Mitropolitul NEOFIT DE MORFOU mărturiseşte legat de VACCINUL “ANTI-

COVID” şi îndeamnă la rugăciune înteţită că FORTĂREAŢA DE REZISTENŢĂ

“în faţa răului pe care îl plănuiesc lucifericii Noii Ordini Mondiale”: “Vin
momente foarte grele pentru umanitate. Să facem lucruri concrete, să nu fim doar
vorbe şi predici”
14-12-2020

Predica Mitropolitului Neofit de Morfou la Sfânta Liturghie în cinstea sărbătorii

Sfântului Apostol Tihic (8.12.2020)
Credinţa Apostolică
– traducere de E.P. pentru Cuvântul Ortodox –
„Să aveţi ani binecuvântaţi şi să continuaţi să vă rugaţi şi să ziceţi: „Dă-mi, Hristoase, credinţa şi
răbdarea sfinţilor!”
Din ce se pare şi din ce vedeţi şi voi, am ajuns în anii marii răbdări şi ai mării credinţe, a credinţei
sfinţilor. Căci vom avea nevoie de răbdarea sfinţilor şi de credinţa sfinţilor, cea ortodoxă. Chiar
oamenii care ar trebui să păzească credinţa ortodoxă nu fac acest lucru după cum se cuvine, ci,
dimpotrivă, o diluează – fapt extrem, extrem de periculos. De ce este acest fapt periculos? Pentru
că viaţa pe care o are fiecare o va trăi aşa cum îi îngăduie conştiinţa sa şi circumstanţele. Dar, în
funcţie de credinţa pe care o avem, va depinde şi slava de care ne vom învrednici în Viaţa
Veşnică.
Uitaţi-vă la apostolul Tihic, un om tânăr, foarte educat, plin de ştiinţă, ar fi putut şi el să aibă o viaţă de
cinste ca om al legii, ca medic. Şi toţi apostolii care aveau anumiţi talanţi, precum Apostolul şi
Evanghelistul Luca, Apostolul Pavel – nu erau toţi pescari, unii dintre ei aveau o vastă cultura şi
educaţie, şi erau foarte talentaţi, şi aveau posibilităţi lumeşti să facă cariera, ca să mă exprim
într-un fel contemporan, şi totuşi, pentru dragostea lui Hristos, pentru Adevărul Evangheliei, şi-
au dedicat viaţa pentru a face din Sfânta Evanghelie o lucrare concretă. Exemplul lor, cuvântul
lor, epistolele lor – pentru cei care au scris – până astăzi ne sunt nouă sprijin şi îndrumare, de 20 de
secole. Generaţiile vin şi trec, iar lucrarea Sfinţilor Apostoli este nemicsorata şi este temelia credinţei
noastre. De aceea şi Biserica noastră se numeşte Apostolească, iar credinţa noastră se numeşte
apostolică.
Aşadar, dacă pierdem această credinţă sau dacă o diluam, este în pericol mântuirea noastră. Este
în pericol Viaţa Veşnică şi slava veşnică a sufletului şi a trupului nostru. De aceea, trebuie să fim
foarte sensibili şi atenţi la cum ne vom apropia de Mila lui Dumnezeu în viaţa noastră şi de cum vom
mărturisi credinţa şi adevărul Evangheliei. Aplicarea Evangheliei în viaţa noastră este cel mai bun
“paşaport” pentru a ajunge în Viaţa Veşnică. Aceasta este Viaţă pe care şi-au dorit-o şi de care se
bucură Sfinţii Apostoli. Şi noi putem să fim împreună locuitori cu aceştia în Slava cea Veşnică, în
Viaţa Veşnică. Epoca noastră ne dă multe ocazii pentru a ajunge acolo, multe ocazii. Dacă vom
mărturisi pe Hristos Cel Răstignit, Înviat şi Care iarăşi va să vină cu slava. Dacă Îl împărtăşim pe
Hristos copiilor noştri, nepoţilor noştri. În primul rând prin exemplul nostru, şi apoi, în funcţie de
educaţia fiecăruia şi credinţa fiecăruia, după cum poate. Dar şi în zilele noastre trebuie să ne străduim
să ridicăm bastioane ale credinţei, castre de rezistenţă.
Vin momente foarte grele pentru umanitate, se pare că cele grele de-abia acum încep. Când se va
termina, în mai, peripeţia coronavirusului vor veni alte peripeţii. Mult mai mari ca aceasta.
Aşadar, vom avea nevoie de mai multă răbdare şi mai multă credinţă. Acum suntem în etapa de
antrenament şi examene. Vor trece aceste examene şi vor veni altele mai grele. De aceea, vă rog, am
spus şi în alte părţi, în fiecare sat preotul să găsească 10 oameni rugători. Dacă găseşte mai mulţi,
cu atât mai bine. Să daţi fiecăruia din cei 10 să citească în fiecare zi, la orice oră pot, două catisme
din Psaltirea lui David (…) La sfârşit, vom pomeni şi nume de vii şi adormiţi, pe cei care ne iubesc
şi cei care ne urăsc, pe cei care ne slujesc şi cei care ne fac rău, pe oamenii aflaţi în durere. Sunt
foarte mulţi oameni care au nevoie să fie pomeniţi. Acesta este cel mai bun mod despre care m-a
luminat Dumnezeu şi am primit şi sfătuire de la oameni luminaţi, ca să putem să ridicăm bastioane
ale credinţei în orice loc şi vreme. Să facem lucruri concrete, să nu fim doar vorbe şi predici. După
cum vedeţi, se înrăutăţeşte situaţia, vremurile. Creştinii ce fac? Sunt în stare doar să îşi pună măşti
ca să fie protejaţi de acestea? La următoarea boala nu vom putea să ne protejăm cu măşti, şi nici
cu vaccinuri. Ce vom face?
Vaccinurile se vor dovedi foarte periculoase pentru om. Aşa cum avem alimente modificate
genetic, vom avea, încet-încet, şi oameni modificaţi.
Aşadar, creştinii trebuie să le facă pe cele grele. Creştinii sunt pentru cele grele. Pentru cele uşoare
sunt ateii care cred că pot să schimbe lumea, dar în fapt nu pot să se schimbe nici pe ei înşişi.
Creştin este acela care se poate schimba, se poate transforma, să se sfinţească. Noi, ierarhii, avem
răspundere mare. Dacă nu putem să îi influenţăm pe cei mulţi, putem să ajutăm prin intermediul
celor puţini. Dumnezeu Îşi face lucrarea Sa şi cu puţini. „Acolo unde sunt doi sau trei în Numele
Meu, Eu sunt în mijlocul lor”. Zece oameni are Galata. Unul este cel de lângă mine, şi nu o zic în
glumă. Slavă Domnului! Aceştia zece nu vor vorbi despre lucrarea lor. Să nu ştie stânga ce face
dreapta. În ascuns să se facă această lucrare. Aceştia zece vor clădi castrul Galatei, al Ohiaronului, al
Kagianei, al Kakopetriasului, unitatea credinţei.
Unitate înseamnă în primul rând împărtăşire comună cu Sfânta Împărtăşanie, comuniunea dintre
noi şi comuniune intru rugăciune, unitate de credinţă. Să găsiţi zece oameni şi să împărţiţi
fiecăruia: unul va citi prima şi a doua catismă, altul a treia şi a patra şi aşa mai departe. Timp de
o lună să citească aceeaşi catismă. În luna următoare să schimbaţi catismele. În acest fel, veţi deveni
înţelegători ai sensurilor şi ai pocăinţei pe care le ascunde Psaltirea. În Psaltire, profetul David L-a
ascuns pe Hristos, cu 800 de ani înainte de întruparea Sa. Să Îl descoperim şi noi în Psaltire. Zicea Sfântul
Paisie: Vreţi o artilerie grea cu care să loviţi pe diavol şi păcatul din voi? Citiţi zilnic din Psaltire. (…)
Noi nu suntem Paisie, nici Iacov. Totuşi, suntem creştini ortodocşi şi ne impartasimi cu Sângele şi Trupul
Domnului spre iertarea păcatelor şi Viaţă de Veci. De aceea, vă rog, dacă vrem să îi ajutăm pe copiii
noştri, pe nepoţii noştri, dacă ne dorim să ajutăm lumea să aibă putere de rezistenţă în faţa răului
pe care îl plănuiesc lucifericii Noii Ordini Mondiale, să construim această fortăreaţă, acest castru
al rezistenţei duhovniceşti prin citirea Psaltirii. Dacă se găsesc mai mulţi oameni, cu atât mai bine va
fi. Aceasta este o ascultare pe care vi-o dau, nu este grea şi este o lucrare ce va ajuta tot neamul creştinesc,
care, în zilele noastre, se afla în pericol. Vedeţi că toate atacurile sunt acum împotriva sănătăţii
oamenilor. Vor urma şi alte atacuri care vor viza alte aspecte. Şi toate atacurile sunt în preajma
sărbătorilor.
Patra nu a putut să îl serbeze pe Apostolul Andrei din cauza carantinei. A fost în biserica doar
un episcop, cu un preot şi un diacon şi au ţinut Liturghia fără credincioşi. Pe cine? Chiar pe
Sfântul Apostol Andrei!!
Înainte, de ziua Sfântului Dimitrie au făcut Liturghie, au fost mulţi ierarhi, dar s-au temut să îl
scoată pe Sfânt din Biserică pentru a face procesiune. S-a arătat Sfântul şi a spus: dacă m-ar fi
scos pe uşă, doar de la mirul care ar fi curs, boala ar fi dispărut. Dar toţi s-au speriat. Şi arhierei,
şi preoţi, şi popor. Şi nu doar că s-au speriat, dar au şi zis unii că s-au îmbolnăvit din cauza
Liturghiei. Cât de mult s-a rănit atunci Sfântul Dimitrie!
Apoi a venit sărbătoarea Sfântului Nicolae. Oriunde este o biserică a Sfântului, a fost închisă.
În câteva zile urmează Sfântul Spiridon. L-au închis pe Sfântul Spiridon în Kerkira, acest Sfânt care
de două ori a salvat Kerkira de ciumă şi de foamete. Acum nu ar fi putut face la fel? Şi bunul
ierarh al Kerkirei, Nectarie, a anunţat oficial ca Mitropolia sa este sub prigoana şi a cerut să bată
clopotele a jale, de cinci ori în fiecare zi, timp de o săptămână. Eu i-aş zice să meargă să slujească şi
să îl bage şi în închisoare apoi. Şi să îl scoată pe Sfântul în procesiune şi să îndrăznească să ridice mâna
asupra Sfântului Spiridon!
Înţelegeţi de ce vă vorbesc despre credinţă? Credinţa noastră trebuie să fie activă, lucrătoare. A venit
clipa în care Hristos cere dovezi ale credinţei noastre, deoarece pregăteşte noul echipaj al Bisericii
Sale, noii ierarhi, noii preoţi, noii credincioşi. Acum toţi dăm examene, să se vadă care ne vom găsi în
noul echipaj. Cei care vor pleca, vor fi judecaţi de Dumnezeu dacă vor intra în echipajul din Viaţa de
Sus. Cei care vor rămâne, dacă vor fi în echipajul Bisericii de pe pământ. Şi sus e viaţa, şi jos e viaţa.
Oriunde vom merge, nu avem de ales, şi cei din iad au viaţă, dar cum e acea viaţă! Nu vă amăgiţi,
moartea durează doar 2 secunde. După moarte, urmează viaţa veşnică. De aceea, să ne gândim
bine ce vom face acum.
În ceea ce priveşte vaccinul, vă spun, [Mitropolitul de] Morfou nu va accepta să îl primească. Voi,
ce veţi face, să vă lumineze Dumnezeu. Eu nu voi deveni produs modificat al Noii Ordini Mondiale,
cum sunt acele roşii pe care le luăm de la supermarket şi nu au nici un gust. Aşa va deveni omenirea.
Fără gust şi fără miros. Eu vreau să am „gust”. Să mă vadă lumea şi să spună: aceste este Ierarhul de
Morfou are acest „gust”. (…) Acesta este psaltul Galatei, vocea sa are acest gust. Fiecare are un gust
aparte. Noua Ordine Mondială nu vrea să avem gust, nu vrea să avem aroma, să avem frumuseţe,
bucurie, să ni-L dorim pe Hristos. El ne dă har şi bucurie.
Să aveţi în vedere acestea şi vom rămâne în comuniune. Nu vă vom lăsa singuri. Şi să aveţi în
vedere ceva frumos ce mi-a spus un om sfânt: ca această boală va pleca aşa cum a venit, dintr-
odată, dar vom avea alte încercări. Le vom trece şi pe acestea şi, în Războiul Mondial care va
veni, se vor distruge Europa, America şi Turcia; ce va rămâne şi cine vor rămâne vor trăi epoca
sfintei lucrări de apostolat ortodox în toată lumea. De aceea v-am spus că prin aceste examene Îşi
pregăteşte Hristos acum noul Său echipaj. Cei care sunt fricoşi, de ceea ce se tem, aceea vor păţi.
Cine nu se teme, fie le va dărui Domnul frică de Dumnezeu şi îi va face mărturisitori, fie dacă sunt fără
de Dumnezeu, îi va lua de pe pământ. Ce să le facă? Va fi nevoie de cei puţini dar care vor aduce
folos. Nu mulţi, fără de nici un folos. Dumnezeu să ne învrednicească să ne găsim şi noi în echipajul
Său, să ne dăruiască bucuria veşnică să slujim împreună cu El, şi cu Sfântul Tihic care serbează azi.
(…)
Acum un an am primit vestea că a adormit în Domnul un Sfânt contemporan nouă, Părintele
Cuvios Efrem, ucenic al Sfântului Iosif Isihastul, pe care l-a dus Duhul Sfânt în America, pe stadionul
satanei, şi acolo a ridicat 20 de mănăstiri. A adormit anul trecut şi a profeţit multe, multe din cele ce vă
spun. Acesta a spus că cauza multor cutremure şi boli, şi a marelui război ce vine sunt avorturile
nemărturisite şi multele anomalii care se petrec în cadrul şi în afara căsătoriei. (…) Acesta a zis că
ierarhii trebuie să vorbească despre ce au văzut oamenii lui Dumnezeu că va veni, măcar să se
pocăiască puţini şi să vină răul mai mic. Tot acesta spus că marile evenimente vor începe imediat
după moartea lui şi nu se vor opri până va veni pacea lui Hristos. Vedeţi ce se întâmplă de anul
trecut, din ianuarie. Şi va continua până se va curăţi toată lumea, grâul se va strânge cu grâul, iar
neghina cu neghina. Dumnezeu să ne învrednicească să fim grâu curat, parte a prescurii care se
dăruieşte în Sfânta Liturghie!