Moara cu noroc-particularitati personaj

Ghita traieste o drama psihologica concretizata prin trei

infrangeri , pierzand pe rand increderea in sine , increderea
celorlalti si increderea Anei in el . Consecintele nefaste ale setei de
inavutire si procesul instrainarii de familie sunt magistral analizate
de Slavici , autorul aducand in prim-plan conflictul dintre fondul
uman cinstit al lui Ghita si dorinta de a face avere alaturi de Lica .
La inceput , “carciumarul este un ins energic , cu gustul riscului
si al aventurii”; i se realizeaza de asemenea si un portret fizic , insa
accentul punandu-se pe cel psihic : “inalt si lat in umeri”. El
hotaraste schimbarea , luarea in arenda a carciumii de la Moara cu
noroc . Ghita este capul familiei pe care incearca sa o conduca spre
bunastare . Atat timp cat se dovedeste un om cu initiative ,
lucrurile decurg bine . Bun gospodar , om harnic si cumsecade ,
Ghita doreste sa agoniseasca atatia bani cat sa-si angajeze vreo
zece calfe carora sa le poata da de carpit cizmele oamenilor .
Aparitia lui Lica Samadaul la Moara cu noroc tulbura echilibrul
familiei , dar sip e cel interior al lui Ghita . Cu toate ca-si da seama
ca Lica reprezinta un pericol pentru el si pentru familia lui , nu se
poate sustrage ispitei malefice pe care acesta o exercita asupra sa .
Ghita isi ia toate masurile de precautie impotriva lui Lica :
cumpara doua pistoatele , caini si angajeaza un “ungur inalt ca un
brad” , pe Marti .
Din momentul aparitiei lui Lica , incepe procesul iremediabil de
instrainare a lui Ghita fata de familie . Naratorul surprinde in mod
direct transformarile personajului : Ghita devine “de tot ursuz” ,
“se aprindea pentru orisice lucru de nimic” .
Prin intermediul monologului interior sunt redate gandurile si
framantarile personajului : “Ei ! Ce sa-mi fac ? … Asa m-a lasat
Dumnezeu!” . Ghita devine las , fricos si subordonat in totalitate
Samadaului .
 Sotul Anei e caracterizat in mod direct de Lica. Acesta
realizeaza ca Ghita e om de nadejde (“Tu esti om , Ghita , om cu
multa ura in sufletul tau , si esti om cu minte …”). Totusi
Samadaului nu-I convine un om pe care sa nu-l tina de frica si de
aceea treptat distruge imaginea celorlalti despre carciumar ca om
onest si cinstit .
La process jura stramb , devenind astfel complicele lui Lica .
Are totusi momente de sinceritate , de remuscare : “Iarta-ma , Ano!
Ii zise el . Iarta-ma cel putin tu …”
Datorita generozitatii Samadaului , starea materiala a lui Ghita
devine tot mai infloritoare (acesta incadrandu-se astfel in tipolocia
rivistilor , la fel ca personajul Ion , din romanul cu acelasi nume de
L.Rebreanu ) . Protagonistul defineste astfel cinstea : “Cinstit nu e
decat omul care a astupat gurile rele …”.
Axa vietii morale a personajului e distrusa treptat ; se simte
instrainat de toti si de toate . Arestul si judecata ii provoaca
mustrari de constiinta pentru modul in care s-a purtat . De rusinea
lumii , se gandeste sa plece de la Moara cu noroc . Incepe sa
colaboreze cu Pintea , darn u e sincer in totalitate nici fata de
acesta , ceea ce-l va pierde .
Ultima etapa a degradarii morale a lui Ghita are loc la
sarbatorile Pastelui , cand , orbit de furie , este dispus sa faca orice
pentru a se razbuna pe Lica ; isi arunca sotia drept momeala . Spera
ca aceasta va rezista samadaului , insa ea e dezgustata de lasitatea
sotului ei , i se ofera lui Lica , deoarece e “om” , pe cand Ghita
“nu e decat o muiere imbracata in haine barbatesti”.
Protagonistul realizeaza ca sotia l-a inselat si drept razbunare o
omoara , venind si randul lui , fiind ucis de Raut .
In concluzie , prin particularitatile de realizare a personajelor din
nuvela “Moara cu noroc” , prozatorul dovedeste finite in
observarea miscarii psihologice , detectarea zonelor obscure ale
psihicului uman .