Proiect LPC

Studenti:

Negaci Aurelian-Nicolae

Ciochida Calin-Marian

Coordonator: As.Univ. Dr. Ing. Maria-Cristina DIJMARESCU

 Cuprins

Capitolul I. Legislatia

1. Ordonanţa nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor

2. Legea nr. 245/2004 privind securitatea generală a produselor
3. Legea nr. 449/2003 privind vânzarea produselor şi garanţiile asociate acestora
4. Ordonanţa nr. 20/2010 privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea unitară a legislaţiei
Uniunii Europene care armonizează condiţiile de comercializare a produselor  
5. Legea nr. 240/2004 privind răspunderea producătorilor pentru pagubele generate de
produsele cu defecte
6. Legea nr. 148/2000 privind publicitatea
7. Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu
consumatorii şi armonizarea reglementărilor cu legislaţia europeană privind protecţia
consumatorilor 
8. Hotărârea nr. 457/2003 privind asigurarea securităţii utilizatorilor de echipamente electrice
de joasă tensiune 
9. Hotărârea nr. 57/2015 privind compatibilitatea electromagnetică
10. Hotărârea nr. 1022/2002 privind regimul produselor şi serviciilor care pot pune în pericol
viaţa, sănătatea, securitatea muncii şi protecţia mediului

Capitolul I. Legislatia
1. Ordonanţa nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor

Art. 1. - (1) Statul, prin mijloacele prevăzute de lege, protejează cetăţenii în calitatea lor de
consumatori,
asigurând cadrul necesar accesului neîngrădit la produse şi servicii, informării lor complete despre
caracteristicile esenţiale ale acestora, apărării şi asigurării drepturilor şi intereselor legitime ale
persoanelor fizice împotriva unor practici incorecte, participării acestora la fundamentarea şi luarea
deciziilor ce îi interesează în calitate de consumatori.
Art. 3. - Principalele drepturi ale consumatorilor sunt:
a) de a fi protejaţi împotriva riscului de a achiziţiona un produs sau de a li se presta un serviciu care
ar putea să le prejudicieze viaţa, sănătatea sau securitatea ori să le afecteze drepturile şi interesele
legitime;
b) de a fi informaţi complet, corect şi precis asupra caracteristicilor esenţiale ale produselor şi
serviciilor, astfel încât decizia pe care o adoptă în legătură cu acestea să corespundă cât mai bine
nevoilor
lor, precum şi de a fi educaţi în calitatea lor de consumatori;
c) de a avea acces la pieţe care le asigură o gamă variată de produse şi servicii de calitate;
d) de a fi despăgubiţi pentru pagubele generate de calitatea necorespunzătoare a produselor şi
serviciilor, folosind în acest scop mijloace prevăzute de lege;
e) de a se organiza în asociaţii de consumatori, în scopul apărării intereselor lor.
Art. 4. - (1) Se interzice comercializarea de produse sau prestarea de servicii care, utilizate în condiţii
normale, pot pune în pericol viaţa, sănătatea sau securitatea consumatorilor.
(2) Se interzic producerea, importul şi comercializarea produselor falsificate sau contrafăcute.
Art. 5. - (1) Produsele se comercializează numai în cadrul termenului de valabilitate/datei de minimă
durabilitate pentru produsele nealimentare sau al datei-limită de consum pentru produsele
alimentare/datei durabilităţii minimale stabilite de producător.
(2) Se interzice modificarea termenului de valabilitate/datei de minimă durabilitate sau a datei-limită
de consum/datei durabilităţii minimale înscrise pe produs, pe etichetă, pe ambalaj sau, după caz, în
documentele însoţitoare.
Art. 18. - Consumatorii au dreptul de a fi informaţi, în mod complet, corect şi precis, asupra
caracteristicilor esenţiale ale produselor şi serviciilor oferite de către operatorii economici, astfel încât
să aibă posibilitatea de a face o alegere raţională, în conformitate cu interesele lor, între produsele şi
serviciile oferite şi să fie în măsură să le utilizeze, potrivit destinaţiei acestora, în deplină securitate.
Art. 19. - Informarea consumatorilor despre produsele şi serviciile oferite se realizează, în mod
obligatoriu, prin elemente de identificare şi caracterizare ale acestora, care se înscriu în mod vizibil,
lizibil, uşor de înţeles, într-o formă care să nu permită ştergerea şi să nu fie inscripţionate în locuri
obscure, să nu fie întrerupte prin desen sau imagini, după caz, pe produs, etichetă, ambalaj de vânzare
sau în cartea tehnică, contract, instrucţiunile de folosire ori altele asemenea, ce însoţesc produsul sau
serviciul, în funcţie de natura acestuia.
Art. 20. - (1) Producătorul trebuie să informeze despre denumirea produsului, denumirea şi/sau marca
producătorului, cantitatea şi, după caz, termenul de valabilitate/data de minimă durabilitate sau
datalimită de consum/data durabilităţii minimale, durata medie de utilizare, principalele caracteristici
tehnice
şi calitative, compoziţia, aditivii folosiţi, despre eventualele riscuri previzibile, modul de utilizare,
manipulare, transport, depozitare, conservare sau păstrare, despre contraindicaţii.
Art. 51. - (1) Împiedicarea, sub orice formă, a organelor administraţiei publice însărcinate cu protecţia
consumatorilor de a exercita atribuţiile de serviciu referitoare la prevenirea şi combaterea faptelor care
pot afecta viaţa, sănătatea sau securitatea consumatorilor ori interesele economice ale acestora
constituie
contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 10.000 lei la 30.000 lei.
Art. 61. - (1) Produsele periculoase, falsificate sau contrafăcute se confiscă de organele abilitate de lege,
la sesizarea agentului constatator, şi se distrug sau se valorifică, după caz, conform prevederilor legale.
2. Legea nr. 245/2004 privind securitatea generală a produselor
Art.1. - (1) Prezenta lege are ca scop asigurarea consumatorilor că produsele puse pe piață sunt sigure
și se aplică pentru toate produsele definite la art. 2 lit. a) numai în situația în care nu există prevederi
legale specifice de securitate a produselor respective, care au același obiectiv cu acest act normativ.
Art.3. - (3) Un produs este considerat sigur din punct de vedere al riscurilor și al categoriilor de riscuri
reglementate de standardele naționale neobligatorii relevante atunci când este conform cu standardele
naționale neobligatorii care transpun standarde europene, a căror referință este publicată în Jurnalul
Oficial al Comunităților Europene. Referințele acestor standarde naționale armonizate sunt publicate de
către Asociația de Standardizare din România (ASRO).
3. Legea nr. 449/2003 privind vânzarea produselor şi garanţiile asociate acestor
Art. 1. –(1) Prezenta lege reglementează aspecte privind vânzarea produselor, inclusiv a celor executate
la comandă, şi garanţiile asociate acestora, în vederea asigurării protecţiei consumatorului. Art. 2. - În
sensul prezentei legi, următorii termeni se definesc astfel: a) consumator - orice persoană fizică sau grup
de persoane fizice constituite în asociaţii, care, în cadrul contractelor care intră sub incidenţa prezentei
legi, acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale
ori liberale;
Art. 5. - (1) Vânzătorul este obligat să livreze consumatorului produse care sunt în conformitate cu
contractul de vânzare-cumpărare.
(2) Se consideră că produsele sunt în conformitate cu contractul de vânzarecumpărare dacă:
a) corespund descrierii făcute de vânzător şi au aceleaşi calităţi ca şi produsele pe care vânzătorul le-a
prezentat consumatorului ca mostră sau model;
b) corespund oricărui scop specific solicitat de către consumator, scop făcut cunoscut vânzătorului şi
acceptat de acesta la încheierea contractului de vânzare-cumpărare;
c) corespund scopurilor pentru care sunt utilizate în mod normal produsele de acelaşi tip;
d) fiind de acelaşi tip, prezintă parametri de calitate şi performanţe normale, la care consumatorul se
poate aştepta în mod rezonabil, date fiind natura produsului şi declaraţiile publice privind caracteristicile
concrete ale acestuia, făcute de vânzător, de producător sau de reprezentantul acestuia, în special prin
publicitate sau prin înscriere pe eticheta produsului.Art. 11. - (1) În cazul lipsei conformităţii,
consumatorul are dreptul de a solicita vânzătorului în primul
rând repararea produsului sau are dreptul de a solicita înlocuirea produsului, în fiecare caz fără plată,
cu excepţia situaţiei în care măsura este imposibilă sau disproporţionată
4. Ordonanţa nr. 20/2010 privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea unitară a
legislaţiei Uniunii Europene care armonizează condiţiile de comercializare a
produselor
Art. 1. – (9) Prezenta ordonanță stabilește unele măsuri pentru aplicarea unitară a legislației Uniunii
Europene care armonizează condițiile de comercializare a produselor, în legătură cu evaluarea
conformității produselor și supravegherea pieței.
Art. 2. - (1) În înțelesul prezentei ordonanțe, termenii și expresiile de mai jos au următoarele
semnificații:
a) autoritate competentă - organ al administrației publice centrale, responsabil pentru asigurarea
măsurilor necesare aplicării legislației Uniunii Europene de armonizare din domeniul său de competență;
b) cod de bună practică - documentul care recomandă practici sau proceduri pentru proiectarea,
fabricarea, instalarea, întreținerea sau utilizarea echipamentelor, structurilor sau produselor;
c) infrastructura calității - infrastructura ce privește domeniile metrologiei, standardizării și testării,
managementului calității și evaluării conformității, inclusiv certificarea și acreditarea;
d) legislația Uniunii Europene de armonizare - orice legislație a Uniunii Europene care armonizează
condițiile de comercializare a produselor;
e) notificare - procedura prin care o autoritate competentă informează Comisia Europeană și celelalte
state membre ale Uniunii Europene cu privire la organismul de evaluare a conformității aflat sub
jurisdicția română, desemnat pentru a îndeplini, ca parte terță, sarcini specifice în legătură cu evaluarea
conformității, în aplicarea prevederilor legislației Uniunii Europene de armonizare.
5. Legea nr. 240/2004 privind răspunderea producătorilor pentru pagubele
generate de produsele cu defecte
Art. 1. - Prezenta lege reglementează raporturile juridice dintre producători şi persoanele vătămate ori
prejudiciate de produsele cu defecte puse în circulaţie, răspunderea civilă pentru pagubele generate de
aceste produse, precum şi dreptul la acţiune pentru repararea pagubelor.
Art. 4. - Răspunderea producătorului nu este limitată în situaţia în care paguba este determinată,
cumulativ, de defectul produsului şi de acţiunea sau omisiunea unei terţe persoane. Această dispoziţie
nu
aduce atingere dreptului producătorului de a promova acţiuni în justiţie împotriva terţului, în condiţiile
legii.
Art.8.- Răspunderea producătorului poate fi limitată sau înlăturată de instanţa competentă, în cazul în
care paguba este cauzată atât de defectul produsului, cât şi de culpa persoanei vătămate ori prejudiciate
sau a altei persoane pentru care aceasta este ţinută să răspundă.
Art.11. - Dreptul la acţiune pentru repararea pagubelor, ce decurge din prevederile prezentei legi, se
prescrie în termen de 3 ani, care curge de la data la care reclamantul a avut sau ar fi trebuit să aibă
cunoştinţă de existenţa pagubei, a defectului şi a identităţii producătorului, iar acţiunea pentru
repararea
pagubei nu poate fi introdusă după împlinirea a 10 ani de la data la care producătorul a pus produsul
respectiv în circulaţie.
Art.16. - Prezenta lege transpune Directiva nr. 85/374/CEE din 25 iulie 1985 privind răspunderea
producătorului, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L210 din 7 august1985,
modificată şi completată prin Directiva nr. 1.999/34/CE a Parlamentului European şi a Consiliului,
publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE), nr. L141 din 4 iunie 1999.
6. Legea nr. 148/2000 privind publicitatea
Art. 1. - Prezenta lege are drept scop protecţia consumatorilor de produse şi servicii, protecţia
persoanelor care desfăşoară o activitate de producţie, de comerţ, prestează un serviciu sau practică o
meserie ori o profesie, precum şi protecţia interesului public general împotriva publicităţii înşelătoare, a
consecinţelor negative ale publicităţii şi stabileşte condiţiile în care este permisă publicitatea
comparativă.
Art. 6. - Se interzice publicitatea care:
a) este înşelătoare;
b) este subliminală;
c) prejudiciază respectul pentru demnitatea umană şi morala publică;
d) include discriminări bazate pe rasă, sex, limbă, origine, origine socială, identitate etnică sau
naţionalitate;
e) atentează la convingerile religioase sau politice;
f) aduce prejudicii imaginii, onoarei, demnităţii şi vieţii particulare a persoanelor;
g) exploatează superstiţiile, credulitatea sau frica persoanelor;
h) prejudiciază securitatea persoanelor sau incită la violenţă;
i) încurajează un comportament care prejudiciază mediul înconjurător;
j) favorizează comercializarea unor bunuri sau servicii care sunt produse ori distribuite contrar
prevederilor legale.
Art. 4. - În sensul prezentei legi, următorii termeni se definesc astfel:
a) publicitate - orice formă de prezentare a unei activităţi comerciale, industriale, artizanale sau
liberprofesioniste, având ca scop promovarea vânzării de bunuri şi servicii, de drepturi şi obligaţii;
b) publicitate înşelătoare - orice publicitate care, în orice fel, inclusiv prin modul de prezentare, induce
sau poate induce în eroare orice persoană căreia îi este adresată sau care ia contact cu aceasta şi îi
poate
afecta comportamentul economic, lezându-i interesul de consumator, sau care poate leza interesele
unui
concurent;
c) publicitate comparativă - orice publicitate care identifică explicit sau implicit un concurent sau
bunurile ori serviciile oferite de acesta;
d) publicitate subliminală - orice publicitate care utilizează stimuli prea slabi pentru a fi percepuţi în mod
conştient, dar care pot influenţa comportamentul economic al unei persoane;
e) persoană - orice persoană fizică sau juridică;
f) minor - orice persoană fizică în vârstă de până la 18 ani;
g) autoreglementare - orice activitate, cu caracter voluntar, de elaborare a unor reguli de bună practică
în domeniul publicităţii şi de control al respectării acestora de către reprezentanţi ai persoanelor
implicate în această activitate, inclusiv ai agenţiilor de publicitate şi media, în condiţiile legii.
Art. 8. - Publicitatea comparativă este interzisă dacă:
a) comparaţia este înşelătoare, potrivit prevederilor art. 4 lit. b) şi ale art. 7;
b) se compară bunuri sau servicii având scopuri sau destinaţii diferite;
c) nu se compară, în mod obiectiv, una sau mai multe caracteristici esenţiale, relevante, verificabile şi
reprezentative - între care poate fi inclus şi preţul - ale unor bunuri sau servicii;d) se creează confuzie pe
piaţă între cel care îşi face publicitate şi un concurent sau între mărcile de
comerţ, denumirile comerciale sau alte semne distinctive, bunuri sau servicii ale celui care îşi face
publicitate şi cele aparţinând unui concurent;
e) se discreditează sau se denigrează mărcile de comerţ, denumirile comerciale, alte semne distinctive,
bunuri, servicii sau situaţia materială a unui concurent;
f) nu se compară, în fiecare caz, produse cu aceeaşi indicaţie, în cazul produselor care au indicaţie
geografică;
g) se profită în mod incorect de renumele unei mărci de comerţ, de denumirea comercială sau de alte
semne distinctive ale unui concurent ori de indicaţia geografică a unui produs al unui concurent;
h) se prezintă bunuri sau servicii drept imitaţii sau replici ale unor bunuri sau servicii purtând o marcă
de comerţ sau o denumire comercială protejată;
i) se încalcă orice alte prevederi ale Legii concurenţei nr. 21/1996.
7. Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor
în relaţia cu consumatorii şi armonizarea reglementărilor cu legislaţia
europeană privind protecţia consumatorilor
Art. 1. - Prezenta lege are drept scop o mai bună funcţionare a pieţei şi asigurarea unui nivel înalt de
protecţie a consumatorilor, prin reglementarea practicilor comerciale ce pot aduce atingere intereselor
economice ale consumatorilor.
Art. 3. - (1) Prezenta lege se aplică practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii,
astfel cum sunt definite la art. 4, înainte, în timpul şi după o tranzacţie comercială referitoare la un
produs.
(2) Prezenta lege nu aduce atingere:
a) dispoziţiilor legale ce reglementează contractele şi, în special, prevederilor referitoare la validitatea,
întocmirea sau efectele contractelor;
b) dispoziţiilor comunitare sau naţionale privind aspectele de sănătate şi securitate a produselor;
c) dispoziţiilor legale ce stabilesc competenţa instanţelor de judecată;
d) condiţiilor de intrare într-o profesie sau de obţinere a autorizaţiei pentru desfăşurarea acesteia,
codurilor deontologice sau altor dispoziţii legale specifice ce guvernează profesiunile, în scopul
menţinerii unui înalt nivel de probitate al acestora;
e) dispoziţiilor referitoare la serviciile financiare, astfel cum sunt definite în Ordonanţa Guvernului nr.
85/2004 privind protecţia consumatorilor la încheierea şi executarea contractelor la distanţă privind
serviciile financiare, aprobată prin Legea nr. 399/2004, şi nici dispoziţiilor referitoare la bunurile
imobile, în cazul în care aceste dispoziţii sunt mai restrictive sau mai riguroase decât cele din prezenta
lege.
(3) Prezenta lege nu se aplică dispoziţiilor ce reglementează certificarea şi indicarea mărcilor titlurilor
în cazul metalelor preţioase.
Art. 8. - O practică comercială este considerată agresivă dacă, în contextul prezentării situaţiei de fapt şi
ţinând cont de toate caracteristicile şi circumstanţele, limitează sau este susceptibilă să limiteze în mod
semnificativ libertatea de alegere sau comportamentul consumatorului mediu cu privire la produs, prin
hărţuire, constrângere, inclusiv prin utilizarea forţei fizice sau prin influenţa nejustificată şi, prin urmare,
determină sau este susceptibilă să determine consumatorul să ia o decizie de tranzacţionare pe care
altfel
nu ar fi luat-o.Art. 15. - (1) Utilizarea de către comercianţi a unor practici comerciale incorecte, astfel
cum au fost definite la cap. II, este interzisă, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la
3.000 de lei la 30.000 de lei.
(2) Nerespectarea măsurilor dispuse prin ordinul sau prin decizia prevăzute la art. 12 alin. (1) se
sancţionează cu amendă de la 6.000 de lei la 60.000 de lei.
(3) Contravenţiile prevăzute de prezenta lege se constată la sesizarea consumatorilor, a asociaţiilor care,
potrivit legii, au un interes legitim ori din oficiu, de către reprezentanţii împuterniciţi ai Autorităţii
Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor.
(4) Odată cu aplicarea sancţiunii amenzii contravenţionale, agentul constatator poate propune ca
sancţiune complementară suspendarea activităţii până la încetarea practicii comerciale incorecte.
(5) Sancţiunea complementară propusă pentru a fi aplicată potrivit alin. (4) se dispune prin ordin emis
de conducătorul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor sau prin decizie emisă de
conducătorii unităţilor cu personalitate juridică din subordinea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia
Consumatorilor, fiind aplicabile dispoziţiile art. 12 alin. (3) şi (4).
8. Hotărârea nr. 457/2003 privind asigurarea securităţii utilizatorilor de echipamente electrice
de joasă tensiune
Art. 1. - (1) Prezenta hotărâre se aplică unor echipamente electrice de joasă tensiune fabricate în țară
sau importate, destinate pieței interne.
(2) În sensul prezentei hotărâri, prin echipament electric de joasă tensiune se înțelege orice aparat sau
echipament proiectat să fie utilizat la o tensiune nominală cuprinsă între 50 V-1.000 V în curent
alternativ
și 75 V-1.500 V în curent continuu.
Art. 2. - (1) Echipamentele electrice prevăzute la art. 1 alin. (1) și (2), construite în concordanță cu
bunele
practici inginerești în materie de securitate în vigoare în România sau Uniunea Europeană, pot fi
introduse pe piață numai dacă nu pun în pericol securitatea oamenilor, animalelor domestice și
bunurilor
mobile și imobile, atunci când sunt instalate corespunzător, întreținute și utilizate în conformitate cu
scopul pentru care au fost fabricate.
Art. 8. - (1) Producătorul sau reprezentantul său autorizat stabilit în România sau într-un stat membru al
Uniunii Europene aplică într-un mod vizibil, ușor lizibil și durabil marcajul CE pe echipamentul electric
de joasă tensiune sau, dacă acest lucru nu este posibil, pe ambalaj, pe instrucțiunile de exploatare sau
pe
certificatul de garanție.
Art. 10. -(1) Constituie contravenții următoarele fapte și se sancționează astfel:
a) nerespectarea cerințelor esențiale de securitate prevăzute la art. 2 alin. (2), cu amendă de la 5.000 lei
la 10.000 lei, retragerea de pe piață și/sau interzicerea utilizării și introducerii pe piață a echipamentelor
electrice de joasă tensiune neconforme;
b) nerespectarea prevederilor art. 7 alin. (1) și ale art. 13 alin. (2), cu amendă de la 2.500 lei la 5.000 lei,
retragerea de pe piață și/sau interzicerea introducerii pe piață a produselor nemarcate sau marcate
incorect;
c) nerespectarea prevederilor anexei nr. 4, cu amendă de la 2.500 lei la 5.000 lei și interzicerea
comercializării produselor până la o dată stabilită de organele de control prevăzute la art. 11 împreună
cu producătorul, reprezentantul autorizat al acestuia sau cu importatorul, după caz, pentru eliminarea
neconformității;
d) nerespectarea îndeplinirii permanente de către organismele recunoscute a cerințelor minime
prevăzute
de Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformității produselor, republicată, cu modificările
ulterioare, cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei și retragerea certificatului de recunoaștere de către
autoritatea competentă care l-a emis.
(2) Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor contravenționale se fac de personalul anume
împuternicit de Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor pentru echipamentele destinate
consumatorilor și de Inspecția Muncii, pentru echipamentele tehnice.
9. Hotărârea nr. 57/2015 privind compatibilitatea electromagnetică
Art. 1. - (1) Prezenta hotărâre are ca obiect stabilirea cerințelor de compatibilitate electromagnetică a
echipamentelor definite la art. 2, precum și a condițiilor de introducere pe piață și de punere în
funcțiune
a acestora.
(2) Echipamentele prevăzute la art. 2 trebuie să îndeplinească cerințele esențiale prevăzute în anexa nr.
1.
Art. 18. - (1) Constituie contravenții, în măsura în care nu sunt săvârșite în astfel de condiții încât să fie
considerate potrivit legii penale infracțiuni, următoarele fapte:
a) introducerea pe piață, punerea la dispoziție pe piață sau punerea în funcțiune a echipamentelor fără
marcaj de conformitate CE;
b) introducerea pe piață, punerea la dispoziție pe piață sau punerea în funcțiune a aparatelor fără
asigurarea identificării acestora ori fără furnizarea informațiilor specifice ce trebuie luate în considerare
la asamblarea, instalarea, întreținerea sau utilizarea acestora;
c) aplicarea pe aparat, pe ambalaj ori pe instrucțiunile de utilizare a unor marcaje susceptibile să inducă
în eroare cu privire la înțelesul sau forma grafică a marcajului de conformitate CE;
d) expunerea și/sau demonstrațiile cu echipamente neconforme la târguri, expoziții și alte asemenea
fără
respectarea prevederilor art. 3 alin. (2);
e) nerespectarea de către persoana ce are în responsabilitate o instalație fixă a măsurilor impuse de
autoritățile de supraveghere și control conform art. 13 alin. (5);
f) refuzul operatorilor economici de a se supune activității de supraveghere și control al pieței ori de a
prezenta spre examinare documente ce atestă îndeplinirea prevederilor prezentei hotărâri;
g) refuzul utilizatorilor de a se supune activității autorității de supraveghere și control ori de a comunica,
la solicitarea acestora, persoana de la care a achiziționat echipamentul;
h) refuzul prelevării de eșantioane în vederea supunerii la încercări tehnice;
10.Hotărârea nr. 1022/2002 privind regimul produselor şi serviciilor care pot
pune în pericol viaţa, sănătatea, securitatea muncii şi protecţia mediului
Art. 2. - Se admite introducerea pe piață a produselor nealimentare noi, folosite sau recondiționate și a
serviciilor numai în condițiile în care acestea nu pun în pericol viața, sănătatea, securitatea muncii și
protecția mediului.
Art. 3. – (1) Pentru produsele nealimentare noi și serviciile prevăzute la art. 2 alin. (1) producătorul,
respectiv prestatorul de servicii, sau reprezentanții autorizați ai acestora, persoane juridice cu sediul în
România, trebuie să asigure, să garanteze și să declare că acestea nu periclitează viața, sănătatea,
securitatea muncii și protecția mediului, în situația în care sunt instalate, utilizate, întreținute sau
prestate, după caz, conform destinației și documentelor normative definite conform prevederilor
prezentei hotărâri.
Art. 4. - (1) Se consideră că sunt respectate cerințele referitoare la protecția vieții, sănătății, securității
muncii și protecției mediului și se admit introducerea pe piață a produselor nealimentare noi și
prestarea
serviciilor numai dacă sunt însoțite de declarația de conformitate întocmită pe propria răspundere de
către producător, respectiv de prestatorul de servicii, ori de reprezentanții autorizați ai acestora,
persoane juridice cu sediul în România.
Art. 7. - (1) Constituie contravenții următoarele fapte și se sancționează astfel:
a) nerespectarea prevederilor art. 4, cu amendă de la 50.000.000 lei la 100.000.000 lei și interzicerea
introducerii pe piață a produselor nealimentare noi, folosite sau recondiționate ori interzicerea prestării
serviciilor necorespunzătoare, după caz;
b) nerespectarea prevederilor art. 5 și ale art. 6, referitoare la obligația ca produsele sau prestarea
serviciilor să fie însoțite de declarația de conformitate, cu amendă de la 25.000.000 lei la 50.000.000 lei
și interzicerea introducerii pe piață a produselor nealimentare noi, folosite sau recondiționate sau
prestării serviciilor până la o dată stabilită de organul de control împreună cu persoana responsabilă cu
introducerea pe piață, pentru eliminarea neconformității.