SUPORT DE CURS

CURRICULUM ÎN DEZVOLTARE LOCALĂ

Liceul tehnologic – ciclul superior
Domeniul de pregătire de bază: Mecanică

Clasa a XI-a

ARIA CURRICULARĂ: TEHNOLOGII

“MAŞINI UNELTE PENTRU PRELUCRĂRI PRIN

AŞCHIERE”

CUPRINS

1
INTRODUCERE.........................................................................................................................pag.4
GLOSAR DE TERMENI............................................................................................................pag.5
1. Noţiuni generale despre prelucrarea prin aşchiere ……………........................................pag.7
1.1. Bazele teoretice ale procesului de aschiere………………………………………………....pag.7
1.2. Fenomene ce insotesc procesul de aschiere………………………………………………...pag.8
1.3. Noţiuni generale privind cinematica generării suprafeţelor………………………………..pag.9
1.4. Mişcări necesare la generarea suprafeţelor reale prin aşchiere……………………….......pag.10
1.5. Scule aşchietoare elemente constructive şi geometrice……………………………….pag.11
1.6. Tipuri de aşchii…………………………………………………………………………….pag.12
2. Noţiuni despre exploatarea maşinilor,utilajelor şi instalaţiilor………………………...pag.14
2.1. Structura generală a maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor…………………………………...pag.14
2.2. Noţiuni privind fiabilitatea şi mentenabilitatea maşinilor,utilajelor şi instalaţiilor..............pag.15
2.3. Defectele maşinilor şi echipamentelor industriale – generalităţi..........................................pag.16
2.4. Normative de exploatare ,cărţi tehnice,cataloage,reglementări,manualul de întreţinere
şi exploatare a maşinii……………………………………………………………………...pag.18
2.5. Măsuri de remediere: sisteme de reparaţii………………………………………………...pag.21
2.6. Protecţia maşinilor,utilajelor, instalaţiilor şi a factorului uman...........................................pag.27
3. Maşini - unelte folosite la prelucrările prin aşchiere……………………………….........pag.28
3.1. Prelucrarea prin strunjire…………………………………………………………………..pag.28
3.1.1. Scule utilizate la prelucrarea prin strunjire……………………………………………pag.28
3.1.2. Strunguri........................................................................................................................pag.31
3.1.3. Dispozitive de fixare a pieselor la strunjire……………………………………….......pag.36
3.1.4. Dispozitive de fixarea cuţitelor de strung……………………………………………..pag.39
3.1.5. N.T.S.M. la prelucrarea prin strunjire………………………………………………...pag.40
3.2. Prelucrarea prin frezare…………………………………………………………………….pag.42
3.2.1. Metode de frezare……………………………………………………………………...pag.43
3.2.2. Tipuri de freze…………………………………………………………………………pag.44
3.2.3. Maşini de frezat..............................................................................................................pag.46
3.2.4. N.T.S.M. la prelucrarea prin frezare…………………………………………………...pag.49
3.3. Prelucrarea prin găurire……………………………………………………………………..pag.50
3.3.1. Scheme de aşchiere la prelucrarea alezajelor…………………………………………..pag.50
3.3.2. Maşini de găurit………………………………………………………………………...pag.50
3.3.3. N.T.S.M. la prelucrarea pe maşini de găurit....................................................................pag.54
3.4. Prelucrarea prin rectificare…………………………………………………………………..pag.55
3.4.1. Scule abrazive utilizate la rectificare…………………………………………………....pag.55
3.4.2. Prelucrarea materialelor prin rectificare………………………………………………...pag.59
3.4.3. Maşini de rectificat……………………………………………………………………...pag.62
3.4.4. N.T.S.M. la prelucrarea pe maşini de rectificat şi polizat……………………………....pag.65
3.5. Prelucrarea prin rabotare..........................................................................................................pag.67
3.5.1. Sculele folosite la rabotare................................................................................................pag.68
3.5.1. Maşini de rabotat...............................................................................................................pag.69
3.6. Prelucrarea prin broşare………………………………………………………………………pag.70
3.6.1. Scule folosite la brosare………………………………………………………………….pag.70
3.6.2. Maşini de broşat………………………………………………………………………….pag.72
3.7. Prelucrarea prin mortezare……………………………………………………………………pag.77
3.7.1. Maşini de mortezat.............................................................................................................pag.78
3.7.3. N.T.S.M. la prelucrarea metalelor prin rabotare, mortezare si brosare..............................pag.79

4. Mijloace de măsură şi control pentru prelucrări prin aşchiere…………………………..pag.81

4.1. Mijloace de măsură şi control pentru lungimi……………………………………………....pag.81
4.2. Mijloace de măsură şi control pentru unghiuri……………………………………………...pag.90

2
4.3. Mijloace de măsură şi control pentru suprafeţe……………………………………………..pag.91
4.4. Calibre şi şabloane…………………………………………………………………………..pag.92
Activităţi de învaţare ……………………………………………………………………....pag.94
1. Fişe de lucru………………………………………………………………………………....pag.94
2. Activităţi – exerciţii……………………………………………………..........................pag.100
3. Teste de evaluare.....................................................................................................................pag.107
Soluţionarea activităţilor…………………………………………………………………....pag.112
BIBLIOGRAFIE...........................................................................................................................pag.121

INTRODUCERE

3
 Curriculum-ul în dezvoltare locală-clasa a XI- a – învatamant liceal a fost conceput astfel încât să
dezvolte abilităţi de care tinerii au nevoie pentru ocuparea unui loc de muncă, pentru asumarea rolului în
societate ca persoane responsabile, care se instruiesc pe tot parcursul vieţii. Aceste cerinţe, necesare unei
vieţi adaptate la exigenţele societăţii contemporane, au fost încorporate în abilităţile cheie. Prin
parcurgerea curriculum-ului se asigură dobândirea competenţelor descrise în Standardul de Pregătire
Profesională pentru domeniul Tehnic, documente care stau la baza Sistemului Naţional de Calificări
Profesionale şi care trebuie să fie utilizate împreună cu respectivele curriculum-uri.
Noua politică educaţională a fost elaborată de Ministerul Educaţiei Naţionale în parteneriat cu
angajatorii şi alţi factori interesaţi, pentru a oferi un profil al absolvenţilor cerut de sectoarele economice
şi de servicii. Angajatorii se implica în acest fel şi mai mult în parteneriate educaţionale, ajutând astfel la
creşterea calităţii procesului de formare, influenţând ceea ce se învaţă şi creând condiţii pentru ca
învăţământul să răspundă schimbărilor tehnologice tot mai rapide de azi.
Absolvenţii acestui sistem de formare, dobândesc abilităţi, cunoştinţe, deprinderi dezvoltand si o serie
de abilităţi cheie transferabile, cu scopul de a sprijini procesul de învăţare continuă, prin posibilitatea unei
reconversii profesoinale flexibile către meserii înrudite.Fiecare dintre calificările profesionale naţionale
necesită unităţi de competenţă cheie şi unităţi de competenţă profesionale. Competenţele profesionale sunt
grupate în unităţi de competenţă generale şi specializate.
Cererea pieţei şi necesitatea formării profesionale la nivel european au reprezentat motivele esenţiale
pentru includerea abilităţilor cheie în cadrul Standardelor de Pregătire Profesională ( S.P.P. ) Tinerilor
trebuie să li se ofere posibilitatea de a dobândi acele competenţe de bază care sunt importante pe piaţa
muncii.Din acest considerent, programele au fost concepute astfel încât să dezvolte o arie extinsă de
abilităţi transferabile – comunicare şi numeraţie, utilizarea calculatorului şi prelucrarea informaţiei, igiena
şi securitate a muncii, lucrul în echipă, organizarea locului de muncă şi rezolvarea de probleme. Acestea
sunt abilităţi de care tinerii au nevoie pentru ocuparea unui loc de muncă, pentru asumarea rolului în
societate ca persoane responsabile, care se instruiesc pe tot parcursul vieţii. Aceste cerinţe, necesare unei
vieţi adaptate la exigenţele societăţii contemporane, au fost încorporate în abilităţile cheie.
Fiecare nivel parcurs în domeniul mecanic, implică dobândirea unor abilităţi, cunoştinţe şi deprinderi
care vor permite absolvenţilor fie să se angajeze, fie să-şi continue pregătirea la un nivel superior.
Sistemul naţional al calificărilor profesionale pentru domeniul mecanic, nivel 1 va furniza elevilor atât
formare teoretică, cât şi practică în domeniul producţiei de bunuri materiale, a serviciilor de profil si
pentru întreţinerea şi repararea maşinilor şi utilajelor din diferite ramuri ale economiei.
Prin unităţile de competenţe specializate din Curriculum-ul in devoltare locala-clasa a XI- a, elevul
este solicitat în multe activităţi care îi stimulează şi creativitatea. Orice activitate creativă va duce la o
lărgire semnificativă a experienţei şi la aplicarea conştientă a cunoştinţelor dobândite.
Pregătirea forţei de muncă calificate în conformitate cu standardele europene presupune desfăşurarea
instruirii bazate pe strategii moderne de predare şi evaluare, centrate pe elev. Noii angajaţi vor putea
desfăşura sarcini non-rutiniere care implică colaborarea în cadrul unei echipe.
Pregătirea viitorilor absolvenţi ai învăţământului liceal în domeniul mecanic trebuie să ţină pasul cu
cerinţele actuale, încercând şi o orientare către activitatea informaţională, asigurându-se iniţierea în
utilizarea tehnologiilor de cel mai înalt nivel.

GLOSAR DE TERMENI
4
Directoarea D – este traiectoria descrisă de un punct oarecare de pe generatoare, în timpul deplasării.
Faţă de degajare – suprafaţa părţii active a sculei pe care alunecă şi sunt îndepărtate aşchiile.
Faţă de aşezare – suprafaţa părţii active a sculei care este orientată spre partea prelucrată a
semifabricatului.
Generatoarea G - curba care se deplasează şi care generează suprafaţa.
Mişcarea principală –mişcarea care are drept scop desprinderea aşchiilor.
Mişcarea de avans – este mişcarea care se efectuează în scopul aducerii de noi straturi de material în faţa
tăişului sculei.
Mişcarea de poziţionare –mişcarea care are drept scop aducerea sculei în apropierea piesei.
Parametrii geometrici – unghiuri care definesc configuraţia părţii active (unghiuri de formă) şi poziţia
sculei faţă de piesa prelucrată, în timpul aşchierii (unghiuri de poziţie).
Proces de aşchiere – ansamblul fenomenelor fizice prin care se produce transformarea adaosului de
prelucrare în aşchii, detaşarea acestora şi generarea suprafeţelor prelucrate.
Suprafaţa de aşchiere - suprafaţa generată pe piesa semifabricat în urma detaşării unui strat de aşchiere.
Suprafaţa prelucrată - suprafaţa obţinută în urma prelucrării prin aşchiere.
Tăiş – muchie aşchietoare a sculei.
Unghi de degajare – indică poziţia feţei de degajare. Unghi de aşezare – indică poziţia feţei de aşezare.
Unghi de atac principal – indică poziţia tăişului principal.
Unghi de atac secundar - indică poziţia tăişului secundar.
Maşini-unelte - maşini de lucru care prelucrează materiale prin operaţii mecanice.
Maşini de găurit (burghiat) - maşini utilizate la prelucrarea alezajelor utilizând scule numite burghie.
Burghiu - unealtă ascuţită de oţel în formă de spirală, care prin mişcări de înşurubare, serveşte la găurirea
cilindrică a materialelor.
Alezaj - suprafaţă interioară, cilindrică sau conică a unei piese
Strung - maşină-unealtă cu ajutorul căreia se execută operaţia de rotunjire, de filetare, de găurire, de
zimţuire etc. prin aşchiere a unei piese.
Aşchiere - operaţiunea de prelucrare a unui obiect prin îndepărtarea sub formă de aşchii a surplusului de
material.
Aşchie - bucată mică, subţire, care se desprinde sau sare dintr-un material prin cioplire, prin spargere, etc.
Batiu - construcţie de oţel sau de fontă pe care se montează mecanismele unui sistem tehnic şi prin
intermediul căreia se poate fixa pe o fundaţie, pe un teren, etc.
Ghidaj - dispozitiv mecanic fix al unui mecanism, care permite deplasarea unei piese mobile doar într-o
anumită direcţie şi doar între anumite limite
Montant - bară de metal care se aşează vertical într-o construcţie şi care serveşte ca piesă de susţinere.
Traversă - grindă de fier aşezată transversal pe axa longitudinală a unei construcţii sau sistem tehnic şi
folosită ca piesă de rezistenţă la construirea scheletului unei maşini.
Pinolă - axul păpuşii mobile de strung, în care se fixează o unealtă de găurire sau de filetare ori un vârf de
susţinere a uneia dintre capetele piesei care se prelucrează.
Sanie portcuţit - suport la anumite maşini-unelte, care poate aluneca în lungul unor ghidaje, asigurând o
deplasare a sculei prelucrătoare.
Universal - mandrină de strung care poate fi utilizată la mai multe operaţii.
Maşina - sistem tehnic, alcătuit din corpuri solide cu mişcări relativ determinate, folosite pentru
transformarea unei forme oarecare de energie în altă formă de energie, dintre care una este energie
mecanică.
Utilajul - ansamblul uneltelor, aparatelor, instrumentelor, maşinilor de lucru necesare pentru o anumită
lucrare, grupate într-o unitate industrială sau folosite într-o ramură industrială.
Instalaţia - ansamblul de construcţii de maşini, mecanisme, instrumente,.. , montat în scopul executării
unei anumite funcţiuni sau operaţii.
Exploatarea - totalitatea operaţiilor cer se efectuează în scopul utilizării eficiente a parametrilor unei
maşini, utilaj sau instalaţii, în vederea menţinerii lor la valori acceptabile o perioadă cât mai lungă de timp.

5
Maşina de forţă - maşina care transformă o formă de energie în alta, energia cedată trebuie să fie supusă
altor transformări pentru a putea fi folosită direct în tehnică. Pot fi : generatoare (pentru energia pe care o
cedează) sau motoare ( pentru energia pe care o primesc).
Maşina de lucru - maşina care cedează energia prin efectuarea unui lucru mecanic folosit direct pentru
prelucrarea sau deplasarea corpurilor. Pot fi maşini de prelucrare sau maşini de transport.
Durabilitatea - este dată de timpul total de funcţionare al maşinii în limitele de productivitate şi precizie
stabilite.
Mentenanţa preventivă - totalitatea acţiunilor periodice şi curente de întreţinere a produselor care
prelungesc viaţa şi micşorează posibilitatea defectării lor.
Mentenanţa curativă - cuprinde totalitatea operaţiilor necesare pentru repunerea în funcţiune a unui produs care
s-a defectat.
Fiabilitatea - capacitatea entităţii considerate (maşină, utilaj, instalaţie, element component, produs) de a îndeplini
cerinţele de funcţionare nominale, în condiţii de mediu şi solicitare în funcţionare definite şi într-o perioadă de timp
stabilită.
Dispozitiv - noţiunea care defineşte orice construcţie destinată rezolvării unei anumite probleme practice.
Sistemul - ansamblul de obiecte (piese) legate între ele intr-un anumit mod, în scopul realizării unei anumite
funcţiuni practice. (ex. Maşina-unealtă, automobilul, televizorul etc. ).
Procesul tehnologic - o succesiune de operaţii de natură mecanică, fizică sau chimică derulate pentru
realizarea unui produs finit.
Fluxul tehnologic - succesiunea logică de desfăşurare a operaţiilor care alcătuiesc procesul tehnologic.
Executantul - omul implicat nemijlocit în executarea sarcinii de muncă;
Sarcina de muncă - totalitatea acţiunilor ce trebuie efectuate de executant prin intermediul mijloacelor
de producţie şi în anumite condiţii de mediu, pentru realizarea scopului procesului de muncă;
Mijloacele de productie - totalitatea mijloacelor de muncă (instalatii, utilaje, maşini, aparate, dispozitive,
unelte etc.) şi a obiectelor muncii (materii prime, materiale etc.) care se utilizează în procesul de muncă);
Mediul de muncă - ansamblul condiţiilor fizice, chimice, biologice şi psihosociale în care, unul sau mai
mulţi executanţi îşi realizează sarcina de muncă.

6
 1. NOŢIUNI GENERALE DESPRE PRELUCRAREA PRIN
AŞCHIERE

Procesul tehnologic de prelucrare prin aşchiere constă în detaşarea unui strat de material sub formă de
aşchii, cu ajutorul sculelor aşchietoare şi maşinilor unelte, în scopul obţinerii unor piese finite. Pentru
realizarea procesului de aşchiere este necesară prezenta sistemului tehnologic, maşină - unealtă – dispozitiv
de prindere-scula – semifabricat. Maşina unealtă asigură cinematic procesul de aşchiere, dispozitivul asigură
fixarea semifabricatului pe maşina unealtă, scula asigură îndepartarea adaosului de prelucrare de pe
semifabricat.

1.1. BAZELE TEORETICE ALE PROCESULUI DE AŞCHIERE

a)      Cinematica procesului de aşchiere

Pentru a avea loc procesul de aşchiere sunt necesare următoarele mişcari:
-          mişcarea de aşchiere (mişcarea relativă dintre piesă si tăişul sculei; rezultă din compunerea mişcării
principale cu cea de avans)
-          mişcarea principală (mişcarea prin care se produce detaşarea aşchiei)
-          mişcarea de avans (mişcarea care determină aducerea unor noi straturi de material în zona de aşchiere
în vederea repetării procesului de aşchiere)
 Viteza de aşchiere pentru mişcarea principală este determinată de relaţiile:
În cazul mişcării de rotaţie:
v =p×d×n/1000     (m/min)    
În cazul mişcării de translaţie:
                        v =L/T                 (m/min)
În aceste formule am întâlnit:
d – diametrul piesei, în mm;
n – turaţia piesei sau a sculei, în rot/min;
L – lungimea cursei de lucru a maşinii, în m;
T – timpul corespunzător unei curse de lucru a maşinii, în min.

b)      Elementele geometrice ale sculei

Scula se compune, în cazul general, din trei părţi distincte:
a – partea activă, de aşchiere;
b – corpul sculei;
c – partea de fixare sau de prindere.
Partea activă a sculei participă în mod direct la detaşarea aşchiei şi cuprinde următoarele elemente: feţe,
muchii aşchietoare (tăişuri) şi vârfuri.
Faţa de degajare – suprafaţa care acţionează nemijlocit asupra stratului de aşchiat, înlăturând aşchia.
Faţa de aşezare principală – suprafaţa în contact cu suprafaţa de tăiere, de-a lungul tăişului principal.
Faţa de aşezare secundară – suprafaţa în contact cu suprafaţa prelucrată de-a lungul tăişului secundar.
Tăişul principal – este dat de intersecţia feţei de degajare cu faţa de aşezare principală.
Tăişul secundar – este intersecţia feţei de degajare cu faţa de degajare secundară.
Vârful tăişului – este intersecţia muchiilor corespunzătoare celor două tăişuri.

7
1.2. FENOMENE CE ÎNSOŢESC PROCESUL DE AŞCHIERE

a)      Depunerile pe tăiş
Procesul de formare a aşchiei are loc în prezenţa deformarilor plastice la temperaturi cuprinse între 100°C
şi 1300°C şi presiuni de aşchiere de ordinul sutelor de N/mm2. În aceste condiţii, stratul de metal desprins
sub formă de aşchie aderă puternic la suprafaţa de degajare, formând un tăiş secundar de depunere,
modificând geometria sculei.
Dezavantajele depunerilor pe tăiş:
-          modificarea cotei de reglare a sculei;
-          înrăutatirea calităţii suprafeţei prelucrate;
-          variaţia forţei de aşchiere, constituind o sursă de vibraţii.
Avantajele depunerilor pe tăiş, pentru procesul de aşchiere, constau în faptul ca ele constituie un strat
protector al tăişului iniţial al sculei, ferindu-l de uzură.Prin urmare la degroşare, prezenţa tăişului de
depunere este utilă, pe când la finisare trebuie evitat.

b)      Deformarea stratului de metal sub suprafata de aşchiere

Deformaţiile generate de muchia sculei se manifestă prin modificarea structurală şi ecruisarea (întărirea)
materialului din straturile superficiale ale piesei în faţa sculei (a1) şi în adâncime (a2), se datoresc razei
tăişului(r).

      Ecruisarea suprafeţei aschiate

c)      Deformatiile plastice ale aşchiei
În procesul de aşchiere, stratul de metal aşchiat suferă deformaţii plastice remanente care se manifestă
prin modificarea dimensiunilor aşchiei.

d)     Fenomene termice în procesul de aşchiere

Aproape tot lucrul mecanic cheltuit în procesul de aşchiere se transformă în caldură (99,5%). Numai o
mică parte din caldură este inmagazinată în piesa prelucrată determinând tensiuni interne remanente în
straturile superficiale.
Principalele surse de caldură în procesul de aşchiere sunt:
-  deformaţii plastice ale aşchiei de-a lungul planului de alunecare;
-  frecarea aşchiei pe faţa de degajare;
-  frecarea dintre piesă şi suprafaţa de aşezare.
Caldura rezultată se propagă în aşchie, sculă, mediul ambiant şi piesă.

8
1.3. NOŢIUNI GENERALE PRIVIND CINEMATICA GENERĂRII SUPRAFEŢELOR

Suprafeţe geometrice (teoretice)- generare teoretică

Suprafeţe reale (prelucrate)-generarea suprafeţelor reale
Suprafeţele prelucrate ale pieselor se compun din suprafeţe geometrice simple:
- Plane
- Cilindrice
- Conice
- evolventice
O suprafaţă geometrică poate fi generată teoretic prin mişcarea generatoarei în lungul directoarei.

Cuvinte cheie
Generatoarea G - este curba care se deplasează şi care generează suprafaţa.
Directoarea D – este traiectoria descrisă de un punct oarecare de pe generatoare, în timpul deplasării.

Fig.1

9
 Supra faţa prelucrată

Suprafaţa a iniţială

Suprafaţa prelucrata este

suprafaţa obţinută în urma
prelucrării prin aşchiere.
Suprafaţa de aşchiere este
suprafaţa generată pe piesa
semifabricat în urma detaşării unui
Suprafaţa de aşchiere strat de aşchiere
Fig.2

1.4.MIŞCĂRI NECESARE LA GENERAREA SUPRAFEŢELOR REALE PRIN AŞCHIERE

La prelucrarea pe M.U.: strung normal,raboteză, şeping, morteză, maşină de frezat universală, maşină de
rectificat universală

Scula efectuează:
● Mişcare de rotaţie
● Mişcare de translaţie
● Mişcare rectilinie alternativă
Piesa efectuează:
● Mişcare de rotaţie
● Mişcare de translaţie
● Mişcare rectilinie alternativă

Categorii de mişcări

1.Mişcare principală - determină desprinderea aşchiilor

- efectuată de sculă si piesă
2. Mişcare de avans – aduce noi straturi de material în faţa sculei
- efectuată de sculă si piesă
3. Mişcare de poziţionare - aduce scula în apropierea piesei
- efectuată de sculă si piesă.

10
1.5.SCULE AŞCHIETOARE ELEMENTE CONSTRUCTIVE ŞI GEOMETRICE

a.Corpul sculei - susţine partea activă

- fixează scula în dispozitivul de
b.Partea activă- contribuie la desprinderea aşchiilor Cuvinte cheie:
- cuprinde: - faţă de aşezare Faţă de degajare
- faţă de degajare Faţă de aşezare
- tăiş principal Tăiş
- tăiş secundar Unghi de degajare
- vârful sculei Unghi de aşezare
Unghi de ascuţire
Parametrii geometrici ai sculei aşchietoare Unghi de atac principal
Unghi de atac secundar
a. Unghiuri de formă β - unghi de ascuţire
Unghi la vârful sculei
ε - unghi la vârful sculei
Unghi de tăiere
b. Unghiuri de poziţie α - unghi de aşezare
γ - unghi de degajare Unghi de înclinare
δ - unghi de tăiere
χ - unghi de atac principal
χ 1 - unghi de atac secundar
λ - unghi de înclinare

11
1.6.TIPURI DE AŞCHII

Clasificarea aşchiilor în funcţie

Aspect
de aspect
Mici fragmente cu contur neregulat şi
Aşchii de rupere dimensiuni de câtiva milimetri sau
(fig. a) fracţiuni de milimetru

discontinue Panglici scurte cu o faţă netedă lucioasă şi

Aşchii în trepte sau o faţă deformată, alcătuită din elemente
AŞCHII fragmentare (fig. dispuse sub formă de trepte
b)

Panglici lungi cu o suprafaţă netedă şi

Aşchii de curgere cealaltă rugoasă
continue (fig. c)

Factorii care influenţează forma aşchiilor

Clasificarea Forma aşchiei este influenţată de:

aşchiilor în
funcţie de Geometria sculei
aspect Natura materialului viteza de
prelucrat aşchiere
Materiale fragile: Prelucrând acelaşi Unghiul de atac
Aşchii de Bronz material cu aceaşi principal χ ,
rupere Fontă sculă determină
grosimea şi
Materiale metalice prin creşterea lăţimea aşchiei:
Aşchii în dure sau tenace: treptată a vitezei
trepte sau de aşchiere menţinând avansul
fragmentar e - oţel carbon
AŞCHII OL 60, OL 70 constant,
- oţeluri aliate la micşorarea

12
 Materiale moi şi unghiului creşte
maleabile: lăţimea aşchiei şi
-oţel carbon obişnuit se pot obţine toate scade grosimea ei.
Aşchii de OL 37 tipurile de aşchii
curgere - materiale metalice
neferoase: alamă, cupru,
aliaje de
aluminiu

2. NOŢIUNI DESPRE EXPLOATAREA MAŞINILOR,UTILAJELOR ŞI

INSTALAŢIILOR

2.1.STRUCTURA GENERALĂ A MAŞINILOR, UTILAJELOR ŞI INSTALAŢIILOR

Activitatea curentă desfăşurată în diferite unităţi industriale necesită utilizarea unui număr foarte mare de
maşini,utilaje şi instalaţii. Acestea trebuie să funcţioneze la parametri optimi, fără întreruperi şi fără a
produce accidentări.
Unul din factorii de bază care influenţează nemijlocit asupra preciziei pieselor prelucrate este precizia de
lucru a maşinilor,utilajelor şi a instalaţiilor. De aceea menţinerea în stare bună de funcţionare pe o durată
cât mai mare a maşinilor,utilajelor şi a instalaţiilor , înţelegâd prin aceasta şi menţinerea preciziei ei de
lucru, are o însemnătate primordială pentru calitatea produselor.

13
 În cazul maşinilor-unelte precizia de execuţie a unei piese, atât sub aspectul dimensional cât şi sub cel al
preciziei de formă, al preciziei de generare a suprafeţelor, depinde de o serie de factori dintre care cei mai
importanţi sunt:

 Precizia geometrică a sculei aşchietoare;

 Precizia de montare a sculei aşchietoare şi a piesei;
 Precizia geometrică a maşinii-unelte;
 Precizia cinematică a maşinii-unelte;
 Fenomenele dinamice care însoţesc procesul de aşchiere.
Dintre indicii de calitate ai preciziei geometrice a maşinilor-unelte mai importanţi sunt:
 Rectilinitatea şi planitatea ghidajelor batiului,săniilor sau a mesei maşinii;
 Paralelismul sau perpendicularitatea ghidajelor batiului faţă de axa arborelui principal;
 Precizia de execuţie şi de montaj ale arborelui principal şi ale lagărelor acestuia(ovalitate, jocuri în
lagăre, necoaxialitate);
 Coaxialitatea diferiţilor arbori din mecanismele principale;
 Gradul de precizie al roţilor dinţate.
Durata de exploatare a maşinilor, utilajelor şi a instalaţiilor depinde de mai mulţi factori, dintre care se
pot enumera:
 Utilizarea permanentă a unui regim optim de lucru;
 Utilizarea maşinii în limitele destinaţiei ei nedepăşind solicitările admise;
 Întreţinerea conştiincioasă şi corectă de către operator;
 Calitatea reparaţiilor.

2.2.NOŢIUNI PRIVIND FIABILITATEA ŞI MENTENABILITATEA MAŞINILOR,UTILAJELOR

ŞI INSTALAŢIILOR

Maşinile,utilajele şi instalaţiile funcţionează prin dezvoltarea de forţe mari şi de asemeni cu şocuri ceea
ce poate determina apariţia în scurt timp a unor defecţiuni. De aceea activitatea de întreţinere şi reparaţii a
maşinilor,utilajelor şi instalaţiilor prezintă o importanţă deosebită.
Fiabilitatea se defineşte ca fiind aptitudinea unui sistem tehnic de a-şi îndeplini funcţiile de bază intr-un
interval de timp dat, în condiţii specificate.
Având la bază cauze diverse, defectele care apar în timpul exploatării determină pierderea capacităţii
maşinilor de a-şi îndeplini funcţiile de bază la parametrii proiectaţi şi impun întreruperea funcţionării în
vederea restabilirii caracteristicilor care asigură calitatea prelucrărilor şi productivitatea .
Defecţiunile şi avariile care apar în timpul exploatării, împiedicând îndeplinirea în continuare a uneia sau
a tuturor funcţiilor de bază ale maşinii, sunt numite căderi.
După forma de manifestare căderile pot fi :instantanee şi progresive.
Căderile instantanee :
 apar întâmplător ;

14
  sunt provocate de defectele latente ale unor părţi ale maşinii;
 sunt uşor de evidenţiat.
Apariţia lor este legată în special de schimbarea bruscă a condiţiilor de exploatare exterioare.
Căderile progresive - sunt cauzate :
 de schimbări cantitative, relativ lente, ale unui parametru dat, care ajunge la valori în afara
limitelor admise;
 de bună funcţionare ale maşinii.
Căderile progresive sunt rezultatul uzării şi al îmbătrânirii unor părţi componente ale
maşinilor,utilajelor sau a instalaţiilor.

Probabilitate apariţiei Intervalul de funcţionare , fără

defectelor în timpul exploatării trebuie intervenţii, trebuie să fie cât mai mare.
să fie cât mai mică

Proprietatea pe care o au maşinile,utilajele şi instalaţiile pe întreaga lor durată de utilizare de a fi

menţinute în stare de funcţionare prin întreţineri, revizii şi reparaţii corect şi uşor de executat, defineşte
mentenabilitatea acestora.
Mentenaţa este ansamblul tuturor acţiunilor tehnico-organizatorice ( de întreţinere şi reparaţii) executate în
vederea menţinerii sau restabilirii stării necesare îndeplinirii funcţiilor pentru care au fost create maşinile şi
instalaţiile. Mentenanţa se măsoară în unităţi de timp.
Forme de mentenanţă - mentenanţa preventivă
- mentenanţa curativă
Factorii care reduc fiabilitatea

Factori obiectivi :
- acţiunea mediului ambiant,în care este exploatată maşina;
- regimurile de funcţionare;
- vibraţiile;
- sarcinile dinamice;
- variaţia temperaturii mediului hidraulic, ş.a.

Factori subiectivi :
- elementele componente nesigure;
- nerespectarea regimurilor de exploatare prescrise;
- utilizarea unor materiale de întreţinere necorespunzătoare;
- efectuarea necorespunzătoare a lucrărilor de mentenanţă;
- nerespectarea termenelor de efectuare a unor lucrări de întreţinere.

2.3.DEFECTELE MAŞINILOR ŞI ECHIPAMENTELOR INDUSTRIALE

15
 Funcţionarea maşinilor,utilajelor şi instalaţiilor şi obţinerea unor indicatori de fiabilitate ridicaţi
depinde de evitarea defectărilor şi de reducerea la minim a căderilor. Defectele şi ieşirile din funcţiune ale
maşinilor,utilajelor şi instalaţiilor se clasifică după mai multe criterii:

1. După caracterul remedierii , defectele sunt :

 definitive – implicând necesitatea executării reparării şi restabilirii capacităţii de funcţionare;
 intermediare care sunt datorate unor modificări accidentale, uşor de remediat, ale regimului de
lucru.
2. După dependenţa dintre defecte sunt :
 defecte primare;
 defecte secundare – care apar ca urmare a unor defecte neidentificate şi neremediate în timp util.
3. După simplitatea depistării defectele sunt :
 defecte evidente;
 defecte ascunse.
4. După modul de apariţie în timp sunt :
 defecte bruşte al căror efect este modificarea imediată a caracteristicilor de funcţionare;
 defecte lente , care evoluează treptat, pe măsura funcţionării maşinilor.
5. După cauzele cale le produc cele mai frecvente defecte sunt :
 accidentale , datorate manevrării şi exploatării neatente;
 datorate uzurii, care apar numai după un anumit timp de exploatare;
 datorate îmbătrânirii cauzate de exploatarea îndelungată a maşinilor;
 defecte cauzate de factori externi întâmplători cum ar fi: poluarea, coroziunea, incendiile,
cutremurele,ş.a.

Uzarea maşinilor,utilajelor şi instalaţiilor

Una din principalele cauze care determină apariţia defectelor este uzura.
Uzarea este procesul de distrugere a suprafeţelor aflate în contact, datorită frecării. Ea este urmată de
schimbarea geometriei, calităţii, precum şi a proprietăţilor stratului superficial al materialelor.
Procesul de uzare se desfăşoară în timp şi este însoţit de pierdere de energie calorică şi de material prin
desprindere de material.
Rezultatul uzurii se exprimă în unităţi absolute ( masă, volum, lungime), prin raportare la lungime, folosind
o mărime numită intensitatea uzurii ( mg/h) sau viteza uzurii sau prin raportare la timpul de frecare ( mg/h ,
µm/h).
Etapele uzării sunt reprezentate de variaţia uzurii în timp.

Etapele uzării.

16
Etapele uzării sunt :
 I - Etapa de rodaj – este perioada de adaptare a suprafeţelor ;
 II - Etapa de uzare normală – este perioada când viteza sau intensitatea uzării se menţin aproape
constante ;
 III - Etapa de uzare distructivă – este perioada în care parametrii de funcţionare au valori care nu
mai corespund unei funcţionări normale .

Criterii de stabilire a limitelor uzurii:

1. Criteriul tehnic
- are la bază condiţiile de rezistenţă pe care trebuie să le satisfacă piesele pentru a-şi îndeplini funcţ se aplică
pieselor ce fac parte din îmbinări a căror exploatare în condiţiile unei uzuri peste limitele admise pot
provoca uzura de avarie.
- se aplică pieselor ce fac parte din îmbinări a căror exploatare în condiţiile unei uzuri peste limitele admise
pot provoca uzura de avarie.
2. Criteriul funcţional(criteriu tehnologic)
- se aplică acelor organe sau îmbinări, care după un anumit timp de funcţionare, cu toate că intensitatea
uzurii rămâne constantă, nu mai asigură parametrii de lucru satisfăcători.
3. Criteriul recondiţionabilităţii
- se bazează pe limitarea uzurilor la acele valori care mai permit recondiţionarea şi repunerea pieselor în
funcţiune
- se aplică pieselor mari, greu de executat şi cu costuri ridicate cum sunt: roţile dinţate ale preselor mari,
roţile cu excentric, arborii excentrici, arborii cotiţi etc.
4. Criteriul economic
- ia în considerare acele limite ale uzurii care nu afectează consumurile maşinii în exploatare
5. Criteriul siguranţei
- ţine seama de limitele care asigură protecţia operatorului uman.

Factorii care influenţează uzura

Materialul din care sunt executate piesele;durabilitatea pieselor poate fi mărită prin alegerea unor secţiuni
optime pentru materialul din care se execută piesele cât şi prin realizarea unei compoziţii deosebite a
stratului superficial.
Gradul de prelucrare a pieselor componente: cu cât calitatea suprafeţei va fi mai bună, cu atât rezistenţa
la uzură va fi mai mare.
Funcţia pe care o îndeplineşte piesa: o piesă care se roteşte şi antrenează şi alte piese, va avea o uzură
mai mare.
Forma piesei: piesele cu forme regulate şi muchii rotunjite se vor uza mai puţin decât cele cu forme
neregulate.
Solicitările repetate care solicită elementele componente: cu cât solicitările vor fi mai mari şi mai variate
ca intensitate,piesa supusă unei sarcini continue se uzează mai puţin decât dacă este supusă aceleiaşi sarcini
sub formă de şocuri.
Tratamentul termic aplicat: când piesa,după prelucrare, a fost supusă unui tratament termic, rezistă la
uzură mai bine decât piesele netratate.

2.4. NORMATIVE DE EXPLOATARE ,CĂRŢI TEHNICE,CATALOAGE,REGLEMENTĂRI,

MANUALUL DE ÎNTREŢINERE ŞI EXPLOATARE A MAŞINII

17
 Fiecare maşină,utilaj sau instalaţie se livrează însoţită de o documentaţie auxiliară formată din
documente cu caracter comercial, de documentare , de exploatare şi de întreţinere.
Documentaţia auxiliară standardizată (STAS 6269-60) cuprinde:
 lista documentaţiei livrate cu produsul;
 lista pieselor de schimb de primă dotare;
 lista sculelor şi a accesoriilor livrate cu produsul;
 certificatele organelor de control;
 instrucţiuni de exploatare;
 cartea maşinii;
 fişa tehnică de documentare;
 prospectul.
Din punt de vedere al conţinutului acestor documente sunt necesare următoarele precizări:
 Certificatele organelor de control au drept scop consemnarea rezultatelor şi concluziilor obţinute
la încercările şi verificările calităţii produsului.
 Instrucţiunile pentru exploatare descriu obiectul, regulile de montare corectă, de exploatare,
deservire şi întreţinere.
 Cartea maşinii conţine indicaţii asupra caracteristicilor şi performanţelor produsului, precum şi
asupra modului de exploatare şi întreţinere economică a acestuia. În acest scop, cartea maşinii
cuprinde:
1. caracteristicile tehnice ;
2. performanţe,gabarit, greutate;
3. condiţii de funcţionare;
4. datele tehnice şi desenul fundaţiei;
5. condiţiile de transportare, de asamblare, descărcare, de aşezare şi fixare pe fundaţie;
6. modul de mânuire, exploatare şi întreţinere.
Instrucţiunile pentru exploatare şi cartea maşinii pot constitui un singur document.
 Fişa tehnică de documentare oferă o informare tehnică asupra obiectului şi cuprinde: denumirea
obiectului, caracteristici şi performanţe, desene de gabarit, scheme de funcţionare, desene de
ansamblu.
 Prospectul serveşte la orientarea beneficiarului asupra caracteristicilor şi performanţelor tehnice
ale produsului, asupra gabaritului şi a greutăţii, a consumului de energie al macestuia şi conţine de
obicei, imagini sau desene în perspectivă, scheme.
În concluzie, prospectul este un document de informare comercială asupra obiectului, folosit de
furnizor pentru popularizarea produsului.

Metode de control
Stabilirea gradului de uzură şi determinarea stării maşinilor,utilajelor şi instalaţiilor pentru alegerea
pieselor bune, a celor de recondiţionat şi a stabilirii celor de înlocuit, este necesar să se facă un control
amănunţit.
Controlul se poate face :
 vizual;
 prin măsurarea dimensiunilor şi verificarea formei;
 prin supunerea organelor de maşini importante la solicitări variabile;

18
  prin aplicarea metodelor de control defectoscopic, nedistructive.

În acelaşi timp cu desfăşurarea acestor etape de control se va face şi o sortare a pieselor, precum
şi întocmirea fişelor de constatare în care se înregistrează natura defectelor, numărul pieselor care se repară
sau se înlocuiesc, precum şi volumul de manoperă necesar acestor operaţii.

Documentaţia tehnica de bază

Documentaţia tehnică de bază este o parte componentă a documentaţiei tehnice din construcţia de
maşini , alături de documentaţia de studiu , de documentaţia tehnologică şi de documentaţia auxiliară .
Documentaţia de bază cuprinde acele documente ale căror prevederi trebuie neapărat respectate
în cursul execuţiei unui anumit produs .
Din documentaţia tehnică de bază fac parte :
 a) desenul de execuţie ;
 b) schemele ;
 c) desenele de instalare ;
 d) borderoul documentaţiei de bază ;
 e) caietul de sarcini ;
 f) lista standardelor , a normelor interne si a instrucţiunilor ;
 g) calculele speciale etc.

Desenele de execuţie sunt destinate sa evidenţieze forma , dimensiunile , condiţiile tehnice pentru
obiectul fabricat şi pentru elementele lui componente .
Schemele sunt reprezentări grafice legate de funcţionarea şi construcţia obiectului ; se încadrează în
aceasta categorie schemele cinematice , hidraulice, electrice , diagramele de funcţionare etc .
Desenele de instalare au menirea de a stabili legăturile obiectului executat cu elementele la care se
racordează , pentru punerea sa în funcţiune ; se pot stabili în acest fel eventualele corelaţii cu agregatele
vecine etc .
Borderoul documentaţiei de bază cuprinde o evidenţă a documentelor componente ale documentaţiei de
bază .
Caietul de sarcini se întocmeşte în scopul indicării tuturor condiţiilor tehnice (referitoare atât la execuţia
, cât şi la încercarea , exploatarea , verificarea obiectului de executat) care nu sunt precizate în standarde , în
normele interne sau pe desenul de execuţie .
Lista standardelor de stat , a normelor interne si a instrucţiunilor referitoare la obiectul de executat , la
modul de verificare a acestuia , la materialele din care este obţinut , este necesară pentru a vedea în ce
măsură aceste standarde , norme etc. au fost respectate .
Calculele speciale se referă cu precădere la acele calcule care trebuie eventual respectate în cursul
procesului tehnologic de fabricaţie , cum ar fi calculele de rezolvare a loturilor de dimensiuni , calculele
privind echilibrarea pieselor care suporta mişcări de rotaţie etc .

19
  Documentaţia tehnologică necesară executării reparaţiilor utilajelor.

Executarea reparaţiilor în cele mai bune condiţii şi la un preţ de cost cât mai scăzut se poate face
folosindu-se o documentaţie tehnică cât mai completă.
Documentaţia tehnică necesară efectuării reparaţiilor constă în:
- normativele pentru executarea reparaţiilor;
- normativele pentru executarea pieselor de schimb;
- desenele de execuţie ale pieselor;
- procesul tehnologic pentru prelucrarea pieselor.

Normativele pentru executarea reparaţiilor:

Normativele pentru executarea reparaţiilor se stabilesc de catre utilizator,pe baza instrucţiunilor

producătorului.
Stabilirea normelor de reparaţii necesită urmatoarele operaţii:
- inventarierea întregului utilaj şi clasificarea acestuia pe tipuri şi dimensiuni;
- stabilirea stării fiecarui utilaj;
- stabilirea,pentru fiecare utilaj,a gradului de complexitate şi a duratei ciclului de reparaţii;
- clasificarea utilajelor pe grupe de utilaje de aceeaşi complexitate şi durată de reparaţie;
- specificarea pieselor de schimb se poate folosi la grupa de utilaje de aceelaşi fel;
- organizarea magaziei de piese de schimb şi stabilirea normativelor de aprovizionare;
- întocmirea şi prelucrarea instrucţiunilor pentru întreţinerea , revizia şi repararea utilajului;
- organizarea atelierului de reparaţii;
- organizarea controlului permanent privind starea utilajului în timpul şi după efectuarea reparaţiilor.
2. Normativele pentru executarea pieselor de schimb

Pe baza normei de consum a pieselor de schimb se stabileşte necesarul de piese de schimb.Acestea se prelucrează dupa
aceleaşi reguli ca şi piesele componente ale maşinii,ţinându-se seama de numărul lor relativ scăzut.

2.5.MĂSURI DE REMEDIERE: SISTEME DE REPARAŢII

Funcţionarea corectă şi la randamentul maxim al unei maşini, utilaj sau instalaţii este condiţionată de
starea diverselor subansambluri, de întreţinerea acestora şi în primul rând de modul lor de exploatare. Durata
lor de viaţă, precizia de prelucrare, depind în foarte mare măsură de calificarea muncitorului şi de grija cu
care acesta o exploatează.
La exploatarea maşinilor,utilajelor şi a instalaţiilor, oricât de bine s-ar realiza întreţinerea acestora, nu se
pot elimina căderile datorate procesului de uzură şi altor cauze.

20
 Exploatarea maşinilor,utilajelor şi a instalaţiilor în limitele prevederilor documentaţiei tehnice şi lucrările
de întreţinere a lor asigură întârzierea uzării maxime, dar nu pot anula procesul de uzare. Respectarea
regimului de exploatare şi a celui de întreţinere nu pot anula procesul de uzare normală.
După modul de organizare, sistemele de reparaţii pot fi :
Sistemul centralizat care se practică în întreprinderile mici şi mijlocii în a căror dotare intră un număr
mic de maşini,utilaje şi instalaţii. Lucrările se execută în secţii specializate dotate cu echipamentul special
necesar care asigură o calitate ridicată lucrărilor. Are dezavantajul că implică costuri mai mari şi că separă
maşinile de secţiile de bază.
Sistemul descentralizat se utilizează în întreprinderile dotate cu un număr mare (peste 800) de
maşini,utilaje şi instalaţii de diferite tipuri. Lucrările specifice acestui sistem se efectuează de catre un
personal specializat din cadrul atelierului de întreţinere,organizat chiar în secţia de bază.
Sistemul mixt îmbină efectuarea lucrărilor în ambele moduri de organizare menţionate. În secţiile
centralizate se execută reparaţiile capitale, iar în atelierele de întreţinere şi reparaţie din sistemul
descentralizat se execută toate celelalte lucrări.
Sistemele de reparaţii reprezintă forme standardizate ale reparaţiilor prin care este stabilit nivelul de
reparaţii,dar şi gradul şi intervalul de timp de scoatere din funcţiune.
Aceste sisteme sunt:

a. Sistemul de reparaţii executate din necesitate :

 reparaţia nu este planificată;
 este realizată datorită uzării avansate a unei piese sau a mai multor piese;
 defectul apare datorită unui accident care nu ţine de funcţionarea maşinii;
 maşina,utilajul sau instalaţia nu poate fi ţinută în exploatare.

b. Sisteme de reparaţii pe bază de constatări:

 se stabileşte reparaţia care va fi executată cu ocazia reviziei sau a lucrărilor curente de întreţinere;
 piesele de schimb se cunosc şi se pregătesc din timp;
 reparaţia se face la un moment stabilit dinainte;
 volumul de reparaţii depinde de starea constatată a maşinii,utilajului sau a instalaţiei.

c. Sistemul de reparaţii cu planificare rigidă:

 prevede scoaterea din funcţiune a maşinii,utilajului sau a instalaţiei la intervale stabilite ;
 scoaterea din funcţiune nu se face după o constatare a stării maşinii,utilajului sau a instalaţiei.
 piesele ce vor fi înlocuite sunt independente de starea maşinii,utilajului sau a instalaţiei.
 se aplică maşinii,utilajului sau a instalaţiei cu grad mare de risc în timpul exploatării.

d. Sistemul preventiv de reparaţii periodice planificate:

 reparaţiile stabilesc uzura în timp a tuturor organelor componente;
 stabileşte duratele de funcţionare şi termenele de reparaţii;
 stabileşte nivelul reparaţiei;
 are avantajul că evită scoaterea neprevăzută a maşinii,utilajului sau a instalaţiei din funcţiune.
 creşte gradul şi timpul de pregătire pentru reparaţiile următoare;
 sistemul prevede şi lucrări de întreţinere tehnică.

FIŞĂ DE CONSTATARE TEHNICĂ

21
 a maşinii,utilajului nr. ...................................în vederea reparaţiei
Denumirea maşinii,utilajului.............................................................
Nr. de inventar...........................ore de funcţionare de la darea în exploatare
sau de la ultima reparaţie capitală..................................................
CONSTATĂRI

Nr. crt. Organul sau piesa defectă Descrierea defecţiunilor constatate

PROPUNERI PENTRU EFECTUAREA REPARAŢIEI

..............................................................................................................................................................................
..............................................................................................................................................................................
........................................................................................................................
Comisia: ..............................................................................
...............................................................................

FIŞĂ TEHNOLOGICĂ PENTRU REPARAŢII

Denumirea utilajului.......................................
22
Nr. inventar....................................................

Nr. Felul operaţiei Categoria Timp Cost manoperă Marca

crt. lucrării normat muncitorului
ore-om pe oră total

1 Verificarea maşinii pentru

stabilirea gradului de uzură

2 Demontarea parţială/completă a
maşinii la locul de funcţionare
sau în atelierul de reparaţii

3 Demontarea parţială/completă a
subansamblelor de montare în
atelierul de reparaţii

4 Curăţarea,spălarea
pieselor,subansamblelor
demontate,curăţarea
ansamblurilor rămase pe maşină

5 Sortarea pieselor pe
categorii(întocmirea constatării)

6 Verificarea şi repararea
sistemului de ungere şi răcire
pneumatică(unde este cazul)

7 Verificarea şi repararea
sistemului hidraulic

8 Verificarea şi repararea
dispozitivelor de protecţie

23
 FIŞĂ TEHNOLOGICĂ PENTRU REPARAŢII
Denumirea utilajului.......................................
Nr. inventar....................................................

MATERIALE ŞI PIESE DE SCHIMB

Nr.crt Denumirea Dimensiuni UM Cantităţi Cost materiale

unitar total

Total manoperă x x x x

Recapitulaţie Lei De acord De acord

Şeful secţiei reparaţii Şeful secţiei reparaţii Şeful secţiei beneficiare

Şeful secţiei beneficiare

Total materiale şi piese de

schimb

Lucrări la terţi

Total manoperă

Costuri comune de atelier

Total

Beneficiu

Total general

Întocmit,

24
 FIŞA INDIVIDUALĂ TIP „ U ”
Atelier..............................................
Maşina.............................................Nr.inventar. ..............................................

Data Te Timp întreruperi accidentale T i.n. S

T i.a. D M C F X R O

T I II T I II I II I II I II I II I II I II I II I II

1 8 8

.
.
.

T e. : Timp efectiv lucrat;

T i.a. : Întreruperi accidentale;
D : Reparaţii accidentale;
M : Lipsă materiale şi economie ;
C : Lipsă comenzi ;
F : Lipsă forţă de muncă ;
X : Alte cauze ;
R : Revizii şi reparaţii;
O : Opriri tehnologice;
S : Schimburi neprogramate.

25
 FIŞA RECAPITULATIVĂ TIP „ UT ”
Atelier..............................................
Grupa de maşini.............................Nr.maşini instalate..............................................................
Luna...................Anul.................

Nr. Nr. Timp Întreruperi accidentale ( T i.a.) T i.n. S

crt. inventar efectiv
(Te) Total D M C F X R O

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11

Chei de control :
1- Coloana 3 = Col 4 + 5 + 6 + 7 + 8
2- Coloana 2 = 2 + 3 + 9 + 10 + 11 = 24 x nr. de zile din luna respectivă.

26
2.6.PROTECŢIA MAŞINILOR,UTILAJELOR, INSTALAŢIILOR ŞI A FACTORULUI UMAN
Calităţile de exploatare ale unei maşini, utilaj sau instalaţii nu depind numai de productivitatea şi
precizia ei, ci şi de posibilitatea de remediere uşoară, rapidă, sau chiar de prevenire a unor defecţiuni
datorate suprasolicitărilor întâmplătoare, a uzurii excesive a unor organe, precum şi prevenirea accidentării
muncitorului cât şi a reducerii oboselii fizice a acestuia.

Protecţia Forme de realizare a protecţiei Modalităţi de realizare

maşinii şi a
omului

Protecţia Protecţia sculelor şi dispozitivelor Utilizarea corectă a sistemelor

maşinilor, de ungere şi de răcire
utilajelor, Protecţia contra suprasolicitărilor Folosirea dispozitivelor de
instalaţiilor accidentale protecţie(pene şi ştifturi care
lucrează la forfecare sau
folosirea cuplajelor)

Protecţia contra deplasării excesive a unor Limitarea curselor elementelor

elemente mobile mobile

Protecţia contra vibraţiilor -Echilibrarea corectă a pieselor

aflate în mişcare de rotaţie
- Fixarea corectă pe fundaţii
sau la sol

Protecţia contra uzurii lagărelor, -Asigurarea unei ungeri

mecanismelor corespunzătoare

-Protecţia contra impurităţilor

Protecţia Reducerea efortului fizic şi intelectual -Mecanizarea , automatizarea

operatorului
uman Prevenirea accidentelor datorate: Respectarea normelor specifice
de protecţie a muncii.
-acţiunii aşchiilor, a prafului abraziv;
-neechilibrării pieselor în mişcare de rotaţie;
-desprinderii unor piese în mişcare de
rotaţie;
-electrocutării;
-neatenţiei muncitorului

27
3. MAŞINI - UNELTE FOLOSITE LA PRELUCRĂRILE PRIN AŞCHIERE

3. 1. PRELUCRAREA PRIN STRUNJIRE

Strunjirea este operaţia de prelucrare prin aşchiere pe maşini-unelte numite strunguri. La această
prelucrare, piesa execută mişcarea principală de aşchiere (mişcarea de rotaţie), iar scula mişcarea de avans
(mişcare rectilinie longitudinală, transversală sau combinată).

3.1.1. SCULE UTILIZATE LA PRELUCRAREA PRIN STRUNJIRE

La prelucrările prin strunjire cele mai folosite scule sunt cuţitele de strung. După cum varietatea
prelucrărilor executate pe strung este foarte mare, la fel şi cuţitele sunt foarte numeroase şi greu de inclus
toate într-o clasificare.

Cuţite de strung

28
1. După forma cozii:

1 2 3

Cuţit cu: 1-coada patrata; 2-cu coada cilindrica;

3-cu coada dreptunghiulara.
2. După forma capului:

Cuţite de strung(1-cuţit drept; 2- cuţit cotit)

3. După poziţia suprafeţei:

Cuţite de interior Cuţite de exterior

Pentru strunjirea la interior se folosesc şi cuţite montate pe o bară portcuţit specială. În afară de
operaţia de strunjire propriu-zisă, pe strung se mai executa şi alte prelucrări pentru care se utilizează burghie
de diferite tipuri, tarozi, alezoare, filiere etc.

4. După materialul sculei aşchietoare:

Cuţite din oţel rapid Cuţite cu vârf de diamant

29
 Cuţit cu carbură metalică Cuţit cu placuţă amovibilă

Nitrura cubică de bor Material mineraloceramic

În prezent se folosesc din ce in ce mai mult cuţite cu plăcuţe din carburi me-talice fixate pe corpul
cuţitului prin lipire sau cu plăcuţe amovibile (fixate cu şuruburi). Acestea asigură o mare durabilitate în
condiţiile aşchierii cu viteze ridicate.
5. După modul constructiv:

a-monobloc; b-cu placuţă lipită; c-cu placuţă amovibilă

Placuţe amovibile

30
6. După sensul avansului:

Cuţit pe dreapta(a); cuţit pe stânga(b)Randalina

3.1.2.STRUNGURI

CLASIFICAREA STRUNGURILOR

31
 normale,
carusel,
frontale,
DUPĂ de detalonat,
DESTINAŢIE revolver,
semiautomate,
automate

DUPĂ CALITATEA
SUPRAFEŢEI ŞI de degroşare
PRECIZIA de finisare
DIMENSIONALĂ

mici
DUPĂ GREUTATE ŞI mijlocii
DIMENSIUNI grele
foarte grele

universale
DUPĂ GRADUL DE specializate
UNIVERSALITATE speciale

cu comandă manuală
DUPĂ GRADUL DE cu comandă semiautomată
AUTOMATIZARE cu comandă automată

DUPĂ POZIŢIA AXEI orizontale

ARBORELUI verticale
PRINCIPAL carusel

DUPĂ NUMĂRUL monoax

ARBORILOR multiax
PRINCIPALI

STRUNGURI NORMALE UNIVERSALE

Strungurile normale se caracterizează prin poziţia orizontală a arborelui principal şi, în special, prin
universalitatea lucrărilor pe care le poate executa. Operaţiile pot fi realizate din una sau mai multe prinderi.
Semifabricatul se prinde între vârfuri când lungimea lui depăşeşte mult diametrul şi se fixează în universal
când diametrul este mai mare decât lungimea. Dimensiunile pieselor de prelucrat constituie un criteriu de
clasificare a acestor maşini în: strunguri mici cu diametrul maxim de strunjit deasupra patului dp sub 250
mm şi distanţa între vârfuri L de 450—600 mm; strunguri mijlocii cu d p = 250... 800 mm şi L = 500... 8000
mm; strunguri grele cu de peste 800 mm şi L ajunge la 12000 mm sau chiar mai mult.
Principalele părţi componente ale strungului universal sunt redate în figura 1. Mişcarea principală I
se realizează prin elementele 1-2-3-CV-4 având ca elemente extreme motorul electric M 1 şi arborele
principal al strungului, a cărui turaţie se reglează cu ajutorul cutiei de viteze CV. Mişcarea de avans
longitudinal II este obţinută prin elementele 4-9 în care este intercalată cutia de avansuri CA. Avansul poate
fi reglat cu ajutorul cutie de avansuri legată între cutia de avansuri şi cărucior, realizându-se prin bara de
avans BA. În cazul filetării, avansul longitudinal este transmis cuţitului prin elementele 4-CV-5-6-CA-11,

32
elementele extreme fiind arborele principal şi şurubul conducător Sp. Lira de roţi de schimb A - B poate fi
reglată pentru executarea filetelor metrice, modul, în ţoli şi diametrul Pitch.
Avansul transversal III al cuţitului se realizează prin aceleaşi elemente ca şi la avansul longitudinal,
până la elementul 5, de unde, prin ramura 9-10, se transmite la şurubul conducător al saniei transversale.
Cu IV s-a notat mişcarea de apropiere a păpuşii mobile în vederea prinderii pieselor între vârfuri sau
în vederea executării de operaţii de prelucrare cu scule montate în pinolă, cu V mişcarea de avans
imprimată sculelor fixate în pinolă, iar cu VI deplasarea transversală a păpuşii mobile pentru prelucrarea pe
strung a suprafeţelor conice exterioare la piesele care necesită fixarea între vârfuri în afara mişcărilor
prezentate în figura 1 se menţionează şi avansul manual al saniei longitudinale.

Fig. 1. Principalele părţi componente şi schema de principiu a strungului universal

La unele strunguri mijlocii, de construcţie modernă, şi la majoritatea strungurilor grele deplasarea

rapidă a cărucioarelor se realizează cu un motor electric suplimentar M care, printr-un lanţ cinematic scurt
12-13, antrenează bara de avans.

Fig. 2. Strung normal universal

33
Fig. 3. Operaţii executate pe strung: aşchierea suprafeţelor cilindrice şi tăiere filet

STRUNGURI VERTICALE (CARUSEL)

Specific la aceste strunguri este poziţia verticală a axei platoului. Această particularitate este de mare
importanţă, întrucât conduce la îmbunătăţirea condiţiilor de lucru, în raport cu strungurile plane unde axa
arborelui principal este orizontală.
Părţile componente principale ale strungurilor verticale cu unul şi doi montanţi şi mişcările necesare
prelucrării pe aceste strunguri rezultă din figura 4.

Fig. 4. Principalele părţi componente ale strungurilor verticale:

a - cu un montant; b - cu doi montanţi.

34
 Fig. 5. Strung vertical cu un montant Fig. 6. Strung vertical cu doi montanţi

Strungul carusel cu un montant (fig. 4, a), are, la partea superioară a batiului 1, platoul 2 prevăzut cu
canale radiale 3 pentru fixarea şuruburilor de prindere a semifabricatului şi pentru ghidarea celor trei sau
patru bacuri de strângere. Montantul 4 poate fi dintr-o bucată cu batiul sau separat şi fixat cu şuruburi pe
acesta.
Pe ghidajele montantului 4 culisează, pe verticală, căruciorul lateral 5 şi traversa mobilă 6. Pe
ghidajele orizontale ale traversei se deplasează căruciorul 7 cu placa rotitoare 8, pe ale cărei ghidaje
verticale culisează sania 9.
La partea de jos a saniei este montat capul revolver 10 prevăzut cu cinci poziţii. Prin rotirea saniei,
cu ajutorul plăcii rotitoare, se pot prelucra suprafeţe conice. Unele strunguri carusel au montate pe traversa
mobilă două cărucioare, asigurând o productivitate mai mare.
Pentru a face posibilă prelucrarea semifabricatelor de diametre mari, s-au construit strunguri carusel
cu doi montanţi (fig. 4, b). Părţile principale ale acestor strunguri sunt asemănătoare strungurilor cu un
montant, deosebindu-se de acestea prin:
- echiparea lor, aproape în toate cazurile, cu două cărucioare verticale, ceea ce aduce după sine mărirea
productivităţii;
- posibilitatea echipării cu două cărucioare laterale, câte unul pe fiecare montant;
- rigiditatea mărită datorită traversei fixe superioare 11.

STRUNGURI REVOLVER

- După poziţia axei de rotaţie a capului revolver se deosebesc: strunguri revolver cu cap revolver
orizontal şi strunguri revolver cu cap revolver vertical.
- Strungurile cu cap revolver orizontal, de regulă, sunt destinate prelucrării pieselor din bare, pe când cele
cu cap revolver vertical, prelucrării semifabricatelor, turnate sau forjate.
- Subansamblurile componente principale şi mişcările de bază ale strungurilor revolver orizontale sunt
evidenţiate în figura 7. Mişcarea principală I este situată în cutia păpuşii fixe 1, iar mecanismul
schimbării avansurilor în cutia 2. Semifabricatul se fixează în universalul 3 sau într-o pensetă.
Căruciorul 4 este prevăzut la partea superioară cu ghidaje transversale pe care glisează sania
transversală 5, executând mişcarea de avans transversal II. Discul 6 al capului revolver este montat în
lagărele căruciorului 7 şi se roteşte o dată cu tambura limitatoarelor de cursă 8.

35
 -
- Fig. 7. Strung revolver cu cap orizontal.
-
- Avansul transversal circular poate fi obţinut şi din mişcarea de rotaţie a discului capului revolver, prin
mişcarea V. Tot discul execută şi mişcarea de indexare III pentru aducerea sculei în dreptul piesei de
prelucrat. Avansul longitudinal IV este executat de căruciorul pe care se află discul şi tambura.
- Deoarece avansul transversal se poate obţine din discul capului revolver, numai în cazuri rare
strungurile revolver orizontale sunt prevăzute cu sanie orizontală.
- Părţile componente principale şi mişcările strungului revolver vertical (fig. 8) sunt notate ca la strungul
revolver cu cap orizontal. Deosebirea constă în construcţia capului revolver, ce are formă de turelă (poz.
6) şi se roteşte în jurul unei axe verticale. Acest tip de cap revolver nu are posibilitatea executării
avansului transversal (exceptând tipurile speciale) şi de aceea sunt prevăzute cu cărucior şi sanie
transversală.

-
- Fig. 8. Strung revolver cu cap vertical.

3.1.3.DISPOZITIVE DE FIXARE A PIESELOR LA STRUNJIRE

Piesa ce urmează a se prelucra se fixează într-un dispozitiv, ţinând seama de forma şi de dimensiunile ei.
Cel mai des se foloseşte sistemul de fixare al pieselor în mandrina universal.

36
 Dispozitivul universal

Universalul este un dispozitiv de fixare prevăzut, de obicei, cu trei bacuri, carerealizează simultan
centrarea şi strângerea pieselor, având diametre într-o gamă relativ largă. Cele trei bacuri se deplasează în
canalele din corpul universalului, fiind antrenate de filetul plan de pe faţa frontală a roţii dinţate , care, la
rândul ei, este antrenată de pinionul conic .
Bacurile se introduc în locaşurile din corpul universalului într-o anumită ordine marcată cu cifre:
exemplu bacul numărul 1 se introduce în locaşul numărul1, bacul numărul 2 în locaşul cu numărul 2 etc.,
pentru a se realiza deplasarea radială uniformă şi centrarea pieselor în timpul strângerii.Universalul poate
realiza centrarea şi strângerea piesei cu bacurile aşezate înpoziţie normală pentru piese de diametru mic sau
întoarsă pentru piese scurte, cudiametrul mare. Universalul este montat pe capătul arborelui principal prin
înşurubare, avînd un sistem de asigurare.

Tipuri de universal

Fixarea piesei în universal Universal cu 4 bacuri

Pentru prinderea pieselor cu secţiune pătrată se utilizează universale cu patru bacuri, acţionate simultan.
În cazul unor piese cu o configuraţie complicată se folosesc universale cu patru bacuri acţionate
independent. În acest caz fiecare bac este deplasat spre suprafaţa piesei, centrarea făcîndu-se din aproape în
aproape.
Strângerea sau desfacerea universalului se face cu ajutorul unei chei care se introduce în locaşul cu
secţiune pătrată din pinionul conic .
Universalul foloseşte în general la prinderea pieselor scurte. Piesele de diametru mic se strâng cu
bacurile în poziţie normală .

37
 Prinderea piesei în universal Prinderea în universal şi pinolă
În cazul pieselor de lungime mică şi diametru mare, centrarea şi prinderea piesei se execută cu
bacurile in poziţie inversă .

Universal cu bacuri întoarse

La piesele tubulare cu diametrul mare, prinderea se execută prin acţionarea bacurilor de la interior spre
exterior.
Datorită strângerii pieselor pe porţiunea anterioară a bacurilor, acestea se uzează .Pentru a fixa corect
piesa într-un asemenea universal este necesară introducerea unui adaos. Adaosul poate fi realizat prin
înfăşurarea pe piesă a unor straturi de grosime corespunzătoare din tablă subţire sau hârtie. Atunci când
bacurile se uzează, ele trebuie însă corectate prin rectificare (sau strunjire).

Fixarea piesei între vârfuri

38
 Inima de antrenare Vârf de centrare şi fixare

Piesele cu lungime relativ mare se prelucrează între vârfuri .Aşezarea şi centrarea piesei se execută
cu ajutorul vârfurilor, fixate în arborele principal, şi res-pectiv păpuşa mobilă . Strângerea pe cele două
conuri se realizează prin deplasarea spre stânga a pinolei . Antrenarea în mişcare de rotaţie se face cu
ajutorul unei flanşe , montată pe capătul filetat al arborelui principal. Flanşa este prevăzută cu un bolţ de
antrenare cu ajutorul căruia pune în mişcare inima de antrenare fixată cu un şurub pe piesa . În alte cazuri,
flanşa este prevăzută cu un canal în care intră capătul încovoiat al inimii de antrenare .

Fixarea arborilor între vârfuri

Pentru a proteja piesa contra strivirii la strângerea cu şurubul inimii de antrenare, capătul piesei se
poate introduce într-o bucşă crestată . În vederea aşezării intre vârfuri, este necesar ca în capetele frontale să
se execute în axa piesei găurile de centrare în care vor intra vârfurile .
În figura este reprezentată construcţia unui vârf rotativ universal, la care vârful de centrare se roteşte
pe rulmenţi, forţa axială fiind preluată de rulmentul axial . Coada conica a vârfului se introduce în alezajul
conic al păpuşii mobile. Înainte de introducerea vârfurilor în alezajul conic al maşinii, suprafeţele de
asamblare se curăţă cu atenţie pentru a se evita bătaia radială a vârfului.
Pentru piesele tubulare, care urmează a fi prelucrate la exterior, pentru prindere se utilizează
dornurile. Dornul de construcţie rigidă serveşte la centrarea şi strângerea piesei cu ajutorul şaibei şi a
piuliţei. Dornul astfel montat se prinde în universal sau se aşează între vârfuri, în funcţie de lungimea piesei
de prelucrat. Pentru prelucrările de finisare la care centrarea piesei trebuie făcută cu precizie degajării
interioare a dornului sau se utilizează bucşe elastice crestate pe generatoare.

39
 Fixarea piesei pe dorn Bucşă elastic

3.1.4.DISPOZITIVE DE FIXAREA CUŢITELOR DE STRUNG

Dintre dispozitivele de prindere a sculelor pe strung, cele mai răspândite sunt suporturile portcuţit,
de diferite construcţii: cu placă sau cu patru poziţii. Portcuţitul cu patru poziţii intră în dotarea strungului
normal şi permite fixarea a patru scule. Aducerea şi fixarea sculei în poziţia de lucru se realizează prin
rotirea suportului portcuţit cu ajutorul manetei 1.

Dispozitivul portcuţit

Cuţitul se fixează în portcuţitul 3 cu şuruburile 2, astfel încât vârful lui să se găsească la înălţimea axei
piesei de prelucrat . Pentru aşezarea cuţitului la înălţimea necesară, de obicei se folosesc plăcuţe de reglare
care se aşează sub cuţit. Această înălţime la care se fixează vârful cuţitului se verifică după vârful din pinola
păpuşii mobile sau cu ajutorul unor şabloane.

Lunete

Luneta Dispozitiv portcuţit

40
 3.1.5. N.T.S.M. LA PRELUCRAREA PRIN STRUNJIRE

În condiţiile prelucrării pieselor prin aşchiere pe maşini-unelte, existenţa pieselor şi a organelor în

mişcare, a aşchiilor, a conductoarelor electrice sub tensi-une, a lichidului de răcire şi ungere poate pune în
pericol integritatea corporală a muncitorului.
Pentru înlăturarea accidentelor, în timpul prelucrării prin aşchiere, trebuie respec-tate cu stricteţe
principalele măsuri de tehnică a securităţii muncii, şi anume:
 să se controleze starea maşinii înainte de începerea lucrului, verificîndu-se toate manetele de comandă şi
îndeosebi dacă ambreiajul mişcării principale şi mecanismele de avans nu se pot autocupla sau autodecupla,
instalaţia de ungere şi răcire;
 să se controleze instalaţia electrică a maşinii-unelte; îndeosebi legătura cu pămîntul a instalaţiei electrice
şi integritatea izolaţiei conductoarelor, buna funcţionare a sistemelor de blocare şi siguranţă electrică a
maşinilor etc.;
 să se controleze buna fixare a piesei, a sculelor şi a dispozitivelor pe maşina-unealtă;
 să se folosească dispozitive de siguranţă şi de îngrădire a transmisiilor, a angrenajelor şi a altor organe în
mişcare;
 în timpul lucrului să se folosească dispozitive de protecţie împotriva aşchii-lor: ecrane, ochelari;
 nu se admite frînarea organelor în mişcare cu mîna;
 nu se admite îndepărtarea aşchiilor cu mîna, ci cu un cîrlig special sau cu o perie;
 controlul stării sculei şi controlul prelucrării piesei nu se admite a fi făcute în timpul funcţionării maşinii;
 în cazul rectificării se verifică integritatea dispozitivului de protecţie cores-punzător unghiului de contact
dintre piatră şi piesa care se prelucrează, funcţionarea exhaustorului de absorbţie a prafului ce se produce în
timpul lucrului şi protecţia contra granulelor care se desprind în timpul lucrului din masa pietrei abrazive şi
a aşchiilor incandescente de metal din piesa ce se prelucrează ;
 hainele de protecţie (halatul sau şalopeta) să fie încheiate la toţi nasturii, manşetele să fie strînse cu
elastic, iar capul trebuie neapărat acoperit;
 locul de muncă trebuie ţinut în curăţenie şi ordine.
Fixarea si demontarea sculelor

Art. 21. - (1) Fixarea cutitelor de strung in suport se face astfel incat inaltimea cutitului sa corespunda
procesului de aschiere.
(2) Partea din cutit care iese din suport nu va depasi de 1,5 ori inaltimea corpului cutitului pentru strunjirea
normala.
(3) Fixarea cutitului in suport se va face toate suruburile din dispozitivul portscula.
Art. 22. - La montarea si demontarea mandrinelor, universalelor si platourilor pe strung, se vor folosi
dispozitive de sustinere si deplasare.
Fixarea si demontarea pieselor

Art. 23. - (1) Piesele de prelucrat vor fi fixate bine in universal sau intre varfuri si perfect centrate, pentru a
nu fi smulse.
(2) La fixarea pieselor si scoaterea pieselor din universal,se vor utiliza chei corespunzatoare, fara
prelungitoare din teava sau alte parghii.

41
Art. 24. - La fixarea pieselor in universul strungului, se va repeta conditia L < 3d, unde L si d reprezinta
lungimea, respectiv diametrul piesei de prelucrat.
Art. 25. - La prelucrarea pieselor lungi, pentru sustinerea lor se vor utiliza linete.
Art. 26. - La fixarea piesei intre varfuri se va fixa rigid papusa iar pinola se va bloca in pozitia de strangere.
Art. 27. - Slabirea piesei din pinola papusii mobile se va efectua numai dupa oprirea strungului.
Art. 28. - Inainte de inceperea lucrului, lucratorul se va verifica starea fizica a fiecarui bac de strangere.Daca
bacurile sunt uzate (sterse) , au joc, prezinta deformatii sau fisuri, universalul sau platoul vor fi inlocuite.
Art. 29. - Inainte de inceperea lucrului, lucratorul va verifica daca modul in care este ascutit cutitul si daca
profilul acestuia corespund preluarii pe care trebuie sa o execute, precum si materialului din care este
confectionata piesa. Se vor folosi cutite de strung cu prag special pentru sfaramarea aschiei continue.
Art. 30. - La cutitele de strung prevazute cu placute din carburi metalice se vor controla cu atentie fixarea
placutei pe cutit si starea acestuia.Nu se permite folosirea cutitelor la care placutele prezinta fisuri, arcuiri
sau deformtii. Cutitele cu placute din carburi metalice sau ceramice vor fi ferite de socuri mecanice.
Pornirea si exploatarea strungului

Art. 31. - (1) Angajarea cutitului in material va fi facuta lin, dupa punerea in miscare a piesei de prelucrat..In
caz contrar , exista pericolul smulgerii piesei din universal sau ruperii cutitului.
(2) La sfirsitul prelucrarii se va indeparta mai intai cutitul si apoi se va opri masina.
Art. 32. - La prelucrarea intre varfuri se vor folosi numai antrenoare( inimi de antrenare ) de tip protejat sau
saibe de antrenare protejate.
Art. 33. - La prelucrarea pieselor prinse cu bucse elastice, strangerea , respectiv desfacerea bucsei se vor
face numai dupa oprirea completa a masinii.
Art. 34. - (1) Se interzice urcarea pe platoul strungului carusel in timpul cat acesta este conectat la reteaua de
alimentare.
(2) se interzice asezarea sculelor si pieselor pe platou daca utilajul este conectat la reteaua electrica.
Art. 35. - Pe strungurile automate se vor prelucra numai bare drepte, tesite la ambele capete.
3.2. PRELUCRAREA PRIN FREZARE

Frezarea este operaţia de prelucrare mecanică prin aşchiere pe maşini-unelte de frezat, cu scule numite
freze.
Freza este o sculă aşchietoare cu mai multe tăişuri, pentru prelucrarea su-prafeţelor plane şi profilate, a
canalelor de diferite forme etc.

42
 Procesul de prelucrare prin frezare

În cazul frezării, mişcarea principală de aşchiere este executată de sculă, iar mişcarea de avans de
piesa de prelucrat (mai rar de sculă).
Regimul de aşchiere la frezare este caracterizat de:
 adâncimea de aşchiere(t);
 avansul de aşchiere(s);
 viteza de aşchiere(v).
Adâncimea de aşchiere este stabilită în funcţie de mărimea adaosului de prelucrare şi numărul de
treceri adoptat. La frezare se urmăreşte ca întregul adaos de prelucrare să fie înlăturat într-o singură trecere.
Dacă condiţiile de precizie şi calitate a suprafeţei sunt ridicate, adaosul de prelucrare se îndepărtează în două
faze: frezare de degroşare şi frezare de finisare.

Mişcările necesare în procesul de aşchiere

Mişcarea principală de aşchiere se realizează cu viteza de aşchiere v. Mărimea vitezei de aşchiere se poate
determina cu ajutorul unor relaţii experimentale sau se alege din normative în funcţie de:
 schema de lucru adoptată;
 natura şi materialul sculei;
 materialul de prelucrat .

43
Ea se exprimă în [m/min].
Este preferabil să se lucreze cu avansuri cât mai mari, deoarece în acest fel se asigură o productivitate
ridicată. Avansul pe dinte ales se verifică funcţie de rezistenţa mecanismului de avans al maşinii de frezat şi
funcţie de rigiditatea dornului port-freză.
Avansul pe dinte (sd), ca dimensiune a secţiunii transversale a stratului de aşchiere, este distanţa dintre
două suprafeţe de aşchiere consecutive, generate de doi dinţi alăturaţi, măsurată în direcţia avansului de
frezare.

Parametrii geometrici la aşchiere

3.2.1. METODE DE FREZARE

Prelucrarea prin frezare poate fi realizată în contra avansului (B) sau în sensul avansului (A).

Metode de frezare

La frezarea în sens contrar avansului:

 angajarea dintelui se face de la grosime mică de aşchiere, ceea ce face ca şocurile să fie mai mici;

44
  jocul dintre flancurile filetului şurubului conducător şi piuliţei din lanţul cinematic al mişcării de
avans este preluat de componenta orizontală FH , care este îndreptată în sens contrar avansului, în
felul acesta fiind excluse vibraţiile pe orizontală;
 componenta verticală FV , fiind îndreptată în sus, tinde să ridice semifabricatul de pe masa maşinii,
putând provoca în acest fel vibraţii pe verticală, care influenţează negativ calitatea suprafeţei
prelucrate ;
 uzura sculei este mai puţin intensă ca urmare a faptului că tăişurile lucrează totdeauna pe suprafaţa
prelucrată a piesei, nu ca în cazul frezării în sensul avansului, la care dintele ia contact de fiecare
dată cu suprafaţa de prelucrat, care poate avea pe ea oxizi, impurităţi sau crustă dură

La frezarea în sensul avansului :

 aşchia este atacată de tăiş în partea sa cea mai groasă, forţa de aşchiere la angajare fiind maximă,
deci, prelucrarea este însoţită de şocuri;
 componenta verticală FV apasă semifabricatul pa masa maşinii, eliminând posibilitatea apariţiei
vibraţiilor pe verticală, în schimb masa fiind mai încărcată, trebuie să fie bine susţinută în consolă;
 componenta orizontală FH este dirijată, în acest caz, în sensul avansului şi tinde să tragă materialul
sub sculă ; ea nu mai poate prelua jocul din cupla cinematică şurub-piuliţă, motiv pentru care pot să
apară vibraţii în plan orizontal;
 frezarea în sensul avansului se aplică mai ales la operaţiile de finisare sau de frezare rapidă.

3.2.2.TIPURI DE FREZE

La o freză se deosebesc dinţii aşchietori şi corpul. Din punct de vedere con-structiv, frezele pot fi
executate dintr-o bucată (în acest caz se numesc freze mo-nobloc) sau asamblate (în acest caz se numesc
freze cu dinţi montaţi)
În general, frezele se clasifică în funcţie de forma suprafeţei pe care o prelucrează şi de maşina-unealtă
pe care se execută prelucrarea.
Frezele cilindrice se folosesc pentru prelucrarea suprafeţelor plane pe maşi-nile de frezat orizontale. Ele
pot avea dinţi drepţi sau înclinaţi . Cele cu dinţi înclinaţi lucrează în condiţii mai bune, deoarece aşchierea
decurge mai liniştit. Pentru dimensiuni mari de freze, construcţia acestora poate fi realizată cu dinţi
asamblaţi. Această soluţie permite construirea corpului din oţel de construcţie, iar dinţii aşchietori, din oţel
rapid (HSS) sau plăcuţe din carburi metalice, ceea ce reduce sim-ţitor costul sculei.

Freza cilindrică cu dinţi înclinaţi Freza modul melc

Frezele cilindro-frontale se folosesc pentru prelucrarea suprafeţelor plane pe maşinile de frezat verticale. Ca şi
frezele cilindrice, frezele cilindro-frontale pot fi: monobloc sau cu dinţi asamblaţi . Aceste freze aşchiază cu partea
frontală şi cu partea cilindrică.

45
 Freza cilindro-frontală cu dinţi înclinaţi Freza disc

Frezele disc se folosesc pentru prelucrarea canalelor pe maşinile de frezat orizontale. Aceste freze sunt
prevăzute pe suprafaţa cilindrică exterioară şi pe cele două suprafeţe frontale cu dinţi aşchietori.

Frezele deget se folosesc pentru prelucrarea canalelor pe maşini de frezat verticale. Aceste freze au dinţi
aşchietori pe suprafaţa frontală şi pe suprafaţa cilindrică.

Freza deget

1.Freză deget
2.Freză cilindrică cu dinţi elicoidali
3.Freză modul disc
4.Freză deget
5.Freză cilindro-frontală
6.Freză disc
7.Freză disc
8.Freză pentru canale
(coadă de rândunică)
9.Freză deget pentru profilare
10.Freză pentru canale în “T”
11.Freză conică
12.Freză pentru canale
13.Freză deget

3.2.3.MAŞINI DE FREZAT

CLASIFICAREA MAŞINILOR DE FREZAT

46
 DIN PUNCT DE VEDERE CONSTRUCTIV:
cu consolă,
plane,
portal cu masă rotativă,
verticale,
orizontale etc.,
DUPA FELUL OPERATIEI CE SE EXECUTA:
maşini de frezat universale,
de frezat filete,
de frezat roţi dinţate,
de frezat caneluri şi canale de pană.
PRIN COMBINAREA CELOR DOUĂ CRITERII, POT FI:
maşini de frezat de banc:
o orizontale
o verticale

maşini de frezat cu consola:

o verticale
o orizontale
o universale

maşini de frezat plane;

maşini de frezat longitudinal, numite şi maşini de frezat tip portal;

maşini de frezat prin copiere;

maşini de frezat speciale:

o cu tambur
o carusel
o agregat

maşini de frezat specializate:

o de danturat
o de filetat

MAŞINI DE FREZAT CU BANC

Aceste maşini se construiesc cu axa arborelui principal orizontală şi verticală.

La maşinile de frezat de banc, cu arborele principal orizontal (fig. 1), scula, care execută mişcarea
principala I, se montează pe dornul portfreză 3, care se fixează cu un capăt în arborele principal 2, iar cu
celălalt capăt se reazemă în lagărul mobil 5 de pe traversa de rigidizare 4. Mişcările de avans longitudinal II
şi transversal III se obţin prin deplasarea mesei 6 şi respectiv a saniei 7. Avansul pe verticala IV se
realizează prin deplasarea consolei 8 pe ghidajele batiului 1. Lăţimea mesei nu depăşeşte 150 mm.
Lungimea curselor mişcărilor de avans fiind mică, pentru transmiterea acestor mişcări se foloseşte un
mecanism pinion-cremalieră.

47
 Deoarece greutatea şi dimensiunile de gabarit sunt mici, aceste maşini se aşează şi se fixează pe
bancul de lucru 9, astfel ca suprafaţa de lucru a mesei se să afle la o înălţime potrivită.

Fig. 1. Maşini de frezat de banc cu arborele principal orizontal.

MAŞINI DE FREZAT CU CONSOLĂ

După poziţia axei arborelui principal, maşinile de frezat cu consolă sunt verticale, orizontale şi
universale. Ultimul tip este de fapt o maşină orizontală prevăzută cu accesorii la care se poate monta un cap
pentru frezare verticală sau un cap pentru mortezare.
La maşina de frezat cu arborele principal vertical (fig. 2), mişcarea principală I este executată de
arborele principal 2 si este transmisă lanţului cinematic care conţine cutia de viteze CV aflat în batiul 1
(montantul) al maşinii.

Fig. 2. Maşină de frezat cu consolă cu arborele principal vertical.

Mişcările de avans se execută de către masa 4 a maşinii în trei direcţii rectangulare (longitudinal II,
transversal III şi vertical IV).
Viteza mişcării de avans poate fi reglată de la cutia de avansuri CA, montată în consola 3 a maşinii.
Deplasările rapide sunt comandate prin lanţul cinematic care ocoleşte cutia de avansuri CA. Mişcările de
avans se pot obţine manual sau mecanic. De regulă, ciclul de lucru se comandă manual.
Dacă maşina se completează cu un sistem de limitatoare de curse, ciclul de lucru se poate parţial
automatiza. în scopul măririi gradului de universalitate, maşinile de frezat verticale pot fi prevăzute cu cap
special (fig. 3, b), la care axa arborelui principal poate fi înclinată în planul xoz si yoz. Axa arborelui

48
principal poate fi înclinată în planul xoz când capul se roteşte în jurul axei orizontale I - I. Valorile maxime
de rotire sunt de 90° în ambele sensuri.

Fig. 3. Cap special de frezare cu posibilitatea înclinării axei arborelui principal.

MAŞINI DE FREZAT PLAN

Mişcările necesare realizării prelucrării la maşina de frezat plan cu un montant sunt: mişcarea
principală de rotaţie I executată de sculă; mişcarea de avans longitudinal II a mesei 3 a maşinii; mişcarea de
avans transversal III executată cu ajutorul capului de frezat 2', mişcarea de avans vertical IV obţinută prin
deplasarea capului de frezat pe ghidajele montantului 1. La unele tipuri de maşini de frezat plan orizontale
masa se poate deplasa atât longitudinal cit şi transversal. Maşinile cu doi montanţi se construiesc cu sau fără
traversă de rigidizare.
Maşinile de frezat plan vertical se execută în două variante: maşini de frezat plan la care atât avansul
longitudinal II, cât şi avansul transversal III sunt executate de către masa maşinii (fig. 4) şi maşini de frezat
plan la care masa maşinii execută avansul longitudinal; avansul transversal fiind realizat de către capul de
frezat. Cu I s-a notat mişcarea principală de aşchiere şi cu IV mişcarea de avans vertical.

Fig.4. Maşină de frezat plan

3.2.4. N.T.S.M. LA PRELUCRAREA PRIN FREZARE

49
Fixarea sculei
Art. 36. - Inainte de fixarea frezei se va verifica, daca aceasta corespunde materia-lului ce urmeaza a se
prelucra, precum si regimul de lucru indicat in fisa de operatii.
Art. 37. - Montarea si demontarea frezei se vor face cu mâinile protejate.
Art. 38. - Dupa fixarea si reglarea frezei, se va regla si dispozitivul de protectie, astfel incat dinţii frezei sa
nu poata prinde mâinile sau imbracamintea lucratorului in timpul lucrului.
Fixarea pieselor
Art. 39. - (1) Fixarea pieselor pe masina de frezat se va executa cu dispozitive spe-ciale de fixare sau in
menghina.
(2) Se interzic improvizatiile pentru fixarea pieselor.
Art. 40. - La fixarea in menghina sau direct pe masa masinii a pieselor cu suprafete prelucrate, se vor folosi
menghine cu faclci zimtate sau placi de reazem si strangere zimtate.
Art. 41. - In timpul fixarii sau desprinderii piesei, precum si la masurarea pieselor fixate pe masa masinii de
frezat, se va avea grija ca distanta dintre piesa si freza sa fie cat mai mare.
Pornirea si exploatarea frezelor
Art. 42. - (1) La operatia de frezare,cuplarea avansului se va face numai dupa pornirea frezei.
(2) La oprirea masinii de frezat, se va decupla mai intai avansul, apoi se va opri freza.
Art. 43. - In timpul functionarii masinii de frezat, nu este permis ca pe masa ei sa se gaseasca scule sau piese
nefixate.
Art. 44. - In timpul inlocuirii rotilor de schimb, masina de frezat va fi deconectata de la retea.
Art. 45. - Verificarea dimensiunilorpieselor fixate pe masa masinii , precum si a calitatii suprafetei
prelucrate,se vor face numai dupa oprirea masinii.

Masini de frezat

Art. 214. - (1) Masinile de frezat vor fi concepute astfel incat sensul de rotire al frezei sa corespunda cu
pozitia reazemelor dispozitivelor de fixare, astfel ca acestea sa preia eforturile ce iau nastere in timpul
aschierii.
(2) Pentru o mai buna rigiditate, trebuie ca reazemele si dispozitivele de fixare sa fie cat mai aproape de
suprafata de frezat.
Art. 215. - Masinile de frezat vor avea un dispozitiv de franare rapida, fara socuri, a arborelui principal.
Art. 216. - Conceperea masinilor de frezat cu avansuri automate, vor fi astfel realizate incat:
a) miscarea de avans sa nu aiba loc fara miscarea de rotire a arborelui principal;
b) la oprirea generala a masinii, mai intai trebuie sa se opreasca miscarea de avans si, dupa aceea miscarea
de rotire a arborelui principal.

50
3.3. PRELUCRAREA PRIN GĂURIRE

3.3.1. SCHEME DE AŞCHIERE LA PRELUCRAREA ALEZAJELOR

Procesul de aşchiere la găurire se realizeaza prin combinarea a două mişcări generatoare: mişcarea
principală de rotaţie şi mişcarea de avans (axial); ambele mişcări sunt executate de către scula
aşchietoare(burghiu).

Scheme de aşchiere
Principalele scheme de aşchiere întâlnite la prelucrarea alezajelor sunt prezentate în fig. 1.

a) b) c) d)

Fig. 1 – Scheme de aşchiere la prelucrarea alezajelor;

I – mişcarea principală; II – mişcare de avans axial.
Variantele de prelucrare expuse mai sus sunt următoarele:
a) prelucrarea unui alezaj în material plin;
b) prelucrarea unui alezaj prin lărgirea unui alezaj preexistent;
c) profilarea unei găuri cu adâncitorul;
d) alezarea cu ajutorul unui alezor (alezarea se poate realiza şi cu un cuţit
montat pe o bară de alezat

3.3.2. MAŞINI DE GĂURIT

Maşinile de găurit sunt maşinile-unelte pe care se execută operaţiile tehnologice de găurire, lărgire,
alezare, lamare, filetare şi găurire fină. Aceste maşini constituie circa 20% din parcul total de maşini unelte
aşchietoare. Maşinile-unelte din această categorie sunt destinate pentru prelucrarea suprafeţelor de revoluţie
interioare (găurilor), pornind de la material plin sau de la o suprafaţă interioară preexistentă. Se pot genera
suprafeţe cilindrice, conice, profilate, plane (frontale) sau elicoidale (filete).
. În afara acestora, maşinile pentru prelucrarea alezajelor sunt prevăzute cu posibilitatea de a efectua
diferite mişcări de poziţionare între sculă şi piesă, care permit stabilirea coordonatelor centrului şi a direcţiei
de găurire.

Caracteristici
Mişcarea principală de aşchiere este de rotaţie şi este executată de sculă. Mişcarea de avans se execută
axial. Scula este montată în arborele principal al maşinii prin intermediul conului Morse sau a altor
dispozitive; în afară că transmite momentul necesar găuririi, alezării, filetării etc, transmite şi forţa necesară
prelucrării.

51
 Mărimea caracteristică a maşinilor de găurit este diametrul maxim al găurii care se poate prelucra Alte
mărimi caracteristice maşinilor de găurit sunt:
- lungimea maximă a cursei arborelui principal;
- distanţa dintre arborele principal şi ghidajele montant sau coloană;
- dimensiunile mesei de prindere a semifabricatului.

Clasificare
Maşinile-unelte pentru prelucrarea alezajelor se pot clasifica după mai multe criterii: destinaţie, formă
constructivă, precizia de poziţionare; după forma constructivă, se disting următoarele tipuri:
􀂾 maşini de găurit cu coloană, având posibilitatea de a prelucra în material plin, din oţel, alezaje până la
diametrul maxim de 40 mm;
􀂾 maşini de găurit cu montant (pentru alezaje cu diametrul până la 80 mm);
􀂾 maşini de găurit radiale, utilizate pentru prelucrarea de alezaje în piese de dimensiuni mari.

Variantele de prelucrare expuse mai sus sunt următoarele:

a) prelucrarea unui alezaj în material plin;
b) prelucrarea unui alezaj prin lărgirea unui alezaj preexistent;
c) profilarea unei găuri cu adâncitorul;
d) alezarea cu ajutorul unui alezor (alezarea se poate realiza şi cu un cuţit
montat pe o bară de alezat

MAŞINI DE GĂURIT RADIALE

Maşinile de găurit radiale se folosesc pentru prelucrarea alezajelor la piese de dimensiuni mari şi
grele a căror manevrare este anevoioasă. Arborele principal al acestor maşini are posibilitatea să se
deplaseze în toate sensurile în plan orizontal, precum şi pe direcţie verticală, ceea ce permite prelucrarea
oricăror alezaje de pe suprafaţa semifabricatului. Acesta poate fi aşezat direct pe placa de bază sau pe masa
maşinii. Principalele părţi componente ale maşinii de găurit radială sunt redate în figură.
Mişcările principale pe care le execută maşina de găurit sunt:
- mişcarea principală de rotaţie I
- mişcarea de avans II
- mişcarea de poziţionare III
- mişcarea de reglare IV pe verticală a braţului maşinii
- mişcarea de reglare V în plan orizontal a braţului maşinii

Fig.1. Schema cinematică de principiu a maşinii de găurit radială.

52
 MAŞINI DE GĂURIT CU CAP REVOLVER

Caracteristic la aceste maşini este capul revolver (fig.2) prevăzut cu mai mulţi arbori principali (AP 1,
AP2 ... AP) în care se fixează tot atâtea scule. Mişcarea principală de aşchiere I a arborilor principali se
transmite de la un motor electric prin intermediul unei cutii de viteze CV, a unei transmisii cardanice, la
arborele 1, cuplajul K, arborele 2, angrenajul z1 - z2 şi z3 - z4, lanţul cinematic având ca element final
arborele principal AP1 (pentru poziţia reprezentată în figură). Aducerea altor scule in poziţie de lucru se
realizează prin mişcarea de indexare II a capului revolver. Pentru aceasta, cuplajul K execută mişcarea III
(spre dreapta) până când roata 2 solidară cu cuplajul angrenează cu z'; în acelaşi timp, arborele 2 se
decuplează de arborele 1. După terminarea mişcării de indexare, care constă în aducerea în dreptul
cuplajului a arborelui 2', 2"... cuplajul se deplasează spre stânga şi cuplează cu unul din aceştia.
Mişcarea de avans se obţine prin deplasarea pe ghidajele verticale ale batiului a saniei portcap revolver.

Fig. 2. Schema cinematică a capului revolver de găuri

Variante constructive

53
54
3.3.2. N.T.S.M. LA PRELUCRAREA PE MAŞINI DE GĂURIT
Fixarea si demontarea sculelor

Art. 54. - Mandrinele pentru fixarea burghielor si alezoarelor se vor strange si desface numai cu chei
adecvate, care se vor scoate inainte de pornirea masinii.
Art. 55. - Burghiul sau alezorul din mandrina de prindere va fi bine centrat si fixat.
Art. 56. - Scoaterea burghiului sau alezorului din mandrina se va face numai cu ajutorul unei scule speciale.
Art. 57. - Se interzice folosirea burghielor , cu coada conica in universalelor masinilor.
Art. 58. - Se interzice folosirea burghielor cu coada cilindrica in bucse conice.
Art. 59. - Se interzice folosirea burghielor, alezoarelor sau sculelor de honuit cu cozi uzate sau care prezinta
crestaturi, urme de lovituri etc.
Art. 60. - Se interzice folosirea burghielor necorespunzatoare sau prost ascutite.
Art. 61. - Ascutirea burgielor se va face numai cu burghiul fixat in dispozitive speciale.
Art. 62. - Cursa sculei va fi astfel reglata incat aceasta sa se poata retrage cat mai mult la fixarea sau
desprinderea piesei.
Fixarea pieselor

Art. 63. - Inaintea fixarii piesei pe masa masinii, se vor curata canalele de aschii.
Art. 64. - Prinderea si desprinderea piesei pe si de pe masa masinii, se vor face numai dupa ce scula s-a oprit
complet.
Art. 65. - Fixarea piesei pe masa masinii se va face in cel putin doua puncte,fie cu ajutorul unor dispozitive
de fixare,fie cu ajutorul menghinei.
Pornirea si exploatarea masinii.

Art. 66. - Inaintea pornirii masinii, se va alege regimul de lucru corespunzator operatiei care se executa,
sculelor utilizate si materialului piesei de prelucrat.
Art. 67. - La operatia de honuire, avand in vedere materialele din care sunt realizate sculele,introducerea si
scoaterea in si din alezajul piesei de prelucrat se vor face cu foarte mare atentie, pentru a evita sspargerea
placilor de honuire.
Art. 68. - In timpul functionarii masinii, se interzice franarea cu mana a axului portmandrina.
Masina de gaurit portative

Art. 69. - Masinile de gaurit portative se vor porni numai dupa ce au fost ridicate de pe masa.
Art. 70. - Masinile de gaurit portative se vor lasa din mana ( se vor depune ) numai dupa oprirea burghiului.
Art. 221. - Masinile de gaurit si alezat vor fi prevazute cu posibilitatea de franare a arborelui principal.
Timpul de franare pana la oprirea arborelui principal se recomanda sa fie de maximum 6 sec.
Art. 222. - Constructia masinii trebuie sa permita decuplarea miscarii principale si utilizarea miscarilor de
avans pentru reglarea, trasarea sau masurarea piesei de prelucrat.

55
Art. 223. - (1) Daca la fixarea sculei sau dispozitivului auxiliar se foloseste o pana de antrenre, aceasta va fi
astfel construita incat sa nu se desprinda accidental in timpul functionarii masinii.
(2) Scula sau dispozitivul auxiliar vor fi astfel construite incat sa nu se poata slabi din arborele principal
decat cu ajutorul unei scule (pana) sau a unui alt dispozitiv special.
Art. 224. - La masinile de gaurit cu cap revolver multiax, echipamentul de comanda va fi astfel amplasat
incat semnalizarea terminarii cicluilui automat sa fie sesizata sigur de la locul de munca al operatorului.

3.4.PRELUCRAREA PRIN RECTIFICARE

Rectificarea este procedeul de prelucrare prin aşchiere cu scula numită corp abraziv (piatră de rectificat
sau disc abraziv) care execută întotdeauna mişcarea de aşchiere de rotaţie, uneori şi mişcări de avans, iar
semifabricatul mişcări de avans continui sau intermitente. Prin rectificare se obţin precizii dimensionale
ridicate şi calităţi superioare ale suprafeţelor prelucrate.

Rectificarea este asemănătoare cu frezarea, scula utilizată fiind un corp de rotaţie ca şi freza, dar care, în
locul dinţilor în număr limitat al acesteia, posedă un număr foarte mare de tăişuri mici, formate din granule
abrazive înglobate în corpul abraziv.Rectificarea se caracterizează prin temperaturi mari în zona de aşchiere
(900-1200°C), deoarece granulele abrazive trec prin adaosul de prelucrare cu viteze foarte mari (15-100
m/s) şi cu forţe de frecare mari. Din acest motiv aşchiile detaşate se obţin sub formă de scântei sau de
picături incandescente.

Temperatura ridicată şi presiunea mare pe suprafaţa de aşchiere, care caracterizează prelucrările prin
rectificare, fac ca în stratul superficial al piesei aşchiate să se producă transformări structurale şi fizice.
Prelucrarea prin rectificare se utilizează în general când se impun cerinţe deosebite, ca:
- precizie înaltă (dimensională, de formă şi de poziţie);
- calitate deosebită a suprefeţei (rugozitate, structură superficială);
- comportare funcţională specială (anduranţă, rezistenţă la coroziune, precizie de mişcare,
interschimbabilitate a organelor de maşină) ;
- suprafaţe cu aspect estetic.
În comparaţie cu celelalte metode de prelucrare prin aşchiere, rectificarea prezintă avantajul că se poate
aplica la prelucrarea metalelor cu duritate mare sau a materialelor dure utilizate la fabricarea sculelor
aşchietoare.

3.4.1. SCULE ABRAZIVE UTILIZATELA RECTIFICARE

Sculele abrazive sunt confecţionate din granule de material abraziv prinse cu ajutorul unui liant.
Datorită durităţii ridicate şi a formei lor colţuroase, granule-le abrazive realizează aşchierea.

Sculele abrazive se comportă diferit în timpul procesului de aşchiere, această comportare fiind
condiţionată de:

56
  natura materialului abraziv,
 granulaţia materialului abraziv,
 natura liantului,
 duritatea sculei abrazive,
 structura acesteia.

Materialele abrazive din care se confecţionează corpuri abrazive pot fi:

 naturale;
 sintetice.●

 cuarţul (oxid de siliciu cristalin); din cauza durităţii sale relativ reduse, se utilizează în special la
prelucrarea lemnului, sub formă de granule abra-zive prinse pe suport textil;

 corindonul (oxid de aluminiu cristalin) cu diverse impurităţi; se utilizea-ză mai rar (la finisarea
sticlei sau, sub formă de discuri speciale, la rectifi-carea rulmenţilor) ;
 şmirghelul ( un amestec de oxid de aluminiu, oxid de siliciu, silicaţi şi al-te impurităţi); ca urmare a
durităţii nu prea ridicate se foloseşte sub for-mă de granule la fabricarea hârtiei de şlefuit ;

 diamantul ( o varietate de carbon cristalin) ; datorită durităţii sale ridicate este folosit la fabricarea
corpurilor abrazive utilizate la ascuţirea carburi-lor metalice şi a oxizilor sinterizaţi.
Dintre materialele abrazive sintetice, o largă utilizare au :

Electrocorindonul obţinut pe cale electrotermică din bauxită.În funcţie deconţinutul în oxid

de aluminiu, este de două calităţi:
 electrocorindon nobil ( conţine 98...99,5% Al2O3);
 electrocorindon normal (conţine aproximativ 95% Al2O3).
Electrocorindonul are calităţi aşchietoare superioare corindonului, manifes-tate prin duritate şi
rezistenţă la temperaturi înalte. Din acest motiv, este materialul cel mai frecvent folosit la fabricarea
sculelor abrazive.
Mărimea granulelor de material abraziv condiţionează în mare măsură ru-gozitatea suprafeţei
obţinute, deoarece influenţează mărimea aşchiilor detaşate. Cu cât prelucrarea este mai fină, cu atât este
necesară utilizarea unor corpuri abrazive cu granule mai mici.
Conform standardelor în vigoare, materialele abrazive se împart în trei grupe de granulaţie:
● granule, cuprinzând granulaţii între 2500 şi 160 µm;
● pulberi, cu granulaţii între 160 şi 40 µm;
● micropulberi, care cuprind granulaţii între 40 şi 3 µm;
57
 Notarea granulaţiei se face, pentru granule şi pulberi, prin numere care reprezintă mărimea
granulei în sutimi de milimetru, iar pentru micropulberi prin litera M urmată de numărul care reprezintă
dimensiunea maximă a granulei în microni .Granulele sunt legate între ele cu ajutorul liantului care are
rolul să asigure corpului abraziv rezistenţa mecanică necesară. Există două categorii de lianţi utilizaţi în
construcţia sculelor abrazive:
- lianţi organici(cauciuc, bachelită, şelac);
- anorganici(ceramici, silicioşi, pe bază de magneziu).
Liantul are rolul să reţină granulele în corpul abraziv atât timp cât acestea nu sunt uzate şi să le permită
dislocarea de către forţele de aşchiere mărite, atunci când s-au uzat.
Prin duritatea sculelor abrazive se înţelege forţa de legare a granulelor în corpul abraziv şi este cu atât mai
mare cu cât rezistenţa liantului este mai ridicatăşi legăturile dintre granule sunt mai puternice.

Conform standardelor în vigoare, corpurile abrazive se împart în patru grupe de duritate(I,II,III şi IV) cu
subgrupele a,b, şi c:

- moale;
- mijlocie;
- tare;
- foarte tare;
Se recomandă ca la prelucrarea materialelor dure să se folosească pietre abrasive moi şi invers,
deoarece materialele dure uzează mai repede granulele şiacestea trebuie să fie mai uşor eliberate, în timp
ce la aşchierea materialelor moi,granulele abrazive uzându-se mai încet, trebuie reţinute mai mult de liant.

Corpuri abrazive
Structura sculelor abrazive este reprezentată de corelarea cantitativă dintre granulele abrazive şi liant pe
unitatea de volum. Structura poate fi :
-  foarte deasă;
-  deasă;
-  mijlocie;
-  rară.
Prin creşterea procentului de liant şi scăderea procentului de granule se ob-ţine o structură mai rară
şi invers. Notarea structurii se face printr-un indice de structură de la 0 la 20.
58
CLASIFICAREA PIETRELOR ABRAZIVE

Pietrele abrazive cu alezaj se fixează pe axul maşinii de rectificat, iar pietrele abrazive cu coadă în
mandrină sau bucşă elastică.
Duritatea pietrelor abrazive se determină pe scara Mohs(diamantul este ma-terialul natural cel mai
dur-10 unităţi Mohs).
Carbura de siliciu(verde sau neagră )are duritate între 9,3-9,5 Mohs. Structura pietrelor abrazive
este dată de raportul volumul total al pietrei abrazive şi volumul porilor.

Bare abrazive

Pietrele abrazive cu liant ceramic sunt rigide, iar pietrele cu liant cauciuc sunt elastice.
Mărimea granulelor abrazive se exprimă prin numărulde ochiuri pe unitatea de suprafaţă sitei.

59
3.4.2.PRELUCRAREA MATERIALELOR PRIN RECTIFICARE

În (fig.1.) se prezintă schemele pentru rectificarea suprafeţelor cilindrice exterioare între vârfuri:

a. cu avans longitudinal, aplicată la rectificarea arborilor cu rigiditate mică. Mişcarea de aşchiere de

rotaţie I cu turaţia nd şi avansul de pătrundere transversal intermitent III (st) sunt efectuate de către
discul abraziv 1, semifabricatul 2 execută mişcarea de avans circular II cu turaţia ns şi avansul
longitudinal rectiliniu alternativ IV (sl).
b. cu avans de pătrundere (transversal), aplicată la semifabricate mai înguste decât lăţimea discului.
Acesta realizează avansul transversal continuu şi uneori şi mişcarea alternantă longitudinală pentru
uniformizarea uzurii radiale.
c. în adâncime, utilizată la rectificarea la o singură trecere a semifabricatelor scurte şi rigide cu o
piatră prevăzută cu o porţiune tronconică pentru degroşare şi o porţiune cilindrică pentru finisare.
d. în trepte, ca o combinaţie a schemelor a. şi b., se aplică la rectificarea semifabricatelor lungi şi
suficient de rigide. Discul abraziv execută avansul de pătrundere până aproape de cota finală, apoi
se retrage în poziţia iniţială şi execută un avans longitudinal de 0.8...0.9 din lăţimea discului,
repetându-se ciclul până se prelucrează toată lungimea semifabricatului, urmând câteva treceri cu
avans longitudinal, pentru uniformizarea suprafeţei prelucrate.

Fig.1. Rectificarea suprafeţelor cilindrice între vârfuri

60
 În (fig.2) se prezintă schemele pentru rectificarea suprafeţelor cilindrice exterioare fără vârfuri (fără
centre):

- cu avans longitudinal, se aplică la semifabricate cilindrice cu secţiune constantă. Semifabricatul 1 se

introduce axial între discul abraziv 2 şi cel conducător 3 care au acelaşi sens de rotaţie, fiind sprijinit pe rigla
suport 4. Când sunt necesare mai multe treceri discul conducător se reglează transversal.
- cu avans transversal, se aplică la prelucrarea semifabricatelor cilindrice în trepte, conice sau profilate. Aici
discul conducător execută un avans transversal continuu. Opritorul 5 are şi rol de aruncător al piesei după
terminarea prelucrării. Cele două discuri şi rigla suport trebuie să aibă o formă adecvată profilului piesei.

Fig.2.Rectificarea suprafeţelor cilindrice exterioare fără vârfuri

Prelucrarea de rectificare cilindrică interioară se efecuează pe maşini cu cap de prindere după schema
din (fig.3) în care discul abraziv 3 este tangent cu suprafaţa interioară a semifabricatului 1 fixat în
universalul cu trei bacuri 2, rotindu-se în sens invers cu acesta. Discul efectuează şi mişcarea rectilinie
alternativă III , precum şi mişcarea de avans intermitent transversal IV. La scară mai redusă se aplică
rectificarea interioară pe maşini fără cap de prindere, precum şi rectificarea planetară - unde semifabricatul
este fix, iar corpul abraziv execută toate mişcările.

Fig.3. Rectificarea cilindrică interioarã

61
 Rectificarea suprafeţelor plane se poate realiza cu periferia discului sau cu partea frontală, în ultimul
caz utilizându-se pietre oală sau, pentru diametre mai mari, corpul abraziv este din segmenţi abrazivi.
Schemele de lucru ale rectificării plane sunt redate în (fig.4.) şi diferă prin poziţia arborelui portpiatră şi
forma mesei: a. cu arbore
orizontal şi masă dreptunghiulară, b. cu arbore orizontal şi masă rotundă, c. cu arbore vertical şi masă
dreptunghiulară, d. cu arbore vertical şi masă rotundă.
În (fig.4.a.) mişcarea de aşchiere de rotaţie I şi de avans vertical intermitent IV sunt realizate de către
discul abraziv, iar masa cu semifabricatul execută avansul longitudinal II şi de avans transversal intermitent
III. Avansurile III şi IV se efectuează în gol, la capetele cursei longitudinale a mesei

Fig.4.Scheme de rectificare plană

Succesiunea avansurilor se face după anumite cicluri de lucru.

Diversitatea mare a lucrărilor ce se pot efectua, simplitatea construcţiei sculelor aşchietoare,
productivitatea ridicată şi calitatea superioară a prelucrării, au făcut ca rectificarea sã devină unul dintre cele
mai răspândite procedee de prelucrare a materialelor prin aşchiere de finisare.

3.4.3.MAŞINI DE RECTIFICAT

62
 După forma suprafeţelor pieselor de prelucrat, maşinile de rectificat se împart în:
 maşini de rectificat rotund;
 maşini de rectificat plan;
 maşini de rectificat speciale.

MAŞINI DE RECTIFICAT ROTUND

Aceste maşini se folosesc pentru rectificarea pieselor cu suprafeţe de revolu-ţie. Din această categorie de
maşini de rectificat fac parte maşinile de rectificat ex-terior, interior şi universale.
Maşinile de rectificat exterior se clasifică în maşini de rectificat între vîrfuri şimaşini fără vîrfuri (fără
centre).
Maşinile de rectificat între vîrfuri sunt simple şi pot prelucra suprafeţe cilindri-ce sau conice cu o
conicitate mică. La aceste maşini, piatra abrazivă execută mişca-rea de avans axial şi circular. La unele
maşini, mişcarea de avans axial este efectuată de piatra abrazivă

Maşina de rectificat rotund

Maşina de rectificat universală

Maşinile de rectificat interior se folosesc pentru prelucrarea suprafeţelor inte-rioare cilindrice sau
conice, precum şi pentru prelucrarea suprafeţelor frontale mici. La aceste maşini, piatra execută mişcarea
63
principală de aşchiere, mişcarea de avans longitudinal şi mişcarea de avans de pătrundere. Mişcarea de
avans circulareste efectuată de piesa de prelucrat prinsă într-un dispozitiv care, de obicei, este un universal.

Maşini de rectificat interior

MAŞINI DE RECTIFICAT PLAN

Maşinile de rectificat plan se utilizează pentru prelucrarea suprafeţelor plane. După forma mesei, maşinile
de rectificat plan pot fi: cu masă dreptunghiulară şi cu masă circulară.
Mişcarea principală de aşchiere este executată de piatră. La maşinile cu masă dreptunghiulară, mişcarea de
avans este rectilinie-alternativă, fiind executată de masă, iar la maşinile cu masă circulară, este circulară,
fiind executate de masa circulară.
Avansul de pătrundere se realizează prin deplasarea pietrei, pe direcţia perpendiculară de prelucrat. Părţile
principale ale maşinii de rectificat plan cu masă dreptunghiulară sunt batiul 2, masa transversală 3, masa
longitudinală 6, suportul 5 al discului de rectificat 4. Piesa de prelucrat se aşază pe masa 6 şi se strînge cu un
dispozitiv magnetic. In timpul lucrului, masa longitudinală 6 execută o mişcare de avans longitudinal.

Maşina de rectificat plan

64
 În (fig.1.) se prezintă construcţia unei maşini de rectificat rotund universală pe care se pot prelucra
suprafeţe cilindrice şi conice exterioare şi interioare. Din punct de vedere constructiv ea este similară cu cea
din figura anterioară. Se observă că în partea din faţă a păpuşii portpiatră este montat dispozitivul de
rectificare interioară. Acesta este rabatabil şi când este adus în poziţia de prelucrare se inversează în mod
automat sensul de rotaţie la arborele portpiesă.

Fig.1. Schema constructivă a unei maşini de rectificat

În ( fig.2.) se prezintă suprafaţa unei piese înainte de rectificare, prelucrată prin frezare (stânga), şi după
rectificare (dreapta).

Fig.2. Comparaţie între o suprafaţă frezată şi una rectificată

3.4.4. N.T.S.M. LA PRELUCRAREA PEMAŞINI DE RECTIFICAT ŞI POLIZAT

Fixarea sculelor

Art. 71. - Alegerea corpului abraziv se va face in functie de felul materialului de prelucrat, de forma si
dimensiunile piesei de prelucrat, de calitatea suprafetei ce trebuie obtinuta, de tipul si starea, masinii de felul
operatiei de prelucrare.

65
Art. 72. - Montarea corpurilor abrazive pe masini se face de catre persoane bine instruite si autorizate de
conducerea unitatii sa execute astfel de operatii.
Art. 73. - La montarea corpului abraziv pe masina, se va verifica marcajul si aspectul suprafetei corpului
abraziv si se va efectua controlul la sunet, conform standardelor in vigoare sau conform documentatiei
tehnice de produs.
Art. 74. - Fixarea corpului abraziv va asigura o centrare perfecta a acestuia in raport cu axa de rotatie.
Art. 75. - (1) Corpurile abrazive cu alezaj mic ( diametrul alezajului cu minim 12 mm mai mare decat
diametrul arborelui ) se fixeaza cu flanse fara butuc.
(2) Corpurile abrazive cu diametrul exterior mai mare de 350 mm se fixeaza cu flanse cu butuc.
Art. 76. - Flansa fixa 9 de sprijin ) va fi solidarizata cu arborele printr-un mijloc de fixare; flansa mobila ( de
strangere ) va intra cu joc pe butuc sau arbore, ajustajul fiind cel indicat in STAS 9092/1-1983.
Art. 77. - Corpul abraziv va intra liber ( nefortat ) pe arbore, in cazul flanselor fara butuc, respectiv pe flansa
fixa si pe cea mobila, in cazul flanselor cu butuc, abaterile limita fiind cele indicate in STAS 9092/1-83.
Art. 78. - Momentul de stringere al piulitei centrale la corpurile abrazive cu alezaj mic, precum si numarul
suruburilor, diametrul si momentul lor de strigere, la flansele cu butuc, sunt cele indicate in STAS 6177/1-
87 si STAS 9092/1-83.
Art. 79. - (1) Daca jocul dintre alezajul corpului abraziv si arbore este sub limita inferiora, gaura va fi largita
cu mare atentie, pentru a nu se produce fisuri. Operatia va fi executata pe o masina care sa permita prinderea
centrica a corpului abraziv si cu ajutorul unei scule adecvate (diamant, carburi metalice).
(2) Nu este admisa largirea gaurii prin spargere cu dalta.
(3) Dupa largire, corpul abraziv se controleaza la sunet si la rezistenta de rotire.
Art. 80. - La montajul corpurilor abrazive, intre acestea si flansa se introduc garnituri din carton presat ale
cararor dimensiuni sunt conform STAS 6177/1-87.
Art. 81. - Inainte de montare, toate suprafetelwe in contact reciproc ale corpului abraziv, garniturilor si
flanselor vor fi bine curatate de orice corp strain cu ajutorul aspiratorului, aerului comprimat sau periei.
Art. 82. - (1) Pentru montarea corpurilor abrazive cu alezaj mic, se vor utiliza bucse de otel, pentru a
compensa diferenta dintre diametru alezajului corpului abraziv si diametru arborelui.
(2) Lungimea bucsei de otel nu va depasi grosimea corpului abraziv in zona alezajului.
Art. 83. - (1) Inainte de efectuarea controlului rezistentei la rotire si/sau inceperea functionarii in gol,
ansamblul corp abraziv- flanse cu butuc se echilibreaza static si, unde este posibil, se echilibreaza dinamic.
(2) Fixarea contragreutatilor de echilibrare va fi asigurata corespunzator.
(3) Este interzisa echilibrarea corpurilor abrazive prin practicarea unor scobituri pe suprafata acestora.
Art. 84. - Montarea si fixarea mai multor corpuri abrazive pe acelasi arbore este permisa numai pentru
masini dotate cu acasta posibilitate.
Art. 85. - Atat persoana instruita sa monteze corpul abraziv cat si utilizatorul vor verifica, respectiv vor
folosi corpul abraziv la turatia (sau viteza de lucru) inscrisa pe acesta sau pe eticheta de fabricatie.

66
Art. 86. - Nu este permisa utilizarea pe masini a corpurilor abrazive ale caror tutatii sau viteze periferice nu
sunt inscriptionate.
Art. 87. - Este interzisa utilizarea corpurilor abrazive cu liant magnezic, in cazul in care a trecut mai mult de
un an de la fabricarea lor.
Art. 88. - La montarea corpurilor abrazive cu alezaj mare, centrarea acestora se va realiza prin baterea lor pe
circumferinta, cu ajutorul unui ciocan din lemn.
Art. 89. - Se interzice montarea corpurilor abrazive cu mai multe garnituri suprapuse.
Art. 90. - Corpurile abrazive cu tija vor fi astfel fixate incit lungimea libera a cozii sa nu deoaseasca, pentru
turatia respectiva, pe cea indicata de producator.
Art. 91. - (1) Se interzice utilizarea dornului port-piatra dimensionat necorespunzator, ca lungime si
diametru in raport cu partea de prindere.
(2) Se interzice folosirea dornului port-piatra care prezinta vibratii sau excentricitati (neechilibrat dinamic).

Masini de rectificat si polizat

Art. 225. - Diametrul arborelui port-piatra va fi conform prevederilor STAS 9092/1-83.

Art. 226. - Arborii de otel pe care se fixeaza corpurile abrazive vor avea o rezistenta la rupere de minimum
65daN/mm2 si o alungire relativa la rupere de minimum 10%.
Art. 227. - Pe toate masinile care utilizeaza corpuri abrazive se vor marca vizibil si durabil : sensul de rotire
a corpului abraziv ( printr-o sageata ), turatiile sau vitezele de lucru ale acestuia.
Art. 228. - Masinile la care se utilizeaza procedeul de rectificare umeda vor fi astfel concepute incit, la
terminarea ciclului normal de lucru, intai sa se indeparteze corpul abraziv de piesa de prelucrat, apoi sa se
opreasca lichidul de racire, dupa care sa se opreasca rotirea corpului abraziv ( cand tot lichidul de racire a
fost expulzat de pe acesta).
Art. 229. - Masinile de rectificat rotund, cu prelucrarea intre varfuri, vor fi prevazute cu linete pentru
rectificarea pieselor lungi.
Art. 230. - Polizoarele fixe vor fi prevazute cu un suport de sprijin, reglabil in plan orizontal si vertical, care
sa permita reglarea lui, astfel incat distanta dintre corpul abraziv si suport sa nu fie mai mare de 3 mm, iar
marginile suportului trebuie sa fie netede.
Art. 231. - Suportii de sprijin pentru polizare trebuie sa permita o fixare sigura a lor.
Art. 232. - Polizoarele portative vor fi astfel concepute incat, la lasarea lor din mina, antrenarea arborelui in
miscare de rotatie sa se intrerupa automat.
Art. 233. - Polizoarele manuale basculante vor fi astfel concepute, incat corpul abraziv sa se ridice de pe
masa, daca nu este apasat spre aceasta de catre lucrator si sa se intrerupa automat din functiune.
Art. 234. - Polizoarele cu mai multe trepte de viteza vor fi astfel concepute incat o treapta superioara sa
poata fi conectata numai dupa actionarea unui zavor. Actionarea acestui zavor va fi posibila numai cu un
mijloc ajutator special.
67
 3.5.PRELUCRAREA PRIN RABOTARE

Rabotarea este un procedeu de prelucrare prin aşchiere a suprafeţelor pieselor şi se execută cu scule
aşchietoare de tipul cuţitelor , pe maşini unelte numite maşini de rabotat.
La rabotare mişcarea principală de aşchiere (rectilinie alternativă) se realizează în plan orizontal , fiind
executată de scula aşchietoare I la şepinguri , sau de piesa de prelucrat I’ la raboteze.
Mişcarea de avans este o mişcare de translaţie executată de piesa de prelucrat II la şepinguri sau de scula
aşchietoare II’ la raboteze

Prin rabotare se prelucrează suprafeţe plane, orizontale , verticale, înclinate, diferite forme de canale la
piesele de dimensiuni mici şi mijlocii, suprafeţe profilate la piesele lungi şi relativ înguste ( ghidaje pentru
batiuri , pentru sănii şi mese)

Suprafeţe prelucrate prin rabotare

3.5.1.SCULELE FOLOSITE LA RABOTARE

a- unghi de aşezare
b- unghi de ascuţire
g- unghi de degajare
c- unghi de atac principal
e- unghiul la vârf
l- unghi de înclinare a tăişului

68
Tipuri de cuţite de rabotat

a - cuţite normale ;
b – cuţite drepte – pentru prelucrarea de degroşare a suprafeţelor plane fără trepte
c - cuţite încovoiate şi cotite - pentru prelucrarea suprafeţelor în trepte
d - cuţite late cotite - pentru prelucrarea de finisare a suprafeţelor plane
e - cuţite de canelat – pentru rabotarea canalelor înguste
f - cuţite de retezat - pentru retezarea materialelor

3.5.2.MAŞINI DE RABOTAT
a) Maşina de rabotat transversal (sepingul )

69
1 - batiu
2 - sanie verticală
3 – masa maşinii
4 - portcuţit
5 - sanie
6 - berbec (cap mobil

b) Maşina de rabotat longitudinal

1- batiu
2- masa maşinii
3- montanţi
4-traversă fixă5- traversă mobilă
6- sanie portcuţit
7- sanii orizontale
8- motor electric

3.6.PRELUCRAREA PRIN BROŞARE

70
 Brosarea este procedeul de prelucrare prin aschiere a suprafetelor cu ajutorul sculelor numite brose. Prin
brosare se asigura precizie dimensionala ridicata, o calitate superioara a suprafetei si o productivitate
ridicata. Prin acest procedeu se pot prelucra suprafete plane sau profilate, interioare sau exterioare.
Miscarea de avans lipseste, avansul realizandu-se prin constructia sculei. Fiecare dinte lucreaza ca un
cutit de rabotat. Inaltimea fiecarui dinte este mai mare decat a celui precedent. Diferenta de inaltime dintre
doi dinti consecutivi sd, numita suprainaltare, reprezinta grosimea stratului de metal aschiat de fiecare dinte.
Broşarea se deosebeşte de celelalte procedee de prelucrare prin următoarele particularităţi:
􀀹 îndepărtarea adaosului de prelucrare se realizează ca urmare a unei singure mişcări între sculă şi piesă
(mişcarea principală);
􀀹 mişcarea de avans este suplinită de modul în care este construită broşa;
􀀹 forma, dimensiunile şi calitatea suprafeţei generate rezultă în urma trecerii ultimilor dinţi ai broşei.
Dupa modul in care se indeparteaza adaosul de prelucrare se deosebesc trei scheme de aschiere la
brosare: 
 1.  - brosarea dupa profil, se caracterizeaza prin aceea ca taisurile dintilor au profiluri similare cu cel al 
 profilului transversal final al piesei;
2. - brosarea prin generare, se caracterizeaza prin aceea ca taisurile dintilor prelucreaza aschii de
latime mai mica, iar avansul se realizeaza dupa o directie perpendiculara sau inclinata fata de profilul
final; 
 3. - brosarea progresiva, la care forma taisului sculei difera de forma conturului final al piesei. 
 Dupa felul in care este actionata scula se deosebesc varianta brosarii prin tragere si varianta brosarii
prin  impingere.

3.6.1. SCULE FOLOSITE LA BROSARE

Brosele pentru prelucarea suprafetelor plane:

- au forma prismatica si sunt prevazute cu dinti aschietori pe una din fete;

Fig.1

Pentru prelucrarea completa a unei suprafete este necesar sa se parcurga trei etape:

71
 - degrosarea
- finisarea
- calibrarea
Aceste trei etape se pot realiza in doua moduri:
- construind cate o brosa pentru fiecare etapa;
- folosind o singura brosa prevazuta cu trei grupe de dinti, cate o grupa pentru fiecare etapa.
A doua solutie este raspandita in practica, deoarece asigura o productivitate mai mare si prezinta
avantajul ca , pe masura ce unii dinti aschietori se uzeaza, ei sunt inlocuiti cu dinti din portiunea de
calibrare, care se ascut astfel incat sa desprinda aschii.
Din punct de vedere constructiv, brosele pot fi executate dintr-o singura bucata sau cu dinti demontabili.
Sculele folosite la prelucrarea suprafetelor cilindrice interioare sunt brosele de interior.
Brosa este o scula multicutit. Marimile caracteristice dintilor brosei sunt: inaltimea si suprainaltarea pe
dinte sd (fig.2). O brosa se compune dintr-o parte aschietoare 4, o parte de calibrare 5, o parte de ghidare
posterioara 3 si una anterioara 3 gatul 2 si partea de prindere 1.
Partea taietoare cuprinde dintii aschietori destinati prelucrarii de degrosare si de finisare. Suprainaltarea
pe dinte este cuprinsa in intervalul 0,01 0,2 mm.

Fig.2

1 - partea de prindere (coada); p – pasul, sd – suprainaltarea, f - fateta.

2 - gatul;
3 - partea de ghidare anterioara;
4 - partea aschietoare;
5 - partea de calibrare;
3’ - partea de ghidare posterioara                                               - unghi de asezare;  - unghi de degajare;

Partile si elementele geometrice ale unei brose

Partea de calibrare contine dintii de calibrare. Ei nu aschiaza, nu au suprainaltare, iar pasul

dintre doi dinti de calibrare se considera jumatate din valoarea pasului dintilor aschietori. Pentru
ca suprafata prelucrata sa nu prezinte ondulatii, pasul dintilor se face neuniform, acelasi pas
repetandu-se tot la trei dinti. Utilizarea brosei prevazuta cu cele trei grupe de dinti asigura, pe
langa o productivitate marita, si posibilitatea inlocuirii dintilor aschietori uzati de catre cei din
zona de calibrare, care vor fi ascutiti corespunzator desprinderii aschiilor.
Partea de ghidare din fata serveste la centrarea si conducerea brosei fata de semifabricat.
Partea de conducere din spate serveste la ghidarea brosei cand aschiaza ultimii dinti.
Elementele geometrice ale dintilor brosei sunt aceleasi ca la cutitul de rabotat.
72
3.6.2.MAŞINI DE BROŞAT

Se utilizează pentru prelucrarea pieselor în condiţiile producţiei de serie mare sau de masă. La
prelucrarea prin broşare se realizează productivităţi de 5 … 10 ori mai mari decât la prelucrarea prin frezare,
rabotare etc. Pe lângă productivitate, prelucrarea prin broşare asigură o bună precizie dimensională şi o
calitate ridicată a suprafeţelor generate. Principalul dezavantaj al broşării îl constituie faptul că scula
aşchietoare (broşa) este complicată, scumpă şi nu poate fi folosită decât pentru un singur tip (o singură
dimensiune) de piesă.

Fig. 3 – Exemple de suprafeţe prelucrate prin broşare

Din punct de vedere constructiv, masinile de brosat sunt mai simple decat alte masini-unelte. De obicei
lucreaza cu actiune discontinua printr-o cursa activa si una pasiva de revenire a sculei in pozitia initiala. O
masina de brosat trebuie sa asigure deplasarea sculei, prin tragere sau impingere, si fixarea semifabricatului
in vederea prelucrarii. Dupa directia pe care se deplaseaza brosa in timpul aschierii, masinile de brosat pot fi
verticale sau orizontale. Cele orizontale sunt preferate in cazul prelucrarii pieselor de dimensiuni mari, dar
prezinta dezavantajul ca ocupa spatii mari, necesare deplasarii sculei.

REGIMUL DE ASCHIERE LA BROSARE

73
 Procesul de aschiere se caracterizeaza prin aparitia unor forte de aschiere insemnate, datorita
lungimii mari a taisurilor si aschierii simultane a mai multor dinti. Cu toate ca la brosare apar
frecari foarte mari si se produc deformatii mari ale materialului prelucrat, caldura dezvoltata si
temperatura atinsa in timpul aschierii sunt neinsemnate, deoarece se lucreaza cu viteze mici de
aschiere, iar fiecare dinte se afla in lucru un timp scurt, dupa care urmeaza o perioada mare de
racire.
Elementele regimului de aschiere la brosare sunt: suprainaltarea pe dinte, cu valori in
intervalul 0,05 0,1 mm/dinte si viteza de aschiere. Aceasta din urma are valori cuprinse in
intervalul 2 15 m/min.

Fig. 4. Suprainaltarea dintilor la brosare

La brosare, avansul se realizeaza prin insasi constructia brosei, la care fiecare dinte este suprainaltat (fig. 4)
cu valoarea avansului pe dinte a = sd. Scula este prevazuta cu un numar corespunzator de dinti pentru
degrosare si finisare (calibrare), astfel ca brosarea asigura o buna precizie dimensionala si de forma, precum
si calitate ridicata a suprafetei prelucrate.
      
     Clasificarea masinilor de brosat se poate efectua dupa urmatoarele criterii :
a)  Dupa pozitia brosei fata de suprafetele prelucrate, criteriu dupa care se disting:
- masinile de brosat interior
- masinile de brosat exterior;
b) Dupa directia in care se executa miscarea principala de aschiere se disting:
- masini de brosat orizontale
- masini de brosat verticale
 c) Dupa modul de actionare a brosei se disting:
- masini de brosat prin tragere
- masini de brosat prin presare;
d) Dupa destinatie:
- masini de brosat universale
- masini de brosat speciale;
e) Dupa modul de lucru:
- masini de brosat cu actiune discontinua
- masini de brosat cu actiune continua.

74
    Masinile de brosat cu functionare discontinua au o cursa activa in care executa prelucrarea, iar in cursa
pasiva organul mobil al masinii impreuna cu scula revin in pozitia initiala pentru reluarea ciclului.
            

Fig. 5. Masini de brosat verticale     

Masinile de brosat verticale au o constructie asemanatoare cu cea a masinilor de brosat interior orizontale.
In figura 5 se prezinta principiul de lucru si constructiv al unei masini verticale de brosat interior (fig.5.a) si
a unei masini verticale de brosat exterior (fig.5.b).
Semnificatia notatiilor de pe figuri este urmatoarea, (fig.5.a): 1- batiu; 2 - masa; 3 - brosa; 4 - sanie
principala; 5 - placa de ghidare; 7 dispozitiv auxiliar de prindere a brosei, (fig.5.b): 1 - batiu; 2 - motor
hidraulic; 3 - masa; 4 - dispozitiv de prindere a semifabricatului; 5 - semifabricat; 6 - brosa, 7 - sanie.
ontale, in cazul lor facandu-se economie de spatiu pe orizontala.
     Masinile de brosat verticale se construiesc si in varianta de masini universale

Masinile de brosat cu prelucrarea continua se construiesc in doua variante: 

- cu brosa fixa si piesa de prelucrat mobila

- cu brosa mobila si masa multipozitionala rotativa indexata, pe care se fixeaza piesele de prelucrat
La masinile de brosat cu functionare continua miscarea principala nu se intrerupe, alimentarea cu
semifabricate si evacuarea pieselor se executa in timpul functionarii masinii.
Prin faptul ca functioneaza continuu, aceste masini au o productivitate deosebit de mare.

75
 Fig. 6. Brosarea continua

Principiul de functionare a unei masini de brosat continuu cu scula fixa este prezentat in figura 6.
Piesele P se fixeaza in dispozitive de strangere 2, care se deplaseaza pe ghidajele 1 in directia miscarii
principale de aschiere I, fiind trecute pe sub brosa fixa 3. Unele masini de brosat continuu sunt prevazute cu
buncare pentru alimentare cu semifabricate si cu ciclu de lucru complet automatizat.
    In functie de modul de conducere al brosei, dar si in functie de miscarile executate la brosare, se
deosebesc mai multe metode de brosare.
Brosarea libera este metoda la care nu se impun masuri deosebite de conducere a brosei fata de anumite
suprafete ale piesei. Daca suprafata frontala a piesei nu este prelucrata, semifabricatul se aseaza pe un
suport sferic 3, rezemata prin intermediul unui reazem sferic 2 (fig.7.).

Fig. 7. Brosarea libera

Brosarea coordonata este metoda prin care se obtin suprafete cu o anumita pozitie relativa bine determinata
fata de o alta suprafata prelucrata in prealabil. In acest caz brosa este ghidata cu ajutorul unor dispozitive
speciale cum este cel din figura 8., in care este prezentata schema de brosare coordonata a unui canal de
pana.

Fig. 8. Brosarea coordonata

Astfel, brosa 1 este ghidata in canalul dreptunghiular al dornului 2, care este introdus in alezajul
semifabricatului 3. Dornul se monteaza in platoul 4 al masinii de brosat.

76
Brosarea elicoidala se aplica la realizarea canalelor elicoidale interioare cu inclinarea sub 45 o. In acest caz,
in afara de miscarea rectilinie a brosei, semifabricatul sau brosa executa si o miscare de rotatie. La inclinari
mai mici de 10o, semifabricatul se roteste liber prin intermediul unui rulment axial.

La inclinari de peste 10o, se asigura o rotire condusa a brosei. In figura 9. este prezentat principiul unui
dispozitiv cu role de ghidare, unde 1 este corpul dispozitivului, 2 - rola de ghidare, 3 - brosa, 4 semifabricat

Fig. 9. Brosarea elicoidala

Brosarea circulara, in cazul prelucrarii suprafetelor exterioare, poate folosi brose sub forma de bare, care
au profilul piesei prelucrate (fig. 10.a). sau brose circulare.

La brosele circulare dintii sunt suprainaltati dupa spirala arhimedica, caz in care, pe langa miscarea
principala rectilinie sau circulara a brosei, semifabricatul sau brosa executa si o miscare de rotatie
(fig.10.b.), adica piesa 1 (fig.10.a) executa miscarea de avans circular n, iar brosa 2 (din figura 10.b) executa
miscarea de avans circular sc.

Fig. 10. Brosarea circulara

77
3.7.PRELUCRAREA PRIN MORTEZARE
Mortezarea este utilizată la prelucrarea de degroşare şi semifinisare la producţia individuală sau serie
mică a suprafeţelor interioare sau exterioare cu profil relativ simplu şi este caracterizată prin următoarele:

− foloseşte ca scule cuţite de morteză, respectiv scule alcătuite dintr-un corp prismatic sau cilindric şi o
parte activă cu cel puţin două tăişuri (unul principal şi unul sau doua tăişuri secundare);

− foloseşte ca maşini-unelte maşini de mortezat sau morteze, la care mişcarea principală se execută pe
direcţie verticală de către cuţitul purtat de un berbec mobil după o mişcare rectilinie-alternativă, piesa fiind
fixată pe o masă fără mişcare în timpul cursei de lucru; .

Mortezarea este un procedeu de prelucrare prin aschiere asemanator cu rabotarea, caracterizat prin aceea
ca miscarea principala este executata de scula, cutitul de mortezat, care se deplaseaza in lungul sau intr-un
plan vertical, intr-o miscare rectilinie alternativa I. Miscarea de avans este realizata de semifabricat fiind o
miscare intermitenta de translatie II sau de rotatie III. La fiecare trecere se pozitioneaza semifabricatul
pentru obtinerea adancimii de aschiere t. Schema de principiu a prelucrarii prin mortezare este prezentata in
figura 1.

Fig.1. Schema prelucrarii prin mortezare a unui canal de pana.

Mortezarea se aplica in special in cazul prelucrarii unor suprafete profilate in zone mai greu accesibile ale
pieselor cum este cazul suprafetelor profilate interioare: canale de pana, caneluri, danturi interioare, locasuri
prismatice de sectiune poligonala, sectoare de suprafete cilindrice etc. De asemenea se poate aplica la
prelucrarea suprafetelor plane si in trepte sau a suprafetelor profilate riglate cu conditia ca lungimea acestora
sa nu depaseasca lungimea cursei cutitului.

78
 3.7.1. MAŞINI DE MORTEZAT

Mortezarea se executa pe masini de mortezat numite si morteze, ele fiind destinate realizarii miscarilor
relative intre piesa si scula caracteristice procesului. Schema de principiu a unei masini de mortezat
universale este prezentata in figura 2.

Fig.2. Schema de principiu a unei masini de mortezat universala.

Masina de mortezat se compune dintr-un batiu 1, in interiorul caruia se afla motorul electric M care prin
intermediul cutiei de viteze CV actioneaza un mecanism biela manivela care imprima berbecului 2 o
miscare rectilinie alternativa in lungul ghidajelor G1. Pe berbec se monteaza cutitul C prin intermediul unui
suport port cutit, acesta fiind antrenat in miscarea principala I.
La majoritatea masinilor de mortezat, berbecul se poate inclina in plan vertical odata cu ghidajele G1 si
permite astfel executarea unor suprafete plane sau canale inclinate fata de planul orizontal al mesei 3 pe care
se prinde piesa. Miscarile de avans se realizeaza de piesa fixata pe masa 3 deplasabila pe ghidajele
longitudinale G2 in miscare de avans longitudinal II sau pe ghidajele G3 ale saniei transversale in miscarea
de avans transversal III. Ansamblul saniilor longitudinale si transversale este amplasat pe consola 4 care
constituie sania verticala si permite prin deplasarea pe ghidajele verticale G4 reglarea pozitiei initiale pisa
scula in plan vertical.
Unele masini de mortezat permit actionarea mesei intr-o miscare de avans de rotatie V. La masinile care
nu realizeaza aceasta miscare pentru obtinerea avansului circular se utilizeaza o masa divizoare. Miscarile
de avans II,III,V se transmit de regula de la cutia de avansuri CA printr-un sistem de conectare a miscarii
Cm la unul din elementele de executie amintite anterior. In lantul cinematic al miscarilor de avans exista de
asemenea un mecanism inversor Is pentru inversarea sensului miscarilor de avans. Mecanismele avansurilor
sunt de tipul surub piulita pentru miscarile de translatie si melc roata melcata pentru avansul circular. Cutia
de viteze contine obligatoriu un mecanism de transformare a miscarii de rotatie continua primita de la

79
arborele principal AP in miscare de rotatie intermitenta: mecanism cu clichet, mecanism cu cruce de malta,
mecanism cu came sau combinatii ale acestora 5.
Elementele regimului de aschiere la mortezare sunt: viteza de aschiere, avansul si adancimea de
aschiere, lungimea cursei de lucru. Ca si la rabotare, elementele regimului de aschiere se stabilesc in functie
de tipul operatiei de prelucrare, degrosare sau finisare, de calitatea suprafetelor prelucrate si precizia
dimensionala urmarite, de caracteristicile materialului de prelucrat. Se au in vedere de asemenea rigiditatea
sistemului tehnologic si caracteristicile sculei de prelucrat: materialul sculei, dimensiunile acesteia,
durabilitatea economica a sculei.

3.7.3. N.T.S.M. LA PRELUCRAREA METALELOR PRIN RABOTARE, MORTEZARE SI

BROSARE

Art. 46. - Inainte de fixarea cutitului in suport, se vor verifica ascutirea si profilul cutitului, precum si daca
acesta corespunde materialului care se lucreaza si regimului de lucru indicat in planul de operatii.
Art. 47. - (1) Brosele se vor monta si demonta cu dispozitive special construite in acest scop.
(2) Este interzis a manevra brosa cu mana libera.
Fixarea pieselor

Art. 48. - Piesele de prelucrat se vor fixa rigid pe masa masinii, in menghina sau cu ajutorul dispozitivelor
de fixare.
Pornirea si exploatarea masinii

Art. 49. - Inaintea pornirii masinii, se va verifica fixarea sculei si a piesei si se va controla sa nu ramana chei
sau piese nefixate pe masa masinii.
Art. 50. - Inaintea inceperii lucrului, la masinile de rabotat si mortezat, dupa pornirea acestora, se vor
executa cateva curse de mars in gol pentru verificarea functionarii.
Art. 51. - In timpul functionarii masinii de rabotat, este interzisa folosirea spatiului dintre ghidajele rabotezei
pentru pastrarea sculelor sau a altor materiale.
Art. 52. - In cazul prelucrarii prin rabotarea unei piese ale carei dimensiuni depasesc masa mobila a
rabotezei, pe toata durata lucrului se va ingradi zona respectiva.
Art. 53. - Masinile de brosat vor fi prevazute cu dispozitive corespunzatoare de racire a sculei. Brosele nu se
vor raci cu bumbac sau carpe ude.

80
Masini de rabotat, mortezat si brosat

Art. 217. - Masinile de rtabotat vor fi prevazute cu dispozitive de franare si limitatoare, pentru a impiedica
iesirea mesei de pe batiu, atunci cand sistemul de inversare a miscarii nu functioneaza corespunzator.
Art. 218. - Franarea mesei va fi asigurata in conditiile vitezei sale maxime si cu masa maxima admisibila a
piesei de prelucrat
.
Art. 219. - Masinile de brosat orizontale, care lucreaza cu brose cu masa mai mare de 8 kg, vor avea role de
sustinere a brosei pe partea de intrare a acesteia in piesa. Revenirea brosei in pozitie initiala se va face
mecanizat.
Art. 220. - Masinile de brosatvor fi prevazute cu dispozitive corespunzatoare de racire a sculei.

81
 4. MIJLOACE DE MĂSURĂ ŞI CONTROL PENTRU PRELUCRĂRI PRIN
AŞCHIERE

4. 1. MIJLOACE DE MĂSURĂ ŞI CONTROL PENTRU LUNGIMI

4.1.1.Rigla gradată se utilizează la măsurarea finală a acestora, precum şi la opera-ţii de trasare.

Din punct de vedere constructiv, riglele gradate pot fi:
 rigide;
 flexibile

4.1.2.Şublerul este un instrument de măsură cu scară gradată şi cu vernier. Cu aju-torul vernierului se citesc
dimensiunile măsurate cu precizii de: 0,1; 0,05; 0,02 mm.
Vernierul este o scară ajutătoare executată pe cursorul şublerului, acesta putându-se deplasa în faţa riglei
gradate. Rigla este gradată în mm, iar vernierul este gradat în funcţie de precizia de măsurare a şublerului.
După destinaţie, şublerele sînt de mai multe feluri:
- şublere de exterior şi de interior;
- şublere de adîncime;
- şublere de trasare ;
- şubler pentru roţi dinţate.
Şublerul de exterior şi de interior este utilizat la măsurarea dimensiunilor exte-rioare şi a celor interioare.
Unele tipuri de şublere au în plus o tijă pentru măsura-rea adâncimii. La măsurările interioare se adaugă la
dimensiunea citită pe şubler valoarea dimensiunii A (mărimea ciocurilor şublerului). Valoarea dimensiunii A
este dată în funcţie de limita superioară de măsurare L a sublerului. La şublerele de fabricaţie mai recentă
pentru măsurarea interioarelor nu mai este necesar a se adăuga mărimea ciocurilor întrucît limita inferioară
de măsurare este zero.

82
Şublerul de exterior şi de interior

Şublerul de exterior şi de interior cu afişaj digital

Şublerul de exterior şi de interior cu cadran

Şublerul de adâncime se utilizează la măsurarea adîncimli canalelor, găurilor înfundate, pragurilor etc.
Precizia de măsurare a şublerelor de adîncime este de 0,1, 0,05 şi 0,02 mm.

83
Şublerul de adâncime cu afişaj digital

Şublerul de trasare este utilizat la lucrări de trasare şi de măsurare a înălţimi-lor. Vârful de trasare este
confecţionat dintr-un material dur. În vederea trasării sau măsurării, pe masa de trasare se aşază atât piesa
cât şi talpa de bază a şublerului, se reglează apoi vârful de trasare la înălţimea dorită, înălţime ce se citeşte
pe şubler, se aduce vârful în contact cu suprafaţa piesei şi se deplasează şublerul pa-ralel cu piesa pe masa
de trasare.

Şublerul de trasare

84
Şublerul pentru roţi dinţate

Şublerul pentru canale

85
Tehnici de măsurare cu şublerul

4.1.3.Micrometrele sunt aparate de măsură a lungimilor bazate constructiv pe folo-sirea unui mecanism
micrometric format dintr-o asamblare filetată, care transfor-mă mişearea de rotaţie a şurubului micrometric
într-o deplasare liniară a tijei mi-crometrului.
După destinaţie, micrometrele pot fi:
 de exterior;
 de interior;
 de adâncime;
 speciale (pentru table, ţevi, filete, roţi dinţate etc.).

Micrometrul de exterior. Braţul cilindric este gradat din 0,5 în 0,5 mm, divizi-unile succedîndu-se de o
parte şi de alta a unei linii generatoare. În interiorul bra-ţului cilindric se află dispozitivul micrometric
format dintr-o asamblare filetată cu pasul 0,5 mm. Piuliţa este fixă, iar şurubul este solidar la un capăt cu
tamburul gradat, iar la celălalt capăt cu tija micrometrului. Tamburul este prevăzut cu o sca-ră circulară cu
50 de diviziuni. La o rotaţie completă a tamburului, întregul an-samblu tambur-şurub, se deplasează liniar cu
un pas, deci cu 0,5 mm. La o rotaţie a tamburului cu o diviziune de pe scara circulară deplasarea tijei este de
0,01 mm, valoare care reprezintă şi precizia de măsurare a micrometrului. Piesa de măsurat este cuprinsă
între tijă şi nicovală, deplasarea tijei făcându-se prin acţionarea dis-pozitivului care limitează forţa de
măsurare. Micrometrele de exterior se constru-iesc pentru următoarele domenii de măsurare: 0 ... 25 mm; 25
... 50 mm şi în conti-nuare din 25 în 25 mm.

86
Micrometrul de exterior

Micrometre de exterior

87
Micrometre de interior

Micrometrul de adâncime se deosebeşte din punct de vedere constructiv de celelalte micrometre prin aceea
că este prevăzut cu o talpă, iar scările de pe cilin-dru şi tambur sunt inverse decât la micrometrul de exterior.
Dimensiunea măsurată cu micrometrul se citeşte în punctul de intersecţie dintre linia generatoare trasată pe
cilindrul gradat şi marginea tamburului. Pe cilindru se citesc dimensiunile din 0,5 în 0,5 mm, la care se
adaugă sutimile de milimetru citite pe tambur.

Micrometrul de adâncime

88
Tehnici de măsurare cu micrometrul

Micrometru cu talere pentru roţi dinţate

89
4.1.4.Comparatoarele sunt mijloace de măsură cu ajutorul cărora se efectuează mă-surări relative, adică se
determină abaterile dimensiunilor efective faţă de dimen-siunile nominale ale pieselor. De asemenea, cu
comparatoarele se pot determina abaterile de poziţie ale pieselor (abateri de la: circularitate, planitate,
rectilinitate, cilindricitate, paralelism, perpendicularitate etc.)

Comparatorul mecanic

Comparatorul de interior este utilizat la măsurarea şi verificarea alezajelor putându-se determina

abaterile dimensiunilor efective faţă de dimensiunile no-minale sau abaterile de la circularitate şi
cilindricitate.

Comparator de interior

90
4.2. MIJLOACE DE MĂSURĂ ŞI CONTROL PENTRU UNGHIURI

4.2.1 . Echerele sînt mijloace de verificat unghiurile prin metoda fantei de lumină şi de trasare a acestora.
Echerele se exe-cută cu unghiuri active de 45, 60, 90 şi 120°. Cele mai utilizate sunt echerele cu unghiurile
active de 90°.

Echere

4.2.2. Raportoarele sunt mijloace de măsurare directă a unghiurilor. La măsurările de precizie se utilizează
două tipuri de raportoare:
mecanice (universale) ;
optice.
Raportorul universal este folosit pentru măsurarea unghiurilor exterioare în intervalul 0 ... 320° şi a
unghiurilor interioare în intervalul 40 . . . 180°. Principiul constructiv al vernierului circular este identic cu
cel al vernierului liniar (la şu-bler). La 29° de pe sectorul gradat corespund 30 de diviziuni pe vernier. Se
asigu-ră o precizie de măsurare de 2'. Citirea se face în mod asemănător ca la şubler. În dreptul reperului
zero de pe vernier se citesc gradele, iar în dreptul reperului de pe vernier, care se alinează cu un reper de pe
scara gradată, în grade, se citesc minutele.

Raportor universal

Raportorul optic este format dintr-un corp cilindric , fixat rigid pe rigla . Prin corpul raportorului se poate
deplasa longitudinal o riglă mobilă , care se fixează într-o anumită poziţie cu mânerul . Pe discul se află o
lupă, prin care se citeşte va-loarea unghiului măsurat în dreptul unui indice fix. Unghiul se formează între
ce-le două rigle.

91
4.3. MIJLOACE DE MĂSURĂ ŞI CONTROL PENTRU SUPRAFEŢE
Mijloace de verificat suprafeţe.

4.3.1. Riglele sunt mijloace de verificat a planităţii şi rectilinităţii. Ele pot fi:
cu muchii active;
cu feţe active ;
sub formă de pană.

Rigle Verificarea planităţii

Cel mai mult se folosesc riglele cu muchii active . Verificarea planităţii şi rectilinităţii se face la fanta de
lumină, aşezîndu-se una din muchiile active pe suprafaţa de verificat şi apreciindu-se mărimea fantei dintre
riglă şi piesă.

Rigla optică

4.3.2. Nivelele sînt instrumente utilizate la determinarea abaterilor suprafeţelor faţă de poziţia orizontală
sau verticală. Nivela simplă este compusă dintr-un corp metalic , în care este montat un tub de sticlă , cu eter
sau alcool, în aşa fel umplut încât să rămînă o bulă de aer în interior. Tubul este paralel cu baza nivelei. Pe
tub sunt trasate două repere princi-pale, de o parte şi de alta a poziţiei mediane, iar de pe o parte şi de alta a
acestora o serie de repere secundare. Suprafaţa de verificat este orizontală atunci când bula de aer este
încadrată de reperele principale. Nivelele de înaltă precizie au sensibi-litatea cuprinsă în domeniul 0,02 . ..
0,06/1 000 mm; prin sensibilitate înţelegându-se înclinarea nivelei pentru care bula de aer se deplasează cu o
diviziune faţă de poziţia centrală.

Nivela

92
4.4. CALIBRE ŞI ŞABLOANE
Calibre şi şabloane de verificat.

4.4.1. Calibrele sînt măsuri terminale, adică mij-loace de măsurare fără repere.
Calibrele netede sunt mijloace de verificat cu ajutorul cărora se stabileşte dacă o piesă (alezaj sau
arbore) se află sau nu în câmpul de toleranţă. În funcţie de pie-sele care se controlează, calibrele sunt de
două feluri: pentru verificarea alezajelor (calibre tampon) şi pentru verificarea arborilor (calibre potcoavă şi
calibre inel). Calibrele au două părţi: „partea trece" (T) şi „partea nu trece" (NT). „Partea nu tre-ce" are o
lungime mai redusă decît partea trece. Calibrele tampon se verifică cu mijloace optice de măsurare, calibrele
potcoavă cu cale plan-paralele iar calibrele inel cu contracalibre.

Calibre Calibre pentru filete

Calibrele de interstiţii sunt măsuri terminale sub formă de lame cu feţele plan-paralele, utilizate la
verificarea dimensiunilor inaccesibile altor mijloace de măsu-rare, de exemplu: jocul dintre dinţii roţilor
dinţate, jocul dintre culbutor şi capul supapei, abaterea de la planitate a ghidajelor maşinilor-unelte etc.

Calibre de intestiţie(spioni)

Dimensiunile se verifică prin încercări, introducând calibrele cu joc alunecă-tor între suprafeţele care se controlează.

4.4.2.Şabloanele sunt mijloace de verificat executate din tablă avînd diferite profile în funcţie de piesele
care se controlează. Verificarea se face prin metoda fantei de lumină.
Şabloanele pentru verificarea razelor sunt dispuse în truse, putând fi utilizate la o gamă variată de valori a
razelor.

93
Lere

Lerele pentru filete servesc la determinarea pasului filetelor. Trusele de şabloane de filet (lere de filet) pot fi
pentru filetele metrice sau pentru filete în inci.

94
 ACTIVITĂŢI DE ÎNVAŢARE

1. FIŞE DE LUCRU

FIŞĂ DE LUCRU (FL1)

MAŞINI - UNELTE PENTRU PRELUCRAREA PRIN AŞCHIERE

1.Se dă desenul de mai jos. Precizaţi denumirea elementelor notate pe desen.

1……………………………………………………….
2.………………………………………………………
3.………………………………………………………
4……………………………………………………….
5……………………………………………………….
6……………………………………………………….
7……………………………………………………….
8………………………………………………………..
9……………………………………………………….
10………………………………………………………
11………………………………………………………

2. Precizaţi denumirea elementelor notate pe desenul de mai jos:

95
A ...................................................;
B....................................................;

1....................................................;
2....................................................;
3....................................................;
4.....................................................

3. Asociaţi parametrii regimului de aşchiere din coloana A, cu notaţiile acestora din coloana B, respectiv cu
unităţile de măsură corespunzătoare, din coloana C, completând în coloana D:
A B C D
I. viteza de aşchiere 1) „ s ” a) mm / rot I. →…..→…..
II. turaţia sculei 2) „ n ” b) rot / min II. →…..→…..
III. avansul 3) „ v ” c) m / min III. →…..→…..

96
FIŞĂ DE LUCRU (FL2)
MAŞINI - UNELTE PENTRU PRELUCRAREA PRIN AŞCHIERE

Identificaţi maşinile-unelte prezentate în tabelul de mai jos şi precizati care sunt miscările pe care le
execută în vederea prelucrării semifabricatelor

Nr.
Maşina-unealtă Denumirea Denumirea mişcărilor executate
crt.
1.

2.

3.

97
 4.

FIŞĂ DE LUCRU (FL3)

Activitatea se desfăţoară în laboratorul tehnologic cu clasa împărţită pe grupe.

Fiecare grupă va trebui să îndeplinescă sarcinile enunţate la punctul a. , apoi liderul de grup va trebui să
prezinte celorlaltor grupe rezultatele activităţii desfăşurate.

a. Recunoaşteţi utilajele şi completaţi tabelul următor cu:denumirea utilajului, identificarea părţilor

component specificate şi incidente funcţionale care pot să apară în timpul exploatării.

Incidente
Reprezentare utilaj Denumire utilaj Părţi componente
funcţionale

10

11

98
99
 FIŞĂ DE LUCRU (FL3)
EXPLOATAREA MAŞINILOR, UTILAJELOR ŞI INSTALAŢIILOR

Priviţi imaginea alăturată:

a. Identificaţi maşina din imagine;
b. Numiţi elementele componente cu care să realizaţi completarea corectă a tabelului alăturat.

Elemente Descriere şi rol funcţional Exemple

componente

Acţionările Mecanisme şi componente care asigură

realizarea mişcărilor şi transmiterea puterii.

Părţile portante Cuprind piesele de bază şi sistemele de

preluare a forţelor şi momentelor necesare
efectuării procesului de prelucrare
(batiuri, sănii, mese, verigi executante).

Parţi de comandă Stabilesc parametrii de funcţionare şi conduc

total sau parţial ciclul de lucru.
Sisteme auxiliare Cuprind sistemul de ungere-răcire a sculei şi
eventual de spălare a acesteia, de termostatare
a zonei de lucru,de indepărtare a aşchiilor şi
rezidurilor sau de spălare a MU.
Asigură realizarea şi menţinerea condiţiilor de
funcţionare optime ale MU

Sistemul de Asigură introducerea pieselor în poziţiile de

alimentare şi evacuare prelucrare şi apoi eliberarea lor de pe MU la
sfârşitul ciclului de lucru.
100
2. ACTIVITĂŢI - EXERCIŢII

Noţiuni generale privind cinematica generării suprafeţelor

Lucraţi în grupe de doi elevi

Activităţi - exerciţii Cerinţe:

Rezolvaţi individual sarcinile de lucru.
Corectaţi fiecare, lucrarea celuilat.
Argumentaţi-vă, fiecare, punctul de vedere
Comparaţi soluţia voastră cu cheia exerciţiilor

1 Completaţi spaţiile libere din enunţurile de mai jos:

a) este curba care se deplasează şi care
generează suprafaţa.
b) .................................este traiectoria descrisă de un punct
oarecare de pe generatoare, în timpul deplasării.

2 Priviţi cu atenţie tabelul şi desenele din figurile de mai jos:

a) Recunoaşteţi formele geometrice simple, şi completaţi coloana
corespunzătoare din tabel;
b) Care dintre liniile notate cu 1 şi 2, din figurile de mai jos, reprezintă
generatoarea ? Completaţi răspunsul în tabel.
c) Care dintre liniile notate cu 1 şi 2, din figurile de mai jos, reprezintă directoarea ?
Completaţi răspunsul în tabel.

Suprafaţa
Figura geometrică simplă, Generatoarea Directoarea
generată
I Suprafaţă plană 1 2
II
III
IV

101
 Fig.I
Fig.II Fig.III Fig.IV

3 Cum se numesc cele două suprafeţe indicate prin săgeţi ?

Completează în căsuţe denumirea corectă a suprafeţelor şi defineşte-le cu cuvintele
tale.

a)…………………………………………………………………
……………………………………………………………………
…………………………………………………………………….
Suprafaţ a

b)…………………………………………………………………
………………………………………………………………………
………………………………………………………………………

102
Mişcări necesare la generarea suprafeţelor reale

Activităţi - exerciţii

4 Citeşte cu atenţie propoziţiile de mai jos. Completează spaţiile libere cu

denumirea corespunzătoare pe care o găseşti la sfârşitul exerciţiului.

a) ................................................................................... mişcarea care are

drept scop desprinderea aşchiilor.
b) .................................................................................... este mişcarea care se
efectuează în scopul aducerii de noi straturi de material în faţa tăişului sculei.
c)...................................................................................... mişcarea care are
drept scop aducerea sculei în apropierea piesei.

Mişcarea de poziţionare, Mişcarea principală, Mişcarea de avans.

5 Pentru cazul prelucrării unei suprafeţe cilindrice exterioare prin strunjire, asociază
mişcărilor din coloana A, mişcarea corespunzătoare din coloana B. Completează
tabelul de mai jos cu litera corespunzătoare răspunsului ales:

A B
I- mişcarea principală de aşchiere a) mişcarea rectilinie a cuţitului
II- mişcarea de avans b) mişcarea de rotaţie a piesei
III- mişcarea de poziţionare c) rotaţia cuţitului
d) apropierea cuţitului faţă de piesă

A B
I
II
III

103
Elemente constructive şi geometrice ale sculelor aşchietoare

Activitate - Fişă de lucru –FL 1-

6 Cerinţe :
Răspunde cerinţelor din fişa de lucru .
Pentru autoevaluare, completează coloana corespunzătoare din tabelul anexat la
sfârşitul fişei de lucru.
Timp efectiv de lucru 20 minute.

1) Completează denumirea unghiurilor:

a) Unghiul α…………………………………………………………
b) Unghiul β…………………………………………………………
c) Unghiul δ…………………………………………………………
d) Unghiul λ…………………………………………………………

2) Identifică în desenele de mai jos, parametri geometrici ai sculelor aşchietoare, şi

completează tabelul, conform modelului:

Număr din Parametru geometric Denumire corectă

desen - Unghi -
1 χ Unghi de atac principal
2
3
4

104
 3) Asociază unghiurilor din coloana A, denumirea corectă, identificată în coloana
B, şi completează tabelul alăturat:

A B A B
ε a) Unghi de degajare ε
γ b) Unghi de ascuţire
δ γ
c) Unghi de înclinare
λ δ
d) Unghi la vârful sculei
λ
e) Unghi de tăiere

Punctaj maxim Autoevaluare Evaluarea efectuată de

Întrebare
acordat (punctaj) profesor (punctaj)
1 2
2 3
3 2
Puncte din
3
oficiu
Punctaj
10
Total

Tipuri de aşchii.Factorii care influenţează forma aşchiilor

Cerinţe :
7
Răspunde cerinţelor din fişa de evaluare .
Pentru autoevaluare, completează coloana corespunzătoare din tabelul anexat la
sfârşitul fişei.
Timp efectiv de lucru: 15 minute

1)Forma aşchiilor depinde de

a) natura materialului prelucrat
b) parametrii geometrici ai sculei
c) dispozitivul de prindere al sculei
d) viteza de aşchiere

105
 2) În funcţie de aspectul lor, aşchiile pot fi:
a) de rupere
b) de transfer
c) în trepte
d) şi continu

Figura
Aşchia
Descrie tipul de aşchie
C)

B)

A)

3)Identificaţi în tabelul de mai jos, forma aşchiilor, şi descrieţi aspectul lor:

4) Ce reprezintă notaţiile din figura de mai jos ?

a) a...............................
b) b...............................

106
 5) Calculează productivitatea aşchierii Q, pentru situaţia de mai jos:

t= 1,5 mm s=0,2 mm/rotaţie v=100 m/minut

unde: t=turaţia; s=avansul; v= viteza de aşchiere.
3
Formula este: Q=s x t x v mm /min

6). Asociază materialelor din coloana A, tipul de aşchie corespunzător, din coloana B, şi
completează răspunsul în tabelul alăturat.

A B
cupru a) aşchie de rupere
OL 70 b) aşchie în trepte
c) aşchie de curgere

A B
cupru
OL 70

7). Citeşte cu atenţie propoziţia de mai jos. Dacă o consideri adevărată sau falsă, bifează
căsuţa corespunzătoare
„Mărimea unghiului de atac principal influenţează forma aşchiilor”
adevărat fals

107
 3. TESTE DE EVALUARE

TEST INIŢIAL

1. Completaţi spaţiile libere pentru a completa enunţul de mai jos:

Mişcările necesare la generarea suprafeţelor sunt:
a. ………………………
b. ………………………

2. Încercuiţi răspunsul corect.

Aşchiile continue sau de curgere se obţin la prelucrarea:
a. oţelurilor moi;
b. materialelor dure sau semidure;
c. materialelor fragile.

3. Completaţi în spaţiile de mai jos cinci tipuri de maşini de prelucrare prin aşchiere:
a. …………………………………………………
b. …………………………………………………
c. …………………………………………………
d. …………………………………………………
e. …………………………………………………

4. Răspundeţi la următoarea întrebare.

Ce înţelegeţi prin prelucrare prin aşchiere?

TEST DE EVALUARE 1
108
Subiectul I 1 punct
Încercuiţi răspunsul corect:

1. Strunjirea este o prelucrare prin:

a) forfecare;
b) compresiune;
c) aşchiere.
2. Universalul se utilizează pentru prinderea:
a) cuţitului;
b) burghiului;
c) piesei.
3. Materialul semifabricatelor utilizate la strunjire este:
a) oţelul;
b) fonta cenuşie;
c) fonta maleabilă.
4. Cuţitul de strung este:
a) sculă;
b) dispozitiv;
c) verificator.

Subiectul II 1 punct
În coloana A sunt notaţi anumiţi termeni întâlniţi la operatia de prelucrare prin
aschiere, iar în coloana B definiţiile acestora. Stabiliţi care este asocierea corectă a
termenilor cu definiţiile date.

Coloana A Coloana B

1.Maşini-unelte a. Unealtă ascuţită de oţel în formă de spirală, care prin mişcări de

înşurubare, serveşte la găurirea cilindrică a materialelor
2.Burghiu b. Maşini de lucru care prelucrează materiale prin operaţii mecanice

3.Alezaj c. Maşină-unealtă cu ajutorul căreia se execută operaţia de strunjire

4.Strung d. Suprafaţă interioară, cilindrică sau conică a unei piese

e. Axul păpuşii mobile de strung

Subiectul III 2 puncte
Completati spatiile punctate din enunturile de mai jos:

1.Pe strungurile normale, pe langa operatiile de realizare a suprafetelor de revolutie si plane se

pot prelucra si suprafete.....................
2.Semifabricatul de prelucrat se prinde in .......................strungului.
3.Stungurile normale sunt denumite si strunguri.............................
4.Dupa constructia capului cutitului,se deosebesc cutite cu cap drept si cutite cu
cap...........................
Subiectul IV 1 punct

109
 Clasificati strungurile dupa calitatea suprafetei si precizia dimensionala:

1.………………………….
2.………………………….

Subiectul V 2 puncte
Figura de mai jos reprezinta schema de principiu a strungului universal. Denumiti
miscarile notate cu: I, II, III si IV.

I…………………………………………………………………………………
II………………………………………………………………………………
III………………………………………………………………………………
IV………………………………………………………………………………

Subiectul VI 2 puncte

Se dau dimensiunile:
+2 −0.1
A: 40 +0,1 ; B: 38 −0,2
Determinaţi elementele cerute în tabel:

N As Ai T Dmax Dmin
A 40
B 38

Se acorda 1 punct din oficiu. Timp de lucru 30 minute.

TEST DE EVALUARE 2.

110
Subiectul I 1 punct
Încercuiţi răspunsul corect:

1. Universalul este:
a) sculă;
b) dispozitiv;
c) verificator.
2. Mişcarea principală de aşchiere o execută:
a) cuţitul;
b) semifabricatul;
c) burghiul.
3. Aşchiile continue sau de curgere se obţin la prelucrarea:
a) oţelurilor moi;
b) materialelor dure sau semidure;
c) materialelor fragile.
4. Stratul îndepărtat prin operaţia de aşchiere poartă denumirea de:
a) aşchie;
b) adaos de prelucrare;
c) semifabricat.

Subiectul II 1 punct
În coloana A sunt notaţi anumiţi termeni întâlniţi la operatia de prelucrare prin
aschiere, iar în coloana B definiţiile acestora. Stabiliţi care este asocierea corectă a
termenilor cu definiţiile date.

Coloana A Coloana B

1.Aşchiere a. Bucată mică, subţire, care se desprinde sau sare dintr-un material
prin cioplire, prin spargere, etc.
2.Aşchie b. Mandrină de strung care poate fi utilizată la mai multe operaţii
3.Universal c. Operaţiunea de prelucrare a unui obiect prin îndepărtarea sub formă
de aşchii a surplusului de material

4.Sanie portcuţit d. Suprafaţă interioară, cilindrică sau conică a unei piese.

e. Suport la anumite maşini-unelte, care poate aluneca în lungul unor
ghidaje, asigurând o deplasare a sculei prelucrătoare

Subiectul III 2 puncte

Completati spatiile punctate din enunturile de mai jos:
1.Strunjirea este operatia de prelucrare prin aschiere pe masini–unelte numite ..................... .
2.Dupa modul de constructie,cutitele de strung se pot clasifica in cutite monobloc si
cutite ....................... .
3.Distanta maxima intre ..................este unul dintre parametrii strungurilor normale.
4.Universalul cu trei ...................se utilizeaza la prinderea semifabricatelor cu axe de simetrie.

Subiectul IV 1 punct
111
 Clasificati strungurile dupa numarul arborilor principali:
1. ……………………..
2. ……………………..

Subiectul V 2 puncte
Figura de mai jos reprezinta schema strungului universal . Denumiti partile componente
notate cu 1,2,3si 4.

Subiectul VI 2 puncte

Se dau dimensiunile:
+0 .1 0
A: 44 −0.2 ; B: 42 −0.2
Determinati elementele cerute în tabel:

N As Ai T Dmax Dmin
A 44
B 42

Se acorda 1 punct din oficiu. Timp de lucru 30 minute.

112
 SOLUŢIONAREA ACTIVITĂŢILOR

1.FIŞE DE LUCRU
FIŞĂ DE LUCRU (FL1)

1.Se dă desenul de mai jos. Precizaţi denumirea elementelor notate pe desen.

2. Precizaţi denumirea elementelor cuţitului de strung, notate pe desenul de mai jos:

A - partea activă a sculei

B - partea de prindere
1 - vârful cuţitului
2 - faţa de aşezare principală
3 - tăişul principal al cuţitului – în sensul aşchierii
4 - faţa de degajare, pe care alunecă aşchiile

3. Asociaţi parametrii regimului de aşchiere din coloana A, cu

notaţiile acestora din coloana B, respectiv cu unităţile de măsură corespunzătoare, din coloana C,
completând în coloana D:
A B C D
I. viteza de aşchiere 1) „ s ” a) rot / min I. →3)→c)
II. turaţia sculei 2) „ n ” b) mm / rot II. →2)→a)
III. avansul 3) „ v ” c) m / min III. →1)→b)

113
FIŞĂ DE LUCRU (FL2)

Identificaţi maşinile-unelte prezentate în tabelul de mai jos şi precizati care sunt miscările
pe care le execută în vederea prelucrării semifabricatelor

Nr. Denumirea
Maşina-unealtă Denumirea mişcărilor executate
crt.
1. Maşina de - mişcarea principală de rotaţie I
găurit radială - mişcarea de avans II
- mişcarea de poziţionare III
- mişcarea de reglare IV pe verticală
a braţului maşinii
- mişcarea de reglare V în plan
orizontal a braţului maşinii

2. Strung - mişcarea principală I

normal - mişcarea de avans longitudinal II
universal - mişcarea de avans transversal al
cuţitului III
- mişcarea de apropiere a păpuşii
mobile IV
- mişcarea de avans imprimată
sculelor fixate în pinolă V
- - mişcarea de deplasare
transversală a păpuşii mobile
pentru prelucrarea pe strung a
suprafeţelor
3. Maşina de - mişcarea principală de aşchiere I
alezat - mişcarea de deplasare în direcţia
verticală verticală II
monoax - mişcarea de deplasare longitudinală
III
- mişcarea de deplasare transversală
IV

114
4. Maşină de - mişcarea principală I
frezat cu - mişcarea de avans longitudinal II
consolă cu - mişcarea de avans transversal III
arborele - mişcarea de avans vertical IV
principal
vertical

115
FIŞĂ DE LUCRU (FL3)

Denumire Incidente funcţionale

Părţi componente
utilaj (exemple)
1. Strung normal 1-batiu; 2-păpuşa fixă; 3- 1-batiu: ruperea corpului,a
arborele principal; 4- ghidajelor,lagărelor,legăturilor cu
universalul;5-suportul solul sau a diferitelor legături dintre
portcuţit,10-cutia lirei roţilor de componente;
schimb;11-cutia de filete şi 2-păpuşa fixă: defectarea
avansuri. mecanismelor mişcării principale(roţi
dinşate,cuplaje,ambreiaj,arbori,
lagăre),defecţiuni privind sistemul de
ungere.
8-căruciorul : defectarea cuplajelor, a
ghidajelor.
9-păpuşa mobilă: defectarea
mecanismului de acţionare a pinolei,
defectarea sistemului de fixare a
păpuşii, descentrarea axei pinolei.
2. Maşina de 1-batiu;2-berbec;3-masa 1-batiul : fisurarea 8ruperea) batiului,
rabotat cu maşinii;4-cap portsculă;5- defectarea ghidajelor, lagărelor, a
masă scula;6-traversă;7-şurub de sistemului de ungere.
fixă(şeping) ridicare 3-masa : ruperea mesei, a ghidajelor
sau a mecanismelor de avans.
4-capul port-sculă : defectarea
dispozitivului de fixare a sculei, a
mecanismelor de regalare a poziţiei
sculei şi a adâncimii de aşchiere.
3. Maşina de 1-montant;2-cap de frezat;3- 1-batiu: ruperea, fisurarea, spargerea,
frezat plan masa maşinii. defectarea ghidajelor.
verticală,cu 2-capul de frezat : defectarea
avansul mesei mecanismelor mişcării principale(roţi
în două dinţate, arbori, lagăre, sistem de
direcţii ungere, motor, cuplaje9, ghidaje.

4. Maşina de 1-placa de bază;2-coloana;3- 3-păpuşa : defecţiuni ale

burghiat cu păpuşa;4-arborele principal;5- mecanismului de redare a mişcării
coloană motorul electric;6-maneta;7- principale şi de avans( roţi dinşate,
masa rotativă;8-consola. cuplaje, arbori, ghidaje,lagăre).
7- masa rotativă : defectarea
mecanismului de rotire, a ghidajelor.

116
FIŞĂ DE LUCRU (FL4)

a. Strung paralel 560 x 1000

b.

Elemente componente Exemple

Acţionările motor,cuplaje ,cutie de viteze,cutie de avansuri, bară de

avansuri,şurubul conducător.

Părţile portante batiu,ghidaje,păpuşa fixă.

Parţi de comandă pârghii,manete,butoane,roţi de manevră.

Sisteme auxiliare pompe pentru lichidul de răcire şi ungere a sculei,pompe de

ungere,mecanismul de avans rapid.

Sistemul de alimentare şi -
evacuare

117
 2. ACTIVITĂŢI - EXERCIŢII

Soluţii pentru rezolvarea exerciţiilor

1 a) generatoarea; b) directoarea

2 a) cilindru, con, evolventă; b)II–2, III–1, IV-1; c)II-1, III-2, IV-2; .

a)Suprafaţa prelucrată - suprafaţa obţinută în urma prelucrării prin

3aşc
aschiere. ;

b.)Suprafaţa de aşchiere - suprafaţa generată pe piesa semifabricat în urma detaşării

unui strat de aşchiere.

4 a) mişcarea principală de aşchiere; b) mişcarea de avans; c)

mişcarea de poziţionare;

5 I- b, II-a, III-d.

6 Fişa de lucru :
1) a) unghi de aşezare; b) unghi de ascuţire; c) unghi de tăiere;
d) unghi de înclinare.
2) 2 - unghi de atac secundar; 3 - unghi la vârful sculei;
4 - unghi de degajare.
3) ε – unghi la vârful sculei; γ - unghi de degajare; δ - unghi
de tăiere; λ - unghi de înclinare.

7 Fişa de evaluare :
1) a, b, d;
2) a, c, d;
3) a) de curgere; b) de rupere; c) în trepte sau fragmentare;
A) Panglici lungi cu o suprafaţă netedă şi cealaltă rugoasă

B) Mici fragmente cu contur neregulat şi dimensiuni de

câtiva milimetri sau fracţiuni de milimetru.
C) Panglici scurte cu o faţă netedă lucioasă şi o faţă
deformată, alcătuită din elemente dispuse sub formă de trepte
4) a) grosimea aşchiei; b) lăţimea aşchiei;
3
5) 30 cm /min
6) cupru –aşchii de curgere; OL 60 – aşchii în trepte;
7) Adevărat.
3.TESTE DE EVALUARE

118
 TEST INIŢIAL ( rezolvare)

1. Completaţi spaţiile libere pentru a completa enunţul de mai jos:

Mişcările necesare la generarea suprafeţelor sunt:
a. mişcări principale
b. mişcări de avans

2. Încercuiţi răspunsul corect.

Aşchiile continue sau de curgere se obţin la prelucrarea:
a. oţelurilor moi;
b. materialelor dure sau semidure;
c. materialelor fragile.

3. Completaţi în spaţiile de mai jos cinci tipuri de maşini de prelucrare prin aşchiere:
a. Maşini de găurit
b. Maşini de rabotat, mortezat şi broşat
c. Strung
d. Maşini de alezat şi frezat
e. Maşini de rectificat
f. Maşini de filetat, etc.

4. Răspundeţi la următoarea întrebare.

Ce înţelegeţi prin prelucrare prin aşchiere?

Operaţia de îndepărtare a surplusului de material sub formă de aşchii cu ajutorul unor scule
aşchietoare, pe maşini-unelte.

119
 BAREM DE CORECTARE SI NOTARE
TEST DE EVALUARE 1
Subiectul I 1punct
1 – c; 2 – b; 3 – a ;4- a.

Pentru fiecare răspuns corect se acordă câte 0,25 puncte. Pentru fiecare răspuns incorect sau
lipsa acestuia se acordă 0 puncte.

Subiectul II 1 punct
1 – b; 2 – a; 3 – d;4 – c.

Pentru fiecare răspuns corect se acordă câte 0,25 puncte. Pentru fiecare răspuns incorect sau
lipsa acestuia se acordă 0 puncte.

Subiectul III 2 puncte

1. elicoidale 2. universalul 3. universale 4.cotit

Pentru fiecare răspuns corect se acordă câte 0,50 puncte. Pentru fiecare răspuns incorect sau
lipsa acestuia se acordă 0 puncte.

Subiectul IV 1 punct

1.de degrosare ; 2.de finisare .

Pentru fiecare răspuns corect se acordă câte 0,50 puncte. Pentru fiecare răspuns incorect sau
lipsa acestuia se acordă 0 puncte.

Subiectul V 2 puncte

I – miscarea principala de aschiere executata de semifabricat( piesa).

II – miscarea de avans longitudinal executata de scula (cutitul de strung)
III - miscarea de avans transversal executata de scula (cutitul de strung)
IV – mişcarea de apropiere a păpuşii mobile în vederea prinderii pieselor între vârfuri sau în
vederea executării de operaţii de prelucrare
Pentru fiecare răspuns corect se acordă câte 0,50 puncte. Pentru fiecare răspuns incorect sau
lipsa acestuia se acordă 0 puncte.

Subiectul VI 2puncte
N As Ai T Dmax Dmin
A 40 +0,2 +0,1 0,1 40,2 40,1
B 38 -0,1 -0,2 0,1 39,9 39,8
Pentru fiecare răspuns corect se acordă câte 0,20puncte. Pentru fiecare răspuns incorect sau lipsa
acestuia se acordă 0p.

Se acorda 1 punct din oficiu.

120
 BAREM DE CORECTARE SI NOTARE

TEST DE EVALUARE 2

Subiectul I 1punct
1 – b; 2 – c ; 3 – a ;4- b.

Pentru fiecare răspuns corect se acordă câte 0,25 puncte. Pentru fiecare răspuns incorect sau
lipsa acestuia se acordă 0 puncte.

Subiectul II 1 punct
1 – c; 2 – a; 3 – b;4 – e.

Pentru fiecare răspuns corect se acordă câte 0,25 puncte. Pentru fiecare răspuns incorect sau
lipsa acestuia se acordă 0 puncte.

Subiectul III 2 puncte

1. strunguri ; 2. armate; 3. varfuri ; 4. bacuri .

Pentru fiecare răspuns corect se acordă câte 0,50 puncte. Pentru fiecare răspuns incorect sau
lipsa acestuia se acordă 0 puncte

Subiectul IV 1 punct
1.monoax; 2.multiax:

Pentru fiecare răspuns corect se acordă câte 0,50 puncte. Pentru fiecare răspuns incorect sau
lipsa acestuia se acordă 0 puncte.

Subiectul V 2 puncte

1.batiu ; 2. carucior; 3.papusa fixa; 4.platou (universal)

Pentru fiecare răspuns corect se acordă câte 0,50 puncte. Pentru fiecare răspuns incorect sau
lipsa acestuia se acordă 0 puncte.

Subiectul VI 2 puncte

N As Ai T Dmax Dmin
A 44 0,1 -0,2 0,3 44,1 43,8
B 42 0 -0,2 0,2 42 41,8
Pentru fiecare răspuns corect se acordă câte 0,20p. Pentru fiecare răspuns incorect sau lipsa
acestuia se acordă 0p.

Se acorda 1 punct din oficiu.

121
BIBLIOGRAFIE

1. Asamblarea,întreţinerea şi repararea maşinilor şi instalaţiilor, manual pentru clasa a XII-a

Aurel Ciocîrlea-Vasilescu , Mariana Constantin,Editura ALL EDUCATIONAL 2002
2. Exploatarea, întreţinerea şi repararea utilajelor de presare la rece, I.Tureac, St. Cojocaru, I.
Bănică, Editura tehnică, Bucureşti, 1984
3. Maşini-unelte , Alex. Vaida, Emil Botez, ş.a., Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti,
1970
4. Maşini-unelte , bazele teoretice ale proiectării,organologia şi precizia maşinilor unelte, Emil
Botez, V. Moraru, C.Minciu, C. Ispas. Editura tehnică, Bucureşti, 1978.
5. Exploatarea maşinilor-unelte, A.Albu,Al. Vaida, ş.a. Editura didactică şi pedagogică,
Bucureşti, 1983

6. Bazele aşchierii şi generării suprafeţelor, A. Oprean şi alţii, Editura Didactică şi Pedagogică,

Bucureşti, 1981.
7. Îndrumar pentru atelierele mecanice, G.S. Georgescu, Editura Tehnică, Bucureşti, 1978.
8. Maşini-unelte şi control dimensional, M. Ivan şi alţii, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1980
9. Utilajul şi tehnologia meseriei, Prelucrător prin aşchiere, M. Voicu şi alţii, Editura Didactică
şi Pedagogică, Bucureşti, 1992
10. Utilajul şi tehnologia lucrărilor mecanice, Gh. Zgură şi alţii, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1980
11. Utilajul si tehnologia prelucrărilor prin frezare, rabotare şi mortezare, Gh. Calea şi alţii,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1994

12. Utilajul şi tehnologia meseriei, Construcţii de maşini, V. Mărgineanu, I. Moraru şi D.

Teodorescu, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1993
13. Gheorghe, M. Voicu, I. Paraschiv s.a.- Utilajul şi tehnologia meseriei- Editura Didactică şi
Pedagogică, RA, Bucureşti-1995
14. V. Dobrotă, M. Atanasiu, N. Stere ş.a.- Organe de maşini şi mecanisme- Editura Didactică şi
Pedagogică, R.A- Bucureşti

122