Călătoria este calea prin care un om reușește să își schimbe percepțiile despre viață și să cunoască

culturi diverse, întrucât să-l impresioneze.

În opinia mea o călătorie reprezintă o experiență de cunoaștere, deoarece ea este un mod de
deschidere a unor noi orizonturi atât spre alții cât și spre noi înșine, dar și descoperirea unor
frumuseți care pot da naștere unor amintiri impresionante.
În primul rând, călătoriile sunt un mod inedit de a trăi cu intensitate timpul liber și de a ne bucura
alături de persoanele dragi nouă sau alături de oamenii pe care-i cunoaștem. De exemplu, Eliade în
JURNAL DE VACANȚĂ accentuează faptul că omul trebuie să trăiască în prezent cu intensitate și
să se bucure de împrejurimile cu care interacționează (,,dacă omul ar trăi cu intensitate toate
împrejurările vieții lui, dacă ar rămâne, adică, totdeauna prezent în clipă – s-ar consuma ca o
incandescență..’’), întrucât totul ar fi deosebit pentru călător.
În al doilea rând, călătoriile ne ajută să ne lărgim aria de cunoaștere și să socializăm cu diferite tipuri
de oameni. De pildă, am călătorit în multe țări ale lumii, și fiecare vacanță m-a relaxat, m-a rupt de
monotonia urbană, m-a ajutat să îmi dezvolt cultura prin descoperirea de tradiții și de obieceiuri ale
altor popoare, am rămas cu amintiri plăcute și am legat amiciții cu fel și fel de oameni.
În concluzie, călătoriile constituie o experiență de cunoaștere, fiindcă au fost, sunt și vor fi cel mai
frumos mod de relaxare, dar și de îmbogățire a culturii.
SUBIECTUL al II-lea
Textul fragmentar selectat din opera ,,Cântecul iubirii’’ de Liviu Rebreanu aparţine genului epic, iar
o trăsătură esenţială o reprezintă perspectiva narativă care este obiectivă ( persoana a III-a), iar
acţiunea/ întâmplarea este relatată de un narator obiectiv,omniscient, semnificativi fiind indicii
morfologici utilizaţi: verbe la persoana a III-a, ,,se strecoară’’, ,,se preling’’, ,,răsună’’ şi pronumele
la persoana III-a ,,o’’. Naratorul este omniscient și extradiegetic, care îl prezintă pe moș Costan
îngândurat și care își amintește de o fătucă ce îl impresionase, încât îi confesează și Ileanei, cu toate
că timpul trecuse de când o întâlnise pe această fată.

Limba străină nu este doar un instrument de comunicare, ci înseamnă și cultură, cunoașterea unei alte
civilizații, acces la literatură și informație, ceea ce oferă tinerilor un termen de comparație și
posibilitatea de a-și perfecționa multiple competențe.
În opinia mea studiul limbilor străine reprezintă un avantaj în formarea tinerilor, deoarece poți studia
cu ușurință într-o altă țară străină, putând a te dezvolta diferit cultural și constituie un avantaj în
competiția pentru un loc de muncă.
În primul rând, fiecare tânăr din zilele de azi poate acumula cu ușurință cunoștințe, în mod gradat,
dar și gratuit, întrucât se pot bucura de învățarea a două limbi străine, însă necesită timp și lectură,
profesori buni și exerciții practice. Doar așa poți ajunge să conștientizezi că merită a studia și a
cunoaște o altă țară. De pildă, Radu Rosetti își amintește de Costache Negri care era un intelectual
aparte și care cunoștea cinci limbi străine, ajutându-l să studieze la Paris și să îl facă autentic: ,,
Costache Negri însă vorbea din tinereţe limbile greacă modernă, franceză, germană şi italiană, iar în
timpul şederilor sale prelungite în Constantinopol îşi însuşise şi cunoştinţa limbei turce.’’, reieșind o
ambiție extraordinară pe care orice tânăr trebuie să o aibă.
În al doilea rând, pentru a evolua și a pentru avea parte de un loc de muncă cu deschidere largă
necesită cunoașterea unor limbi străine, iar tinerii se găsesc într-o continuă competiție. De pildă, cei
mai mulți dintre tineri se perfecționează din copilărie și prin intermediul studiului limbilor străine
ajung să se responsabilizeze social și civic, să aibă un spirit întreprinzător, o capacitate de inițiativă,
creativitate și o gândire critică, ajutându-i să aibă parte de cele mai bune locuri de muncă.
În concluzie, limbile străine reprezintă un avantaj în formarea tinerilor, fiindcă pot explora tări
minunate, pot studia și se pot bucura de locuri de muncă care să le aducă satisfacție morală și
financiară.
Norocul constituie o șansă pe care omul o poate avea în viața lui și de care poate profita pentru a-și
atinge scopurile sau obiectivele pe care le are stabilite.
În opinia mea norocul nu influențează reușita unui examen, deoarece promovarea acestuia semnifică
efortul depus de elev sau de student în studiile sale, dar şi în propria încredere de sine.
În primul rand, norocul este o simplă coincidenţă ce duce la un rezultat favorabil sau nefavorabil
individului şi nu trebuie confundat cu propria muncă depusă în scopul excelenţei unui domeniu. De
exemplu, o asemenea demonstrație este şi în cazul lui Gh. Brăescu, care povesteşte despre cum a
crezut el că în ziua examenelor un semn bun i s-a arătat ,,urcându-mă pe scările care duceau la
litografie unde mă pregăteam, am găsit o bilă ca de loton, cu numarul 17”. Această simplă
coincidenţă de a găsi o bilă l-a asigurat pe Gh. Brăescu că îi va pica numărul 17 ,,Mie îmi cade 17”,
dar în momentul extragerii, soarta îl înşelase ,,Am scos bila 18 şi n-am ştiut nici măcar cum să încep
(...) am tras alte două bile, cu acelaşi noroc” „am avut un ghinion fantastic.”
În al doilea rând, un elev pregătit nu va simți niciodată că destinul a fost cel care i-a decis viitorul.
Norocul în sine este neprevăzut şi tocmai, de aceea, nu putem să ne bazăm încrederea în acesta.
Suntem conştienţi de el, dar nu putem să pariem că ne va afecta rezultatul examenelor pozitiv sau
negativ. De pildă, un elev ce îşi repetă materia cel puţin o dată pe zi sau la două zile va avea
siguranţa ca va lua evaluările finale cu o notă decentă, deoarece efortul este evaluat, nu norocul.
În concluzie, norocul este doar o coincidenţă în care omul crede că îi este sortit lui şi că îi poate
aduce o situaţie profitabilă sau neprofitabilă, dar forţele proprii sunt cele care definesc valoare
umană.