Evoro

Evolutia poporului român

Participanti :
Dima Andrei
Istriteanu Cosmin
Merchisan Bogdan
Pismac Dragos
Stefan Mihai
Vlasceanu Laurentiu
Profesor coordonator: Badea Eufrusina
Originile poporului român

Românii sunt, din punct de vedere etnografic, ansamblul

vorbitorilor limbii române (limbă romanică) care trăiesc în centrul
și estul Europei. Originile românilor sunt comune cu cele ale
aromânilor și depășesc cadrul României actuale, dar sunt
disputate, existând mai multe teorii, unele care se exclud
reciproc, interpretând diferit sursele arheologice și istorice.
Originile poporului român

La mijlocul secolului al IX-lea, pe teritoriul României de azi este

menționat poporul din Valea Nandrului un neam numeros, creștin,
provenind din Rum.Cele două izvoare care menționează neamul. sunt
geografia universală intitulată Hotarele lumii , scrisă în 982 la Gozgân în
nordul Afganistanului, și Podoaba istoriilor a persanului Gardîzî, scrisă
pe la 1094.
Formarea poporului român

Poporul român s-a format așadar pe un teritoriu vast care se întindea la

nordul și la sudul Dunării, înglobând fostele provincii romane Dacia și
Moesia. Prima sinteză a fost aceea dintre daci și romani și stă la baza
formării poporului român.A doua sinteză se produce diferit la nordul și la
sudul Dunării, în decursul mai multor secole, între populația daco-romană și
populațiile slave venite între secolele V-VII.Endonimul de români este atestat
pentru prima dată de scrisoarea lui Neacșu la începutul secolului al XVI-lea .
Formarea poporului român

Un rol important în formarea poporului român l-a avut și religia creștină.

Printre primele vestigii creștine autohtone din România (secolele IV-V)
se remarcă urmele arheologice de la Mihălășeni, județul Botoșani, care
conțin rămășițele lăcașului de cult creștin.Nicolae Iorga, în baza
izvoarelor istorice studiate o viață, concluzionează în „Istoria românilor”,
publicată parțial postum, că poporul român s-a format „între Carpații
Beschizi și Peloponez - și de la Marea Adriatică la Marea Neagră”
Apariția limbii române

În urma războaielor dintre Decebal și Traian, Dacia a fost cucerită, în anul 106
d.H., și a fost transformată în provincie romană. Imperiul Roman era, la acea
vreme, un stat unitar, în care limba latină servea drept mijloc de comunicare
între toți locuitorii Imperiului.Acest proces de adoptare a limbii latine și de
părăsire a limbii materne se numește romanizare și a avut loc în toate
regiunile cucerite de romani.
Apariția limbii române

Timp de câteva secole a avut loc o evoluție lentă, care a făcut ca latina să
sufere schimbări așa de mari încât în secolul 8 se poate vorbi de apariția
limbii române, în urma unui proces îndelungat de transformare a limbii
latine.Elementele care dovedesc că în toate provinciile romane se dezvoltă
limbi noi (fapte fonetice, forme gramaticale sau cuvinte diferite de cele din
latina clasică) apar în textele latinești din Occident încă din secolul 6, ele fiind
mai numeroase în tot cursul secolului 7 și la începutul secolului 8
Curiozitați
1.Limba română este o limbă indo-europeană, din grupul italic și din subgrupul
oriental al limbilor romanice. Printre limbile romanice, româna este a cincea după
numărul de vorbitori, în urma spaniolei, portughezei, francezei și italienei.
2.Româna este singura limbă din grupul limbilor romanice care a supraviețuit în
această zonă a Europei în ciuda prezenței valurilor de limbi slavice și uralice
3.Româna este o limbă veche de 1700 de ani care s-a conservat foarte bine peste ani. Atât
de bine încât, dacă ne-am întâlni cu Mircea cel Bătrân n-ar fi imposibil să ne înțelegem
Curiozitați

○1.Româna se aseamănă cu dalmata, o limbă care nu mai are nici un vorbitor in lume
○ 2.În ciuda vechimii ei, Româna nu are dialecte, aspect fără precedent în lume (vezi
triada spaniolă-bască-catalană din Spania).
○3.Româna este între primele 8 limbi ale lumii ca număr de cuvinte. Ultima ediție a
“Marelui Dicționar al Limbii Române” adună 170.000 de cuvinte, fără diminutive (încă
aprox. 30.000).
Sfarsit

Va multumim petru atentia acordata !