiv
temã; ei sunt motorul noii societãþi, influenþeazã relaþiile din-
tre oameni, modificã destine, provoacã prãbuºirea economicã
sau înlesneºte ascensiunea socialã.
În nuvela Moara cu noroc de Ioan Slavici, problema bani-
lor provoacã intriga ºi determinã desfãºurarea acþiunii.
Comentaþi, într-un eseu, rolul banilor în conturarea relaþiilor
interumane din aceastã nuvelã.
2. În Arca lui Noe (Bucureºti, 2000), Nicolae Manolescu
afirma cã Mara, din romanul cu acelaºi titlu de Slavici, este
prima „femeie de afaceri” din literatura românã. Sprijinindu-vã
pe datele oferite de naraþiune, argumentaþi într-un eseu
aceastã idee.
3. Cu ajutorul dicþionarului, desprindeþi semantismul
noþiunilor: avar, arivist, inocent, nelegiuit, scelerat.
4. În nuvela Hagi-Tudose, Delavrancea a realizat „fiziolo-
gia” avarului autohton. Plecând de la acest personaj ficþional,
exemplificaþi, într-un eseu, trãsãturile caracteristice avariþiei.
5. Ion, unul din personajele principale din romanul lui
Rebreanu, se strãduieºte sã strângã bani pentru a putea sã
cumpere pãmântul înstrãinat de tatãl sãu. Argumentaþi de ce
nu reuºeºte.
6. Critica ºi istoria literarã, de la Pompiliu Constantinescu
la Ov.S. Crohmãlniceanu, l-au caracterizat invariabil pe
Costache Giurgiuveanu din romanul Enigma Otiliei de
G. Cãlinescu ca pe un „veritabil avar”, în descendenþa lui
Hagi-Tudose, din nuvela lui Delavrancea.
G. Cãlinescu ºi-a exprimat rezerva faþã de eticheta atribuitã
personajului sãu: „...a fi zgârcit nu cred cã este de ajuns spre a
fi numit avar”; zgârcenia „e doar o slãbiciune, alterând mai
mult sau mai puþin complexitatea moralã a unui individ.”
Comentaþi, într-un eseu, aceste aprecieri divergente.
Fiºier bibliografic
Albert Thibaudet, Fiziologia criticii, studiu introduc-
tiv, selecþie, traducere de Savin Bratu, Editura pentru Lite-
raturã Universalã, Bucureºti, 1966; Erich Auerbach, Mimesis,
traducere de I. Negoiþescu, prefaþã de Romul Munteanu,
Editura pentru Literaturã Universalã, Bucureºti, 1967;
René Wellek, Conceptele criticii, traducere de Rodica Timiº,
studiu introductiv de Sorin Alexandrescu, Univers, Bucu-
reºti, 1970; Dan Grigorescu, Sorin Alexandrescu, Romanul
realist în secolul al XIX-lea, Editura Enciclopedicã Ro-
mânã, Bucureºti, 1971; Realismul, I, II, III, studiu intro-
ductiv, antologie, note de Marian Popa, Editura Tinere-
tului, Bucureºti, 1969.
Literaturã
 CURENTELE LITERARE (Sintezã)

 Compunerile de sintezã se practicã mai mult la lecþiile de

recapitulare. Sinteza cuprinde, pe baza unui material bogat,
elemente esenþiale, definitorii ale fenomenului tratat. Cele

Chivuþele (fragment)
mai obiºnuite sinteze literare se referã la o perioadã istoricã

Jean Al. Steriadi,

sau la un curent literar, la un aspect de conþinut sau de
formã al operei, teme, idei, sentimente, atitudini, tipuri de
personaje, imagini, procedee artistice, moduri de expunere,
valori estetice, etice ºi patriotice, mesaje artistice etc.

I. Definiþie • Curentul literar: categorie estetico-stilisticã. Grupãri largi de scriitori ºi opere care, dincolo de anumite deosebiri,
se înrudesc prin câteva note definitorii: a) trãsãturi comune de ordin ideologic ºi artistic; b) preferinþa pentru o
anumitã tematicã; c) modalitãþi stilistice distincte.
• Alte aspecte proprii curentelor literare: a) apar în anumite împrejurãri istorice ºi culturale; b) se manifestã printr-o
evoluþie proprie în timp ºi spaþiu; c) cunosc perioade de maximã eflorescenþã ºi dispar treptat, când problematica din
care au apãrut îºi epuizeazã semnificaþiile.
II. Condiþii de • Conþinutul ideii de curent literar: a) criteriul ideologic; b) unitatea de convingeri estetice (exprimate prin ma-
apariþie nifeste sau programe).
• Esenþa curentului literar: spiritul ofensiv, polemic, avangardist.
• Constituirea unui curent literar este un fenomen complex, desfãºurat pe o perioadã întinsã de timp; elemente ale
vechilor orientãri artistice persistã alãturi de tendinþe ale unor direcþii noi, care aspirã sã se impunã în detrimen-
tul celor vechi.
• Momente semnificative în consacrarea unui curent literar: a) publicarea unor manifeste estetice, programe,
reviste, constituirea unor grupãri etc; b) apariþia unor opere importante.
• Programul estetic (manifestul): „centrul de gravitaþie” al curentului într-un anumit moment istoric.

III. Dificultãþi a) Istorice. Limitele ºi constrângerile reperelor cronologice. Imposibilitatea delimitãrii stricte în timp a curentelor
în situarea literare. Nesincronizãri de naturã istoricã. Miºcarea romanticã, de exemplu, a fost pregãtitã de preromantism.
ºi încadrarea „Cronologia romantismului englez sau francez nu coincide cu cea a romantismului românesc, apãrut la distanþã
curentelor de decenii. La fel a clasicismului, simbolismului, realismului ºi a oricãrui curent.” (Adrian Marino, Dicþionar de
literare idei literare. Bucureºti, Editura Eminescu)
b) Geografice. Curentele literare nu pot fi localizate cu precizie; „Ele migreazã, circulã, proliferezã, în cele mai
neaºteptate direcþii. Trec prin faze de expansiune, dominare sau contaminare”. (A. Marino) În fiecare literaturã,
curentele tind sã îmbrace particularitãþi naþionale. Coexistenþa ºi convergenþa elementelor (clasice ºi baroce,
clasice ºi romantice, realiste ºi parnasiene etc.).
• Al. Macedonski, de exemplu, romantic prin structurã, rãmâne însã deschis, în egalã mãsurã, ºi altor curente (cla-
sicism, parnasianism sau simbolism).
• Imposibilitatea localizãrii teritoriale. Întretãierea factorilor istorici ºi geografici în timp ºi spaþiu. Curentele lite-
rare: „un proces deschis”; fenomen viu, într-o „evoluþie creatoare”.

IV. Alte • Raportul dintre marile personalitãþi ºi curentele literare: „Când rãsare geniul, mor ºcolile.” (G. Cãlinescu)
aspecte • Permanenta inadecvare dintre personalitatea creatorului ºi formarea curentului.
• Geniul creator: sintezã a sensurilor ºi tendinþelor impuse de un curent literar în spaþiu ºi timp.
• Sincronizarea în arte. Curentele literare nu trãiesc izolat, ci într-un sistem de largã unitate spiritualã a epocii
care le-a produs.

Exerciþii 1. Alcãtuiþi un plan de sintezã având în vedere o miºcare sau un curent literar studiat pânã acum (clasicismul,
de redactare romantismul, umanismul ºi iluminismul), la alegere, folosindu-vã ºi de sinteza de mai sus.
2. Realizaþi o sintezã cu tema: Curentele literare (trãsãturi ºi reprezentanþi).

Curente literare 161

 REALISM ªI NATURALISM
I. L. Caragiale
 ÎN VREME DE RÃZBOI
(fragmente)
I — Ce?
În sfârºit, ceata de tâlhari cãzuse prinsã în capãtul pãdurii
Dobroienilor. Doi ani de zile, vreo câþiva voinici spoiþi cu cãr-
buni pe ochi, foarte ’ndrãzneþi ºi foarte cruzi, bãgaserã spaima
în trei hotare. Întâi începuserã cu hoþia de cai; apoi o cãlcare,
douã cu casne; pe urmã omoruri. Între altele, fãcuserã acum
în urmã o vizitã despre ziuã lui Popa Iancu din Podeni.
Popa era un om cu dare de mânã, rãmas vãduv, deºi foarte
tânãr, trãia cu maicã-sa. Îi mergeau treburile cât se poate de
bine. În timp de un an ºi jumãtate cumpãrase douã sfori de
moºie, ridicase un han ºi o pereche de case de piatrã; vite
multe, oi, cinci cai ºi mai avea, se zice, ºi bãnet. Astea bãteau
la ochi, toatã lumea credea cã popa gãsise vreo comoarã. La
aºa stare, trebuia, se înþelege, sã se opreascã ochii tâlharilor.
Într-o searã pãrintele Iancu a fãcut prostia sã rãmânã
acasã singur de tot: pe bãtrânã a trimis-o cu trãsura la târg,
cu un bãiat; pe un argat l-a mânat la câmp; pe alþi doi, cu
carele, dupã lemne la pãdure. Dupã miezul nopþii, iacã-te
oaspeþi negri; l-au legat, l-au schingiuit ºi i-au luat o groazã
de bani. Norocul bãtrânei cã lipsea; fãcea poate greºeala sã
þipe, ºi tâlharii o omorau, cum s-a ºi întâmplat în altã parte
cu o babã, peste câteva zile. (...)
Pe preot l-au gãsit a doua zi într-un târg legat butuc, cu
muºchii curmaþi de strânsoarea frânghiilor, cu cãluºu-n gurã,
d’abia mai putând geme. L-au dezlegat degrabã ºi bietul om
a povestit, gâfâind ºi cu mintea pierdutã de groazã, tot ce
pãtimise.
Nu trecuserã douã sãptãmâni ºi se auzi o altã cãlcare —
aceea, în adevãr, spãimântãtoare.
Arendaºul de la Dãrmãneºti a fost cãlcat de cu seara.
Omul trãia acolo cu o rudã bãtrânã, o babã, care-i îngrijea de
casã. Baba a fãcut neghiobia sã þipe, ºi arendaºul, ºi mai
neghiob, a tras cu revolverul. Atâta le-a trebuit! I-au chinu-
it, i-au fierãstruit pânã i-au isprãvit. Nu se putea ºti cât jefui-
serã, desigur însã fusese o sumã însemnatã — arendaºul vân-
duse de curând o cãtãþime mare de bucate. (...)
Preotul intrã în cârciumã, tocmai când d. Stavrache se
pregãtea sã-nchizã.
— Neicã — zise el privind ciudat ºi sperios în toate
pãrþile — aº vrea sã-þi spui ceva numaidecât.
162
— Ai sã vezi. Închide ºi aide-n odaie amândoi… am
venit la d-ta ca la un duhovnic… (...)
— Ce e, mã?
— Am venit la dumneata ca la un duhovnic… N-aude
nimini?
— Aº! Cine s-auzã?
— Neicã Stavrache — zise popa înecat — m-am
nenorocit!
— De ce?
Popa a-nceput sã plângã cu hohot ºi sã se batã cu pum-
nii-n cap.
Neica Stavrache nu înþelegea deloc.
— Ce sã mã fac?… ce sã mã fac, neicã?… spune d-ta, cã
mi-eºti frate mai mare…
Ce avea preotul pe suflet? Ce sã aibã? Lucru greu de-nþe-
les, fireºte; aºa de greu cã Stavrache, mai întâi, nici n-a voit
sã creazã.
Cum s-a putut?… Omul cu greutate, proprietarul cu
atâtea acareturi ºi cuprins, mai bogat decât multã lume dim-
prejur! — frate-sãu! preotul — sã fi fost capul bandei de tâl-
hari! ªi cu toate astea era adevãrat. Dracu-l împinsese! ªi
nenorocitul îºi povesti din fir în pãr toate isprãvile. Cãlcarea
de la el fusese un marafet ca sã adoarmã bãnuielile. (...)
Neica Stavrache ascultã în sfârºit ºi povestirea isprãvii din
urmã de la arendaºul Dãrmãneºtilor… Dar nu popa-l
omorâse; ei luptase cât putuse sã-i opreascã de la aºa crudã
faptã; ce era sã le faci însã? erau îndârjiþi: baba þipa ºi aren-
daºul a tras cu arma — nu mai era chip sã stãpâneºti pe bãieþi.
Popa scãpase din cursa întinsã la capãtul pãdurii numai
prin întâmplare: aminteri puneau mâna poteraºii ºi pe el…
Dar toþi cetaºii sunt prinºi… Or sã-i punã la cazne… ei au sã
spunã tot… tot… Or sã punã mâna ºi pe el. ªi popa, apucat
de cutremur, îºi smulgea pãrul din cap.
— Ce-i de fãcut, neicã Stavrache? Scapã-mã.
— Cum?… Nenorocitule! Sã fugi! Sã piei! Sã te-neci mai
bine decât sã puie mâna pe tine! În fundul ocnii îþi putrezesc
oasele!
Pe când vorbea d. Stavrache, deodatã s-aud afarã zgomot,
strigãte ºi bãtãi puternice în obloanele prãvãliei. Amândoi
rãmân încremeniþi.(...)
Literaturã
 III
Era o zloatã nemaipomenitã: ploaie, zãpadã, mãzãricã ºi vânt
vrãjmaº, de nu mai ºtia vita sã se-ntoarcã sã poatã rãsufla. Deºi
aproape de nãmiez, în tot satul era astâmpãr desãvârºit ca-n pu-
terea nopþii; ba nici glas de câine nu se mai auzea — cine ºtie în
ce adãposturi se odihneau paznicii curþilor! Drumul parcã era
pustiu: care om cuminte sã-nfrunte aºa tãrie de vreme? Pe la
toacã, s-a hotãrât vântul sã batã numai dintr-o parte; ploaia a
contenit; a-nceput ninsoare mãrunþicã ºi deasã, ºi s-a pornit
crivãþul s-o vârtejeascã. Aºa vreme þine trei zile ºi trei nopþi:
halal de cine n-are nici pentru vatrã, nici pentru cãldare!
D. Stavrache n-a mai ridicat oblonul prãvãliei. Singur la
tarabã, ce sã facã omul? Mai bea un rachiu, mai morfoleºte
un covrig uscat ºi se gândeºte mai la una, mai la alta. Dar e
frig în prãvãlie. Mai înþeleg sã se canoneascã negustorul când
ºtie pentru ce; dar aºa, degeaba! Pe aºa vreme e de prisos sã
mai aºtepþi muºterii. (...)
Hangiul a încuiat uºa, a mai aruncat o rãgãlie în sobã, a
mai bãut un pãhãruþ, a mai cotrobãit prin odaie… Sã fi tre-
cut aºa ca la vreun ceas, când, prin urletul viforului, i se pare
c-aude glasuri de oameni afarã… Ascultã cu dinadinsul —
urechea nu l-a amãgit. De-astã datã se aud ºi bãtãi în uºa de
la drum a prãvãliei. Muºterii… Cãlãtori… Cine dracu’ mai
umblã pe vremea asta! Hangiul aprinde o lumânare ºi trece-n
prãvãlie la uºe, unde cei de-afarã bat mereu.
— Care-i acolo?
— Oameni buni!
E o sanie cu clopoþei afarã. D. Stavrache deschide. (...)
Dupã o pauzã, în timp ce musafirul bãu unul dupã altul
douã pahare de vin:
— Bravo! Bun vin ai, domnule Stavrache!
— De unde ºtii cã mã cheamã Stavrache? (...)
— Cum sã nu te cunosc, neicã Stavrache, dacã suntem
fraþi buni? zise omul de pe pat, ºi ridicându-se drept în
picioare în faþa hangiului.
Tot viforul care urla în noaptea grozavã sã fi nãpãdit
dintr-o datã în þeasta lui Stavrache nu l-ar fi clãtinat mai cu
putere decât înfãþiºarea ºi vorbele acestea! (...)
— ªezi, neicã, zise fratele mai mic, aºezându-se la masã.
Hangiul ascultã.
— Te miri, fireºte, cã mã vezi…
Hangiul zâmbi.
— Mã credeai mort, nu-i aºa?… Aº! Scrisoarea din urmã
a fost o glumã…
Hangiul începu sã râzã.
— Uite, neicã Stavrache, la ce-am venit noi… E vorba pe
dreptate frãþeascã… Dumneata ai la mânã chezãºie averea
mea. Eu… de! Pânã acum m-am învârtit în lume cum am
putut; de aproape doi ani nu te-am supãrat… Acu… ce sã-þi
Curente literare
mai spui?… Am umblat cu banii regimentului… ºi de-aia am
venit… Sã nu mã laºi! Nu mai e vorba de dreptate: de
pomanã îmi dai… Nu bei ºi dumneata cu noi? (...)
Atunci începu o luptã crâncenã. Pe lângã o necovârºitã
putere faþã cu amândoi uniþi, hangiul mai avea o repeziciune
de miºcãri neînchipuitã. S-ar fi sfârºit rãu pentru musafiri
înfiorãtoarea tãvãlealã, dacã nu-i dedea fratelui prin minte o
stratagemã. Scoase repede cureaua de la brâu… Stavrache,
ocupat cu tovarãºul, nu luã seama cã i se întâmpla ceva la
picioare; fratele i le apucã, le-nfãºurã, de douã ori strâns bine
ºi închise capãtul curelii în cataramã; apoi îl apucã pe la
spate dându-i cu sete pumni în cerbice. Stavrache lãsã pe
tovarãº, dete sã se-ntoarcã în loc; dar picioarele nu se mai
puturã cumpãni. Fratele îi trase un pumn straºnic în furca
pieptului, aºa cã Stavrache ºovãind nu-l mai ajunse cu
mâinile ºi se prãbuºi ca un taur, scrâºnind ºi rãgind.
Viscolul afarã ajuns la culmea nebuniei fãcea sã tros-
neascã zidurile hanului bãtrân.
Pânã sã se ridice hangiul într-un cot, îl rãstignirã jos. Îi prin-
serã fiecare câte o mânã, i le rãsucirã-n loc, frângându-le
degetele pe dos, apoi cu mare silã le împreunarã pe amândouã
din susul capului ºi i le legarã strâns cu brâul tovarãºului, pe
când Stavrache îi scuipa ºi râdea cu hohot. Acu era legat butuc.
— Cautã lumânarea! zise fratele stins de puteri, ºtergân-
du-se de sudoare.
Tovarãºul se sui în pat, luã candela de la icoane, sã caute
lumânarea printre lucrurile risipite pe jos. O gãsi º-o aprinse.
Cum îi dete lumina-n ochi, Stavrache începu sã cânte popeºte.
— Ce-i de fãcut? zise tovarãºul cu groazã.
— N-am noroc! rãspunse fratele.
Zdrobit de luptã ºi de gânduri, omul se aºezã încet pe pat
ºi privi lung asupra celui þintuit jos, care cânta-nainte,
legãnându-ºi încet capul, pe mersul cântecului, când într-o
parte când într-alta.
(I.L. Caragiale, Opere alese. Prefaþã ºi antologie de Marin
Preda. Vol. I. Bucureºti, Cartea Româneascã, 1972)
N. Grigorescu, Han (La Orãþii) (fragment)
163
 TEXT ªI INTERPRETARE
Miºu Pop, Haiducul Radu Anghel
Situare contextualã ____________________
 Nuvela a fost publicatã în anii 1898–1900, în trei pãrþi,
în revista Gazeta sãteanului, „foaia cunoºtinþelor trebuin-
cioase poporului”, editatã bilunar la Râmnicul-Sãrat.
În timpul vieþii, Caragiale nu s-a mai interesat de acest
text. A fost republicat de fiul prozatorului, Luca I. Caragiale,
în volumul Reminiscenþe (1915), ºi inclus de Paul Zarifopol în
primul volum de Opere (1930), el fiind ºi întâiul comentator
al textului, pe care îl apropie, prin problematicã ºi discurs na-
rativ, seriei de nuvele psihologice, cu elemente naturaliste,
alãturi de Pãcat ºi O fãclie de paºte.
În acest context, Paul Zarifopol sublinia „gustul lui Cara-
giale” pentru situaþii extreme ºi coincidenþe ciudate.”
Organizarea narativã _____________________
1. Titlul nuvelei constituie un semnal narativ. Discutaþi
semnificaþia simbolicã a titlului, luând în consideraþie urmã-
toarele repere:
— situarea temporalã a naraþiunii;
— starea de nesiguranþã socialã ºi existenþialã;
— circumstanþele conflictuale ce permit infractorilor sã
scape de rigorile justiþiei.
164
2. Delimitaþi planul real ºi cel imaginar în derularea acþi-
unii nuvelei În vreme de rãzboi de I.L. Caragiale.
3. Comentaþi deschiderea spre nefiresc a textului, având
în vedere faptul cã incipitul nuvelei este abrupt. Analizaþi
intrarea în lumea ficþionalã, plecând, eventual, de la urmã-
toarele sugestii:
— capteazã curiozitatea lectorului;
— introduce receptorul într-o atmosferã terifiantã;
— mediazã trecerea din realitatea extralingvisticã ºi
lumea ficþionalã a textului.
4. Identificaþi principalele momente ale subiectului ºi
natura conflictului. Aveþi în vedere:
 Acþiunea, predominant interioarã, prezintã un caz de
conºtiinþã.
 Subiectul restrânge la maximum epicul ºi relativizeazã
momentele consacrate. Conflictul nuvelei este interior ºi se
stabileºte între aviditate (dorinþa menþinerii averii) ºi
teroarea pierderii avutului (prin apariþia fratelui).
 Intriga o constituie spaima lui Stavarache în legãturã cu
întoarcerea fratelui sãu. Acþiunea nuvelei ilustreazã conver-
tirea ideii în obsesie, coºmarurile pe care le trãieºte Stavarache,
terorizat de întoarcerea ºi de presupusa replicã a fratelui
(devenitã laitmotiv): „Gândeai c-am murit, neicã?“
 Deznodãmântul tragic înregistreazã eºecul, rãtãcirea psi-
hicã a lui Stavrache ºi cãderea moralã ºi socialã a lui Iancu.
5. Discutaþi modalitatea de structurare a secvenþelor nara-
tive în primul capitol al nuvelei.
6. Argumentaþi distribuþia episoadelor narative,
urmãrind aspectele urmãtoare:
— creeazã un echilibru compoziþional, ilustrând exis-
tenþa a douã personaje;
— dinamismul imprimat textului de elipsele narative;
— funcþia narativã a secvenþei din partea a treia a
nuvelei, unde apare fetiþa venitã dupã cumpãrãturi;
— finalul deschis; interpretãri posibile.
7. Argumentaþi, cu exemple edificatoare, punctul de
vedere al naratorului în ceea ce priveºte perspectiva.
Aveþi în vedere: a) alternanþa ºi asocierea perspectivelor
în nuvelã; b) datele asupra personajului oferite de cele douã
perspective.
8. Selectaþi momentele ce probeazã dezumanizarea lui
Stavrache în goana lui de îmbogãþire.
9. Demonstraþi, prin cel puþin trei argumente, cã textul
este o nuvelã psihologicã.
Literaturã
 Modalitãþi de introspecþie ºi retrospecþie ____
1. Somnul hangiului este tulburat de vise-coºmar. Citiþi
integral textul nuvelei ºi decodaþi semnificaþia acestor vise,
pornind de la premisele urmãtoare:
Visele comunicã „idei, judecãþi, concepþii, norme, ten-
dinþe etc. care, refulate sau ignorate, sunt inconºtiente”.
Visele pun în miºcare numai acele conþinuturi ale inconº-
tientului ce sunt selecþionate ºi actualizate prin asociaþie „cu
starea prezentã a conºtiinþei”. (C. G. Jung).
Visul reprezintã o imagine ce precede „ºi supune realul, îl
fixeazã întocmai cum va trebui sã se înfãptuiascã”. Visele de
acest tip sunt investite cu funcþie peremptorie ºi „au puterea
sã te facã sã trãieºti prin anticipaþie ºi cu o înspãimântãtoare
vivacitate evenimente viitoare”. (Roger Caillois, Eseuri despre
imaginaþie, Univers, Bucureºti, 1970).
2. În structura de adâncime, nuvela În vreme de rãzboi dez-
voltã varianta modernã a complexului lui Cain. Argumentaþi
acest punct de vedere pornind de la textul ce urmeazã:
„Cain, primul fiul al lui Adam ºi al Evei, este agricultor.
El are încredinþarea cã roadele obþinute sunt rezultatul
muncii lui ºi mai puþin consecinþa bunãvoinþei divine. Abel,
fratele sãu, pãstor, are un „pãmânt mãnos, roditor, bogat în
roade ºi flori, un adevãrat rai terestru.”
Invidia lui Cain porneºte din adâncurile inconºtientului.
Nu doreºte numai pãmântul lui Abel; prezenþa fratelui este
stânjenitoare, pentru cã el este un etalon al desãvârºirii;
indiferent ce va întreprinde, Cain ºtie cã mereu va fi com-
parat cu Abel. Prin uciderea fratelui sãu, Cain „sfarmã legã-
tura care-i uneºte pe oameni”; nu este deajuns „sã învingi
pãmântul, ci trebuie sã te aperi împotriva fratelui tãu, pentru
a i-l putea smulge.” (Fernard Comte, Marile figuri ale Bibliei,
Humanitas, Bucureºti, 1995).
Activitate independentã
1. Sistematizaþi, într-un eseu, elementele care determinã
dorinþa hangiului de a-ºi însuºi averea fratelui sãu.
2. Prezentaþi evoluþia psihologicã spre alienare a eroului
nuvelei În vreme de rãzboi.
3. Demonstraþi cã, dintre factorii externi care influenþeazã
cãderea personajului, rolul hotãrâtor îi revine factorului ereditar.
Aveþi în vedere, în acest sens, ºi urmãtoarea afirmaþie
criticã:
„Existã o tarã ereditarã în familia în care un frate înne-
buneºte, iar altul se face tâlhar ca popã ºi delapidator ca
ofiþer.” (G. Cãlinescu)
4. Explicaþi dispunerea pasajelor descriptive în nuvelã ºi
comentaþi relaþia dintre detaliul evocator ºi starea eroului.
Curente literare
5. Comentaþi funcþia simbolicã a naturii în nuvela În
vreme de rãzboi, pornind de la afirmaþia lui Tudor Vianu:
„În funcþie de cadru, natura apare numai uneori la
Caragiale, alteori ea intervine pentru a sublinia o stare
sufleteascã, pentru a rãspunde cu ecoul ei insidios neliniºtilor
sau posomorelilor lãuntrice.”
6. Argumentaþi de ce credeþi cã ieºirea din real a eroului
nu înseamnã pãtrunderea în fantastic.
Personajul. Semnificaþii simbolice
 Personajul nuvelei În vreme de rãzboi reprezintã omul
în situaþia limitã. Condiþia lui Stavrache este singularã ºi
ilustreazã alunecarea umanului în patologic. Autorul nu
elaboreazã un portret al personajului, ci îl analizeazã ca pe
un „caz“, realizându-i „fiºa clinicã”. Degradarea personaju-
lui implicã o gradaþie ascendentã de tip dramatic. Factorii
exteriori acutizeazã cãderea personajului: ereditatea, mediul
existenþial, modul de viaþã. Cadrul (natural) ºi interiorul
(mediul de viaþã) reliefeazã starea sufleteascã a protagonis-
tului.
 Structura narativã. Reducerea epicului ºi accentul
pus pe trãire (psihologic) impun douã planuri: exterior
(real) ºi interior (psihologic). Perspectiva auctorialã se
diversificã în conturarea celor douã planuri: perspectiva
naratorului (plan real) ºi perspectiva eroului investigat de
naratorul omniscient (plan psihologic).
 Problematica nuvelei vizeazã investigarea lumii inte-
rioare a personajului. Epicul este redus la elementele reve-
latorii prin observaþie ºi examinare în amãnunt a miºcãrii
(evoluþiei) psihicului. Omniscienþa autorului este montatã /
limitatã în favoarea creºterii ponderii personajului. Ca mod
de expunere, monologul câºtigã teren în naraþiune.
Fiºier bibliografic
ªtefan Cazimir, Caragiale. Universul comic, Bucureºti,
1967; Nu numai Caragiale, 1984; I. L. Caragiale faþã cu
kitschul, 1968; Al. Cãlinescu, Caragiale sau vârsta modernã
a literaturii, 1976; ªerban Cioculescu, I. L. Caragiale,
1967; P. Constantinescu, Figuri literare, 1938; Scrieri, vol. I,
1967; B. Elvin, Modernitatea clasicului Caragiale, 1967;
V. Fanache, Caragiale, 1984; Florin Manolescu, Caragiale ºi
Caragiale, 1983; Mircea Tomuº, Opera lui I. L. Caragiale,
1977; Studii despre opera lui I. L. Caragiale, Ediþie de Ion
Roman, 1976; I. L. Caragiale interpretat de..., Ediþie de
Liviu Cãlin, 1974.
165
 RELAÞIA AUTOR-NARATOR
Autorul ________________________________
 Substantivul „autor” denumeºte o persoanã realã, cu
date de stare civilã atestate, care a trãit sau trãieºte într-o
perioadã istoricã determinatã. El scrie o operã literarã, ºti-
inþificã, filosoficã, juridicã etc.
În opera literarã, autorul se înfãþiºeazã sub douã ipostaze:
autor concret sau real ºi autor abstract sau implicit.
a) Autorul concret creeazã o operã literarã, o naraþiune:
schiþã, nuvelã, povestire, roman. El elaboreazã acþiunea,
imagineazã personajele ºi le angreneazã într-una sau mai
multe linii conflictuale, desfãºurate într-un spaþiu determinat
ºi într-un anumit context temporal.
Opera realizatã este publicatã sub formã de carte, numele
autorului este trecut pe coperta volumului, pe pagina de
gardã ºi pe pagina de titlu.
Din acest moment, autorul concret se detaºeazã de
operã, el rãmâne în afara textului.
b) Autorul abstract. Redactând opera literarã, autorul
real, concret, creeazã în acelaºi timp „o proiecþie literarã
despre sine însuºi, adicã un al doilea eu”, pe care naratologul
Jaap Lintvelt, în eseul Punctul de vedere, îl numeºte „autor
implicit sau abstract”.
Autorul abstract este o entitate fictivã, inclusã în opera
literarã; aceastã entitate nu este reprezentatã direct în text ºi
nu are statut de subiect-vorbitor.
 Distincþia autor concret – autor abstract:
– creaþia „este produsul unui alt eu decât acela pe care-l
manifestãm în obiºnuinþele noastre, în societate, în viciile
noastre” (Marcel Proust);
– autorul real „creeazã în acelaºi timp cu opera sa o ver-
siune superioarã despre sine însuºi” (Wayne Booth);
– autorul abstract reprezintã „partea încã necunoscutã
a autorului concret pe care acesta cautã sã o descopere prin
creaþia literarã”. ( Jaap Lintvelt)
Autorul abstract exprimã ideologia operei literare. Între
ideile autorului abstract, referitoare la eticã, politicã,
religie, ºi viziunea despre lume a autorului concret pot
exista deosebiri ºi divergenþe. Ideile autorului abstract nu
pot fi imputate autorului concret.
De exemplu, cruzimea comportamentalã a lui Ion faþã
de Ana – în romanul Ion – nu poate fi reproºatã lui Liviu
Rebreanu; Hortensia Papadat-Bengescu nu poate fi acuzatã
de amoralitatea multora dintre personajele sale ficþionale
din romanul Concert din muzicã de Bach º.a.
166
Naratorul ______________________________
 Naratorul este o fiinþã fictivã, existentã numai în tex-
tul narativ, o voce distinctã, care nu se confundã cu persoana
realã a autorului concret. Acestei fiinþe fictive, autorul con-
cret îi încredinþeazã rolul de a prezenta acþiunea, liniile con-
flictuale, personajele, de a situa evenimentele într-un spaþiu
ºi timp anumit.
Cititorul însuºi, pe mãsurã ce citeºte opera literarã, are
sentimentul cã existã cineva, o instanþã narativã care îi vor-
beºte prin intermediul structurilor sintactice.
Naratorul ficþional sau vocea narativã se prezintã în tex-
tul literar sub ipostaze felurite.
 Naratorul poate relata evenimentele la persoana a treia
singular, lasã personajele sã vorbeascã ºi sã acþioneze, are
acces la conºtiinþa lor, fãrã a fi prezent în acþiune.
În acest tip de naraþiune, naratorul, caracterizat prin omni-
scienþã ºi ubicuitate, ºtie mai mult decât personajele sale.
Uneori, accesul naratorului în conºtiinþa personajelor este
limitat. În primele 16 capitole din Enigma Otiliei, naratorul
refuzã sã exprime gândurile Otiliei; „enigma” personajului îºi
are punctul de plecare tocmai în acest procedeu narativ.
Alteori – aºa cum procedeazã Caragiale în nuvela În
vreme de rãzboi –, naratorul surprinde trãirile interioare ale
personajelor cu propriile lor cuvinte, prin stil indirect liber,
sau le noteazã reacþiile fiziologice.
 Naratorul relateazã evenimentele la persoana a treia
singular, înregistreazã limbajul ºi comportamentul persona-
jelor, dar îºi interzice accesul la conºtiinþa lor.
În aceastã modalitate narativã, numitã „du dehors”, „din
afarã”, naratorul ºtie mai puþin decât personajele ficþionale
imaginate ºi nu este prezent în acþiune. Procedeul a fost pre-
luat de Ernst Hemingway, W. Faulkner ºi prozatorii europeni.
 Naratorul relateazã evenimentele la persoana întâi sin-
gular, înregistreazã limbajul ºi comportamentul participând la
acþiune ca personaj distinct.
În acest tip de naraþiune, naratorul ºtie tot atât cât ºtiu
personajele imaginate. El relateazã ceea ce vede, aude ºi
prezintã numai evenimentele la desfãºurarea cãrora asistã
sau în care este direct implicat.
 Naratorul poate relata acþiunea ºi la persoana a doua
singular. Procedeul seamãnã cu naraþiunea la persoana a
treia; se deosebeºte de ea prin faptul cã naratorul foloseºte
pronumele personal „tu” sau pronumele de politeþe „dum-
neavoastrã” ºi se adreseazã direct personajelor.
Literaturã
 Elemente de stil ºi limbaj artistic
STILUL INDIRECT.
STILUL INDIRECT LIBER
Stilul indirect ___________________________
 Prin stil indirect (vorbirea indirectã), subiectul vor-
bitor reproduce un enunþ rostit de o persoanã realã sau de un
personaj ficþional într-un timp anterior momentului în care
este relatat.
Enunþul este subordonat sintactic unui verb dicendi, fiind
introdus printr-o conjuncþie subordonatoare.
 În nuvela În vreme de rãzboi, naratorul reproduce într-un
moment temporal ulterior frazele prin care avocatul „povãþuise
destul de limpede pe hangiu...
Un om stãpâneºte o avere; cu drept ori fãrã drept, o
stãpâneºte. Câtã vreme nu-l supãrã nimeni, câtã vreme nu se
ridicã nici o pretenþie asuprã-i, el n-are nevoie de nici o mãsurã
legalã”.
Rescrieþi acest text în stil direct (vorbire directã).
 Folosind stilul indirect, emiþãtorul poate relata cu
exactitate conþinutul comunicãrii:
„Dupã o jumãtate de orã, Titi declarã cã s-a plictisit ºi cã-l
doare capul...”. (G. Cãlinescu, Enigma Otiliei)
Naratorul îºi poate exprima îndoiala faþã de conþinutul
relatãrii; în acest caz, foloseºte modul condiþional-optativ:
„Dupã o jumãtate de orã, Titi ar fi declarat cã s-ar fi plictisit
ºi cã l-ar durea capul...”
 Relatând, emiþãtorul intervine în structura sintacticã ºi
lexicalã a enunþului, efectuând urmãtoarele modificãri:
— înlocuieºte pronumele personale de persoana a doua,
singular ºi plural – tu, voi – ºi formele atone ale aceloraºi
pronume în dativ, cu persoanele a treia singular ºi plural ºi
formele atone aferente, în acuzativ;
— modificã modurile ºi timpurile verbale; timpul prezent
trece la trecut, imperativul la conjunctiv:
„— Am solicitat: — Faceþi o clipã liniºte!”
„Am solicitat sã facã o clipã liniºte.”
— pronumele ºi adjectivele pronominale demonstrative
de apropiere sunt înlocuite cu pronumele ºi adjectivele
pronominale de depãrtare:
„— Deschide-mi, te rog, uºa aceasta!”
„M-a rugat sã-i deschid uºa aceea.”
Elemente de stil ºi limbaj artistic
 Stilul indirect este folosit atât în limbajul popular, cât ºi
în limba literarã.
Stilul indirect liber _______________________
 Prin stil indirect liber, naratorul reproduce un enunþ
rostit de un personaj ficþional într-un timp anterior momen-
tului în care este relatat, (vorbirea indirectã liberã), fãrã a fi
subordonat sintactic unui verb dicendi ºi fãrã a-l introduce
printr-o conjuncþie subordonatoare.
 Stilul indirect liber este caracteristic exclusiv limbaju-
lui artistic; el nu este întâlnit în literatura popularã, în basm,
snoavã sau legendã.
 Stilul indirect liber este frecvent folosit în literatura
artisticã; cu ajutorul lui sunt reproduse gândurile persona-
jelor, mai ales în monologuri interioare. În acest mod, per-
sonajul se prezintã pe el însuºi, iar caracterizarea lui este mai
convingãtoare:
„Se spãrseserã sticlele ºi acum se scurgea rãmãºiþa vinului. Ce
sã facã? La muºteriu cu cioburi de sticlã nu putea merge. Sã fugã?
Unde sã se ducã? Sã se întoarcã la prãvãlie!... N-are sã-l omoare
doar...”. (I. L. Caragiale, Cãnuþã, om sucit)
Întâia frazã, în stil direct, aparþine naratorului; celelalte
surprind gândurile personajului, în stil indirect liber.
 Vorbirea indirectã liberã nu trebuie confundatã cu
monologul interior: prima este o modalitate de re-producere a
vorbirii; al doilea este o modalitate de organizare ºi expunere
compoziþionalã, care recurge uneori ºi la vorbirea indirectã
liberã.
Activitate independentã
 Caragiale îmbinã frecvent
stilul direct cu stilul indirect ºi
indirect liber.
Parcurgeþi textul integral al
nuvelei lui Caragiale În vreme de rãzboi
ºi alegeþi un fragment caracteristic în aceastã privinþã, pe
care sã puteþi delimita formele de stil utilizate.
167
 DIALOGUL
ªI MONOLOGUL INTERIOR
Interferenþa registrelor stilistice ___________
 Dialogul (fr. dialogue, lat. dialogus) înseamã o convor-
bire dintre douã sau mai multe persoane. El constã dintr-o
serie de replici aparþinând la cel puþin doi vorbitori.
 Monologul interior (fr. monologue, gr. monologos, „vorbire
de unul singur”) este un element în structura compoziþionalã a
textului (narativ ºi dramatic), o formã de expunere aparþinând
unui personaj care introspecteazã propriile stãri sufleteºti, sau
un mijloc de caracterizare / localizare a personajelor.
 Monologul interior poate fi definit ca o formã de dis-
curs pe care un personaj ºi-l adreseazã lui însuºi.
 Din punct de vedere structural, monologul interior se
apropie de vorbirea directã ºi de condiþia vorbirii indirecte
libere, care pãstreazã, mãrciale vorbirii directe.
 Monologul narativ are douã variante:
a) monolog adresat, rostit de un personaj în faþa unui
interlocutor sau unui grup de personaje;
b) monolog interior, modalitate specificã prozei de ana-
lizã psihologicã, prin care personajul supune introspecþiei
propriile trãiri, sentimente sau percepþii. Conþinutul conºti-
inþei este verbalizat, dar adresarea rãmâne interioarã, person-
ajul îºi relateazã sieºi sentimentele. În structura sa, monologul
interior se apropie, ca expresie, de gândirea intimã ºi de sub-
conºtient; dã un echivalent verbalizat activitãþii psihice reale.
Exprimarea este construitã pe stilul indirect liber.
 Monologul interior este o convenþie literarã prin care
lumea interioarã a unui personaj devine transparentã pentru
cititori.
ªtefan Popescu, Prânz la câmp
168
Aprofundaþi-vã cunoºtinþele:
1. Analizaþi modalitãþile de realizare a monologului inte-
rior din fragmentul urmãtor:
„În treacãt fie spus, Ioanide nu persifla în acel moment pe
Pomponescu, reflecþiile lui fiind urmãtoarele:
În Asiria aº fi avut de lucru, nici vorbã. Aº fi ridicat Babi-
lonul pe Euphrat, zidind în cãrãmidã ºi bronz. Nu mã-ncurcam
cu reparaþii. Scobeam un ºanþ uriaº în chip de pãtrat,
umplându-l cu apã, ºi din lutul respectiv scoteam cãrãmida
cu care clãdeam zidul exterior. În mijlocul pãtratului aº fi
construit un turn ameþitor, punând paralelipiped peste para-
lelipiped. Lipeam peste tot basoreliefuri colosale ºi monºtri
de teracotã.” (G. Cãlinescu)
2. Analizaþi monologul interior al lui Apostol Bologa din ro-
manul Pãdurea spânzuraþilor de L. Rebreanu (cartea IV, cap. 4).
3. Delimitaþi vorbirea indirectã liberã. Discutaþi valorile
expresive ale vorbirii indirecte libere. Precizaþi prin ce indici
de conþinut ºi prin ce mijloace lingvistice ºi stilistice se dis-
tinge vorbirea indirectã liberã, în textele de mai jos:
a) ...„La-nceput a mers, cât a mers, încet. Pe urmã ce-i
plesneºte prin cap lui Aghiuþã? pune o roatã la maºinã, ºi
când vede cã roata merge moale, numai o datã se repede, îºi
încârligã coada de o spiþã ºi-ncepe un vârtej, de sfârâie cã nu
se mai vãd spiþele...”
b) „Ciudat lucru! Coºul era acum mai uºor. Când l-a ridi-
cat de la pãmânt, a-nceput sã curgã din fundul coºului ca
printr-o stropitoare ciuruitã: se spãrseserã sticlele ºi acum se
scurgea rãmãºiþa vinului. Ce sã facã? La muºteriu cu cioburi de
sticlã nu putea merge. Sã fugã? Unde sã se ducã? Sã se-ntoar-
cã la prãvãlie!... N-are sã-l omoare doar.” (I.L. Caragiale)
4. Precizaþi prin ce elemente de conþinut ºi mijloace
lingvistice ºi stilistice se deosebeºte monologul interior de
vorbirea indirectã liberã.
Discutaþi despre valoarea expresivã a monologului interior
ºi despre semnificaþia lui stilisticã.
„Cu toate cã se împãcase în gând cu madam Ioanide, nu putu
sã n-o interpeleze, tot mental, în vederea unei posibile explicaþii:
Ascultã, Elviro, nu crezi cã e necesar sã supraveghezi pe Pica?
S-o supraveghez? se mira madam Ioanide cea imaginatã
de arhitect. Parcã ºtiam cã eºti împotriva oricãrei poliþii a
pãrinþilor în viaþa copiilor.
Nu m-am exprimat exact... Vreau sã zic: s-o consiliezi...
sã-i deschizi ochii...
S-o consiliez pe Pica... Ai haz... ºti bine cã nu se uitã la
ce spun eu. Idolul eºti tu.” (G. Cãlinescu)
Elemente de stil ºi limbaj artistic
 ARGUMENTUL
ªI ARGUMENTAREA
 Sensul denotativ al substantivului argument presupune
raþionament, probã, dovadã concludentã, toate aduse în spri-
jinul unei idei, opinii, afirmaþii sau punct de vedere.
 Argumentele pot fi diferite: succesiune logicã de
raþionamente, sprijinite pe explicaþii, exemplificarea ideilor
prin comparaþii ºi citate extrase din text, recurgerea la argu-
mentele autoritãþii, prin citarea opiniilor unor personalitãþi
critice etc.
Aurel Jiquidi, Copii
 Argumentarea se sprijinã ºi pe o succesiune de indici
lexicali:
a) conjuncþii coordonatoare: conclusise: deci, aºadar;
adversative: ci, iar, însã; disjunctive: sau, ori;
b) conjuncþii ºi locuþiuni conjuncþionale corelative sub-
ordonatoare, diferite formal ºi valoric: cu cât... cu atât, deºi...
totuºi, dupã cum... tot aºa, pentru cã... de aceea.
c) elemente relaþionale ce exprimã raporturi de cauzali-
tate: întrucât, deoarece, pentru cã, fiindcã.
d) sintagme cu valoare adverbialã, ce ierarhizeazã argu-
mentele în expunerea oralã sau scrisã: mai întâi, în primul
rând, în al doilea rând º.a.
Elemente de stil ºi limbaj artistic
Diversificaþi-vã cunoºtinþele!
 Redactaþi un eseu argumentativ cu titlul Realism ºi nat-
uralism în nuvela „În vreme de rãzboi” de I. L. Caragiale.
Aveþi în vedere, eventual, urmãtoarele repere, existente
în structura nuvelei:
a) Elemente caracteristice realismului:
– personajele ficþionale sunt oameni obiºnuiþi, cu o anu-
mitã stare materialã;
– personajele strãbat spaþiul unor evenimente imprevizi-
bile, caracteristice împrejurãrilor sociale ºi istorice;
– alegerea mijloacelor de a face avere;
– rolul banilor în evoluþia conflictului;
– situarea hangiului în prim-planul acþiunii, dimpreunã
cu aspectele care îi provoacã neliniºtea;
– relaþia dintre om ºi mediu;
– obiectivitatea, impasibilitatea relatãrii.
b) Elemente specifice naturalismului:
– prozatorul adânceºte viziunea realistã asupra omului;
– accentul pus pe trãsãturile fizionomice;
– reacþiile fiziologice ale personajelor;
– rolul factorilor genetici;
– visele-coºmar;
– acþiunea se desfãºoarã îndeosebi noaptea; spaþii
închise; tenebrele favorizeazã confuzia planurilor ºi percepþia
deformatã a realitãþii;
– sensul „nebuniei” lui Stavrache.
În realizarea compunerii voastre, folosiþi-vã ºi de urmã-
toarea opinie a lui Tudor Vianu:
„În pictura internã a omului, Caragiale se opreºte însã la
prima etapã, la planul organic. Este desigur, aici, o normã a
naturalismului european, care, cu zugrãvirea fiinþei fiziolo-
gice, a introdus aceastã categorie literarã, dar ºi satisfacerea
acelei nevoi de puternice senzaþii directe, în care Caragiale
afirmã unul din principalele puncte ale esteticii sale.”
(Opere, 5, Minerva, Bucureºti, 1975)
169
 COMPARAREA ªI EVALUAREA
UNOR ARGUMENTE DIFERITE
Textul argumentativ _______________________
 Deseori, în critica ºi în istoria literarã sunt exprimate
opinii ºi argumente diferite despre un scriitor, o creaþie lite-
rarã sau un personaj ficþional.
Aºa, de exemplu, douã mari personalitãþi critice ale
perioadei interbelice, E. Lovinescu ºi G. Cãlinescu, au formu-
lat opinii divergente referitoare la personajul Ion din roma-
nul cu acelaºi titlu de Liviu Rebreanu.
 E. Lovinescu: „Ion este expresia instinctului de po-
sesie asupra pãmântului, în serviciul cãruia pune o
inteligenþã suplã, o cazuisticã inepuizabilã, o viclenie pro-
ceduralã ºi, cu deosebire, o voinþã imensã.”
Personajul este „un erou stendhalian în care numai
obiectul dorinþei este schimbat, pe când încordarea, tena-
citatea ºi lipsa oricãrui scrupul moral rãmân aceleaºi.”
Pentru Ion ºi Julien Sorel, „femeia e numai treapta
necesarã unui scop suprem.”
 G. Cãlinescu: „S-ar zice prin urmare cã avem de a
face cu un ambiþios, cu un Julien Sorel rural, un Dinu
Pãturicã. Noþiunea de ambiþie este însã exageratã, fiindcã
ea presupune o conºtiinþã largã care sã-ºi reprezinte o fina-
litate.”
Însã „Ion nu este inteligent ºi prin urmare nici
ambiþios.” Dorinþa lui de a avea pãmânt „nu e un ideal, ci
o lãcomie obscurã, poate mai puternicã decât a altora, dar
la fel cu a tuturor”.
Acþiunea romanului poate crea „impresia cã în atin-
gerea scopului sãu Ion pune multã inteligenþã”. În reali-
tate, el nu este „decât o brutã, cãreia ºiretenia îi þine loc de
deºteptãciune”. Ideea de a o seduce pe Ana „porneºte
dintr-o vorbã nevinovatã aruncatã de Titu Herdelea”, dar
„nu din inteligenþã, a ieºit ideea seducerii, ci din viclenia
instinctualã, caracteristicã oricãrei fiinþe reduse.”
 Observaþi cã, dincolo de problema þãrãneascã ºi
descripþia socialã, la modul general, L. Rebreanu plaseazã în
centrul romanului patima rãvãºitoare a lui Ion, ca formã a
instinctului de posesiune. Romanul Ion reînvie astfel tragedia
ºi confruntã pe om cu destinul lui.
170
Diversificaþi-vã cunoºtinþele!
1. Organizaþi o dezbatere, având ca temã: Personajul
ficþional Ion în viziunea criticilor E. Lovinescu ºi G. Cãlinescu.
Alegeþi, dintre cele douã interpretãri, varianta care
exprimã, în opinia voastrã, esenþa personajului. Argumentaþi
acest punct de vedere prin caracterizarea lui Ion.
În afara argumentelor personale, folosiþi ºi urmãtoarele
repere în abordarea acestei problematici:
– Meditaþi asupra citatelor ºi precizaþi-vã sensul denota-
tiv ºi contextual al cuvintelor: cazuisticã, procedural, ambiþie,
conºtiinþã, finalitate, pentru a percepe corect ideile textelor.
– Plecaþi de la ipoteza cã personajul Ion este caracterizat
contradictoriu.
– Observaþi atitudinea polemicã folositã de G. Cãlinescu;
el rãspunde indirect cuiva, fãrã a-l numi; sesizaþi la cine se
referã.
– Verificaþi ambele ipoteze, prin apelare la textul romanu-
lui Ion.
– Strângeþi dovezi, pe fiºe de lecturã, în sprijinul afirmaþi-
ilor fãcute de G. Cãlinescu ºi E. Lovinescu.
– Comparaþi, dupã aceea, ideile celor doi critici cu
evoluþia personajului Ion în paginile romanului.
– Aduceþi citate edificatoare în sprijinul propriilor opinii.
– Folosiþi ºi argumentele autoritãþii, apelând la opiniile
altor critici; consultaþi, în acest sens, notele din volumul
Opere, 4 de Liviu Rebreanu, editat de Nicolae Gheran.
– Ordonaþi ideile într-o structurã argumentativã con-
vingãtoare.
– Formulaþi, în concluzie, propria judecatã, reluând
ipoteza iniþialã într-o nouã redactare:
 puteþi admite fiecare opinie în parte;
 dimpotrivã, conchideþi cã opiniile nu se exclud, ci se
completeazã;
 puteþi ajunge la o altã idee.
Fiecare variantã va trebui argumentatã convingãtor.
2. Asociind opiniile formulate de E. Lovinescu ºi
G. Cãlinescu cu reprezentãrile voastre despre eroii romanu-
lui Ion de Liviu Rebreanu, înscenaþi un proces literar, argu-
mentând cine este vinovat de finalul tragic al romanului.
Elemente de limbã ºi stil
 LITERATUR|
Claude Monet, Impresie, rãsãrit de soare
Expresia unei conºtiinþe estetice moderne __
 Prin simbolism se înþelege un curent literar european
ce ºi-a propus – în ultimele decenii ale secolului al XIX-lea –
sã regãseascã esenþa poeziei; apropiindu-se mai mult de mu-
zicã decât de picturã, lirica nu trebuie sã exprime, ci sã su-
gereze, prin intermediul simbolului ºi prin valorile eufonice
lexicale, echivalenþele plastice ale realitãþii ºi ale celor mai
subtile nuanþe ale gândului, impresiilor ºi trãirilor sufleteºti.
Apãrut iniþial în Franþa, ca o reacþie împotriva roman-
tismului ºi a realismului naturalist, noul curent se impune
printr-o evoluþie înnoitoare a mijloacelor artistice.
Simbolismul românesc ___________________
 Originalitatea simbolismului românesc în raport cu
simbolismul francez este parþialã ºi relativã, însã simbolismul
autohton nu a fost o simplã variantã a celui francez, ci a avut
cauze distincte, determinate de realitãþi naþionale specifice.
 Simbolismul românesc s-a conturat ca expresie a unei
alte sensibilitãþi, a unor trãiri sufleteºti necunoscute predece-
sorilor. În noul curent literar s-au cristalizat psihologia ºi aspi-
raþiile intelectualitãþii citadine, îndeosebi a celei mic-burgheze
sau de origine ruralã, adesea proletarizatã. Incongruenþa din-
tre o anumitã structurã sufleteascã ºi cadrul ambiant a deter-
minat o permanentã stare emoþionalã depresivã, ce va regãsi
în simbolism modalitãþile adecvate de exprimare. Un mediu
Curente literare
SIMBOLISMUL
social aspru înãbuºe aspiraþiile ºi sentimentalismul unui suflet
superior ºi nobil, se destãinua Traian Demetrescu.
Deprimarea, ce se va dizolva în noþiunea generalã de ina-
daptare, alcãtuia starea de spirit omogenã a noilor generaþii
de intelectuali. În aceastã atmosferã, noul curent literar, ce
propune alte valori în locul celor consacrate, era receptat tot
mai frenetic. „În simbolism, mãrturiseºte Ion Minulescu,
gãsisem un bogat material poetic, constituit în formule noi,
în imagini surprinzãtoare, cu repetiþii obsedante, cu efecte
onomatopeice ºi mai ales cu ecourile proaspete ºi puternice
ale unei muzici strãine, care trebuie sã devinã mai târziu chiar
muzica mea”.
Meritul hotãrâtor al simbolismului românesc îl constituie
dislocarea ºi dizolvarea epigonismului eminescian de la sfârºi-
tul veacului al XIX-lea ºi începutul secolului al XX-lea.
Personalitatea lui Eminescu „încremenise formele în tipare cu
neputinþã de sfãrâmat, adunase toate florile ºi imaginile, ca ºi
când n-ar mai fi voit sã lase nici una dupã dânsul”, constata
retrospectiv D. Anghel. Fenomenul a fost real ºi este atestat
de numeroase mãrturii, cu totul interesante fiind cele ale lui
Ovid Densusianu, M.N. Davidescu, Ionescu Raicu-Rion º.a.
 Simbolismul românesc a continuat ºi a dezvoltat tradiþi-
ile literaturii naþionale, reinterpretându-le din perspectiva
unei conºtiinþe estetice moderne. Simboliºtii înºiºi erau conº-
tienþi de solidaritatea cu efortul înaintaºilor.
În ceea ce au avut mai profund, simboliºtii au reluat acþi-
unea lui Eminescu de rafinare a sensibilitãþii ºi de
171
împrospãtare a limbajului poetic, conjugând-o cu aceea
întreprinsã independent de Al. Macedonski. În acest sens,
simbolismul a adus o contribuþie determinantã la euro-
penizarea literaturii române în spirit latin.
 Vizibilã este în simbolismul românesc revolta împotriva
academismului, a curentelor oficiale, cum se exprima
Al. Macedonski. Alãturi de directorul Literatorului, ªtefan
Peticã, Dimitrie Anghel ºi alþii ironizau intoleranþele ºi dis-
creditau modelele ºi modalitãþile literaturii instituþionale, îi
reproºau închistarea în prejudecãþi ºi îi imputau prezenþa
unor norme ºi canoane anacronice, inapte sã exprime noua
sensibilitate ºi noul univers liric. Simboliºtii grupaþi în jurul
revistei Vieaþa nouã subliniau convingãtor, cu acelaºi scop,
limitele sãmãnãtorismului ºi ale poporanismului. Rãzvrãtirea
împotriva academismului urmãrea compromiterea formelor
poetice conservatoare ºi pregãtirea cititorului pentru
receptarea noii convenþii artistice moderne. La vremi nouã,
gânduri ºi fapte nouã, scria Ovid Densusianu.
ªtefan Luchian, Femeie în grãdinã
Etapele simbolismului românesc __________
 Întâia generaþie poeticã simbolistã s-a conturat în jurul
revistei Literatorul ºi al cenaclului condus de Al. Macedonski.
Perioada se situeazã, aproximativ, între anii 1880-1904, cu o
recrudescenþã în jurul anului 1900.
Aceastã etapã se caracterizeazã prin lipsa unei conºtiinþe
estetice omogene. Poeþii tineri au fost atraºi de ambianþa
novatoare dominatã de personalitatea lui Al. Macedonski.
Opera sa oferea un exemplu incitant de resurecþie poeticã.
La Al. Macedonski apar întâii germeni ai simbolismului,
primele teme autentic simboliste, deºi, structural, poetul
rãmâne încã un romantic. Identificând viitorul poeziei cu cel
al simbolismului, Al. Macedonski a iniþiat o ºcoalã literarã
autenticã, încurajând toate tendinþele novatoare, chiar dacã
nu erau totdeauna simboliste, chiar dacã simbolismul multor
172
poeþi era ermetic. Literatorul a creat astfel o atmosferã
favorabilã poeziei noi, fãrã de care simbolismul românesc ar
fi fost inevitabil întârziat.
 A doua etapã a simbolismului românesc, iniþiatã de pro-
fesorul Ovid Denususianu, corespunde formal cu apariþia
revistei Vieaþa nouã (1905-1925) ºi cunoaºte momente mai
accentuate în perioada antebelicã. Ovid Densusianu a orga-
nizat un alt tip de ºcoalã literarã, pornind de la convingerea
cã simbolismul, ºi prin el cultura francezã, în genere, formeazã
„prototipul de imitat al latinitãþii” (G. Cãlinescu). Spre deosebire
de perioada anterioarã, simbolismul promovat de Ovid
Densusianu se manifestã ca o reacþie de protest împotriva
sãmãnãtorismului ºi a poporanismului. Revista Vieaþa nouã a
pledat cu fervoare pentru o nouã tematicã, invitând scriitorii
spre o zonã ineditã a inspiraþiei: spaþiul citadin.
Estetica simbolismului __________________
 Adâncimea lirismului. Simboliºtii s-au întors spre
fiinþa umanã ºi realitatea înconjurãtoare dintr-o perspectivã
mai apropiatã de esenþa poeziei. Ei coboarã spre adâncurile
enigmatice ale sufletului omenesc ºi împing meditaþia pânã la
hotarul incert dintre vis ºi realitate, eliberând lirica de sub
tirania preciziunii. În acest mod, poezia simbolistã a evoluat
programatic de la concret spre abstract. Depãrtându-se de
ceea ce numim în mod convenþional realitate, simbolismul a
realizat pentru întâia oarã trecerea de la asemãnãri concrete,
dar exterioare, cu modelul din viaþã, la similitudini inte-
rioare, cu un anumit grad de abstractizare, capabile sã
declanºeze o interpretare plurivocã.
 Gândirea analogicã. Modalitate specificã de
cunoaºtere, lirica are în poetica simbolistã o dublã funcþio-
nalitate: afectivã ºi cognitivã. Gândirii logice, simbolismul îi
alãturã gândirea analogicã. Între poetul simbolist ºi reali-
tatea înconjurãtoare se realizeazã o corelaþie esenþialã, o
corespondenþã interioarã. „A simþi aceastã legãturã miste-
rioasã între noi ºi restul lumii, a proiecta în afarã agitaþia
continuã a eului nostru este una din trãsãturile caracteris-
tice ale sensibilitãþii moderne”, observa Ovid Densusianu.
Punctul de plecare al gândirii analogice se aflã în poemele
Correspondances (Corespunderi) de Charles Baudelaire ºi
Voyelles (Vocale) de Rimbaud. Toate lucrurile din jurul nos-
tru ne privesc, spun ceva despre om, cu condiþia ca poetul
sã descopere corespondenþa existentã între ele ºi sufletul
uman. Analogia se înfãþiºeazã sub formele sinesteziei –
complex de senzaþii vizuale, auditive, tactile ºi gustative
precum ºi de echivalenþe emoþionale adecvate.
Literaturã
  În consecinþã, simboliºtii cultivã sinestezia, audiþia colo-
ratã, caracterizate prin dubla percepþie, vizualã ºi auditivã.
În poemul Voyelles (Vocale), Arthur Rimbaud a inventat,
dupã propria-i mãrturisire, culoarea vocalelor: A noir, E blanc,
U vert, O bleu etc. Puþin mai târziu, în 1886, René Ghil, în
Le Traité du verbe (Tratat despre verb), a elaborat teoria instru-
mentaþiei verbale sau instrumentalismul ºi a clasificat vocalele
ºi consoanele dupã valorile vizuale trezite de evocãrile lor, sta-
bilind în acelaºi timp corespondenþe cu sunetele instru-
mentelor muzicale. G. Bacovia nu gândea altfel: „Pictorul
întrebuinþeazã în meºteºugul sãu culorile: alb, roºu, violet. Le
vezi cu ochii. Eu am încercat sã le redau (…) prin cuvinte.
Fiecãrui sentiment îi corespunde o culoare.“
Cromatismul reia ºi intensificã valoarea expresivã a acus-
ticii cuvântului. Fascinaþia sintezei a fost intensificatã în
epocã ºi de studiul experimental al audiþiei colorate efectuat
de medici, printre care ºi românul G. Marinescu, cercetãri
prelungite în alte þãri pânã în zilele noastre. Dar, evident,
excesele n-au lipsit. Sinestezia a coborât pânã la transcrierea
policromã a textului, aºa cum procedeazã Al. Macedonski,
redactând manuscrisul romanului Thalassa.
 Simbolul. Simbolul este un semn concret, care, prin
reprezentãrile dezvãluite sau asemãnãrile sugerate, desem-
neazã în mod convenþional altceva decât ceea ce este.
Simbolul a fost utilizat încã din Antichitate, iar în estetica
simbolistã el nu mai reprezintã o imagine substituitã a unei
idei abstracte, ci concentreazã datele informaþionale iradiate
de analogiile esenþiale ale universului. Poetul, observase
Baudelaire, este fiinþa ce se simte privitã de lucruri.
Asemenea lui Narcis, va explica mai târziu André Gide în Le
Traiteé de Narcisse (Tratat despre Narcis), poetul se descoperã
pe sine în lucru, în fenomene. Poezia este astfel învestitã cu
proprietatea de a comunica inefabilul.
Din punct de vedere tehnic, simboliºtii apasã cu precã-
dere pe sensul substituent al simbolului, pe corespondenþele
sale psihologice.
 Sugestia. Simbolul ºi tehnica se sprijinã pe explorarea
proprietãþilor sugestiei. Accentul pus de simboliºti pe sugestie
constituie consecinþa considerãrii poeziei drept mod de cu-
noaºtere. Poetul proiecteazã sensibilitatea sa asupra cosmosu-
lui ºi se strãduieºte, prin intermediul operei, sã recristalizeze
realitatea cãreia i-a fost martor, în complexitatea sa subiectivã.
Sugestia implicã, inevitabil, cu necesitate, o altã teorie a
limbajului poetic, prefiguratã de Mallarmé. În locul verbului
care nareazã trebuie utilizat cuvântul care impresioneazã, lim-
bajul sugestiv, ce stabileºte relaþii plurivoce între semnificat ºi
semnificant. Trãirile sufleteºti sunt exprimate nu prin numirea
Curente literare
lor, prin folosirea unui lexic denotativ, ci prin sunet, ton ºi
culoare, menite sã sugereze emoþia ideilor. Raþionamente iden-
tice întâlnim ºi la Verlaine, în L’art poétique (Arta poeticã), care
cerea poeziei sã sugereze emoþia ideilor. Simboliºtii români, de
la Al. Macedonski – receptiv îndeosebi la teoria instrumenta-
listã, la Ovid Densusianu, expun într-o variatã gamã de con-
cepþii similare, din care reþinem frazele lui Dimitrie Anghel:
„A exprima inexprimabilul, a da o formã lucrurilor informe
/…/ printr-o fericitã corespondenþã de imagini ºi sunete, ºi
prin toate acestea sã faci sã nascã frumosul, pe care sã-l dã-
ruieºti contemporanilor tãi, ce poate fi mai sublim?”
 Muzicalitatea. Simboliºtii au sesizat strânsa afinitate
dintre limbajul sugestiv ºi muzicã. Odatã cu intensificarea val-
orii expresive a enunþului metric, cuvântul trebuie sã-ºi
regãseascã integral valorile primordiale. Poezia este muzicã prin
excelenþã (Mallarmé), cuvânt ºi muzicã (Stuart Merill): „De la
musique avant toute chose (Verlaine). Muzicalitatea subor-
doneazã fraza poeticã reveriei: reveria declanºeazã starea de
veghe a spiritului, dezvãluie, intuitiv, semnificaþia simbolis-
ticii utilizate ºi determinã conºtiinþa sã se întoarcã dintr-o
altã perspectivã asupra realitãþii subiective. Poezia se transfor-
mã astfel într-o suavã melodie, armonie verbalã, pe de o parte,
ºi în forma superioarã de cunoaºtere, pe de alta. Simboliºtii
români au preluat întreaga teorie a muzicalitãþii:
Al. Macedonski, ªtefan Peticã ºi Ovid Densusianu teo-
retizeazã; Traian Demetrescu, Ion Minulescu, G. Bacovia
experimenteazã.
Muzica reprezintã marea descoperire a poeziei simboliste
ºi a rãmas una din caracteristicile perene ale liricii moderne.
Dar ºi aici, ca pretutindeni, descoperim o muzicalitate gravã,
interioarã, ºi o sonoritate exterioarã, excesivã.
 Versul liber. Dupã accentuarea muzicalitãþii, versul a
intrat în conflict cu legile ritmului clasic. Contradicþia a
observat-o, iniþial, Verlaine. Poeziei statuare ºi rigide a înain-
taºilor ºi, parþial, a lui însuºi din Poèmes saturniens (Poeme sa-
turniene), Verlaine îi opunea în L’Art poètique (Arta poeticã)
virtuþile muzicale specifice cuvântului. Poemele ofereau un
incitator exemplu de ignorare ºi demolare a prozodiei tra-
diþionale: rime feminine repetate, asonanþe, rime interioare,
aliteraþii, dezarticularea ºi recompunerea alexandrinului prin
cezura mobilã º.a. Ulterior, în prefaþa la volumul Les Palais
nomades, 1887 (Palatele nomade), Gustave Kahn va demonstra
programatic necesitatea adaptãrii ritmului la subtilitatea
mesajului. Inspiraþiei limitate a poetului îi corespunde liber-
tatea efectivã a folosirii oricãror mijloace de expresie. Ideea a
fost reluatã de simboliºtii români, teoretizatã de Ovid
Densusianu ºi aplicatã în practicã, mai cu seamã de Ion
Minulescu.
173
 Tematica poeziei simboliste _______________
 Simbolismul a dezvãluit poeziei un nou continent
ideatic ºi un alt spaþiu imagistic, dar a îndreptat-o, în acelaºi
timp, spre zone tematice inedite. Principalele teme ºi motive
lirice introduse de simboliºti sunt urmãtoarele:
 Oraºul, cu instituþiile ºi uzinele sale, cu mansardele sor-
dide, în care bolnavii de ftizie, vagabonzii ºi artiºtii ambulanþi
se transformã într-un simbol al socialului, al vieþii moderne.
 Natura citadinã ia locul vegetaþiei sãlbatice a romanti-
cilor. Simboliºtii evocã melancolia parcurilor autumnale, cu
aleile ºi havuzurile delicate, cultivã senzaþiile olfactive, par-
fumurile naturale ºi cele obþinute pe cale sinteticã.
 În universul citadin, poetul simbolist trãieºte acut sen-
zaþia solitudinii, sentiment determinat de însãºi poziþia sa în
societate. Tragica singurãtate, damnarea îi apasã deopotrivã
pe ªtefan Peticã ºi G. Bacovia. În consecinþã, în poezie vor
intra stãri psihice ºi trãiri caracteristice condiþiei sale morale:
splinul, plictisul baudelairian, tristeþile nedefinite, ce
provoacã nevrozele, nostalgia trezitã de insatisfacþia imediatã
a existenþei, mirajul difuz al depãrtãrilor.
 Evaziunea, plecarea spre necunoscut, cãtre þãrile enig-
mã, va rãmâne o altã temã de mare rãsunet liric. Navele, iah-
turile, corãbiile cu pânze, insulele pierdute în spaþiul
nemãrginit al oceanelor, fiordurile, zãpezile nordice, pãdurile
tropicale etc. sunt, pentru poetul simbolist, la fel de fasci-
nante.
 Atitudinea protestatarã alcãtuieºte o altã caracteristicã
a liricii simboliste. Experimentatã iniþial de poetul flamand
Èmile Verhaeren, tema a avut o rezonanþã mai amplã în
poezia româneascã.
 Simbolismul a contribuit la cristalizarea unei alte specii
autonome, poemul în prozã, prezent doar accidental în
romantism. Întâiele poeme în prozã – texte de dimensiuni
reduse, în care predominã modalitãþile de construcþie ºi figu-
rile de stil caracteristice poeziei – au fost redactate de
Al. Macedonski, dar specia se va impune definitiv prin ªte-
fan Peticã ºi Dimitrie Anghel.
Cecilia Cuþescu Stork,
Compoziþie
(fragment)
174
Aspecte ale simbolismului românesc
 Perioada de maximã dezvoltare a simbolismului româ-
nesc, aflatã la confluenþa celor douã etape istorice, poate fi
segmentatã aproximativ între 1895, anul apariþiei volumu-
lui Excelsior de Al. Macedonski, ºi 1916, anul apariþiei volu-
mului Plumb, semnat de G. Bacovia. În acest spaþiu tempo-
ral au fost publicate operele reprezentative valoric ale sim-
boliºtilor români: Solii pãcii, tragedie în cinci acte (1901),
Fecioara în alb (1902), Cântecul toamnei ºi Serenade demonice
(1909) de ªtefan Peticã, În grãdinã (1905), Fantome ºi
Oglinda fermecatã, amândouã apãrute în 1911, ºi toate sem-
nate de Dimitrie Anghel. Romanþe pentru mai târziu (1908)
ºi De vorbã cu mine însumi (1913) de Ion Minulescu, Visãri
budiste de Ion Pillat, Salomeea (1915) de Adrian Maniu.
 Simbolist pur, prin temperament ºi structurã sufle-
teascã, G. Bacovia a imaginat un univers liric dominat de
singurãtate, expresie a unei desperãri existenþiale. Spaþiul
poeziei sale e sufocat de ploile nesfârºite; orizontul, strãbã-
tut de corbi singuratici sau în stoluri, pare fãrã ieºire, trãi-
rile psihice dominante sunt nevrozele, natura este mân-
catã de cancer ºi ftizie, materia se aflã în dezagregare.
Asemenea pictorilor impresioniºti, Bacovia ordoneazã
imagistica poemelor sale în jurul unor culori dominante:
negrul, violetul, cenuºiul revin obsedant. Versul liber, mu-
zicalitatea dezvãluie marea greutate medievalã a poeziei
sale, neliniºtea sufletului contemporan.
Exerciþii de creativitate
1. Numiþi principalele teme ºi motive simboliste.
2. Realizaþi fiºe cu citate care sã cuprindã versuri din
operele reprezentative ale simboliºtilor români, ilustrative
pentru principalele teme ºi motive lirice ale poeziei sim-
boliste.
3. Elaboraþi un dosar critic care sã cuprindã cele mai eloc-
vente aprecieri critice despre poezia simbolistã româneascã.
4. Încercaþi sã susþineþi oral în ce constã originalitatea
simbolismului românesc. Folosiþi-vã, în acest sens, de refe-
rinþele critice în domeniu.
5. Realizaþi un portofoliu cu tema: Particularitãþi ale sim-
bolismului, relevând:
– estetica simbolismului; conceptul de poezie modernã;
– etape ale simbolismului;
– reprezentanþi ºi opere literare reprezentative; structuri
poetice, motive, simboluri.
Literaturã
 POEÞI SIMBOLIªTI ROMÂNI

 ªtefan Peticã
CÂND VIORILE TÃCURÃ
I ªi degetele fine, în umbrã, sclipitoare,
Viorile tãcurã. O, nota cea din urmã Pãreau ca niºte clape de fildeº, ridicate
Ce plânge rãzleþitã pe strunele-nvechite Pe flaute de aur în seri de evocare
ªi-n noaptea solitarã, o, cântul ce se curmã, A imnurilor triste din templele uitate.
Pe visurile stinse din suflete-ostenite.
Murise însã cântul de veche voluptate,
Arcuºuri albe în noaptea solitarã ªi triste ºi stinghere viorile pãrurã.
Stãturã: triste pãsãri cu aripile-ntinse În noapte-ntunecatã de grea singurãtate,
Pãreau c-aºteaptã semne ºi strunele vibrarã. Fecioare-mpovãrate de-a viselor torturã.
Ah, strunele ce tremur de viaþã le cuprinse!
(Scrieri, Ediþie îngrijitã de Eufrosina Molcuþ, vol. I, Bucureºti, 1974)

Consideraþii generale
 Raportat la specificul peisajului literar al timpului, ªtefan
Peticã (1877–1904) se impune ca un reprezentant al spiritului
Ilustraþie de Done Stan la Thalassa lui Al. Macedonski

novator în literaturã. Sensibil la valorile estetice ºi receptiv la

înnoiri, poetul este considerat primul simbolist declarat ºi veri-
tabil, cel mai instruit dintre „moderni”, posedând „cea mai
solidã culturã” (Ilarie Chendi).
Poet ºi „teoretician entuziast ºi competent al poeziei noi”
(Lidia Bote), ªtefan Peticã este atras de o iubire idealizatã,
aºa cum a înþeles-o Eminescu, în prima etapã a poeziei lui de
dragoste, ºi cum au cântat-o Dante ºi Petrarca. În acest sens,
ªtefan Peticã se aratã obsedat de culoarea albã, culoare care
sugereazã candoarea, graþia ºi puritatea. Poemele sale
exprimã o durere fãrã cauzã explicitã, dar de o mare intensi-
tate, aºa cum este surprinsã în versurile: „Eu sunt un imn duios
ce plânge /Pe triste note de viori.” Plânsul este determinat de
condiþia tragicã a omului în univers: el este singura fiinþã
care ºtie sã moarã. Interesant rãmâne, de asemenea, modul
în care poetul exprimã aspiraþia constantã spre tãcere, atitu-
dine specificã simbolismului.
„Primul nostru simbolist, în adevãratul înþeles al cuvân-
tului” (Dinu Pilllat), prin cele trei volume de versuri (Fecioara
în alb, 1902, Cântecul toamnei ºi Serenade demonice, 1909),
ªtefan Peticã este un extrem de consecvent promotor al
noului în înþelegerea poeziei, alãturi de Al. Macedonski,
O. Densusianu ºi N. Davidescu.

Curente literare 175

 TEXT ªI INTERPRETARE
Situare contextualã _____________________
 Consideratã de G. Cãlinescu opera capitalã a lui ªtefan
Peticã, poezia Când viorile tãcurã (I) „are ca idee tocmai
prãbuºirea bruscã a energiilor sufleteºti ºi a tendinþei de reac-
tivare a vechilor elanuri, care eºueazã în neputinþã ºi tris-
teþe”. (Zina Molcuþ)
Semnificaþia titlului _____________________
 Titlul include perfectul simplu al verbului „a tãcea”,
specializat ca timp ficþional. Titlul fixeazã momentul de
tãcere dupã ce viorile au executat o piesã muzicalã ºi sune-
tul, ca un ecou, rãmas încã în aer. Substantivul articulat
enclitic sugereazã prezenþa unui numãr indefinit de viori, iar
alternanþa dintre vocalele închise ºi cele deschise accen-
tueazã solemnitatea evocãrii.
Inefabilul muzical. Expresivitatea limbajului
 Prezenþa unei armonii de sunete, generate de variate
instrumente muzicale. Sunt percepute glasul fermecãtor de
corn, tânguirile amare ale harfei, suspinele viorilor, sunetele
grave de orgã, melodia nostalgicã a chitarei ºi flautului.
• Motivul viorii: preludiu al morþii, „ca o prevestire ºi o
anticipare a unor sfârºituri inexorabile”. (Lidia Bote)
• Viziunea plasticã ieºitã din comun ºi marele simþ al
inefabilului muzical.
„Fantezist din familia lui Anghel, Peticã pozeazã în
«demonic cântãreþ de serenade», deºi nota sa diferenþialã e
tandreþea.” (Constantin Ciopraga)
Structurã compoziþionalã ________________
 Din punct de vedere structural, poemul Când viorile
tãcurã (I) este alcãtuit din patru strofe, cu versuri lungi de 14 si-
labe ºi medii, la limita superioarã de 12 silabe, secþionate de
cezurã, ce divizeazã enunþul în douã emistihuri.
Vocea poetului foloseºte un lirism narativ, cu inserþii
subiective, reliefate de interjecþiile: „o” ºi „ah”. Modalitatea
de expunere este descrierea, axatã pe imaginile auditive.
Versurile sunt construite pe gradaþia descendentã a unui cli-
max, figurã de insistenþã, cu efect persuasiv. Reverberaþiile
ultimelor note muzicale, din clipa când „viorile tãcurã”, sunt
urmãrite pânã la dispersarea integralã în eter ºi conºtiinþã.
176
Stilul poetic. Limbaj novator _____________
1. Precizaþi efectul creat, prin sens ºi prin specificul
sonoritãþii, de verbele tãcurã, stãturã, se curmã, murise.
Observaþi cã prin aceste verbe se creeazã un efect de tãcere
prelungã, emoþionantã, o stare afectivã complexã, exprimatã cu
rafinament artistic, însoþitã de un indefinibil sentiment de tris-
teþe. Perfectul simplu situeazã clipele tãcerii într-un timp trecut,
încheiat de curând, iar evocarea lor este impregnatã de tristeþe.
2. Analizând funcþiile comparaþiei din strofa a doua,
observaþi cã prin aceastã figurã de stil autorul exprimã un
raport de asemãnare între „arcuºurile albe” ºi pãsãrile triste
„cu aripele-ntinse”, pentru a reliefa caracteristicile celor din-
tâi. Identitatea este realizatã în absenþa adverbelor ºi locuþi-
unilor adverbiale de comparare. Comparaþia are o funcþie
ascendentã, deoarece supradimensioneazã întâiul termen al
comparaþiei, apropiindu-l de cel de-al doilea prin intermedi-
ul cuvântului. Emistihul: „Pãreau c-aºteaptã semne” concen-
treazã încordarea înfriguratã a aºteptãrii.
Selectaþi ºi alte imagini prin intermediul cãrora poetul
creeazã o impresie acutã de tristeþe, de solemnitate dezolan-
tã, tipic simboliste.
3. Întregul univers poetic din poezia Când viorile tãcurã
este dominat de „o vrajã stranie ºi o inefabilã jale, sentimen-
tul exotic al iubirii apãrând ca o emanaþie fireascã a
sonoritãþilor care transcend” (Zina Molcuþ).
Identificaþi versurile în care starea de suflet (miºcarea inte-
rioarã) este sugeratã prin intermediul imaginilor cu evidente
funcþii muzicale.
4. Comentaþi efectul creat prin cezura introdusã în prima
strofã.
Muncã independentã
1. Evidenþiaþi, prin versuri ilustrative, preferinþa lui
ªt. Peticã pentru culorile nedefinite, estompate.
2. Analizaþi sub raportul semnificaþiei artistice figurile de
stil din versurile poeziei Când viorile tãcurã (I) de ªtefan
Peticã.
3. Demonstraþi, într-o compunere-eseu de maximum o
paginã, esenþa simbolicã a poeziei lui ªt. Peticã.
Literaturã
 Ion Minulescu
 ROMANÞA CELOR TREI CORÃBII
Pornirã cele trei corãbii… Pornirã cele trei corãbii…
Spre care þãrm le-o duce vântul?... ªi-abia se mai zãresc –
Ce porturi tainice, Se-ngroapã
Ascunse cercetãtoarelor priviri, În golul zãrilor pãtate
Le vor vedea sosind mânate de dorul tristei pribegiri?... de violetul înserãrii;
Ce valuri nemiloase, În albul pânzelor întinse,
Mâine, În cenuºiul depãrtãrii,
Le vor deschide-n drum mormântul?... Zideºte trei mausoleuri,
Ion Minulescu
în care dorm cei duºi pe apã. vãzut de
Pornirã cele trei corãbii, purtând în pântecele lor Pornirã cele trei corãbii… I. Theodorescu Sion
Grãmezi de aur, ªi-n urma lor rãmase portul,
Chihlibare, Mai trist ca muntele Golgotei, însângerat de-un asfinþit.
Smaralde verzi ªi-n urma lor,
ªi-opale blonde; Pe cheiul umed,
Iar sus, pe bord, Un singur albatros rãnit
Tristeþea-acelor romanþe veºnic vagabonde, Mai stã de pazã,
Cântate, Ca Maria,
Azi, în drum spre Poluri, Venitã sã-ºi vegheze mortul!...
Iar mâine-n drum spre Ecuator!...
(Opere, vol. I, Bucureºti, Editura Minerva, 1974.
Ediþie îngrijitã, tabel cronologic, note ºi variante de Emil Manu)

TEXT ªI INTERPRETARE

Situare contextualã _____________________ – oraºele exotice (Retrospectivã sentimentalã);

 Creaþie liricã reprezentativã a lui Ion Minulescu
(1881–1944), poezia Romanþa celor trei corãbii a fost inclusã
în volumul Romanþe pentru mai târziu (1908). Poema ilus-
treazã tema simbolistã a chemãrii depãrtãrilor spre alte spaþii
geografice. Aceleiaºi teme i se subordoneazã ºi poeziile:
Crepusculul la Tomis, Romanþa noastrã, Sosesc corãbiile, Romanþa
celor trei galere º.a.
De o ceremonialitate nu lipsitã de fior liric, Romanþa celor
trei corãbii „insinueazã o nostalgie a plecãrii, categoric auten-
ticã” (C. Ciopraga). Ion Minulescu a introdus „nostalgia
depãrtãrilor” (P. Constantinescu), a cultivat misterul, alãturi
de D. Anghel ºi St. O. Iosif.
Teme ºi motive poetice __________________
 Principalele teme ale poeziei lui Ion Minulescu:
– atmosfera cafenelelor literare din Bucureºti;
– marea (Crepuscul la Tomis, Sosesc corãbiile, Romanþa
celor trei galere);
– ecourile vieþii sociale; dramele umane (Ultima orã, Trec
vagabonzi, Searã ruralã);
– jurãmântul iubirii (Celei care minte);
– indivizii dominaþi de depresii (Sinuciderea unui anonim);
– elementele fundamentale – focul, apa, lumina (Strofe
pentru elementele naturii).
 „Poezia lui Ion Minulescu (…) implicã o familiaritate
deplinã cu cititorul. Ea presupune prezenþa unui public dispus
sã se încãlzeascã, sã simtã zgomotos, sã izbucneascã în acla-
maþii. Personalitatea sa familiarã ºi teatralã îl slujeºte de mi-
nune, ca sã stabileascã punþi de simþire între poet ºi mase.
Asta este, în definitiv, considerabil. Îl socotim cel din urmã
dintre poeþii noºtri care s-au lãsat ascultaþi. A declamat ºi a
fost urmat în cor. Jovial ºi expansiv, revãrsat ºi bonom, cu
clipiri ºirete ºi complice, Ion Minulescu dã romanþei un stil
simili-modernist.”
(ªerban Cioculescu, Aspecte literare contemporane,
Bucureºti, Editura Minerva, 1972, p. 136)

Curente literare 177

 Structura compoziþionalã ________________
• Poezia Romanþa celor trei corãbii cuprinde elementele
unei bune pãrþi a operei într-o microsintezã ce dezvãluie sen-
sibilitatea adusã de curentul simbolist în poezia românã de la
începutul secolului al XX-lea.
1. Poezia este construitã pe o succesiune de patru
momente distincte:
– incertitudinea cãlãtoriei;
– imaginea grandios-nostalgicã a corãbiilor ce pãrãsesc
portul;
– primejdiile inevitabile ale mãrii;
– tristeþea respiratã de portul pustiu.
Delimitaþi poezia în secvenþele proprii celor patru momente.
2. Momentele compoziþionale sunt delimitate prin inter-
mediul leitmotivului Pornirã cele trei corãbii…, ce revine dupã
fiecare secvenþã. Repetarea lui are rolul de a atrage atenþia
asupra treptatei evoluþii a unor sentimente umane. Ca figurã
de stil, repetiþia are o vechime incalculabilã, atestatã de tex-
tele biblice, ºi Ion Minulescu o foloseºte cu bunã ºtiinþã,
deoarece ea sugereazã prezenþa unei ordini implacabile, a
unei legi inflexibile cãreia corãbiile i se supun.
Observaþi cã structura compoziþionalã are trãsãturi pro-
prii poeziei lui Ion Minulescu, dar specifice ºi marilor poeþi în
genere.
3. Prima notã distinctivã a structurii compoziþionale o
constituie miºcarea ceremonialã, ritualã, solemnã.
Comparaþi impresia produsã asupra intelectului de aceastã
tehnicã poeticã; efectul trezit de curgerea frazelor gnomice,
procedeu caracteristic poeziei eminesciene.
4. Emoþia, aparent inexplicabilã, determinatã de lectura
poeziei este creatã în bunã mãsurã ºi de alternanþa continuã
a unui plan fix cu un altul aflat în desfãºurare. Comentaþi
versurile în care sunt descrise portul gol, pustiit ºi deplasarea
ireversibilã a celor trei corãbii.
5. Corãbiile ce pãrãsesc portul sunt în numãr de trei. Ion
Minulescu foloseºte cu precãdere, în multe poezii, cifra trei.
Comentaþi succint acest procedeu.
Exerciþii de creativitate
1. Prin contrast cu poezia sãmãnãtoristã ºi poporanistã,
Romanþe pentru mai târziu aducea un nou spaþiu imagistic.
Ce semnificaþie credeþi cã are, în acest sens, civilizaþia
citadinã? Selectaþi versurile-cheie ale poemelor din Romanþe
pentru mai târziu ºi argumentaþi-vã opþiunile.
2. Poemele din volumul de debut relevã, printre alte
aspecte de modernitate, o plecare, evadarea din monotonia
existenþialã.
178
Printre marii sãi contemporani, Al. Macedonski,
G. Bacovia, Ion Minulescu rãmâne, astfel, în primul sãu
volum, un poet al mãrii ºi al nostalgiei depãrtãrilor.
Demonstraþi cã aceastã aspiraþie a evaziunii spre alte
spaþii geografice constituie o nãzuinþã intrinsecã a personali-
tãþii poetului, cristalizatã încã din adolescenþã, când „colin-
dam pãmântul/ Cu gândul/ ªi cu ochii, pe harta Europei”. Mai
reþineþi, din acest punct de vedere, ºi urmãtoarea confesiune,
de mai târziu, a poetului: „ªi mi-am adus aminte de nopþile de
varã/ Când o porneam de-acasã – Abia ieºit pe poartã/ Mã ºi
vedeam departe, prin nu mai ºtiu ce þarã…/ Dar mã trezeam spre
ziuã, cu ochii tot pe hartã.”
3. Demonstraþi efectul emoþional obþinut de prezenþa
antiteticã a planurilor.
4. Realizaþi un inventar al figurilor de stil care dau plas-
ticitate temei.
5. Romanþele minulesciene constituie o formã de a reabilita
aceastã specie, care, de la Eminescu, nu mai cunoscuse un
moment de înflorire.
Argumentaþi, cu exemple din alte romanþe de Ion
Minulescu, încercarea poetului de a înnoi lumea de senzaþii
ºi sentimente proprii romanþei.
Lecturã suplimentarã
Ion Minulescu
 ROMANÞÃ NEGATIVÃ
N-a fost nimic din ce-a putut sã fie,
ªi ce-a putut sã fie s-a sfârºit...
N-a fost decât o scurtã nebunie
Ce-a-nsângerat o lamã, lucioasã, de cuþit!...
N-am fost decât doi cãlãtori cu trenul,
Ce ne-am urcat în tren fãrã tichete
ªi fãrã nici un alt bagaj decât refrenul
Semnalului de-alarmã din perete!...
Dar n-am putut cãlãtori-mpreunã...
ªi fiecare-am coborât în câte-o garã,
Ca douã veveriþe-nspãimântate de furtunã –
Furtuna primei noastre nopþi de primãvarã!
ªi-atâta tot!... Din ce-a putut sã fie,
N-a fost decât un searbãd început
De simplu «fapt divers», ce nu se ºtie
În care timp ºi-n care loc s-a petrecut!...
(Din volumul Nu sunt ce par a fi)
Literaturã
 LITERATUR|
Jean Delville, Orfeu
Simbolismul. Prezentare generalã _________
• „Curent de mare prestigiu în literatura mondialã, con-
stituit în Franþa dupã 1886, în cadrul miºcãrii decadenþilor,
simbolismul a apãrut ca o reacþie împotriva romantismului
retoric, a naturalismului pozitivist ºi plat ºi a rigiditãþii statice
parnasiene.” (Dicþionar de terminologie literarã, 1970)
• Simbolismul reprezintã „un moment de sintezã a unor
idei romantice, dar mai ales antiromantice anterioare sau,
mai bine zis, de asimilare a acestora” (Matei Cãlinescu,
Conceptul modern de poezie, 1972), opunând descrierii
fenomenelor ºi faptelor un tot indivizibil, a cãrui dimensiune
principalã devine spaþiul: eul poetic ºi lumea. Simbolismul a
avut precursori ºi a lãsat posteritãþii moºtenire o descoperire
esenþialã: poezia are natura sa particularã, continentul sãu
imaginar, în care acþioneazã legile specifice ale literaturii.
Configurarea conceptului simbolist de poezie
• Denumirea curentului a fost propusã de poetul Jean
Moréas, în articolul-manifest Le symbolisme, publicat în Le
Figaro (18 septembrie 1886). În acelaºi an, Jean Moréas edita,
împreunã cu Gustave Kahn, revista Le symbolisme, iar
Stéphane Mallarmé constituia gruparea autointitulatã simbo-
listã. În anii 1886–1889 apare revista Le Décadent (Decadentul),
avându-i printre colaboratori pe P. Verlaine, J. Laforgue,
T. Corbière ºi M. Rollinat, preocupaþi de a cultiva un anarhism
intelectual ºi moral, fãrã a avea o doctrinã literarã diferitã de a
Curente literare
Studiu de caz
SIMBOLISMUL
EUROPEAN
celorlalþi simboliºti. Preferinþele decadenþilor se îndreaptã spre
„lumea citadinã perifericã”. Treptat, miºcarea decadentã s-a
integrat simbolismului, cu care avea, de altfel, numeroase
afinitãþi. Chiar dacã teoriile simboliste nu s-au concretizat de la
bun început, ca în cazul altor curente literare, într-un program
distinct, elemente ale doctrinei simboliste se regãsesc încã din
1857 în sonetul Corespunderi de Ch. Baudelaire ºi în Arta poe-
ticã a lui P. Verlaine, poezie scrisã între 1871 ºi 1874.
În 1873, A. Rimbaud propunea, prin poezia Un anotimp în
infern, o metodã poeticã îndrãzneaþã, bazatã pe o „alchimie a
verbului”.
Dintre toate, poetica lui Mallarmé a exercitat o influenþã
covârºitoare asupra simboliºtilor, instituind un aºa-zis „Mit al
poeziei”, al cãrei suprem ideal este „sã sugereze.”
• Simbolismul exista ºi se revãrsa ca o maree în literatura
francezã. Erau anii sãi de glorie. Publicul cititor a început sã se
intereseze de noua miºcare. Rãspunzând dorinþei de informare
a opiniei publice, ziaristul Jules Huret a chestionat (în 1891)
peste o sutã de personalitãþi ale lumii literare franceze în legã-
turã cu noul curent ºi a publicat interviurile în ziarul L’echo de
Paris. În acest timp, semnificaþia simbolismului trecea dincolo
de frontierele Franþei ºi de limitele temporale stricte ale epocii
sale. Oscar Wilde, W. Butler ºi W.B. Yeats l-au introdus în
Anglia; ªtefan George, Hugo von Hofmannsthal ºi Rainer
Maria Rilke în Germania; Knut Hamsun în Norvegia; Ruben
Dario în poezia hispano-americanã; Ady Endre în Ungaria;
C. Balmont, Valeri Briusov ºi Aksandr Blok în Rusia º.a.
179
 Simbolismul. Ipostaze ºi semnificaþii _______ Émile Verhaeren s-a îndreptat spre o tematicã socialã,
protestatarã. André Gide, Albert Samain (cunoscut de
 Simboliºtii se considerau inamici necruþãtori ai naturalis- D. Anghel), Remy de Gourmont au strãbãtut întreaga miºcare
mului, reproºau romantismului patetismul artificial, retoric, iar simbolistã ºi s-au îndepãrtat, în cele din urmã, de ea. Maurice
parnasianismului tendinþa de a crea o poezie obiectivã, rece. Maeterlinck (elogiat de ªtefan Peticã) ºi Paul Claudel s-au for-
Reflectarea senzorialã prin care se realizeazã integrarea mat în simbolism, dar l-au pãrãsit pentru a-ºi împlini armonios
succesivã ºi simultanã a realitãþii la nivelul percepþiei este personalitatea.
consideratã imaginea Ideii, în sens platonician, ºi efortul În plinã dezvoltare, simbolismul ºi-a gãsit suportul filoso-
poeþilor se îndreaptã spre codificarea senzaþiilor în sim- fic în opera lui Henri Bergson (1859–1941). Studiile sale
bolurile ce nãzuiau sã surprindã unitatea idealã a universului. (Datele imediate ale conºtiinþei, 1889, Materie ºi memorie, 1897)
Puterea evocatoare a cuvintelor, valoarea muzicalã ºi expre-
fundamentau conceptul de intuiþie, presimþit de simboliºti de
sivã a versurilor rãmân printre cele mai durabile obsesii sim-
mai bine de un deceniu. Intuiþia, demonstra Bergson, este
boliste. S-a modificat optica asupra poeziei. Poemul reprezin-
aptã sã pãtrundã ºi sã dezvãluie tainele vieþii, deoarece are
tã o experienþã existenþialistã, un templu dãltuit în spaþiul
drept scop cercetarea interioarã a organicului, a miºcãrii, a
liric ºi oferit cititorului. Visul simboliºtilor l-a constituit re-
spiritului; cunoaºterea coincide cu obiectul. A gândi intuitiv
velaþia adevãrului ultim. Adevãrul este încifrat în poem.
înseamnã a gândi în duratã. Filosofia bergsonianã era în con-
„Lumea întreagã existã spre a o strânge într-o carte”, afirma
Mallarmé, de aceea, opera trebuie decodatã. Poezia se sonanþã naturalã cu principiile simbolismului.
îndrepta astfel inevitabil cãtre un incomprehensibil aparent.
Mallarmé însuºi s-a însingurat de cititor. Multe din poemele
sale nu pot fi parcurse fãrã o iniþiere în universul poeziei.
Urmãrind sã-ºi îmbogãþeascã sistemul de „Corespondenþe”,
simboliºtii minori au încercat sã profite, fãrã a avea erudiþia
necesarã, de cercetãrile referitoare la istoria religiilor, de cele ale
Salvador Dali, Naturã moartã miºcãtoare

medievaliºtilor ºi de achiziþiile incontrolabile ale ocultismului.

În loc sã se consolideze noile cuceriri artistice, simboliºtii
minori s-au aventurat în experienþe mai puþin împlinite.
Pe de altã parte, aºa cum s-a întâmplat totdeauna, talen-
tele viguroase, originale, au scãpat de rigorile ºi închistãrile
ºcolii ºi preceptelor promulgate de ei înºiºi. Jean Moréas a
evoluat spre un nou clasicism, fondând ªcoala romanã,
Henri de Regnier, moralist intransigent ºi sceptic, a devenit
un observator lucid ºi ironic al realitãþii.

Repere spirituale
Ov. Densusianu
 SIMBOLISMUL ªI CELELALTE
MANIFESTAÞIUNI DE ARTÃ
„Pentru a înþelege atmosfera intelectualã în care a luat
naºtere simbolismul trebuie sã amintim ºi ceea ce venise sã re-
voluþioneze un alt domeniu al artei, pictura. Pe la 1870, impre-
sionismul schimbã cu totul principiile de reprezentare a naturii;
plecând de la ideea stabilitã de cercetãrile ºtiinþifice cã culorile
sunt un complex de vibraþiuni ale undelor luminoase, cã ceea
ce impresioneazã ochiul nostru e rezultatul unei sinteze optice
a multiplelor elemente din care sunt alcãtuite culorile, pictorii
din ºcoala nouã, cu Monet ºi cei care au urmat dupã dânsul, au
cãutat sã redea în tablourile lor aceastã complexitate de
nuanþe, aceastã mobilitate de tonuri care rezultã din juxta-
punerea culorilor ºi toatã lumea vie, vibratoare, care însu-
fleþeºte aspectele naturii. Procedând astfel, introducând în arta
lor o mai mare putere de analizã ºi mai multã spontaneitate,
pictorii s-au smuls ºi ei de sub tirania formulelor pe care le
impunea romantismul degenerat. Era, prin urmare, ºi în miº-
carea impresionistã o revendicare a libertãþii artistice, o
regenerare potrivitã aspiraþiilor sufletului nou. De aceea, sim-
boliºtii au privit-o cu simpatie, s-au regãsit în ea, ºi rândurile pe
care le scria Jules Laforgue, pe la 1885, redau bine acest senti-
ment de solidaritate intelectualã între literaturã ºi picturã.”
(„Vieaþa nouã”, nr. 8, 1 iunie 1910)

180 Literaturã
 PRIMATUL IMAGINAÞIEI
(Între romantism ºi modernitate)
• Întâiul precursor al simbolismului, unanim acceptat,
este Charles Baudelaire (1821–1867), adânc influenþat, la

Gustave Courbet, Portretul lui Baudelaire

rândul sãu, de opera lui E.A. Poe. Considerat dupã moarte
un vizionar, poeþii tineri au intuit în poemul Correspondances
(Corespunderi) un îndemn la utilizarea simbolului cu ajutorul
cãruia ar fi posibil sã se stabileascã un sistem de corespon-
denþe între lumea universului fizic, lumea materialã ºi
fenomenele lumii morale, spirituale. Creaþia cosmicã ºi
creaþia literarã sunt paralele; poetul aspirã la rolul
Demiurgului.

Charles Baudelaire Charles Baudelaire

 CORESPUNDERI
Natura e un templu ai cãrui stâlpi trãiesc
ªi scot adesea tulburi cuvinte, ca-ntr-o ceaþã;
Prin codri de simboluri petrece omu-n viaþã
ªi toate-l cerceteazã c-un ochi prietenesc.
 ÎN ALTÃ VIAÞÃ
Am locuit o vreme pe sub un portic mare
Scãldat de cerul mãrii în flãcãri mii ºi mii
ªi-ai cãrui drepþi pilaºtri ºi nalte bolþi pustii
Vrãjeau ca niºte grote când amurgea pe mare.

Ca niºte lungi ecouri unite-n depãrtare
Într-un acord în care mari taine se ascund,
Ca noaptea sau lumina, adânc, fãrã hotare,
Parfum, culoare, sunet se-ngânã ºi-ºi rãspund.
Sunt proaspete parfumuri ca trupuri de copii,
Dulci ca un ton de flaut, verzi ca niºte câmpii,
Iar altele bogate, trufaºe, prihãnite,
Purtând în ele-avânturi de lucruri infinite,
Ca moscul, ambra, smirna, tãmâia, care cântã
Tot ce vrãjeºte mintea ºi simþurile-ncântã.
(Traducere de Al. Philippide)
1. Studiaþi structura textului: fiecare miºcare se sprijinã
pe precedenta într-o încercare de demonstraþie.
2. Identificaþi, în structura textului, analogiile care
marcheazã evoluþia textului (reluare a unor elemente,
fenomene de ecou).
3. Analizaþi maniera în care Ch. Baudelaire sugereazã exis-
tenþa corespondenþelor între diferite percepþii (strofele 2 ºi 3).
4. Descoperiþi, în sonetul Corespunderi, elemente care
prefigureazã anumite principii ale poeziei simboliste.
Frângeau în ele cerul mari valuri azurii
ªi muzica lor gravã se-amesteca în zare
În chip solemn ºi mistic c-un asfinþit de soare
Ce-ºi oglindea în mine culorile târzii.
În voluptãþi domoale mi-am dus acolo viaþa,
De strãluciri, de valuri, de-azur înconjurat
ªi de sclavi goi cu trupu-n miresme îmbãiat
Ce-mi rãcoreau alene cu foi de bambus faþa
ªi-a cãror grijã mare ºi unicã era
Sã afle taina tristã ce-adânc mã-ndurera.
(Traducere de Al. Philippide)
1. Analizaþi componentele peisajului baudelairian, carac-
teristicile ºi corespondenþele existenþe în text (strofele 1 ºi 2).
2. Desprindeþi, din strofele 3 ºi 4, elementele proprii unei
scene exotice. Argumentaþi în ce constã farmecul ºi misterul
acesteia.
3. Intitulate Spleen, patru dintre poemele incluse în
Spleen ºi ideal ilustreazã diversele forme ale unei angoase exis-
tenþiale, ale acelui sentiment de plictisealã ºi dezgust (denu-
mit prin cuvântul de origine englezã „spleen”). Descoperiþi în
structura sintacticã a unuia dintre aceste poeme semnele
unei progresive degradãri.

Curente literare 181

 IMAGINEA POETULUI PUR

 Marcat în mod hotãrât de Edgar Allan Poe, de la care

deprinde din tinereþe gustul unei tehnici savante în elabo-
rarea textului poetic, Stéphane Mallarmé (1842–1898) con-
tinuã acea „operã de magie sugestivã cãreia i se consacrase
Baudelaire” (Marcel Raymond). Reprezentând, în comparaþie
cu Verlaine, „ambiþia intelectualistã ºi luciditatea compoziþiei,
Mallarmé a trãit în poezia sa exclusiv (sau aproape) o aven-
turã poeticã, în sensul intelectual al cuvântului. Autor al unei
singure culegeri de Poezii complete (1887), din care mai cunos-
cute s-au dovedit poemele Herodiada, Evantaiul, Dupã-amiaza
unui faun, Brizã marinã, Mormântul lui Edgar Poe etc.,
Mallarmé „duce depersonalizarea poeziei pânã la limitele
ultime ale unui intelectualism glacial, pornind de la premisa
cã limbajul obiºnuit, utilitar ºi vulgar, este insuficient ºi cu
Edouard Manet, Portretul lui Stéphane Mallarmé
totul impropriu poeziei, care are nevoie în schimb de un
«limbaj esenþial»” (Ovidiu Drimba).
Vãzând în poezie aventura spiritualã prin excelenþã, Stéphane Mallarmé
Stéphane Mallarmé dezvoltã independent ideea misiunii  ALT EVANTAI
poetului, dator sã nãzuiascã spre absolut. Alunecarea spre
inexprimabil, spre neant („Dupã ce am gãsit neantul, am gãsit O, visãtoareo, ca vreodatã
Frumosul!”) constituie expresia dorinþei de a atinge ºi formu- Sã mã cufund în pur încânt,
la corespondenþele, tainele ce leagã formele aparente ale Tu aripa-mi în mânã catã
fenomenalitãþii de actele spiritului. Gândirea teoreticã a lui S-o þii prin iscusit cuvânt.
Mallarmé a fost însoþitã de o teorie a limbajului poetic.
„A numi un obiect, scria acesta, înseamnã a rãpi trei sfer- Rãcoare de amurg te-ncinge
turi din farmecul poemului, care este astfel construit încât sã Cuprinsã, când, de zbateri noi
se dezvãluie puþin câte puþin; a-l sugera, iatã visul. A scrie Bãtaia prizonierã-mpinge
poeziile înseamnã a reînnoi atât de mult actul original de Cu grijã, zarea, înapoi.
creaþie a limbii, încât exprimarea sã fie mereu o exprimare a
E-ameþitor! în înãlþime
inexprimatului.”
Tremurã spaþiul: un sãrut
Care, nebun cã-i pentru nime,
Muncã independentã Nu piere deºi n-a-nceput.
 La prima vedere, poemele lui Mallarmé evidenþiazã o Simþi raiul cel cuprins de furii
excepþionalã stãpânire de cãtre scriitor a materiei sale. „Micile
Precum un râs din vremi trecute
lui compoziþii desãvârºite, observa P. Valery, se impuneau ca
Curgându-þi dintr-un colþ al gurii
niºte modele de perfecþiune, într-atât de sigure erau legãturile
În fundul unanimei cute!
dintre cuvinte, dintre versuri, dintre miºcare ºi ritm.”
Formulaþi o judecatã de valoare asupra poeziei reproduse Sceptru de roze þãrmuri bete
pe coloana alãturatã, urmãrind versificaþia ºi încãrcãtura Stând peste aurul de searã,
poeticã a cuvintelor ºi a relaþiilor dintre ele. Zbor alb de tine pus: pecete
Peste-o lucire de brãþarã.
(Traducere de Al. Philippide)

182 Literaturã
  Stéphane Mallarmé
VEDENIE
Se-ntristase luna. Albi serafimi plângând
Cu-arcuºu-n mâini, prin somnul florilor curgând
Scoteau din cupa tãinuitã a-mbolnãvitelor viole
Suspine de cristal prelinse pe-azurul micilor corole.
Era sfinþita zi a-ntâiului sãrut
ªi visul crud din suflet mi-a pãscut
Sorbind din plin balsamul tristeþelor pãgâne,
Ce fãrã de regrete în veci de veci rãmâne.
În inima din care un suflet a cules
Un vis. ªi rãtãcind cu ochii în eres,
Deodatã-mi apãruºi în faþã pe strada largã ºi pustie
Svârlind prin umbrele-nserãrii, înfiorãri de veºnicie.
Da, am ºtiut; erai aceeaºi zânã
Care-n copilãrie mi-erai în somn stãpânã.
Atunci din mâna-ntredeschisã cerneai pe visele-mi curate
Ninsoarea albelor buchete de stele mari ºi parfumate.
(Traducere de M. Ivãnescu ºi S. Mãrculescu)
 Stéphane Mallarmé
EVANTAIUL
Neavând parcã drept limbaj
Nimic decât o zbatere spre ceruri,
Viitorul vers se desface
Din lãcaºul sãu prea preþios.
Aripã, încet de tot, solie,
Acest evantai, dacã e el,
Acelaºi prin care îndãrãtul
Tãu vreo oglindã a lucit.
Limpede unda din nou va coborî,
Izgonitã în fiecare fir.
Un pic de invizibil cenuºã,
Singura ce m-ar mâhni,
Mereu astfel se apãrã,
În mâinile tale nicicând trândãvie”.
(Traducere de M. Ivãnescu ºi S. Mãrculescu).
Curente literare
Dovediþi-vã creativitatea!
1. Creator al unui limbaj poetic autonom, „esenþial”,
diferit de limbajul pur ºi simplu comunicativ, Mallarmé nu
subordoneazã poezia muzicii, apreciind cã poezia îºi are de
fapt o muzicã a ei, nu una exterioarã, ci una derivatã din sen-
sul cuvântului ºi dintr-o sintaxã cu totul personalã. Încercaþi
sã interpretaþi impresia de ansamblu creatã de culorile pe
care le desfãºoarã imaginile poeziei Vedenie.
2. Gãsiþi mai multe explicaþii posibile pentru titlul
poemului Vedenie de St. Mallarmé.
3. „Apropiindu-se de organismul depozitar al vieþii,
cuvântul, spune Mallarmé, oferã în vocalele ºi diftongurile
lui un fel de carne.” Identificaþi, în poezia Evantaiul, imagi-
nile în care cuvintele deþin, prin deplina lor eficacitate, forþa
de a evoca echivalentã magiei ºi vrãjitoriei, acea „magie sug-
estivã” sau „vrãjitorie evocatoare”, dupã expresiile lui
Baudelaire.
4. Devenind exclusiv sugestivitate ºi „artã îndelung med-
itatã a creãrii unui limbaj propriu” (Ovidiu Drimba), opera
lui Mallarmé reprezintã edificiul cel mai abscons pe care liri-
ca modernã l-a ridicat vreodatã.
Descoperiþi aceastã idee în poemul intitulat Mormântul
lui Edgar Poe:
„Precum vecia-n fine-n El însuºi ni-l aratã,
Poetul înteþeºte cu vârful spaimei mut
Secolul sãu în spaimã de-a nu fi cunoscut
Cã moartea triumfase în vocea lui ciudatã!”
(Traducere de ªt. Aug. Doinaº)
5. Ilustrând o excepþionalã stãpânire de cãtre scriitor a
materiei sale, poemele lui Mallarmé „se impuneau ca niºte
modele de perfecþiune, într-atât de sigure erau legãturile
dintre cuvinte, dintre versuri, dintre miºcare ºi ritm” (Marcel
Raymond).
Citiþi, în acest sens, poezia Brizã marinã de St. Mallarmé,
motivând maniera în care sunt sugerate urmãtoarele aspecte:
a) motivaþiile cãlãtoriei – forme de refuz ale prezentului
(refuz al senzualitãþii, al culturii, al contextului familiar);
b) cãlãtoria visatã: libertatea pãsãrii, descoperirea exo-
tismului, chemarea necunoscutului;
c) cãlãtoria, metaforã a inspiraþiei: trecerea din vis la
realitatea evocatã, crearea poemului.
183

Rimbaud
(detaliu
dintr-un tablou
de Henri
Fantin-Latour)
 Opera lui Arthur Rimbaud (1854–1891), „copilul teribil
al simbolismului”, reprezintã în poezia francezã o tentativã de a
atinge inexprimabilul, întruchipat în ceea ce poetul numeºte
Verbul, Cuvântul, Logosul. Prin versurile din volumul Un anotimp
în infern (1873), Rimbaud creeazã un limbaj apt sã exprime rãtã-
cirile ºi experienþele unui revoltat neîmplinit. Alchimia verbului
determinã halucinaþia cuvintelor, invenþiile verbale ar poseda
puterea necunoscutã de a metamorfoza lumea. „Memoria ºi
simþurile nu vor mai fi decât hrana impulsului tãu creator”, se
adresa Rimbaud poetului necunoscut. Efortul de a-ºi modifica
viaþa — timp de zece ani, a trãit aventuri incredibile în Java, în
Orientul Apropiat ºi în Africa — eºueazã identic: aventura
exoticã îi va aduce sfârºitul pretimpuriu. Deºi pãrãsise poezia, în
jurul anului 1885 gloria lui era enormã: noile generaþii îl idola-
trizau.
 „Poet al revoltei contra întregii ordini existente”
(Ovidiu Drimba), Arthur Rimbaud exprimã în poezia sa do-
rinþa imensã de libertate ca exaltare a vieþii.
LIRISMUL POST-BAUDELAIRIAN
 Paul Verlaine (1844–1896), care debutase în umbra par-
nasienilor cu Poèmes saturniens (1866), Poeme saturniene, ºi-a
restructurat cu Arta poeticã viziunea despre poezie. Elaboratã
între anii 1871–1874 ºi inclusã în volumul Odinioarã ºi altã-
datã, poezia a echivalat cu o revelaþie pentru cercurile literare.
Verlaine expunea tehnica utilizatã în versurile ulterioare debu-
tului ºi, indirect, polemiza cu idealul liric parnasian. Asemenea
muzicii, observa poetul, lirica nãzuieºte nu spre exactitatea
expozitivã, ci cãtre imprecizia sugestiei. Pentru a o realiza,
Verlaine a recurs la versul impar de 9, 11 ºi 13 silabe, deoarece
184
TENTAÞIA ABSOLUTULUI
1. Descoperiþi, în versurile de mai jos, aceeaºi trãire ple-
nitudinarã ºi „dorinþa de smulgere din meschinul cotidian, de
plecare spre alte zãri”.
În seri de varã-albastre, porni-voi pe cãrare,
Cãlcând firave ierburi, de grâne ciugulit;
Visând, cu glezna prinsã de proaspãta rãcoare,
În mers sã-mi scalde vântul, vreau, capul dezgolit!
(Din Senzaþie)
Porneam, vârându-mi pumnul în buzunarul rupt,
ªi însuºi pardesiul pãrându-mi ideal.
Sub ceru’ înalt, o, muzã, þi-era supus feal;
O, ce iubiri, ce mândre, în visu-mi întrerupt…
(Din Boema mea)
2. Stabiliþi în ce mãsurã poemul Corabia beatã prefigu-
reazã, în modul cel mai adecvat, elemente ale poeticii lui
Rimbaud, citind ultimele douã strofe ale acestui poem:
De mai doresc vreo apã din Europa-i parcã
Bãltoaca neagrã, rece, pe care-n asfinþit
Un trist copil, pe vine ciucit, împinge-o barcã
Plãpândã ca un flutur de mai, abia ivit.
O, nu mai pot sã lunec prin vraja voastrã, valuri
Menite cãrãuºii bumbacului sã fiþi,
Nici sã înfrunt trufia drapelelor, pe maluri,
Nici sã plutesc sub ochii pontoanelor, cumpliþi!
(Traducere de I. Frunzetti)
noul ritm, mai melodic, scos de sub preceptele retoricii clasice,
trebuia sã transcrie inflexiunile vocii, sã fie confidentul sufle-
tului omenesc în desfãºurarea sa. Versul impar de 11, 9 ºi 5
silabe îl va folosi ºi Al. Macedonski în poemul Întâiul vânt de
toamnã, inclus în volumul Poezii (1882).
„Precursor ºi primul reprezentant al curentului simbolist”
(Ovidiu Drimba), Paul Verlaine scrie o poezie fãcutã din sen-
zaþii vagi, din visuri inconsistente, din tristeþi nelãmurite ori
îngrijorãri obscure, cu peisaje din tonuri estompate, unde
dominã „nuanþa ºi nu culoarea”.
Literaturã
 Paul Verlaine
 CÂNTEC DE TOAMNÃ
Prelung suspin
Ca de vioarã,
Rãneºte greu
Sufletul meu
ªi mã-nfioarã.
.............
(bust de Niederhaüsern-Rodo)
ªi singur sunt
În asprul vânt
Care mã poartã
De pãr acu’
Asemenea cu
Verlaine
O frunzã moartã.
(Traducere: C. Georgescu)
Influenþa simbolismului
„Prin noutatea principiilor poetice propuse ºi prin mod-
urile proprii ale principalilor sãi exponenþi, simbolismul a
exercitat cea mai largã influenþã asupra liricii moderne.
În Franþa, Verlaine – a cãrui poeticã nu era fondatã pe
principii revoluþionare – s-a bucurat de un prestigiu de
duratã relativ scurtã (aproximativ pânã în primul deceniu al
secolului XX). În aceastã perioadã însã este evidentã influ-
enþa sa asupra lui Moréas sau Samain. Imaginea lui Verlaine
întemniþat l-a urmãrit ºi pe Oscar Wilde când a scris vibran-
ta Baladã a închisorii din Reading.
Mallarmé a avut de la început admiratori fervenþi, printre
care nume ilustre ca Paul Valéry sau André Gide (salonul
lui Mallarmé era frecventat ºi de strãluciþi poeþi strãini, ca
O. Wilde sau Stefan George). În afara acestora, principiile
poetice mallarméene au fost preluate de poeþi dintre cei mai
mari ai secolului nostru, adevãraþi fii ai sãi spirituali:
T. S. Eliot, Jorge Guillén, G. Ungaretti.
Poetica lui Rimbaud a fecundat o altã linie a poeziei
moderne: poezia viziunii halucinatorii, a evadãrii concepute
ca marea aventurã a spiritului, ceea ce întâlnim, printre
alþii, la poeþi de mãrimea unor Emily Dickinson sau Dylan
Thomas. T. S. Eliot scrie versuri în limba francezã dupã
În loc de concluzii _______________________
 Un ferment constitutiv al simbolismului l-a reprezentat
ceea ce istoricii literari francezi numesc spiritul decadent,
întruchipat în jurul anilor 1880 de poezia lui Tristan
Corbiere, Maurice Rollinat (poetul preferat al lui G.
Bacovia), Charles Cross, Jules Laforgue º.a. Fascinaþi de con-
Curente literare
Aprofundare
1. Descoperiþi, în Cântec de toamnã de Paul Verlaine,
efectele muzicale ale versurilor, rezultate din repetiþii de
cuvinte, din folosirea refrenului sau a vocalelor repetate în
mod obsedant.
2. Analizaþi câmpul lexical al suferinþei: simptomele,
cauzele ºi natura celei resimþite de poet.
3. Deduceþi efectele toamnei asupra sensibilitãþii poetu-
lui. În ce manierã se face progresia de la o strofã la alta?
4. Analizaþi muzicalitatea poeziei lui Verlaine, studiind
metrul, ritmul, figurile de stil, efectele armoniei.
5. Citiþi poemul intitulat Artã poeticã. Puneþi în evidenþã
cele trei miºcãri ale textului, precizând natura ºi tema ce-
rinþelor poetice enunþate de Verlaine.
modelul Corãbiei bete. Paul Claudel declarã cã a fost con-
vertit în urma lecturii Iluminãrilor. (...)
Vastã ºi importantã a fost ºi influenþa celorlalþi reprezen-
taþi ai simbolismului.
«ªcoala romanã» (F. Moréas) a fost printre direcþiile care
au determinat drumul creaþiei lui D’Annunzio ºi, într-o
mãsurã, a lui Valéry. Jules Laforgue ºi Albert Samain stau la
punctul de plecare al poeziei «fanteziºtilor» ºi, respectiv, al
«intimismului»; în acelaºi timp, ambii au furnizat motive ºi
procedee poeþilor «crepusculari» italieni. (...)
În România, primele pãtrunderi ºi influenþe simboliste
sunt legate de numele lui Al. Macedonski, care a avut
relaþii cu poeþi ºi teoreticieni simboliºti, a colaborat la
organul simboliºtilor belgieni „La Wallonie”, în notele sale
citeazã poeþi simboliºti ºi dezvoltã idei în concordanþã cu
ale acestora, în poeziile sale se pot detecta urme ale lui
Verlaine, Laforgue ºi Samain. În plus, Macedonski teo-
retizeazã ºi practicã versul liber, instrumentalismul,
sinestezia, precum ºi îndrãzneþe artificii grafice, anticipând
Caligramele lui Apollinaire.”
(Ovidiu Drimba, Istoria literaturii universale, vol. 2,
Editura Saeculum I. O., Bucureºti, 1997)
fesiunile lui Baudelaire din Paradisurile artificiale, decadenþii
au urmãrit înlãturarea poeticii parnasiene prin discreditare.
Ei au dezarticularizat versul, au introdus jocul de cuvinte,
expresiile limbajului standard, refrenul popular, visul, cu
scopul de a demonstra cã literatura poate fi consideratã o
experienþã. În fapt, atitudinea lor echivala, în spiritul epocii,
cu o revoltã împotriva platitudinii.
185

Nicolae Grigorescu, Aºteptându-l
POEZIA EROSULUI RURAL
 George Coºbuc – NUMAI UNA!
Pe umeri pletele-i curg râu –
Mlãdie, ca un spic de grâu,
Cu ºorþul negru prins în brâu,
O pierd din ochi de dragã.
ªi când o vãd, îngãlbinesc;
ªi când n-o vãd, mã-mbolnãvesc,
Iar când merg alþii de-o peþesc,
Vin popi de mã dezleagã.
La vorbã-n drum, trei ceasuri trec –
Ea pleacã, eu mã fac cã plec,
Dar stau acolo ºi-o petrec
Cu ochii cât e zarea.
Aºa cum e sãracã ea,
Aº vrea s-o ºtiu nevasta mea;
Dar oameni rãi din lumea rea
Îmi tot închid cãrarea.
186
LITERATUR|
PRELUNGIRI
ALE
ROMANTISMULUI
ªI CLASICISMULUI
ªi câte vorbe-mi aud eu!
Toþi fraþii mã vorbesc de rãu,
ªi tata-i supãrat mereu,
Iar mama, la icoane,
Mãtãnii bate, þine post;
Mã blestemã: „De n-ai fi fost!
Eºti un netot! Þi-e capul prost
ªi-þi faci de cap, Ioane!”
Îmi fac de cap? Dar las’ sã-mi fac!
Cu traiul eu am sã mã-mpac
ªi eu am sã trãiesc sãrac,
Muncind bãtut de rele!
La fraþi eu nu cer ajutor,
Cã n-am ajuns la mila lor –
ªi fac ce vreau! ªi n-am sã mor
De grija sorþii mele!
(George Coºbuc, Poezii. Prefaþã, tabel cronologic ºi glosar
de Gavril Scridon, Bucureºti, Ed. Albatros, 1987)
Mã-ngroapã fraþii mei de viu?
Legat de dânsa, eu sã ºtiu
Cã am urâtei drag sã-i fiu?
Sã pot ce nu se poate?
Dar cu pãmântul ce sã faci?
ªi ce folos de boi ºi vaci?
Nevasta dacã nu þi-o placi,
Le dai în trãsnet toate!
Ori este om, de sila cui
Sã-mi placã tot ce-i place lui!
Aºa om nici vlãdica nu-i
ªi nu-i nici împãratul!
Sã-mi cânte lumea câte vrea,
Mi-e dragã una ºi-i a mea:
Decât sã mã dezbar de ea,
Mai bine-aprind tot satul!
Literaturã
 TEXT ªI INTERPRETARE
Situare contextualã _____________________
 Inclusã în volumul Balade ºi idile (1893), poezia Numai
una! este reprezentativã pentru viziunea artisticã a lui
G. Coºbuc asupra manifestãrilor erotice ale tinerilor îndrãgostiþi.
Poezia Numai una! se încadreazã în creaþiile lirice de
dragoste, în care, pornind „de la situaþii reale de viaþã”
(T. Vianu), G. Coºbuc prezintã procesele ciclice ale exis-
tenþei þãrãneºti, „tiparele” strãvechi ale unui mod de viaþã,
perechi de personaje tipice ale colectivitãþii, vechi menta-
litãþi ºi obiceiuri, un model tradiþional, greu de depãºit.
Raportându-se critic la relaþia poetului cu tradiþia,
N. Manolescu reþine faptul cã, pentru Coºbuc, „viaþa satului,
folclorul, obiceiurile, credinþele religioase ºi ceremonialurile –
toate sunt tratate ca izvoare posibile, ca teme, din ele tradiþio-
naliºtii fãcându-ºi imaginile, adicã universul.”
(N. Manolescu, Metamorfozele poeziei, 1996)
În idile, Coºbuc este rapsodul iubirii de la þarã, cântând sen-
timentul în tipare ancestrale, fãrã a se lãsa copleºit de bogãþia ºi
varietatea materialului folcloric, eliminând ce i se pare irelevant
ºi pãstrând tipicul. Universul sãu erotic se detaºeazã de pitores-
cul excesiv al creaþiei populare, pãstrându-i numai spiritul,
îngemãnat însã armonios cu optimismul sãu robust. În acest
sens, idila de sorginte clasicã îl prinde cel mai bine pe
G. Coºbuc, poet înseninat în gânduri ºi echilibrat sufleteºte.
Idila coºbucianã _________________________
 În idilã, Coºbuc realizeazã o monografie a erosului, cu
note ºãgalnice, pe un ton de joacã, dar ºi cu incantaþiile speci-
fice solemnitãþii. Idila coºbucianã are puncte comune cu
poezia noastrã popularã, petrecându-se într-un cadru natural
plin de luminã ºi de viaþã, remarcabil prin urmãrirea naturii
umane, a comportamentului tânãrului îndrãgostit. Dragostea
este înfãþiºatã monografic, de la primele înmuguriri ale ei, la
fata tânãrã din La oglindã, trecând prin jocurile sublimate din
Spinul ºi Scara, pânã la spectacolul nupþial din Nunta Zamfirei.
„Eroii” idilei sunt figuri tipice ale universului þãrãnesc, încât ºi
aici se poate vorbi de un lirism obiectiv, exponenþial. Fata din
La oglindã, ca ºi Florica din Zburãtorul lui Heliade Rãdulescu,
este în faþa primelor manifestãri ale instinctului erotic, care-i
creeazã o anumitã stare de confuzie. Nimic metafizic în idilã,
fiindcã gesturile ºi limbajul perechii fac parte din sfera cotidi-
anului, a firescului uman. Realizate dramatic, aceste idile iau
forma unor „scenete” populare, în care gesturile ºi materialul
lingvistic s-au tras în tipare, dobândind caracter hieratic:
Curente literare
„Pocnind din bici pe lângã boi,/ În zori de zi el a trecut/ Cu plugul
pe la noi/ ªi de pe bici l-am cunoscut/ ªi cum þeseam, nici
n-am ºtiut/ Cum am sãrit ºi m-am zbãtut/ Sã ies de la rãzboi.” (Pe
lângã boi) Orele iubirii bat ritmul biologic al perechii populare
la adolescenþã ºi orice încercare de neîncadrare în legile firii
aduce necazul (Numai una!).
Dragostea se manifestã prin gesturi ludice, de o mare inge-
nuitate (Spinul), iar, alteori, fata îºi strigã, din disperare, necazul
pe toate drumurile, stingându-ºi focul de la inimã (Nu te-ai pri-
ceput). În idila coºbucianã, erosul îºi destramã visurile, fiind
proiectat în prezentul cotidian, având relaþii cu socialul, cu
tradiþia. Apar diferenþieri sociale în sat, chiar dacã acestea sunt
proiectate numai în psihologie. Cele mai multe idile se des-
fãºoarã monologic, dar cu intervenþii pline de ingenuitate ale
partenerului. Multe poezii refac astfel procesele tipice ale ero-
sului rustic, impresionând prin materialul psihologic ºi
concreteþea gesturilor (Rea de platã, Nu te-ai priceput).
„Miºcãrile sufletului, observã Zoe Dumitrescu-Buºulenga,
nu sunt prea multe, oamenii satului sunt adânci ºi simpli, ges-
turile lor tradiþional previzibile, anecdotica nu prea variatã. (...)
Jocul dragostei este un fel de rit natural, îndeplinit cu o ºãgal-
nicã participare ºi rezervã de cãtre fete ºi flãcãi.” Totul se
proiecteazã astfel într-un spectacol „inventat”, deci regizat,
obiectivat, de la ceremonial la feerie. Descoperim în idilele lui
Coºbuc o viziune realist-popularã despre dragoste, vãzutã, na-
tural, ca „un epicentru al cosmosului rural”. (Octav ªuluþiu)
Astfel, Coºbuc creeazã idila în ordine clasicã, evidenþiind natu-
ra robustã a sentimentului. În „peisajul moral”, afirmã
Vl. Streinu, „întregul erotism coºbucian, ca un just comple-
ment al peisajului în care se desfãºoarã, are acest farmec de ele-
mentaritate”.
Semnificaþii generale ____________________
 Poezia Numai una! este alcãtuitã din ºase strofe de câte
opt versuri. Prin intermediul lor, poetul reface procesele
tipice ale erosului rustic, impresionând prin trãirile ºi con-
creteþea gesturilor unui tânãr îndrãgostit ºi neînþeles de
întreaga colectivitate sãteascã.
1. Delimitaþi, în succesiunea lor, cele mai semnificative
secvenþe ale reacþiilor flãcãului.
2. Încadraþi tematic poezia Numai una! în ansamblul
creaþiei lirice a lui G. Coºbuc.
3. Daþi alte cinci exemple de poezii semnificative pentru
viziunea poetului asupra iubirii.
187
 Idila ca specie literarã
• G. Coºbuc creeazã idila în ordine clasicã, evidenþiind
natura robustã a sentimentului. Chiar în poeziile iubirii
neîmpãrtãºite (Cântecul fusului, Fata moralului, de exemplu),
fata are tãria sã-ºi spunã durerea, fãrã sã se închidã în sine.
• Idila reprezintã o specie a genului liric, o creaþie artis-
ticã din sfera poeziei bucolice, în care sunt prezentate, în
formã optimistã sau idealizatã, viaþa ºi dragostea în cadrul
rustic.
• Gesturile nu sunt instinctuale, ci „cãutate”, fiindcã
eul-subiect urmãreºte încadrarea într-o anumitã spirituali-
tate ºi într-un comportament strãvechi. Multe gesturi, în
implicaþiile lor, au ceva de ritual, de sãrbãtoresc, aºa încât
idilele, în diverse cazuri, sunt adevãrate feerii.
„Necazul” flãcãului se desfãºoarã ºi se exprimã ritualic,
deci, dupã un scenariu bine cunoscut. „Ruptura” dintre
flãcãu ºi pãrinþi amplificã ºi mai mult credinþa într-o men-
talitate sãnãtoasã, supraindividualã.
• Insistând asupra acestor aspecte ale liricii lui
G. Coºbuc, Petru Poantã relizeazã o comparaþie între „codul
eroticii lui Coºbuc” ºi al altor timpuri, cu mult mai îndepãr-
tate, cu diferenþa cã alcovului i se substituie pridvorul auto-
hton, iar «curþii» palatului i se substituie un mediu natural.
Coºbuc transpune psihologia secolului galant într-un spaþiu
deschis, bucolic în liniile sale fundamentale. «Filosofia» sa
constã esenþial în provocarea plãcerii. Timpul «mitic» în
care trãieºte omul sãu e clipa. Toate idilele coºbuciene sunt
veritabile strategii întru realizarea acestui scop. Se simte în
ele un «libertinaj» de bun simþ ºi o senzualitate consider-
abilã; ceva de un farmec aparte, între instinctul raþionalizat
ºi joc.” (Poezia lui George Coºbuc)
În idilã, reprezentarea lucrurilor se face la un mod liri-
co-epic, recurgându-se adesea ºi la forma dialogului. Scrisã
la persoana I, poezia are rol de reprezentativitate,
dezvãluind lirismul obiectiv al poetului.
Lirismul obiectiv _______________________
• Lirism narativ. Reprezentat de o serie de secvenþe de
facturã epicã, a cãror dispunere se apropie de momentele
obiºnuite ale unei situaþii narative.
• Cele mai multe dintre textele lirice din erotica lui
G. Coºbuc sunt organizate sub forma unei dramatizãri în
interiorul unei scenete poetice.
• Lirismul subiectiv: vocea liricã devine expresia trãirilor
individuale ale poetului.
• Lirismul obiectiv: eul liric aparþine unei colectivitãþi
umane, altei individualitãþi decât vocea poetului însuºi.
188
Nãzuinþa la fericire prin dragoste _________
1. Ce aspecte de ordin social declanºeazã, în poezia
Numai una!, mânia feciorului?
2. Reacþiile tânãrului sunt înþelese ca o consecinþã direc-
tã a „ieºirii” celorlalþi din tradiþie, din norma popularã –
iubeºti pe cine-þi place.
Daþi exemple de alte poezii, din ciclul idilelor lui Coºbuc,
care sã se fi nãscut din acelaºi sentiment precum Numai una!
3. Multe dintre aceste idile se desfãºoarã monologic, dar
cu intervenþii de mare ingenuitate ale partenerului.
Argumentaþi, cu elemente corespunzãtoare din text, cã
Numai una! pãstreazã, în linii generale, trãsãturile caracteris-
tice ale acestui mod de organizare.
4. Caracterul monologic al poeziei (de data aceasta,
flãcãul este confidentul auditoriului) relevã „chinurile”
dragostei tânãrului care vrea întemeierea cãsniciei, trecând
peste toate opreliºtile. Selectaþi versurile care exprimã com-
plexa stare sufleteascã trãitã de flãcãu.
5. Poezia începe cu un portret al fetei iubite, vãzutã ca o
„icoanã”, precum Zamfira din cunoscutul poem Nunta
Zamfirei. Notaþiile etnografice realiste, comparaþiile de ordin
naturist creeazã un portret ideal al fetei de la þarã.
Ce semnificaþie acordaþi prezenþei, în primele versuri, a
acestui portret fizic, în stil tradiþional, cu elemente menite sã-i
releve fetei iubite ºi o anumitã psihologie a superioritãþii morale?
6. Problema conflictului e aceeaºi ca-n Duºmancele:
flãcãul o iubeºte pe fata sãracã, dar pãrinþii ºi rudele i-o
impun pe cea urâtã, dar bogatã. Comentaþi versurile rele-
vante pentru capacitatea poetului de a obiectiva gesturile ºi
limbajul, de a sublima, în ordine popularã, faptul iubirii.
7. Numiþi cel puþin douã caracteristici care dovedesc
apartenenþa poemului la lirismul obiectiv.
8. Exprimaþi-vã pãrerea asupra urmãtoarei afirmaþii a
criticului Petru Poantã, cu privire la semnificaþiile limbajului
poeziei lui G. Coºbuc: „Limbajul renunþã la uzanþe, la figuri,
se deschide spre expresivitatea limbii vorbite, mai mult, spre
concordanþa între expresie ºi gândire. Limbajul poeziei va fi
de aceea foarte amestecat, realist în esenþã. Nu va mai apela
la «stilul înalt», clasic. El se întoarce la expresivitatea «prover-
bialã», sentenþioasã, extrasã dintr-o vocaþie poeticã naturalã.”
Literaturã
 • „Idila formeazã însã partea cea mai originalã ºi mai
specificã pentru întreaga operã poeticã a lui George Coºbuc.
Dragostea ruralã, aºa cum o înregistreazã idilele coºbuciene,
mãrturiseºte, din plin, forþe sufleteºti inepuizabile ºi caractere
puternice, primitive, nepângãrite de formele civilizaþiei
urbane. Iubirea este urmãritã în toate fazele ei, de la criza
puberalã pânã la împlinire, cu variate trepte de bucurie sau
tristeþe, de fericire sau durere – cu cochetãrie inocentã,
ingenuã, cu jocuri copilãreºti sau nevinovate maliþiozitãþi –
ajungând uneori pânã la cele mai zguduitoare drame.”
(G. Scridon)
„Prin George Coºbuc, poezia româneascã se îmbogãþeºte
cu noi sectoare tematice, lirismul se obiectiveazã, devenind,
dupã expresia lui Cãlinescu, «reprezentabil», formele de
expresie cultivate se înmulþesc în chip substanþial, orches-
traþia prozodicã, întemeiatã pe alternãri de ritmuri ºi euforii,
cunoaºte un maestru neegalat. Poet al soarelui, al verii, al
energiilor nesecate, al nãdejdilor, mâniilor ºi bucuriilor colec-
tive, pãstrând necontenit în memorie imaginea þinuturilor
natale, G. Coºbuc înscrie în istoria literaturii noastre unul
dintre capitolele cele mai luminoase.” (Aurel Martin)
Lirica rolurilor _________________________
1. Neliniºtile personajelor sunt cuminþi, fãrã izbucniri,
fiind mai mult „o joacã” a privirilor.
Poetul se asimileazã acestor personaje, exprimând senti-
mente care nu sunt propriu-zise ale sale. Ilustraþi, prin exem-
ple potrivite, aceastã complexitate de stãri ºi ipostaze
sufleteºti.
2. Comentaþi rolul elementelor de portret fizic ºi moral în
descrierea fetei iubite:
„Pe umeri pletele-i curg râu,
Mlãdie ca un spic de grâu,
Cu ºorþul negru prins în brâu,
O pierd din ochi de dragã.”
3. Descrieþi reacþiile sufleteºti aprinse prin care este evo-
cat orgoliul nemãsurat al posesiunii trãit de flãcãu:
„ªi când o vãd, îngãlbenesc,
ªi când n-o vãd, mã-mbolnãvesc,
Iar când merg alþii de-o peþesc,
Vin popi de mã dezleagã.”
4. Comentaþi semnificaþia poeticã a cuvintelor ºi expresi-
ilor populare în refacerea discursului liric: „o pierd din ochi”;
„vin popi de mã dezleagã”; „peþesc” etc.

Liric ºi dramatic ________________________

1. Explicaþi în ce mod sugereazã versurile de mai jos o
anumitã conduitã comportamentalã a tânãrului îndrãgostit:
„La vorbã-n drum, trei ceasuri trec,
Ea pleacã, eu mã fac cã plec,
Dar stau acolo ºi-o petrec
Cu ochii cât e zarea.”
2. Argumentaþi în ce mãsurã izbucnirea „conflictului”
dintre flãcãu ºi familie devine reprezentativã pentru atmos-
fera satului:
„ªi câte vorbe-mi aud eu!
Toþi fraþii mã vorbesc de rãu,
ªi tata-i supãrat mereu,
Iar mama la icoane,
Mãtãnii bate, þine post.”
3. Caracteristic idilei este dramatismul creat prin inserþia
dialogului ºi a monologului care dau oralitate stilului.
Dincolo de cântecul ca o mângâiere a fetei care îºi exprimã
durerea, în unele idile coºbuciene predominã gestica „per-
sonajului”, dramaticul:
„Mã blestemã: – De n-ai fi fost!
Eºti un netot! Þi-e capul prost
ªi-þi faci de cap, Ioane.”
Comparaþi aceste forme de exprimare a sentimentelor cu
ªtefan Dimitrescu, Femei lucrând la rãzboi
alte imagini asemãnãtoare din poezia eroticã a lui G. Coºbuc.
Curente literare 189
Elemente de versificaþie
 Poet cu un deosebit cult pentru prozodie, Coºbuc a
adaptat în poezia româneascã ritmuri clasice ºi neoclasice
prin intermediul literaturii germane, din care poetul a
tradus ºi a preluat cultul frumosului, forma îngrijitã, melo-
dioasã, ireproºabilã prin aspectul ei prozodic. „Coºbuc are
predilecþia arhitectonicã a strofei”, spune Octav ªuluþiu,
strofele poemelor sale au „o perfectã unitate semanticã ºi
muzicalã” (Gh. Bulgãr). Vl. Streinu aminteºte „de exce-
lenþa versului”, de „modul suveran al versificaþiei”, iar mai
înainte, Ov. Densusianu intuia în poeziile lui Coºbuc „un
model de limbã româneascã bine cernutã ºi aleasã.”
 Clasicã la Coºbuc este grija pentru formã, astfel încât
demersul creator vine ºi din dorinþa acestuia de a se inte-
gra ºi de a respecta tiparele clasice ale versificaþiei.
Maniera clasicizantã de care vorbea Mircea Scarlat în
Istoria poeziei româneºti (vol. II, 1984), referindu-se la
creaþia lui Coºbuc, nu înseamnã numai o privire solarã
asupra existenþei colective, ci ºi expunerea în tipare a unei
expresii artistice populare. Miºcarea sau nemiºcarea, con-
templaþia sau efuziunea liricã presupun o anumitã angajare
a poetului pentru „a prinde” ritmul prielnic exprimãrii
artistice. Cuvântul neaoº, expresia idiomaticã aspirã la uni-
versalitate prin ºtiinþa poetului de a face din universul
sonor o autenticã metaforã. Luate singure, scoase din con-
textul poetic, acestea n-ar însemna nimic sau ar fi, în cel
mai bun caz, o însumare de notaþii etnografice, cu false
strãluciri, aºa încât ele devin un document sufletesc într-o
creaþie în care disponibilitãþile psihologice ale unei colec-
tivitãþi întrã, cu necesitate, în arta sa poeticã.
 Consecvent traducãtor al literaturii clasice, Coºbuc ºi-a
manifestat înclinaþia spre forma îngrijitã, ca un Horaþiu
altãdatã, rupând ritmurile versurilor, îngemãnând mãsuri
aºa încât varietatea stilisticã presupune ºi acest mod de
aranjament strofic.
Varietatea ritmicã, prozodia bogatã, fluenþa rostirii,
recuperarea unui lexic strãvechi pus în modele clasice
relevã „geniul” lingvistic al lui Coºbuc, care a impus în ver-
sificaþia româneascã un stil inimitabil.
Experimentând ritmuri ºi metrici foarte variate,
Coºbuc ne sugereazã existenþa unor ritmuri ºi sonoritãþi
potenþiale în structura cea mai adâncã a limbii noastre, pe
care poetul nu face decât sã le actualizeze.
190
Elemente de stil ºi limbaj ________________
1. Precizaþi efectul stilistic generat de frânturile de ritm,
de repetiþiile sau perturbãrile de topicã din poezia Numai
una! de G. Coºbuc.
2. Remarcaþi preocuparea poetului faþã de evidenþierea
unei anumite stãri de spirit. Argumentaþi efectul stilistic ge-
nerat de interogaþiile ºi exclamaþiile retorice.
În acest spirit, D. Micu evidenþiazã alte caracteristici ale
idilei lui G. Coºbuc: „Alta e natura emoþiei pe care o încer-
cãm. Emoþia vine din revelaþie. În cutare flãcãu sau fatã
descoperim o lume, o umanitate. Lumea sãnãtoasã, robustã –
înfiorata bucurie a descoperirii, a cunoaºterii – aceasta e starea
liricã. George Coºbuc este creatorul unui lirism revelatoriu.”
3. G. Coºbuc este un artist neîntrecut în versificaþie.
Vladimir Streinu considerã cã la Coºbuc „tehnica versificaþiei
este copleºitoare. Bogãþia ritmurilor, raritatea, felurimea ºi
perfecþiunea lor fac din Coºbuc un poet unic la noi.”
Stabiliþi modul de organizare a versurilor în poezia Numai
una! de G. Coºbuc.
4. Realizaþi scurte aprecieri de naturã prozodicã (ritmul,
mãsura, organizarea versurilor) privind poeziile lui G. Coºbuc.
George Coºbuc (1866–1918)
Fiºier bibliografic
Dumitru Micu, George Coºbuc, Bucureºti, 1966; Marin
Mincu, Repere, Bucureºti, 1977; Ion Negoiþescu, Alte
însemnãri critice, Bucureºti, 1980; Petru Poantã, Poezia lui
George Coºbuc, Cluj-Napoca, 1976; George Coºbuc, poetul,
Bucureºti, 1994; Gavril Scridon, Ecouri literare universale
în poezia lui Coºbuc, Bucureºti, 1969; Vladimir Streinu,
Clasicii noºtri, Bucureºti, 1973.
Literaturã
 Elemente de stil ºi limbaj artistic
STILUL ªI CALITÃÞILE LUI GENERALE (III)
Proprietatea
 Este calitatea generalã a stilului care cere sã cunoaºtem
cu exactitate sensurile denotative ºi figurate ale cuvintelor,
pentru a realiza o unitare adecvatã între veºmântul lor
semantic, ideile, gândurile ºi trãirile psihice exprimate.
Subordonarea cuvintelor cerinþei impuse de proprietate
nu exclude folosirea sensului figurat al cuvântului. Valoarea
semanticã atribuitã prin epitet: vocea caldã, glas blând,
privire glacialã; prin metaforã: „ochii tãi, ochi de pãdure”; prin
oximoron: „dulce jale”, „dureros de dulce” etc. constituie dova-
da elocventã a extinderii nelimitate a conotaþiei dincolo de
sensul denotativ lexical.
Abaterile de la proprietate ________________
1. Improprietatea. Este o greºealã semanticã determi-
natã de necunoaºterea sau greºita cunoaºtere a sensului
denotativ sau figurat al cuvântului.
Consecinþa imediatã este un enunþ eronat, a cãrui
semanticã, incorect utilizatã, genereazã un involuntar comic
de limbaj.
În fraza urmãtoare, personajul explicã genul neutru, con-
fundând sensul biologic al noþiunii cu sensul ei gramatical:
„... dacã-i calul masculin ºi iapa femininã, neutru-i catârul,
carele nu-i nici cal, nici iapã, nici mãgar: e catâr, adicã corºiturã
de îmbele jenuri...” (Caragiale, Un pedagog de ºcoalã nouã)
2. Contradicþia în termeni. Prin aceastã abatere de la
proprietate, vorbitorul alãturã, în scris sau oral, cuvinte
nepotrivite semantic, incongruente prin sensul lor denotativ.
Folosirea lor dezvãluie o insuficientã stãpânire a lexicului.
Contradicþia în termeni se realizeazã sub urmãtoarele
aspecte:
a. Vorbitorul alãturã cuvinte cu sens contrar: „Vãd cã cea-
sul staþioneazã” (stã).
b. Vorbitorul creeazã raporturi incompatibile de subor-
donare semanticã: sticlã de plastic, bicicletã cu trei roþi etc.
Elemente de stil ºi limbaj artistic
Exerciþii de aprofundare ______________
 Textul unui scriitor cultivat exprimã, prin intermediul
imaginilor artistice sau, în celelalte stiluri funcþionale, cu
ajutorul raþionamentului, o complexitate de idei, gânduri,
trãiri interioare ºi cunoºtinþe din diversele domenii ale
cunoaºterii.
 Sã citim, în acest sens, urmãtoarele versuri:
„ªi dacã ramuri bat în geam
ªi se cutremur plopii,
E ca în minte sã te am
ªi-ncet sã te apropii.
ªi dacã stele bat în lac
Adâncu-i luminându-l,
E ca durerea mea s-o-mpac
Înseninându-mi gândul.
ªi dacã norii deºi se duc
De iese-n luciu luna,
E ca aminte sã-mi aduc
De tine-ntotdeauna.”
(M. Eminescu, ªi dacã…)
Observaþi cã toate cuvintele folosite de poet se subor-
doneazã noþiunii de proprietate. Nu întâlnim nici o diso-
nanþã între sensul ºi ideea exprimatã.
1. Încercaþi sã decodaþi semnificaþia titlului, care consti-
tuie un semnal liric.
2. Catrenele contureazã douã niveluri lirice: un plan te-
restru ºi un altul cosmic; amândouã sunt organizate pe o fi-
gurã de stil. O recunoaºteþi?
3. În structura de suprafaþã a textului, fiecare catren con-
tureazã câte un moment liric; le sesizaþi?
4. Analizaþi structura sintacticã a textului. Fiecare strofã
este construitã identic: o propoziþie principalã, „ªi e”, for-
matã din persoana a treia a verbului „a fi” la indicativ
prezent, una sau douã subiective ºi o predicativã.
191
 5. Mulþi considerã subordonatele antepuse regentei
nu subiective, ci condiþionale. Comparaþi cele douã opinii ºi
formulaþi o judecatã personalã, plecând de la realitatea tex-
tualã. Ca ipotezã de lucru, vã sugeram contragerea subordo-
natelor în pãrþi de propoziþie.
6. Care sunt sensurile denotative ºi conotative ale cuvin-
telor: cutremur, a împãca, înseninând, déºi, luciu.
7. Fiecare strofã este construitã pe un dublu registru ver-
bal. Reliefaþi-le semnificaþia.
8. În structura de adâncime, eul liric are revelaþia
absenþei definitive a fetei iubite. Dezvoltaþi ideea.
9. Organizaþi o dezbatere, într-un grup de 4-5 elevi, în
care sã argumentaþi simetria structurii sintactice a poeziei,
originalitatea imaginilor artistice ºi expresivitatea limbajului.

Exerciþii de creativitate

Florin Pucã, Fantasticã

 Sã ne oprim la o posibilã definiþie a spaþiului sacru:

„Pentru omul religios, spaþiul nu este omogen, ci prezintã

rupturi ºi spãrturi; unele porþiuni de spaþiu sunt calitativ
diferite de celelalte. Nu te apropia aici, îi spune Domnul lui
Moise, «ci scoate-þi încãlþãmintea din picioarele tale, cã locul
pe care calci este pãmânt sfânt». (Ieºirea, 3,5) Existã aºadar un
spaþiu sacru, deci puternic, semnificativ, ºi alte spaþii, necon-
sacrate, lipsite prin urmare de structurã ºi de consistenþã, cu
alte cuvinte amorfe. Mai mult: pentru omul religios, lipsa de
omogenitate spaþialã se reflectã în experienþa unei opoziþii
între spaþiul sacru, singurul care este real, care existã cu ade-
vãrat, ºi restul spaþiului, adicã întinderea informã care-l încon-
joarã.” (Mircea Eliade, Sacrul ºi profanul)
Observaþi cã proprietatea cuvintelor are aceeaºi însem-
nãtate în toate stilurile funcþionale. Definirea unui concept sau
a unei noþiuni impune o rigoare intrinsecã, pentru cã funcþio-
neazã ca „mecanisme — tipare de recunoaºtere”.
Mircea Eliade imprimã conceptului de „sacru” trãsãturi ex-
tensive ºi intensive, prin care permite receptorului sã se refere
la noþiunea respectivã, sã-i cunoascã trãsãturile caracteristice ºi
sã-i permitã sã utilizeze noþiunea în contexte adecvate.
Biserica este un spaþiu sacru, diferit de strada pe care se
gãseºte; uºa deschisã spre interior marcheazã o rupturã.
Pragul ce desparte cele douã spaþii face trecerea dintre lumea
profanã ºi lumea sacrã.
1. Când intraþi într-o casã strãinã sau în propria locuinþã,
faceþi un gest reflex instinctiv: vã ºtergeþi pantofii pe covo-
raºul din faþa uºii. ªtiþi pentru ce îl faceþi?
2. Participarea la ritualul slujbei religioase are aceeaºi
semnificaþie. Cum o explicaþi?
3. Menþionaþi alte spaþii sacre.
Activitate independentã
1. Analizaþi semnificaþia cuvintelor improprii din enun-
þurile urmãtoare:
JUPÂN DUMITRACHE: „Apoi nu mai era de suferit un
asemenea trai. N-o mai maltrata, domnule, mãcar cu o vorbã
bunã.”
ZIÞA: „... mitocanul scoase ºicul de la baston pentru ca sã mã
sinucidã.”
RICÃ VENTURIANO: „Sunt într-o poziþiune pitoreascã ºi
mizericordioasã ºi sufãr peste poate.”
(Caragiale, O noapte furtunoasã)
2. Rescrieþi textele, înlocuind cuvintele improprii cu
altele adecvate sensului general al enunþului.
3. Recitiþi versurile urmãtoare:
„Pe un deal rãsare luna ca o vatrã de jãratic
Rumenind strãvechii codri ºi castelul singuratic,
ª-ale râurilor ape, ce sclipesc fugind în ropot
De departe-n vãi coboarã tânguiosul glas de clopot.”
(Eminescu, Cãlin (file de poveste))
4. Remarcaþi elementele caracteristice romantismului
eminescian.
5. Comentaþi rolul epitetelor adjectivale.
6. Semnalaþi sensurile proprii ºi sensurile figurate ale
cuvintelor.
7. Precizaþi rolul figurilor de stil existente în text.

192 Elemente de limbã ºi stil

 PERIOADA MODERN|
Literatura anilor interbelici
Nicolae Dãrãscu, Piaþa Teatrului Naþional pe ploaie
 Romanul românesc modern este rezultatul procesului
de obiectivare a prozei, proces observat de E. Lovinescu.
Romanul a fost nevoit sã parcurgã în perioada interbelicã un
drum strãbãtut în alte literaturi în decurs de un secol, ceea
ce explicã, într-o anumitã mãsurã, diversitatea tematicã a
romanului românesc.
Temele abordate de romanul interbelic _____
1. Lumea ruralã este surprinsã în romane precum Ion,
Rãscoala, Ciuleandra de Liviu Rebreanu, 1907 de Cezar Petrescu
sau Baltagul de Mihai Sadoveanu.
2. Rãzboiul formeazã substanþa romanelor Pãdurea
spânzuraþilor de Liviu Rebreanu, Întunecare de Cezar Petrescu
ºi, parþial, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de rãzboi de
Camil Petrescu.
3. Lumea târgurilor de provincie este evocatã în unele
dintre romanele lui Sadoveanu – Însemnãrile lui Neculai
Manea, Locul unde nu se întâmplã nimic, Apa morþilor – ori în
Drumul cu plopi, La Paradis General de Cezar Petrescu.
4. Aspecte ale industrializãrii capitaliste sunt prezentate
în Comoara regelui Dromichet ºi Aurul negru de Cezar Petrescu.
5. Lumea adolescenþei apare în romanele lui Ionel
Teodoreanu, La Medeleni ºi Fata din Zlataust.
6. Intelectualul ca structurã de caracter este principalul
personaj ficþional în Patul lui Procust, Ultima noapte… de
Camil Petrescu, ori în Adela de G. Ibrãileanu.
Literatura anilor interbelici
ORIENTÃRI
TEMATICE
ÎN ROMANUL
INTERBELIC
7. Autenticitatea existenþialã alcãtuieºte tema romane-
lor lui Mircea Eliade – Maitrey, Huliganii, Întoarcerea din rai –
ºi Mihail Sebastian – De douã mii de ani, Femei.
8. Viaþa înaltei societãþi bucureºtene formeazã tema
principalã a romanelor Hortensiei Papadat-Bengescu, din
ciclul Halippilor.
9. Ipostazele fantasticului strãbat romanele lui Mircea
Eliade – ªarpele, Domniºoara Christina – sau ale lui Cezar
Petrescu – Simfonia fantasticã, Baletul mecanic.
10. Mihail Sadoveanu evocã istoria Moldovei în Fraþii
Jderi ºi în Zodia cancerului.
11. Universul proiecþiilor obsesive se rãsfrânge în Donna
Alba, Femeia de ciocolatã ºi Rusoaica de Gib Mihãiescu.
12. Interioritatea psihicã a fiinþei umane o întâlnim în
scrieri semnate de Hortensia Papadat-Bengescu, Mircea Eliade,
Anton Holban, M. Blecher, Mihail Sebastian, Henriette
Yvonne Stahl etc.
Între subiectiv ºi obiectiv _________________
 În evoluþia de la subiectiv la obiectiv, esenþialã în prima sa
etapã de dezvoltare, romanul românesc interbelic cunoaºte
prin Ion de L. Rebreanu o primã izbândã strãlucitã. Ulterior
acestei prime tendinþe de obiectivare a prozei, se manifestã o
direcþie opusã a romanului, ºi anume de la obiectiv spre subiec-
tiv. Aceastã etapã de dezvoltare a romanului stã sub semnul
193
influenþei literaturii de analizã psihologicã ºi are în vedere
modelul scrierilor lui Marcel Proust.
„Cu apariþia lui Proust, romanul psihologic face un salt, o
adevãratã revoluþie”, nota G. Ibrãileanu în eseul Creaþie ºi
analizã. În felul acesta, romanul evolueazã de la formula obiec-
tivã (L. Rebreanu, Ion) spre formula subiectivã. Primul scriitor
care adoptã ºi teoretizeazã la noi metoda de lucru a lui Marcel
Proust este Camil Petrescu. Impulsionat de principiul „auten-
ticitãþii”, acest tip de roman comunicã „experienþe” interioare
ºi, spre a le comunica absolut autentic, neprelucrate, recurge
la „document” (corespondenþã, jurnal, memorial, publicis-
ticã). Dupã Camil Petrescu, prozatorul prin care „romancierii
de mâine vor medita asupra tehnicii romanului” (cum aprecia
AFIRMAREA MODERNITÃÞII
Hortensia Papadat-Bengescu
 CONCERT DIN MUZICÃ DE BACH
(fragment)
Se auzi soneria la uºa din faþã. Ursuzã ca de obicei, Sia se
întoarse greoi pe scaun spre Lina Rim, care, cu ochelarii pe
nas, cârpea pledul agãþat cine ºtie cum.
— Tanti!... Sunã! zise leneº Sia.
Lina, care bãga în ac, nu rãspunse îndatã. Sia se uitã la
profesor. Doctorul Rim, nemiºcat pe fotoliul de la birou, nu
spuse nimic, surâse numai gardianei, cu intenþia de a fi
graþios ºi, fireºte, mai slut când surâdea.
Rim aºtepta cu nerãbdare sã i se întoarcã pledul pe
picioare. Nu era frig în miez de septembrie — poate chiar se
fãcuse un foc prematur în soba de porþelan nouã ºi majes-
tuoasã —, nu-l durea pentru moment nimic, dar lua pre-
cauþiuni. Era un biet bolnav care avea nevoie de cele mai
mari îngrijiri, care avea o infirmierã înadins pentru el, care îºi
întreþinea sãnãtatea ºi egoismul din ideea cã l-a durut când-
va, cã poate îl va mai durea, ºi între aceste douã planuri ale
suferinþii, se menþinea într-un confort plãcut. Aceastã beati-
tudine nu era contrariatã de sonerie. Intervenirea unei vizite,
ca distracþie suplimentarã, nu-l supãra.
Sia, în schimb, se gândi cã o sã vie ea ºi ziua când n-o sã
mai sune unii ºi alþii la orice moment, cã o sã vie ea ziua când
n-o sã mai cearã la orice lucru voia cucoanei Lina. Cu gân-
durile acestea frumoase, repetã mai aspru:
— Tanti, sunã!
În adevãr, se auzise a doua oarã, timidã, tremurãtoare,
soneria.
194
G. Cãlinescu), la aceastã esteticã modernã se adapteazã
H. Papadat-Bengescu, Anton Holban ºi Mihai Sebastian.
Romanele lor vor accentua elementul subiectiv, prin tehnica
analizei psihologice, a introspecþiei. Romanul „autenticitãþii”,
nutrit de nemijlocite „experienþe”, construit adesea pe bazã de
„documente”, ºi-a mai avut reprezentaþi în Mircea Eliade
(Maitrey, ªantier, Întoarcerea în rai, Huliganii) ºi Constantin
Fântâneru (Interior).
Pe lângã cele douã tipuri fundamentale de roman stabilite
de G. Ibrãileanu (de creaþie ºi de analizã), criticul ieºean dis-
tinge ºi o a treia categorie, pe care o numeºte „romanul
problemã”, adicã roman cu substrat de meditaþie filosoficã,
avându-l ca reprezentant pe scriitorul francez André Gide.
— Deschide, fatã, deschide! Ce laºi sã aºtepte! zise Lina
tihnit.
La uºã era Mini, care plecase de acasã nedumeritã bine
asupra adresei celei noi a prietenilor Rim ºi cãutase puþin pânã
sã descopere tãbliþa strãlucitoare a Linei: „Dr. Lina Rim —
Mamoº”. Mini atinsese cu precauþiuni portiþa grilajului vopsit
proaspãt ºi urcase scara necunoscutã cu acea emoþie pe care o
poate da o scarã pentru întâia oarã. Se oprise în faþa uºei mari
cu geamuri galbene, creþe, ca o foaie de celuloid gofrat, ºi care
nu-i plãceau, apoi sunase cu acea sfiiciune pe care o ai în faþa
unei uºi cu geamuri galbene, îndãrãtul cãreia se gãsesc oameni
abia strãmutaþi. Aºtepta acum cu o uºoarã spaimã ce vibra în
ea ca ºi soneria. Dacã doctorul Rim nu cunoºtea vibraþiile decât
la vioarã, doctoriþa Lina, bondoaca lui soþie, era afoanã ºi Sia,
infirmiera, era un bloc impermeabil, care slujea de adãpost unor
gânduri puþine, dosnice, încãpãþânate. Negreºit cã nu sunt
indiferente raporturile unui vizitator cu o casã neîncercatã
încã; nici raporturile dintre un domiciliu ºi locatarii lui noi, mai
ales când e vorba de o casã proprie, unde ºi locuinþa ºi locatarii
îºi dezvoltã reciproc toate defectele posesiei.
Agitaþia lui Mini nu se liniºti când se gãsi în faþa unei
necunoscute ursuze, cu un ºorþ mare, alb, de ºcoalã sau de
spital, ºi care o întreabã fãrã bunãvoinþã:
— Ce poftiþi?
Literaturã
 Noroc cã buna Lina, precedatã de un mosor mare ce se
rostogolea, sosea, mai astmaticã ca totdeauna ºi, ca totdeauna,
primitoare:
— Dumneaei... nu ºtie... Tu, Mini! Ce plãcere!... E nouã în
casã... Îmi ajutã sã îngrijesc de Rim... N-ai idee ce rãu a fost
bolnav!... Ce bine îmi pare cã te vãd!... E nepoata mea, adãogã
abia la urmã, ºi poate numai fiindcã nepoata luase un aer dârz.
„Ce fel de nepoatã!” gândi Mini, nu încã îndestul de lin-
iºtitã. Intrã apoi în vestibul, perfect ordonat ca vestiar.
Antreul ocazional, mobilat din nou, strãlucea de curãþenie.
Uºi înalte, uleiate cu roz ºi cu dungi aurii supãrãtoare, stau
închise, afarã de aceea a biroului unde intrarã.
În birou erau mobilele cunoscute de Mini, dar înstrãinate
ºi ele de planul schimbat al camerei noi. Rim, la prima
vedere, pãru lui Mini acelaºi, din fericire pentru adaptarea ei
ºi din nefericire pentru eventualul lui portretist.
Dupã exclamãrile primului moment ale omului amabil,
Mini nu ºtiu unde sã se aºeze, moment muzical ce se poate
însemna cu semnul suspensiunii. Lina târî mai aproape de al
ei fotoliul pe care un moment înainte stase Sia. Fãrã sã ºtie
amãnuntul. Mini se uitã fricos spre infirmierã.
(Opere. Vol. I. Ediþie ºi note de Eugenia Tudor Anton,
Bucureºti, Minerva, 1972)
Consideraþii generale
 Consideratã drept cel mai modern dintre prozatorii
noºtri din prima jumãtate a veacului XX, Hortensia Papadat-
Bengescu este autoarea unui ciclu epic, o „cronicã a familiei
Hallipa”: Fecioarele despletite (1926), Concert din muzicã de
Bach (1927), Drumul ascuns (1932), Rãdãcini (1938) ºi
Strãina (1946, pierdut). Între aceste volume, mai scrie
Logodnicul (1935), roman autonom, creaþie în care atenþia se
concentreazã asupra psihologicului.
De reþinut cã în romanele scriitorilor din secolul al XIX-lea
(Ioan Slavici, Duiliu Zamfirescu, de exemplu), analiza este
incipientã, limitându-se la descrierea exterioarã a personajelor
ºi la prezentarea sumarã a comportamentelor. În romanul
interbelic (Camil Petrescu, Anton Holban, Gib Mihãescu,
Mircea Eliade), analiza „ajunge echivalentã cu o direcþie ana-
tomicã, pe þesuturile conºtiinþei”, afirmã Dinu Pillat. În acest
proces de evoluþie a prozei româneºti, Hortensia Papadat-
Bengescu deschide seria marilor romane româneºti de analizã.
Capodoperã a creaþiei scriitoarei, romanul Concert din
muzicã de Bach ilustreazã obiectiv, dar dinãuntrul lumii evocate,
Literatura anilor interbelici
Hortensia Papadat-Bengescu (1876–1955)
 Prozatoare ºi autoare dramaticã, Hortensia Papadat-Ben-
gescu se naºte la 8 decembrie 1876, în comuna Iveºti (jud.
Galaþi). Debuteazã în presa culturalã cu un articol în limba
francezã (1912). În 1913, publicã în revista Viaþa româneascã,
fiind marcatã de atmosfera cenaclului ºi de personalitatea lui
G. Ibrãileanu. Trãieºte, ca sorã de caritate, experienþa rãzboiu-
lui (1916–1917), reflectatã în romanul Balaurul (1923).
Colaboreazã (începând din 1919) la revista ºi cenaclul
Sburãtorul, unde se afirmã ca reprezentantã a orientãrii
înnoitoare a prozei româneºti.
Se stinge din viaþã, pe 5 martie 1955, la Bucureºti.
mecanismul psihologic de dincolo de convenþiile sociale, marcat
de boalã, de interese ºi pretenþii. Reflectând asupra acestei
viziuni epice, Hortenisa Papadat-Bengescu mãrturisea:
„Am aflat ce însemnã pentru mine roman: ceva aspru, grav,
fãrã cruþare, ca ºi viaþa de dincolo de faþade. Muncã aridã în
materialul cel mai dens al adevãrului.”
Problematica citadinã este prezentatã din perspectiva
unei intelectuale sensibile ºi reflexive, cu aptitudini pentru
analiza psihologicã, îmbinând original tehnici tradiþionale ºi
modalitãþi artistice sincrone cu romanul european modern
din primele decenii ale secolului al XX-lea. Subordonate unei
perspective mai mult sau mai puþin psihologizante ºi expri-
mate cu modalitãþi artistice moderne (stilul indirect liber, de
exemplu), romanele din ciclul Hallipa preiau original motive
ºi tehnici ale romanului tradiþional: straturi sociale ºi galeria
lor de personaje; schimbãrile de decor; prezentarea inte-
rioarelor ºi un anume statut al autorului omniscient. Îmbina-
rea de tradiþional ºi modern în acest stil specific reprezintã
originalitatea Horteniei Papadat-Bengescu.
195
 TEXT ªI INTERPRETARE
• Timpul ºi spaþiul sunt în roman repere cu valoare
abstractã, sugestivã ºi nu concretã, obiectivã.
• Timpul cadru: fixeazã prin detalii epoca, fãrã exacti-
tatea anului concret.
• Spaþiul: are în roman valoare simbolicã pentru universul
evocat, sugerând: a) condiþia socialã a personajului; b) preocu-
pãrile/aspiraþiile; c) motivaþiile.
Acþiunea ºi personajele ___________________
• Acþiunea este redusã la minimul necesar pentru ilus-
trarea obiectivelor autoarei: a) realizarea unei imagini de an-
samblu a vieþii citadine, evocate dinãuntrul ei; b) surprinderea
stãrilor sufleteºti, a motivaþiilor ºi a dinamicii sentimentelor.
Ca eveniment dramatic, emoþionant ºi spectaculos, acþi-
unea este anulatã, înregistrând câte o „tranºã” (un aspect) de
existenþã cotidianã.
„Se înþelege, fãrã îndoialã, cã nu existã nici un personaj
simpatic în acest roman. Atmosfera e înãbuºitoare ºi depri-
mantã. Interesul material (zgârcenia ori setea de câºtig) ºi cel
sexual mânã orbeºte pe fiecare personaj.” (Mihai Ralea)
Galeria de personaje _____________________
• Diversitatea personajelor, aducerea succesivã în prim-
plan anuleazã categoriile tradiþionale: erou, protagonist etc.
• Complexitatea personajelor, care nu mai pot fi reduse
strict la categorii reprezentative (sociale sau morale), se
reliefeazã prin asocierea perspectivelor narative distincte.
1. Perspectiva naratorului omniscient:
a) reprezintã cadrul pe care se insereazã celelalte un-
ghiuri de vedere; b) leagã scenele în care apar personajele;
c) completeazã datele asupra personajelor.
2. Perspectiva autorului:
a) comenteazã (de cele mai multe ori ironic) atmosfera,
relaþiile de profunzime dintre faptul narat ºi naraþiune sau su-
bliniazã/explicã semnificaþii ale unor acþiuni – personaje;
b) poate fi concentratã în epitetul ironic: prinþesa Ada,
fãinãreasa; buna Lina, Licã trubadurul, feminista Nory.
3. Perspectiva personajului asupra celorlalte personaje:
a) confruntã unghiuri de vedere diferite asupra perso-
najelor / întâmplãrilor; b) comparã ºi leagã trecutul („cu-
noscutul”) cu prezentul acþiunii în desfãºurare; c) oferã
interpretãri ºi nareazã întâmplãri semnificative din afara
acþiunii romanului.
196
Timpul ºi spaþiul ________________________
1. Plasaþi în timp acþiunea ºi menþionaþi locul de desfãºu-
rarea a acesteia în fragmentul reprodus din Concert din muz-
icã de Bach de Hortensia Papadat-Bengescu.
2. Enumeraþi elementele din text care v-au permis
datarea ºi localizarea acþiunii.
3. Descrieþi, pe scurt, casa familiei Rim ºi precizaþi ce
informaþii asupra locatarilor oferã detaliile arhitectonice, dis-
tribuþia încãperilor, ornamentaþia.
Personajele în acþiune ___________________
1. Prezentaþi succint conþinutul fragmentului din roma-
nul Concert din muzicã de Bach de H. P. Bengescu.
2. Precizaþi la ce miºcãri se reduce acþiunea fiecãruia din-
tre personaje.
3. Alegeþi, dintre enunþurile de mai jos, pe cel care credeþi
cã explicã reducerea epicului în fragment. Motivaþi ºi verifi-
caþi rãspunsul, raportându-vã la întregul roman. Observaþi:
a) ca secvenþã din debutul romanului, fragmentul este expo-
zitiv; b) autoarea este interesatã de trãirile ºi relaþiile perso-
najelor unei lumi cotidiene, banale.
4. Identificaþi ºi prezentaþi, pe scurt, ce trãsãturi ale per-
sonajelor sugereazã naratorul prin aceste miºcãri.
5. Delimitaþi, pe fragmentul reprodus în manual, pasajele
în care apare analiza psihologicã.
6. Comentaþi, pe scurt, stãrile sufleteºti ale lui Mini,
urmãrind: a) termenii în care sunt redate; b) gradaþia emoþiei;
c) motivarea emoþiei.
Caracterizarea ºi perspectiva asupra personajelor
1. Precizaþi din ce perspectivã sunt prezentate perso-
najele în textul urmãtor: „Dar doctorul Rim nu cunoaºte
vibraþiile decât de la vioarã. Doctoriþa Lina, bondoaca lui
soþie, era afonã ºi Sia era un bloc impermeabil, care slujea de
adãpost unor gânduri puþine, dosnice, încãpãþânate.”
2. Evidenþiaþi ce trãsãturi ale eroilor sugereazã fragmen-
tul.
3. Bolile ºi bolnavii apar frecvent în romanele Hortensiei
Papadat-Bengescu. Organizaþi o dezbatere în care sã susþineþi
meritul scriitoarei în descrierea minuþioasã a simptomelor ºi în
analiza finã a legãturilor complexe dintre fizic ºi psihic.
Literaturã
 Personajul reflector _______________________
 Personajul care preia în operã toate aceste funcþii ale
naratorului se numeºte reflector.
 Prin personajul reflector, autoarea selecteazã ºi comple-
teazã diferite informaþii asupra acþiunii / eroilor ºi limiteazã
omniscienþa.
 Personajul reflector nu este un narator omniscient; oferã
o imagine parþialã ºi subiectivã asupra unui / unor evenimente,
fiind, totodatã, o prezenþã episodicã în roman.
 Alternanþa. Elementele de alternanþã apar, spre deose-
bire de proza lui L. Rebreanu, la toate nivelurile naraþiunii:
a) la nivelul acþiunii: acelaºi conflict real (lupta pentru
salvarea aparenþelor sociale) duce la eºecul individului,
ilustrat, pe rând, în zone existenþiale distincte;
b) la nivelul personajelor: personajele sunt succesiv eroi
de prim-plan ºi reflector pentru celelalte personaje; exis-
tenþa factorilor de disoluþie în fiecare cuplu;
c) la nivelul discursului narativ: în construcþia ansamblu-
lui ºi a fiecãrei scene, restrângerea acþiunii impune evoluþia
epicului prin alternanþa dintre planul exterior (al acþiunii),
limitat, ºi cel interior, dezvoltat (al sondãrii în conºtiinþã ºi
al iraþionalitãþii).
 Alternanþa planurilor acþiunii asociazã moduri de
expunere distincte. Planul evenimentelor, al acþiunii exte-
rioare se realizeazã prin recursul la:
— dialog (vorbirea directã a personajelor);
— naraþiune (vorbirea indirectã a autorului);
— descriere.
Planul vieþii interioare se evocã prin monolog.
Fiºier bibliografic
G. Cãlinescu, Ulysse, Bucureºti, EPL, 1967; N. Ciobanu,
Însemne ale modernitãþii, 1977; E. Lovinescu, Scrieri. Vol. I.
Critice, E.P.L., 1969; Marin Mincu, Critice, vol. II, 1971;
I. Negoiþescu, Scriitori moderni, 1966; Liviu Petrescu,
Realitate ºi romanesc, 1969; Vladimir Streinu, Pagini de
criticã literarã. Vol II, 1968; Mircea Zaciu, Hortensia
Papadat-Bengescu ºi romanul de analizã, 1966.
Literatura anilor interbelici
4. Parcurgând integral romanul, realizaþi o succintã carac-
terizare a lui Licã Trubadurul, precizând: a) modul în care este
introdus eroul în roman; b) relaþia dintre nume ºi trãsãturi
morale, sugerate de acþiuni; c) punctul de vedere asupra per-
sonajului.
5. Numiþi cele douã personaje feminine care îndeplinesc
funcþia de reflector la nivelul întregului roman, fãcând legã-
tura între cele trei familii.
Construcþia discursului narativ ____________
1. Arãtaþi cum se realizeazã imaginea societãþii româneºti
(„dialogul” cu orchestra) prin relaþiile dintre cuplurile
prezentate în roman („instrumente” în „orchestra” socialã):
Ada – Maxenþiu; Lina – Rim; Elena – Drãghicescu.
2. Comentaþi, pe scurt, finalul romanului, din perspecti-
va destinelor: a) cuplului; b) indivizilor.
Tehnica alternanþei ______________________
1. Daþi douã exemple de personaje-reflector din fragmen-
tul de roman studiat.
2. Precizaþi ce trãsãturi ale personajelor ºi ce relaþii dintre
ele sunt sugerate prin dialog.
3. Identificaþi pasajele în care naraþiunea are în povestire
rolul de: a) indicaþie (scenicã) de atmosferã; b) mijloc de ca-
racterizare; c) element de legãturã între planuri.
Aprofundaþi-vã cunoºtinþele! ______________
1. Demonstraþi, pe baza a cel puþin trei argumente din
fragmentul studiat, ce „convenþii” consideraþi cã „refuzã”
romanul Concert din muzicã de Bach de Hortensia Papadat-
Bengescu.
Aveþi în vedere, în acest sens, urmãtoarea opiniei criticã:
„În incertitudinile care ne împresoarã de pretutindeni, marea
romancierã dispune de o luciditate care refuzã întunericul,
precum ºi falsele lumini ale convenþiilor.”
(ªerban Cioculescu)
2. Motivaþi, prin comentariul unei scene, la alegere, din
roman (alta decât cea reprodusã în manual), afirmaþia de mai
jos, evidenþiind specificul analizei moderne faþã de cea
tradiþionalã:
„Hortensia Papadat-Bengescu deschide, larg, la noi, dru-
mul literaturii de analizã. Romanele ei nu exceleazã în creaþia
de tipuri, ci în sondajul psihologic adânc.”
(Ov. S. Crohmãlniceanu)
197
 LITERATURA „AUTENTICITÃÞII”
ªI A „EXPERIENÞEI”

Mircea Elliade
 MAITREYI
(fragment)
Vorbi cu o seriozitate ºãgalnicã, privindu-mã pe furiº, aºa — Nici jumãtate cât el, ºopti mai mult pentru sine. Plecã
cum nu o vãzusem niciodatã mai înainte ºi aceasta mã fãcu ochii în caiet ºi începu sã scrie „Robi Thakkur”, ºi în carac-
sã tresar ºi sã mã bucure, cãci mi se pãrea mult mai femininã, tere bengaleze, ºi în caractere europene. Aceasta mã enervã
mai a mea astfel. O înþelegeam mai bine când se juca din mai multe motive; întâi pentru cã mã intriga pasiunea ei
femeieºte decât atunci când rãmânea o barbarã fãrã început pentru un bãrbat de ºaptezeci de ani; al doilea pentru cã se
ºi fãrã sfârºit, o „panteistã”, cum o numeam eu. Nu ºtiu ce depãrtase discuþia de la Geurtie (prin care, crezui eu un
i-am spus pe franþuzeºte ºi n-am vrut sã-i traduc. Aceasta a moment, aº fi fãcut-o un pic geloasã); în sfârºit, pentru cã
însufleþit-o, s-a roºit ºi m-a rugat sã-i repet încã o datã fraza. bãnuiam cã îºi bate joc de mine ºi se preface mai naivã decât
A memorat-o perfect ºi a luat de pe masã dicþionarul englez- este. N-aº fi suportat pentru nimic în lume sã-ºi batã joc de
francez, începând sã-l rãsfoiascã la cuvintele care i se pãreau mine o fatã de ºaisprezece ani, pentru care nu simþeam nici
ei cã sunt în acea frazã misterioasã, pe care nu vroiam s-o tra- un fel de dragoste, ci numai delicii intelectuale. De aceea nu
duc. (De fapt, nu era nimic; îi spuneam o banalitate oare- i-am luat în seamã multã vreme o serie de acte foarte abile ºi
care.) N-a gãsit nici unul din acele cuvinte din fraza mea, ºi discrete, prin care ea poate încerca sã mã prindã în cursã ºi
aceasta a nemulþumit-o grozav. sã mã facã ridicol. La urma urmelor, mã gândeam eu, sunt cel
— Nu ºtii sã te joci, îmi spuse. dintâi tânãr pe care Maitreyi îl cunoºtea mai de aproape,
— Nici nu vreau sã mã joc la lecþie, rãspunsei eu, încer- locuiesc alãturi de ea, sunt alb, ºi ar avea atâtea motive sã mã
când sã par mult mai sec decât eram. placã. Gândul acesta îmi da curaj. Îmi plãcea sã-l cultiv, pen-
Asta i-a dat de gândit ºi a închis o clipã ochii, dupã obi- tru cã mã ºtiam imun, simþeam cã voi putea rãmâne deasupra
ceiul ei. Avea pleoapele mai palide, cu o foarte uºoarã ºi fer- jocului, implicat în eventuala ei pasiune, dar liber faþã de
mecãtoare umbrã viorie. mine însumi. Jurnalul acelor sãptãmâni dovedeºte îndeajuns
— Mã duc sã vãd dacã au venit scrisori, spuse ea ºi se aceasta. Urmãream jocul Maitreyiei cu multã luciditate.
ridicã repede de la masã. Pentru cã, într-adevãr, de când îi pierise timiditatea de la
O aºteptai puþin cam plictisit, cãci vedeam cã nu învaþã început ºi începuse sã vorbeascã deschis cu mine, Maitreyi
nimic ºi mã temeam sã nu creadã inginerul cã din vina mea îmi fãcea impresia cã se joacã.
nu învaþã. Se întoarse foarte repede, foarte abãtutã, cu douã Se ridicã strângându-ºi cãrþile ºi luã în mânã o floare.
flori rupte din glicina verandei. Se aºezã ºi mã întrebã: — Le-am ales pe cele mai roºii, spuse ea, privind
— Nu reîncepem lecþia? Je suis jeune fille... ciorchinele glicinii,
— Bine, vãd cã ºtii asta, dar mai departe... Se pregãtea sã plece.
— J’apprend le fran‡ais... — Ia-le pe amândouã, îi atrãsei eu luarea-aminte,
— Asta e de sãptãmâna trecutã. înfundându-mi tutun în pipã, ca sã-i arãt cât de puþin þineam
— Pe fata aceea din maºinã o învãþai franþuzeºte? mã la florile ei.
întrebã ea din senin, privindu-mã iar, oarecum înspãimântatã. Se întoarse ºi o luã ºi pe cealaltã, îmi mulþumi pentru
Înþelesei cã se gândeºte la Geurtie, pe care o vãzuse stând lecþie ºi plecã. Dar se întoarse repede în uºã, zvârli o floare pe
în braþele mele, ºi roºii. masa mea (pe cealaltã o ºi pusese în pãr) ºi fugi. O auzeam
— Ar fi fost foarte greu, mã apãrai eu. Fata aceea era cum urcã scãrile, patru câte patru. Nu ºtiam ce sã cred:
foarte proastã. Chiar dacã aº fi învãþat-o cinci ani... declaraþie? Deschisei jurnalul ºi însemnai scena cu un
— Câþi ani ai avea peste cinci ani? mã întrerupse comentariu stupid.
Maitreyi. A doua zi, la ceaiul de dimineaþã ºi înainte de a pleca la
— Treizeci pe treizeci ºi unu, rãspunsei mãgulit. birou, Maitreyi mã întrebã în treacãt ce-am fãcut cu floarea.

198 Literaturã
 — Am presat-o, minþii eu, ca s-o fac sã bãnuiascã cine
ºtie ce idilã incipientã în sufletul meu.
— Eu am pierdut-o pe scarã, mãrturisi întristatã.
M-am gândit toatã ziua la aceastã scenã ºi-mi imaginam
o serie de întâmplãri cu desãvârºire absurde. Când m-am
întors de la birou, m-am privit în oglindã ºi, pentru întâia
oarã în viaþa mea, mã voiam mai frumos. Dar am un rest de
umor care nu mã pãrãseºte niciodatã ºi, surprinzându-mã în
faþa oglinzii, aºa cum mã maimuþãream ca un actor de cine-
ma, începui sã râd cu poftã ºi mã trântii pe pat, fericit cã sunt
totuºi un tânãr inteligent ºi lucid. Atunci intrã ºi Maitreyi, cu
cãrþile la braþ.
— Facem lecþie astãzi? mã întrebã ea foarte timidã.
Am început cu bengaleza, la care eu progresasem mult,
pentru cã învãþam serile singur ºi vorbeam tot timpul cu
Chabu numai în bengali. Ea îmi dete o temã de tradus ºi, în
timp ce eu scriam, mã întrebã:
— Unde ai pus floarea?
— Am presat-o.
— Aratã-mi-o ºi mie.
Eram destul de încurcat, pentru cã, de fapt, zvârlisem
floarea pe fereastrã.
— Nu pot, mã prefãcui eu.
— O þii într-un loc ascuns de tot? mã întrebã ea, extrem
de interesatã.
Tãcui, lãsând-o sã creadã asta ºi continuarãm lecþia.
Dupã ce a plecat, am ieºit pe verandã, am rupt o floare care
mi se pãrea mie cã seamãnã mai mult cu cea primitã ºi am
presat-o, ofilind-o puþin cu cenuºa de la pipã, ca ºi cum ar fi
fost culeasã cu o zi mai înainte. Întâlnii pe Maitreyi la masã.
Îi luceau ochii, îi venea mereu sã râdã.
— Mama spune cã ne þinem de prostii...
O privii îngheþat ºi-mi oprii apoi ochii pe doamna Sen,
care surâdea foarte mãrinimoasã. Gândul cã ni se încurajeazã
ºi glumele sentimentale mã dezgusta. Mi se pãrea cã e un com-
Rãspunsei ceva indiferent ºi pe un ton distant, ceea ce
observã numaidecât doamna Sen. Începuse s-o întrebe pe
Maitreyi în bengali, ºi ea rãspundea îmbufnatã, dând din
picioare, pe sub masã. Mã prefãcui cã nu bag nimic în seamã,
dar mã durea s-o vãd întristatã pe doamna Sen, pe care o
iubeam ca pe o mamã, deºi arãta atât de tânãrã ºi de sfioasã.
Când plecai, Maitreyi veni dupã mine pe coridor. Aceasta nu
se mai întâmplase niciodatã, sã se apropie de odaia mea,
noaptea.
— Te rog sã-mi dai înapoi floarea.
Observai numaidecât cã era emoþionatã. Fãcuse chiar o
foarte serioasã greºealã de gramaticã. Nu îndrãzneam s-o
poftesc înãuntru la mine, dar ea intrã direct, fãrã sã aºtepte.
Îi arãtai floarea presatã ºi o rugai sã mi-o înapoieze, cãci eu
vreau totuºi s-o pãstrez (sau cam aºa ceva; spusei în orice caz
o stupiditate, care se voia misterioasã ºi oarecum sentimen-
talã). O luã tremurând în mânã, o privi puþin ºi apoi începu
sã râdã, cu atâta poftã, încât trebui sã se rezeme de uºã.
— Asta nu e floarea mea, spuse ea, foarte fericitã.
Probabil pãlii puþin, cãci mã privea bãnuitoare.
— Cum îþi vine sã spui asta? mã prefãcui eu indignat.
— Floarea aceea avea împletit un fir din pãrul meu...
Mã privi încã o datã, pare-mi-se foarte amuzatã, ºi fugi.
O auzii, pânã târziu dupã miezul nopþii, cântând în odaia ei.
(Mircea Eliade, Maitreyi. Nuntã în cer, Editura Minerva,
Bucureºti, 1986)
(basorelief din templul Chennakesavo, Belur, sec. XII)

plot general la mijloc, ca sã mã îndrãgostesc de Maitreyi. Aºa

îmi explicai atunci de ce suntem lãsaþi mereu singuri, de ce
inginerul se retrage tot timpul în odaia lui, cetind romane
poliþiste, de ce nici o femeie din câte stau sus nu coboarã nicio-
datã sã ne spioneze. Îmi venea sã fug chiar atunci din casã, cãci
Frumuseþe privindu-se într-o oglindã

nimic nu-mi repugnã mai profund decât un complot matrimo-

nial. Plecai ochii în jos ºi mâncai tãcut. Eram numai noi trei:
Maitreyi, doamna Sen ºi cu mine. Inginerul cina la prieteni.
Maitreyi vorbi tot timpul cât a durat masa. De altfel, obser-
vasem de mult cã nu tace decât când e de faþã tatãl sau vreun
bãrbat strãin. Cu noi, ceilalþi din casã, era foarte vorbãreaþã.
— Ar trebui sã te plimbi puþin, serile, vorbi Maitreyi.
Mama spune cã iar ai slãbit...

Literatura anilor interbelici 199

 Consideraþii generale
• Profil spiritual. De la debutul publicistic pânã în ultima
clipã a vieþii (aprilie 1986), creativitatea lui Mircea Eliade s-a
manifestat concomitent în douã registre expresive: literaturã
ºi ºtiinþã. „În ceea ce mã priveºte, consider cã existã o analo-
gie structuralã între munca ºtiinþificã ºi imaginaþia literarã”,
afirma M. Eliade.
• Experienþa Indiei. La 26 decembrie 1928, Mircea
Eliade sosea la Calcutta pentru a studia filosofia cu
Surendranath Dasgupta. În India, Mircea Eliade trãieºte
constant sentimentul parcurgerii unei experienþe existenþiale
de excepþie. Lumea exterioarã declanºeazã în sufletul tânãru-
lui adânci rezonanþe, asemenea ecoului trezit de paºii vizita-
torului într-o imensã catedralã. Nu este vorba numai de
exactitatea obiectivã cu care transmite imaginile percepute. Dans ºi muzicã (basorelief de la Vakataka, sec. V)
De fiecare datã, Mircea Eliade descoperã evenimentul nou,
tulburãtor, ce zguduie spiritul ºi incendiazã conºtiinþele. • Romanul experienþei. Întoarcerea din rai (1934) ºi
• Maitreyi. Romanul Maitreyi începe acolo unde vizi- Huliganii (1935) introduc în romanul nostru interbelic o
unea reportericeascã asupra Indiei s-a sfârºit. Maitreyi reflec- problematicã ineditã, concretizând-o epic printr-o modali-
tã sinteza superioarã: observaþia a evoluat în creaþie, analiza tate narativã în premierã absolutã în spaþiul literar românesc.
a coborât spre esenþe. Exotismul se transformã în cadrul Este vorba de tehnica utilizatã de John Dos Passos în SUA,
geografic al cunoaºterii, evenimentele cotidiene sunt
în Paralela 42, unde prozatorul american trecea de la eu la
înlocuite cu reconstruirea lor în planul marilor semnificaþii,
non-eu prin intermediul secvenþei repetitive, intitulatã
umanitatea evolueazã spre tipologie, meditaþia moralã se
„Camera obscurã”. În vederea obþinerii aceluiaºi efect,
întoarce în reflecþie artisticã.
Mircea Eliade foloseºte vocea sinelui, polul pulsional al per-
„Autenticitatea” teoretizatã de autor îºi trãgea seva din
sonalitãþii, exponent al lumii interioare, demersul anonim
trãirea efectivã a naraþiunii. „Cartea aceasta este adevãratã
prin care eul se gândeºte pe sine, urmãrind sã fixeze prin lim-
de la început pânã la sfârºit”, mãrturisea romancierul, ºi
baj semnificaþiile experienþelor subiective. Se adaugã obser-
nimeni nu bãnuia atunci cât adevãr cuprinde afirmaþia sa.
Romanul Maitreyi nu rezumã însã viaþa lui Mircea Eliade varea obiectivã a realitãþii înconjurãtoare, ce presupune atât
în India, ci valorificã artistic o secvenþã din aceastã existenþã. descoperirea ºi relevarea în existenþa realã a elementelor cu
Chiar dacã structura caracterialã a personajului masculin prin- semnificaþie general-umanã, cât ºi înlãturarea aprecierilor
cipal este similarã cu a romancierului, Allan nu este niciodatã subiective asupra personajelor ºi a evenimentelor.
autorul, dupã cum eroii lui André Malraux ori Cesare Pavese Titlul romanului Întoarcerea din rai are o rezonanþã sim-
nu sunt cu adevãrat Malraux ºi Pavese. Romanul este un jur- bolicã, semnificând revenirea dintr-un posibil paradis. Pentru
nal subiectiv, narat la persoana I, în care romancierul s-a Mircea Eliade, metafora paradisului echivala cu perioada
obiectivat într-un personaj de ficþiune. temporalã a întâiului deceniu de dupã realizarea României
Mircea Eliade a realizat un roman cu focalizare internã, edi- Mari. Evident, este vorba de un paradis spiritual, caracterizat
ficat pe trei segmente diegetice, aproximativ egale, trei macro- printr-o libertate deplinã a circulaþiei ideilor.
structuri care dezvoltã ascensional universul spaþio-temporal Huliganii continuã acþiunea romanului precedent,
al naraþiunii. Fiecare treaptã a spiralei aduce o altã deter- aºezând în centrul acþiunii trei destine, trei personaje mascu-
minare calitativã, iar ultima este construitã antitetic cu cea line principale. Fiecare în parte ilustreazã un comportament
dintâi. Allan se confeseazã lumii printr-o zguduitoare reîn- „huliganic” individualizat.
toarcere în trecutul apropiat. Rememorarea îndeplineºte rolul La un nivel mai profund, Noaptea de Sânziene poate fi recep-
unui catharsis: naratorul retrãieºte evenimentele pentru a se tatã ca o frescã a societãþii româneºti, surprinsã într-un interval
descãtuºa de povara apãsãtoare a trecutului. temporal dramatic, convulsionat, al istoriei contemporane.

200 Literaturã
 TEXT ªI INTERPRETARE
Încadrarea în romanul autohton __________
 În proza interbelicã, alãturi de romanul realist (repre-
zentat de Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu, Ion Agârbiceanu
etc.), de romanul naturalist (G. M. Zamfirescu, I. Peltz), balza-
cian (G. Cãlinescu, Ion Marin Sadoveanu), de romanul analitic
modern (la dezvoltarea cãruia au contribuit Camil Petrescu,
Hortensia Papadat-Bengescu, Gib I. Mihãescu º.a.), se dezvoltã
un nou tip de naraþiune, romanul experienþei. Maitreyi se înca-
dreazã acestei noi tendinþe narative, ilustratã ºi de alte romane
ale lui Mircea Eliade, precum ºi de romanele lui Anton Holban,
Mihail Sebastian sau M. Blecher. Aceºtia pornesc de la alte
modele decât predecesorii lor; toþi sunt familiarizaþi cu univer-
sul imaginar al lui Marcel Proust, dar în egalã mãsurã sunt
atraºi de lumea ficþionalã a romanelor lui André Gide,
Giovanni Papini ºi Aldous Huxley. Caracteristicile esenþiale ale
acestui nou tip de roman sunt urmãtoarele: naraþiune la per-
soana I, aspect de jurnal intim sau de scriere autobiograficã,
dublarea analizei psihologice cu autoanaliza, mergând pânã la
dezvãluirea subconºtientului, despãrþirea autorului de narator,
predilecþia pentru experienþe.
Erotism ºi exotism _______________________
 Teoretizatã de Mircea Eliade ºi de Camil Petrescu, „aut-
enticitatea” romanului îºi trage seva din trãirea efectivã a
naraþiunii de cãtre autor. Maitreyi are doar aparenþa unui
univers ficþional, în realitate el fiind un roman non-fictiv.
Mircea Eliade renunþã la omniscienþa ºi ubicuitatea
prozatorului tradiþional, înfãþiºând o umanitate dominatã de
psihologia naratorului-personaj.
„Conºtiinþa unui tragism al vieþii”
 „Pasionantã în opera lui Eliade nu e autenticitatea, care
nu e nici mai multã, nici mai puþinã decât în alte pãrþi, ci
drama individului care aspirã dupã o autenticitate iluzorie.
Eliade vrea sã cuprindã în acelaºi moment maxima trãire ºi
suprema luciditate, ceea ce e numai o iluzie, deoarece una
ucide pe cealaltã. Aceastã dramã a individului clãtinat între
viaþã ºi inteligenþã ºi neputând sã renunþe la nici una am
gãsit-o în ªantier ºi de data aceasta în Maitreyi. (…) Maitreyi
reprezintã obiectivarea unei mistici pe care europeanul o
denatureazã prin luciditatea lui, puþin absurdã uneori.
Afarã de aceasta, cartea întreagã se reazimã pe conºtiinþa
unui tragism profund al vieþii. (...) Maitreyi se clasificã
alãturi de literatura d-nei Hortensia Papadat-Bengescu,
Literatura anilor interbelici
Maitreyi, un roman non-fictiv _____________
1. Se întâmplã adesea ca un scriitor sã strãbatã spaþiul
unor evenimente cu semnificaþii general-umane, ce oferã, cu
minime modificãri, substanþa unei naraþiuni de excepþie.
Alegeþi cele mai sugestive exemple în mãsurã sã susþinã
ideea cã romanul Maitreyi este construit pe o structurã nara-
tivã realã, trãitã personal de Mircea Eliade în India.
Aveþi în vedere, în acest sens, urmãtoarea însemnare a
romancierului din Memorii: „Cu tot patosul naraþiunii, am
încercat sã mã þin cât mai aproape de realitate.”
2. Comentaþi, în acelaºi sens, ºi semnificaþia moto-ului pe
care îl are romanul în limba bengali: „Îþi mai aminteºti de mine,
Maitreyi? ªi dacã da, ai putut sã mã ierþi?”
Modalitãþi narative _______________________
1. Romanul nu rezumã viaþa lui Mircea Eliade în India, ci
valorificã artistic o secvenþã din aceastã existenþã. Maitreyi
este un jurnal subiectiv, narat la persoana I, în care
romancierul s-a obiectivat într-un personaj de ficþiune, Allan.
Daþi exemple de câteva elemente fictive introduse de
autor în succesiunea evenimentelor reale.
2. Demonstraþi ce relevanþã au aceste elemente în reali-
zarea unui discurs narativ armonios, echilibrat, care sã dobân-
deascã aparenþele ficþiunii.
Aveþi în vedere ºi faptul cã vocea naratorului dezvãluie în
personajul principal un tânãr tehnician desenator, angajat la
Societatea de Canalizare a Deltei; Surendranath Dasgupta
apare sub numele de Narendra Sen, inginer la aceeaºi soci-
etate; în schimb, fetele profesorului, Maitreyi ºi Chabu, intrã
în roman cu numele lor reale.
conceputã ca o reprezentare a unei viziuni personale asupra
lumii, alãturi de literatura lui Camil Petrescu, preocupatã de
problema cunoaºterii, ºi de aceea a lui Anton Holban, roasã
de conºtiinþa dureroasã a morþii apropiate. Hortensia
Papadat-Bengescu, Camil Petrescu, Anton Holban ºi Mircea
Eliade sunt autori pentru care literatura nu e o simplã
fotografiere a realitãþii, ci prilejul de a întrupa cele douã mari
neliniºti ale vieþii: cunoaºterea ºi moartea.” (Octav ªuluþiu)
 Neîmplinirea eroinei în planul iubirii, sfârºitul ei tragic
apar ca o pedeapsã a faptului cã patima ei a depãºit omenes-
cul. Cei doi s-au înãlþat mult peste condiþia umanã, ceea ce
a atras dupã sine o readucere în planul concret, anost ºi nefe-
ricit al contingentului.
201
 Labirintul dragostei ______________________
 Întâiul segment recreeazã seducþia involuntarã exerci-
tatã de Maitreyi asupra tânãrului.
Autenticitatea acuitãþii ºi a pulsaþiei sufleteºti rãmâne
tulburãtoare: „Nu ºtiu ce farmec ºi ce chemare aveau pânã ºi
paºii ei”.
Rememorând peste ani aceste evenimente în Memorii,
Mircea Eliade le sesiza desfãºurarea inevitabilã: „… cu toate
ezitãrile ºi rezistenþele, cu tot ce putea separa o sensibilitate
ºi o culturã indianã de una occidentalã, cu toate neîn-
demânãrile sau îndrãznelile nesocotite, dragostea a crescut ºi
s-a împlinit aºa cum îi era destinul.”
Prin astfel de analize psihologice realizate exclusiv din per-
spectiva contemplatorului, Mircea Eliade se depãrteazã de
proza tradiþionalã, apropiindu-se de tehnica lui Marcel Proust.
 „În contrast semnificativ cu alte romane ale sale, Mircea
Eliade nu numai cã nu urmãreºte în Maitreyi sã restituie
conþinutul conºtiinþei în realitatea lui imediatã, dar se
îndoieºte chiar de valabilitatea perspectivei prea apropiate,
dublând-o de una distantã în timp. Cealaltã laturã poate fi, în
schimb, vizatã critic de mãrturisirea lui Allan; înþelegerea psi-
hologicã, pare sã gândeascã el, e un fenomen înrudit cu reve-
laþia, fiindcã sufletul uman e iraþional.” (Nicolae Manolescu)
Dupã baie (relief din Templul Lingaraja, sec. X)
202
Structurã compoziþionalã _________________
1. Fiecare treaptã a naraþiunii aduce o altã determinare cali-
tativã, iar ultima este constituitã antitetic cu cea dintâi. Allan
se confeseazã lumii printr-o zguduitoare relatare desfãºuratã în
trecutul apropiat.
Susþineþi, cu exemple din textul romanului, în ce mãsurã
aceastã rememorare îndeplineºte rolul unui catharsis.
2. Citiþi urmãtorul fragment de text:
„Am ºovãit în faþa acestui caiet pentru cã nu am izbutit sã
aflu încã ziua precisã când am întâlnit-o pe Maitreyi. În însem-
nãrile mele din acel an n-am gãsit nimic. Numele ei apare acolo
mult mai târziu; dupã ce am ieºit din sanatoriu ºi a trebuit sã mã
mut în casa inginerului Narendra Sen.”
Analizaþi, pornind de la acest fragment, începutul roma-
nului. Aveþi în vedere:
– frazele expozitive construite pe tripla convergenþã a tim-
purilor verbale;
– prezenþa la început a unui timp prezent subînþeles, menit sã
marcheze începutul confesiunii;
– ºovãiala redactãrii, determinatã de imposibilitatea aduce -
rii-aminte a unor fapte anterioare trecutului exprimat prin
perfectul compus;
– rolul prezentului indicativ din final de a aduce acþiunea în
momentul vorbirii.
3. Transcrieþi, din romanul Maitreyi, cel puþin cinci fraze
din care sã rezulte cã toate gândurile tânãrului se concen-
treazã asupra unei singure fãpturi: tânãra Maitreyi.
Observaþi cum aceste fraze dezvãluie refuzul existenþei
anterioare, dar ºi negarea lumii exterioare. Subconºtientul
secþioneazã legãturile cu „viaþa”, restrânge pânã la totala
extincþiune determinaþiile precedente, renunþã la cunoºtinþe,
la prieteni, la „lume”, în favoarea lui Maitreyi.
4. Descrieþi stãrile prin care trece Allan, de la prima
întâlnire cu Maitreyi, de la repulsia anulatã de uimire, pânã
la seducþia imposibil de justificat raþional.
Extazul ºi asceza _________________________
1. Dragostea lui Allan pentru Maitreyi este recompensatã
de o reciprocitate adâncã, transfiguratoare.
Demonstraþi, cu exemple adecvate din romanul Maitreyi,
în ce mãsurã diminuarea apropierii dintre cei doi tineri con-
tribuie, tot mai mult, la o accentuare a misterului.
Explicaþi, în acest context, semnificaþia titlului romanului
Maitreyi.
2. Intelectualã cu pregãtire filosoficã superioarã mediei,
Maitreyi acceptã dãruirea dupã îndeplinirea ritualului stator-
nicit de tradiþie. Noaptea, sub cerul plin de stele, se adreseazã
elementelor primordiale. Comentaþi, în acest sens, urmã-
toarea confesiune: 
Literaturã
 Revelaþia spiritului indian ________________
„Cartea izbuteºte sã fie o confesiune autenticã; intensitatea
pasionalã dicteazã textului o sinceritate cuceritoare ºi înlãturã
cochetãriile intelectuale. (...) Aparent roman «exotic»,
Maitreyi reconstituie o revelatoare diagramã a înãlþãrilor ºi
cãderilor pe care le poate cunoaºte iubirea între doi oameni cu
formaþii sufleteºti foarte diferite.” (Ov. S. Crohmãlniceanu)
„Funcþia eroinei Maitreyi nu este alta decât aceea de a
exprima dragostea in fazele ei cele mai adânci ºi mai univer-
sale. Întrupare de mit, simbol, imagine concretã ºi fiinþã în
carne ºi oase, Maitreyi trãieºte o viaþã care poate fi turnatã ºi
fixatã în marele concept al dragostei.” (Petru Comarnescu).
„Sufeream cumplit. Sufeream cu atât mai mult cu cât
înþelesesem cã odatã cu Maitreyi pierdusem India întreagã.
Tot ce mi se întâmplase pornise din dorinþa mea de a mã
identifica cu India, de a deveni un adevãrat «indian». Dupã
ce citisem scrisoarea lui Dasgupta, ºtiam cã nu voi fi iertat
aºa de curând. Aceastã Indie, pe care începusem s-o cunosc,
la care visasem ºi pe care atâta o iubisem, îmi era definitiv
interzisã.” (M. Eliade, Memorii)
„Pitoresc în amãnuntele decorului, de un pitoresc intens,
filtrând misterul forþelor nebãnuite ale pasiunii în gest (….),
prin lucida dramatizare a pasiunii, romanul lui Mircea Eliade
se situeazã în universal-omenesc, în miezul substanþial al psi-
hologiei generale. (…) Pasiunea lui Allan ºi a Maitreyiei este
«eterna alergare» dupã mirajul imposibil, arderea pe altarul
Erosului neînduplecat.” (ªerban Cioculescu)
Semnificaþia mitologicã a dragostei
 Meditând asupra unei memorabile iubiri, Mircea Eliade
a sesizat cã, prin reþeaua de simboluri utilizate, întregul seg-
ment narativ îºi dezvãluia un sens raportabil la mit; iubirea
pentru Maitreyi se subordona unui scenariu iniþiatic ancestral,
ce imprima o conotaþie miticã rupturii cu Dasgupta: „drama
mea urmase un model tradiþional: trebuia ca relaþiile mele cu
Dasgupta sã depãºeascã faza de candoare ºi facilitate ºi sã
cunoascã tensiunea ºi ciocnirile care caracterizeazã raporturile
dintre guru ºi discipol.” Era necesar ca tânãrul sã cunoascã
pasiunea, drama ºi suferinþa, pentru a renunþa la dimensiunea
„istoricã” a existenþei, în favoarea dimensiunilor atemporale,
trans-istorice, ale unei Indii eterne; Maitreyi, prin dragostea ei,
crease premisele intrãrii tânãrului Eliade în tiparele mitologiei.
Literatura anilor interbelici

„Mã leg de tine, pãmântule, cã eu voi fi a lui Allan, ºi a
nimãnui altuia. Voi creºte din el ca iarba din tine. ªi cum aºtepþi
tu ploaia, aºa îi voi aºtepta eu venirea, ºi cum îþi sunt þie razele,
aºa va fi trupul lui mie. Mã leg în faþa ta cã unirea noastrã va
rodi, cãci mi-e drag cu voia mea, ºi tot rãul dacã va fi, sã nu cadã
asupra lui, ci asuprã-mi, cãci eu l-am ales.”
3. Dãruindu-se lui Allan, Maitreyi are sentimentul cã
strãbate un spaþiu impur, stigmatizat de pãcatul sãvârºit, faþã
de care zeii îºi trimit semnele prevestitoare.
Daþi cel puþin douã exemple de astfel de nefaste con-
secinþe ale insubordonãrii lui Maitreyi faþã de aceste cutume
ancestrale.
4. Împotriva dragostei de o nepãmânteanã intensitate a
fetei se ridicã nu numai familia ºi legile nescrise ale castei, ci
ºi o parte din „propriul eu” al lui Allan, care îºi explicã ºi îºi
motiveazã dualitatea trãirilor sufleteºti. Explicaþi în ce
mãsurã îndepãrtarea din casa inginerului Narendra Sen se
integreazã logic în desfãºurarea evenimentelor.
5. „Din octombrie pânã în februarie”, în sihãstriile
Himalayei, unde singurãtatea îi e „asprã ºi deznãdãjduitã”,
Allan duce cu sine o iremediabilã sfâºiere.
Realizaþi o scurtã dezbatere în care sã surprindeþi cum
gelozia tânãrului îndrãgostit evolueazã spre o structurã ca-
racterialã aºezatã sub semnul tragicului lãuntric.
Folosiþi-vã, în acest sens, de extrase revelatoare din text
de genul celui de mai jos:
„Fapte de mult uitate îºi recãpãtau prospeþimea ºi
închipuirea mea le împlinea, le adâncea, le lega între ele.
(...) Oriunde mã duceam, o întâlneam pe ea, printre pini ºi
mesteceni, pe stânci, pe drumuri.”
Recluziunea asceticã îi anuleazã lui Mircea Eliade suferinþa, ºi
intensitatea vieþii trãite se revarsã într-o amplã regenerare
spiritualã, ce va fi desãvârºitã cu ajutorul meditaþiilor ºi
tehnicilor yoga, studiate cu Dasgupta în textele clasice ºi
practicate acum: „… tocmai faptul cã ajunsesem în Himalaya
la capãtul puterilor, vlãguit, dezorientat, îmi îngãduia acum sã
mã «stãpânesc» ºi sã mã «desfac de legãturi», mai repede
decât aº fi putut-o spera dacã m-aº fi aflat într-o «condiþie
normalã». Paradoxul era numai aparent. Verificam într-ade-
vãr ceea ce îmi plãcea sã numesc «optimismul camuflat al
spiritualitãþii indiene», credinþa cã un exces de suferinþã stâr-
neºte setea de eliberare, cã, în fond, cu cât te simþi mai «pier-
dut», cu atât eºti mai aproape de «mântuire», adicã de elibe-
rare.” (Memorii, I, Bucureºti, Ed. Humanitas, 1991)
203
 Replica Maitreyiei Devi
 Dupã o mult doritã întâlnire cu Mircea Eliade, care
se produce la Chicago în aprilie 1973, ºi dupã o vizitã în
România, cãtre sfârºitul aceluiaºi an, în care reuºeºte sã-i
cunoascã mama ºi sora, Maitreyi Devi, prototipul eroinei
din romanul scriitorului român, scrie ºi ea un roman, având
ca subiect aceeaºi fascinantã poveste de dragoste trãitã de
amândoi în 1930. Cartea va fi publicatã la Calcutta, în
bengali, în 1974 (cu titlul La hanyate) ºi în englezã, în 1976
(cu titlul It does not die). În româneºte a fost transpusã abia
în 1992, la editura „Românul”, cu titlul Dragostea nu moare.
Autoarea a închipuit-o ºi conceput-o programatic, ca un
rãspuns la întrebarea pe care Eliade i-o adreseazã prin
motto-ul în bengali de pe prima paginã a romanului sãu.
 „Adevãrul este mai fantastic decât imaginaþia”, scrie
Maitreyi, ºi sufletul tânãr al femeii vibreazã la fel de puternic
la suferinþa trãitã în toamna acelui an, când a crezut cã
descoperã iubirea desãvârºitã. Discipolã a lui Rabindranath
Tagore, poetã ea însãºi, Maitreyi pãrea destinatã unei posi-
bile cariere filosofice. Însã înþelepciunea indianã stipuleazã
cã nu se poate apropia de filosofie decât acela al cãrui suflet
este netulburat de pasiuni. Despãrþitã de tânãrul Eliade,
prin braþul brutal al destinului, Maitreyi pãtrunde în viaþã
dupã tiparul comun al unei fericiri aparente. κi întemeiazã
un cãmin, are un soþ iubitor… ªi, deodatã, întâlnirea la
Calcutta cu sanscritologul român Sergiu Al.-George rea-
prinde sub cenuºa crezutã stinsã jarul ºi povara dragostei
dintâi. Dragostea nu moare rãmâne cartea unei iubiri ce nu
a putut fi desãvârºitã pe Pãmânt, o tragedie solemnã, ca
simfonia maiestuoasã a apelor fluviului Gange.
Maitreyi, fiinþã umanã ºi aspiraþie metafizicã
 „Idila între douã fiinþe de rase deosebite, despãrþite prin
moravuri, unite în universalitatea dragostei, e o veche temã
romanticã, culminantã în Atala de Chateaubriand, dusã
pânã la pitorescul exotic de Pierre Loti în Azyadé, Madame
Chrysanthème, Le roman d’un spahi. Maitreyi studiazã o astfel
de situaþie, ºi ce e mai valabil aici e dezvãluirea candoarei
erotice, ascunse în complexitatea unei civilizaþii inedite. (…)
Întâlnirea a doi indivizi de rase felurite într-un decor sug-
erat, nu atât plastic, cât prin siguranþa amãnuntelor sociale,
e memorabilã. Mircea Eliade a îmbogãþit literatura românã
cu o viziune nouã, scriind întâiul roman exotic în adevãratul
sens al cuvântului”. (G. Cãlinescu)
204
Muncã independentã
1. Povestiþi, pe scurt, conþinutul fragmentului reprodus
din romanul Maitreyi de Mircea Eliade, insistând asupra celor
mai importante momente din evoluþia subiectului.
2. Constituit în trei segmente, desfãºurat în 15 capitole,
Maitreyi rememoreazã o poveste neobiºnuitã de iubire.
Precizaþi întâmplarea care a oferit acestei scrieri sub-
stanþa epicã: romanul.
3. Supuneþi unei mai atente analize sensul întâmplãrilor
prin care trece Allan:
„… strigau la mine douã suflete: unul mã îndemna cãtre
o viaþã nouã… pe care prezenþa Maitreyiei o fãcea mai
tonicã ºi mai fascinantã ca o legendã; cealaltã îmi impunea pru-
denþã.”
4. Ce explicaþie daþi aventurii cunoaºterii prin eros pe
care o trãieºte Allan cu atâta intensitate?
Citiþi ºi comentaþi, în acest sens, urmãtorul fragment:
„Mã ispitea mai mult faptul ei, ceea ce era sigilat ºi fascinant
în viaþa ei. Dacã mã gândeam adesea la Maitreyi, dacã în
jurnalul meu din acel timp se gãsesc notate o seamã din cuvintele
ºi întâmplãrile ei, dacã, mai ales, mã tulbura ºi mã neliniºtea,
aceasta se datora straniului ºi neînþelesului din ochii, din rãspun-
surile, din râsul ei.”
5. Comentaþi consecinþele în plan narativ ale procedeu-
lui dublei perspective temporale pe care naratorul-personaj o
are asupra evenimentelor: „consemnarea ineditã” ºi dintr-o
„perspectivã mai îndepãrtatã asupra evenimentelor.”
(N. Manolescu)
6. Realizaþi un eseu în care sã argumentaþi modul în care
romancierul s-a obiectivat într-un personaj de ficþiune.
Fiºier bibliografic
Mihail Sebastian, Eseuri, Cronici. Memorial, 1972;
Perpessicius, Opere, vol. VI, 1973; Pompiliu
Constantinescu, Scrieri, 2, 1967; E. Lovinescu, Scrieri, 6,
1975; G. Cãlinescu, Istoria literaturii române de la origini
pânã în prezent, ed. a II, revãzutã ºi adãugitã, 1982; Ov. S.
Crohmãlniceanu, Literatura românã între cele douã
rãzboaie mondiale, I, 1972; Mircea Vaida, Ospãþul lui
Trimalchio, 1970; Dumitru Micu, Scriitori, cãrþi, reviste,
1980; Ion Lotreanu, Introducere în opera lui Mircea
Eliade, 1980; Nicolae Manolescu, Arca lui Noe, vol. II,
1981; Gabriel Dimisianu, Lecturi libere, 1983; Ion Bãlu,
Mircea Eliade, Sinteze, 1992.
Literaturã
 Lecturã suplimentarã
ÎNTRE REALITATE ªI IMAGINAÞIE
Max Blecher
 ÎNTÂMPLÃRI ÎN IREALITATEA IMEDIATÃ
(fragment)
Când privesc mult timp un punct fix pe perete mi se
întâmplã câteodatã sã nu mai ºtiu nici cine sunt, nici unde
mã aflu. Simt atunci lipsa identitãþii mele de departe ca ºi
cum aº fi devenit, o clipã, o persoanã cu totul strãinã. Acest
personagiu abstract ºi persoana mea realã îmi disputã
convingerea cu forþe egale.
În clipa urmãtoare identitatea mea se regãseºte, ca în
acele vederi stereoscopice unde cele douã imagini se separã
uneori din eroare ºi numai când operatorul le pune la punct,
suprapunându-le, dau iluzia reliefului. Odaia îmi apare atunci
de o prospeþime ce n-a avut-o înainte. Ea revine la consis-
tenþa ei anterioarã, iar obiectele din ea se depun la locurile
lor, aºa cum într-o sticlã cu apã un bulgãr de pãmânt sfãrâ-
mat se aºazã în straturi de elemente diferite, bine definite ºi
de culori variate. Elementele odãii se stratificã în propriul lor
contur ºi în coloritul vechei amintiri ce o am despre ele.
Senzaþia de depãrtare ºi singurãtate în momentele când
persoana mea cotidianã s-a dizolvat în inconºtienþã e diferitã
de orice alte senzaþi. Când dureazã mai mult, ea devine o
fricã, o spaimã de a nu mã putea regãsi niciodatã. În depãr-
tare, persistã din mine o siluetã nesigurã, înconjuratã de o
mare luminozitate, aºa cum apar unele obiecte în ceaþã.
Teribila întrebare „cine anume sunt” trãieºte atunci în
mine ca un corp în întregime nou, crescut în mine cu o piele
ºi niºte organe ce-mi sunt complet necunoscute. Rezolvarea
ei este cerutã de o luciditate mai profundã ºi mai esenþialã
decât a creierului. Tot ce e capabil sã se agite în corpul meu
se agitã, se zbate ºi se revoltã mai puternic ºi mai elementar
decât viaþa cotidianã. Totul implorã o soluþie.
De câteva ori îmi regãsesc odaia aºa cum o cunosc, ca ºi
cum aº închide ºi aº deschide ochii: de fiecare datã odaia e
mai clarã — aºa cum apare un personagiu în lunetã, din ce
în ce mai bine organizat, pe mãsurã ce, potrivind distanþele,
strãbatem toate voalurile de imagini intermediare.
Într-un sfârºit mã recunosc pe mine însumi ºi regãsesc
odaia. E o senzaþie de uºoarã beþie. Odaia e extraordinar de
Literatura anilor interbelici
condensatã în materia ei ºi eu implacabil revenit la suprafaþa
lucrurilor: pe cât de adânc a fost valul de nelãmurire, pe atât
de înaltã este culmea lui; niciodatã ºi în nici o împrejurare nu
mi se pare mai evidentã, decât în acele momente, cã fiecare
obiect trebuie sã ocupe locul pe care îl ocupã ºi cã eu trebuie
sã fiu cel care sunt.
Zbaterea mea în nesiguranþã nu mai are nici un nume; e
un simplu regret cã n-am gãsit nimic în adâncul ei. Mã sur-
prinde doar faptul cã o lipsã totalã de semnificaþie a putut fi
legatã atât de profund de materia mea intimã. Acum, când
m-am regãsit ºi caut sã-mi exprim senzaþia, ea îmi apare cu
totul impersonalã: o simplã exagerare a identitãþii mele, cres-
cutã ca un cancer din propria-i substanþã. Un picior al
meduzei care s-a întins peste mãsurã ºi a cãutat exasperat
prin valuri pânã ce într-un sfârºit a revenit sub gelatina ven-
tuzei. În câteva clipe de neliniºte, am parcurs astfel toate cer-
titudinile ºi incertitudinile existenþei mele, pentru a reveni
definitiv ºi dureros în solitudinea mea.
E atunci o solitudine mai purã ºi mai pateticã decât altã-
datã. Senzaþia de îndepãrtare a lumii e mai clarã ºi mai
intimã: o melancolie limpede ºi suavã, ca un vis de care ne
reamintim în puterea nopþii.
Ea singurã îmi mai reaminteºte ceva din misterul ºi
farmecul puþin trist al „crizelor” mele din copilãrie.
Numai în aceastã dispariþie subtilã a identitãþii regãsesc
cãderile mele în spaþiile blestemate de odinioarã, numai în
clipele de imediatã luciditate ce urmeazã revenirii la
suprafaþã lumea îmi apare în atmosfera aceea neobiºnuitã de
inutilitate ºi desuetudine, ce se forma în jurul meu când
halucinantele mele transe isprãveau sã mã doboare.
(Max Blecher, Întâmplãri în irealitatea imediatã. Inimi
cicatrizate. Antologie ºi prefaþã de D. Pillat. Bucureºti, 1970.
205
 TEXT ªI INTERPRETARE
Literatura autenticitãþii subiective __________
 Date fiind circumstanþele în care a trãit ºi a scris
M. Blecher (1909–1938), „realitatea ºi imaginaþia se supra-
pun în viziunea suprarealistã a celui care priveºte lumea din
perspectiva insolitã a viziunii de ghips” (Gh. Glodeanu).
 „Este cred acelaºi lucru a trãi sau a visa o întâmplare, mãr-
turiseºte M. Blecher, ºi viaþa realã cea de toate zilele este atât
de halucinantã ºi de stranie ca ºi aceea somnului. Dacã aº
vrea, de exemplu, sã definesc în mod precis în ce lume scriu
aceste rânduri mi-ar fi imposibil.
Irealitatea ºi ilogismul vieþii cotidiene nu mai sunt de mult
pentru mine vagi probleme de speculaþie: eu trãiesc aceastã
irealitate ºi evenimentele ei fantastice. Întâia libertate pe care
mi-am acordat-o a fost aceea a iresponsabilitãþii actelor mele
interioare unul faþã de celãlalt — am încercat sã rup barierele
consecinþelor ºi, ca o onestitate faþã de mine însumi, am cãu-
tat orice tentaþie a halucinantului. Cât însã ºi cum îºi dezvoltã
în mine suprarealitatea tentaculele ei, nu ºtiu ºi n-aº putea
ºti… Idealul scrisului ar fi pentru mine transpunerea în litera-
turã a înaltei tensiuni care se degajã din pictura lui Salvador
Dali. Iatã ce aº vrea sã realizez — demenþa aceea la rece per-
fect lizibilã ºi esenþialã.”(M. Blecher cãtre Saºa Panã).
Max Blecher ºi realitatea imediatã a creaþiei
 În acest caz, literatura lui M. Blecher „este viziune, ºi
numai prin filtrul imaginarului se strãvede patosul.
Universul sãu nu este al suferinþei sale, ci al vederii sale.
Univers spectacular, prin excelenþã. Eroul prozelor lui
Blecher este, de fapt, Imaginaþia. Ea este cu adevãrat per-
sonajul activ, epic, al ficþiunilor sale.” (Nicolae Balotã)
„Pentru Max Blecher, (…) fiinþa, eul, nu au nici o sub-
stanþã, adâncime, nici proprietãþi personale. În interiorul
sufletului nu existã nimic, iar senzaþia schizoidã nu e decât
o exagerare a identitãþii. (…)
Aici însã interioritatea e ca un vas gol ºi gãurit ce se
umple, pentru câteva clipe, de imaginile lumii, de trecut, ca ºi
de prezent, de reprezentare ºi de percepþie, amestecate aseme-
nea atomilor de oxigen ºi de hidrogen în molecula de apã. Sub
forma acestei trãiri simultane, povestitorul sugereazã o expe-
rienþã esenþialã: a fiinþei-burete, care, vidã în sine, fãrã interi-
oritate sufleteascã, se lasã cotropitã de obiectele dure ºi agre-
sive în mijlocul cãrora se aflã.” (Nicolae Manolescu)
Lumea imaginarului ºi cea realã intrã într-o relaþie bizarã,
realitatea devenind ceea ce P. Constantinescu numea un act
„de iniþiere în vis, în spaþiu ºi timp, în erotism ºi moarte”.
206
„Sub semnul suferinþei” __________________
1. Comentaþi relaþia dintre ficþiune ºi realitate în opera
tradiþionalã ºi în proza lui M. Blecher.
2. Explicaþi succint viziunea asupra lumii, aºa cum apare
în opera lui M. Blecher.
3. Desprindeþi din aceste spaþii elementele reale ºi ireale.
4. Numiþi douã-trei universuri descrise de M. Blecher în
romanul Întâmplãri în irealitatea imediatã.
Tentaþia halucinantului ___________________
1. Incluzându-l în Istoria literaturii române contemporane
(1937), E. Lovinescu remarca în romanul lui M. Blecher
extraordinara capacitate a scriitorului „de a percepe reali-
tatea, de a o izola în contururi precise, de a fuziona cu ea (…)
ºi, dupã aceastã fuziune, de a o dilata în forme fantastice ºi
de a o urmãri în spaimele interioare ce o provoacã.”
Prin aceastã manierã de a investiga realitatea ºi prin
proiecþia în imaginar, romanul lui M. Blecher se revendicã ºi
unei alte tendinþe a romanului românesc, ºi anume celei
reprezentate de proza caracterizatã prin aspiraþia cãtre „un
realism fantastic” (Ov.S. Crohmãlniceanu).
Susþineþi, cu exemple potrivite din proza lui M. Blecher,
specificul unei astfel de estetici de rãsturnare a perspectivelor
tradiþionale.
Aveþi în vedere, în acest sens, ºi urmãtoarea opinie criticã:
„Irealitatea devine adevãrata realitate a prozatorului, în a
cãrui operã asistãm la substituirea «mimesisului» clasic cu
pãtrunderea într-o metarealitate ce apropie universul prozei
lui Max Blecher de operele suprarealiºtilor.” (Gh. Glodeanu)
2. „Între mine ºi lume, scrie M. Blecher, nu exista nici o
despãrþire. Tot ce mã înconjura mã invada din cap pânã în
picioare, ca ºi cum pielea mea nu ar fi fost ciuruitã (…).
Lumea îºi prelungea în mine toate tentaculele; eram strãbã-
tut de miile de braþe ale hidrei.” Astfel reconstruit, acest
univers devine un act „de iniþiere în vis, în spaþiu ºi timp, în
erotism ºi în moarte”. (P. Constantinescu) Comentaþi aceastã
bizarã relaþie între lumea imaginarului ºi cea realã.
3. Aceastã „sensibilitate exacerbatã” ºi puternicul „senti-
ment de anxietate” de care este cuprins scriitorul sunt puse
pe seama capacitãþii acestuia „de a se instala în nenorocire”,
de a o accepta „ca o condiþie a vieþii curente”, afirmã Ov.S.
Crohmãlniceanu.
Descrieþi peisajul ºi lumea acestor zone de mister ºi de
singurãtate.
Literaturã
 Modernitatea prozei lui M. Blecher
 „Mai puþin structurat epic ºi cu o înfãþiºare proprie mai
degrabã jurnalului sau însemnãrilor intime, romanul Întâm-
plãri în irealitatea imediatã (1936) se plaseazã în convenþia
romanescã instituitã la nivelul celor mai evoluate forme, nu
îndeajuns de preþuitã, în însãºi excepþionalele ei virtuali-
tãþi.” (P. Constantinescu) În ciuda unor anumite reþineri
privind noutatea operei lui M. Blecher, atât la nivelul dis-
cursului narativ, cât ºi la cel al materiei epice, numele scri-
itorului a fost asociat cu timpul autorilor unei proze insolite,
„de o facturã cu totul nouã, ieºitã din sfera obiºnuitã a prozei
autohtone, direcþionând-o pe coordonatele inedite, ºocante,
cu reverberaþii ciudate ºi enigmatice”. (Teodor Vârgolici,
Prefaþã la romanul Inimi cicatrizate, Editura Gramar, 1995)
În acest sens, la apariþia romanului Întâmplãri în irealitatea
imediatã, P. Constantinescu avea toate motivele sã întâm-
pine debutul scriitorului în cei mai elogioºi termeni:
„Rareori ni se întâmplã, în tânãra noastrã literaturã, ajunsã
astãzi în forme destul de evoluate, sã-ntâlnim un debut atât
de revelator.” Fenomenul a fost remarcat ºi de alþi comen-
tatori ai prozei lui M. Blecher, asocierile cu autorii unor ast-
fel de formule moderne devenind tot mai insistente.
Al. Piru, de exemplu, îl numeºte pe autorul Întâmplãrilor…
„poate cel mai mare kafkian scriitor român, repetând ºi
biograficeºte un destin tragic.”
Dovediþi-vã creativitatea!
1. Citiþi textul de mai jos ºi descoperiþi în romanul Întâm-
plãri în irealitatea imediatã ºi alte reflecþii ale personajului cen-
tral, ce trãieºte cu spaimã ºi repulsie gândul suferinþei imi-
nente:
„Când privesc mult timp un punct fix pe perete mi se
întâmplã câteodatã sã nu mai ºtiu nici cine sunt, nici unde
mã aflu. Simt atunci lipsa identitãþii mele de departe ca ºi
cum aº fi devenit, o clipã, o persoanã cu totul strãinã. Acest
personagiu abstract ºi persoana mea îmi disputã convingerea
cu forþe egale.”
2. „Senzaþia de depãrtare ºi singurãtate în momentele
când persoana mea cotidianã s-a dizolvat în inconºtienþã e
diferitã de orice alte senzaþii. Când dureazã mai mult, ea
devine o fricã, o spaimã de a nu mã putea regãsi niciodatã. În
depãrtare, persistã din mine o siluetã nesigurã, înconjuratã
de o mare luminozitate, aºa cum apar unele obiecte în ceaþã.”
Cum comentaþi acest fenomen?
3. Identificaþi ºi alte secvenþe de acest fel din fragmentul
reprodus în manual ºi comentaþi semnificaþia lor.
Literatura anilor interbelici
Personaj–narator ºi martor
1. Comentaþi statutul personajului în romanul Întâmplãri
în irealitatea imediatã de Max Blecher.
2. Drama adevãratã a personajului blecherian (naratorul
din Întâmplãri în irealitatea imediatã ºi Vizuina luminoasã,
Emanuel din Inimi cicatrizate) nu începe la sanatoriul de
tuberculozã din Berk, ci în momentele de contemplaþie din
tinereþe. Ea se numeºte „lipsa identitãþii, sentimentul duali-
tãþii ºi înstrãinãrii de sine” ºi e provocatã de un sfat banal,
privirea insistentã asupra unui „punct fix” (Radu G. Þeposu).
Comentaþi, în acest context, continua dedublare la care
recurge scriitorul, aºa cum este teoretizatã aceasta în debutul
romanului Întâmplãri în irealitatea imediatã.
3. Propunându-ºi sã îºi transcrie senzaþiile pentru a
rãspunde, în acelaºi timp, la întrebarea „Cine anume sunt?”,
„personajul narator ºi martor” devine „observatorul pasiv ºi
neputincios al propriei sale boli, singurul lucru care îi mai
rãmâne la îndemânã fiind investigarea adâncimilor sale
sufleteºti. (…) În timp ce trupul e grav bolnav, sufletul
rãmâne treaz ºi lucid, radiografiindu-se cu minuþiozitate pro-
pria sa condiþie.” (Gh. Glodeanu)
Cum justificaþi, în consecinþã, situarea naraþiunii lui
M. Blecher sub semnul mitului lui Narcis?
4. Daþi exemple care sã susþinã folosirea de cãtre
M. Blecher a limbajului propriu
analizei psihologice.
Aprofundare
1. Alcãtuiþi o compunere, de
maximum 20 de rânduri, în care
sã demonstraþi modernitatea
prozei lui Max Blecher.
2. Explicaþi semnificaþia titlu-
lui romanului Întâmplãri în ireali-
tatea imediatã de Max Blecher. Cecilia Cuþescu-Storck,
Portretul unui tânãr
Fiºier bibliografic
Mihail Sebastian, Eseuri. Cronici. Memorial, Editura
Minerva, 1972; Gheorghe Glodeanu, Poetica romanului
românesc modern, Editura Libra, 1998; Ioan Paler, Romanul
românesc interbelic, Editura Paralela 45, 1994; Nicolae
Balotã, De la Ion la Ioanide, Editura Eminescu, 1974; Ov.S.
Crohmãlniceanu, Literatura româneascã între cele douã
rãzboaie mondiale 1972; Nicolae Manolescu, Arca lui Noe,
Editura Gramar, 2000; Mihai Zamfir, Cealaltã faþã a prozei,
Editura Eminescu, 1988.
207
 Elemente de stil ºi limbaj artistic
STILUL ªI CALITÃÞILE LUI GENERALE (IV)
Concizia
 Prin concizie se înþelege calitatea generalã a stilului ce
impune o astfel de exprimare, încât, în enunþul oral sau scris,
nici un cuvânt sã nu fie de prisos.
La nivel lexical, concizia se realizeazã prin eliminarea
cuvintelor inutile din enunþ ºi renunþarea la informaþiile
exterioare gândului sau ideii formulate. La nivel sintactic,
concizia impune o frazã echilibratã, un enunþ fãrã dimensiuni
exagerate.
Abaterile de la concizie ___________________
1. Digresiunea. Constituie o abatere de la tema sau subiec-
tul expunerii. Vorbitorul uitã, involuntar sau intenþionat, firul
comunicãrii, introduce în enunþ explicaþii inutile ºi le asoci-
azã cu elemente atât de eterogene, încât decodarea mesajului
de cãtre receptor devine dificilã sau, practic, imposibilã.
2. Prolixitatea. Prin prolixitate, retorica denumeºte aglome-
rarea inutilã de cuvinte, procedeul prin care emiþãtorul exprimã,
oral sau în scris, „o mare de cuvinte într-un pustiu de idei”, cum
se exprima Voltaire. Cu identicã expresivitate, criticul Titu
Maiorescu denumea prolixitatea „beþie de cuvinte”.
Prolixitatea plictiseºte, conºtiinþa se revoltã ºi spiritul re-
fuzã receptarea puþinelor idei, din cauza învãluirii lor într-o
locvacitate obositoare. Cuvântul consumat „în cantitãþi prea
mari” – sublinia Maiorescu – „devine un mijloc puternic pen-
tru ameþirea inteligenþei” ºi are efectul specific oricãrei beþii:
„debilitatea funcþiilor intelectuale.”
3. Pleonasmul. Prin pleonasm se înþelege repetarea în
vorbire sau în scris a cuvintelor cu sens identic sau a terme-
nilor asemãnãtori din acelaºi câmp semantic. În limbile mo-
derne, noþiunea a fost preluatã din greaca veche, unde
pleonasmos avea sensul de „belºug excesiv”.
În vorbirea comunã ºi în variantele stilistice funcþionale,
specifice limbii literare, pleonasmul constituie o abatere de la
concizie, cu forme diverse de inadecvare semanticã.
208
4. Tautologia. Este o varietate de pleonasm, alcãtuitã din
repetarea inutilã a ideii prin acelaºi cuvânt sau printr-o pro-
poziþie subordonatã, de tipul: „ªcoala-i ºcoalã”.
Aprofundaþi-vã cunoºtinþele!
 Sã recitim urmãtoarea secvenþã epicã din primul capi-
tol al romanului Pãdurea spânzuraþilor de Liviu Rebreanu:
„— Am avut onoarea sã fac parte din Curtea Marþialã care
l-a judecat ºi, prin urmare... De altfel, nici el n-a tãgãduit... Nici
vorbã, faþã de dovezile definitive, ar fi fost zadarnicã orice
apãrare... A fost de un cinism într-adevãr nemaipomenit. N-a
deschis gura toatã vremea ºi n-a vrut sã rãspundã mãcar la între-
bãrile preºedintelui... Ne-a privit sfidãtor, pe rând, cu un fel de dis-
preþ falnic... Chiar sentinþa de moarte a primit-o zâmbitor ºi cu
niºte ochi... Fireºte, asemenea oameni nu se înspãimântã nici de
moartea infamantã... Când l-au prins, într-un unghi mort, o
patrulã comandatã de un ofiþer, a vrut sã se împuºte... Ce dovadã
mai palpabilã decât încercarea de sinucidere? Curtea l-a con-
damnat la moarte în unanimitate, fãrã discuþie, atât a fost de vãditã
crima... Eu însumi, deºi sunt o fire excesiv de ºovãitoare, de data
aceasta am conºtiinþa pe deplin împãcatã, absolut pe deplin...
Klapka, buimãcit mai ales de asprimea glasului, murmurã:
— O, Doamne... dovezile... când e vorba de o viaþã de om...
Pe buzele subþiri, cu colþuri supte ale locotenentului rãsãri un
amestec de ironie ºi de dispreþ:
— Uitaþi, domnule cãpitan, cã suntem în rãzboi ºi pe front...
O viaþã de om nu e îngãduit sã primejduiascã viaþa patriei!...
Dacã ne-am cãlãuzi dupã consideraþii sentimentale, ar trebui sã
capitulãm în faþa tuturor... Se vede cã sunteþi ofiþer de rezervã,
altfel n-aþi vorbi aºa despre o crimã...
— Da, adevãrat, se grãbi Klapka cu teamã. Am fost avocat...
în vreme de pace... Acum însã...
— ªi eu sunt ofiþer de rezervã, întrerupse locotenentul cu
mândrie. Rãzboiul m-a smuls din mijlocul cãrþilor. (...) Dar
m-am dezmeticit repede ºi mi-am dat seama cã numai rãzboiul e
adevãratul generator de energii!
Cãpitanul zâmbi, ca ºi când rãspunsul i s-ar fi pãrut ridicol,
ºi zise cu glas blajin, colorat de o ironie blândã:
— ªi eu care credeam cã rãzboiul e un ucigãtor de energii...”
Elemente de stil ºi limbaj artistic
 1. Argumentaþi densitatea ideilor existente în text.
2. Urmãriþi succesiunea imaginilor artistice, având în
vedere: lexicul selectat ºi structura enunþurilor sintactice.
3. Explicaþi prezenþa punctelor de suspensie în vorbirea
personajelor.
4. Justificaþi rolul informaþiilor existente în text pentru
conturarea spaþiului narativ ºi precizarea relaþiilor temporale.
5. Comparaþi atitudinea diferitã a personajelor faþã de
execuþia ce urma sã aibã loc.
6. De ce, oare, Klapka rãspunde „cu teamã”?
7. Locotenentul este mândru de a fi fãcut parte din
Curtea Marþialã; motivaþi atitudinea lui.
8. Fiecare dintre cele douã personaje zâmbeºte; explicaþi
semnificaþia acestui element nonverbal.
9. Comentaþi ºi evaluaþi, într-un eseu argumentativ, opini-
ile divergente ale personajelor despre „datorie” ºi „patriotism”.
Plecaþi, eventual, de la ipoteza urmãtoare: în primul rãzboi
mondial, statul austro-ungar era un conglomerat de naþiuni.
 În eseul Noua structurã ºi opera lui Marcel Proust, Camil
Petrescu oferã aceastã definiþie romanului: „... sã nu descriu
decât ceea ce vãd, ceea ce aud, ceea ce înregistreazã simþurile
mele, ceea ce gândesc eu. Asta-i singura realitate pe care o
pot povesti, dar aceasta-i realitatea conºtiinþei mele...”
1. Fraza, exemplu elocvent de concizie, defineºte un nou
tip de roman. Folosindu-vã de cunoºtinþele anterioare, dez-
voltaþi ideea formulatã de prozator.
2. Argumentaþi-vã opiniile, folosind ºi structura frazei: o
regentã negativã ºi patru subordonate de excepþie.
3. Precizaþi sensul ºi rolul adverbului restrictiv „decât”.
4. Explicaþi funcþia stilisticã a elementului relaþional
„ceea ce”.
5. Romancierul defineºte un alt tip de naraþiune decât
aceea tradiþionalã; pornind de la text, precizaþi elementele ei
constitutive.
6. Formulaþi noul „punct de vedere”, noua perspectivã
narativã spre care aspirã prozatorul.
7. Actul narativ este asumat de o nouã instanþã narativã;
formulaþi trãsãturile esenþiale ale acesteia, sprijinindu-vã pe
ultima frazã a textului.
8. Ce deosebiri existã între modalitatea narativã propusã
de Camil Petrescu ºi structura romanelor lui Liviu Rebreanu?
9. Aplicaþi definiþia datã romanului de Camil Petrescu la
structura narativã a romanelor Patul lui Procust ºi Ultima
noapte de dragoste, întâia noapte de rãzboi.
Elemente de stil ºi limbaj artistic
Diversificaþi-vã cunoºtinþele!
1. Digresiunea
Urmãriþi dialogul dintre „domn” ºi „fecior” într-un frag-
ment din schiþa Cãldurã mare de I.L. Caragiale.
1. Identificaþi informaþiile digresive existente în text.
2. De ce credeþi cã domnul vorbeºte astfel?
3. Informaþiile digresive sunt ordonate de narator într-o
figurã de stil caracteristicã figurilor insistenþei. O recunoaºteþi?
4. Ce funcþie au apelurile repetate la memoria feciorului?
5. Comentaþi interpelãrile ºi afirmaþiile feciorului.
6. Arãtaþi de ce schiþa se intituleazã Cãldurã mare.
7. Transcrieþi digresiunea domnului într-un text subordo-
nat noþiunii de concizie.
2. Prolixitatea
 În universul secund al literaturii ºi în viaþa realã, în par-
lament, în adunãrile electorale de ieri ºi de azi, existã o pro-
lixitate de tip oratoric, în care vacuum-ul ideatic interfereazã
cu greºelile de limbaj.
Întâia situaþie o ilustreazã discursul lui Farfuridi din
comedia O scrisoare pierdutã de Caragiale:
„FARFURIDI (emoþionat ºi asudând). Dacã Europa... sã fie
cu ochii aþintiþi asupra noastrã, dacã mã pot pronunþa astfel, care
lovesc soþietatea, adicã fiindcã din cauza zguduirilor… ºi... idei sub-
versive (asudã ºi se rãtãceºte din ce în ce) ºi mã-nþelegi, mai în
sfârºit, pentru care în orice ocaziuni solemne a dat probe de tact...
vreau sã zic într-o privinþã, poporul, naþiunea, România – (cu
tãrie) þara în sfârºit... cu bun simþ pentru ca Europa cu un moment
mai înainte sã vie ºi sã recunoascã, de la care putem zice depandã...
(se încurcã ºi asudã mai tare) precum – daþi-mi voie – (se ºterge)
precum la 21, daþi-mi voie (se ºterge) la 48, la 54, la 64, la 74
asemenea...”
1. Sesizaþi ºi argumentaþi existenþa elementelor constitu-
tive ale prolixitãþii.
2. Comentaþi semnificaþia punctelor de suspensie.
3. Argumentaþi rolul didascaliilor ce însoþesc limbajul
personajului.
4. Puteþi izola ideile pe care intenþioneazã sã le exprime?
5. Sintetizaþi întregul discurs într-o singurã frazã.
Motiv solar
(sculpturã popularã
în lemn)
209
  În viaþa realã, Titu Maiorescu a ironizat discursul parla-
mentar al deputatului „independent” Brãtescu. În cuvântarea
acestuia, rostitã în 1902, criticul Nicolae Manolescu a intuit
prezenþa „unui Farfuridi real”, ca ºi cum realitatea ar fi imitat
ficþiunea. Dacã Scrisoarea pierdutã nu ar fi fost prezentatã pe
scenã în noiembrie 1884, „amatorii de izvoare ar fi vorbit de el
ca despre un prototip al personajului lui Caragiale”.
(Contradicþia lui Maiorescu)
Citiþi textul rostit de politicianul Brãtescu:
„Domnilor deputaþi am îndrãznit sã iau cuvântul cu ocazi-
unea rãspunsului la mesajul tronului în calitatea mea de dep-
utat independent al capitalei, pentru ca, cu aceastã ocaziune
sã vã fac cunoscut cugetãrile mele asupra situaþiunii de azi a
þãrii... Domnilor, þara aceastã, lãsatã nouã de viteji domnitori,
ajunsã pe urmã sub specula fanarioþilor, a fost redeºteptatã la
1825 de viteazul Tudor Vladimirescu. A venit revoluþiunea de
la 1857, care a regulat organizarea þãrii...” etc.
Argumentaþi, într-un eseu, similaritatea dintre discursul
personajului ficþional Farfuridi ºi al individului real, Brãtescu.
3. Pleonasmul
 Dupã funcþia sintacticã a determinantului, pleonasmul
se prezintã sub urmãtoarele aspecte:
1. Substantiv însoþit de atribut substantival sau adjecti-
val: primele începuturi, procent de 30 %, planuri de viitor,
invenþie nouã, copilaº mic, moº bãtrân, realizãri înfãptuite, exem-
plu pilduitor, scurtã alocuþiune º.a.
2. Verb urmat de complement: avansaþi înainte, coboarã
jos, urcã sus, s-a întors înapoi, urma în continuare, scruta atent
etc.
3. Verbe derivate cu prefixul „re-” folosite în context cu
adverbul „iarãºi” sau cu locuþiunea adverbialã „din nou”: a
revenit iarãºi, s-au revãzut din nou º.a.
4. Verbe derivate cu prefixoidele „co-” sau „con-”, asoci-
ate cu locuþiunile prepoziþionale: „împreunã cu, alãturi de”:
„Moravuri inveterare coexistã alãturi de altele noi...”
5. Reluarea succesivã a numeralelor ordinale „întâiul,
întâia” ºi „primul, prima” formeazã un pleonasm. Caragiale a
utilizat aceastã greºealã de exprimare pentru a caracteriza
personajul Ricã Venturiano: „... când te-am vãzut întâiaºi datã
pentru prima oarã, mi-am pierdut uzul raþiunii...”
6. Prezenþa pronumelui personal subiect pe lângã un verb
cu persoana marcatã prin desinenþã constituie o altã formã
de pleonasm: „Noi am învãþat astãzi despre...”
210
7. Folosirea pronumelui de întãrire, însoþit de adverbul
„chiar”: „Chiar tu însuþi!” Amplificat cu un determinant sub-
stantival, pleonasmul caracterizeazã limbajul Ziþei din come-
dia O noapte furtunoasã: „Este chiar el însuºi în persoanã, vai de
mine! Monºerul meu! mi-l omoarã…”
8. Prezenþa prepoziþiilor pleonastice: „drept — pentru” în
construcþii specifice stilului oficial administrativ: „Drept pen-
tru care am încheiat prezentul proces-verbal...”
Corect: „Drept care..., Pentru care...”, deoarece prepoziþia
„drept” are ºi înþelesul „pentru” când introduce un complement
de scop: „Drept încercare, am folosit documentarea potrivitã.”
9. Conjuncþii pleonastice: „dar — însã”, în enunþuri de
tipul: „Am fost la el acasã, dar însã nu l-am gãsit”; amândouã
sunt conjuncþii adversative cu acelaºi sens: „totuºi”, „cu
toate acestea”.
4. Valorile expresive ale tautologiei
 Nu totdeauna tautologia constituie o abatere de la cali-
tãþile generale ale stilului. Retorica a stabilit câteva criterii ce
delimiteazã expresivitatea stilisticã a tautologiei.
1. Subiectul repetat prin nume predicativ sau atribut
reliefeazã prin insistenþã intensitatea unei calitãþi, acþiuni ori
trãiri afective: „Mândra-i mândrã pânã moare” (text popular);
„Nu-l vând, dragã domnule, un Cézane e un Cézane, îl las acolo”
(G. Cãlinescu); „Un bou ca toþi boii / Puþin la simþire...” (Gr.
Alexandrescu)
2. Reluarea complementului de relaþie ca nume predica-
tiv în propoziþie: „De glumeþ, glumeþ era moº Nechifor...”
(I. Creangã).
3. Substantivele sau subordonatele reluate diversificã
sensul primului termen: „... tânãr tânãr, dar copt, serios
bãiat!” (Caragiale); „Existã oameni ºi oameni.” (I. Slavici);
„Eu îs bun cât îs bun, dar ºi când m-o scoate cineva din rãb-
dãri...” (I. Creangã); „Nu-i frumos ce-i frumos, e frumos
ce-mi place mie.” (proverb)
4. Substantivul repetat prin atribut genitival exprimã
superlativul absolut: „... omul / A prins ºi taina mare a tainelor,
atomul.” (T. Arghezi)
În prozã ºi în dramaturgie, tautologia permite caracteri-
zarea ironicã a personajelor:
„PRISTANDA: Zic: curat: De-o pildã, conul Fãnicã: moºia
moºie, foncþia foncþie, coana Joiþica, coana Joiþica...”
Elemente de stil ºi limbaj artistic
 LITERATUR|
Elena Popeea – Naturã moartã
Direcþii ºi tendinþe în romanul interbelic ___
 Sintagma nominalã „model epic” desemneazã pro-
cedeul prin care viziunea realitãþii capãtã expresie ficþionalã
ºi poate servi ca referinþã ºi punct de plecare ale creaþiei, prin
prestigiul valorii.
1. Romanul realist, romanul de „creaþie” (G. Ibrãileanu),
„doric” (N. Manolescu), relatat la persoana a treia de un
narator omniscent ºi omniprezent, este un roman social ce
exploreazã toate straturile sociale.
În cadrul romanului realist, se contureazã douã teme fun-
damentale:
a) un roman cu tematicã ruralã, în care romanele lui
Rebreanu, Ion ºi Pãdurea spânzuraþilor, sunt titlurile de referinþã;
b) un roman cu temã citadinã, pe urmele lui Balzac, în
care se contureazã Enigma Otiliei de G. Cãlinescu, Sfârºit de
veac în Bucureºti de Ion Marin Sadoveanu, Calea Victoriei de
Cezar Petrescu.
2. Romanul psihologic modern, de „analizã” (G. Ibrãi-
leanu), „ionic” (N. Manolescu), este atras de interioritatea psi-
hicã ºi de noi procedee de investigaþie: analiza psihologicã,
introspecþia, îndreptarea spre zonele profunde ale fiinþei umane.
Pionierul este tot Rebreanu, prin Pãdurea spânzuraþilor. Supe-
rioare prin analiza psihologicã sunt însã romanele Hortensiei
Papadat-Bengescu, ale lui Anton Holban ºi Camil Petrescu.
Literatura anilor interbelici
Studiu de caz
MODELE EPICE
ÎN ROMANUL
INTERBELIC
Începând cu Hortensia Papadat-Bengescu, romanul analitic de
tip modern a proliferat, diversificându-ºi modalitãþile „în
deceniul al patrulea”. Modalitatea proprie întemeietoarei acestui
tip de roman în literatura noastrã e observaþia. Fãrã a prelua
tehnica lui Proust, acþionatã de „memoria involuntarã”,
Hortensia Papadat-Bengescu a creat un ciclu romanesc analog
în esenþã celui proustian.
3. Romanul experienþei valorificã jurnalul intim, evo-
carea, corespondenþa; este ilustrat de tinerii prozatori Mircea
Eliade, Anton Holban, M. Blecher ºi Mihail Sebastian.
4. Romanul „indirect”, denumit astfel de Mircea Eliade,
pune accentul pe trãirile intelectuale profunde ºi pe subiec-
tivitatea expresivã, ca în ªantier de Mircea Eliade ºi în De
douã mii de ani de Mihail Sebastian.
5. Romanul fantastic, care aduce interferenþa dintre real
ºi bizar, dintre sacru ºi profan, este reprezentat de Domniºoara
Christina de Mircea Eliade, Simfonia fantasticã ºi Baletul
mecanic de Cezar Petrescu etc.
6. Romanul cu substrat mitic, romanul iniþiatic, valori-
ficã mentalitãþi, comportamente arhaice, mituri ºi simbo-
luri religioase, precum Creanga de aur ºi Baltagul de
M. Sadoveanu.
7. În Craii de Curtea-Veche, Mateiu Caragiale exploreazã
imaginarul balcanic, apropiindu-se prin tehnica narativã
evocatoare de Ghepardul prozatorului italian Giuseppe de
Lampedusa.
211
 Polemici critice
CONDIÞIA ROMANULUI INTERBELIC:
Camil Petrescu – G. Cãlinescu
 În perioada interbelicã, douã modele epice esenþiale au
dominat discuþiile despre roman: modelul proustian ºi modelul
balzacian. Cel dintâi a fost teoretizat de Camil Petrescu, în
eseul Noua structurã ºi opera lui Marcel Proust; celãlalt, în
eseul Câteva cuvinte despre roman de G. Cãlinescu.
În confruntarea de idei provocatã de o crizã a romanului
românesc interbelic, intervenþiile teoretice ale lui Camil
Petrescu ºi G. Cãlinescu determinã o modificare fundamen-
talã a perspectivei asupra structurilor epice experimentate.
a) În articolele sale, Camil Petrescu susþine teoria sin-
cronizãrii structurale a literaturii cu filosofia ºi ºtiinþa epocii,
Camil Petrescu
 NOUA STRUCTURÃ ªI OPERA LUI MARCEL PROUST
(fragmente)
Care era pânã la Proust concepþia romancierilor, cam din
orice ºcoalã s-ar fi declarat ºi oricât de mari ar fi fost, despre
artist, despre om, despre artã? O construire raþionalistã,
deductivã, apodicticã, tipizantã.
Romancierul e mai întâi un om omniprezent, omniscient.
Casele par pentru el fãrã coperiºuri, distanþele nu existã,
depãrtarea în vreme de rãzboi de asemeni nu. În timp ce pune
sã-þi vorbeascã un personaj, el îþi spune, în acelaºi aliniat, unde
se gãsesc ºi celelalte personaje, ce fac, ce gândesc exact, ce
nãzuiesc, ce rãspuns plãnuiesc. Cât se poate însã ºti cu ade-
vãrat, cât se poate ghici mãcar, aþi vãzut ºi dumneavoastrã. Se
confundã, cum v-am spus, o propunere de realitate, dedusã, cu
realitatea originarã.
Ca sã evit asemenea grave contradicþii, ca sã evit arbitra-
riul de a pretinde cã ghicesc ce se întâmplã în cugetele oame-
nilor, nu e decât o singurã soluþie: Sã nu descriu decât ceea ce
vãd, ceea ce aud, ceea ce înregistreazã simþurile mele, ceea ce
gândesc eu. Aceasta-i singura realitate pe care o pot povesti…
Dar aceasta-i realitatea conºtiinþei mele, conþinutul meu psi-
hologic… Din mine însumi, eu nu pot ieºi… Orice aº face eu
nu pot descrie decât propriile mele senzaþii, propriile mele
imagini. Eu nu pot vorbi onest decât la persoana întâi. (…)
În constituþia prezentului, ca atare, în fluxul conºtiinþei
mele, în acea curgere de gânduri, îndoieli, imagini, nãzuinþe,
afirmaþii, negãri absolute, intrã ºi amintirile. ªi pe drept cuvânt,
212
afirmând cã mutaþia esenþialã care s-a produs în ºtiinþã ºi
filosofie se reflectã în artã sub forma unei noi structuri, în care
subiectivitatea are un rol primordial.
b) Într-un spirit accentuat polemic, G. Cãlinescu explicã
dezinteresul cititorului român faþã de romanul autohton pe
seama lipsei de modernitate a vieþii reflectate. Fiind, în esenþã,
„expresia directã a vieþii”, romanul cere scriitorului mare expe-
rienþã de viaþã. Adept al formei clasice balzaciene, G. Cãlinescu
respinge psihologizarea excesivã ºi citadinizarea literaturii, fãrã a
exclude însã caracterul analitic al romanului modern ºi chiar
necesitatea ca acesta sã conþinã o analizã psihologicã.
evident. Amintirile nu sunt ceva impersonal, sunt propriile
mele amintiri, fac parte din psihicul meu, în clipa în care le
am, adicã în clipa prezentã. Dacã m-aº lãsa în voia amintirii,
acum când vorbesc, orice mi-ar apãrea în minte ar fi auten-
tic, ar fi durata purã. (…)
Aici, tocmai aici, face Proust marea deosebire despre care
vorbeam ºi asupra cãreia insistã atât de mult. Amintirile fac
parte din fluxul duratei, dar nu amintirile voluntare, abstrase,
ci numai cele involuntare.
Memoria voluntarã ne dã numai abstracþii. Întreabã cine-
va: Cât fac 6 x 8? Automat: Patruzeci ºi opt… Cum se numea
regele Cretei? Automat: Minos… La ce an s-a urcat pe tron
ªtefan cel Mare? Datele astea nu participã propriu-zis la
trãirea concretã a conºtiinþei mele. Sunt simple abstracþii…
Nu se leagã organic mai de nimic decât prin actul prezentãrii
de periferia eului… Aceastã memorie voluntarã nu poate sã
constituie obiectul artei…
Însã cu totul altceva ar fi fost dacã eu aº fi trãit gândul:
Regele Cretei se numea Minos. Îmi aduc aminte când am
auzit numele acesta… Nu de la un profesor, ci, în mod ciu-
dat, de la o fatã bunã cu care priveam împreunã de pe vapor
stâncile insulei Prinkipo etc… Tot ce s-a legat de întrebare
este memorie voluntarã, este trãire concretã. De aici începe
obiectul artei.
(Teze ºi antiteze, Minerva, Bucureºti, 1971)
Literaturã
 G. Cãlinescu
 CÂTEVA CUVINTE DESPRE ROMAN
(fragmente)
Iatã romanele lui Balzac, atât de inegale, dar toate atât de
solide ºi universale. Observatorul superficial va vedea în ele
latura documentarã, observarea societãþii franceze burgheze
din primele decenii ale secolului al 19-lea. Fãrã îndoialã cã
este ºi aceasta, pentru cã orice creaþiune trebuie sã fie în chip
necesar ºi un document. Se abuzeazã la noi de expresia ironicã
documentar, voindu-se a se sugera cã unde e document nu e
artã. Invers, e adevãrat cã unde nu e document nu e artã,
deoarece ca suprarealitate romanul documenteazã, neapãrat,
simulând o ordine istoricã, fictivã, adãugatã. Când un roman
nu te documenteazã nu existã. ªtiind aºa, este nedrept sã
deduci lipsa de valoare a unui roman numai fiindcã ghiceºti la
temelia lui documentul-istoric. Întrebarea este numai dacã
documentul istoric s-a prefãcut în document fictiv, dacã prin
urmare documentarul este semnificativ.
Aici stã nodul vital al romanului: în semnificaþie. Iar
semnificaþia vrea sã zicã factor universal, etern. Ei bine,
romanele lui Balzac, aºa de documentare în aparenþã, sunt
pline de aceastã înaltã semnificaþie umanã. Goriot este un
fãinar, care se ruineazã la bãtrâneþe, pentru a-ºi întreþine
fetele intrate prin mãritiº într-o clasã superioarã. Zugrãvirea
parvenitismului îmbogãþiþilor din epoca napoleonicã, veþi
zice, momente din istoria burgheziei franceze. Ba nicidecum.
Balzac e un fel de Molière al veacului sãu. Ambianþa este
secundarã. Centralã este slãbiciunea de tatã a lui Goriot. În
veci ºi în orice parte a continentului vor exista pãrinþi care se
vor ruina pentru copiii lor, care copii îi vor primi prin uºa de
din dos, ruºinându-se. Goriot e un Rege Lear al burgheziei,
este un prototip, un caracter fundamental.
Dar în Cousine Bette ce importanþã are mediul? Unde nu
sunt fete bãtrâne, gata sã copleºeascã în dragoste ºi urã
fiinþele care le îngãduie pe aproape sau le resping? Veriºoara
Bette este eternã.
Cousin Ponce sã fie el numai o expresie a epocii? Numai
portarii ºi avocaþii francezi jefuiesc pe bãtrânii maniaci? În
orice determinaþiune de timp ºi spaþiu, flãcãul bãtrân cade
într-o pasiune inocentã ºi, lipsit de apãrare, este victima
gazdelor pe mâinile cãrora încape.
Totul este fundamental la Balzac, orice individ înfãþiºeazã un
caracter. Numai scena pe care eroii joacã poartã notele epocii.
De altfel, nu sunt decât puþine subiecte de roman, a cãror listã
se poate întocmi dinainte. Rostul scriitorului este de a le docu-
menta cu materia observaþiunii lui, de a le da corp. (...)
Romancierul ar trebui sã ºtie cã temele nu trebuie inven-
tate, ci numai scoase din îndelunga observare a marii litera-
turi ºi tratate. Iatã câteva subiecte capitale:
Literatura anilor interbelici
1. Istoria tânãrului care vrea sã pãtrundã cu orice chip în
viaþã, subordonând toate afecþiunile acestei pasiuni: ambiþio-
sul plan, comun.
2. Istoria ambiþiosului idealist, în stare de toate înfrânge-
rile pentru glorie, putând oscila între ratare grandilocventã ºi
geniul posac.
3. Istoria femeii nesatisfãcute, cãzând la maturitate în
dezordinea pasiunii romantice.
4. Istoria bãrbatului matur, plictisit de cãsnicie, dis-
trugându-ºi viaþa ºi familia în experienþe erotice tardive.
5. Istoria bãrbatului sau a femeii care, neizbutiþi ei înºiºi
în viaþã, îºi revarsã energiile asupra copiilor, devenind per-
sonaje odioase pentru alþii ºi apãsãtoare pentru propria lor
progeniturã.
6. Romanul incapacitãþii de adaptare, care nu duce la
lirism, ca în nuvelistica noastrã, ci la invidie.
ªi alte câteva. Dar foarte puþine.
(Ulysse. Bucureºti, EPL, 1967)
Exerciþii de creativitate
1. Comentaþi subiectul care a provocat polemica
dintre cei doi scriitori.
2. Selectaþi ideile prin care autorii promoveazã anu-
mite formule ºi structuri narative proprii direcþiilor ºi
tendinþelor de evoluþie a romanului românesc interbelic.
3. Organizaþi o dezbatere în care, cu argumente pro ºi
contra, sã vã justificaþi adeziunea faþã de unul sau altul
dintre cele douã viziuni critice.
4. Elaboraþi un eseu în care sã prezentaþi ºi alte
aspecte ale romanului interbelic. Consultaþi, în accest
sens, antologiile în care se regãsesc textele integrale ale
celor mai semnificative contribuþii în abordarea acestor
probleme. De exemplu:
a) Poetica romanului românesc, antologie, note ºi repere
bibliografice de Mircea Regnealã, Editura Eminescu,
Bucureºti, 1987.
b) Bãtãlia pentru roman, antologie de Aurel Sasu ºi
Mariana Vartic, Editura Atos, Bucureºti, 1997.
c) Romanul românesc interbelic, antologie, prefaþã,
analize critice, note, dicþionar cronologic, bibliografie de
Carmen Matei Muºat, Humanitas, Bucureºti, 1998.
213
 TENDINÞE ÎN DEZVOLTAREA ROMANULUI INTERBELIC (Sintezã)
Categorii de roman
I. ROMANUL
TRADIÞIONAL
 Continuã temele ºi proce-
deele romanului din seco-
lul al XIX-lea (ilustrat de
Ciocoii vechi ºi noi de
N. Filimon; Viaþa la þarã,
Tãnase Scatiu de Duiliu
Zamfirescu; Mara de
I. Slavici).
 Aparþine prozei obiective,
de formulã tradiþionalã.
Caracteristici. Modalitãþi artistice Tematicã ºi reprezentanþi
a) Reflectã în mod obiectiv realitatea epocii prezentate. a) Romane cu tematicã ruralã
b) Atitudinea obiectivã ºi impersonalã a autorului faþã de (M. Sadoveanu,
universul prezent. I. Agârbiceanu,
c) Poziþia de atotºtiutor (omniscient) a romancierului. L. Rebreanu).
d) Personajele sunt tipice ºi reprezintã toate categoriile b) Romane cu tematicã cita-
sociale; evoluþia previzibilã a personajelor. dinã (Cezar Petrescu,
e) Intrigã ºi acþiune de mare complexitate; în planul con- Ionel Teodoreanu,
strucþiei, ordinea evenimentelor prezentate este cea lo- Gib Mihãescu,
gicã, orientatã dupã criteriul cronologic; Mateiu Caragiale).
f) Modelul de referinþã: Honoré de Balzac.
g) Personajele sunt tipice ºi reprezintã toate categoriile sociale.
h) Atitudinea autorului faþã de universul prezentat este
obiectivã ºi impersonalã.
i) Autorul este cel care povesteºte acþiunea.

II. ROMANUL MODERN a) Modelul de referinþã: metoda romancierului francez a) Romane citadine (istoria
 Se adapteazã la o esteticã Marcel Proust. Romanul psihologic unei familii burgheze:
modernã. b) Prezentat sub raport psihologic, omul este analizat prin H. P.-Bengescu).
modul în care zona conºtiinþei reflectã lumea realã. b) Problematica intelectualu-
c) Imaginea realitãþii devine subiectivã, profund mascatã de lui în conflict cu mediul
psihologia personajului narator. îngust al lumii (Camil
d) Evoluþia personajului nu este previzibilã, ci se modificã, Petrescu).
având complexitatea, profunzimea ºi inconsecvenþa c) Ideea de trãire autenticã
oamenilor reali. este susþinutã prin pro-
e) Acþiunea nu mai este urmãritã într-o continuitate crono- cedee, precum monologul
logicã, ci discontinuu. interior — ca o consecinþã
f) Perspectiva subiectivã a lumii este pusã în evidenþã de a autoanalizei –, jurnalul,
modalitatea „memoriei involuntare” ºi a „duratei subiec- mãrturisirile ºi notele de
tive” preluate de la M. Proust. subsol.
g) Personajul narator se aflã în centrul operei.  G. Ibrãileanu, Gib Mihãescu
h) Nararea se face la persoana întâi.

III. NOUL ROMAN
 Se dezvoltã în ultimul dece-
niu al perioadei interbelice.
 Are ca punct de plecare
romanele Hortensiei Papa-
dat-Bengescu ºi ale lui
Camil Petrescu.
a) Modele de referinþã: André Gide, Giovanni Papinni ºi  Anton Holban, Ioana ºi
Aldous Huxley; roman al experienþei. O moarte care nu dovedeºte
b) Caracterul subiectiv al romanului prin sondajul psihologic, nimic
care merge pânã la dezvãluirea subconºtientului.  Mircea Eliade, Domniºoara
c) Personaje atipice, într-o gamã care variazã de la eroi bol- Christina, Nuntã în cer,
navi, la eroi cu experienþe spirituale deosebite. Maitreyi
d) Naraþiunea la persoana întâi, jurnalul intim, monologul  Max Blecher, Întâmplãri în
interior (modalitãþi artistice caracteristice). irealitatea imediatã

IV. ROMANUL a) Orientarea spre clasicism.  G. Cãlinescu, Enigma Otiliei

OBIECTIV b) Modalitãþi estetice de facturã realist-balzacianã.  Reacþii la romanul de ana-
BALZACIAN c) Revenire la metoda obiectivã, la metoda balzacianã. lizã „proustian”.
 Roman de criticã socialã.

214 Literaturã
 4
TEST DE EVALUARE

Citiþi textul de mai jos:

„Peste câteva zile a ºi început acþiunea juridicã. Spre nedu-
merirea mea îndureratã, mama ºi surorile mele au trecut de partea
lui [a unchiului Nae Gheorghidiu] ºi au pornit acþiuni paralele.
Dar asta n-a fost ultima surprizã a acestui testament.
Nevastã-mea, cu ochii ei albaºtri ºi neprihãniþi, a intervenit în dis-
cuþie cu o pasiune ºi o îndârjire de care nu o credeam în stare.
Riposta indignatã, ameninþa, cu un fel de maturitate care mã
jignea oarecum.
— Fatã dragã, te rog nu mai interveni... lasã-mã pe mine sã
mã descurc singur. (...)
Aº fi vrut-o mereu femininã, deasupra discuþiilor acestea vul-
gare, plãpândã ºi având nevoie sã fie ea protejatã, nu sã intervinã
atât de energic, interesatã.
— Nu te înþeleg de loc, dragul meu; la ºedinþele de seminar, la
universitate, discuþi cu patimã ºi te cerþi cu toatã lumea, pentru cã
susþin cã niºte celule, acolo, mor sau nu, iar aci, când discuþi cu
ei, te laºi atât de moale.
Mã cuprindea o nesfârºitã tristeþe vãzând cã nici femeia asta,
pe care o credeam aproape suflet din sufletul meu, nu înþelegea cã
poþi sã lupþi cu îndârjire ºi fãrã cruþare pentru triumful unei idei,
dar în acelaºi timp sã-þi fie silã sã te frãmânþi pentru o sumã, fie
ea oricât de mare, sã loveºti aprig cu coatele.
Am ºtiut, mai târziu, cã aveam o reputaþie de imensã rãutate,
dedusã din îndârjirea ºi sarcasmul cu care-mi apãram pãrerile, din
intoleranþa mea intelectualã, în sfârºit.”
(Camil Petrescu, Ultima noapte de dragoste,
întâia noapte de rãzboi)

1. Numiþi evenimentul la care se reduce acþiunea din frag- 0,50 puncte

mentul Diagonalele unui testament.
2. Precizaþi „surprizele” succesive pe care i le prilejuieºte 0,50 puncte
eroului acest eveniment.
3. Identificaþi ºi comentaþi reacþiile eroului la aceste reve- 0,50 puncte
laþii.
4. Numiþi procedeul prin care se realizeazã interpretarea 1 punct
realitãþii de cãtre protagonist prin adâncirea în propriul
sãu trecut.
5. Precizaþi elementul concret, material, care declanºeazã, 1 punct
în acest caz, rememorarea (amintirea).
6. Explicaþi deosebirea dintre modul în care se desfãºoarã 1,50 puncte
acþiunea în proza modernã ºi în proza tradiþionalã.
7. Definiþi tehnica fluxului de conºtiinþã. 1 punct
8. Ilustraþi, într-o paginã, mecanismul fluxului conºtiinþei 1,50 puncte
dintr-un alt fragment, la alegere, din romanul Ultima noap-
te de dragoste, întâia noapte de rãzboi de Camil Petrescu.
9. Raportaþi subiectul romanului Ultima noapte... la subiec- 1,50 puncte
tul unui roman de facturã tradiþionalã, precizând în ce
plan sunt plasate faptele în fiecare dintre ele.
Din oficiu: 1 punct
TOTAL 10 puncte

Evaluare 215
FUNDAMENTE ALE CULTURII ROMÂNE
CUPRINS
ORIGINILE ªI EVOLUÞIA LIMBII ROMÂNE / 4
• Formarea limbii române / 5
• Apariþia scrisului în limba românã / 10
• Primele tipãrituri în limba românã / 11
• Primele texte juridice / 13
• Scrieri literar-artistice / 14
• Istoria limbii române literare (Sistematizare) / 15
 Elemente de stil ºi limbaj artistic / Limbã. Limbaj. Stiluri
funcþionale / 16
Studiu de caz / LATINITATE ªI DACISM / 19
Lecturã suplimentarã / „Primordiile culturii române” / 22
• Reabilitarea substratului dacic / 24
• Mitologia pãmântului românesc / 28
• Mitologia arhaicã ºi cultura popularã / 32
Lecturã suplimentarã / Viziunea româneascã asupra existenþei / 34
• Imaginea cetãþii ideale / 35
• Sub semnul luminii ºi armoniei / 37
• Reînvierea spiritului poeziei originare / 39
 Denotaþie – conotaþie / 46
 Stilul ºi calitãþile lui generale (I). Corectitudinea / 48
PERIOADA VECHE
Studiu de caz / DIMENSIUNEA RELIGIOASÃ A EXISTENÞEI / 50
Religiozitatea fãpturii umane • Rolul religiei în Þãrile
Române • Literatura religioasã în limba românã • O nouã
elitã intelectualã • Cazania lui Varlaam • Noul Testament
de la Bãlgrad • Sensul religios al existenþei la Grigore
Ureche • Miron Costin ºi fragilitatea fãpturii umane
Psaltirea în versuri a lui Dosoftei • Biblia de la Bucureºti •
Didahiile lui Antim Ivireanul • Literatura religioasã în
Þãrile Române. Concluzii
• Picturã ºi literaturã / 64
 Norma literarã / 65
 Variante literare / 66
Studiu de caz / FORMAREA CONªTIINÞEI ISTORICE / 67
 Neologismele / 75
CURENTE CULTURALE / LITERARE
ÎN SECOLELE XVII–XVIII
UMANISMUL ªI ILUMINISMUL (prezentare sinteticã) / 77
• Umanismul / 77
• Iluminismul / 81
• ªcoala Ardeleanã / 82
Test de evaluare 1 / 84
PERIOADA MODERNÃ / Secolul XIX – începutul secolului XX
Studiu de caz / ROLUL LITERATURII ÎN PERIOADA
PAªOPTISTÃ / 85
• Orientãri ale literaturii paºoptiste (Sintezã) / 88
FORME HIBRIDE ALE CIVILIZAÞIEI ROMÂNEªTI / 89
• Prozatori paºoptiºti / 90
 Stilul direct / 95
Dezbatere / ROMÂNIA, ÎNTRE ORIENT ªI OCCIDENT / 96
• „Balcanismul”, temã literarã / 97
216
DESCOPERIREA LITERATURII POPULARE / 103
• Literatura popularã / 103
• Relaþia literaturii culte cu literatura popularã / 108
 Receptarea unui text non-artistic / 111
Test de evaluare 2 / 113
Studiu de caz / CRITICISMUL JUNIMIST / 114
 Stilul ºi calitãþile lui generale (II). Claritatea / 120
Studiu de caz / DIVERSITATE TEMATICÃ, STILISTICÃ
ªI DE VIZIUNE ÎN OPERA MARILOR CLASICI / 122
Cultivarea limbii române • Diversitatea stilisticã •
Viziunea asupra lumii • Diversitatea tematicã
• Proza marilor clasici (Sintezã) / 130
CURENTE CULTURALE / LITERARE
ÎN SECOLUL XIX – ÎNCEPUTUL SECOLULUI XX
ROMANTISMUL / 132
• Romantismul paºoptist / 136
• Eminescu – ultimul mare romantic / 138
Universul operei eminesciene – Teme ºi particularitãþi
artistice • Teme ºi motive eminesciene (Sintezã) •
Concepþia poetului despre poezie ºi misiunea poetului •
Tema romanticã a geniului în lume / 144
Test de evaluare 3 / 153
REALISMUL / 154
• Curentele literare (Sintezã) / 161
• Realism ºi naturalism / 162
• Relaþia autor–narator / 166
 Stilul indirect. Stilul indirect liber / 167
 Dialogul ºi monologul interior / 168
 Argumentul ºi argumentarea / 169
 Compararea ºi evaluarea unor argumente diferite / 170
SIMBOLISMUL / 171
• Poeþi simboliºti români / 175
Studiu de caz / SIMBOLISMUL EUROPEAN / 179
• Primatul imaginaþiei (Între romantism ºi modernitate) / 181
• Imaginea poetului pur / 182
• Tentaþia absolutului / 184
• Lirismul post-baudelairian / 184
PRELUNGIRI ALE ROMANTISMULUI ªI CLASICISMULUI / 186
• Poezia erosului rural / 186
 Stilul ºi calitãþile lui generale (III). Proprietatea / 191
PERIOADA MODERNÃ / Literatura anilor interbelici
ORIENTÃRI TEMATICE ÎN ROMANUL INTERBELIC / 193
• Afirmarea modernitãþii / 194
• Literatura „autenticitãþii” ºi a „experienþei” / 198
Lecturã suplimentarã / Între realitate ºi imaginaþie / 205
 Stilul ºi calitãþile lui generale (IV). Concizia / 208
Studiu de caz / MODELE EPICE ÎN ROMANUL INTERBELIC / 211
• Tendinþe în dezvoltarea romanului interbelic (Sintezã) / 214
Test de evaluare 4 / 215
 Manual pentru clasa a XI-a
MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII

Marin Iancu

L imba
Ion Bălu

L imba şi literatura română

Manual pentru clasa a XI-a

şi literatura română
Manual pentru clasa a XI-a

Limba şi literatura română

Marin Iancu
Ion Bălu

Pentru toate filierele

Se aplică şi la clasa a XII-a – filiera tehnologică, ruta progresivă de
calificare prin şcoala de arte şi meserii + anul de completare

ISBN: 978-606-8609-79-9
CORINT
ü
C
ü

9 786068 609799 ORINT