Procedura insolventei

Generalitati privind anumite aspecte de retinut:

cui se aplica, cine o declara, participantii

I. Ce este insolventa?

Insolventa este definita in Legea nr. 85/2014 ca fiind starea patrimoniului

debitorului care se caracterizeaza prin insuficienta fondurilor banesti
disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide si exigibile.

 Aceasta  stare se prezuma evidenta atunci cand debitorul nu a platit

datoria sa fata de unul sau mai multi creditori la 60 de zile de la data
scadenta.
 De asemenea, insolventa este iminenta in momentul in care este dovedit
faptul ca debitorul nu va fi capabil sa plateasca la scadenta datoriile
exigibile angajate, cu fonduri banesti.

II. Cui se aplica procedura insolventei?

Potrivit art. 3 din Legea nr. 85/2014, procedurile prevazute se vor

aplica profesionistilor definiti la art. 3 alin. (2) Cod Civil, exceptandu-i pe cei care
exercita profesii liberale, precum si a celor cu privire la care exista dispozitii
speciale in ceea ce priveste regimul insolventei lor. Prin urmare, analizand textul
si coroborand  art.3 alin. (2) Cod Civil cu art. 8 din Legea nr. 71/2011, se poate
concluziona ca actul normativ se aplica profesionistilor persoane fizice sau
juridice, fara a se distinge daca acestia desfasoara activitati care au ca scop
obtinerea de profit sau nu, prin urmare indiferent de natura activitatii lor, civila
sau comerciala, exceptand aici titularii activitatilor liberale.

III. Principiile insolventei

Respectand art. 4 din Legea nr. 85/2014, procedura insolventei si procedruile

de prevenire a insolventei au la baza urmatoarele principii fundamentale:
 1. Maximizarea gradului de valorificare a activelor si de recuperare a
creantelor;
2. Acordarea unei sanse debitorilor de redresare eficienta si efectiva a
afacerii, fie prin intermediul procedurilor de prevenire a insolventei, fie
prin procedura de reorganizare judiciara;
3. Asigurarea unei proceduri eficiente, inclusiv prin mecanisme adecvate de
comunicare si derularea procedurii intr-un timp util si rezonabil, intr-o
maniera obiectiva si impartiala, cu un minim de costuri;
4. Asigurarea unui tratament egal al creditorilor de acelasi rang;
5. Asigurarea unui grad ridicat de transparenta si previzibilitate in
procedura;
6. Recunoasterea drepturilor existente ale creditorilor si respectarea ordinii
de prioritatea createlor, avand la baza un set de reguli clar determinate
si uniform aplicabile;
7. Limitarea riscului de credit si a riscului sistemic asociat tranzactiilor cu
instrumente financiare derivate prin recunoasterea compensarii cu
exigibilitate imediata in cazul insolventei sau al unei procedure de
prevenire a insolventei unui cocontractant, avand ca efect reducerea
riscului de credit la o suma deta datorata intre parti sau chiar la zero
atunci cand, pentru acoperirea expunerii nete, au fost transferate
garantii financiare;
8. Asigurarea accesului la surse de finantare in procedurile de prevenire a
insolventei, in perioada de observatie si de reorganizare, cu crearea unui
regim adecvat pentru protejarea acestor creante;
9. Fundamentarea votului pentru aprobarea planului de reorganizare pe
criterii clare, cu asigurarea unui tratament egal intre creditorii de acelasi
rang, a cunoasterii prioritatilor comparative si a acceptarii unei decizii a
majoritatii, urmand sa se ofere celorlalti creditori lati egale sau mai mari
decat ar primi in faliment;
10.Favorizarea, in procedurile de prevenire a insolventei, a
negocierii/renegocierii amiabile a creantelor si a incheierii unui
concordat preventive;
11.Valorificarea in timp util si intr-o maniera cat mai eficienta a activelor;
12.In cazul grupului de societati, coordonarea procedurilor de insolventa, in
scopul abordarii integrate a acestora;
13.Administrarea procedurilor de prevenire a insolventei si de insolventa de
catre practicieni in insolventa si desfasurarea acestora sub controlul
instantei de judecata.

Analizand formularea acestor principii, putem observa, pe de-o parte, initiativa

de aliniere a normelor interne la tendintele europene in ceea ce priveste
procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa, iar pe de alta parte,
observam si dorinta de a stabili reguli clare si uniforme aplicabile participantilor
la procedura in vederea evitarii situatiilor critice care pot devia procedura de la
scopul sau.

IV. Caile de realizare a procedurii insolventei 

 PROCEDURA GENERALA este procedura de insolventa prin care un

debitor intra, dupa perioada de observatie, succesiv, in procedura de
reorganizare judiciara si in procedura falimentului sau separat, numai in
reorganizare judiciara, ori doar in procedura falimentului
  PROCEDURA SIMPLIFICATA este procedura de insolventa prevazuta de
Legea nr. 85/2014 prin care debitorul care indeplineste conditiile
prevazute la art. 38 alin. (2) intra direct in procedura falimentului, fie
odata cu deschiderea procedurii insolventei, fie dupa o perioada de
observatie de maximum 20 de zile;

(a) procedura reorganizarii judiciare este acea modalitate de realizare a

procedurii insolventei ce se aplica debitorului, persoana juridica, in vederea
achitarii datoriilor acestuia, respectand programul de plata a creantelor;

(b) procedura falimentului este acea procedura de insolventa care se aplica

debitorului in vederea lichidarii averii acestuia pentru acoperirea pasivului,
fiind urmata de radierea debitorului din registrul in care este inmatriculat.

V. Caracterele procedurii insolventei

– caracterul judiciar este reprezentat de reglementarea de lege a tuturor

actelor si operatiunilor pe care le implica procedura insolventei si se realizeaza
sub controlul si supravegherea judiciara a instantelor judecatoresti si de catre
celelalte organe care pot aplica aceasta procedura, respectiv judecatorul-sindic,
administratorul judiciar si lichidatorul;

– caracterul personal este exprimat prin aplicarea procedurii generale sau a

procedurii simplificate in functie de categoria de persoane din care face parte
debitorul;
– caracterul colectiv urmareste satisfacerea tuturor creantelor creditorilor
debitorului aflat in stare de insolventa. Va exista un concurs al creditorilor in
cadrul acestei proceduri, interesele patrimoniale ale acestora fiind satisfacute
intr-o anumita ordine stabilita de lege;

– caracterul de remediu consta in urmarirea acoperiririi pasivului debitorului

aflat in insolventa fie prin procedura reorganizarii, fie prin procedura
falimentului. Procedura reorganizarii reprezinta un remediu al debitorului,
acesta pastrandu-si existenta, iar la polul opus, procedura falimentului, in care
se lichideaza averea debitorului, acesta dispare definitiv.

VI. Participantii la procedura insolventei

1. Instantele judecatoresti
o Tribunalul
o Curtea de apel
2. Judecatorul-sindic
3. Administratorul judiciar – persoana fizica sau juridica compatibila,
practician in insolventa, autorizat in conditiile legii, desemnat sa exercite
atributiile prevazute de lege in perioada de observatie si pe durata
procedurii de reorganizare;
4. Lichidatorul – persoana fizica sau juridica, practician in insolventa,
desemnata sa conduca activitatea debitorului si sa exercite atributiile
prevazute de lege in cadrul procedurii falimentului.

VII. Deschiderea procedurii insolventei

Procedura insolventei este declansata in baza unei cereri introduse la tribunal

de catre persoanele prevazute in mod expres de lege. Legea nr. 85/2014
mentioneaza in art. 65 ca procedura insolventei se deschide printr-o cerere
adresata tribunalului de catre debitor sau de catre unul sau mai multi creditori,
dar si de orice alte persoane sau institutii prevazute de lege.

Autoritatea de supraveghere financiara, prin prevederile art. 65 din Legea nr.

85/2014, are dreptul sa introduca aceasta cerere impotriva entitatilor
reglementate si supravegheate de aceasta, care indeplinesc conditiile initierii
procedurii insolventei. De asemenea, Banca Nationala a Romaniei poate cere
deschiderea procedurii falimentului asupra institutiilor de credit.
Despre deschiderea procedurii insolventei, cu indicarea de a actualiza legislatia,
aveti informatii si https://legeaz.net/dictionar-juridic/deschiderea-procedurii-insolventei

VII. Inchiderea procedurii insolventei

Procedura insolventei, potrivit legii, este inchisa atunci cand:

 in averea debitorului nu exista bunuri;

 bunurile debitorului sunt insuficiente pentru acoperirea
cheltuielilor administrative;
 nu exista nicio cerere de admitere a creantelor;
 se constata indeplinirea obligatiilor de plata asumate prin
planul confirmat;
 se constata plata creantelor curente scadente;
 toti creditorii inscrisi in tabelul definitiv al creantelor primesc
sumele ce li se datoreaza in perioada de observatie;
 toti creditorii inscrisi in tabelul definitiv al creantelor renunta la
judecata.

OBSERVATII :

Alte resurse utile, unele avand nevoie de actualizare a legislatiei, dar relevante pentru
informatii in vederea intocmirii proiectelor pentru evaluarile partiale :

https://www.calculatorvenituri.ro/intrarea-in-insolventa--care-este-procedura-legala-si-ce-
optiuni-are-compania

http://radusiasociatii.ro/content/procedura-insolventei

https://drept.uvt.ro/administrare/files/1481047524-conf.-univ.-dr.-florin-mot--iu.pdf –

https://drept.unibuc.ro/dyn_doc/oferta-educationala/scoala-doctorala/rezumat-teza/dimitriu-
alexandru-paul-iul-2015-ro.pdf
http://www.inm-lex.ro/fisiere/d_2128/Ghid%20justitiabili%20revizuit%20-modele
%20de%20cereri%20in%20materia%20insolventei.pdf

http://www.inm-lex.ro/fisiere/d_177/Suport%20pentru%20imbunatatirea%20si
%20implementarea%20legislatiei%20si%20jurisprudentei%20in%20materie%20de
%20faliment.pdf