,, Politica de marketing a

dezvoltării turismului rural / ecologic

în Republica Moldova’’
Plan:

Introducere

1. Noţiuni generale ale turismului rural şi ecologic

Conceptul turismului rural, caracteristici şi specificul
Ecoturismul ca formă de diversificare economică a turismului

2. Turismul rural – teorie şi realitate în spaţiul european

Particularităţile produsului turistic rural
Organizarea turismului rural după modelul european
Promovarea şi distribuţia produsului turistic

3. Turismul rural / ecologic în Republica Moldova

Tipologia satelor şi posibilităţi de dezvoltare a turismului rural în
Republica Moldova
Resursele naturale şi antropice ale judeţului Vâlcea, ca bază a
dezvoltării turismului rural în România.
Alternative strategice de marketing a dezvoltării turismului rural în
Republica Moldova

Concluzii
2
 Bibliografie.

3
 Introducere
Când bunul Dumnezeu a făcut împărţirea lumii, moldoveanului i-a dăruit
mare şi munte, păduri şi câmpii, râuri. I-a aşezat cu traiul pe un pământ fertil şi
dăruitor de viată. I-a acoperit cu un cer plin de soare. Le-a poruncit să-şi caute
rostul şi bucuriile existentei în truda paşnică. Credincioşi fiind, moldovenii n-au
râvnit la avere străină, n-au purces la ceartă şi la război peste vecini, dimpotrivă
de-a lungul secolelor au fost trecuţi prin sabie şi foc. N-au purtat războaie,
nevoi, dar au încercat să-şi întărească credinţa prin construcţie de biserici,
mănăstiri, să-şi cinstească strămoşii prin monumente , troiţe, busturi, muzee.
Acestea toate alcătuiesc nişte obiective ce în prezent sunt de atracţie turistică.
Avem o ţară frumoasă, dar trăim prea modest. O descoperim înşişi zi de zi.
O imagine mai favorabilă în lume, i-ar putea şi trăitorii altor ţări, contribuind
totodată, la dezvoltarea economiei naţionale. O activitate din cele mai eficiente
în acest sens poate deveni turismul, inclusiv turismul rural.
Ca urmare a industrializării şi urbanizării intensive din ultima perioadă,
turismul rural apare ca un factor ce asigură păstrarea nealterată a structurilor şi
modului de viaţă rural, a tradiţiilor şi obiceiurilor. Mediul rural este caracterizat
prin predominanţa verdelui, câmpiilor şi pădurilor, in raport cu spaţiul construit,
creând senzaţia de evadare şi libertate.
Deşi, pentru majoritatea ţărilor europene turismul rural nu este o activitate,
pentru Republica Moldova aceasta este o formă nouă de turism, care se află la
un început de dezvoltare.
Prezenta lucrare are menirea de a da o caracteristică a potenţialului turistic
al Moldovei, inclusiv a resurselor de provenienţă naturală şi antropică a
judeţului natal, Ungheni.
Scopul lucrării este determinat de necesitatea cunoaşterii modelelor de
turism rural la nivel internaţional şi de aplicarea lor în practică pe teritoriul
Republicii Moldova după specificul său. Acest fapt impune:
- definirea conceptelor de turism rural şi ecologic
- conturarea motivelor şi principiilor ce stau la baza dezvoltării turismului
rural/ecologic
- relevarea factorilor ce influenţează direct sau indirect dezvoltarea acestei
forme de turism
- evaluarea rolului strategiilor de MK asupra promovării şi dezvoltării
locale şi internaţionale a turismului.Aceste particularităţi au determinat
structura lucrării.
Cap. 2 ,,Turismul rural – teorie şi realitate în spaţiul european’’ este o
caracteristică a modelului european al turismului rural. Aici sunt specificate
elementele ofertei turistice rurale şi caracterizate strategiile de dezvoltare a
turismului rural în ţările UE.
Cap. 3 ,,Turismul rural / ecologic în Republica Moldova’’ este o evaluare a
potenţialului turistic rural al RM. De asemenea sunt descrise cele mai atractive
locuri de provenienţă naturală şi antropică a judeţului natal, care servesc ca bază
a dezvoltării turismului rural în RM.
Ca bază teoretică s-au utilizat lucrările specialiştilor în domeniu.

4
1.Noţiuni generale ale turismului rural şi ecologic.

1.1 Conceptul turismului rural, caracteristici şi specificul.

Regiunile rurale din economiile dezvoltate se confruntă cu o serie de

probleme comune, printre care declinul populaţiei, schimbări economice
determinate de industrializare şi urbanizare, îmbătrânirea populaţiei şi
necesitatea regenerării comunităţilor locale. În acelaşi timp agenţiile locale,
regionale, guvernamentale din aceste zone încearcă rezolvarea acestor probleme
şi menţinerea viabilităţii regiunilor rurale, dată fiind importanţa crescută a
conservării naturii şi peisajelor, a reconsiderării clădirilor istorice şi a
societăţilor rurale tradiţionale. Un domeniu în care aceste regiuni rurale au
devenit şi continuă să devină o interesantă ţintă este cel al turismului.
Activităţile turistice s-au concentrat, şi trendul se menţine de altfel, în ariile cu
plaje, lacuri, staţiuni montane, ca şi centre culturale majore, dovedindu-se
puternice motoare ale creşterii economice. O nouă dimensiune, din ce în ce mai
puternică, se adaugă însă acestor activităţi turistice – este vorba despre creşterea
numărului turiştilor independenţi în căutare de vacanţe rurale neorganizate.
Această nouă dimensiune a contribuit şi contribuie la consolidarea şi
dezvoltarea turismului rural.
Turismul rural reprezintă o formă de turism ce presupune, în linii
generale, o vacanţă la ţară cu cazare în structuri de primire rustice (de tip hanuri,
ferme, pensiuni, în proprietăţile private ale locuitorilor locali) şi petrecerea
timpului liber în spaţiul rural, cu condiţia unei integrări ecologice armonioase,
într-un cadru natural nealterat, îmbinat cu tradiţii şi obiceiuri, a activităţilor
practicate în aceste locuri (turism cultural, religios, ştiinţific, viticol etc.).
Turismul rural nu este o activitate nouă pentru acest sfârşit de veac.
Interesul crescut pentru activităţile de recreere rurale s-a manifestat încă din
sec.19, ca o reacţie împotriva stresului şi a extinderii uneori necontrolate a
zonelor urbane. Alpii, Munţii Stâncoşi americani şi canadieni au fost unele din
primele zone de dezvoltare a turismului rural, iar în prezent toate ţările
dezvoltate şi nu numai, au programe speciale de dezvoltare a turismului rural.
Deşi o definiţie a turismului rural ar putea să apară ca fiind foarte simplă –
acea formă de turism practicată în regiunile rurale – problema delimitării
turismului rural este, totuşi, ceva mai complicată.

5
 Tab.1
Criteriul de delimitare a aşezărilor rurale în diferite ţări
Ţara Criteriul
Australia Aşezări umane cu mai puţin de 1000 de locuitori, exclusiv
aşezările de vacanţa
Austria Aşezări umane cu mai puţin de 5000 de locuitori
Canada Aşezări umane cu mai puţin de 1000 de locuitori, cu o
densitate a populaţiei mai mică de 400 loc/km

Danemarca şi Aglomerări de mai puţin de 200 de locuitori

Norvegia
Anglia şi Ţara Nu există o definiţie, însă Comisia pentru dezvoltare rurală
Galilor exclude aşezările cu mai mult de 10000 de locuitori
Franţa Aşezările umane cu mai puţin de 2000 de locuitori, în case
vecine sau cu nu mai mult de 200 m între case
Portugalia şi Aşezări cu mai puţin de 10000 de locuitori
Elveţia
Plecând de la încercările de definire a ruralităţii, turismul rural în forma sa
pură poate fi privit ca fiind acel tip de turism care întruneşte următoarele
caracteristici:
- este localizat în regiuni rurale;
- este rural din punct de vedere funcţional, adică este construit pe
trăsăturile caracteristice lumii rurale, mici întreprinderi, spaţii deschise,
contact cu natura şi lumea naturală, moşteniri culturale, societăţi şi
practici tradiţionale;
- este rural ca scară, adică de dimensiuni reduse în termeni de clădiri,
aşezări dar şi fluxuri;
- este tradiţional în caracter, crescând încet şi organic, în strânsă legătură
cu familiile locale;
- este de regulă controlat local şi dezvoltat pentru binele pe termen lung al
comunităţii locale;
Corespunzător, trăsăturile caracteristice turismului rural, respectiv celui urban
sunt prezentate în tabelul nr.2.
Tab.2
Turismul rural şi turismul urban – privire comparativă
Turism urban Turism rural
1.Spaţii deschise mici 1.Mari spaţii deschise
2.Aşezări de peste 10000 de locuitori 2.Aşezări sub 10000 de locuitori
3.Densitate mare a populaţiei 3.Densitate redusă a populaţiei
4.Mediu construit 4.Mediu natural
5.Multe activităţi de interior 5.Multe activităţi în exterior
6.Infrastructura intensivă 6.Infrastructură slabă
7.Bază de agrement/comerţ puternică 7.Activităţi individuale
8.Fără implicarea fermelor/silviculturii 8.O anumită implicare a fermelor/silv.
9.Personalul poate locui departe de 9.Personalul locuieşte adesea aproape
locul de muncă de locul de muncă

6
10.Rar influenţat de factori sezonieri
11.Mulţi vizitatori
12.Relaţii de anonimat între turişti
13.Managementul profesional
14.Atmosferă cosmopolită
15.Multe clădiri moderne
16.Operaţii de MK largi
10.Des influenţat de factori sezonieri
11.Puţini vizitatori
12.Relaţii personale între turişti
13.Managementul ’’amator’’
14.Atmosferă locală
15.Multe clădiri vechi
16.MK pe nişe

În practică, aceste trăsături nu vor fi regăsite toate o dată în fiecare formă de

turism rural. Unele activităţi de turism rural vor avea şi anumite trăsături
,,urbane’’, altele pot fi chiar într-un proces de transformare în activităţi de turism
urban.
Care sunt activităţile specifice turismului rural? Deşi des ridicată, această
întrebare nu-şi găseşte uşor un răspuns, cel puţin nu unul unic, deoarece multe
activităţi se află la limita dintre urban şi rural, putând uşor trece dintr-o categorie
în alta.
Activităţi turistice specific rurale:
- mers, căţărat, vacanţe de ,,aventură’’ / sălbatice, canotaj, rafting(coborâre
cu pluta), schi de lungă distanţă(cross country), tururi cu bobul, schi de
coborâre de joasă intensitate, studiul naturii în amenajări exterioare,
inclusiv observarea păsărilor, fotografiere etc., vânătoare, tururi cicliste,
călărie, evaluarea peisajelor, studii ale moştenirii rurale, turul orăşelelor
mici / satelor, vacanţe de relaxare într-un mediu rural, întâlniri / conferinţe
pe scară foarte mică, festivaluri rurale, străbaterea râurilor şi canalelor,
sporturi care un mediu natural(orientare turistică etc.).
Turismul rural reprezintă o activitate multi-factorială, nu este numai un
sejur la o fermă sau într-o casă ţărănească şi numai un repaos. Turismul rural se
adresează în primul rând oamenilor dinamici, celor care iubesc natura şi turismul
ecologic, profită de orice ocazie pentru a face plimbări, ciclism, ascensiuni sau
aşa numita ,,vânătoare de imagini’’, iubitorilor de sport şi aventură, vânătorilor
şi pescarilor, cât şi celora care consideră traiul în mijlocul naturii o adevărată
sursă de sănătate. Vacanţele la ţară aduc cel mai mare beneficiu individului prin
condiţiile de mişcare într-un mediu nepoluat, oferite unei populaţii urbane din ce
în ce mai sedentare, mai legate de spaţiul închis, de climatul artificial al unui
birou, expusă continuu efectelor poluante ale aglomerărilor cotidiene.
Printre factorii bio-psiho-sociali care conduc la dezvoltarea turismului rural
se numără:
1. Conştientizarea nevoii de a duce o viaţă sănătoasă- conceptul este în
continuă ascensiune şi în cadrul traiului sănătos, recreerea activă joacă un rol
extrem de important. Mediul rural este considerat a fi sănătos, tonificând
organizmul prin mediul nepoluat şi viaţa liniştită şi prin lipsa condiţiilor majore
de stres.
2. Pacea şi liniştea sunt din ce în ce mai căutate de turişti.
3. Populaţia de vârsta a treia este în continuă creştere. Această populaţie,
încă activă, în general cu un venit mediu stabil, este dispusă să călătorească şi o
mare parte alege vacanţele la ţară, atât din motive de sănătate, cât şi datorită
mediului curat liniştit şi neagresiv.
7
 4. Creşterea interesului faţă de alimentaţia naturală şi raţională. Vacanţa la
ţară asigură într-o proporţie destul de mare o alimentaţie ecologică sănătoasă,
care în mediul urban este din ce în ce mai scumpă. Preparatele proaspete, în
general simple şi gătite în mod tradiţional sunt mai aproape de bucătăria ,,ca la
mama acasă’’, de care mulţi turişti îşi amintesc cu nostalgie.
5. Individualizarea consumului ,în consecinţă a ofertei reprezintă o tendinţă
pe plan mondial.
6. Turismul rural este benefic pentru copii, nu numai prin posibilitatea de a
oferi o alimentaţie naturală, cu alimente proaspete şi de calitate, ci şi datorită
relaţiilor pe care le crează între copil şi natură. Vacanţa la ţară permite copiilor
nu numai cunoaşterea tradiţiilor, obiceiurilor ci şi cunoaşterea directă a florei şi
faunei. Majoritatea copiilor din mediul urban nu cunosc animalele domestice
decât din cărţi şi fotografii. Ei au posibilitatea să-şi lărgească cunoştinţele în
mod direct, imediat stabilind relaţii afective cu animalele (câini, cai, pisici).
Jocul în care partenerii sunt copilul şi animalul, reprezintă o sursă de descărcare
şi echilibrare psihică pentru copii, de multe ori o metodă terapeutică.
Există o puternică legătură între turismul rural şi agricultură. În mod
tradiţional, agricultura şi silvicultura au fost elemente centrale pentru viaţa
rurală, fiind principali furnizori de locuri de muncă, de venituri în economia
rurală şi cu o puternică influenţă asupra tradiţiilor şi stilului de viaţă. Turismul
agricol este însă categoria de turism rural care s-a bucurat de cea mai mare
atenţie, rolul lui fiind adesea exagerat, atât de către diferitele instituţii
guvernamentale cât şi de către teoreticieni.
În concluzie putem afirma că turismul rural nu trebuie în nici un caz redus
la agro-turism; turismul agricol este doar un tip de turism rural, la alcătuirea
întregului contribuind şi turismul social, turismul cultural, istoric sau turismul
etic.

1.2 Ecoturismul ca formă de diversificare economică a

turismului.

Turismul ,,verde’’ sau al iubitorilor de natură reprezintă un fenomen relativ

recent, care reprezintă un segment al industriei turistice ce este supranumit
ecoturism şi care pentru prima dată a fost enunţat la Congresul Organizaţiei
Mondiale de turism, de la Bali(Indonezia), din 28-31 aprilie 1994.
Prin aplicarea conceptului de ecoturism se încearcă minimalizarea efectelor
negative asupra mediului local – natural şi antropic cu asigurarea dezvoltării
economice ascendente a comunităţilor locale.
Aşa cum se cunoaşte de altfel, ecoturismul presupune, în practica sa,
desfăşurarea atât a activităţilor turistice, cât şi a celor economice într-un mediu
agreabil, nepoluat, cu privelişti reconfortante şi nealterate. Practicarea
ecoturismului impune protejarea zonelor sau resurselor turistice, ce sunt
destinate studierii, admiraţiei, recreerii şi refacerii fizice şi psihice, şi nu
distrugerii.

8
 În momentul de faţă un număr tot mai mare de specialişti, atât cei care se
ocupă de practica cât şi de teoria domeniului consideră că principiile
ecoturismului sunt:
- industria – de orice natură şi odată în plus cea turistică – nu trebuie să
degradeze resursele, ci să se dezvolte în aşa măsură încât ea să ajute la
protejarea mediului înconjurător.
- activităţile economice trebuie să asigure beneficii pe termen lung pentru
resursele turistice, comunităţile locale şi industrie.

Între turism şi componentele mediului înconjurător există o relaţie

complexă, legăturile dintre ele manifestându-se în ambele direcţii: mediul
natural constituie un suport major pentru unele activităţi turistice, iar turismul
reprezintă activitatea economică, un grad înalt de eficienţă economică, cu impact
mai redus asupra mediului ambiant.
Astfel ecoturismul este mai întâi de toate o acţiune de dezvoltare sub
forma unui parteneriat între tour-operatori, agenţii de turism, comunităţi locale,
gestionari de zone naturale protejate, asociaţii de mediu şi colective de
specialişti în domeniu, pe baza unei înţelegeri comune, de principii şi acţiuni
comune, având ca scop final păstrarea unei funcţii turistice echilibrate şi
eficiente din punct de vedere economic.
Dezvoltarea ecologică a turismului în zone naturale protejate vizează în
principal patru planuri:
- economic, prin creşterea gradului de valorificare a resurselor, în special a
celor mai puţin cunoscute pentru reducerea presiunii asupra celor mai
intens exploatate;
- ecologic, prin asigurarea utilizării raţionale, a tuturor resurselor, cu
reducerea şi eliminarea deşeurilor şi reziduurilor menajere, reciclarea,
conservarea şi protecţia mediului;
- social, prin sporirea numărului de locuri de muncă, menţinerea unor
meserii tradiţionale sau calificare în domeniul turismului;
- cultural, prin valorificarea elementelor de civilizaţie, artă, cultură
deosebite şi originale, care sunt expresia unei anumite identităţi culturale şi
poate dezvolta prin turism spiritul de toleranţă.
În primul rând, nu trebuie pierdut din vedere faptul că zonele naturale
protejate, dispun de un potenţial turistic cu totul deosebit. Astfel orice gestionare
şi amenajare trebuie să aibă în vedere câteva elemente importante:
- zonele naturale protejate trebuie să constituie o bază ştiinţifică pentru
cercetarea ştiinţelor naturii, cu rol esenţial în conservarea fondului genetic
naţional şi mondial pentru conservarea ecosistemelor naturale;
- zonele naturale protejate pot contribui la dezvoltarea socio-economică cu
ridicarea nivelului de viaţă în plan local şi regional;
- zonele naturale protejate trebuie să-şi păstreze funcţia educativă, mai ales
formarea unei atitudini pro-ecologice prin forme de instruire specifice
pentru tineret şi adulţi;

9
 - zonele naturale protejate pot asigura dezvoltarea unor relaţii internaţionale
pe linia cooperării ştiinţifice şi informaţionale şi prin integrarea lor pe
anumite pieţe turistice şi de cercetare.
Procesul de amenajare pentru turism a zonelor naturale protejate trebuie să
îndeplinească anumite condiţii legate de organizarea punctelor de intrare a
turiştilor, a circulaţiei turistice, amenajarea de structuri turistice şi pentru
vizitarea obiectivelor turistice.
Relaţia turism – mediu este una irevocabil nedistructibilă şi drept urmare
practicarea ecoturismului poate asigura valorificarea şi utilizarea adecvată a
resurselor turistice. În aceste condiţii dezvoltarea unei zone turistice se
realizează concomitent cu păstrarea integrităţii ecologice a acesteia.
În momentul de faţă, dar mai ales în perspectivă – pe termen lung –
costurile financiare pentru susţinerea unui turism durabil, inclusiv a
ecoturismului, par a fi ridicate. Privind în viitor şi analizând realist vom constata
însă că ulterior costurile pentru refacerea ecologică sunt mult mai mari, iar
efectele negative asupra mediului ambiant pot fi, în mare măsură, ireversibile.
Practicarea ecoturismului poate duce în consecinţă la efecte ecologice
pozitive, din rândul cărora anticipăm:
- diminuarea efectelor distructive rezultate din activitatea economică sau
circulaţia turistică necontrolată asupra potenţialului turistic;
- limitarea accesului turistic de masă în zonele ecologice sensibile;
- sporirea atractivităţii resurselor turistice;
- dezvoltarea conştiinţei ecologice a populaţiei;
- o mai bună convieţuire pe Terra.
Dezvoltarea zonelor rurale trebuie să constituie un obiectiv prioritar datorită
riscului nepoluării acestora, având în vedere faptul că în ultimul timp se
manifestă tendinţa migraţiei populaţiei către zonele urbane.
În prag de mileniu durabilitatea activităţilor turistice pare a ţine de o nouă
filosofie a călătorului: ECOTURISMUL. Aceasta propune, odată în plus, ca
satisfacerea nevoilor generaţiei actuale să nu afecteze satisfacerea nevoilor
viitoarelor generaţii. Această atitudine este mai mult decât de bun simţ, deoarece
implică conştiinţa continuităţii şi a responsabilităţii, faţă de generaţiile care nu
merită să fie lipsite de vederea acestor locuri minunate pe care le gasim în
natură.

2.Turismul rural – teorie şi realitate în spaţiul european.

2.1 Particularităţile produsului turistic rural

Turismul rural este o activitate cu caracter recreativ sau sportiv, constând în

parcurgerea unor regiuni pitoreşti sau interesante din aspect cognitiv.

10
 Un element definitoriu pentru caracterizarea turismului rural este oferta.
Aceasta reprezintă, de fapt, ,,totalitatea resurselor naturale(peisaje
geomorfologice, climatologice, faunistice etc.) şi antropice(monumente
istorice, de artă, arhitectură, etnografie, folclor etc.), împreună cu
echipamentul de producere şi comercializare a produsului turistic, bunurile şi
serviciile destinate consumului turistic(alimentare şi industriale), condiţiile de
comercializare(preţ, facilităţi etc.) ale acestora, infrastructura turistică şi forţa
de muncă necesară activităţii turistice’’.
Clasificarea ofertei turismului poate fi realizată în funcţie de motivaţia
dominantă a consumatorilor în următoarele grupe:
 oferta turismului de vacanţă: scopul putând fi recreativ, sportiv,
familiar;
 oferta turismului de afaceri: turism cu titlu stimulativ;
 oferta turismului pentru sănătate: turism în scop profilactic, de
tratament, pentru cure de produse alimentare naturale, fructe de
pădure, miere de albine, ceaiuri etc.;
 oferta turismului de agrement: jocuri, concursuri, călărie, alte
distracţii.
Una din caracteristicile dominante ale ofertei turismului rural este
rigiditatea sa. Concretizarea acestei caracteristici se poate efectua pe mai multe
planuri, şi anume:
1. Oferta şi producţia turistică sunt imobile, ceea ce implică deplasarea
consumatorului şi nu a produsului în vederea consumului;
2. Oferta nu poate fi stocată, ceea ce presupune o adaptare cantitativă a
ofertei la nivelul cererii;
3. Rigiditate în localizarea capacităţii sau echipamentului de producţie care
este amplasat în jurul ori în apropierea sursei de atracţie. Se vorbeşte astfel
despre amplasarea ofertei lângă elementul de atracţie, ceea ce duce la o lipsă de
alternative sau variante ale localizării producţiei;
4. Imposibilitatea adaptării ofertei la variaţiile cantitative de tip sezonier ale
cererii pentru turismul rural şi la modificările calitative ale cererii determinate
de diversificarea motivaţiilor este tot o rezultantă a rigidităţii.
Un alt element caracteristic al ofertei, în cazul turismului rural, îl
reprezintă, în anumite limite, efectul de substituire. Cu alte cuvinte, în condiţii
în care producţia turistică antrenează numai o parte din ofertă pe ansamblu
pentru turismul de vacanţă, cealaltă parte poate fi valorificată prin practicarea
altor activităţi specifice turismului rural ca de exemplu: plimbări cu sania, cu
căruţa, călărie, participarea la diferite sărbători tradiţionale, târguri diverse etc.

Pentru caracterizarea ofertei în turismul rural sunt utilizate trei elemente

definitorii: cazarea, alimentaţia şi agrementul.
Spre deosebire de alte forme de turism, cazarea se desfăşoară în
gospodăriile ţărăneşti. Acestea ,oferă, în ciuda aparenţelor, un confort echivalent
cu cel al unui hotel de două stele şi posedă şi anumite avantaje pe care un hotel
echivalent nu le are. Specific este stilul în care sunt construite casele şi modul de
decorare a interiorului. Se pot întâlni aici: mobilier realizat în stil tradiţional,
mobilier specific, lenjerie în stil tradiţional, elemente de ornament

11
interior(perdele, draperii, prosoape etc.). Uneori, chiar casele poartă în exterior
desene cu motive tradiţional-folclorice. Prezentând aceste elemente, serviciul de
cazare dă o notă de atracţie şi specificitate.
Alimentaţia. În cadrul gospodăriei ţărăneşti, turistul poate opta pentru
servirea mesei sau nu. Cu toate acestea, masa constituie o motivaţie de bază în
alegerea acestei forme de turism.
Serviciul se poate realiza în sistem:
- pensiune completă;
- demipensiune;
- mic dejun inclus în tariful de închiriere al camerei;
-pensiune completă sau demipensiune acordată de o familie unui grup mai
mare de turişti, care locuiesc în gospodării diferite;
- pregătirea mesei de către turişti cu produsele lor sau ale gospodarului şi cu
utilajele acestuia.
Caracteristica esenţială a serviciului de alimentaţie în turismul rural, îl
reprezintă faptul că masa se bazează în întregime pe preparate naturale,
proaspete ce provin din gospodăria proprie. Astfel, turiştilor li se pot oferi
produse culinare ca de exemplu: caş, urdă, lapte proaspăt sau tipuri de ciuperci,
afine, zmeură, mure, carne de vânat, peşte proaspăt, etc.
Desfăşurându-se în mediul rural, agrementul se deosebeşte de cel din
turismul clasic.
Peisajele deosebite în care sunt ,,implantate’’ aceste gospodării, constituie o
modalitate de relaxare pentru turişti, ei putând admira natura şi frumuseţile ei.
Acest lucru se întâmplă mai ales în cadrul turismului de odihnă. Vizitarea
monumentelor cultural istorice, participarea la spectacole folclorice sau alte
variante de agrement. Pe lângă cântecele şi jocurile tradiţionale care se pot
admira cu ocazia participării la spectacolele folclorice, este de remarcat şi portul
tradiţional specific zonei, care încântă ochiul turistului. Imaginea dansatorilor şi
cântăreţilor îmbrăcaţi tradiţional, conferă o notă de pitoresc şi o distincţie
deosebită peisajului.
Un alt element de animaţie şi agrement îl constituie participarea la anumite
sărbători religioase ale satului, cum ar fi cele de Paşti (cu ouă roşii, cozonaci,
pască, plăcinte, friptură de miel, vin roşu), de Crăciun şi de Anul Nou (colinde,
urături, mâncăruri tradiţionale etc.) sau cu ocazia hramurilor bisericeşti. Alte
elemente de divertisment şi agrement suplimentare ar putea fi plimbările cu
căruţa, cu sania, partidele de pescuit sau însoţirea pădurarilor la vânătoare.
Pentru stabilirea unor facilităţi pentru dezvoltarea turismului rural,
activitatea specifică se desfăşoară în cadrul pensiunilor turistice şi agroturistice.
Pensiunile turistice au o capacitate de cazare de până la 20 de camere,
funcţionează în locuinţele cetăţenilor sau în clădiri independente şi asigură
cazarea turiştilor în spaţii special amenajate şi condiţii de pregătire şi servire a
mesei.
Pensiunile agroturistice sunt pensiuni turistice care asigură o parte din
alimentaţia turiştilor cu produse proaspete din producţia proprie.
Pensiunile se clasifică pe stele. Calitatea serviciilor pensiunilor este
dependentă de următorii factori principali:
 amenajarea spaţiilor destinate turiştilor;

12
  pregătirea şi servirea mesei;
 condiţiile de vânzare a produselor obţinute în gospodărie;
 relaţii cu turiştii.
Calitatea ,,percepută’’ a serviciilor este influenţată şi de existenţa
mijloacelor de semnalizare exterioară a gospodăriei (panouri, stâlpi cu săgeţi,
indicatoare, plachetă montană pe peretele casei sau pe poartă), precum şi de
corespondenţă între conţinutul mesajului publicitar din broşuri sau pliante şi
realitate.
Spaţiile destinate oaspeţilor sunt camerele de dormit, grupul sanitar,
bucătăria şi anexele gospodăreşti. Principiul care trebuie aplicat este cel al
redescoperirii şi conservării specificului local. Totuşi, pentru grupul sanitar şi
bucătărie, mai ales dacă aceasta este pusă la dispoziţia oaspeţilor, în care turişti
pot pregăti ei însăşi câte ceva, sunt preferate elementele de confort modern:
pentru grupul sanitar – apă caldă duş, WC. interior; pentru bucătărie – aragaz,
frigider.
Absenţa grupului sanitar interior nu elimină automat din circuitul turistic
gospodăria în cauză. De exemplu vara, duşul poate fi amenajat sub forma unui
rezervor plasat la înălţime, de asupra unui spaţiu împrejmuit. Dimineaţa se
umple rezervorul, care nefiind închis deasupra, permite încălzirea apei peste zi,
de la soare.
Pregătirea mesei de către gazdă se face cu respectarea tradiţiilor culinare
ale locului. Indiferent dacă vesela este din lut sau din porţelan, servirea trebuie
făcută, în principiu, cu respectarea regulilor de mânuire şi aşezare pe masă
valabile în restaurant.
Pentru vânzarea produselor alimentare obţinute în gospodărie trebuie
avut grijă ca animalele să fie sănătoase, iar tratamentele chimice să fie restrânse
la minimum necesar. Hârtia folosită pentru ambalaj nu ar trebui să fie o hârtie
veche, reutilizată.
Relaţiile cu oaspeţii, începând cu primirea şi continuând cu întreţinerea
comunicării, implicarea oaspeţilor în activităţile gospodăreşti şi propunerile de
divertisment, se dovedesc definitorii. Este foarte probabil ca în absenţa unor
relaţii cordiale, calde, prieteneşti, chiar în condiţiile unor amenajări ale spaţiilor
corecte, satisfacerea oaspeţilor să fie minimă. Un pahar de băutură de ,,bun
venit’’ oferit ,,din partea casei’’ îi apropie pe oameni de la început. Practic,
pentru turismul rural, comunicarea cu gazdele şi cu alţi săteni reprezintă o
componentă a însuşi produsului turistic.
În afara condiţiilor oferite în cadrul pensiunii care-i asigură oaspetelui
serviciile de bază, calitatea sejurului este influenţată de posibilităţile şi
programele de petrecere a timpului în împrejurimi.

2.2 Organizarea turismului rural după modelul european.

Turismul rural nu este, la drept vorbind, un fenomen nou. De-a lungul

timpului – acest timp numărându-se în decenii pentru majoritatea ţărilor UE –
s-a practicat o manieră spontană sau organizată de cazarea a turiştilor în sate.
Ceea ce în schimb este nou reprezintă dimensiunea la care s-a ajuns prin

13
expansiunea fenomenului turistic în spaţiul rural. Această expansiune se explică
pe de o parte prin relansarea dezvoltării regiunilor rurale şi pe de altă parte prin
diversificarea formelor de practicare a turismului de masă.
De aceea, regiunile rurale ale Europei înscriu turismul, rând pe rând, în
cadrul politicilor de dezvoltare locală pe viitor. Aici, turismul rural se bazează
pe trei coordonate: spaţiu, oameni şi produse, deoarece:
1. spaţiul fără existenţa oamenilor nu poate fi suport al convieţuirii; un
spaţiu fără produse nu poate răspunde tuturor nevoilor consumatorilor de turism;
2. oamenii în lipsa spaţiului sau a produselor, dispun numai de o capacitate
de primire redusă;
3. produsele care nu au ca bază spaţiul şi oamenii nu au decât o existenţă
efemeră şi nu pot asigura dezvoltarea durabilă pe plan local.
Însă, în funcţie de regiune sau ţară, aceste cuvinte ,,spaţiu, oameni,
produse’’ descriu realităţi foarte diferite.
Ecuaţia fundamentală a produsului turistic rural este:
Cazarea la fermă = vacanţa petrecută în sat + petrecerea timpului liber
în spaţiul rural.
Ferma, satul, spaţiul rural sunt imagini, deci sunt motivele pentru care
turiştii vin să îşi petreacă vacanţele la ţară.
Ferma rămâne un simbol foarte puternic pentru turist; este casa fermierului,
a ţăranului, a celui ce cunoaşte secretele naturii, dar ştie şi locurile de pescuit, de
cules ciuperci, este locul unde trăiesc animalele domestice cu care turistul din
mediul urban a pierdut contactul, este locul unde se pot mânca fructe proaspete,
locul unde se succed generaţii fără a se schimba modul de viaţă.
Satul, de asemenea ocupă un loc important în imaginea turistului.
Semnifică dimensiunea umană, intimitatea socială, animaţia locală; evocă
primăria, şcoala, cafeneaua, biserica, aceste locuri care au marcat viaţa viaţa
oamenilor de-a lungul secolelor. Satul grupează artizani comerciali, mici
întreprinzători, acei ,,actori’’ locali care fac mai uşoară viaţa de la ţară. Satul
este locul unde găsim serviciile publice, indispensabile tuturor, locul unde se
desfăşoară cele mai frumoase sărbători.
Dar viaţa de la ţară, cu trecerea timpului, a devenit grea: şcoli, biserici,
cafenele, hoteluri, comercianţi dau faliment fără speranţa de a reveni, tineri
pleacă spre oraşe, oamenii cedează în faţa greutăţilor cotidiene. Cererea turistică
creşte regulat pentru satele primitoare, înfloritoare, cu patrimoniul bogat în
resurse şi tradiţii.
Putem spune că viaţa cotidiană din sate este influienţată şi trebuie să se
adapteze activităţilor turistice; însă acestea trebuie să nu destabilizeze viaţa
locală cotidiană.
Spaţiul reprezintă întregirea activităţii de cazare la fermă şi a vieţii satului
în slujba turismului rural. Spaţiul reprezintă simbolul libertăţii, respiraţiei, apei
pure, verdeţii, florilor, culorilor, parfumurilor, cânturilor; el invită la
contemplaţia peisajelor, dar şi la activităţi fizice de-a lungul potecilor, pe malul
râurilor, traversând dealurile, munţii, aflându-se pe înălţimile falezelor, etc.
Aceste activităţi în plină natură constituie un criteriu important în alegerea
petrecerii vacanţelor la ţară.

14
 Turismul rural e fundamental integrat în cadrul mijloacelor rurale de
primire unde pune în valoare potenţialul natural, cultural şi uman pe baza căruia
se elaborează şi promovează produsele turistice la nivel local, regional, naţional
şi internaţional.
Trebuie subliniat faptul că dezvoltarea rurală integrată prin turism
presupune participarea activă a populaţiei la operaţiunile turistice de primire şi
animaţie ce trebuie efectuate conform unui proiect collectiv de dezvoltare locală.
Prin turismul rural, consumatorul caută conştient sau inconştient un alt mod
de petrecere a vacanţei, propice contactului cu natura, întoarcerii la obârşii, la
convieţuire – ceea ce nu e în contradictoriu cu practicarea activităţilor de
petrecere a timpului liber în ,,aer curat’’ sau cu sejururile într-o unitate de cazare
de categorie superioară.
Turistul acordă o deosebită atenţie serviciilor şi ofertelor pentru petrecerea
timpului liber. Scopul este de a asigura servicii perfecte – fără ca turistul să
sesizeze eforturile – prin materializarea ideilor bune care să nu necesite investiţii
mari, dar să corespundă aşteptărilor turiştilor.
Gazda trebuie să ştie cum să-şi vândă marfa, cum să se comporte faţă de
turişti. Iată câteva aspecte practice şi foarte importante:
1. Când confirmaţi rezervarea, menţionaţi posibilitatea de a se ajunge la
unitatea Dvs. şi daţi indicii cu privire la mijloacele de transport şi căi de
comunicaţie;
2. La sosirea turiştilor, oferiţi un semn de bun venit(un pahar cu vin sau altă
băutură);
3. În cameră puneţi flori în vaze;
4. Trebuie să aveţi pregătite mai multe feluri de perne pentru oaspeţi;
5. În fiecare cameră ar fi indicat să fie prospecte ale regiunii;
6. Când vă adresaţi turiştilor spuneţi-le pe nume;
7. Amintiţi-le turiştilor de Dvs. ,transminţându-le felicitări de ziua lor de
naştere şi urări de bine de sărbători;
8. Informaţi turiştii de noutăţile din sat;
9. Să aveţi întotdeauna pregătite oferte pentru petrecerea timpului liber când
condiţiile meteorologice sunt nefavorabile.
Turistul aşteaptă să se bucure de ospitalitatea gazdelor – aşa cum reiese din
reclamă(de fapt, din întrega reclamă turistică). Turiştii doresc în primul rând
servicii bune. Serviciile reprezintă un criteriu subiectiv şi nu costă nimic; turistul
mulţumit este cal mai bună şi ieftină metodă de reclamă pentru gazdă.
Dacă unitatea dată este pregătită să primească familii cu copii, această
orientare trebuie să se regăsească în amenajările din camere, de la grupuri
sanitare la spaţiile de petrecere a timpului liber.
Turismul moale sporeşte importanţa activităţilor turistice, care afectează
cât mai puţin mediul înconjurător.Pentru promovarea turismului moale trebuie
urmărite criteriile de calitate cu valenţe ecologice:
- în unitatea de primire;
- prin diferite modalităţi de înlăturare a deşeurilor;
- amenajare optimă a spaţiilor verzi, grădinilor.
De asemenea, o serie de aspecte ecologice trebuie să se regăsească în
evaluare:

15
 1.Apa este definită ca aliment. Trebuie urmărit consumul de apă, în
perioada în care se află turişti în unitate, trebuie căutate modalităţi de
economisire a apei;trebuie de urmărit ce se întâmplă cu apele menajere;
2.Se urmăresc posibilităţi de economisire sau de utilizare a unor surse de
energie alternativă(becuri de consum redus de energie, surse de căldură);
3.Se urmăresc aspecte legate de colectarea deşeurilor, prin separarea
acestora în funcţie de natura materialelor, soluţiile pentru înlăturarea deşeurilor.
În turismul rural nu trebuie folosite produse porţionate, preambalate, sticlă de
unică folosinţă, conserve, veselă de unică folosinţă.
4.Aspectul construcţiilor trebuie să se integreze în cadrul arhitectonic
tradiţional al regiunii. Clădirile tradiţionale cu elemente culturale locale pretează
cel mai bine pentru turismul în mediul rural, nu blocuri sau alte clădiri din beton.
5.Amenajarea exterioară a unităţii trebuie să fie adaptată cadrului local.
Plantele din grădini / spaţiiverzi trebuie să fie specii din flora regională sau
locală.
6.Produsele oferite(alimente, băuturi) trebuie să fie din regiune, iar
meniurile să cuprindă specialităţi locale.
Oferta ,,Hotel rural, pensiune rurală’’. În acest caz se oferă servicii de
tip hotelier, însă în unităţi cu caracter familiar, nu în hoteluri mari sau în unităţi
care fac parte din reţele hoteliere.
Câteva oferte pentru anumite segmente de populaţie:
Oferta ,,Echitaţie’’. În cazul acestei oferte, principala activitate se referă la
echitaţie şi la lecţii de călărie, cu condiţia să existe spaţii optime de cazare,
asistenţă profesională şi cai buni.
Oferta ,,Vacantă pentru copii’’; activităţile trebuie gândite de aşa natură
încât să ofere condiţii optime pentru copii, atât în ceea ce priveşte cazarea cât şi
existenţa asistenţilor de specialitate pentru cei mici.
Oferta ,,Satul de vacanţă’’. Unităţile de primire oferă facilităţi necesare
pentru familii, iar activităţile sunt gândite în aşa fel încât să vină în întămpinarea
familiilor care îşi petrec vacanţa în acest cadru. De regulă, satele de vacanţă sunt
administrate de organizaţiile bisericeşti şi de structură instituţională.
Oferta ,,Camping’’. Se referă la locuri de campare în gospodăria
ţărănească şi în spaţiul rural, în general. Campingurile mari, profesioniste, îşi
desfăşoară activitatea conform ordinii interioare proprii, precum şi
corespunzător normelor, emise de autorităţi şi de Asociaţia Administratorilor de
Campinguri.
Pe fundalul numeroaselor probleme din spaţiul rural, turismul în Europa
capătă o însemnătate din ce în ce mai mare. Spaţiile rurale europene necesită noi
perspective şi alternative durabile, pentru a nu se ajunge la degradarea socială a
populaţiei rurale. Peste 250 de milioane de oameni călătoresc anual în Europa.
Conform unui studiu reiese că al patrulea european îşi petrece vacanţa în
mediul rural. 70% dintre turişti îsi petrec vacanţele în UE, în timp ce 30% din
ei în alte state. În aproape toate ţările europene turismul este un factor economic
important, în speţă pentru regiunile rurale, şi o alternativă pentru producţia
agricolă.

16
 2.3 Promovarea şi distribuţia produsului turistic rural.

Având în vedere multitudinea intermediarilor comerciali, a micilor

vânzători sau a marilor touroperatori în ansamblul spaţiului comunitar – un
inventar exhaustiv este imposibil şi nu are, de altfel, o semnificaţie redusă.
În continuare, voi identifica principalele tipuri de reţele ce intervin în
distribuţia şi vânzarea produselor turistice din spaţiul rural, plus reţelele
integrate în lanţuri.
1.Touroperatorii.
Produsele gen ,,turism rural’’ nu sunt uşor de identificat, însă le putem
regăsi referindu-ne la:
- locuinţele din mediul rural: de notat că predomină cazarea la locuitor ce
reţine din ce în ce mai mult interesul Touroperatorului european;
- coşul activităţilor tematice de loisir ce constituie ,,nucleul’’ programelor şi
care reprezintă un element de distracţie decizional;
Astfel CARA VOYAGES, IRISH FERRIES, SINBAD TOUR, TOUREN
SERVICES sunt touroperatori multiprodus.
- elementele de animaţie sau de compunere a programelor; manifestări cu
caracter de eveniment, vizite la ferme, etc.;
- circuitele culturale.
Totuşi cea mai mare parte a touroperatorilor se axează pe produsele gen
,,turism verde’’ sau agroturism limitând astfel prin clasificări făcute, numărul de
produse. Touroperatorii se interesează şi de produsele turistice forfetare, ţinând
cont şi de componentele cererii: locuinţe-servicii-loisir-animaţie. Ei caută
produse ce corespund unor anumite norme de calitate, certificate, şi care fac
parte dintr-un sistem de rezervare informatizată.
Pentru touroperatori, punctul de vedere al consumatorilor este foarte
important ţi este implicit luat în considerare în măsura în care este posibil acest
lucru. Preţul de vânzare trebuie să fie identic fie că se adresează direct
producătorului sau unui intermediar, comisionul fiind inclus în preţul furnizat;
prin prestaţiile touroperatorilor sau agenţiilor de voiaj, el trebuie să acopere
cheltuielile de promovare şi rezervare informatizată şi să aducă plus-valoarea.
2. Agenţiile de voiaj.
După datele furnizate de diferite pieţe, europenii sunt din ce în ce mai atraşi
de agenţiile de voiaj.
În spaţiul comunitar, agenţiile de distribuţie sunt încă în majoritate mici
întreprinderi independente: 58% din agenţiile din Franţa, 75% în Italia, 87% în
Portugalia.
Totuşi, din cauza procesului de integrare europeană şi a concurenţei
internaţionale, agenţiile de distribuţie se grupează în cadrul reţelelor. În ce
priveşte reţelele, se constată:
- Majoritatea marilor touroperatori, chiar de pe acum, sunt dotaţi cu o reţea
de filiale de distribuţie: de exemplu: HOLLAND INTERNATIONAL, SUN
REIZEN, NECKERMANN, SPIES, NOUVELLES FRONTIERES, etc.;
- Existenţa reţelelor integrate independente: DEUTSCHES REISEBUROS,
WASTEELS, WAGONS-LITS;

17
 - Există grupuri voluntare de agenţii şi puncte de vânzare independente
necesare pentru ameliorarea capacităţii lor de negociere cu touroperatorii şi
pentru a fi într-o poziţie competitivă echilibrată cu reţele integrate.
Într-o logică pur comercială, agenţiile de voiaj distribuie produsele turistice
în spaţiul rural (produse ce sunt cerute de clienţi, ştiindu-se că un european din
patru îşi petrece vacanţa la ţară).
3. Agenţiile imobiliare.
Acestea sunt în general principalele prestatoare în ceea ce priveşte vânzarea
locuinţelor din imobilele sezoniere turistice; evoluţiile lor sunt în curs de
reglementare.
4. Reţele bancare.
Reţelele bancare au devenit parte integrantă în procesul de distribuire
organizată a produselor turistice. Pentru a avea succes în activitatea de vânzare a
voiajelor băncile caută să-şi diversifice serviciile pentru a atrage clientela şi a o
fideliza.
Astăzi în numeroase ţări a UE, reţelele bancare au devenit o forţă de
vânzare structurată (Belgia, Franţa, Olanda).
5. Reţele poştale.
Se înscriu în mod legal în căutările de diversificare a serviciilor. Astăzi
există 2 strategii experimentale în cadrul ţărilor UE cu privire la distribuţia
produselor turistice rurale prin reţelele poştale.
În Germania la începutul anului 1991, DEUTSCHE BUNDESPOST a lansat
o operaţie experimentală de vânzare a produselor forfetere turistice în cadrul
birourilor poştale.
Politica de distribuţie este în plină schimbare în Olanda, debutând în 1990
cu un proiect de instalare a punctelor de vânzare a produselor turistice în cadrul
birourilor poştale.
5. Marile magazine.
Totdeauna, într-o continuă căutare în scopul diversificării serviciilor cerute
de clienţi, din ce în ce mai mult, marile magazine sunt dotate cu puncte de
vânzare a voiajelor şi sejururilor. De exemplu, magazinele Kaufhof sau Karstadt
din Germania, Galeriile Lafayette sau Printemps în Franţa. La fel în Danemarca,
lanţul de mari magazine SDB a decis să implanteze în 1991 agenţii de distribuţie
în cele 1500 de imobile deţinute.
6. Cluburi (clubs d’usagers).
Cluburile sunt, ele însele, în căutarea diversificării serviciilor, fie pentru a
răspunde nevoilor membrilor lor, fie pentru a spori caracterul lor atractiv, şi
astfel să atragă noi membri. În consecinţă, importanţa rolului lor potenţial în
promovarea turismului rural a crescut de-a lungul timpului.
7. Reţele tip teletel.
Pentru a studia acest tip de vânzare directă trebuie să menţionăm că în
Europa, exceptând Franţa, nu există o reţea structurată Teletel.
Puncte forte:
- disponibilitatea permanentă a serviciului Teletel;
- consultaţii 24 / 24 ore;
- actualizarea produselor turistice;
- rezervări fără risc cu plata prin cărţi de credit.

18
 Puncte slabe:
- necesitatea dispunerii de aparatură minitel (mijloc de consultare ce
permite tratarea rapidă a informaţiilor);
- nu există o orientare în funcţie de motivaţiile clientului;
- risc de supra-rezervare în plin sezon.
8.Vânzarea prin corespondenţă.
Vânzarea prin corespondenţă în domeniul produselor forfetare se dezvoltă
din ce în ce mai mult în Europa, mai ales în Germania, Franţa şi Marea Britanie.
Promovarea ,,Turismului rural’’ şi a ,,Vacanţei în gospodăria ţărănească’’ la
nivel regional şi de land nu mai este eficientă, în condiţiile unei concurenţe
sporite şi ale conturării Europei unite. Promovarea ofertelor trebuie să se
realizeze prin asocierea tuturor Uniunilor. În acest scop, în anul 1990 a luat
fiinţă ,,Grupul de lucru pentru vacanţă în gospodăria ţărănească şi turismul
rural’’ din Germania, ale cărui obiective sunt printre altele: elaborarea de
strategii vizând promovarea turismului în gospodăria ţărănească şi a turismului
rural, cu scopul de a contribui la îmbunătăţirea situaţiei economice a unităţilor
de primire.
Pe viitor se urmăreşte implicarea în programele de dezvoltare a turismului,
care se referă la spaţiul rural, precum şi sporirea gradului de cunoaştere a
ofertelor rurale prin activităţi cu publicul şi cu presa, care să contribuie la
îmbunătăţirea imaginii ,,Vacanţei în gospodăria ţărănească’’ şi ,,Turismul rural’’.
3. Turismul rural / ecologic în Republica Moldova.

3.1. Tipologia satelor şi posibilităţi de dezvoltare a turismului

rural în Republica Moldova.

Turismul prezintă un factor important al dezvoltării economice. Conform

previziunilor savanţilor de la Fondaţia ,,Viitorul’’, în secolul 21 vor lua
amploare, devenind principalele, trei domenii economice: telecomunicaţiile,
tehnologiile informaţionale şi turismul.
Consiliul Mondial al Călătorilor şi turismului estimează că la finele
mileniului 2 turismul genera 13,4% din PIB în ţările UE, crea cel puţin unul din
8 locuri de muncă, atrăgea 15,5 din totalul investiţiilor de capital.
Care este starea de lucruri în ţara noastră?
S-a menţionat că turismul în RM nu răspunde încă cerinţelor zilei. Nu se
mai poate admite ca el să ofere servicii de proastă calitate, stereotipe lipsite de
imaginaţie, dar scumpe. Se impune o schimbare de mentalitate şi optică, e
necesar de a lansa noi produse turistice care să valorifice la maximum specificul
ţării, inventivitatea neamului nostru. În acest sens, turismul rural este una din
ofertele care prin lansarea ,,satului turistic’’ pe piaţa naţională, dar şi pe cea
mondială, ar putea crea produse turistice de calitate, cu specific naţional local,
diversificare, contribuind la relansarea socială economică a unor regiuni rămase
în urmă sau lipsite de resurse.
Cine ar putea să se odihnească în zonele rurale de la noi?
Aceştia ar fi, zic coordonatorii programului desfăşurat de fundaţia
,,Viitorul’’, circa 25% din locuitorii capitalei, dar şi din alte oraşe mari, căpătând

19
astfel posibilitatea de a economisi din resursele financiare rezervate pentru
odihna la mare sau la munte. Ţara noastră ar putea fi preferată şi de turişti
occidentali, dar cu condiţia ca gospodăriile ţărăneşti şi comunităţile locale să
satisfacă standardele acceptate în domeniul respectiv.
Există oare asemenea comunităţi în Republica Moldova?
Da, conform studiului menţionat anterior, circa 70-100 de comune din
diferite zone geografice au posibilitatea să promoveze turismul rural. Fiindcă el,
conform tradiţiilor europene, se practică nu numai în localităţile montane, cum
cred unii, ci şi în cele din câmpie, dar care au nişte activităţi specifice, care pot fi
valorificate din punct de vedere turistic.
Au fost determinate tipologiile generale ale satelor turistice din republică.
În primul rând, e vorba de localităţile cu un pronunţat caracter etno-folcloric.
În categoria respectivă se includ satele în care portul naţional, arhitectura,
muzica şi coregrafia populară predomină şi se impun ca însuşiri esenţiale ale
localităţilor respective. În asemenea sate se vor organiza expoziţii artizanale cu
vânzarea unor exponate originale, hore, clăci populare, sărbători tradiţionale la
care să participe şi turiştii. Lor li se pot oferi masa şi cazarea în case mobilate şi
decorate în stil naţional, meniuri naţionale şi multe alte servicii.
O altă categorie o constituie localităţile cu tradiţii în creaţia artizanală şi
artistică. Ele pot trezi interesul turiştilor pasionaţi de artizanat şi tendinţa lor de
a cumpăra asemenea opere direct de la producător. În atelierele meşteşugarilor
populari, turiştii ar vedea cu ochii proprii cum se confecţionează asemenea
obiecte, la dorinţa lor ar putea fi antrenaţi la crearea acestora – sculptură în lemn
şi în piatră, ţesutul popular, confecţionarea vaselor din lut, muzică şi dansuri
populare. Din fericire, în republică mai avem multe sate, unde aceste tradiţii sunt
vii.
A treia categorie înglobează localităţile peisagistice. Aşezarea geografică
deosebită, pitorească, specificul comunităţilor respective le oferă posibilităţi
enorme pentru atragerea turiştilor dornici de linişte şi frumos, de plimbări într-
un mediu natural foarte pitoresc, departe sau izolat de marile centre industriale şi
arterele cu circulaţie intensivă.
Şi ultima, a patra categorie, o constituie localităţile cu tradiţii pescăreşti,
vânătoreşti, viti-pomicole. Ce poate fi mai relaxant, decât un pescuit cu undiţa!
Dar oare unui turist străin nu i-ar fi interesant să tragă la teasc împreună cu
gazda? De aceea, locuitorii acestor sate pot organiza pentru turişti, ca forme de
agrement specifice, pescuitul şi vânătoarea.
În satele, care au ca principală caracteristică activitatea de cultivare a
pomilor fructiferi şi a viţei-de vie, ecoturismul se poate practica pe toată durata
anului, atât în perioada recoltării, cât şi după aceea, prin oferirea fructelor,
strugurilor şi a preparatelor pe baza lor. De asemenea, pot fi avute în vedere
multe alte preparate culinare, comune sau dietetice, pe bază de fructe. În aceste
sate, o atracţie deosebită şi în acelaşi timp, o sursă principală de venituri, poate
s-o reprezinte băuturile răcoritoare şi reconfortante preparate din fructe.
Posibilităţi sunt multe, depinde de spiritul inventiv al celor ce se vor oferi
să practice turismul rural. Fiecare localitate rurală este o entitate cu
particularităţi proprii şi activităţi specifice. Identificarea tipurilor de sate turistice

20
reprezintă un mijloc de selecţionare a turiştilor în dependenţă de filosofia şi
motivaţia lor turistică.
De ce e nevoie pentru organizarea turismului rural în RM?
Există mai multe modele de organizare a unui sistem de turism rural. Toate
fiind în egală măsură de importante. Mai întâi, e vorba despre un transfer de
cunoştinţe către furnizorii de servicii, de stabilirea unor standarde specifice
pentru cazare, transport, comunicaţie, alimentaţie, de cultivarea unui stil
deosebit de tratament al clienţilor. Se cere identificarea unei reţele de localităţi şi
gospodării rurale, disponibile să-şi asume obligaţii de modernizare potrivit
standardelor acceptate în turismul rural. În toate cazurile, în atenţia furnizorilor
de servicii turistice se vor afla siguranţa şi sănătatea clienţilor. În viziunea
coordonatorilor programului, pentru promovarea şi dezvoltarea în continuare a
turismului rural în ţară e necesară crearea unei agenţii republicane, în calitate de
fondatori servind autorii acestei aplicaţii de program – Fundaţia ,,Viitorul’’ şi
Centrul ,,Contact’’.
Care ar fi acţiunile agenţiei?
Ea va promova imaginea localităţilor rurale capabile să presteze servicii în
domeniu, va atrage turişti în localităţile respective, va edita materiale pentru
distribuire către clienţii potenţiali, va publica anunţuri în presa internaţională. Ei
îi va reveni şi misiunea de organizare a instruirii, eliberare a autorizaţiilor de
activitate a gospodăriilor rurale care intenţionează să se includă în reţelele de
turism rural în Republica Moldova. Sub egida ei ar fi posibilă asocierea tuturor
furnizorilor de servicii în turismul rural în cadrul Asociaţiei de protejare a
drepturilor lor.
Turismul rural, pe lângă posibilitatea creării unei imagini mai bune a ţării
noastre în lume, va contribui şi la iradierea sărăciei, oferindu-le cetăţenilor noi
locuri de lucru.

3.2 Resursele naturale şi antropice a judeţului Ungheni ca

bază a dezvoltării turismului rural în Republica Moldova.

În practica existenţei multor ţări s-a demonstrat de nenumărate ori că

prestigiul oricărui popor, naţie, ţară depinde mult de obiectivul turistic pe care l-
ar poseda. Atractivitatea resurselor multor ţări contribuie atât la crearea unui
chip pitoresc internaţional, cât şi o mândrie pentru poporul dat. Din punct de
vedere turistic atractivitatea resurselor poate fi atât de provenienţă naturală, cât
şi de provenienţă antropică.
Ţara noastră, deşi cu o suprafaţă mult mai mică în comparaţie cu multe
state europene, dispune de o reţea largă de resurse atractive mai mult sau mai
puţin cunoscute de poporul nostru. Judeţele noastre se bucură de multe locuri
atractive ce ar putea deveni pe viitor un serios mod de atracţie turistică. Dacă e
să vorbim despre judeţul meu natal (Ungheni), trebuie să deschidem o filă aparte
în carte curiozităţilor Moldovei.
Resursele de provenienţă antropică a judeţului natal constituie un şir de
biserici, mănăstiri, monumente, muzee, statui, busturi. Din edificiile religioase
de pe teritoriul judeţului sunt cele mai cunoscute aşa biserici ca: Alexandru
Nevski, biserica ,,Sf. Neculae’’ din Dănuţeni, biserica ,,Sfinţii Arhanghel Mihail
21
şi Gavriil’’ din Teşcureni. Fiecare biserică din cadrul judeţului se
particularizează prin deosebite caractere, trăsături ce sunt adevărate obiecte de
atracţie turistică. Vizitatorii, ocazioniştii şi grupurile turistice rămân
impresionaţi de istoria creării lăcaşelor, de personalităţile ctititoare, de vechimea
ce s-a păstrat aproape că absolut, de originalitate şi ineditul lor.
Un obiectiv cu totul atractiv din punct de vedere turistic este existenţa
mănăstirilor. Şase mănăstiri străvechi – Vărzăreşti, Hâncu, Răciula, Hârbovăţ,
Frumoasa, Hârjauca, plasate în codrii judeţului Ungheni, formează un brâu
turistic de o frumuseţe copleşitoare. A şaptea, cea mai tânără, mănăstirea
Veveriţa, e camuflată într-o fundătură pitorească, tămâiată de aroma livezilor şi
pădurilor bătrâne. Dangătul clopotelor îi cheamă zilnic pe mireni în faţa
icoanelor. Ajunşi la Bahmut, lăsăm în stânga magistrala Călăraşi-Ungheni,
cotim la dreapta, urcăm povârnişul spre pădure şi drumul ne urcă în braţele unei
poiene năboite de soare, cu case mândre, risipite în jungla verde şi miraculoasă a
livezilor. Din jur-împrejur sătucul Veveriţa e protejat de piscuri şi păduri
viguroase.
Cea mai veche din toate mănăstirile judeţului este cea de la Vărzăreşti.
Astăzi, mănăstirea Vărzăreşti poate constitui cu brio un punct de atracţie
turistică prin adânca istorie ce o conţine în sine, dar şi prin prestarea acelui
meşteşug popular: ţesutul tradiţional, parte pregnantă a artei populare româneşti.
Pe lângă cele expuse, o atracţie turistică a judeţului ar constitui şi Vadul
Ţuţorei. Despre Vadul Ţuţorei puţini vor vi auzit. Întâmplarea l-a aşezat pe
Prut, la extremitatea sudică a vechilor Dănuţeni. Fapt e că Ţuţora a avut o mare
însemnătate economică şi strategică pe tot parcursul Evului Mediu moldovenesc.
A fost una din vămile principale ale Moldovei, situată pe marele drum comercial
tătăresc. Multă vreme Ţuţora fu târg şi ocol domnesc, cum se poate înţelege
dintr-un document de la 1611. Tot aici s-a aflat şi hambarul domnesc. Din
păcate, spre sfârşitul sec. 17-lea , când ţara cunoaşte declinul economic,
localitatea îşi pierde treptat importanţa strategică. Amintirea ei pluteşte vag la
ieşirea din Ungheni spre Valea Mare La rigoare, Ţuţora poate deveni un loc de
pelerinaj, un punct de atracţie turistică, deoarece paşii te poartă pe urme celebre,
cu fapte de răsunet şi cu figuri care umplu adevărate icoane în curgerea timpului.
Alături de biserici, mănăstiri se evidenţiază şi mu c zeele. Unul din el,
renumit în tot judeţul este casa-muzeu Ralli-Arbore din Dolna. Acest muzeu
prezintă un real interes turistic atât pentru faptul că serveşte drept loc de
cunoaştere a trecutului spiritual şi material al trăitorilor de aici, dar şi pentru că
se află în inima codrilor basarabeni, într-o zonă deosebit de pitorească. Muzeul a
fost inaugurat acum două decenii datorită unui fapt petrecut cu mai bine de un
veac şi jumătate în urmă. Pe timpul surghiunului său, poetul rus, Puşkin, scrie în
memoriile sale despre peripeţiile sale, printre care s-a dovedit a fi şi escala sa în
satul Dolna. Aici, spune poetul, a fost găzduit aproape o lună, de către boierul
local Zamfir Ralli-Arbore, tatăl cunoscutului norodnicist, Zamfir Arbore. Dolna
a fost şi va rămâne întotdeauna un plăcut şi interesant punct turistic pentru
numeroasele categorii de vizitatori ce au să-i calce pragul, chiar şi pentru faptul
că pe aici a trecut şi marele Puşkin, lucru ce nu se discută.
Un alt muzeu de o importanţă considerabilă pentru judeţ este Muzeul de
istorie şi etnografie. Cine vrea să cunoască viaţa spirituală a zonei neapărat

22
trebuie să viziteze această instituţie. Anual, această instituţie importantă de
cultură este vizitată de circa 5000 persoane. Pe parcursul a trei decenii de
activitate Muzeul de istorie şi etnografie din Ungheni a acumulat un bogat şi
valoros patrimoniu cultural ştiinţific. Astfel, vizitatorul ce-i păşeşte pragul are
posibilitatea să constate trecutul adânc al vieţii omului din zona respectivă, un
trecut argumentat prin piese de epocă eneolitică, neolitică şi paleolitică. De
asemenea, deosebit de interesantă, din punct de vedere cultural şi ştiinţific este
colecţia de ceramică. Apoi, să zicem, nu poate fi trecută cu vederea curiozitatea
ce o stârneşte vizitatorului enigmatica tăbliţă cu inscripţii cuneiforme, piesă
depistată la Corneşti şi care constituie pentru specialist enigmă prin faptul aflării
sale pe aceste locuri, tocmai hăt din îndepărtata Mesopotamie. Tot ce prezintă
expoziţiile muzeului sunt piese autentice. Aşijderi, şi colecţia de port popular,
care este una din cele mai bogate şi interesante colecţii de acest gen din
Basarabia. Aidoma s-ar putea spune şi despre obiectele din lemn. O atracţie
constantă pentru vizitatori o constituie şi faptul că muzeul dispune de o sală de
expoziţii de artă contemporană. În deosebi, arta plastică, sculptură, ceramică.
Sunt lucruri ale plasticienilor moldoveni cunoscuţi, atât locali şi din republică,
uneori şi de paste hotare.
De o deosebită atractivitate şi recreere, prin urmare, cu funcţie turistică este
frumosul parc din Mileşti. E situat pe creasta de dealuri ce desparte Basarabia
în două de la sud la nord, de pe unde îşi trage apele sale bătrânul râu Bâc.
Sistemul de plan al parcului e combinat. De-a lungul drumurilor, pe perimetrii
părţii de sus, copacii sunt sădiţi în rânduri drepte. Pe cealaltă suprafaţă, unele
plantaţii se învecinează cu grupuri de copaci... Arborii şi arbuştii se disting prin
varietate şi calităţi decorative ce formează un peisaj pitoresc. Un deosebit interes
prezintă cele două exemplare de ginke, reprezentant unical al ginicgoaceelor,
răspândite în era terţiană. Din această familie s-a păstrat numai o singură specie,
ce creşte în munţii Chinei. În Moldova ginko de la Mileşti sunt cei mai bătrâni –
au peste 100 de ani. E unical pentru Moldova şi copacul scoruş cu frunze late
Tisa, o raritate şi o specie rezistentă, pentru care şi vârsta de 1000 de ani nu e o
limită.
Din obiectele de atracţie culturală există în Ungheni un superb bust al
poetului Mihai Eminescu. Lucrarea aflată în centrul municipiului Ungheni
vizavi de Prefectura judeţului, este opera renaşterii conştiinţei naţionale a
locuitorilor oraşului, fapt petrecut prin anii 1988-1989.
Alături de biserica Alexandr Nevski se află un memorial, în centrul căruia
se înalţă o maiestoasă troiţă din lemn cu o inscripţie ,,eroilor căzuţi în războiul
sfânt 1941-1945’’. Pe cât de neobişnuită inscripţia, pe atât de ceţoasă istoria
însăşi a crucii cu pricina. Bătrânii de prin satele noastre mărturisesc că asemenea
cruci ale eroilor, începând cu 1941 după ce armata română înaintă spre răsărit,
fuseseră o prezenţă de pretutindeni în mijlocul fiecărei localităţi, în semn de
cinstire a jertfei ostaşului român în războiul considerat ,,sfânt’’ pentru eliberarea
de sub ocupaţia sovietică a Moldovei dintre Prut şi Nistru.
Un alt obiect de atracţie turistică este obeliscul lui Potiomkin di apropierea
satului meu natal, Rădenii Vechi, numit de localnici ,,la sfetlici’’ de la slavul
,,sfetleisii’’, în română – luminat. Aici, la 5 octombrie 1791, şi-a dat obştescul
sfârşit Kneazul Potiomkin din Taurida, fledmareşal, cel dintâi favorit al

23
împărătesei Ecaterina 2-a. Din ordinul împărătesei, pe locul morţii lui Potiomkin
a fost ridicată o coloană de piatră şi o căsuţă pentru paznic, care îngrijea până la
1917 de acest loc.
Alături de cele menţionate o importantă instituţie pentru refacere şi recreere
a tuturor doritorilor şi turiştilor este staţiunea balneară ,,Codru’’ aşezată nu
departe de satul Răciula. Staţiunea e vizitată de noi şi noi clienţi, ce pot folosi
tradiţionalele băi de nămol, de salvie, acumpemitură, masaj, masaj subacvatic,
iar în ultimul timp a fost introdusă o prestaţie nouă cum ar fi psihoterapia. Aici
mai există şi resurse de provenienţă naturală, cum ar fi: izvoarele naturale,
destul de efective sub aspect diuretic, necesare celor bolnavi de rinichi .Există
aici o piscină acoperită, o bibliotecă, un bar, câteva colective de artişti amatori,
săli spaţioase pentru discoteci, serate de dans. Cei ce vin aici le stau la dispoziţie
un mediu ambiant foarte agreabil: codrii frumoşi cu piscine şi izvoare, aer curat,
nepoluat de activităţi industriale, parcuri atrăgătoare. Există aici 500 locuri
disponibile. Cu unele refaceri staţiunea funcţionează chiar şi azi la normal.
Izvoare minerale mari există şi la Corneşti, unde chiar se preconiza
înfiinţarea unei fabrici de apă minerală. O atracţie de provenienţă naturală
impresionantă este şi Movila Măgurei. Pe aici locurile sunt acoperite de codri
din cele mai vechi timpuri şi unde şi azi sunt goruni contemporani cu Ştefan cel
Mare şi groşi de-abia îi cuprind cu braţele trei oameni. În mijlocul satelor cu
pricina sunt sate vechi, adevărate cuiburi moldoveneşti. În nord de Corneşti, în
direcţia oraşului Bălţi există piscul Măgura de pe vârful căruia, când e senin, se
văd Iaşii şi întreaga stepă a Bălţilor. Întreg judeţul Ungheni e acoperit de ramuri
ce pornesc din Măgura. Movila Măgurei este produsul naturii cu o vechime
imemorabilă. Ea este unul din importantele puncte de atracţie turistică.
Adevărate amfiteatre de atracţie turistică de provenienţă naturală prezente
în judeţ sunt hârtoapele din satele Ghirceşti-Boghenii Vechi, luate sub ocrotirea
statului. Aflându-te în punctul superior al versanţilor acestor hârtoape ţi se
deschide o panoramă extrem de frumoasă. Îţi faci impresia că te afli în munţi cu
cercuri glaciare. Diferenţa constă în plasticitatea formelor de relief şi variaţia
vegetaţiei.
O impresie similară ţi se creează aflându-te în Codrii Apuseni pe crestele
hârtoapelor Nisporeni, Vărzăreşti, menţionate cu monumente ale naturii. Alături
de cele menţionate judeţul dispune de o reţea largă de râuri, lacuri de o
importanţă deosebită pentru locuitori, dar şi un mod de recreere plăcut.
Ansamblul resurselor naturale şi antropice şi antropice formează un
adevărat spectacol, particularizând judeţul alături de celelalte printr-o
atractivitate deosebită din punct de vedere turistic. Orice vizitator va rămânea
frapat de cele văzute şi auzite în judeţul Ungheni.

3.3 Alternative strategice de marketing a dezvoltării

turismului rural în Republica Moldova
Turismul rural trebuie înţeles trebuie înţeles ca un pachet de servicii
socio-culturale, sportive şi activităţi specifice mediului geografic, puse la
dispoziţia turistului, având în vedere ca acestea să se desfăşoare în condiţiile
unor investiţii individuale şi de conservare a naturii.

24
 Climatul şi peisajele, etnografia şi folclorul, ceramica, artizanatul, fondul
piscicol, viticol, pomicol etc. existente în mediul rural fac ca Moldova să
dispună de multiple posibilităţi pentru dezvoltarea turismului rural.
Se impune a fi enunţate însă principalele obiective în dezvoltarea acestui
turism, şi anume:
- stoparea migraţiei populaţiei din mediul rural sau cel urban şi stimularea
revenirii, cel puţin parţial, a populaţiei din zonele urbane care este originară
din cele rurale;
- asigurarea condiţiilor de trai şi de civilizaţie în mediul rural, stimulând
stabilitatea populaţiei active în mediul rural;
- conservarea şi protecţia mediului rural, factori de atracţie a populaţiei
autohtone şi a străinilor spre mediul rural.
Motivaţiile specifice turismului rural sunt următoarele:
1.Reântoarcerea la natura nemodificată, motivaţie valabilă pentru toate
categoriile de vârstă, sex, socio-profesionale, statut social, rezultat al trebuinţei
de conservare, sănătate, confort fizic şi spiritual, ce demonstrează că, omul
modern nu se poate rupe de cadrul originar de viaţă, iar contactul lui cu mediul
rustic are ecouri largi în mecanismul echilibrului funcţional;
2.Cunoaşterea şi adeziunea temporară la grupurile de apartenenţă specifice
zonelor rurale, dintre care se desprind familia de tip patriarhal, comunitatea
locativă, grupul de muncă, grupul folcloric. În acest cadru, turistul îşi recapătă
condiţia de membru al comunităţii, reputaţia, prestigiul, consideraţia celorlalţi,
precum şi posibilitatea de a participa la acţiuni comune creatoare;
3.Cunoaşterea, înţelegerea, inventarea şi elaborarea contactului nemijlocit
cu piese ale tezaurului istoriei naţionale, ale folclorului, ocupaţiilor tradiţionale
şi obiceiurilor populare transformă vacanţele rustice într-un veritabil proces de
asimilare a unor noi şi numeroase conoştinţe şi de dobândire a unor deprinderi
ce dau turiştilor satisfacţii personale şi sentimentul utilităţii. În acelaşi timp, prin
iniţierea în meşteşuguri şi ocupaţii tradiţionale locale turiştii îşi pot manifesta
din plin aptitudinile creative personale, ieşind din monotonia şi rutina
activităţilor cotidiene;
4.Motivaţii estetice ce decurg din nevoia de frumos, ordine, puritate,
armonie, naturaleţe, ce îndeamnă pe majoritatea turiştilor să se considere
privilegiaţi pentru posibilitatea de a vizita locuri atractive prin pitorescul şi
farmecul lor;
5.Curiozitatea, satisfăcută prin informaţii asupra ospitalităţii populare,
obiceiurilor gastronomice, artizanatului şi ritualurilor săteşti;
6.Odihna, cura de aer şi de fructe, consumul de alimente proaspete şi
terapia ocupaţională;
7.Sportul, vânătoarea, pescuitul sportiv, ascensiunile şi drumeţiile, care
capătă o notă autentică, lăsând loc suficient iniţiativei, imaginaţiei şi înclinaţiilor
individuale.
Fiecare localitate rurală îşi poate elabora propriul plan de acţiune, propria
conduită, care să corespundă specificităţii locului respectiv, în acest domeniu
creativitatea şi ingeniozitatea oamenilor având un rol determinant. Există locuri
şi lucruri ştiute numai de localnici şi care pot fi valorificate numai de către
aceştia.

25
 Sintetizând, dacă dorim să reuşim, aste bine să ţinem seama de succesiunea
următoarelor etape:
1.Concretizarea iniţiativei individuale;
2.Asamblarea acestor iniţiative şi crearea unui cadru coerent de manifestare
a lor;
3.Includerea iniţiativelor însumate la nivelul comunităţii în oferta turistică;
4.Recepţionarea răspunsurilor. Cu alte cuvinte este bine să cunoaştem
măsura în care iniţiativele au avut succes.
5.Modalităţi de acţiune în viitor (extinderea activităţii de promovare).
Ţăranul trebuie să fie conştientizat asupra faptului că toate investiţiile care
vor urma nu vor fi doar în folosul turistului, de ele va beneficia în aceeaşi
măsură şi el.
În conformitate cu Legea ,,Cu privire la turism’’ a Republicii Moldova,
aprobată în februarie 2000, o eventuală dezvoltare a turismului poate fi urmărită
şi în cadrul turismului rural. Legea stipulează înfiinţarea Agenţiei Naţionale
pentru Turism (ANT). Această instituţie publică, abilitată cu funcţii de
reglementare şi organizare a activităţii turistice la ţară, va contribui totodată la
dezvoltarea turismului rural, ca o alternativă mai mult sau mai puţin viabilă de
lansare a turismului din Republica Moldova pe piaţa turistică europeană.
În Uniunea Europeană, în 1990 – Anul Turismului – a fost înfiinţată
Federaţia Europeană de Turism Rural (EUROGITES), organizaţie care
transpune obiectivele implimentării şi dezvoltării turismului în mediul rural şi
stabilirea criteriilor unitare de calitate în turismul rural din Europa, prin crearea
unei bănci de date cu informaţii despre fiecare organizaţie membră. Unul din
obiectivele Eurogites vizează atragerea de noi clienţi pentru turismul rural şi
ajutorarea ţărilor în care turismul rural se află în fază de organizare, punând la
dispoziţie experţi, astfel încât să creeze un produs de calitate, care să poată fi
oferit pe piaţa turistică. Or, anume, de aceasta are nevoie Republica Moldova la
etapa incipientă la care se află turismul rural. Date fiind aceste împrejurări,
considerăm oportună colaborarea cu structurile turistice din România, cum ar fi
ANTREC-ul (Asociaţia Naţională pentru Turism Rural şi Ecologic), membră a
Eurogites, Agenţia Română pentru Agroturism, Institutul de Cercetări în Turism
şi alte instituţii abilitate.
O soluţie pentru turismul rural din Republica Moldova o reprezintă
integrarea prin şi cu România în structurile turistice din domeniu ale Uniunii
Europene. România ar putea să întreprindă demersuri pe lângă Eurogites,
precum şi pe lângă alte organizaţii de profil, pentru facilitatea integrităţii
Republicii Moldova în aceste structuri europene.
Pentru a avea câştig de cauză, turismul din toate ţările europene, prin
urmare şi din Republica Moldova, trebuie să pună accentul pe iniţiativele şi
temeritatea întreprinzătorilor particulari şi diferitelor organizaţii
nonguvernamentale.
Numai dacă vom fi în stare să evităm greşelile altor state, care au distrus
cadrul natural prin practicarea unui turism masiv, fără a ţine seama că aceasta
afectează iremediabil mediul înconjurător, şi ,,vânând’’ doar venituri imediate,
numai dacă vom implimenta un turism de recreere şi cultural, cu valenţe
ecologice durabile, vom reuşi realizarea în Republica Moldova a turismului

26
rural. Este imperativ necesară crearea unor condiţii adecvate, propice unui
turism rural de talie europeană în arealul nostru, astfel ca acesta să aibă viitor,
iar turiştii la rândul lor să opteze tot mai mult pentru ofertele din mediul rural.
Rămâne să urmărim implicarea Republicii Moldova în programele de
dezvoltare turistică, care să se refere la spaţiul rural, precum şi sporirea gradului
de cunoaştere a ofertelor rurale prin activităţi de promovare şi distribuţie, care să
contribuie la formarea, şi, ulterior, la consolidarea şi îmbunătăţirii imaginii
turismului rural din ţara noastră.

Încheiere

27
 Cu fermă certitudine putem afirma că pentru potenţialul turistic al republicii
noastre, turismul rural este una dintre cele mai atractive oferte turistice.
Nu doar în Moldova, ci în toate ţările în care se dezvoltă turismul rural
întregul proces de pregătire pentru activitatea turistică, în derularea măsurilor de
investiţii în turism trebuie păstrate cadrul natural, autenticitatea satelor, tradiţiile,
obiceiurile. Prin modernizare nu trebuie de transformat satele în oraşe. Un sat cu
alură de oraş nu mai este atractiv pentru turistul care vine din mediul citadin. Se
cere păstrată şi protejată identitatea satelor şi a spaţiului rural din ţară. Aceasta
este capitalul – ambianţa – asupra căruia nu trebuie transferat modelul marii
industrii turistice.
În Moldova trebuie să se contribuie la crearea condiţiilor optime pentru
turismul rural, astfel încât acesta să aibă viitor, şi turiştii să opteze tot mai mult
pentru ofertele din mediul rural. Turismul rural din Moldova reprezintă un
început cu mari şanse de reuşită, care nu ar trebui neglijate, ci din contra folosite
şi puse în practică.
În Moldova se pot oferi multe posibilităţi de practicare a turismului rural:
avem peisaje superbe, sate cu un trecut îndelungat, frumoase obiective
naturale şi culturale, oameni care dau dovada unei ospitalităţi autentice.
Toate acestea reprezintă capitalul turistic care trebuie de valorificat.
Dezvoltarea turismului rural în Republica Moldova constituie un mijloc
eficient al realizării vocaţiei turistice a ţării noastre, care este recunoscută ca una
dintre cele mai frumoase ţări în spaţiul geografic european. Dezvoltarea
turismului rural şi ecologic în Moldova ţine de atenţia factorilor de decizie,
îndeosebi de legislaţie şi asigurarea infrastructurii, lipsa căilor de acces , a
telecomunicaţiilor, a energiei electrice sunt piedice a practicării turismului rural.
Promovarea şi dezvoltarea turismului rural nu trebuie să facă abstracţie de
la impactul negativ pe care îl poate avea asupra mediului ambiant, deoarece
cunoaştem că una din tendinţele dezvoltării industriei turismului este întoarcerea
către natură. Ce poate fi mai benefic, pentru citadinul agresat zilnic de
bombardamentul informaţiilor, decât liniştea oferită de traiul în mijlocul naturii,
departe de ţârâitul telefoanelor, a pagerelor, de afluxul de mesaje prin telex sau
fax, sau de asaltul reclamelor publicitare pe toate canalele media.
Deci, să fim siguri, că eforturile comune de dezvoltare a turismului rural
vor fi în mod cert răsplătite, într-un viitor apropiat. Ceea ce ne preocupă pe toţi
este, în fond, realizarea vocaţiei turistice a ţării noastre. Deci, e nevoie de o
orientare cât mai grabnică spre turismul rural, deoarece e în favoarea atât a
oricărui cetăţean, turist în scop de refacere şi recreere , dar şi în favoarea unei
întregi ţări ce tinde spre o adevărată prosperitate, înflorire, dezvoltare
democratică.

Bibliografie:

28
 1. Bran Florina ,,Turism rural: modelul european’’, Bucureşti
1997;

2. Levandovschi Roman, lector ASEM ,,Posibilităţi de dezvoltare

a turismului rural în Republica Moldova ca element al integrării
europene’’, Conferinţă / Seminar, 29 septembrie 2000;

3. Adriana Zaiţ ,,Turismul rural – teorie şi realitate în spaţiul

european’’ (,,Economistul’’, 26 ianuarie 1999);

4. Vasile Trofăilă ,,Turismul rural – un pas spre dezvoltare

locală’’ (,,Moldova şi lumea’’, N1 2000);

5. ,,Tribuna economică’’, N44, N7, N34, 1999;

6. ,,Tribuna economică’’, N40, N29, N5, 1998;

7. ,,Tribuna economică’’, N34, N5, N1, N32, N33, 1996.

29