345

10.4 EXEMPLU DE CALCUL

10.4.1. Calculul coeficientului global de izolare termică

Să se verifice coeficientul global de izolare termică pentru o clădire de locuit nouă, cu

S +P +4E, amplasată în oraşul Cluj-Napoca.

Clădirea are 10 apartamente şi este alcătuită conform figurilor 10.47 ÷ 10.51.

Verificarea se face la faza finală de proiectare, care se elaborează în cursul anului

2009.

a) Determinarea caracteristicilor geometrice ale clădirii

 Aria planşeului peste subsol (A1)

A1 = 9,35 · 18,95 + 9,7 · 0,60 · 2 – (1,96 + 1,27) · 2,75 = 179,94 m2

 Aria planşeului terasă (A2)

A2 = 9,35 · 18,95 + 9,70 · 0,60 · 2 = 188,82 m 2

 Aria tâmplăriei exterioare

A3 = 1,80 · 2,10 + 1,80 · 0,90 · 5 + 1,20 · 1,20 · 4 + 2 · 0,30 · 0,30 · 5 + 2 · 1,20 · 1,20
· · 5 + 2 · 2 · (1,20 · 1,20 + 0,90 · 2,10) · 5 + 2 · 0,60 · 0,60 · 5 = 121,14 m 2

 Aria pereţilor exteriori (partea opacă + tâmplăria)

P = [(19,88 – 2 · 0,465) + 2 · 0,60 + (9,60 – 2 · 0,125)] · 2 = 59,00 m
H = 2,80 x 4 + (2,80- 0,25) = 13,75 m
A3 + A4 = 59,00 x 13,75 = 811,75 m2

 Aria părţii opace a pereţilor exteriori

A4 = 811,75 – 121,14 = 690,11 m2

 Aria pereţilor interiori Aa, Ab, Ac (Fig. 10.50) dintre volumul încălzit din casa scării şi
subsol. În această arie se include şi uşa de acces în subsol (S = 0,90 · 1,90 = 1,71
m2), care se asimilează cu o zonă de perete interior.
A5 = Aa + Ab + Ac = [2 · (1,68 + 1,55) + 2,75] · 2,40 = 22,10 m2

 Aria peretelui exterior Ad (Fig. 10.50) dintre volumul încălzit din casa scării şi exterior,
în dreptul subsolului.
A6 = Ad = 2,75 · 2,40 = 6,60 m2

 Aria totală a anvelopei

A = A1 + A2 +A3 + A4 + A5 + A6 = 179,94 + 188,82 + 121,14 + 690,11 + 22,10 + 6,60 =

= 1208,71 m2

 Volumul interior, încălzit, al clădirii (V)

V = A1 · H + volumul încălzit din casa scării în dreptul subsolului.
V = 179,94 · 13,75 + (1,68 + 1,56) · 2,75 · 2,40 = 2495,49 m 3
346

Fig. 10.47. Plan etaj curent

 347

Fig. 10.48. Secţiune transversală A-A

348

Fig. 10.49. Secţiuni transversale B-B şi C-C

 349

Fig. 10.50. Suprafeţe adiacente subsolului

 350

Fig. 10.51. Plan parter diferenţiat.

b)
Determinarea rezistenţelor termice specifice unidirecţionale (R)

Caracteristicile termotehnice ale materialelor se iau din Anexa 10.2.

1. Pereţi exteriori (figura 10.52)

Această soluţie constructivă a fost aleasă deoarece în Normativul C 107/305, pentru

acest tip de perete, sunt calculaţi coeficienţii ψ, χ şi Tsi min în diferite zone caracteristice ale
acestuia. Avantajul acestei soluţii constructive este durabilitatea mai mare în timp a acesteia,
în comparaţie cu un termosistem aplicat pe suprafaţa unui perete de cărămidă, dar prezintă
dezavantajul unei manopere mai ridicate.

Alcătuirea constructivă a peretelui şi caracteristicile termofizice ale straturilor sunt prezentate

în figura 10.52 şi în tabelul 10.4.
 351

Fig. 10.52. Perete exterior

Tabelul 10.4

Densitatea Grosimea Conductivita- Rezistenţa Coeficientul Indicele

Nr. Denumirea aparentă stratului tea termică de termică de asimilare inerţiei
crt. stratului calcul specifică termică termice
ρj dj λj Rsj sj Dj
[kg/m3] [m] [W/mk] [m2K/W] [W/m2K] [-]
1 Tencuială interioară 1700 0,02 0,87 0,023 9,47 0,218
din mortar de ciment
şi var
2 Zidărie din cărămizi 1380 0,355 0,60 0,592 7,21 4,268
cu găuri verticale,
tip GVP
3 Polistiren celular 20 0,10 0,044 2,273 0,30 0,682
4 Tencuială 1800 0,03 0,93 0,032 10,08 0,323
exterioară din
mortar de ciment
∑Rsj = 2,920 ∑Dj = 5,491

Rezistenţa termică specifică unidirecţională a peretelui exterior este:

R = Rsi + ∑Rsj + Rse = 0,125 + 2,920 + 0,042 = 3,087 m2K/W

2. Tâmplăria exterioară

Se va utiliza o tâmplărie exterioară având profile albe din PVC, cu geamuri tip
termopan duble, prevăzută cu garnituri de etanşare, având o rezistenţă termică specifică
corectată minimă R’ = 0,60 m2K/W.

3. Planşeu terasă

Alcătuirea constructivă a planşeului terasă şi caracteristicile termofizice ale straturilor

sunt prezentate în figura 10.53 şi în tabelul 10.5.

352
 Fig. 10.53. Planşeu terasă

Tabelul 10.5
Densitatea Grosimea Conductivita- Rezistenţa Coeficientul Indicele
Nr. Denumirea aparentă stratului tea termică termică de asimilare inerţiei
crt. stratului de calcul specifică termică termice
ρj dj λj Rsj sj Dj
[kg/m3] [m] [W/mk] [m2K/W] [W/m2K] [-]
1 Tencuială interioară 1700 0,01 0,87 0,011 9,47 0,104
din mortar de
ciment şi var
2 Placă din beton 2500 0,15 1,74 0,086 16,25 1,398
armat
3 Beton de pantă cu 600 0,12 0,17 0,706 2,49 1,758
perlit
4 Polistiren celular 20 0,18 0,044 4,091 0,30 1,227
5 Şapă suport 1800 0,025 0,93 0,027 10,08 0,272
hidroizolaţie din
mortar de ciment
6 Hidroizolaţie bitumi- 1100 0,005 0,17 0,029 3,37 0,098
noasă
7 Protecţie hidroizola- 1800 0,04 0,70 0,057 8,74 0,498
ţie din pietriş
∑Rsj = 5,007 ∑Dj = 5,355

Rezistenţa termică specifică unidirecţională a planşeului terasă este:

R = Rsi + ∑Rsj + Rse = 0,125 + 5,007 + 0,042 = 5,174 m2K/W

4. Planşeu peste subsol

Alcătuirea constructivă a planşeului peste subsol şi caracteristicile termofizice ale

straturilor sunt prezentate în tabelul 10.6.
353
 Fig. 10.54. Planşeu peste subsol

Tabelul 10.6
Densitatea Grosimea Conductivita- Rezistenţa Coeficientul Indicele
Nr. Denumirea aparentă stratului tea termică termică de asimilare inerţiei
crt. stratului de calcul specifică termică termice
ρj dj λj Rsj sj Dj
[kg/m3] [m] [W/mk] [m2K/W] [W/m2K] [-]
1 Placă din beton 2500 0,15 1,74 0,086 16,25 1,398
armat
2 Polistiren celular 20 0,10 0,044 2,273 0,30 0,682
3 Şapă din mortar 1800 0,04 0,93 0,043 10,08 0,433
de ciment
4 Gresie 2400 0,01 2,03 0,005 17,99 0,090
∑Rsj = 2,407 ∑Dj = 2,603

Rezistenţa termică specifică unidirecţională a planşeului peste subsol este:

R = Rsi + ∑Rsj + Rse = 0,167 + 2,407 + 0,084 = 2,658 m2K/W

5. Pereţi interiori dintre volumul încălzit din casa scării şi subsol (figura 10.50)

 Suprafeţele Aa şi Ab (S = 3,23 · 2,40 = 7,75 m2)

Caracteristicile termofizice ale straturilor sunt prezentate în tabelul 10.7.

Tabelul 10.7

Densitatea Grosimea Conductivita- Rezistenţa Coeficientul Indicele

Nr. Denumirea aparentă stratului tea termică termică de asimilare inerţiei
crt. stratului de calcul specifică termică termice
ρj dj λj Rsj sj Dj
[kg/m3] [m] [W/mk] [m2K/W] [W/m2K] [-]
1 Perete din beton 2500 0,25 1,74 0,144 16,25 2,340
armat
2 Tencuială interioară 1700 0,02 0,87 0,023 9,47 0,218
din mortar de
ciment şi var
∑Rsj = 0,167 ∑Dj = 2,558
354
 Rezistenţa termică specifică unidirecţională este:

R = Rsi + ∑Rsj + Rse = 0,125 + 0,167 + 0,084 = 0,376 m2K/W

 Suprafaţa Ac (S = 2,75 · 2,40 – 0,90 · 1,90 = 4,89 m2)

Caracteristicile termofizice ale straturilor sunt prezentate în tabelul 10.8.

Rezistenţa termică specifică unidirecţională este:

R = Rsi + ∑Rsj + Rse = 0,125 + 0,238 + 0,084 = 0,447 m2K/W

Tabelul 10.8
Densitatea Grosimea Conductivi- Rezistenţa Coeficientul Indicele
Nr. Denumirea aparentă stratului tatea termică termică de asimilare inerţiei
crt. stratului de calcul specifică termică termice
ρj dj λj Rsj sj Dj
[kg/m3] [m] [W/mk] [m2K/W] [W/m2K] [-]
1 Tencuială interioară 1700 2 · 0,02 = 0,87 0,046 9,47 0,436
din mortar de = 0,04
ciment şi var
2 Zidărie din 1380 0,115 0,60 0,192 7,21 1,384
cărămizi, tip GVP
∑Rsj = 0,238 ∑Dj = 1,820

 Tâmplărie uşă (S = 0,90 · 1,90 = 1,71 m2)

R = 0,17 m2K/W

6. Peretele exterior dintre volumul încălzit din casa scării şi exterior, în dreptul
subsolului

 Suprafaţa Ad din figura 10.50 (S = 2,75 · 2,40 = 6,60 m2)

Calculul se va face conform Normativului C 107/5-05, cazul 2, prezentat la punctul

10.2.5.4.

Rezistenţa termică specifică corectată a pereţilor subsolului R’3, se referă la porţiunea

subterană a acestora, pe înălţimea z, considerată între CTS şi cota superioară a pardoselii de
la subsol. Pentru zonele de pereţi exteriori ai subsolului de peste CTS se pot utiliza relaţiile de
calcul utilizate la pereţii exteriori curenţi.

R’3 se determină, pentru situaţiile curente, prin dubla interpolare sau extrapolare a
valorilor din tabelul 11 din Normativul C 107/5-05, în funcţie de înălţimea h şi de rezistenţele
termice specifice unidirecţionale R2 şi R3.

În exemplul de calcul vom avea (figura 10.55):

- dp1 = 3,0 m;
- dp2 = 4,0 m
355
 Fig. 10.55. Perete exterior de subsol în casa scării.

356
 - λp1 = 2,0 W/(mK);
- λp2 = 4,0 W/(mK);
- z = 2,40 – 1,00 = 1,40 m;
- f = ∑ d = 0,05 + 0,05 + 0,10 + 0,10 = 0,30 m;
- h = 1,40 + 0,05 +0,05 =1,50 m;
- g = ∑ d = 0,30 + 0,10 + 0,063 = 0,463 m;
- cărămidă protecţie (poziţia 2) cu ρ = 1800 kg/m3 şi λ = 0,80 W/(mK);
- polistiren celular (poziţia 3) cu ρ = 20 kg/m3 şi λ = 0,044 W/(mK);
- perete beton armat (poziţia 4) cu ρ = 2500 kg/m3 şi λ = 1,74 W/(mK);
- strat filtrant din pietriş (poziţia 5) cu ρ = 1800 kg/m3 şi λ = 0,70 W/(mK).
- strat de beton simplu (poziţia 6) cu ρ = 2400 kg/m3 şi λ = 1,62 W/(mK);
- polistiren extrudat (poziţia 7) cu ρ = 20 kg/m3 şi λ = 0,044 W/(mK);
- mortar de ciment (poziţia 8) cu ρ = 1800 kg/m3 şi λ = 0,93 W/(mK);
- tencuială din mortar de ciment (poziţia 9) cu ρ = 1800 kg/m3 şi λ = 0,93 W/(mK).

Rezistenţa termică specifică unidirecţională a plăcii subsolului R2 se calculează cu

relaţia (10.47):

d p1  z  f d p 2 3,0 1,40  0,30 4,0 0,05 0,05 0,10 0,10

R2  1     d =1       
6  p1  p2  6 2,0 4,0 0,93 0,044 1,62 0,70
= 3,211 m2K/W

Rezistenţa termică specifică unidirecţională a pereţilor R3 se calculează cu relaţia

(10.48):

R3  1   d  1 
0,30 0,10 0,063
   2,649 m2K/W
8  8 1,74 0,044 0,80

Rezistenţa termică specifică corectată a plăcii subsolului R’2 se calculează cu relaţia

(10.49), în care:

- R2 – rezistenţa termică specifică unidirecţională a tuturor straturilor cuprinse între

cota pardoselii de la subsol şi CSI [m2K/W]:
R2 = = 3,211 m2K/W;
- ΔTp = Ti – Tp, în care Ti = +20 0C şi Tp = 9 0C (tabelul 10.3, zona climatică III):
ΔTp = 20 – 9 = 11 0C;
- ΔT = Ti – Te, în care Ti = +20 0C şi Te = - 18 0C:
ΔT = 20 – (-18) = 38 0C;
- Ψ2 – coeficientul liniar de transfer termic aferent conturului exterior al subsolului
[W/(mK)]. Coeficienţii liniari de transfer termic Ψ2 se determină, pentru situaţiile
curente, din tabelul 11 din Normativul C 107/5-05, prin dubla interpolare sau
extrapolare în funcţie de înălţimea h şi de rezistenţele termice R 2 şi R3:
Ψ2 = 0,27;
- l – lungimea conturului exterior al subsolului, aferent suprafeţei cu aria A [m]:
l = 2,75 m2;
- A este aria încăperii sau a întregului subsol încălzit [m2]:
A = 3,23 · 2,75 = 8,88 m2.

357
 T p   2 l  0,272,75
U 2  1  1    1  11   0,174 W/(m2K) şi
R2 R2 T A 3,211 38 8,88
R2  1  1  5,747 m2K/W
U 2 0,174

R’3 se determină, pentru situaţiile curente, prin dubla interpolare sau extrapolare a
valorilor din tabelul 11 din Normativul C 107/5-05, în funcţie de înălţimea h şi de rezistenţele
termice specifice unidirecţionale R2 şi R3:

R3  2,44 m2K/W şi U 3  1  1  0,410 W/(m2K)

R3 2,44

Rezistenţa termică specifică corectată R’m aferentă pereţilor exteriori ai subsolurilor,

considerând atât partea subterană cât şi partea supraterană, se calculează cu relaţia (10.50):
în care indicele 0 se referă la zona supraterană iar indicele 3 la zona subterană a pereţilor
subsolului. În exemplul de calcul:
- A0 = 2,75 · 1,00 = 2,75 m2;
- A3 = 2,75 · 1,40 = 3,85 m2;
- Rezistenţa termică specifică corectată aferentă peretelui exterior al subsolului,
considerând partea supraterană (figura 10.55), se calculează cu relaţia:

0,30 0,10 0,063 0,02

R0  R0  0,125      0,042  2,712 m2K/W
1,74 0,044 0,80 0,93

U 0  1  1  0,369 W/(m2K)
R0 2,712
A0  A3 2,75  3,85
Rm    2,545 m2K/W
A0 U 0  A3 U 3 2,750,369  3,850,410

c. Calculul la stabilitate termică a clădirii

Acest calcul, care se efectuează conform Normativului C 107/7-02, a fost descris pe

larg la punctul 10.3.3.5.

Pentru clădirile din grupa “b” este obligatorie verificarea stabilităţii termice a încăperilor
şi încadrarea în nivelurile de performanţă din Anexa 10.13, pentru coeficientul A Ti, dacă se
încadrează într-unul din următoarele cazuri:
 masa specifică a zonei opace, în câmp curent, a peretelui exterior este ≤ 100
kg/m2;
 masa specifică a planşeului de peste ultimul nivel este ≤ 300 kg/m 2;
 masa specifică a planşeelor intermediare este ≤ 200 kg/m 2;
 gradul de vitrare al închiderilor exterioare:

Af
v ≥ 0,35 (10.125)
Ap  A f

în care:
358

Af este aria părţii vitrate a elementului de închidere;

 Ap – aria totală a elementului de închidere (parte vitrată + parte opacă).

Pentru clădirile din grupa “b” care nu se încadrează în prevederile anterioare nu este
necesară verificarea la stabilitate termică dacă elementele de închidere ale încăperilor sau
unităţilor funcţionale satisfac simultan următoarele condiţii:
a) indicele inerţiei termice, D, depăşeşte următoarele valori:
 pentru zona opacă a peretelui exterior D ≥ 3;
 pentru planşeul terasă D ≥ 3,5;
 pentru planşeul de pod sau planşeul
acoperişului terasă ventilat D ≥ 2,5.
b) coeficientul de transfer termic U = 1/R, al zonei opace a elementelor de
închidere, în câmp curent, are valori mai mici sau cel mult egale cu cele din
Anexa 10.17.

Calculul mărimilor D şi U se face în zona de câmp a elementelor de închidere şi

compatimentare, în conformitate cu Normativul C 107/3-05.

 Perete exterior

- masa peretelui exterior este:

m = 0,02 · 1700 + 0,355 · 1380 + 0,10 · 20 + 0,03 · 1800 = 579,9 kg/m2 > 100
kg/m2

- gradul de vitrare al închiderilor exterioare:

121,14
v  0,149 < 0,35
811,75

- indicele inerţie termice:

D = ∑ Dj = 5,491 > 3

- coeficientul de transfer termic:

U  1  1  0,324 W/(m2K) < 0,53 W/(m2K) (Anexa 10.17)
R 3,087

 Planşeu terasă

- masa planşeului terasă este:

m = 0,01 · 1700 + 0,15 · 2500 + 0,12 · 600 + 0,18 · 20 + 0,025 · 1800 +
+ 0,005 · 1100 + 0,04 · 1800 = 590,1 kg/m2 > 300 kg

- indicele inerţie termice:

D = ∑ Dj = 5,355 > 3,5

- coeficientul de transfer termic:

U  1  1  0,193 W/(m2K) < 0,32 W/(m2K) (Anexa 10.17)
R 5,174

359

 Planşee intermediare
 - masa planşeelor intermediare este:
m = 0,01 · 1700 + 0,15 · 2500 + 0,01 · 1800 + 0,03 · 20 + 0,038 · 1800 +
+ 0,022 · 800 = 496,6 kg/m2 > 200 kg/m2

 Planşeu peste subsol

- coeficientul de transfer termic:

U  1  1  0,376 W/(m2K) < 1,60 W/(m2K) (Anexa 10.17)
R 2,658

Conform celor arătate mai sus sunt îndeplinite condiţiile pentru ca să nu fie necesară
verificarea la stabilitate termică a clădirii.

d. Determinarea rezistenţelor termice specifice corectate R’

d.1. Verificarea preliminară a elementelor de construcţie

1. Pereţi exteriori

- Rezistenţa termică unidirecţională a pereţilor exteriori este:

R = 3,087 m2K/W

- Rezistenţa termică minimă, conform MC 001/1-2006 (Anexa 10. 20), pentru clădiri
de locuit noi, este:
R’min = 1,50 m2K/W

- Reducerea maximă posibilă a rezistenţei termice unidirecţionale este:


R  Rmin 3,087 1,5
 100   100  51,4 %
R 3,087

2. Planşeu terasă

- Rezistenţa termică unidirecţională a planşeului terasă este:

R = 5,174 m2K/W

- Rezistenţa termică minimă, conform MC 001/1-2006 (Anexa 10. 20), pentru clădiri
de locuit noi, este:
R’min = 1,50 m2K/W

- Reducerea maximă posibilă a rezistenţei termice unidirecţionale este:


R  Rmin 5,174  3,5
 100   100  32,35 %
R 5,174

360

3. Planşeu peste subsol

 - Rezistenţa termică unidirecţională a planşeului peste subsol este:
R = 2,658 m2K/W

- Rezistenţa termică minimă, conform MC 001/1-2006 (Anexa 10. 20), pentru clădiri
de locuit noi, este:
R’min = 1,65 m2K/W

- Reducerea maximă posibilă a rezistenţei termice unidirecţionale este:


R  Rmin 2,658 1,65
 100   100  37,92 %
R 2,658

d.2. Determinarea rezistenţelor termice specifice corectate (R’) utilizând metoda

coeficienţilor specifici liniari şi punctuali de transfer termic

Calculul, descris pe larg la punctul 10.2.3., se face pentru elementele de construcţie cu

punţi termice: pereţi exteriori, planşeu terasă şi planşeu peste subsol

Detaliile constructive caracteristice ale clădirii analizate sunt prezentate în figurile

10.47, 1048 şi 10.49, iar motivul pentru care au fost alese este acela că pentru ele se dau
coeficienţii ψ şi χ în tabelele 1…73 din Normativul C 107/3-05.

Alegerea lor a fost făcută, în primul rând, pentru a arăta modul de calcul al
rezistenţelor termice specifice corectate şi nu pentru că ele sunt cele mai eficiente din punct
de vedere termotehnic.

Este însă foarte necesară completarea detaliilor prezentate în Normativul C 107/3-05 şi

în Normativul C 107/505-şi cu alte detalii constructive utilizate în mod curent în proiectare.

Valorile coeficienţilor ψ se extrag din tabelele din Normativul C 107/3-05, direct sau prin
interpolare. Pentru coeficienţii 6, 7 şi 22, care au o pondere redusă, valorile ψ s-au stabilit prin
comparaţie cu alţi coeficienţi similari, dar la un nivel acoperitor.

Lungimile l aferente coeficienţilor ψ s-au determinat astfel:

- coeficienţii nr. 1...4 – considerând înălţimea H = 13,75 m;
- coeficienţii nr. 5, 6, 7, 8, 9, 10, 13, 16, 17, 22, aferente tâmplăriei exterioare –
considerând dimensiunile nominale ale ferestrelor şi uşilor;
- coeficienţii nr 23 şi 24 – considerând lungimea efectivă a pereţilor interiori de
rezistenţă şi, respectiv, a pereţilor interiori despărţitori, exclusiv golurile de uşi;
- restul coeficienţilor – considerând lungimile desfăşurate din cadrul ariei părţii opace
a pereţilor exteriori (A4).

Valorile ψ şi lungimile l aferente se dau în tabelul 10.9

Coeficientul punctual de transfer termic, aferent agrafelor Ф 6 mm s-a preluat din

tabelul 71 şi are valoarea:
χ = 0,0039 W/K
361

Tabelul 10.9

DETERMINAREA VALORILOR ∑( ψ · l) PE ANSAMBLUL CLĂDIRII

 Elementul de Tip coeficient Tabel din Ψ l Ψ·l
construcţie ψ Normativul
C 107/3-05 [W/mK] [m] [W/K]
1 2 0,01 165,00 1,65
2 4 0,08 220,00 17,6
3 15 -0,10 55,00 -5,50
4 15 -0,14 55,00 -7,70
5 52 0,16 156,60 25,056
6 - 0,43 4,20 1,806
7 - 0,48 1,80 0,864
8 55 0,39 55,80 21,762
9 53 0,07 66,00 4,62
10 32 0,38 15,60 5,928
12 55 0,17 64,80 11,016
13 54 0,10 1,80 0,18
14 31 0,25 42,90 10,725
16 56 0,38 18,00 6,84
17 56 0,33 14,40 4,752
18 23 0,28 162,00 45,36
19 23 0,19 176,40 33,516
21 41 0,13 50,35 6,546
TOTAL 185,021
11 32 0,26 15,60 4,056
15 31 0,31 42,90 13,299
TOTAL 17,355
20 41 0,17 50,35 8,560
22 - 0,25 3,60 0,900
23 46 0,20 48,15 9,63
24 46 0,13 21,43 2,786
TOTAL 21,876

Numărul de agrafe s-a determinat considerând 4 buc./m2;

4 · A4 = 4 · 690,11 = 2760 buc
∑ χ = 0,0039 · 2760 = 10,764 W/K

Determinarea rezistenţelor termice corectate R’ se face aplicând relaţia (10.23):

  l   
U  1  1   [W/(m2K)]
R R A A

Coeficientul de reducere a rezistenţei termice unidirecţionale r se calculează

din relaţia (10.24):

r  R  [-]
R

Calculul coeficienţilor de transfer termic corectat U’, al rezistenţelor termice corectate

R’ şi al coeficienţilor de reducere a rezistenţei termice unidirecţionale r, este prezentat în
tabelul 10.10.
362

Tabelul 10.10

Nr. Elementul de A R ∑(ψ · l) ∑χ U’ R’ r

crt. construcţie [m2] [m2K/W] [W/K] [W/K] [W(m2K)] [m2K/W] [-]
 1 Pereţi exteriori 690,11 3,087 185,0 10,764 0,608 1,645 0,533
1
2 Planşeu terasă 188,82 5,174 17,35 - 0,285 3,509 0,678
5
3 Planşeu peste 179,94 2,658 21,87 - 0,498 2,008 0,755
subsol 6

Valorile reduse ale coeficienţilor ”r” duc la concluzia că este necesară o tratare mai
atentă a punţilor termice.

Este necesar, în primul rând, să se dispună un strat termoizolator, de exemplu din

polistiren celular, în grosime de maximum 2/3 din grosimea stratului de cărămidă de protecţie
a pereţilor exteriori, pe centurile exterioare de beton armat de la nivelul planşeelor.

e. Determinarea rezistenţelor termice medii (R’m)

Rezistenţa termică medie R’m se calculează cu relaţia (10.129):

 Aj
  1 
Rm
Um 
 A j U j  [m2K/W]

Rezistenţele termice corectate obţinute pentru pereţii exteriori, planşeul terasă şi

planşeul peste subsol reprezintă rezistenţele termice medii pe clădire (R’ = R’ m).

Rezistenţa termică medie pentru pereţii interiori adiacenţi subsolului se calculează în

tabelul 10.11

Tabelul 10.11

DETERMINAREA REZISTENŢELOR TERMICE MEDII R’m LA PEREŢII INTERIORI

ADIACENŢI SUBSOLULUI

Suprafaţa A R A/R
[m2] [m2K/W] [W/K]
Aa 7,75 0,376 20,617
Ab 7,75 0,376 20,617
Ac 4,89 0,447 10,490
Uşa 1,71 0,17 10,059
TOTAL 221,10 0,355 62,233

Rezistenţa termică corectată obţinută pentru pereţele exterior din subsol, în dreptul
casei scării (Ad) reprezintă rezistenţa termică medie pe clădire (R’ = R’m).

f. Determinarea coeficientului global de izolare termică (G)

10.3.8.2. Determinarea coeficientului global de izolare termică (G) a fost descris la

363

punctul (10.3.8.2.) şi se face cu relaţia (10.165):


 L j  j
G  0,34  n [W/(m3K)]
V
 Factorul de corecţie a temperaturilor exterioare, pentru planseul peste subsol, pentru
pereţii interiori adiacenţi subsolului şi pentru pereţele exterior din subsol, în dreptul casei
scării (Ad), se calculează cu relaţia (10.168), în care T j = Tu:

Ti Tu
  20  5  15  0,395 [-]
Ti Te 20  (18) 38

Valoarea  RAm se calculează în tabelul 10.12.

Tabelul 10.12
Nr. Elementul de A R’m τ A · τ/R’m
crt. construcţie [m2] [m2K/W] [-] [W/K]
1 Pereţi exteriori 690,11 3,087 - 223,554
2 Tâmplărie exterioară 121,14 0,60 - 201,900
3 Planşeu terasă 188,82 5,174 - 36,494
4 Planşeu peste subsol 179,94 2,658 0,395 26,741
5 Perete exterior subsol 6,60 2,712 - 2,434
în casa scării
6 Pereţi interiori adiacenţi 22,10 0,355 0,395 24,590
subsolului
TOTAL 1208,71 - - 515,713

Viteza de ventilare n se determină din Anexa 10.30, având în vedere următoarele

caracteristici:
- categoria clădirii – clădire cu mai multe apartamente, avănd dublă expunere;
- clasa de adăpostire – moderat adăpostite: clădire în interiorul oraşelor, cu
minimum 3 clădiri în apropiere;
- clasa de permeabilitate – medie: clădire cu tâmplărie exterioară cu garnituri de
etanşare.

Pentru aceste caracteristici viteza de ventilare rezultă n = 0,6 h-1

Cu datele de mai sus se calculează coeficientul global de izolare termică:

515,713
G  0,34  0,6  0,411 W/m3K
2495,49

g. Comparaţie cu valorile normate GN şi R’min

Coeficientul global normat de izolare termică (GN) se extrage din Anexa 10.31, în
funcţie de:

- numărul de niveluri: N = 5;
364

1208,71
- raportul A   0,484 ;
V 2495,49
- anul elaborării proiectului: 2009;
- pentru clădirile care se proiectează după 1.01.1998 valorile GN se reduc cu 10%.
 Cu datele de mai sus rezultă GN = 0,9 · 0,62 = 0,56 W/(m3K).

Nivelul de izolare termică globală se consideră corespunzător dacă se realizează

condiţia (10.170):

G = ≤ GN = [W/(m3K)].

În exemplul de calcul vom avea:

G = 0,411 ≤ GN = 0,56 W/(m3K),

deci nivelul de izolare termică globală a clădirii de locuit este coprespunzător.

În tabelul 10.13 se prezintă, comparativ, valorile R’m realizate şi valorile R’min prevăzute în
Anexa 10.20 în scopul reducerii consumului de energie în exploatare, prescrise,
pentru ţara noastră, de Normativele C 107/1-05, C 107/4-05, pentru clădiri de locuit proiectate
după 1.01.1998 şi de Metodologia Mc 001/1-06 pentru clădiri noi.

Tabelul 10.13
REZISTENŢELE TERMICE R’m şi R’min

R’min [m2K/W]
Nr. Elementul de construcţie R’m După Normativele După
crt. [m2K/W] C 107/1-05 şi Metodologia
C 107/4-5 Mc 001/1-06
1 Pereţi exteriori 1,645 1,40 1,50
2 Tâmplărie exterioară 0,60 0,50 0,55
3 Planşeu terasă 3,509 3,00 3,50
4 Planşeu peste subsol 2,008 1,65 1,65
5 Perete exterior subsol în 2,44 2,40 2,40
casa scării, sub CTS
6 Perete exterior subsol în 2,712 1,40 1,50
casa scării, peste CTS
7 Pereţi interiori adiacenţi 0,355 - *) - *)
subsolului
*) Nu se normează

Rezultă că la toate elementele de construcţie ale anvelopei se respectă condiţia

(10.128):

  Rmin
Rm  [m2K/W]

365

h. Rezistenţe termice normate din considerente igienico-sanitare

Rezistenţa termică necesară, din considerente igienico-sanitare, se calculează cu

relaţia (10.127):
T i -T e ( T - T ) R si
R’ n e c = = i e [m2K/W]
i  T i m a x Ti m a x
 În relaţia de calcul Ti = 20 0C, Te = -18 0C,  i  1  8 W/(m2K), iar Δ Ti max se
Rsi
consideră cu valorile din Anexa 10.10.

Pentru principalele elemente de închidere vor rezulta următoarele valori:

 perete exterior:
Ti -Te 20  (18) 38
R’ n e c = =   1,19 m2K/W

i Ti m a x 8  4 32

 planşeu terasă:
Ti -T e 20  (18) 38
R’ n e c = =   1,58 m2K/W

i Ti m a x 8 3 24

 pentru tâmplăria exterioară, din Anexa 10.19, se consideră:

R’ n e c ≥ 0,39 m2K/W

Considerând că valorile rezistenţelor termice corectate sunt apropiate de valorile

rezistenţelor termice medii corectate, rezultă că pentru pereţii exteriori, planşeu terasă şi
tâmplăria exterioară se respectă condiţia (10.126):

R   R nec [m2K/W]

i. Rezistenţa termică medie a anvelopei R’m

Rezistenţa termică medie a anvelopei se determină cu relaţia:

 Aj 1208,71
 
Rm   2,344 m2K/W
  RA 
515,713
 m

10.4.2. Determinarea necesarului anual de căldură pentru încălzire pe baza

coeficienţilor globali de izolare termică „G”, la clădirile de locuit

10.4.2.1. Necesarul anual de căldură pentru încălzire

Această metodă de calcul a fost descrisă la punctul 10.3.9. Necesarul anual de căldură
pentru încălzire, aferent unui m3 de volum interior, se calculează cu relaţia (10.175):
366


Q  24  C  N i  G  Qi  Qs  [KWh/m3∙an]
1000 12

a. Coeficientul de corecţie C

Valorile coeficientului de corecţie C se extrag din graficul din Fig. 10.45, în funcţie de
20
numărul de grade-zile N 12 şi de tipul instalaţiei de încălzire.
 Pentru localitatea Cluj-Napoca, cu N 20 = 3730 K·zile (Anexa 10.36) şi încălzire
12
centrală cu centrală termică locală automatizată, având instalaţii dotate cu dispozitive de
reglare termostatată, rezultă:
C = 0,872


b Numărul anual de grade zile de calcul N i
12

Numărul anual de grade-zile de calcul se determină conform standardului SR 4839-97

cu relaţia (10.176):


N i  N 20  20   i   D12 [K∙zile]
12 12

Temperatura interioară medie a clădirii se calculează ca medie ponderată a

temperaturii tuturor încăperilor cu relaţia (10.177):


  j Vuj 
i  [0C]
 Vuj

- În încăperile din locuinţe, cu volumul încălzit Vu1 = 2495,49 - 255,707 = 2239,783

m3, se consideră θi1 = +20 0C;

- În casa scării, cu volumul încălzit Vu2 = 255,707 m3 se consideră θi2 = +15 0C.

- Temperatura interioară medie a clădirii:

202239,78315255,707
i   19,49 0C
2495,49

- Numărul anual de grade-zile de calcul:


N i  3730  20  19,49  218  3618,82 K · zile
12

c. Qi – aportul de căldură internă, în KWh/m3·an

Pentru clădirile de locuit aportul de căldură internă specific se va considera cu

valoarea:
Qi = 7 kWh/(m3∙an).
367

d. Qs – aportul de căldură solară, în KWh/m3·an

Aportul de căldură utilă specific al radiaţiei solare se calculează cu relaţia (10.179):

AFij
Qs  0,40 I Gj  g i  [kWh/(m3∙an)]
V
ij
- radiaţia solară globală, directă şi difuză, disponibilă se determină cu relaţia (10.180):

I Gj  24  D12  I Tj [kWh/(m2∙an)]
1000

- gi = 0,75 pentru geam termoizolant dublu;

- D12 = 218 zile - pentru Cluj-Napoca (Anexa 10.36);
- ITj – se determină din Anexa 10.37. Pentru Cluj Napoca are valorile:
- ITj = 74,2 W/m2 pentru orientarea SV şi SE;
- ITj = 27,7 W/m2 pentru orientarea NV şi NE.

- În funcţie de orientarea clădirii de locuit faţă de punctele cardinale, vom avea:

- faţada longitudinală dinspre uşa de intrare în bloc - orientare SE;
- faţada longitudinală opusă uşii de intrare în bloc - orientare NV;
- faţada transversală din dreapta uşii de intrare în bloc– orientare NE;
- faţada transversală din stânga uşiide intrare în bloc – orientare SV.

- Aria ferestrelor, în funcţie de punctele cardinale, este următoarea:

- ASE = 60,84 m2;

- ANV = 56,70 m2;
- ANE = 1,80 m2;
- ASV = 1,80 m2.

- AFij – aria tâmplăriei exterioare prevăzută cu geamuri clare:

AFij = ASE + ANV + ANE + ASV = 121,14 m2

- Volumul interior încălzit al clădirii:

V = 2495,49 m3

Cu datele de mai sus aportul de căldură utilă specific al radiaţiei solare rezultă:

Qs  0,40  0,75  1  24  21860,84  74,2  56,7  27,7  1,80  74,2  1,80  27,7  
2495,49 1000
= 3,943 kWh/m3∙an.

e. Necesarul anual de căldură pentru încălzire

Coeficientul global de izolare termică G a fost calculat la punctul precedent, rezultând:

368

G = 0,411 W/m3K.

Necesarul anual de căldură pentru încălzire aferent unui m 3 de volum interior se

calculează cu relaţia:

Q  24  0,872  3618,82  0,411  (7  3,943)  20,184 kWh/(m3·an)

1000
 f. Compararea necesarului anual de căldură pentru încălzire efectiv cu cel
normat

Valorile normate ale necesarului de căldură pe m 3 de volum încălzit (QN) se dau în

Anexa 10.38 şi în Fig. 10.46, în funcţie de rapotul A/V.

Pentru raportul:

A/V = 1208,71/2495,49 = 0,484 m-1

din Anexa 10.38 rezultă, pentru clădirile care se proiectează după 01.01.2006, valoarea:

QN2 = 22,1 kWh/(m3·an).

Din datele prezentate rezultă că se respectă condiţia obligatorie:

Q = 20,184 kWh/(m3·an) < QN2 = 22,1 kWh/(m3·an).

g. Determinarea emisiei anuale de bioxid de carbon

În Anexa 10.39 se dau unele date care ajută la determinarea necesarului anual de
combustibil şi pentru evaluarea emisiei anuale de CO2, emisia anuală de CO2 cea mai redusă
fiind dată de utilizarea combustibilului gazos.

Astfel, pentru 1 m3de gaz natural, consumul specific este 0,10 m3/kWh, iar emisia de
CO2 este 0,19 kg/kWh.

Pentru necesarul anual de caldură Q = 20,184 kWh/(m3·an) şi pentru un volum încălzit

al clădirii V = 2495,49 m3, rezultă următoarea emisie anuală de CO2:

ECO = 20,184 · 2495,49 · 0,19 = 9570,104 kg/an.

2

10.4.3. Verificarea comportării la difuzia vaporilor de apă a peretelui exterior

Structura peretelui exterior a clădirii de locuit prezentată la punctul 10.4.1 este redată
în figura 10.56.

În figura 10.56 sunt marcate cu cifre romane straturile componente ale peretelui
exterior şi cu cifre arabe feţele fiecărui strat.
369
 Fig. 10.56

1. Parametrii de climat exterior

Ti = 20 0C;
φi = 60 % (Anexa 10.10);
αi = 8 W/m2k (Anexa 10.1).

2. Parametrii de climat exterior

Localitatea Cluj-Napoca este amplasată în:

- zona climatică III, pe timp de iarnă, conform hărţii din Anexa 10. 18;
- zona climatică II, pe timp de vară, conform hărţii din Anexa 10.26;
- Te = - 18 0C;
- Tem = + 7,5 0C.

3. Se stabilesc caracteristicile materialelor din structura peretelui exterior

 stratul I - tencuială interioară din mortar de ciment şi var:

d = 0,02 m
ρ = 1700 kg/m3 (Anexa 10.2);
λ = 0,87 W/mK (Anexa 10.2);
μD = 8,5 (Anexa 10.7);

 stratul II – zidărie din cărămizi cu găuri verticale, tip GVP:

d = 0,24 m;
ρ = 1380 kg/m3 (Anexa 10.2);
λ = 0,60 W/mK (Anexa 10.2);
μD = 5,0 (Anexa 10.7);
370
  stratul III – termoizolaţie din polistiren celular:

d = 0,10 m;
ρ = 20 kg/m3 (Anexa 10.2);
λ = 0,044 W/mK (Anexa 10.2);
μD = 30,0 (Anexa 10.7);

 stratul IV – zidărie protecţie termoizolaţie:

d = 0,115 m;
ρ = 1380 kg/m3 (Anexa 10.2);
λ = 0,60 W/mK (Anexa 10.2);
μD = 5,0 (Anexa 10.7);

 stratul V – tencuială exterioară din mortar de ciment:

d = 0,03 m
ρ = 1800 kg/m3 (Anexa 10.2);
λ = 0,93 W/mK (Anexa 10.2);
μD = 7,0 (Anexa 10.7);

4. Se calculează rezistenţele termice ale straturilor din structura elementului de

construcţie:

Rsi = 0,125 m2K/W (Anexa 10.1)

0,02
RsI = = 0,023 m2K/W
0,87
0,24
RsII = = 0,40 m2K/W
0,60
0,10
RsIII = = 2,273 m2K/W
0,044
0,115
RsIV = = 0,192 m2K/W
0,60
0,03
RsV = = 0,032 m2K/W
0,93

Rse = 0,042 m2K/W (Anexa 10.1)

5. Se calculează rezistenţa termică unidirecţională a elementului de construcţie

R = Rsi + ∑ Rs + Rse = 3,087 m2k/W

6. Se calculează temperaturile Tk în interiorul peretelui exterior cu formula (10.138) şi

se stabilesc presiunile de saturaţie, conform Anexei 10.9.

371
 T T k
Tk  Ti  i e  Rs j 1, j  0C
R
j 1

20  7,5 
T1  Tsi  20   0,125  19,49 0C ps1 = 2267 Pa
3,087
20  7,5 
T2  20   0,148  19,40 0C ps2 = 2254 Pa
3,087
20  7,5 
T3  20   0,548  17,78 0C ps3 = 2037 Pa
3,087
20  7,5 
T4  20   2,821  8,58 0C ps4 = 1116 Pa
3,087
20  7,5 
T5  20   3,013  7,80 0C ps5 = 1059 Pa
3,087
20  7,5 
T6  20   3,045  7,67 0C ps6 = 1050 Pa
3,087

Verificare:

20  7,5 
Tem  20   3,087  7,5 0C psem = 1038 Pa
3,087

7. Se calculează rezistenţa la permeabilitate la vapori a elementului de construcţie cu

formula (10.106):

V
Rv = Rv,I + Rv,II + Rv,III + Rv,IV +Rv,V =  d j   D  j  M [m/s]
jI

Rv,I = dI · (μD)I · M = 0,02·8,5·54·108 = 9,18·108 m/s

Rv,II = dII · (μD)II · M = 0,24·5,0·54·108 = 64,8·108 m/s
Rv,III = dIII · (μD)III · M = 0,10·30,0·54·108 = 162,8·108 m/s
Rv,IV = dIV · (μD)IV · M = 0,115·5,0·54·108 = 31,05·108 m/s
Rv,V = dV · (μD)V · M = 0,03·7,0·54·108 = 11,34·108 m/s

Rv = (9,18 + 64,8 + 162,0 + 31,05 + 11,34) · 108= 278,37 · 108 m/s

8. Se calculează valorile corectate ale presiunilor de saturatie cu relaţiile (10.139):

2
 k R 
s  j 1, j  
psk cor = pskm + Δ   [Pa]
 R 
 j 1 

în care factorul de corecţie Δ are valoarea Δ = 142 Pa, pentru zona III-a climatică.

372
 0,125  2
Ps1 cor = 2267 + 142  = 2267 Pa
 3,087 
 0,148  2
Ps2 cor = 2254 + 142  = 2254 Pa
 3,087 
0,548  2
Ps3 cor = 2037 + 142  = 2041 Pa
 3,087 
2,821  2
Ps4 cor = 1116 + 142  = 1235 Pa
 3,087 
3,013  2
Ps5 cor = 1059 + 142  = 1194 Pa
 3,087 
2
 3,045 
Ps6 cor = 1050 + 142  = 1188 Pa
 3,087 
Pse cor = pse + 142 = 1038 + 142 = 1180 Pa

9. Se calculează presiunile parţiale ale vaporilor de apă din aerul interior şi exterior cu
relaţiile (10.136), (10.137).

Pentru Ti = 20 0C  psi = 2340 Pa

i  p si
pi =  602340  1404 Pa
100 100

Umiditatea relativă a aerului exterior, φe, se consideră 80 %.

 e  psec or
pe cor =  801180  944 Pa
100 100

10. Se reprezintă grafic elementul de construcţie, amplasându-se pe abscisă

rezistenţele la permeabilitate la vapori a straturilor ale straturilor componente, iar pe verticală
presiunile vaporilor (Fig. 10.57).

11. Se reprezintă grafic curba de variaţie a presiunilor de saturaţie corectate ale

vaporilor de apă din interiorul elementului de construcţie şi din aerul exterior.

12. Se construieşte linia presiunilor parţiale, p, ale vaporilor de apă, prin unirea
punctului pi de pe suprafaţa interioară a elementului de construcţie cu punctul p e cor (Fig.
10.57).

Comentariu

Din analiza graficului din figura 10.57 rezultă că nu există intersecţie între curbele ps şi
p, deci nu se produce acumulare progresivă de apă de la an la an, ca urmare a condensului
în structură.

373
 Fig. 10.57

13. Stabilirea temperaturii aerului exterior de la care apare condens

 se reprezintă grafic peretele exterior conform punctului 11 (Fig. 10.58);

 se stabileşte prin încercări, pentru diverse temperaturi T e, temperatura Te cond. În
cele ce urmează se prezintă calculul pentru Te = - 2,2 0C;
 pentru Te = - 2,2 0C se calculează variaţia temperaturilorTk, în interiorul peretelui
exterior şi se stabilesc presiunile de saturaţie necorectate ale vaporilor de apă
(Anexa 10.9):

374
 Fig. 10.58

20   2,2
T1  Tsi  20   0,125  19,10 0C  ps1 = 2267 Pa
3,087
20  2,2 
T2  20   0,148  18,94 0C ps2 = 2190 Pa
3,087
20  2,2 
T3  20   0,548  16,06 0C ps3 = 1825 Pa
3,087
20  2,2 
T4  20   2,821  0,29 0C ps4 = 595 Pa
3,087

375
 20  2,2 
T5  20   3,013  1,65 0C ps5 = 532 Pa
3,087
20  2,2 
T6  20   3,045  1,90 0C ps6 = 522 Pa
3,087

Pentru Ti = 20 0C  psi = 2340 Pa

i  p si
pi =  602340  1404 Pa
100 100

Umiditatea relativă a aerului exterior, φe, în această etapă de calcul, se consideră cu

valoarea de 85 %.

Pentru Te = - 2,2 0C  pse = 509 Pa

 e  p se
pe =  85509  433 Pa
100 100

 se construieşte curba de variaţie a presiunilor de saturatie a vaporilor de apă, p s,

din interiorul peretelui exterior şi linia presiunilor parţiale (Fig. 10.58)

Comentariu

Din graficul din figura 10.58 se constată că, pentru temperatura Te = - 2,2 0C curbele
de variaţie ps şi p sunt tangente, deci Te = - 2,2 0C este temperatura aerului exterior de la care
apare condens în structură:

Te cond = - 2,2 0C.

 pentru Te cond = - 2,2 0C, din Anexa 10.24, pentru localitatea Cluj-Napoca,
amplasată în zona climatică III pe timp de iarnă, rezultă:

Tes = - 8,2 0C şi Nw = 1700 h.

14. Pentru stabilirea zonei de condens se reprezintă grafic elementul de construcţie

(conform punctului 10.) şi se reface curba presiunilor de saturaţie ale vaporilor de apă, ps şi
linia presiunilor parţiale, p, considerând temperatura T es = - 8,2 0C ca temperatură de calcul
pentru aerul exterior, după care se duc tangente din punctele pi şi pes la curba presiunilor de
saturaţie, ps, tangente care se întâlnesc în punctul M, pe faţa stratului 4 (Fig. 10.59),
presiunea de saturaţie pe această suprafaţă având valoarea p sc.

În acest caz, zona de condens este redusă la o suprafaţă (suprafaţa de condens).

Astfel vom avea:

20  8,2
T1  Tsi  20   0,125  18,86 0C  ps1 = 2180 Pa
3,087

376
 Fig. 10.59

20  8,2 
T2  20   0,148  18,65 0C ps2 = 2152 Pa
3,087
20  8,2 
T3  20   0,548  14,99 0C ps3 = 1705 Pa
3,087
20  8,2 
T4  20   2,821  5,77 0C ps4 = 376 Pa
3,087
377
 20  8,2 
T5  20   3,013  7,52 0C ps5 = 323 Pa
3,087
20  8,2 
T6  20   3,045  7,82 0C ps6 = 314 Pa
3,087

Pentru Ti = 20 0C  psi = 2340 Pa

i  p si
pi =  602340  1404 Pa
100 100

Umiditatea relativă a aerului exterior, φe, se consideră 85 %.

Pentru Tes = - 8,2 0C  pses = 304 Pa

 e  p se
pe =  85304  258 Pa
100 100

Comentariu

După cum se observă din graficul din figura 10.59, punctul de intersecţie al tangentelor
din punctele pi şi pes cu curba presiunilor de saturaţie se află situat în stratul termoizolant din
polistiren celular.

15. Calculul cantităţii de apă, care poate condensa în elementul de construcţie în

perioada rece a anului, se face cu formula (10.145):

 
mw = 3600 1404  376  376  258   1700  0,096 kg/m2
 235,98108 42,39108 
 

16. Stabilirea cantităţii de apă acumulată în perioada rece, care se poate evapora în
perioada caldă a anului, se face astfel:

 se reprezintă grafic peretele exterior conform punctului 10 (Fig. 10.60);

 pentru temperatura Te cond = - 2,2 0C, din Anexa 10.25, pentru localitatea Cluj-
Napoca, amplasată în zona climatică II pe timp de vară, rezultă:
T’es = 10,8 0C şi Nv = 8760 - Nw = 8760 – 1700 = 7060 h.
 se calculează variaţia temperaturii Tk în interiorul elementului de construcţie pentru
temperatura T’es = 10,8 0C şi se stabilesc presiunile de saturaţie :necorectate ale
vaporilor de apă:

20 10,8 
T1  Tsi  20   0,125  19,62 0C ps1 = 2286 Pa
3,087
20 10,8 
T2  20   0,148  19,56 0C ps2 = 2277 Pa
3,087
378
 Fig. 10.60

20 10,8 
T3  20   0,548  18,37 0C ps3 = 2115 Pa
3,087
20 10,8 
T4  20   2,821  11,59 0C ps4 = 1366 Pa
3,087
20 10,8 
T5  20   3,013  11,02 0C ps5 = 1314 Pa
3,087
20 10,8 
T6  20   3,045  10,93 0C ps6 = 1306 Pa
3,087

379
 Pentru Ti = 20 0C  psi = 2340 Pa

i  p si
pi =  602340  1404 Pa
100 100

Umiditatea relativă a aerului exterior, φe, se consideră 70 %.

Pentru T’es = 10,8 0C  p’ses = 1295 Pa

 e  p ses
p’es =  701295  907 Pa
100 100

 se calculează cantitatea de apă acumulată in perioada de iarnă, care se poate

evapora în perioada caldă a anului, cu relaţia (10.149):

 
mv = 3600 1366 1404  1366  907   7060  2,711 kg/m2.
 235,98108 42,39108 
 

17. Se compară cantităţile mw şi mv

În exemplul de calcul avem:

 mw = 0,096 kg/m2;
 mv = 2,711 kg/m2.

Comentariu

Se observă că mw < mv, deci cantitatea de apă acumulată în timpul rece este mai mică
decât cantitatea de apă care se poate evapora în perioadă caldă a anului, astfel nu există
riscul de acumulare de umiditate, de la an la an, în structura peretelui exterior.

18. Se verifică creşterea umidităţii relative masice la sfârşitul perioadei de condensare

(ΔW) cu umiditatea relativă masică maximă admisibilă (ΔW adm).

 pentru polistiren celular, din Anexa 10.27, ΔW adm = 15 %;

 se calculează ΔW cu formula (10.150):

100mw 1000,096
ΔW =  = 4,8 % < ΔW adm = 15 %.
 d w 200,10

Comentariu

În urma calculelor făcute, a rezultat că, în structura peretelui exterior, nu există riscul
acumulării de umiditate de la an la an, iar creşterea umidităţii relative masice a stratului în
care se produce condensarea vaporilor de apă este mai mică decât creşterea masică
maximă admisibilă. Astfel se poate aprecia că structura de perete exterior aleasă are o
comportare corespunzătoare la difuzia vaporilor de apă.