Tim Etchells v12c Book A4 2 1

pagina ºi cu miºcãrile inconºtiente ale buzelor tale care
dau formã cuvintelor nerostite, se terminã.
Momentul zero al teatrului: 25 de ani de Forced Entertainment 175

din ziar, câte o dezamãgire ºi câte o minciunã, sau
descrieri atroce –una dupã alta, ne clãtinãm capul,
facem glume proaste (1995). Suntem într-o camerã de
hotel, privind din nou ºi din nou avoanele care intrã în
turnuri (2001). Sperãm fãrã speranþã. Trecem sticla de la
unul la altul, acuzând furioºi descurajantele abuzuri
fãcute de idioþii de prezentatori TV, analiºti ºi comentatori
ai crimelor (1987, 1992, 1995, 2001, 2002, 2003, 2004).
Zero
Momentul zero al teatrului. Alinierea în faþa scenei,

de data asta la sfârºitul spectacolului. Actorii cu faþa la
public. Publicul cu faþa la actori. Privindu-se. Aºteptând.
Gândindu-se la ceea ce s-a întâmplat.
Este 2 mai 2004, ora 17.15 ºi eu sunt în faþa ecranului

computerului care, atunci când tu citeºti asta, se va fi
transformat într-o paginã. Tu priveºti pagina. Ne privim
unul pe altul pentru un moment, aºa cum am mai fãcut
din când în când pe parcursul acestei întâlniri. Ne
imaginãm. Ne gândim acum la ceea ce s-a întâmplat
între noi.
Iar apoi, odatã cu ultimele miºcãri ale degetelor mele

pe tastaturã, odatã cu miºcãrile ochilor tãi scanând
174 Tim Etchells

de talc (1989 ºi 1993), ne scufundãm în apã rece (1993,
2004), suntem dinamitaþi cu sânge fals (1986, 1989,
1993), acoperiþi de furtuni de frunze (1993) sau fulgi de
sãpun (1988) sau bere (1988, 1997 ºi 1999) sau alune pe
jumãtate mestecate (1999).
Purtãm costume la mâna a doua care nu ni se

potrivesc (1992) sau nici mãcar nu suntem îmbrãcaþi ca
oameni, ci ca animale (1997, 1999), sau nici mãcar ca
animale, ci ca niºte copaci, în cilindri de carton vopsiþi
în maro (1996). Avem mãºti de plastic (1999) sau pãlãrii
patetice, speciale pentru petreceri (1994). Suntem
complet dezbrãcaþi ºi nu arãtãm grozav aºa (1994).
Facem confesiuni fãrã sã vrem (1995), rãspundem la
întrebãri imposibile (1996), spunem poveºti improbabile
(2000). Arãtãm prosteºte (1991), ciudat (1999), arãtãm
slãbiþi (2000), sau nervoºi (1985), pe jumãtate beþi
(2004), sau de-a dreptul stupizi (2001). Jucãm cãrþi într-o
cabinã sau citim, vorbim despre încã un rãzboi fãrã
sens, complicat ºi purtat cu incompetenþã (1990).
Discutãm despre vreun film (1987) sau despre Bhopal8
(1984), sau despre vreun spectacol prost pe care l-am
vãzut sau despre Columbine9 (1999). Citim cu voce tare
8 Cea mai mare catastrofã industrialã din lume, a avut loc în noaptea
dintre 3 ºi 4 decembrie 1984, în oraºul Bhopal din India, soldându-se cu 2259
de victime imediate ºi intoxicarea a mii de alte persoane.
9 Masacrul de la liceul din oraºul american Columbine, statul Colorado a

avut loc pe 20 aprilie 1999, ºi a fost soldat cu moartea a 12 elevi ºi un profesor
ºi rãnirea altor 21 de persoane.

Years/ Ani
Ne aflãm în sufrageria cuiva în Sheffield, uitându-ne

la o adevãratã pornografie de viziuni nocturne, punctate
cu dâre luminoase ca ale gloanþelor la tragerile de
noapte (1991). Privim înregistrãrile din repetiþiile la Volumul reia texte semnate de-a lungul
Hidden J (1994), caseta pe care am înregistrat-o pe holul timpului de cãtre Tim Etchells, conform
unui hotel îngrozitor (1986), caseta cu repetiþiile de la unei selecþii operate de autor împreunã
Club of No Regrets (1998), contrazicându-ne asupra cu traducãtoarea. Aceasta din urmã
ritmului unei secþiuni din Nighthawks (1985), derulãm doreºte sã mulþumeascã autorului,
pe repede înainte o casetã cu Richard ºi Claire care precum ºi lui Eileen Evans ºi Sarah
pretind cã fac sex la duº (1999). Cockburn, din partea companiei Forced
Entertainment , reprezentanþilor British
Cãutãm într-o cutie caseta cu noi jucând o micã
Council România, directorul Nigel
scenã din First Night pe scena de la Rotterdamse
Townson ºi directorul de proiecte Alis
Schouwburg (2001), derulãm caseta cu prima
Vasile, precum ºi directoarei Teatrului
reprezentaþie cu Who Can Sing a Song to Unfrighten
Naþional din Timiºoara, Ada Hausvater.
Me? râzând atât de mult de vechiturile de pe scenã,
Fãrã încrederea lor în acest proiect,
încât uitãm motivul pentru care ne uitãm la înregistrare
cartea nu ar fi existat.
(1999). Suntem într-o dubiþã (posibilã coloanã sonorã
Tom Waits) (1984), suntem într-un teatru (2000), într-o
cabinã de actor (1991), într-un bar târziu în noapte
(1988), într-un taxi în drum spre aeroport (1989). Sau
suntem într-un restaurant, rearanjând mental scene,
secþiuni ºi alte elemente dintr-un spectacol sau altul,
bem la ultimul bar deschis dintr-un oraº uitat de lume,
oriunde am fi, orice spectacol am fi jucat (1998). Suntem
acoperiþi de sos de roºii (1986), spaghete (1996), pudrã
172 Tim Etchells

Trash/Gunoi
Un vis preferat era acela în care toate materialele

folosite într-un anumit proiect, erau lipsite de greutate -
gunoi, lucruri de aruncat – dar felul în care erau aranjate
le putea face sã ”cânte”. Visul era cã într-un anume fel
aranjamentul însuºi ar fi fãcut spectacolul de o sutã sau
de o mie de ori mai articulat decât oricare dintre aceste
materiale brute.
Gândind în acest fel, spectacolul era întotdeauna

pentru noi mai aproape de anumite ºcoli de picturã sau
de compoziþie muzicalã, decât de teatru. Mai puþin un
caz de structurã narativã decât o formã de artã bazatã
pe desfãºurarea de forþe a unor elemente picturale sau
non-picturale pe suprafaþa unei scene, construind
straturi, contraste, ecouri, repetiþii sau decât desfãºurarea
structuratã a unui text sau a unei imagini în timp.
Acest spectacol-fantezie construit din gunoi ar fi

rezistat unei priviri atente, aºa încât fiecare parte a lui,
dacã ar fi fost extrasã din „dezastru”, ar fi pãrut
nesubstanþialã, slabã, bunã de aruncat, chiar absurdã,
dar odatã aºezatã la locul ei, ar fi continuat sã-ºi joace
rolul în acea structurã articulatã. În anumite feluri poate,
fiecare spectacol pe care l-am fãcut vreodatã a fost o
încercare de a realiza aceastã fantezie; unele în mod
mai evident decât altele.

Time/Timp
Ne ia mulþi ani sã înþelegem cã, mai mult decât orice

altceva, avem de înfruntat timpul. Desfãºurarea
acþiunilor în timp, economia evenimentelor în rama Sumar
orelor, a minutelor, a secundelor. Munca noastrã,
Introducere. 09
comerþul, ”afacerea” noastrã - asemeni celei a De ce Forced Entertainment ºi Tim Etchells?
traficanþilor de droguri, a unora dintre doctori ºi a de Cristina Modreanu
psihiatrilor probabil, a muzicienilor, a creatorilor de film
ºi a coregrafilor - este munca de încetinire a timpului, de Un manifest de ºase mii o sutã douãzeci 15
zdruncinare, de întindere sau de accelerare a lui. Uitarea ºi ºapte de cuvinte despre
timpului, misiunea bizarã, dar necesarã de a face timpul a fi viu în trei pãrþi cu trei interludii
sã picure, sã pulseze, sã aibã ecou, sã se repete, sã
Un text despre 20 de ani 47
îngheþe, sã licãreascã, sã explodeze.
cu 66 de note de subsol
ªi dacã am fost - ca strategie ºi ca manifest – în mod
spontan interesaþi ºi de alte materiale cu care am lucrat Jocul- Colaborare ºi proces 71
(fragmente de text tãiate cu cruzime, costume second-
Despre risc ºi investiþie 117
hand, recuzitã homemade, o lampã cu halogen pentru a
lumina, cutii de carton suprapuse pentru a construi un Despre performance ºi tehnologie 123
perete) am învãþat cel puþin cã timpul nu poate fi pãcãlit
sau înºelat, cã lucrurile bune (spectacolele bune, Despre scrierea performativã 133
gag-urile bune, momentele bune, vieþile bune) au
propriul timp, ºi îºi iau singure timpul de care au nevoie. Alfabet incomplet 157
170 Tim Etchells

cu reguli particulare, cu o anume constrângere, o
versiune a ta ce poate exista în acel loc instabil, ciudat
ºi semi-fictiv numit scenã.
Nu construieºti o altã persoanã. Ci pe tine, chiar

dacã diferit, exagerat, distorsionat, micºorat, restricþionat.
Dar eºti tu. E vorba despre tine fiindcã, dupã ce totul a
fost spus ºi fãcut, tu eºti cel ce trebuie sã se vadã acolo.
Începând de la ”nimic”, în spaþiul de repetiþii, în prima
zi, tot ceea ce face lucrurile sã meargã este dorinþa.
Grupul ca o reuniune de oameni care sunt de acord sã
devieze în mod deschis cãtre subiecte, imagini, teme,
acþiuni, texte. E o îndrãgostire. Cãutarea unei anume
stãri de deschidere.
Te construieºti pe tine ºi din cauza asta instinctele îþi

sunt vii, la fel interesele, pasiunile, fobiile. Nu pentru cã
ai vrea sã le uiþi, sã le ascunzi sau sã le depãºeºti, în
cãutarea celuilalt, a ficþiunii, a personajului, cum
probabil te-au învãþat sã faci când te pregãteai pentru
celelalte feluri de actorie, ci pentru cã în majoritatea
timpului ºi cu rare excepþii, numai interesele, pasiunile,
fobiile ºi instinctele sunt cele care te pot ghida. Ele vor fi
baza a ceea ce faci, de la spectacol la spectacol, de la
moment la moment.

Pause/Pauzã
Ne privim din nou unul pe altul, tu ºi cu mine. Unul

citind, celãlalt scriind. La mine e noaptea târziu. Sunt
obosit. Mã aflu într-un alt oraº decât acela în care am
început sã scriu. Caut. Te caut pe tine, iar aceste cuvinte Introducere
licãresc asemeni unor ochi ce privesc, încercând sã-þi
ghiceascã trãsãturile. Cu un cuvânt, sau poate cu altul,
contactul vizual are loc. E ceva ce poate fi numit
„electric” – o încãrcãturã ce trece de la unul la altul.
Apoi dispare. De ce Forced Entertainment ºi Tim Etchells?
Citesc eseurile lui Tim Etchells. E o bucurie sã le

Performers & Process/ Interpreþi & Proces traduc. Bucuria de a descoperi ceva cu totul nou.
Resorturile din spatele unui tip de spectacol care m-a
Gândeºte-te la asta: cu fiecare proiect nu creezi un fãcut curioasã de când l-am descoperit prima datã. Nu
nou caracter, ci mai degrabã o nouã versiune a ta. Ca ºi m-a fascinat (în sensul admiraþiei definitive ºi niciodatã
cum persoana ta civilã are o serie de fantome, surogate explicate pe care o gãseºti disimulatã deseori în discursul
parþiale, dubluri, ecouri, remixuri, chiar versiuni opuse critic românesc), nu m-a emoþionat (nu în sensul
care pot exista, poate chiar numai în climatul neobiºnuit tradiþional al cuvântului, ce presupune o identificare cu
al spectacolului. Tu- stând gol în faþa unei cortine. Tu - personajele, o recunoaºtere a ta mãcar în parte din
”beat” ºi vorbind un limbaj inventat. Tu - rãspunzând discursul lor), nici nu m-a impresionat (în sensul înclinãrii
unor întrebãri imposibile. Tu - purtând o serie de steagului judecãþii proprii, în faþa unui act artistic unanim
costume de animale. Tu - citind la microfon un text pe recunoscut de instanþe mai înalte). M-a fãcut curioasã,
care nu l-ai mai vãzut înainte, în timp ce alþi oameni fac în sensul cel mai autentic - ºi mai preþios - al cuvântului.
lucruri neaºteptate în jurul tãu. Poate cã nici nu creezi o Destul cât sã cumpãr o carte despre ei, sã o citesc, sã
acþiune, ci mai degrabã, pentru fiecare proiect articulezi caut sã vãd alte spectacole, apoi sã traduc aceste scrieri.
o versiune a ta ce poate exista în acea lume particularã,
168 Tim Etchells Momentul zero al teatrului: 25 de ani de Forced Entertainment 9

La vremea aceea auzisem prea puþine despre Forced (1993). Din timp în timp, am jucat foarte aproape de
Entertainment ca sã fi apucat sã-l fixez pe o imaginarã acea margine a teatrului care v-ar fi fãcut sã întoarceþi
tablã de materii sau sã-l introduc în vreun sertar precis capetele.
etichetat. Dar am recunoscut imediat în munca lor ceva
profund autentic: o încercare cinstitã ºi necesarã (întâi Chiar abordând subiectul ºi situaþia teatrului însuºi,
lor, apoi publicului) de a pune la îndoialã structurile asemeni moliilor atrase de flacãrã, am fost tentaþi adesea
tradiþionale ale teatrului, de a forþa limitele de expresie de ceea ce noi numeam ilegal; de ceea ce nu putea fi ºi
cunoscute ºi de a DESCOPERI. Fãrã teama de a eºua, de nu trebuia sã fie fãcut în public, de ceea ce nu trebuia
”a o da în barã” – cu o expresie româneascã care va face spus. Cum erau extremele ludice ale abuzului faþã de
anumite sprâncene sã se ridice – fãrã teama de a RISCA. public din First Night ºi Show Time, haosul pieselor
strânse în colajul din Marina &Lee (1991) sau Bloody
Citesc eseurile lui Tim Etchells ºi descopãr cã riscul Mess, lipsa unor elemente teatrale imediat recognoscibile
ºi dorinþa de a descoperi noi teritorii au fost de fapt în lucrãrile noastre documentare precum Instructions
scopuri în sine pentru membrii Forced Entertainment. for Forgetting (2001) ºi The Travels (2002), sau neaºteptata
Nu cã s-ar fi aºezat cu toþii la o masã (eventual rotundã, intimitate alcoolizatã a interpreþilor din Disco Relax
un alt cliºeu ”de la noi” menit sã acopere dorinþa ascunsã (1999) ºi Pleasure – cu capetele lor plecate ºi cu feþele
a participanþilor de a se sfâºia, ”intelectual” desigur, unii întoarse de la cei care îi priveau.
pe alþii) ca sã-ºi punã scopurile pe hârtie. Pornind de la
impulsurile creative, urmându-le curajos, cercetând, pas Îmi amintesc primele zile de repetiþii la Pleasure,
cu pas, au ajuns sã înþeleagã – cel puþin parþial – ce când s-a instalat acest tip de energie ”cu încetinitorul”.
anume îi determina sã urmeze acest drum ºi nu altul. În timp ce Terry ºi Cathy dansau, aparent fãrã sã-ºi dea
seama cã muzica ce curgea din casetofon era încetinitã
Abia dupã ani de zile – 15, în cazul unora dintre intenþionat, Richard fãcea o introducere indiferentã,
eseuri, 20 în cazul altora - Tim Etchells pune pe hârtie uitându-se oriunde numai la mine nu ºi spunând
(ecranul computerului devenit ulterior hârtie, pentru a „bla-bla-bla”... Pur ºi simplu nu-mi venea sã cred cã se
ajunge în faþa noastrã) ceea ce au descoperit cei de la purtau aºa chiar în faþa mea. Dar mi-a plãcut foarte
Forced Entertainment, inclusiv scopurile intrinseci ale mult!
muncii lor. Pânã acum, cel puþin.
***

The Obscene, the Unspeakable/Obscenitatea Iar eu citesc eseurile lui Etchells. ªi citind îmi dau
seama o datã în plus câte avem de pierdut. Noi, cei care
Cândva, în 1997, am descãrcat o listã de pe internet ne aflãm pe scena româneascã sau aproape de ea, ca
– un catalog de vreo 2433 de cuvinte obscene, din observatori. Câte drumuri diferite ratãm. De câte bucurii
jargon sau eufemisme folosite pentru pãrþile corpului, ne privãm singuri atunci când cimentãm din nou ºi din
fluide ºi actele sexuale. Ca multe obiecte obscene sau nou – prin spectacolele noastre sau prin intervenþiile
de nedescris, lista trezeºte o senzaþie combinatã de noastre scrise sau vorbite – un unic mod de a face, de a
repulsie ºi atracþie – e ceva ce nu poate ºi nu trebuie privi ºi de a comenta teatrul. Mã gândesc la asta ca la
vãzut. Când printam textul pentru repetiþiile procesul de împãiere a unui animal cândva viu.
spectacolului nostru Pleasure, performerii, tehnicienii ºi
Citesc eseurile lui Etchells ºi le traduc pentru a spune
echipa administrativã s-au strâns cu toþii lângã
astfel cã vreau sã vãd animalul viu, nu sã mã uit cum
imprimantã, citind direct de pe foile de hârtie cei mai
începe sã i se strice blana cândva lucioasã ºi sã mã fac
dezgustãtori termeni ce puteau fi gãsiþi, scoþând la ivealã
cã nu vãd (fiindcã ”nu e frumos” sã atragi atenþia asupra
amuzamentul ºi repulsia, reacþionând prin clãtinãri din
descompunerii, e inelegant). Pentru a spune cã vreau sã
cap ºi totuºi cerând fiecare nouã paginã care apãrea din
alerg dupã animalul ãsta ºi sã vãd unde se duce, ce
imprimantã.
locuri noi descoperã, cu ce se hrãneºte. ªtiu, metafora
Obscenitatea, cuvântul ce nu poate fi rostit – lucrul asta are ºanse sã devinã creepy (din pãcate, nu gãsesc
ce nu poate fi vãzut, ce nu poate ºi nu trebuie sã fie spus un cuvânt românesc care sã exprime mai bine senzaþia
– toate acestea au fost surse de energie în multe din - chiar dacã o sã trezesc protestele vajnicilor apãrãtori ai
spectacolele noastre. Au fost isteriile excesive ºi hidoase limbii române), dar cum sã spui mai bine cã simþi nevoia
din Hidden J (1994) ºi Bloody Mess (2004), prezicerile sã descoperi spirit de aventurã în spatele a ceea ce
de moarte ºi dezastru personal adresate publicului în vezi pe scenã? Cã vrei sã simþi ceva viu când te uiþi
First Night, feþele ºi corpurile pline de pete de sânge acolo?
închegat din Showtime (1996), Some confusions... (1989)
Cum altfel sã le spui celor care semneazã mândri
ºi Let the Water.. (1986), descrierile metodice de
aceleaºi spectacole ani ºi ani de-a rândul – încât dacã
accidente, sinucideri ºi autopsii din Dirty Work (1998),
nu te uiþi în caietul program nici nu ºtii dacã nu sunt
oribila violenþã ºi pericolul din Club of No Regrets
toate ale aceluiaºi regizor - cã se vede ºi din ultimul rând

cã nu le mai place ceea ce fac? Cã se simte puternic motoarele care se grãbesc spre accident. Încearcã sã uiþi
mirosul de inerþie - ºi cã acesta seamãnã atât de mult cu de râurile care curg ºi de maºini – maºini pe o autostradã
cel de naftalinã? Cum sã-i faci sã înþeleagã, fãrã sã-i ciocnindu-se una de alta. Încearcã sã uiþi de urmele de
rãneºti – fiindcã nu acesta este scopul, în fond – cã pe pavaj ºi de tocurile rupte. ªi de otravã ºi de cuþite. ªi
trebuie sã se întrebe mãcar din când în când de ce fac de arme. Încearcã sã nu te gândeºti la arme. ªi la
ceea ce fac, care e mesajul lor ºi la cine vor ei sã ajungã pumnale ºi la bombele din cãsuþa poºtalã ºi la bombele
acest mesaj? Cum sã le spui cã singurul motiv pentru cu cuie ºi la rãzboaiele cu arme chimice. Încearcã sã nu
care publicul nu le strigã asta în faþã, adãugând eventual te gândeºti la arme chimice. ªi la chimioterapie. ªi la
ºi niºte roºii, este acela cã publicul e prea bine crescut ºi rãceala obiºnuitã. Nu te gândi la rãceala obiºnuitã. Nici
cã, la urma urmei, teatrul nu e o chestiune esenþialã la spitale. Asistente. ªi chirurgi ºi mãnuºi de cauciuc ºi
pentru el, publicul? Cu excepþia cazului în care, fiind o scaune cu rotile ºi seruri ºi dulapuri. ªi medicamente
chestiune esenþialã pentru cei care îl fac, devine la fel ºi scumpe, pe care þãri întregi nu ºi le pot permite...
pentru cei care se întâmplã sã-i fie martori?
Citesc eseurile lui Tim Etchells ºi mã întreb oare câte Lista continuã pentru încã 12-15 minute ºi, în vreme
alte asemenea aventuri, diferite ºi minunate, se ascund ce Terry vorbeºte, publicul nu are de ales decât sã vadã
acolo, undeva, pe scenele lumii, fãrã sã ajungã pe scena ºi sã se gândeascã exact la lucrurile pe care le
româneascã? Abia aºtept sã le adaug pe lista personalã menþioneazã ea. Sã aduci lumea înãuntrul spectacolului.
de ”must see”. Cum sã nu lupþi împotriva reducerii la o
unicã formã? Cum sã nu þi se parã absurd cã nu e folositã
libertatea de a explora, de a cãuta, de a cerceta, Names/Nume
libertatea de a crea ceva nou, original? Dacã înþelegi ºi
admiþi cã asta nu se putea întâmpla (decât în mod Grupul de bazã: Robin Arthur, Richard Lowdon,
excepþional) înainte de 1989, cum sã accepþi realitatea Claire Marshall, Cathy Naden, Terry O’Connor, ºi
cã eventualele tentative de a porni pe drumuri diferite persoana care scrie aceste rânduri: Tim Etchells. Alte
sunt privite - ºi judecate, da, ca la tribunal - tot ca niºte persoane importante: Huw Chadbourn, Deborah
excepþii ºi azi? ªi respinse de facto, drept ceva dubios Chadbourn, Susie Williams, Tim Hall, Sue Marshall,
sau mãcar irelevant. Oare cei care le declarã aºa, îºi dau John Rowley, Jerry Killick, Hugo Glendinning, John
seama cât de irelevanþi sunt ei pentru vremurile în care Avery, Nigel Edwards. Iar apoi, restul lumii, desigur.
trãiesc?

Group’s, Stella, al Annei Theresa De Keersmaker7, On Sã fie lipsa de curaj – civic, social ºi artistic – o
Listening to a Recording of Bluebeard’s Castle al Pinei trãsãturã naþionalã? Refuz sã cred asta.
Bausch – toate acestea au fost puncte de reper, forþându-
ne limitele. ***
Ca ºi cum ceea ce cauþi, chestia la care vrei sã ajungi, Citesc din nou din eseurile lui Tim Etchells. E ca o
ceea ce încerci sã atingi în teatru este chiar limita conversaþie esenþialã cu cineva care îþi spune cã orice ar
discursului, ceva crud, direct ºi pur. Ei bine, asta, am fi trebuie sã rãmâi tu însuþi (da, e nevoie din când în
spune noi – asta! – este ceea ce devine interesant. Iar când de asta).
despre chestiile care nu ne plac am spune – asta nu e Cã trebuie sã nu uiþi în ce crezi.
interesant. În ceea ce fãceam ºi în ceea ce ne plãcea era
ceva din Brecht. Dar era ºi ceva din Artaud. Sã nu crezi în acelaºi lucru mereu, sã ºtii cã e OK sã
te schimbi, sã cauþi, sã te reinventezi.
Forgetting/A uita Cã s-ar putea ca asta sã însemne cã eºti tu însuþi.
Cã nu trebuie sã accepþi nici o încercare a altora de

În First Night (2001) Terry stã dreaptã, pe tocuri, cu o
a te ”aduce pe drumul cel bun”.
rochie cu sclipici ºi un zâmbet rigor-mortis, implorând
spectatorii sã nu se gândeascã la lumea de afarã, sã Fiindcã nu existã un singur drum bun.
încerce sã uite multele griji, probleme, banalitãþi care
i-ar putea distrage de la vodevilul dezastruos al Ci mai multe.
spectacolului ce se va rostogoli ºi se va prãbuºi în faþa
Iar cei care vor sã te „aducã pe drumul cel bun” s-ar
lor. Textul ei, la urma urmei, ca multe alte texte ale
putea sã nu ºtie cã existã mai multe.
noastre, devine o lungã listã de lucruri, în acest caz un
catalog al lucrurilor la care nu trebuie sã te gândeºti. Sau sã refuze sã ºtie.
Sã uiþi de vântul care se zbate prin copaci ºi de Pentru cã asta îi sperie.
Îi pune faþã în faþã cu propriile limite.

7 Celebrã coregrafã belgianã, n. 1960, Mechelen, Belgia

ªi nu e deloc plãcutã aceastã confruntare. Trucul este, cel puþin aºa am descoperit noi în peste
20 de ani, sã tratezi acest material brut cu respect – nu
Numai cã asta e problema lor, nu a ta – fie cã eºti doar sã culegi cele mai bune bucãþele din el, ci sã fii
actor, regizor, observator sau altceva, ceva care nu a fost atent la contextul în care a apãrut, la conversaþia pe care
încã definit ºi poate nici nu trebuie sã fie. a generat-o între performeri, la secvenþa de evenimente
Fiindcã tocmai acest „ceva”– mi-a adus aminte Tim derulate care ar fi putut duce la ceva frumos, ciudat sau
Etchells cu eseurile lui – tocmai acest ceva nou, încã amuzant. Ore ºi ore ºi ore de cercetat înregistrãrile
nedefinit, încã neterminat, acest ceva ”în construcþie”, video. Ore ºi ore de discuþii despre ce s-a petrecut acolo
sfidând limitele dintre arte ºi limitele în general, este ºi cine s-a dus unde ºi de ce a fãcut-o.
extraordinar pe scenã!
Cristina Modreanu Energy/Energie
N-a fost vorba doar despre inteligenþã. De fapt,

uneori teatrul n-a avut mai deloc de-a face cu intelectul
pentru noi. Mai degrabã a fost vorba despre ranã, despre
plâns, despre gunoi, ciocnire sau ardere, sau mai simplu
despre aºezarea complexã a mai multor straturi decât
puteam sã percem într-un ritm rapid, despre prea multe
niveluri, coliziuni de materiale, discursuri, sensuri.
Þinteam direct spre junghiul din stomac, din inimã, din
coaie.
Spectacolul The Carrier Frequency al Impact Theatre5

ºi Russel Hobain6, L.S.D Just the High Points al Wooster
5 Companie americanã de teatru contemporan din San Francisco Bay Area
6 Scriitor american de ficþiune ºi science-fiction, n. 1925

Editing/A edita
În timp ce actorii improvizeazã, evenimentele din

scenã se seruleazã. Invariabil, într-un fel în care, dupã
20 de ani, membrii de bazã ai grupului pot recunoaºte
într-o clipã cursul pe care îl iau. Un manifest de ºase mii o sutã
Construitã din impulsuri ºi idei de moment ºi
douãzeci ºi ºapte de cuvinte
ajungând la consolidare ºi reuºitã, aceastã arhitecturã a despre a fi viu în trei pãrþi cu trei
improvizaþiei traverseazã blocaje temporare ºi perioade interludii
plictisitoare în care progresul e neînsemnat, înainte de a
genera noi descoperiri ºi momente extraordinare. În
forma sa purã (în spectacole de duratã mai mare, precum
12 am: Awake and Looking Down din 1993 ºi And on Ajunge cu prefãcãtoria otrãvitã, cu impecabila
the Thousandth Night... din 2000) existã perioade de defensivã ºi cu autoritatea retoricã. Preferãm provizoriul,
probã ale acestui proces, un ritm organic al eºecului, al vulnerabilul ºi ludicul. Preferãm evenimentul care se
descoperirii, al consolidãrii ºi al eventualului colaps pe desfãºoarã ºi se dezvãluie. Vrem intimitate, transformare,
care un spectator îl poate simþi (cunoaºte, intui) ca fiind negociere, subversiune, provocare, incitare, schimb,
real. Lucrurile, aºa cum voi spune mai târziu, când voi extenuare, confruntare, alunecare, efemeritate ºi contact
ajunge la litera respectivã, au propriul ritm. vizual. Ce e mai puþin de atât e foarte probabil fãcãturã.
În munca pentru teatru, sarcina noastrã este ca, în
timp ce procesul de creaþie continuã, sã transformãm
Interludiu: o poveste despre Seth
materialul generat în improvizaþiile în timp real pe scenã
în structuri repetabile, pe care sã le putem controla. În
Seth, care are patru ani, stã în capul oaselor în pat.
aceastã transformare, materialul brut – apãrut într-un
Cine vrei sã fie în poveste? Îl întreb. Iar el începe sã-mi
anumit moment – e luat din contextul sãu ºi din locul
facã lista personajelor care ar trebui sã fie în poveste, o
sãu real în timp, pentru a fi definit, alterat ºi re-jucat, pus
listã implauzibil de lungã, conþinând destule personaje
în serviciul unei dramaturgii mai ample.

mai degrabã pentru o serie de trei romane, decât pentru ecran, iar privitorul atât proiecþionist cât ºi spectator.
o scurtã poveste de adormit copiii. Este acolo Kenny (un Nu-l poþi cunoaºte niciodatã pe celãlalt, pe cel din faþa
dinozaur care a apãrut în multe aventuri) ºi Blip Blip ta. Poþi doar sã-l ghiceºti. Greºind. Sã faci proiecþii
(extraterestrul, cel mai bun prieten al lui Kenny) ºi asupra lui. Mã gândesc la feþele dansatorilor lui Jerome
Spiderman ºi Goblinul Verde ºi Bionicles, plus Seth Bell2 pe care nu se poate citi nimic atunci când se uitã
însuºi ºi fratele lui ºi dinozaurii rãi ºi Harry Potter. În cele direct la public în spectacolul The show must go on.
din urmã mai cere ca Maria ºi Iosif sã fie ºi ei în poveste.
Mã gândesc – de unde îi vin asemenea idei? Dar spun Mã gândesc la extraordinara nemiºcare ºi lipsã de
cã sigur, pot sã fie ºi ei acolo. Poate cântã cântece de expresie din capodopera Meinwärts a lui Raimund
Crãciun. Aºadar, Bionicles ajunge în dormitorul fraþilor Hoghe3, mã gândesc la întunericul ºi golul din scenã cu
Miles ºi Seth când toatã lumea doarme ºi le cere ajutorul care te confrunþi din când în când ca spectator al show-
într-o chestiunea aventuroasã care, într-un fel sau altul, ului Room Tone al grupului Elevator Repair4 ºi la tãcerea
îi implicã pe Harry Potter ºi pe Spiderman ºi o luptã cronometratã din propriul nostru spectacol, Bloody
împotriva dinozaurilor rãi, iar pe drumul spre Hogwarts Mess. Ca ºi cum teatrul, la urma urmei, ar fi doar un set
chiar îi gãsesc pe Maria ºi Iosif, care s-au pierdut ºi cautã de goluri rãmase acolo ca sã fie umplute de privitor.
Bethleemul, iar ei creeazã un tunel prin spaþiu ºi timp Ce spunea Peter Handke în The Story of the Pencil
folosind lasere ºi magie ca sã-i ducã acolo ºi apoi (Povestea creionului):
viziteazã diferite hanuri care sunt pline ºi sfârºesc într-
un grajd. Aºa e bine? Întreabã Seth. ªi pentru un moment ”Cel mai bun lucru, povestitorule, este sã-i faci pe
pare cã întreabã dacã e permis sã-i târascã pe Maria, pe alþii sã spunã poveºti (pe nesimþite) – sã-þi faci din asta
Iosif ºi pe mãgãruºul lor în universul multidimensional al scopul tãu; ºi fã-o în aºa fel încât dupã aceea sã simtã cã
poveºtii pe care o construim de când Seth s-a nãscut, iar ei au fost aceia cãrora li s-a spus o poveste (minunatã)”.
eu spun cã e cu totul OK. Pentru o sãptãmânã sau douã
ei revin sistematic în calitate de personaje.... Îl iubesc pe
2 Jerome Bell este coregraf si performance artist parizian, cu o reputaþie de
Seth. creator controversat
3 Raimund Hoghe a fost timp de mai bine de un deceniu dramaturgul Pinei

Bausch, iar Meinwärts este un spectacol creat ºi interpretat de el (1994)
4 Elevator Repair Service este un grup teatral cu sediul la New York,

înfiinþat de regizorul John Collins în 1991

Absence/ Absenþã Introducere
Înãuntrul teatrului nu sunt decât actorii ºi publicul. Puteþi sã luaþi ceea ce urmeazã drept un inventar
Pe scenã, actorii au doar câteva elemente de decor – brutal al variatelor (ºi contradictoriilor) strategii pe care
mai mult sau mai puþin oarecare - recuzitã, costume ºi le-am folosit ºi le folosim când ne apropiem de public.
alte chestii. Publicul, la rândul sãu, are hainele, genþile ºi Dar amintiþi-vã, nimic din cele ce vor urma, luate una
lucrurile din buzunare. Dar asta e tot. Tot restul lumii – câte una sau împreunã, nu poate garanta nici mãcar un
locurile sale fizice, peisajele, toatã populaþia, toate singur lucru cu privire la relaþia ”sãnãtoasã” dintre
obiectele ºi evenimentele ei pe cale sã se desfãºoare – spectacol ºi publicul sãu (orice ar însemna ea) în acest
este, în mod invariabil, afarã, absent din punct de vedere moment din timp, în acest extrem de specific ºi de-a
empatic. dreptul nefericit set de circumstanþe pe care avem
încrederea sã-l numim acum.
Teatrul trebuie întotdeauna (?) sã fie: invocarea
prezenþei în contextul absenþei. O aducere înãuntru a Fiecare proiect rãmâne pentru noi o încercare de a
lumii. gãsi o nouã soluþie, cea mai potrivitã pentru situaþia în
care ne aflãm, aceea de a sta în picioare adresându-ne
unei mulþimi alcãtuite din persoane strânse laolaltã
Blankness/ Vid întâmplãtor, pe care nu le cunoaºtem ºi în care nu putem
avea încredere.
O privesc dormind în hotelul din Bruxelles, cu faþa
lipitã de pernã, ascunsã de pãr. Fiind incapabil sã
”citesc” aceastã lipsã de expresie, aceastã lipsã de Partea 1. Rezistenþã ºi jenã
informaþie, mi-o imaginez pe ea.
Te trãdezi. Arãþi mai mult decât ai vrea. Aluneci. Te
În foarte multe feluri, noi am vãzut teatrul tot mai împiedici. Arãþi cu totul altceva decât ai intenþionat sau
mult ca pe un spaþiu pentru proiecþie, o proiecþie ai sperat. Mai mult sau mai puþin – stai acolo ºi ratezi.
provocatã întotdeauna de vid, de lipsa informaþiei, de
repetiþie, de tãcere. Construitã prin manipularea ºi *
codificarea acestor deliberate goluri, scena este un

La început, eram ceea ce se cheamã o companie uitându-vã la noi. O confruntare cinstitã. Momentul de
teatralã. Dar nu eram actori foarte pãtimaºi, „loviþi” de la începutul unui meci de fotbal în care membrii celor
dragostea de scenã sau înnebuniþi de fericire sã fim în douã echipe stau drepþi în picioare ascultând imnurile
centrul acesteia. naþionale, privind þintã mulþimea. Momentul zero al
teatrului. Noi faþã în faþã cu ei. Ei faþã în faþã cu noi.
S-ar putea spune cã am acceptat povara spectacolului Privind. Aºteptând, pregãtiþi. Un spaþiu al aºteptãrii.
viu cu oarecare rezistenþã, sau chiar cu jenã, de vreme
ce acesta pãrea sã implice întotdeauna o dozã de Este 24 aprilie 2004, ora 15.39 dupã-amiaza. Privesc
expunere. Am acceptat povara spectacolului viu – ecranul computerului care, atunci când tu vei citi ce
supunându-ne seriei sale de umilinþe – semnele lui, scrie aici, va fi devenit o paginã. Tu te uiþi la paginã. Ne
etichetele, privirile, rutinele ºi aºteptãrile. privim unul pe altul, pentru o clipã. Imaginându-ne.
Apoi începe.
Era, ºi încã mai este, o afacere datã dracului. Unul
dintre spectacole chiar a primit în cele din urmã titlul Din timp în timp, pe mãsurã ce acest eseu se va
Dirty Work (Muncã murdarã), din expresia: ”E o muncã desfãºura, ne vom întoarce la aceastã confruntare.
murdarã, dar cineva trebuie sã o facã ºi pe asta”. De mai Momentul zero al situaþiei noastre. Vorbitul ºi scrisul
bine de douãzeci de ani, acest cineva s-a dovedit a fi meu. Cititul tãu, care te face martor. Iar între noi - un
noi. spaþiu care se schimbã ºi se onduleazã ca o fracþiune
microscopicã transversalã.
Am fost, din când în când, acoperiþi de suc de roºii
ºi de pudrã de talc, muraþi în apã rece, scufundaþi în Acesta, dragostea mea, duºmanul meu, prietenul
sânge fals, am fost cei peste care s-au aruncat frunze, meu, strãinul meu, este spectacolul.
fulgi de sãpun sau alune. Am purtat haine la mâna a
doua care nu ni se potriveau drept costume, uneori nici
mãcar n- am fost îmbrãcaþi în haine de oameni, ci de
animale, sau ca pomi sub formã de cilindri de carton
vopsiþi în maro, am fost împodobiþi cu mãºti ieftine de
plastic, cu pãlãrii patetice pentru petreceri de aniversare,
dezbrãcaþi complet ºi nearãtând prea bine aºa, am

publicului, deci atunci când construiam spectacolul purtat semne desenate cu marker-ul pe care scria
pretindeam, mai mult sau mai puþin, cã el, publicul, nu Drunken Twat (vulvã beatã) sau în alt spectacol pur ºi
se aflã acolo. Aceste spectacole de început – cu coloane simplu Liar (mincinos). Am fãcut confesiuni false ºi
sonore complicate, cinematice ºi cu construcþii în spaþii forþate. În texte rostite cu capul plecat am recunoscut
tip camerã, menite sã dea impresia unui ”altundeva” crime, fapte rele ºi secrete vinovate, brutalitãþi care nu
fictiv – aproape cã aveau ºi al patrulea perete. Dinamica erau ale noastre. Am arãtat tembeli, ciudaþi, slabi,
se desfãºura numai în scenã – prin structurile piesei, ale nervoºi, pe jumãtate beþi, caraghioºi sau de-a dreptul
jocului sau prin structurile ritualice care însemnau cã stupizi.
personajele din spectacol erau prinse într-o reþea de
motive personale pentru care fãceau un lucru sau altul, Am abandonat puterea retoricã a scenei,
fãrã legãturã cu prezenþa publicului. ”Motive personale” scufundându-ne sub teatru, doar pentru a fi acolo, sub
cum ne plãcea nouã sã spunem, pe jumãtate glumind, privirile pironite asupra noastrã. Am rãspuns la întrebãri
ca sã explicãm evenimentele, ”motive personale”. invazive pe parcursul a ºase-ºapte ore la rând, am
Publicul era doar un martor la un set de impulsuri, rãspuns la întrebãri care arãtau mai mult decât orice cã
acþiuni sau capricii, ale cãror consecinþe se jucau între nu ºtim despre ce vorbim. Am rãspuns la întrebãri ce
interpreþi. arãtau cum conflictul unui roman celebru sau politica
lumii arabe (de exemplu) ne depãºeau. Sarcinile pe care
ªi totuºi, în spectacolele mai recente, publicul a ni le luam singuri – noi sau ”protagoniºtii” care ne þineau
ajuns adesea pe primul loc în agenda noastrã. Într- locul - erau adesea sortite eºecului de la bun început.
adevãr, se pare cã formatul corului aliniat în faþa scenei, Am încercat sã construim ceva din ceea ce ne aminteam,
adresându-se, pe rând, direct publicului a fost structura din ceea ce puteam gãsi. Am fost vãzuþi în contexte
care a revenit cel mai des, apãrând în proiect dupã nepotrivite, încercând sã facem faþã la ceea ce aducea
proiect, mai ales ca o modalitate de a începe. Aici, la cu el haosul. Acestea au fost dramele încercãrilor, ale
începutul spectacolului, alinierea cu faþa la public este luptelor, sau ale eforturilor noastre, niciodatã ale reuºitei,
un act de descoperire reciprocã ºi confirmare, atât dar nici ale stagnãrii.
pentru performeri cât ºi pentru public – suntem cu toþii
aici, prezenþi ºi corecþi. Actorii sunt cu toþii aici, stând în Desigur, în schema lucrurilor, degradãrile listate mai
picioare la marginea scenei. Voi, în acelaºi timp, sunteþi sus erau probabil suferinþe minore; discomforturi, jene,
cu toþii în auditorium, aºezaþi în scaunele voastre, inconvenienþe. Privit în mare, exista un anume aspect

non-epic al lucrurilor; o suferinþã amatoriceascã, o
rutinã, la scarã umanã ºi mai degrabã non-eroicã.
Într-adevãr, aºa cum suferinþele noastre aveau un

caracter de rutinã, ele mai erau ºi conectate nu atât la
real, cât la simulare. Alfabet incomplet
Moartea lui Robin, din Showtime, nu este la urma
urmei o ranã realã; nu se varsã sânge real – doar o
conservã Heinz de spaghete turnatã pe stomac, ºi ieºind
ca maþele printre degetele lui, o biatã simulare, un sos
de un roºu oranj ºi cu miros greþos. Mai degrabã ceva Note dupã 20 de ani de Forced Entertainment
neplãcut decât o agonie. În Germania, când eram în
turneu cu spectacolul, n-am putut sã gãsim marca de
spaghetti preferatã, aºa cã a trebuit sã ne mulþumim în Introducere
cele din urmã cu conserve de spaghetti cu carne – ceea
ce era cumva ºi mai dezgustãtor, o simulare ineptã ºi Cuvintele care încep cu A sunt primele, urmeazã
jenantã. cele care încep cu B, etc, dar înãuntrul categoriei fiecãrei
litere, secvenþele nu sunt aºezate strict în ordine
O transparenþã a tuturor acestor lucruri. Oameni alfabeticã.1
reali într-un timp real, pretinzând pe bune niºte lucruri.
Prefãcãtoria recunoscutã în toate punctele ei. Sau
prefãcãtoria pâlpâind între ºi în afara limitelor Audience /Public
recunoaºterii.
În primii cinci ani nu puteam sã ne adresãm direct
”Acum doar mã prostesc cu spaghetele astea. Acum
par sã cred cã sunt reale. Acum, aceste spaghete par sã
mã uimeascã. Acum mã joc din nou.” 1 În varianta în limba românã vom pãstra ordinea propusã de autor, chiar
dacã prima literã în limba românã nu corespunde ordinii alfabetului, motiv
Costume. Recuzitã. Decoruri. Nu pentru cã am pentru care pãstrãm în paralel ºi echivalentul în englezã. (toate notele care
urmeazã aparþin traducãtorului)

Tãcerea care se lasã numai noaptea ”crede” în asemenea lucruri. Ci pentru cã procesele de
transformare înseamnã cultura. ªi pentru cã vrem sã
Tãcerea care se lasã când tragi perdelele ºi te urci în aducem în prim plan un tip de organizare prin care
pat înþelesul sã fie construit ºi deconstruit.
Tãcerea care conþine totul în ea. *
În orice caz dacã era teatru, mirosea totuºi puþin ºi a

proces de judecatã, sau a ciudatã conferinþã de presã,
sau a interogare publicã, sau a stand-up comedy þintitã
spre marginea greºitã a comicului, sau a vodevil care o
ia razna, sau a spectacol cu ciudaþi, sau ca o
incompetentã demonstraþie-conferinþã, sau a dramã
pusã în scenã pentru copii sau a spectacole ultra-
entuziaste pe scene de amatori, sau a eveniment sportiv
sau a concursuri cu întrebãri sau a casete video cu
ostateci sau a spectacole tip chat. Ca ºi cum dorinþa
noastrã ar fi fost sã ne referim la aceste arene diferite
pentru performativitate, la aceste alte spaþii în care
existã, spus direct, act ºi audienþã, cei ce privesc ºi cei
ce sunt priviþi, cei care se uitã ºi cei care fac. Ca ºi cum
teatrul nu ar fi fost chiar scopul, ci mai degrabã un loc
în care aceste alte acte performative, aceste alte relaþii
puteau fi evocate, aruncate în aer, interogate. ªi, ca ºi
cum, la baza a tot ar fi stat dorinþa de a explora pentru
a afla ce era cu toatã aceastã organizare ºi cu tot acest
schimb între cei ce privesc ºi cei ce fac.
La urma urmei, în ce priveºte decorul, tot ceea ce am

putut sã punem pe scenã a fost o altã scenã. Înãuntrul voce ºi corpul din care ea iese. Adolescentele din
marii clãdiri a teatrului, scena noastrã de lemn crud pe magazine þinând conferinþe de fizicã, iar apoi alunecând
scena teatrului, schelele noastre încropite ºi lãmpile înspre descrieri romantice de lungi ierni ruseºti. Sau
muncitoreºti înãuntrul prosceniumului existent al tipul de la nuntã ce anunþã cã sunt bombe în parcare.
teatrului. Ca ºi cum am spune: simularea este subiectul Scheletele neîndemânatice ce interpreteazã o
nostru. O platformã neºlefuitã de lemn pentru a o pantomimã dupã un vechi text poetic.
oglindi pe aceea mai mare, profesionistã, a teatrului.
Scena noastrã pe scena lor. Eram squatters1. Eram acolo Aproape de miezul nopþii el a pus capãt listelor sale
numai temporar. Azi aici, mâine plecaþi. Eram gunoi, de texte ºi a încercat în schimb sã se gândeascã la
prin comparaþie. Ei aveau o întreagã clãdire. Noi aveam tãcere. Era liniºte în casã. A fãcut o listã de tãceri,
o platformã de lemn. Sau aveam un set de lumini care precum lista din Pleasure (1998).
puteau fi strânse ºi înghesuite într-o valizã. Sau o colecþie Tãcerea pe care o auzi uneori în convorbirile
de lucruri care puteau fi împachetate într-o dubiþã. Noi telefonice cu persoana iubitã
ne mutam. Nu aparþineam nicãieri. Nu eram niciodatã
acasã. Sau nu ºtiam nici o altã casã decât aceea Tãcerea la care oamenii abia îndrãznesc sã viseze
temporarã ce putea fi desenatã pe podea. Nici o altã
casã decât aceea pentru care ne puteam lupta. Tãcerea fãcutã numai pentru a aºtepta în ea
* Tãcerea care se lasã când hoþul scapã cu aurul furat
Am dublat situaþia ºi ne-am dublat pe noi înºine. Tãcerea care urmeazã unui accident de maºinã
Am bântuit ºi am fost noi înºine bântuiþi. Tãcerea dintr-o casã plinã de oameni când toatã
lumea doarme
Am fãcut propriile noastre versiuni.
Tãcerea dintre valuri la þãrmul oceanului
Versiunea pe care o faci pentru a supravieþui într-un
anume set de reguli, de structuri, de jocuri. Versiunea ta Tãcerea care vine dupã o ceartã serioasã
Tãcerea care se lasã când îþi scufunzi capul în apa

1 Persoane care se instaleazã pe un teren sau într-o proprietate fãrã
permisiune sau acte. din baie

dintre texte cu voce din ce în ce mai micã, aºa încât care apare ca un fel de a supravieþui în aceastã lume,
fragmentele finale erau complet inaudibile. A trebuit sã-i sau în lumea aceea. Versiunea care apare când trebuie
scriu totuºi acele texte, dar m-am întrebat sãptãmâni sã porþi asta, sau sã faci asta sau sã suferi asta.
de-a rândul ce ar trebui sã conþinã ele. Într-un fel, nu
pãrea sã conteze, dar în alte feluri acestea pãreau cele ªi foarte des: un spectacol despre niºte oameni care
mai importante pãrþi din text. Ce ar putea cineva sã vrea prezintã un spectacol.
sã spunã, dar sã nu audã nimeni? O trupã care nu este chiar trupa forced entertainment,
(1) Un text în care vocea e clarã ºi pãtrunzãtoare ci un set de versiuni distorsionate ale lor.
(2) Un text în care vocea este compromisã O trupã care prezintã un spectacol care nu este
spectacolul nostru, ci al lor ºi lupta lor de a face
(3) Un text în care vocea se aflã sub presiune spectacolul bine este spectacolul nostru. Sã sperãm cã
spectacolul lor merge prost, iar spectacolul nostru
Uitându-mã la filmul Performance (Nicholas Roeg ºi merge bine. E mai amuzant aºa.
Donald Cammell) ºi în special la personajul lui James
Fox – un gangster scufundat într-o sub-lume de droguri, Aceste transformãri parþiale – sinele pe jumãtate
rock’n roll ºi sexualitate hippie. Vocea lui nu se descurcã înãuntru, pe jumãtate în afarã în deghizãrile sale. Sinele,
cu lucrurile pe care trebuie sã le descrie. pe jumãtate înãuntru, pe jumãtate în afarã din aceste
poveºti care se spun singure.
Asta este ceea ce trebuie sã faci cu o voce, la urma
urmei - sã o faci sã vorbeascã despre lucruri cu care nu Straturi se întrepãtrund ºi distorsioneazã unele cu
e în stare sã aibã de-a face – sã o faci sã vorbeascã altele
despre lucruri interzise, ilegale.
Nu e destulã ficþiune pentru ca oamenii de teatru sã
Sunt bãrbat, sunt bãrbat, sunt cât se poate de bãrbat... se simtã confortabil.
James Fox pe post de gangster travestit, transformat ªi nu e destul ”în timp real” pentru puriºtii
cu perucã, kimono ºi machiaj, incapabil sã facã faþã. performance-ului – suntem într-o zonã de graniþã.
Asta ne-a plãcut întotdeauna – sã joci distanþa dintre A fi ºi a reprezenta. Lumea ºi apoi modelul ei, o ranã

ºi un tablou al rãnii, o emoþie ºi ecoul ei, un eveniment Faºa 2 – în alte locuri: „Noii puritani” acasã, timp în
ºi reconstituirea lui. care se spune cã locul a fost atacat de un beþiv, ceea ce
explicã tensiunea acestor înregistrãri.
A te muta din timpul real în timpul ficþional. Straturi
de timp real ºi timp ficþional. Ficþiune care se suprapune Nu-mi place în mod special persoana care cântã pe
sau oglindeºte/amplificã/ distorsioneazã realul – un acest LP. Aceastea fiind spuse, rãmâne faptul cã mã
performance în care protagoniºtii fac o tentativã de uimeºte curajul lui. Acesta este probabil cel mai precis
spectacol. Sau acei paºi reali înspre amplificare document despre The Fall scos vreodatã, chiar dacã
aspectelor ficþionale (un spectacol al nervozitãþii dublat urma sã aibã mari probleme sã-ºi convingã mamele ºi
de nervozitatea realã, un spectacol al ”improvizaþiei în taþii...
timp real” care e fãcut sã parã mai real de niºte momente
reale de improvizaþie..). Absurda prefãcãtorie teatralã a Smith s-a distribuit întotdeauna pe sine însuºi în rolul
semnelor de carton ºi a hainelor de mâna a doua care altor persoane, pe post de naratori rataþi cu o atitudine
este spectacolul 12 am... combinatã cu procesul în timp distructivã. Asemeni personajului principal al lui Ballard
real ºi extenuarea performerilor de-a lungul a ºapte ore. din cãrþile lui science-fiction, care se numeºte
Ficþionalul fãrã speranþã înodat cu realul. întotdeauna Traven sau Travis sau Trabert sau Talbot,
uneori fiind strigat cu toate aceste nume de-a lungul
A te muta din timp real în timp fictiv. Momentul ºi unui singur capitol. Mereu o versiune a aceluiaºi tip, al
infinitele lui posibilitãþi. Cele douã întretãindu-se. cãrui nume, ca ºi identitatea lui, este întotdeauna sub
semnul întrebãrii. Aºa cum nu-mi place în mod special
persoana care scrie acest text.
Interludiu: o anecdotã din copilãrie
(1) Un text care þi se lipeºte de gurã, implorând sã
O pantomimã într-o ºcoalã încãpãtoare cu circa nu-l spui
2000 de ºcolari. Trebuie cã am 13, 14 sau 15 ani. E o
(2) Un text care alunecã ºi fuge
ºcoalã ce nu include, desigur, teatrul în curricula ei. Într-
adevãr, pantomima, de fapt orice activitate teatralã, este (3) Un text pe care nimeni nu-l va auzi niciodatã
organizatã în timpul liber de un profesor de geografie
foarte entuziast ºi care pânã la urmã a avut de suferit În Marina ºi Lee (1990/1991) Cathy spunea câteva

oamenii aflaþi în salã. foarte mult, domnul Maughn – presupun cã din dragoste
ºi nu pentru bani sau pentru vreun loc în istoria teatrului.
(1) Sã scrii ca ºi cum textul ar fi al altcuiva
Cu siguranþã era o podea joasã ºi avea nevoie de
(2) Sã adopþi caligrafia altcuiva modificãri – era o ºcoalã din oþel ºi sticlã cu scaune
(3) Sã foloseºti un stilou diferit aranjate în ºiruri lungi ºi pardoseala mirosind puternic a
produse de curãþat. Oricum, îmi amintesc cã unul dintre
(4) Sã scrii textul pe un carton, ca ºi cum acesta ar momente era o pantomimã despre Aladin. Scenariul era
fi ultimul lucru care þi-a mai rãmas, sã zgârii pe unul dintre cele ce pot fi cumpãrate de nu se ºtie unde
un carton ca ºi cum urgenþa a eliminat orice stil. – cãrþulii cu texte ce par sã dateze din anii 50, în care
gãseºti indicaþii de regie sau despre muzicã ºi ”trucuri”
(5) Aici ar trebui sa vorbesc despre Mark E. Smith gen ”aici adaugã un gag”. Singurul lucru pe care mi-l
Sau mai bine sã citesc pe spatele albumurilor grupului amintesc despre Aladin este cã la un moment dat
The Fall din 1978 sau Totale Turns din 1979 înregistrate scenariul implica apariþia unor personaje negative –
la cluburile oamenilor muncii din Wakefield, Doncaster unchiul Ebenezer ºi asistentul lui beat, care e posibil sã
etc. se fi numit Wishy Washee. Nu mai ºtiu cum ajunseserã
beþi. Probabil cã avea de-a face cu lampa magicã. Nu
VÃ PRETINDEÞI AFURISIÞI DE PROFESIONIªTI? mai ºtiu dacã eu eram Ebenezer sau Wishy Washee, dar
eram unul dintre ei. Iar aceastã scenã a beþiei era, sunt
A fost unul dintre comentariile de culise stârnit de cei
sigur, un adevãrat coºmar pentru domnul Maughn, aºa
de la The Fall dupã ce ºi-au încheiat prestaþia în scenã
cum era o bucurie anarhistã pentru mine ºi ceilalþi bãieþi
care constituie materialul pentru una dintre feþele
care jucau în pantomimã. Interpretarea beþiei a pornit
albumului, alte comentarii fiind: ”toatã lumea ºtie cele
pentru noi cu replici neluate în serios, cu imitãri de
mai bune grupuri din Londra” ºi ”n-o sã mai lucraþi
sughiþuri de oameni beþi ºi cu jocuri de cuvinte. Dar cu
niciodatã”...
fiecare repetiþie ºi apoi cu fiecare spectacol, totul a
Faþa 1 a fost înregistratã în faþa unui public de crescut pânã când, în cele din urmã, n-a mai avut limite.
discotecã în proporþie de 80 la sutã, dar oricum nu ne-a Luând-o razna faþã de text, râzând isteric de propriul
plãcut niciodatã sã þinem predici celor convertiþi deja. nostru geniu comic, fãceam în mijlocul spectacolului
glume care puteau fi înþelese numai de noi ºi de un mic

grup de prieteni, sau îi fãceam cu mâna ”ca niºte beþivi” sens. E ca ºi cum ai scoate sânge dintr-o piatrã, pentru
domnului Maughn care stãtea în spate smulgându-ºi cã în final ea chiar obþine materialul care are înþeles
pãrul din cap, ºi îi strigam ”hello Max!” (prenumele lui pentru ea, chiar dacã cel original a fost distrus aproape
era Max), amintindu-ne apoi unul altuia în volubile complet în timpul acestui proces.
ºoapte de scenã incluse în jocul de-a beþia, cã ”trebuie
sã continuãm spectacolul”. Personajele/performeri se miºcã întotdeauna dinafara
limbajului cãtre o relaþie cu acesta în care par sã-l ia în
Dupã fiecare repetiþie ºi dupã fiecare spectacol posesie.
îngrozit la maximum Max ne amintea cu rãbdare dar ºi
cu disperare crescândã cã ”nu actorii trebuie sã fie beþi, Înapoi la piaþã.
ci PERSONAJELE... Ebenezer ºi Wishy Washee sunt beþi, O femeie distrusã trece pe lângã mine, cu ochii larg
nu voi doi... stricaþi totul pentru toatã lumea care se deschiºi, cu braþele lipite de corp, de parcã ar fi un
uitã”. Iar noi dãdeam solemn din cap iar apoi, odatã pe pachet înfãºurat prea strâns – îmi surprinde privirea ºi
scenã, ajunºi la acel moment, mergeam mai adânc ºi fãrã sã-ºi schimbe ritmul mersului, ameninþã cu voce
mai adânc în zona bluratã dintre performeri ºi text, tare: ”Nu te uita la mine criminal nebun!”
dintre real ºi fictiv.
Iar eu spun: ”E nevoie sã fii un criminal nebun ca sã
Toate astea se întâmplau înainte sã existe aparatele recunoºti un altul când îl vezi.” Ea vine dupã mine.
video. Ceea ce mã face sã par bãtrân. Mãcar sunt
bucuros cã nu se vede aici. (1) Un text cu minciuni evidente
* (2) Un text cu promisiuni
Situaþia live duce cu ea, cel puþin în teatru, povara (3) Un text cu acuzaþii
unor aºteptãri – cã vei face ceva, cã vei binedispune
oamenii, cã se va descoperi ceva. Cum începe Claire în Hidden J (1994)?
Aceeaºi povarã care face prezenþa mea aici cumva A fost odatã ca niciodatã undeva departe o þarã în
rezervatã. care toþi oamenii erau o turmã de pizde...
ªi desigur vorbeºte despre Anglia ºi despre toþi

pe care îl probezi – nu se potriveºte perfect dar are ceva De ce este cineva jenat sau de ce primeºte cineva cu
putere. rezervã ceea ce se întâmplã? Din cauzã cã nu existã nici
o posibilitate de a deþine reprezentaþia vie. Din cauza
Niºte suporteri de fotbal într-un tren, cu câteva luni limbajului, a imaginii, care pretind cã nici mãcar nu sunt
în urmã, bombãnind despre aventurile lor de beþivi dupã adevãratul conþinut. ªi totuºi, ºtiind asta – cum pot sã
unul dintre meciuri: ”ne-am deplasat cãtre cârciuma gãsesc un fel de a fi aici, în faþa voastrã?
White Hart, iar acolo am fost observaþi bând câteva
halbe”. Sã furi limbajul altor oameni ca sã-þi întãreºti De ce este cineva jenat sau rezervat? Pentru cã o
propria putere. forþã apasã asupra ta din partea societãþii, a culturii, o
forþã violentã – care te supune intereselor ei, te preseazã
În spectacol ne folosim de aceastã luptã pentru a ne înãuntrul limitelor ei, desenate ºi fixate de limbajul ei. ªi
simþi bine în text, iar distanþa dintre performer ºi textul cu toate astea, ºtiind toate acestea – cum pot eu totuºi sã
sãu este întotdeauna vizibilã. În show-urile recente gãsesc un fel de a fi aici, în faþa voastrã?
aceastã distanþã este ºi mai vizibilã pentru cã textul
apare tipãrit sau ca manuscris – un obiect fizic care E simplu, mai mult sau mai puþin: stai acolo ºi ratezi.
poate fi ridicat, mânuit, privit cu atenþie, curiozitate,
indiferenþã, dispreþ. În timpul spectacolului îi poþi vedea
pe performeri uitându-se la text, punându-ºi întrebãri Partea a 2-a. Rãutate
asupra lui, ºtiind cã orice ar fi el, textul nu este parte din
ei. Citat din filmul Performance (Donald Cammel ºi
Nicolas Roeg, 1972):
Iar dacã performerul ºi textul se potrivesc, atunci
aceastã potrivire a fost obþinutã prin strãduinþã ºi ”Uite. ªtiu câte ceva despre clientelã. Sunt niºte
foloseºte în mod surprinzãtor materialul original – mincinoºi ºi niºte prefãcuþi. Bãgaþi frica în ei.. daþi-le o
scenele pline de cliºee din seriale TV ºi drame emoþionale mamã de bãtaie. Numai aºa îi faceþi sã sarã. ªi le place.”
în Club of No Regrets (1993/1994) sunt rupte în bucãþi în
Dacã a existat un sentiment de povarã a privirii ºi
imprecaþiile finale ale lui Terry în rolul ”personajului”
aºteptãrii venite din partea publicului, o nervozitate, o
Helen X – ea amestecã frazele, taie direct de la o scenã
rezervã, o teamã, atunci inevitabil a fost ºi un revers al
la alta, indiferent de sensul acesteia, pentru a-i da un alt
medaliei. Privirea întoarsã înapoi. Mâna muºcatã.

Aºteptãrile contrazise. o aproximeze. Lucrând cu casete video ºi cu transcrieri
ale improvizaþiilor, ei erau interesaþi sã surprindã în
În astfel de momente ne-am gândit sã fim rãi cu ºi vorbire ceva din acel sens al unei voci care se gãseºte pe
pentru cei care priveau. Sã le facem probleme, când ea însãºi, al unui limbaj care se împiedicã, se corecteazã
puteam, cu aceastã înfruntare live, aceastã plasare în ºi apoi zboarã – explorãri ale luptei ºi procesului de
faþa unui grup de oameni. Sã creãm ceva care, sã devenire al limbajului însuºi. Un interes pentru limbaj
spunem, nu era uºor de digerat. nu ca text, ci ca eveniment.
Sau cum a spus Claire la începutul spectacolului O serie de combinaþii:
nostru nu foarte popular Hidden J:
(1) A fermeca o staþie de benzinã la miezul nopþii
”Odatã ca niciodatã a fost o þarã ºi toþi oamenii de
acolo erau niºte pizde. Cine ar putea numãra toate (2) A exorciza un spirit rãu dintr-un cartier
miniciunile pe care le-au spus ei ºi toate decepþiile pe rezidenþial
care le-au provocat? Nimeni – pentru cã au fost prea
multe. Locul despre care vorbesc a avut parte de mai (3) A evada din închisoare sau dintr-un loc
multe minciuni ºi decepþii decât stele pe cer, sau maºini îngrozitor
în trafic, locul despre care vorbesc a avut parte de mai (4) A scoate din comã un puºti dependent de
multe minciuni ºi decepþii decât au fost în istoria lumii. Ecstasy
Totul s-a întâmplat cândva, nu-mi amintesc exact (5) A combate lipsa de sinceritate dintr-o telenovelã
când, poate imediat dupã incendiul din 1974 sau poate
în 1496.” (6) A invoca puterea îngerilor
În spectacolele 200% & Bloody Thirsty (1987/1988)

personajele exerseazã voci de îngeri, ca ºi cum sã
O sã vã citesc ceva dintr-o scrisoare. vorbeascã asemeni lor le-ar da puterea sã învie morþii.
Sã împrumuþi limbajul pentru nevoile tale personale,
pentru puterea lui de autoritate, pentru stilul lui. Limbajul
Dragã Forced Entertainment, e întotdeauna ca un costum de haine aparþinând altcuiva

o conferinþã din 1997 de la Teatrul Royal Court din Eu sunt tipul care a ieºit asearã de la spectacol ºi a
Londra, unde cel mai important (dacã nu singurul) strigat – ”COAIE”.
subiect de conversaþie pãrea sã fie lungile prelegeri pe
tema înþelegerii virgulei. Cum regizorii ºi actorii nu pot Nu înþeleg nevoia voastrã de a face publicul sã se
înþelege virgula în zilele noastre. Teribilã ruºine! simtã inconfortabil ºi îndepãrtat faþã de ceea ce ar trebui
sã se întâmple pe scenã.
Greu de înþeles pentru mine, fiindcã nu mi-a pãsat
niciodatã prea mult de punctuaþie. Adicã, aº spune mai Sunt student la teatru ºi ca mulþi alþii sunt foarte
degrabã: pasionat de teatrul englez. Dar nu respect o companie
care mã face sã simt cã se joacã cu mintea mea ºi decide
Aici avem 26 de litere: cum aº putea eu sã mor.
Abcdefghijklmnopqrstuvwyz Cred cã teatru înseamnã sã faci publicul sã-ºi punã

întrebãri ºi sã priveascã lucrurile dintr-un punct de
Acum scrie un text pentru spectacol. vedere diferit. Am încercat sã fac asta, dar vã rog sã-mi
Nu mi-a pãsat niciodatã prea mult nici de dramaturgi. explicaþi de ce e necesar sã alergaþi prin scenã cu bucãþi
ªi în orice caz, în unele spectacole recente textul era pãtrate de carton, ºi ceva muzicã pe fundal care sã vã
generat în bunã parte de improvizaþia performerilor – ca susþinã.
reacþie la stimuli precum textul scris sau nu. Astfel, un Nu mã deranjeazã sã aud vorbindu-se despre moarte
fragment de douã paragrafe devine un monolog de zece sau alte subiecte personale, dar când vorbiþi despre
minute – un proces de improvizaþie, de negociere, de moarte direct cãtre public ºi spuneþi cã unul dintre
discuþie, apoi din nou scris ºi eventual fixare. Un fel de spectatori îºi va pierde fiica pânã la Crãciun, nu daþi
a vorbi care devine scriiturã. nimic publicului, ci manipulaþi o persoanã care a venit
Lucrând în acest fel – în jurul ritmurilor textelor care sã vadã ceva distractiv ºi care vã plãteºte salariile.
sunt cel puþin pe jumãtate inventate pe loc - el era Am mai simþit ºi cã aþi fãcut spectacolul într-un ritm
interesat tocmai de textura acelor texte – de gând, foarte lent ºi cã nu simþeai nici un fel de energie venind
repetiþie, auto-corectare, ezitare ºi tot aºa – în care de la performeri.
vorbirea exceleazã ºi pe care scrisul abia dacã începe sã

N-am mai fãcut aºa ceva niciodatã, dar nu e rãu cã acelor reclame ale British Telecom în care Bob Hoskins
s-a întâmplat aºa. Sunt sigur cã tipul care a ieºit înainte implorã pe cineva spunându-i ”e bine sã vorbeºti”: în
mea simþea la fel. acest caz e al dracului de greºit sã vorbeºti.
Mã rog, era ceva diferit ºi e sãnãtos sã mai vezi ºi un O listã de strãzi:

tip nou de spectacol, iar dacã ajungeþi la Naþional, vã
doresc succes!” (1) Hope Street/ Strada Speranþei
(2) Furnace Lane/ Aleea furnalului
Dragã X, (3) Winter Hill/ Dealul iernii
Mulþumesc pentru mesaj. (4) Market Street/ Strada pieþei.
Cu siguranþã nu ne aºteptãm ca toatã lumea sã fie Strada Oxford din San Francisco e plinã de demenþã
încântatã de spectacolele noastre care par sã aibã - homeleºi în cãrucioare cu rotile, nebuni beþivi ºi
întotdeauna propriile momente ºi idei de confruntare, drogaþi la fiecare colþ de stradã; cei care nu zac în comã
inconfort sau simplã plictisealã. În mod clar, aceasta alcoolicã pe pragurile caselor sau proptiþi de pereþi sunt
este o parte din ele intenþionat creatã ºi ar fi necinstit cei care adorm prea repede – cei care danseazã singuri
sã-mi cer scuze pentru ea. În ultimii 17 ani am devenit pe câte o melodie ce nu se aude –fãcând farse,
destul de imuni la ieºirea spectatorilor din salã. Nu ne plimbându-se, întorcându-se, învârtindu-se (o femeie
propunem sã satisfacem pe toatã lumea. bate pe marginea unui coº de gunoi cu voioºie, într-un
fel de simfonie neterminatã de zgomote) - ºi cu toþii
E drãguþ din partea ta cã ai scris ºi voi încerca sã mormãie cu un fel de voce individualã ºi totuºi colectivã
rãspund la problemele pe care le ridici. - ºoapte, ameninþãri, presupuneri, dezamãgiri – mostre
întâmplãtoare din ultimele zile ale epocii mecanice...
Spectacolul First Night testeazã (în mod ludic,
credem noi) relaþia dintre public ºi spectacol ºi într-un ...acesta a fost genul de text pentru teatru pe care
fel aºteaptã rãspunsuri active ca al tãu. l-am avut în minte.
Secþiunile spectacolului care susþin cã prezic moartea Sau, cel puþin, nu spectacolul ”noilor dramaturgi” la

to the Sea that Made the Promise (1986) obiºnuiam sã sau viitorul nefericit pentru membrii audienþei (ai
vorbim foarte mult despre sunetul vocilor care vin prin pierdut-o pe a doua) sunt, dupã experienþa noastrã din
pereþi – ca zgomotul blurat ºi îngrozitor pe care îl fac turnee, atât comice cât ºi, în acelaºi timp, transgresive ºi
oamenii certându-se în apartamentul de dedesubt sau neliniºtitoare. Aºa cum ai sugerat, lovesc exact presupusa
ca zgomotul vocilor bolborosind la o petrecere – legãturã bazatã pe ”bunãvoinþã” ºi ”încredere” care
limbajul redus la forma lui brutã, pe care auzindu-o nu existã între public ºi spectacol – nimeni nu plãteºte în
recunoºti cuvintele, chiar dacã poþi ghici despre ce mod ”normal” pentru ca niºte oameni sã-i prezicã o
anume se vorbeºte. moarte dureroasã. În astfel de momente noi apãrem ca
unii care ”au mers prea departe”, ºi au distrus cine ºtie
În Hidden J (1994) Cathy ºi Robin vorbesc ºi ei despre ce promisiune adâncã, nepusã în cuvinte.
o versiune a acestui mormãit – numai cã aici a devenit o
limbã cu siguranþã strãinã – nu o englezã stricatã, dar un Undeva, cumva, o suprafaþã s-a fisurat.
amestec împiedicat de limbi dintr-o Europã sfãrâmatã –
sârbã, rusã, polonezã, cu schimbãri spre italianã în Ideea unor dedesubturi posace ºi problematice ale
anumite locuri. Cathy - invizibilã în cãsuþa din centrul divertismentului popular este o temã mare în teatru, în
scenei cu perdelele trase, vorbind la telefon ininteligibil film ºi în vodevil, stand-up comedy ºi magie. Poþi sã
– înjurând, ºoptind, þipând, îndemnând, pretinzând, detectezi urme din ea în show-uri ca Osborne the
acuzând. Iar în afara cãsuþei nu pot fi vãzuþi decât Entertainer, Griffiths the Comedians, precum ºi în
ceilalþi performeri aºteptând, unii dintre ei prostindu-se, nenumãrate spectacole sau poveºti despre Bill Hicks,
Richard uitându-se pe furiº, dar în cele din urmã cu toþii Andy Kaufman sau Lenny Bruce. Poate chiar mai mult
ascultând, cu capetele plecate. Nu numai publicul decât la comici ºi entertaineri la magicieni, ventriloci
ascultã textul. Cathy înjurând ºi ºoptind, þipând ºi sau cei ce fac spiritism care sunt adesea portretizaþi în
îndemnând, pretinzând, acuzând. acest fel cu dus-întors, plin de suspiciune – ca ºi cum
sub combinaþia de bonomie ºi mister intenþiile lor ar
Iar pentru câteva momente cele douã culturi care se trebui sã fie puse sub semnul întrebãrii. Ca ºi cum relaþia
întâlneau în piesã – engleza greºitã vorbitã de un beþiv lor cu publicul ºi poziþia lor la limita dintre real/ireal,
ºi engleza continentalã – par sã fie în cea mai atrãgãtoare magie/decepþie i-ar transforma în ceva nu tocmai
relaþie – una în care nici nu se pot vedea, nici nu se pot benign.
ajuta ºi nici nu se pot înþelege una pe alta. Este opusul

Dragã X, în repetiþiile pentru spectacolul Pleasure, era sã scriem
astfel de cuvinte ºi altele ca ele pe o tablã aflatã pe
Majoritatea teatrelor existã probabil în baza unui scenã – ca ºi cum ar fi fost o lecþie de scriere pentru cei
contract de presupusã ”bunãvoinþã” – performerii ºi mici care a luat-o razna sau un curs de limbi strãine cu
publicul sunt, se presupune, asemenea, ºi se aflã într-o un gust amar. Odatã literele scrise calm, cu litere mari,
înþelegere confortabilã unii cu alþii. Într-un anume fel performerii stãteau în faþa tablei, asumându-ºi cele
spectacolul First Night atacã ºi provoacã tocmai aceste scrise acolo, întâlnind privirea publicului cu o atitudine
presupuneri. Nu e clar dacã interpreþilor din acest tip ”asta e lecþia voastrã pentru azi”.
spectacol le ”place” publicul sau nu. Se fac încercãri de
a critica ºi de a împãrþi publicul. Într-o scenã pe care Câteva luni mai târziu am fãcut un film Cuvinte ºi
deasemenea ai pierdut-o, unii dintre interpreþi insinueazã fraze murdare (1998) cu Cathy scriind fiecare dintre
cã unii dintre membrii publicului îºi bat nevestele, sunt aceste cuvinte pe o tablã, într-o veche clasã dintr-o
homofobi sau bigoþi rasiºti. E important pentru noi cã ºcoalã abandonatã. Am filmat totul într-o secvenþã
aceste ”acuzaþii” sunt acolo. Vreau sã spun, cine sunt continuã de ºapte ore, iar la final Cathy (ºi echipa) erau
aceºti oameni? În acelaºi timp, acuzaþiile noastre fiind albi de epuizare ºi de la praful de cretã. Am avut
fãcute într-un mod semi-ludic, ne aºteptãm ca aceia premiera filmului într-un cinematograf porno din
care ne privesc sã fie capabili sã se bucure ºi sã se Rotterdam ºi nu ne-am hotãrât niciodatã dacã filmul era
hrãneascã din acest tip de întrebãri ºi provocãri. Este, de un atac la redundanþa desfrânatã a limbajului sau un
asemenea, semnificativ, cã în timp ce aceste acuzaþii imn de toate felurile pentru absurda lui inventivitate ºi
sunt fãcute la adresa publicului, câþiva performeri de pe pentru completa asumare a schimbãrii – un maraton al
scenã aratã foarte îngrijoraþi ºi sunt dornici sã se scuze numirii acelor pãrþi în care limbajul prolifereazã în
pentru învinuirile îngrozitoare aduse de colegii lor. preajma unei crize.
Încercãm sã facem comedie din niºte întrebãri serioase
ºi din felul în care spectacolul nu confirmã anumite (1) Un text pentru email
aºteptãri pre-existente. (2) Un text care sã fie scris cu sânge
Sau, cum spune Richard la începutul unui alt (3) Un text într-o limbã inventatã
spectacol, Showtime:
Folosind bolboroseala în Let the Water Run its Course

Cuvintele ”bun” sau ”a scrie” n-au mers niciodatã ”Existã un cuvânt pentru oameni ca voi, iar acest
prea bine pentru noi. ”A scrie urât” a fost mai degrabã cuvânt este public.
stilul nostru. Limbajul transpus în propria lui inadecvare.
Limbajul pe punctul de a se sfãrâma, la limita sensurilor, Unui public îi place sã stea în întuneric ºi sã se uite
la limita înþelegerii. la alþi oameni care o fac. Ei bine, dacã aþi plãtit – norocul
vostru.
Un scriitor de nonsensuri
Oricum, de la acest capãt al telescopului lucrurile
Un scriitor de forme care doar seamãnã cu litere aratã diferit – voi toþi pãreþi foarte mici ºi foarte departe
ºi sunteþi mulþi. Probabil e important sã ne amintim cã
Un scriitor de cuvinte murdare sunt mai mulþi din specia voastrã decât sunt din a
Lucrând la Pleasure (în vara lui 1997) ne-a plãcut un noastrã. Aºa încât, dacã se ajunge la o luptã, cu siguranþã
text pe care l-am descãrcat de pe internet – o listã uriaºã voi veþi învinge.”
intitulatã simplu ”2334 de cuvinte ºi fraze murdare” – un *
pedant catalog de obscenitãþi, cuvinte din jargon ºi
descrieri conþinând 500 de feluri de a spune ”masturbare”. Dragã X,
Prima datã când am printat chestia asta am lãsat-o sã
curgã din imprimantã ºi, când m-am întors la birou, 20 E interesant cã menþionezi cã voi ne plãtiþi salariile.
de minute mai târziu, i-am gãsit pe colegi opriþi din ce Asta chiar ajunge la fondul problemei în anumite feluri.
fãceau, strânºi în jurul imprimantei din care cursese Acel contract de bunãvoinþã despre care am vorbit mai
textul. Toþi studiau atent cuvintele ca niºte învãþaþi sau devreme este unul nescris ºi, probabil, subminat de
ca niºte obsedaþi. Cu un amestec de fascinaþie ºi repulsie, relaþia fiscalã. Un public aºteaptã un anume tratament
îºi citeau unul altuia textele, distraþi de grozãvia pentru cã a plãtit bani buni – First Night invocã forma
denespusului ºi denescrisului acestor cuvinte. (...) spectacolului de varietãþi (unde regula –”am plãtit, acum
distreazã-mã” e cea mai puternicã) dar rateazã sistematic
Limbajul la limita sensurilor, la limita oricãrei sã furnizeze ceea ce se aºteaptã de la el, ceea ce a fost
înþelegeri. plãtit. Urºii dansatori nu danseazã.
Jocul nostru favorit, în timp ce lucram cu acest text ªi siguranþã simþim o obligaþie sã fim adevãraþi, sã

fim provocatori, sã punem întrebãri despre spectacol ºi (1) Un text spart
despre cultura în care trãim. De asemenea, încercãm
din greu sã fim distractivi, dar cred cã nu exact în felul (2) Un text discreditat
în care ne ceri tu sã facem asta. (3) Un text care sã fie respins, complet renegat de
Cu ani în urmã am avut un raport de finanþare pentru toþi cei care îl interpreteazã
Hidden J – spectacolul cu Claire care avea un carton pe (4) O serie de texte într-o limbã de neînþeles
care scria LIAR/mincinos ºi spunea textul despre þara cu
mincinoºi. Un raport foarte prost. ”Teatrul, spunea Probabil cã primul nostru subiect a fost întotdeauna
raportul, aduce cu siguranþã oamenii împreunã ca sã-i aceastã inadecvare a limbajului. Nepotrivirea lui cu
ajute sã celebreze, nu doar ca sã se scobeascã în nas”. ceea ce trebuie sã facã, ratarea lui. ªi în aceastã ratare
– prin definiþie, limbajul nu este ºi nu poate exprima
Am folosit asta cuvânt cu cuvânt în urmãtorul ceea ce cautã sã descrie – e o acceptare a luptei de
spectacol – Showtime – cuvintele le spunea Robin care fiecare zi – sã faci muncã de fineþe cu unelte grosolane,
zãcea murind, plângând, cu spaghetele pe burtã, þipând sã ciopleºti înãuntru ºi în jur o viaþã, în ciuda ºi prin
ºi bãtându-ºi joc de spectacol ca ºi cum ar fi încercat intermediul a ceea ce trece drept culturã spre finele
sã-l anuleze ºi prin asta sã anuleze întreaga scenã secolului al 20-lea.
degradantã a morþii sale înscenate.
ªi în aceastã dragoste a lui pentru margini nefinisate
”Publicul nu plãteºte bani buni ca sã vadã niºte ºi pentru limitele limbajului i-a pãsat întotdeauna mai
þipete.. Spectatorii vor sã se ducã la bar dupã spectacol mult de textele ilegitime, gãsind speranþã ºi înþelegere în
ºi sã spunã ”M-am prins, am înþeles despre ce era vorba”, cliºeele filmelor produse pentru casete video, în proza
nu vor sã fie nevoiþi sã spunã „ºtii, e vorba despre ce întortocheatã a unei cãrþi de instrucþiuni pentru
vrei sã fie vorba”... vor sã fie transportaþi într-un loc experimente chimice, într-un catalog de exponate dintr-
plãcut, sã vadã niºte scene realiste, sã fie miºcaþi, oh, un muzeu de curiozitãþi, în limbajul simplu al desenelor
Doamne, vor sã vadã un scop...” animate sau al benzilor desenate, în uºurinþa plinã de
ªi copacii de carton se adunã în jurul lui ºi se uitã la disponibilitate a subiectelor serialelor de consum. Sau în
el. textele antichizate ale unei poveºti cu zâne sau ale unui
basm mitic.

stricat”. ”...vor o concluzie, vor sã fie impresionaþi, sã fie
transportaþi, vor, vor, vor, vor... ceva...”
Iar când studenþii mei menþioneazã aceastã voce (o
chestie singularã, înspãimântãtoare) care vine dinãuntrul Rob chiar moare acum, cu spaghetele lipite de
sinelui lor, am întotdeauna ºi o altã problemã, pentru cã stomac.
necunoscând vocea eºuez ºi în a recunoaºte (sau cel
puþin nu mai am atâta siguranþã în a o face) ”sinele” ”Oh, Doamne, oh, Doamne, ei nu vor asta, nu vor
despre care vorbesc ei. Pentru noi, înãuntrul ºi în afara asta... un spectacol trebuie sã încerce sã aducã oamenii
procesului de lucru, aceastã noþiune a sinelui a pãrut împreunã, nu doar sã se scobeascã în nas.”
întotdeauna a fi pur ºi simplu o colecþie de texte, citate, *
spuneri strategice sau accidentale – nu ceva coerent, ºi
cu atât mai puþin o unicã minte auctorialã responsabilã Fã o prostie, o micã rãutate. Depãºeºte o limitã.
sã producã niºte texte. Ceea ce sunt eu, în acest text (cel
Ficþionalizeazã publicul. Adreseazã-te spectatorilor
puþin acum) nu e mai mult (ºi nici mai puþin) decât
ca ºi cum (1) ar fi un alt public ºi (2) ar fi persoane fictive.
punctul de întâlnire al limbajului care curge în ºi din
mine (în aceºti ultimi ani, luni, zile) – o staþie de Presupune cã publicul este alcãtuit din persoane
schimbare, o maºinã de furat ºi de filtrat, un spaþiu în prezente la un club de striptease sau la un spectacol
care au loc coliziuni. pentru copii, sau la un think-tank pentru economie.
Adreseazã-te lor ca unor iubiþi, criminali sau potenþiali
Vreun regret?
colaboratori la un jaf într-o bancã, sau ca unui prieten
l-am întrebat odatã pe Ron Vawter (Wooster Group) de mult pierdut. Timpul real, odatã stabilit, este
dacã ºi-a dorit vreodatã sã aibã de-a face cu texte noi, în distorsionat, suprapus, confuz, iar apoi invocat din nou.
loc sã parcurgã (cum mi-a descris el) înregistrãrile
Construieºte publicul. Deseneazã-i. Adunã-i. Fã-i sã
secolului al 20-lea ca sã vadã ce s-a întâmplat, ce n-a
se simtã ca acasã. Fã-i sã fie parte din ce se întâmplã.
mers cum trebuie. A spus cã da, putea sã-ºi dea seama
Parte din mulþime. Numeºte-i ”fiinþe umane”. Fã-i sã
cã la un moment dat ar fi interesant, dar cel puþin
simtã plãcerea de a râde împreunã.
deocamdatã mai era atât de multã muncã de fãcut. Mai
sunt atâtea chestii de folosit din arhive. (Cred cã ºtim destul de multe acum despre astfel de

grupuri – despre oameni care se comportã împreunã trãieºte undeva în ei, adânc înãuntru. Când o gãsesc, ei
”ca unul” – ca sã fim foarte suspicioºi în privinþa lor). vor sã scrie cu aceastã voce. Aceastã voce este într-un
fel autenticã ºi foarte profundã prin natura ei. Este greu
* de înþeles, dar legatã de corp. Vine din ei. Adesea asta
Divizeazã audienþa. Pune-i probleme. Întrerupe se întâmplã noaptea.
comfortul ºi anonimatul creat în întuneric. Întrerupe ªi cu toate cã am avut ºi eu partea mea de scris
acea senzaþie cã „suntem toþi la fel”. Aminteºte-le cã noaptea, nu ºtiu niciodatã ce vor ei sã spunã cu aceste
existã diferenþe. descrieri.
Pentru proiectul meu Instructions for Forgetting/ Fiindcã pentru mine ”a scrie” a avut întotdeauna
Instrucþiuni pentru a uita le-am cerut unor prieteni ºi de-a face cu a colecta, a cerne ºi a folosi din materialul
cunoºtinþe sã-mi trimitã poveºti adevãrate ºi casete produs de alþii – a copia limbaje asemeni unor pietre
video. Artistul din Beirut, Tony Shackar, mi-a trimis o preþioase. Autenticitatea n-a avut de-a face cu asta.
poveste, aºa cum i-am cerut, iar apoi mi-a scris într-o
scrisoare frumoasã: ”Sigur cã þi-aº putea spune ºi alte Lucrând la un spectacol ei erau mereu tentaþi sã se
poveºti, unele adevãrate, dar acestea sunt despre gândeascã la actul scrierii (sau chiar al vorbirii) ca la un
rãzboi... ªtii, Tim, nu-mi place sã spun poveºti despre fel de a încerca hainele altor oameni – un împrumut de
rãzboi unor oameni care nu erau aici în timpul putere. Pentru un moment vorbesc ca tata. Îmi asum
rãzboiului. Ar fi imposibil pentru mine sã spun ºi pentru limbajul unui profesor. Apoi vorbesc cum se vorbeºte în
tine sã înþelegi ºi, în plus, poveºtile astea sunt ale mele.” vreun film. Împrumut o frazã de la un prieten, o
construcþie a frazei de la un iubit. Un fel de a scrie care
Desigur, refuzul lui, faptul cã îmi amintea cã eram ºi seamãnã mai mult a sampling. A amesteca, a potrivi, a
vom fi întotdeauna diferiþi – fãcuþi din poveºti ºi tãia, a copia. Conºtient, în mod strategic, dar ºi
evenimente diferite, suna ca o acuzaþie dar a fost cel mai inconºtient, fãrã nici un control. Citez ºi nici mãcar nu
frumos cadou, cel mai bun memento pentru spectacol, ºtiu. Poate cã e bine sã te gîndeºti la relaþia cuiva cu
pentru public ºi pentru mine. limbajul exact aºa cum a descris romancierul Michael
Fã publicul sã simtã diferenþele prezente în salã ºi pe Moorcock un personaj ”sãrind printre fragmente de
cele din afara acesteia (de clasã, de sex, de rasã, de cântece doar pe jumãtate amintite, ca un tonomat

târziu, într-un moment anume, incluzându-le în textul putere, culturale). Fã-i sã simtã plãcerea de a râde
unui spectacol. ªi totuºi, uitându-mã la film din acest singuri. Senzaþia unui corp care râde în public iar apoi,
punct înainte sunt luat în stãpânire de un sentiment de jenat, se abþine.
ciudatã violare, în timp ce câteva momente din
spectacolul nostru Some Confusions.. sunt repetate, în Dã-le cadouri. Plãcere. Râs. Dans. Adu-i din nou
afara contextului, fãrã personaje ºi fãrã costume. împreunã.
”Vino aici, iubitule...” îi spune femeia vampã beatã

ºefului ei cocoºat transformat în iubit trãdãtor. ”Dacã Sau, cum a spus John Osborne în The Entertainer:
þi-ar plãcea sã mã mai vezi, o sã-þi dau o listã cu
momentele în care Charlie nu e acasã...” ”Aþi fost un public foarte bun. Foarte bun. Spuneþi-mi
unde lucraþi mâine searã sã vin sã vã vãd.”
Casa plinã de rafturi, plinã de caiete de notiþe, plinã
de replici auzite de zeci de ori ºi copiate – filme, viaþã, Dragã X,
vise, literaturã. Orice. La naiba – sunt ca un hoþ
adolescent – ”am pus mâna pe atâtea chestii, cã nici nu Energia spectacolului First Night este adesea, aºa
mai ºtiu ce e al meu din toate astea”. ªi, desigur, Miles e cum spui ºi tu, direcþionatã înspre încetinirea ritmului ºi
mereu la fel, de vreme ce poveºtile pe care le spune spre stângãcie. Da, aici timpul este încetinit ºi întins.
recicleazã în stil verbatim cele mai bune replici ale Cred cã suntem atraºi de natura ”ilegalã” a unei astfel de
personajelor din poveºtile pe care le-a auzit. Într-o abordãri (sã-i spunem ”n-ar trebui-sã-fiþi-aºa-în-public”).
noapte, le dãdea sã mãnânce pãsãrilor dintr-o carte Dar mai important este faptul cã noi am fost întotdeauna
ilustratã bucãþele din paginile unei alte cãrþi. Un fel de interesaþi de o prezenþã care se plaseazã cumva dincolo
uluitoare economie în nebunia lui. de retoricile teatrale. S-a spus adesea (greºit) cã noi nu
interpretãm actoriceºte, sau cã nu ºtim cum sã o facem.
O maºinã de furat Adevãrul este cã suntem interesaþi de altceva, ceva care
nu aratã sau nu îþi dã senzaþia cã ar fi ceea ce majoritatea
Când sunt provocaþi la o discuþie despre ”de unde oamenilor numesc ”actorie”. E mai aproape de viaþa de
vin” unele dintre scrierile lor, unii dintre studenþii mei zi cu zi decât actoria ºi e adesea mai puþin confortabil,
invocã noþiunea de „voce”. Pentru ca ei sã aibã grijã de mai vulnerabil ºi, dupã mine, mai prezent decât actoria.
ea ºi sã o hrãneascã atunci când o gãsesc, aceastã voce

Nu este neapãrat ambiþia noastrã sã ajungem pe în revistã a scopului nostru, oraºul explorat în spectacol
scena de la Naþional, deºi n-am avea nimic de obiectat era aºternut într-o miniaturã textualã pentru ca oamenii
dacã ni s-ar solicita. Nu prea avem mare legãturã cu sã-l poatã survola pe de-a-ntregul.
piesele sau cu dramaturgii ºi nici nu suntem interesaþi,
nici nu ne supunem teatrului britanic ca atare. Dacã ne Foarte adesea în spectacolele noastre existau liste
simþim legaþi de cineva, atunci aceºtia ar fi artiºtii aflaþi sau catalogãri. Uneori ordonate, alteori haotice. Limbajul
la limita cu teatrul – artiºtii video, din dans, artiºtii ca o camerã video cu multiple ieºiri, fãcând zoom peste
vizuali – care miºcã lucrurile într-un fel sau altul, lucrând tot, folosind close-up-ul sau planul întreg, filmarea în
la graniþa dintre arte. miºcare sau punctul de vedere. Limbajul - purtându-te
de la o poveste la alta, de la o lume la alta, de la un
Oricum, X, mã tem cã am cam divagat. Poate cã asta discurs la altul.
va arunca puþinã luminã asupra a ceea ce ne propunem
noi sã facem. Sper. Într-un anume fel, bineînþeles cã îmi (1) Un text scris la ora 3 dupã-amiaza în mijlocul
pare rãu cã nu þi-a plãcut spectacolul. unui rãzboi
Poate cã urmãtorul îþi va spune mai multe. (2) Un text scris într-un fast-food al unui shopping-
mall european
Multumesc încã o datã pentru mesaj.
(3) Un text ce ridicã întrebãri asupra proprietãþii
Tim
Intru într-o zi în sufragerie ºi televizorul e deschis, iar
eu sunt inimaginabil de ºocat sã descopãr cã personajele
Partea a 3-a. Onestitate ºi vulnerabilitate care vorbesc spun cuvinte furate direct din spectacolul
nostru Some Confusions in the Law about Love (1989).
Dacã am petrecut mult dn timpul nostru jucând
Trec câteva momente ºi apoi îmi dau seama, dupã o
acest joc al atacãrii publicului ºi al neliniºtirii lui
auto-sondare, cã e vorba despre un film necunoscut
intenþionate, era ºi pentru cã, în cele din urmã doream
peste care voi fi dat întâmplãtor acum câþiva ani ºi din
altceva – sã ne oprim ºi pur ºi simplu sã fim acolo.
care am furat câteva replici, mâzgâlindu-le pe o margine
Sã fim cu publicul nostru în timp real. Sã fim ”un de ziar, transferând-le apoi în caietul de notiþe, iar mai

(2) Un text scris, învãþat ºi jucat ca sã treci un test grup de oameni care fac ceva în faþa altui grup de
de poligraf oameni”. Gândeºte-te la sarcina pe care o ai, la munca
ta, la situaþia bizarã de a fi plãtit de alþii pentru ca ei sã
(3) O serie de texte scrise pe corpul unui iubit. Cu poatã privi ceea ce faci tu. Construieºte o prezenþã în
un pix, cu ruj, cu marker permanent, cu sânge, scenã care este ”la scarã umanã”, o prezenþã de fiecare
cu spermã zi.
(4) Un text invizibil Chestia asta presupune generozitate. Un fel de
(5) Acelaºi text scris în fiecare zi timp de un an, în deschidere.
locuri diferite, în spaþii diferite L-am vãzut pe Roy Faudre (Wooster Group, No
(6) Un text scris pe podeaua unei fabrici vechi Theatre) vorbind în festivalul LIFT de la Londra. El a spus
un lucru frumos. Actorul viu este cel care spune ”uite,
La finalul turului oraºului Sheffield cu autobuzul pe sunt o persoanã aflatã în faþa voastrã. Puteþi sã vã uitaþi
care l-am fãcut – un performance numit Nights in This la mine din vârful capului pânã la ultimul deget de la
City (1995) – autobuzul ajungea la o clãdire uriaºã - o picior.”
clãdire care servise mai întâi ca depozit de tramvaie
pentru oraº, apoi ca depou principal pentru autobuze ºi *
care acum era dezafectatã. În acest spaþiu, am scris pe Foloseºte adresarea directã, contactul vizual ºi
podea întreg oraºul, de la A la Z – un text alfabetic în tãcerea din scenã spre public. Dã-le tãcere. Dã-le timp.
coloane lungi de câte 75 de metri – cu cretã pe beton.
Coborând din autobuz, oamenii vedeau ieºirea în În tãcere ºi prin contact vizual dinspre scenã cãtre
capãtul celãlalt al spaþiului, mergeau spre ea, îºi dãdeau public, dã-le ºansa de a mãsura momentul. Lasã acest
seama cã pãºeau pe ceva anume ºi apoi, în cele din moment sã fie gol. Lasã-l sã fie plin. Lasã-l sã fie nervos.
urmã, înþelegeau despre ce era vorba de fapt – adesea Amuzant. Plin de încredere. Problematic. Lasã acest
îºi încetineau mersul ºi gãseau numele propriei strãzi, îi moment sã fie nimic. Totul. Lasã-l sã împlineascã toate
luau pe alþii de mânã sã le arate unde au locuit cândva, posibilitãþile unui moment.
ba chiar îºi fãceau fotografii lângã numele strãzii lor.
Într-un fel, acest index de pe podea folosea drept trecere *

Odatã, am prezentat spectacolul duraþional Speak portofelele lor, zile mai târziu, când te vor uita
Bitterness (ºase ore de confesiuni citite din texte
împrãºtiate de-a lungul unei mese lungi, cu un public (2) Un text care sã fie bãgat pe sub uºile oamenilor
care era liber sã vinã ºi sã plece la un moment dat) – era – poate o scrisoare
la Amsterdam - iar publicul a venit la început ºi, spre (3) Un text de gãsit pe stradã, prins într-unul din
disperarea actorilor, aproape nimeni n-a mai plecat. acele vârtejuri de frunze zburate de vânt ºi
Dupã douã ore rãmãseserãm fãrã material. Inventam pungi de plastic zdrenþuite.
lucruri, frenetic, schimbând tonul, încercând sã ne dãm
seama ce vroiau oamenii aceia, ce ar fi fost de ajuns Într-o zi, în New York, merg singur pe stradã, vãd un
pentru ei. Era o situaþie disperatã, care ne fãcea sã bileþel pe jos, apoi zburat de vânt pe lângã mine, îl
alunecãm deseori într-un umor isteric. Un spaþiu mic – prind. Pe bileþel scrie:
atât de mic încât puteai sã numeri spectatorii, puteai sã
”Ce Dumnezeu faci? De ce dureazã aºa de mult timp
vezi fiecare miºcare pe care o fãceau. Îmi amintesc o
sã...”
mare nesfârºitã de contacte vizuale – priviri întrebãtoare
de la noi spre ei – iar la final nu puteam sã-mi scot din O asemenea voce e cureaua de legãturã din radio
cap ”ce vreþi, ce vreþi, de ce nu ne lãsaþi odatã.. nu e nici porridge.
o uºurare în asta...”. A devenit cea mai fascinantã noapte.
Absolut fantastic. În toate spectacolele vorbeºte un fel de radio porridge
sau ceva asemãnãtor. N-aº putea sã mã entuziasmez
* dacã ar fi vorba despre o voce profundã, autenticã, dar
pot sã mã entuziasmez când e vorba de o voce care
Altã anecdotã. Coregraful francez Jerome Bel ne
pãlãvrãgeºte. Compusã din resturi, fragmente, straturi,
spune (într-un bar din Viena) cã a vrut cu spectacolul lui
citate. Nici un text conducãtor, sau cel puþin nici unul
the Show Must go on sã facã un performance care sã nu
central. Ca ºi cum n-aº avea o voce – sunt doar un spaþiu
fie mai puternic decât publicul. Ceva care sã fie cu ei, dar
prin care toate chestiile astea zboarã ºi în care se
sã nu-i domine. Un gând foarte, foarte frumos. O
cuibãresc.
incredibilã generozitate. Dar sã accepte un asemenea dar
s-ar putea sã nu fie prea simplu pentru cei crescuþi în alte (1) Un text scris prin comprimare
timpuri, în alte contexte ale relaþiei dintre artist ºi public.

În pat, dimineaþa devreme, Miles trãncãneºte ºi face La Theatre de la Ville de la Paris asta provoacã
glume despre micul dejun, în special despre porridge invazii ale scenei. Intervenþii. Bãtãile din palme sunt
(fel de mâncare tipic englezesc, obþinut prin fierberea slabe. Jerome spune cã a priceput mesajul: dacã nu
de cereale în lapte sau apã, n. trad). Îmi spune cã vom domini spectatorii, ei vor încerca sã te omoare.
avea la micul dejun porridge cu pãianjeni ºi eu îl întreb
”Ce e asta?”, iar el îmi explicã ”porridge cu pãianjeni- cu *
pãianjeni în el”, iar eu îi spun cã o sã-i dau sã mãnânce Lasã spaþiu. Ai încredere. Ia-þi timpul de care ai
porridge cu elicoptere, sau ceva de genul ãsta, iar el mã nevoie.
ameninþã cu multe alte feluri de porridge pânã când în
cele din urmã ajunge la formularea – radio porridge. Nu-þi pierde firea. Existã un public care nu mai vrea
Spune cã va mânca radio porridge cu voci în el. vechiul rahat dramatic.
Toatã vara am locuit în casa cu stele deasupra ºi cu Sã stai în faþa altor oameni. Sã fii prezent. Sã fii
pãmânt dedesubt ºi am mâncat radio porridge. Incredibil vizibil.
de sãþios, porridge-ul ne-a potolit foamea, dar a lãsat pe
Din vârful capului pânã la degetele de la picioare.
cineva bântuit de vocile de sub piele.
Ceea ce am fãcut n-a fost probabil nou ºi excitant ºi
Cine a pus aceste voci în porridge?
inovator. Acestea erau în orice caz cuvinte pe care
Nimeni. oamenii de la PR ºi presã, precum ºi rahatul general al
capitalismului târziu, în excesele lui isterice ºi hiperbolice
Ale cui sunt vocile din porridge? de publicitate, adorau sã le foloseascã. Nu. Poate cã
Vocile din radio porridge vin de la morþi. Ele vin din ceea ce am fãcut nu era nou ºi extraordinar. Ci vechi. ªi
semnale rãtãcite, din scrisori pierdute. Ele vin de la simplu.
oamenii care au desenat grafitti pe toþi pereþii din oraº, Sã stai în faþa altor oameni.
sau de la oamenii din cãrþile ºi din poveºtile pe care
le-am citit, ºi din multe alte locuri. Am 40 de ani.
(1) Un text pe care oamenii sã-l gãseascã în Sã fii acolo. Sã fii prezent. Sã fii vizibil.

Deschis la posibilitãþile momentului. iar prizonierii/victimele lor fuseserã executate în grabã,
morþii erau încã în celule.
Ce se întâmplã în aceastã camerã acum?
Într-una dintre camere, depozitat printre instrumente
Ce înseamnã sã fii aici acum? însângerate, a fost descoperit un text ciudat, nesfârºit,
Viu. fãrã sens ºi aproape ininteligibil. A reieºit cã paznicii
obiºnuiau sã stea la uºa prizonierilor în mijlocul nopþii ºi
În aceeaºi camerã. sã le citeascã acest text cu voce tare, în mod repetat –
împiedicându-i sã doarmã ºi, prin distrugerea limbajului
La scarã umanã.
sau prin demolarea sensului, sã atace chiar legãturile
(Cuvintele în care am trãit) care îi conectau de pãmânt ºi de sãnãtatea lor mintalã.
Ficþional ºi real. O poveste adevãratã. Mã tot gândesc uimit la acei

oameni îngenuncheaþi pe podeaua unui coridor ºi citind
Dorinþa de a scãpa de poziþii ºi de a fi aici cu tine cuvinte ciudate prizonierilor lor. Oare se gândeau la ei
acum, ”goi”, aºa cum am fost. înºiºi ca la niºte performeri? Oare sporovãiau în bucãtãrie
sau în bar, dupã muncã, dezbãtând cât de bine sau cât
ªi, în acelaºi timp, dorinþa de a construi ficþiuni, de
de rãu a decurs ”lectura”? Oare se gândeau în pauze, la
a-mi înconjura prezenþa cu poveºti sau atitudini sau
vocabular, la cum sã punã accentele? Oare aceeastã
costume care sã ascundã.
lecturã îi înnebunea ºi pe ei? Probabil.
Sunt îndrãgostit de tine.
Mã gândesc la textul din care ei citesc, iar uneori,
Vreau sã mã vezi. noaptea, într-un vis în care apare o paginã scrisã de
mânã, mi se pare cã îl vãd, dar nu pot citi cuvintele.
Vreau sã mã vezi fãrã filtre, rame, graniþe, dezamãgiri
(1) Un text cu replici din cântece pe jumãtate uitate
Vreau sã ne întâlnim în acelaºi timp. În acest moment.
(2) O scrisoare de dragoste scrisã în limbaj binar
Sã abandonãm aºteptãrile. Apãrãrile. Limitele.
(3) Un text compus din fragmente

Obsedat de liste ºi index-uri, el a încercat într-o Sã respirãm.
noapte sã scrie o listã de texte pe care le-a fãcut, sau de
texte pe care le-ar fi fãcut. Sau de texte pe care ar fi ªi vreau sã fii prudent.
putut sã le facã. De-a lungul nopþii, lista aluneca ºi se Sã fii conºtient cã privirea ta mã judecã ºi mã absolvã.
strecura printre degete - desfãcându-se în poveºti ºi
speculaþii, iar apoi reîntorcându-se din nou la înºiruire. Iar privirea mea judecã ºi ea.
Care text ar trebui sã fie primul pe listã? Unul real Cã nu te iubesc ºi nu am încredere în tine. Cum aº
sau unul posibil. Aleg unul real, amintindu-mi cã mi-am putea? Nu ºtiu cine eºti.
lãsat copilul bolnav acasã, ca sã vin la o conferinþã. ºi
Prezenþa.
luând decizia, cu aceastã ocazie, sã vorbesc despre el,
undeva în listã. Momentul.
(1) Un text care sã fie ºoptit la marginea patului Acum
unui copil dormind
Dat înapoi de propriile mecanisme. Nu am sã te ajut
(2) Un text care sã fie þipat tare de un singur cu asta.
performer într-o parcare, la ivirea zorilor
Trebuie sã „te descurci”. Ceea ce înseamnã sã faci
(3) Un text care sã fie lãsat pe robotul telefonic al faþã lipsei de sens. Sau posibilitãþii de a nu gãsi un sens.
unor strãini Sau sã-mi faci faþã mie, care nu fac faþã. Sau care nu
face nimic cu sens. Tremurul acestui moment.
(4) Un text care sã fie spus în timp ce te culci în
secret cu partenerul unui prieten bun Sau mai simplu spus. Foarte simplu: te ridici acolo
(vii aici) ºi ratezi. Iar în aceastã ratare se aflã bãtaia ta de
(5) Un text pentru megafoane
inimã ºi în aceastã ratare eºti tu - conectat cu toate ºi cu
(6) Un text care sã poatã fi folosit ca o armã toþi.
Vã amintiþi de închisoarea despre care vã vorbeam?

Trupele au gãsit-o goalã, paznicii ºi torþionarii fugiserã,

Interludiu final/sfârºit
La Beirut am prezentat pentru prima datã spectacolul

nostru în care spunem poveºti And on the Thousandth
Night. În acest spectacol 8 performeri purtând coroane
de carton concureazã pentru a improviza o varietate
Despre scrierea performativã
nesfârºitã de poveºti (de la poveºti adevãrate ºi poveºti
personale, la basme ºi scenarii de film). Într-un fel, e ca
ºi cum i-ai spune poveºti lui Seth, doar cã mult mai lung,
Acest eseu se referã la sarcina de a face texte pentru
totul dureazã 6 ore. Cealaltã mare diferenþã este cã în
spectacole, în special în cadrul unui proces de
cazul ”regilor” (cum le spunem noi) nu este permisã
colaborare. Este o versiune revizuitã a unei prezentãri pe
terminarea nici unei poveºti, fiecare performer fiind
care am fãcut-o în Dartington (UK) la o conferinþã din
întrerupt de altul înainte de a ajunge la final. Nici un arc.
1996 intitulatã ”Scrierea performativã”. Eram nerãbdãtor
Numai spaþiu.
sã deschid uºa înspre o descriere nouã, aventuroasã a
Cumva, spectacolul e un joc grozav. Fiindcã tot ceea ceea ce ar putea însemna scrierea performativã – dincolo
ce ºtii despre lume ºi despre poveºti este târât în acest de ideile despre dramaturgie care sunt încã, din pãcate,
material crud, nefinisat, isteric, fãrã liniºte. ªi ai constant punctul de vedere prea adesea susþinut în UK, în ciuda
aceastã senzaþie la limitã între intimitate, divertisment ºi unei istorii bogate legate de numele unor scriitori ce au
simpla misiune de a umple timpul. lucrat în spaþii performative ºi au produs texte pentru
spectacol într-un mod diferit. Textul meu vorbeºte
Oricum, ne întorsesem de la Beirut de câteva luni despre acþiunea fizicã ºi construirea decorului ca forme
deja, poate mai mult, când m-am întâlnit din întâmplare de scriere, vorbeºte despre a scrie cuvinte care sã fie
cu Walid Raad, un prieten, un artist din oraº. El mi-a vãzute pe scenã ºi citite pe scenã, mai degrabã decât
spus cã trebuie sã-mi spunã ceva. Iar eu i-am rãspuns: vorbite, vorbeºte despre liste, despre improvizaþie,
zi! Iar el mi-a spus cã ºase sãptãmâni dupã ce noi am despre lecturi, despre a ºopti ºi despre colaje ca formã
fãcut spectacolul la Beirut, Vico, tehnicianul festivalului, de spectacol – în fiecare dintre aceste cazuri, textul meu
a fost arestat. Am întrebat de ce, iar Walid mi-a spus cã implicã un dialog critic cu noþiunile mai tradiþionale de
a fost ceva politic. Apoi a râs – nimic important, doar s-a teatru ºi scriere pentru spectacol.

Ceea ce mã aduce înapoi la bunica mea. Care e îmbãtat ºi a provocat dezordine. A mai spus apoi cã
moartã acum (de trei zile) ºi care ar putea sã aparã în Vico a petrecut trei zile în închisoare, într-o celulã micã
curând la televizor, într-un fel ciudat ºi foarte demn, pe care o împãrþea cu alte 8 persoane. ªi acolo, în
mergând undeva, cu bagajele împachetate. O sã mã închisoarea centralã din Beirut, Vico i-a învãþat pe acei
întâlnesc cu ea la garã ºi sper sã veniþi ºi voi acolo. tipi sã se joace ”de-a regii”. ªi ºi-au petrecut zilele în
celulã împreunã în acest fel, spunând poveºti,
interacþionând, nici unul neavând voie sã termine
povestea, trecând de la istorii adevãrate ºi personale la
basme ºi scenarii de film.
ªi atunci eu m-am gândit. Acum aº fi fericit sã mã

opresc. Pentru cã ceva ce noi am fãcut a crescut, s-a
modificat ºi s-a scurs afarã, în lume.
Asta e tot.

de felul în care tehnologia (de la telefon ºi walkman
înainte) a rescris ºi rescrie corpurile, schimbând
înþelegerea noastrã despre ceea ce înseamnã narativitate
ºi aºezare în spaþiu, schimbându-ne relaþiile cu cultura,
schimbându-ne felul în care înþelegem prezenþa. Pentru
cã a te întoarce la starea de bazã a teatrului, cea mai
veche – un actor în faþa publicului – nu e ceva ce se
poate face uºor, nu e ceva ce poate fi fãcut fãrã
înþelegerea complexitãþii a ceea ce am vrea sã spunem
când spunem ”actor” ºi a ceea ce am vrea sã spunem
prin ”în faþa”. Mã gândesc la acele mici programe pe
care le poþi descãrca prin internet, numite ”bots” (de la
roboþi). În anumite contexte ele pot fi foarte convingãtoare
– sã treacã drept umane – ducându-te în viaþa lor irealã,
vorbind ºi miºcându-se, ca niºte actori pe o scenã
digitalã.
Regizoarea Kirstin Denholm de la Hotel Pro Forma a

remarcat la conferinþa de la Cambridge cã prezentãrile
noastre la seminarul despre hibriditate ar fi fost ºi mai
interesante dacã unii dintre vorbitori ar fi fost aºezaþi în
cabine de sticlã. Cred cã ceea ce ea vroia sã spunã este
cã prezenþa în zilele noastre este complicatã ºi alcãtuitã
din multe straturi, o chestiune de gradare, iar în aceste
timpuri ciudate poþi uneori sã te simþi mai aproape de o
persoanã când se aflã foarte departe, decât dacã ar fi
pur ºi simplu în faþa ta. Creatorii de teatru trebuie sã þinã
cont de asta.

Course to the Sea that Made the Promise) se gândeau la
propriile morþi, singurul fel în care o puteau face era sã
se vadã murind ca în filme, ba chiar mai glorios ºi mai
violent, ca în The Wild Bunch sau ca în Bonnie ºi Clyde. Un text despre 20 de ani cu 66
Chiar ºi numai ”sã fii aici” e mai complicat în zilele de note de subsol
noastre. Când fiul meu, în vârstã de trei ani, vorbeºte cu
mine la telefon, el spune: ”Tatã, tatã, uitã-te, uitã-te...”,
Povestea începe undeva1 ºi se desface rapid în
iar înþelegerea lui despre locuri ºi simþul lui de orientare
mai multe direcþii.2
sunt confuze. Îmi amintesc cã am citit cândva ceva
despre un alt copil care atunci când suna la familia
În timpul primelor repetiþii pentru Bloody Mess, Jerry
prietenului sãu vrând sã vorbeascã cu el, întreba mereu:
Lillick vine în faþa scenei3 ºi ”explicã” publicului4 de ce
”Bunã, David e aici?”.
atmosfera e complet nepotrivitã. De fapt, din punct de
ªi dacã toate aceste lucruri ºi un milion de alte lucruri
nu vor schimba teatrul, atunci acesta nu va supravieþui,
1 Aºa cum trebuie
iar mie personal nici n-o sã-mi pese. Nu vreau sã spun
2 Am spus aceastã poveste de atâtea ori, încât e greu sã o reiau ca ºi cum
cã trebuie sã-l schimbe în ceea ce priveºte conþinutul – ar fi nouã. Când totuºi vorbesc sau scriu despre ea din nou poate sã mi se parã
cum cred cei 3-4 oameni care îmi spun în fiecare an cã cã nu spun atât ce s-a întâmplat, cât ceea ce am mai spus despre asta – aºa
cum o fotografie a unui eveniment poate ajunge sã-l reprezinte mai bine decât
vor sã scrie o piesã despre realitatea virtualã (pe bune, o amintire despre el, sau aºa cum o fotografie (în sens invers) poate sã devinã
de ce ar vrea cineva sã facã aºa ceva?). ªi nici nu vreau ea însãºi o amintire. Existã o fotografie a lui Hugo Glendining care ne aratã pe
o plajã din Gdansk, Polonia – eram în turneu în 1989 cu spectacolul
neapãrat sã spun cã teatrul ar trebui sã ia în braþe noile 200%&Bloody Thirsty. Nu am nici o amintire despre ziua în care am mers pe
tehnologii ºi sã le aducã pe scenã – pot sã-mi imaginez plajã, dar uneori îmi amintesc de fotografie, ca ºi cum ar fi o amintire.
cum ar interveni întrebarea ”unde sã punem noi 3 Ne aflãm în marele proscenium aurit ºi cu scaunele îmbrãcate în catifea
mac-urile?”, ºi cum ar deveni curând la fel de amarã ca viºinie de la Teatrul Lyceum din Sheffield, strecurând repetiþiile printre ceea ce
trebuie de fapt sã facem, adicã sã repetãm monologurile din proiectul The
vechea noastrã întrebare ”unde sã punem noi Voices. Este dupã-amiaza, cândva în 2003.
televizoarele?” – de fapt, e cam aceeaºi întrebare.
4 De fapt, publicul constã în mine ºi Tobias Lange (performer german cu
care am lucrat de mai multe ori), Helen Gould (unul din performerii din The
Ce vreau sã spun este cã teatrul trebuie sã þinã cont Voices) ºi Sarah Stenström, o studentã suedezã la dramaturgie, care urmãreºte
repetiþiile.

vedere al textului, Jerry improvizeazã o versiune a ceea 4. Rescriere
ce a auzit de la John Rowley, care la rândul lui improviza
într-o serie anterioarã a spectacolului. Iar John – cu 15 N-a scris McLuhan cã orice tehnologie schimbã nu
minute mai devreme, când era el însuºi în scenã – numai lumea, ci ºi corpurile noastre în lume?
improviza pe baza a ceea ce îi explicasem eu din ce-mi
aminteam vag despre prima improvizaþie, cea originalã, Ceea ce mã intereseazã în legãturã cu tehnologia
a lui Cathy, cu un text pentru aceastã parte din spectacol, este tocmai felul în care schimbã totul, de la corp în sus,
pe care ea îl lucrase cu o lunã înainte în studioul nostru de la un capãt la celãlalt, înspre exterior. Mã gândesc la
de repetiþii.5 cineva cu care corespondez pe internet ºi care mi-a
descris cum într-o zi, coborând pe culoarele de la
Acest tip de schimbare a materialului de la un metrou, a vãzut o uºã exact în faþã; s-a trezit spunându-
performer la altul are loc uneori la începutul repetiþiilor ºi ”dacã aº putea sã fac un dublu click undeva pe uºa
– fie din motive logistice (Cathy e ocupatã la Londra cu asta, aº putea sã aflu unde duce...” ªi odatã cu gândul
un scenariu de film, sau cineva e bolnav, sau...) fie din sau chiar ca parte a acestui gând, mâna lui s-a miºcat,
motive artistice (cum ar fi cã ni se pare interesant sã cãutând mouse-ul cu care sã click-eze. Dupã ani în care
schimbãm genul unui performer care are o anumitã lucrezi cu interfeþe ce apar cu ajutorul unui click,
sarcinã în scenã, sau cã ar fi ”util” sã trecem o sarcinã de obiectele din lumea realã încep sã-þi parã diferite. Sau,
la unul la altul, pentru cã s-ar lega mai bine – sau pentru mai direct spus, dupã ani de interfeþe ºi click-uri,
cã s-ar contrazice - cu alte sarcini pe care le are la un obiectele din lumea realã chiar sunt diferite.
Am avut un vis în care peisajul se schimba constant.

Iar walkman-ul producea coloana sonorã a acestor
5 Pentru referinþã, avem aceastã improvizaþie iniþialã (ºi pe toate celelalte) peisaje. Înainte sã plec spre Danemarca aleg ce muzicã
înregistrate pe casetã video, dar în acest punct al repetiþiilor sunt prea leneº ca sã iau cu mine. Alcãtuiesc o coloanã sonorã pentru o
sã le caut sau nu avem timp sã le urmãrim aici, la Lyceum. În orice caz, cel
puþin pentru moment, faptul cã Jerry ºi John pot inventa ceva în aceeaºi zonã þarã pe care nu am vãzut-o. Iar parbrizul maºinii este
în care a fãcut-o Cathy cu versiunea originalã, dar diferit ca accente ºi detalii ecranul cinematografic – o ramã pentru orice – iar când
este, probabil, un lucru folositor. Când textul se ”întoarce” la Cathy, o lunã sau
aºa ceva mai târziu, ea poate împrumuta din materialul creat de Jerry ºi John. priveºti prin el, apusurile nu vor mai fi niciodatã la fel; e
”Versiunea John” ºi ”versiunea Jerry” a acestei scene vor fi modele folositoare un fel potrivit de a încheia un film ºi o cãlãtorie. ªi când
în discuþiile de pe parcursul procesului, puncte de comparaþie ºi presupuneri
în relaþie cu care ceea ce lucrãm se va putea mãsura ºi schimba.
protagoniºtii spectacolului nostru (Let the Water Run its

prezenþa televizorului spunând o altã poveste undeva în moment dat în spectacol)6.
fundal – niciodatã o singurã poveste în teatrul nostru;
întotdeauna douã, trei, patru sau mai multe.
Apoi sare7 ºi se întoarce în timp8.
Nu e vorba doar de faptul cã atunci când e vorba de
televizor poþi sã intri în poveste la mijlocul ei, sã sari Cu câþiva ani înainte, Richard stã aºezat la o masã
apoi ca sã vezi ºtirile, sau pur ºi simplu sã aþipeºti ºi sã lungã, metalicã pe care o folosim în spectacolul Speak
pierzi sfârºitul – întotdeauna fragmente în teatrul nostru, Biterness ºi aranjeazã pe toatã lungimea ei hârtiile pe
niciodatã poveºti întregi. care e tipãrit textul. Pregãtindu-se pentru spectacol, el
separã anumite pãrþi din text, care trebuie sã se afle pe
Nu e numai faptul cã atunci când e vorba de TV poþi
masã în anumite locuri, la îndemânã pentru anumiþi
sã citeºti, sã te cerþi, sã te contrazici, sã te speli sau sã te
culci cu cineva, în timp ce poveºtile de la TV continuã 6 Cu toate astea, pentru a nu fi în mod deliberat confuzi, odatã ce am ieºit
– întotdeauna un fel de disponibilitate în teatrul nostru din primele stadii de repetiþii pentru un spectacol – odatã ce un material a fost
faþã de narativitate ºi personaje, o vitezã, un fel de ataºat unui performer în repetiþii – în general aºa rãmâne. Deciziile iniþiale cu
privire la cine ce face pot fi arbitrare sau pragmatice, dar odatã ce s-au
cinism vioi. concretizat în acþiuni, aceste decizii tind sã rãmânã aºa. Felul particular în care
o persoanã face un anumit lucru, energia particularã pe care o aduce în
Nu e vorba numai despre aceste lucruri, ci despre acþiune sau în text devin elemente compoziþionale date – o parte importantã
din locul acelei persoane în spectacol.
toate ºi mult mai multe. Cred cã televizorul este pe bune
7 Are deseori tendinþa sã o facã
în sângele nostru - ºi aºa cum se întâmplã cu orice
sânge, trebuie sã trãieºti cu el, sã-l verºi, sã faci transfuzie, 8 Mã gândesc la Robin într-o scenã din Showtime, fiind hãituit de Cathy
care se târãºte folosindu-se de mâini ºi de genunchi îmbrãcatã în câine ºi
sã-l cureþi, sã-l supui la teste. Nu poþi sã-þi alegi sângele, lãtrând la el. Mi-l amintesc pe Robin dezbrãcat, cu excepþia unei mãºti-ciorap
dar trebuie sã te descurci cu el. Nu meritã sã ai un teatru pe faþã, de genul celor purtate de jefuitorii de bãnci. Þine în mânã un balon
roºu cu care încearcã sã-ºi ascundã organele genitale. Inevitabil, câinele e
care nu face asta. foarte interesat de balonul roºu. Robin vorbeºte: „M-am gândit foarte mult la
timp. Se scurge într-o singurã direcþie. Doar înainte. Deci nu te poþi întoarce
înapoi în timp. De asemenea, se presupune cã ar trebui sã se scurgã cu aceeaºi
vitezã tot timpul, dar asta nu e adevãrat nu-i aºa, fiindcã uneori se scurge mai
încet decât alteori... Vreau sã spun, chestia cu timpul e cã... Timpul e un
subiect important. Unul dintre cele fundamentale, nu? E un subiect important.
Nu meritã sã fie trivializat, nu meritã sã fie subiect de glume proaste. Timpul e
un subiect important. Timpul – ca ºi spaþiul, rãzboiul, dragostea – e un subiect
mare, cu consecinþe importante pentru toatã lumea”.

perfomeri la un anumit moment, le aranjeazã cum N-am avut-o niciodatã aproape pe bunica, ca un
trebuie apoi adaugã alte hârtii la întâmplare, acoperind copil postmodern, dar acum, în aceste ultime luni,
toatã masa. Textele sunt liste de confesiuni. Spectacolul, trebuie sã admit cã ne-a luat-o cu mult înainte tot timpul.
spunem noi, este o tentativã de a mãrturisi totul – un Ce vreau sã spun este cã trebuie sã te gândeºti la
vast catalog de fapte rele printre care crime, fraudã, tehnologie, trebuie sã o foloseºti pentru cã, în final, ea
genocid, momentul când ai mâncat ultimul biscuit din este în sângele tãu. Tehnologia se va instala ºi va vorbi
cutie, când nu te-ai spãlat cum trebuie, când ai ascuns prin intermediul tãu, fie cã-þi place, fie cã nu. E mai bine
telecomanda sau când ai comis un jaf.9 sã nu o ignori.
ªi presupun cã în curând, cândva, o voi vedea din

Alunecã, devine non-specific. nou pe bunica, în fundalul vreunei scene filmate într-o
staþie de tren, într-un film la care n-o sã mã uit cum
Suntem într-o dubiþã10, într-un teatru, într-o cabinã trebuie. O voi zãri, aºezatã pe o bancã, într-un parc,
de actor, într-un bar târziu în noapte, într-un taxi spre probabil, cu bagajele fãcute, plecatã sã cutreiere. ªi o
aeroport. Ne plimbãm într-un oraº ciudat, cãutând ceva sã-i fac cu mâna ºi nu voi spune nimãnui cã am vãzut-o,
de mâncare, desenãm în mod repetat diagrame ale pentru cã a spune aºa ceva ar însemna sã fii bãnuit de
structurii unui spectacol pe ºerveþele de hârtie11 într-un senilitate.
colþ de bar, cu sprâncenele zbârlite ºi dând din cap, sau
într-un restaurant, rearanjând elementele, dându-ne
3. Narativitate
unul altuia hârtia pentru a mai primi un comentariu sau
Întotdeauna am obiºnuit sã spunem cã munca

9 Dacã Speak Biterness este un catalog al (tuturor) posibilelor mãrturisiri, noastrã este inteligibilã pentru ”oricine a fost crescut
atunci Quizoola! Este un catalog al tuturor posibilelor întrebãri, iar And on the
Thousandth Night... un catalog al tuturor poveºtilor posibile, 12 am: Awake
într-o casã cu televizorul deschis”. ªi cred cã ceea ce ne
and Looking Down este un catalog al tuturor posibilelor personaje ºi costume, fascina cu adevãrat era cã, într-un fel, în acest context,
etc. Nu e aºa de important conþinutul unei anume confesiuni, poveºti, întrebãri,
etc, ci mai ales felul în care natura catalogului însuºi – limitele sale, agenda lui
atitudinea unei persoane faþã de narativitate se schimbã.
ascunsã, extremitãþile lui formale, preocupãrile lui – se dezvãluie.
Nu e numai faptul cã sunt conºtient, în legãturã cu
10 Muzicã de fundal: Raindogs al lui Tom Waits
fiecare eveniment semnificativ din copilãria mea, de
11 Sau pe suporturi de pahare sau într-un carneþel.

Nãscutã în 1902 ºi moartã la 94 de ani, bunica abia alte ridicãri de sprâncene de la cineva, sau bem cu mai
dacã era un copil al secolului 20, era mai degrabã unul mult de zece oameni înghesuiþi într-o camerã de hotel12
al secolului al 19-lea. Mai mult motoare cu aburi decât
electricitate, sau în orice caz mai mult radio decât
televizor. Apoi se aºazã din nou, la un moment dat.
ªi totuºi, în ultimii ei ani de boalã, televizorul a jucat
Acum Terry ºi Cathy se aflã în decorul desenat cu
un rol bizar, de vreme ce, zãcând în camera ei de la
creta al spectacolului Club of No Regrets la Berlin,
Killburn Residential Home, dormind jumãtate de zi ºi în
aºezând textele ºi obiectele pe scenã în anumite locuri
restul zilei uitându-se pe fereastrã, era vizitatã permanent
chiar înainte de spectacol. Mã uit la ei din auditorium13.
de familie ºi de mulþi alþii, cel puþin prin intermediul
televizorului. În timp ce mã uit la ei, mã gândesc cã acþiunile lor pe
Mai întâi l-a vãzut pe fratele meu (care nu este ºi nu scenã aratã de parcã ar juca spectacolul într-o formã
a fost niciodatã actor). L-a vãzut într-o poveste modernã schematicã – trecând prin locurile lui, poziþiile lui,
cu crime, era foarte bun ºi avea pãrul vopsit în oranj. luându-le pe rând, numai cã în sens invers.14 Pe scenã,
Apoi l-a vãzut într-o mulþime din fundalul unei scene Terry ºi Cathy aºazã gãleata cu apã în spate, pentru ca
din Spartacus sau poate din Follyfoot. Apoi l-a zãrit pe mai târziu, în spectacol, sã poatã fi mutatã în faþã, lângã
tata jucând crichet. Apoi, a început o adevãratã cãsuþa de lemn prefabricat care e plasatã acolo. Când
inundaþie. M-a vãzut pe mine într-o dramã sentimentalã,
apoi într-o comedie alb-negru, joia dupã-amiaza. L-a 12 Amintiri generice – atâtea variaþii ale aceleiaºi scene aºternute unele
peste altele, încât de-acum e imposibil sã le mai deosebeºti una de alta. O
vãzut din nou pe Mark în Blockbusters. Ne-a vãzut pe densitate estompatã.
toþi, de mai multe ori, venind la ea, prin televizor. Ca în 13 Nu mai þin minte în ce an suntem. Am petrecut prea mult timp uitându-
timpurile vechi, când oamenii obiºnuiau sã se strângã mã la oameni care fac diverse chestii pe scenã care nu sunt spectacol în sensul
strict al cuvântului – aranjând obiecte, construind decoruri, prostindu-se,
laolaltã ºi sã se uite fix la flãcãrile focului din vatrã,
atârnând luminile.
bunica se uita fix la televizor ºi vedea acolo, licãrind,
14 Am încercat de câteva ori sã includem asemenea treceri în revistã ale
trecutul ei, oamenii pe care îi iubea ºi pe care îi dorea. spectacolelor ca parte din spectacole, dar n-am reuºit niciodatã. E ceva
Ne vedea pe toþi în cele mai bizare locuri, ºi nu era chip fascinant în energia acestor activitãþi din repetiþii – viteza maximã, energia
ocazionalã ”marcând” poziþii ºi linii, sumarul acþiunilor întrerupt de detaliul
sã te contrazici cu ea sau sã o convingi cã aceste vizite ocazional al unui moment sau al unei interacþiuni pe care cineva vrea sã o
nu erau reale. repete ”pe bune”.

Terry pleacã de pe scenã, dupã ce ºi-a terminat treaba, nu sunt încã destul de folosite/de uzate – niciodatã atât
ea trece pe lângã Robin pe scãri. Mai târziu, dupã ani ºi de obsedante sau atât de rezonante cum ar putea fi,
ani, ea va spune aceeaºi poveste: cã Robin arãta ca un niciodatã atât de ”coapte” pentru a fi lucrate din nou,
nebun pe scãri15, cã ochii lui erau într-o stare foarte re-scrise. Sau poate cã, la urma urmei, în locul
ciudatã ºi cã mormãia ceva în barbã, iar ea s-a gândit spectaculozitãþii aº vrea sã vãd creaþie, ºi aº prefera sã
”Oh, Doamne, oare cum o sã fie în spectacol...” vãd doi actori alergând prin scenã ºi scuturând o cutie
cu talc în aer, încercând disperaþi sã producã fum pentru
o scenã cu împuºcãturi, decât sã vãd rezultatul a 100 de
Acum se accelereazã. maºini de fum complet invizibile, mascate de panouri
ascunse pe o scenã drapatã în negru mat ºi perfect
Suntem într-o camerã pentru repetiþii. Suntem într-o hidraulicã?
dubiþã. Ajungem la un hotel englezesc dubios tip bed
and breakfast. Mirosul de prãjeli pentru micul dejun s-a Persoana care a scris aceste note are o idee
strâns în pereþii lui de 50 de ani. Clãdirea þipã ºi geme, tehnologicã pentru un viitor proiect în care lumina va
iar când curg robinetele, parchetul scârþâie în feluri de consta pur ºi simplu într-un ºir de panouri luminoase
nedescris – ca sub povara de nesuportat a vieþilor care legate la un generator þinut în viaþã prin pedalare de
au trecut pe aici, iar luminile se fac mai mici de câte ori cãtre performeri. Aveþi grijã!
cineva face un duº.
Robin se târãºte, dezbrãcat pânã la brâu, cu capul 2. Sã faci televiziune

acoperit de o mascã de blanã pentru momentul de
pantomimã cu cal16 ºi trage o duºcã din sticla de whisky Aceste avertismente fiind deja formulate, o sã uit o
prin gaura pentru ochi a mãºtii de cal – aratã mai mult vreme de teatru ºi o sã scriu despre bunica mea care, în
ziua în care avea loc conferinþa Uniunii Regizorilor
(pentru care am pregãtit aceste note) era ocupatã sã
15 Oricând o fi fost ea, în aceastã sãptãmânã la Berlin am avut parte de
multe petreceri. moarã la 200 de mile distanþã ºi care, acum când scriu
16 E vorba despre un costum de cal pentru pantomimã pe care l-am asta, e moartã de câteva zile. E aproape miezul nopþii
împrumutat dintr-un teatru local pentru copii când am fãcut un proiect pentru de 28 decembrie 1995 ºi sunt singur acasã, în faþa
ei. Un cal spectaculos de comic, cu o faþã prostãnacã ºi cu dinþii prea mari
pentru gura lui.
computerului.

Aveþi grijã, deasemenea, pentru cã în timp ce scriu ca un consumator de droguri decât ca un bãutor. În
aceste rânduri Forced Entertainment prezintã un vreme ce Robin împinge sticla prin ochiul calului, capul
spectacol numit Speak Bitterness (1995) – un fel de acestuia se deformeazã grotesc – scos din minþi de
demonstraþie de grad zero pentru noi, în care bãuturã17, distrus ca într-o agonie aiuritã, asemeni celor
microfoanele, camerele video, monitoarele, coloana din desenele animate.
sonorã continuã ºi luminile ca de film din anterioarele
spectacole au dispãrut cu totul – fiind înlocuite de o Terry schimbã costumele.18
masã lungã, ºapte performeri ºi un maldãr de hârtii Cathy se adreseazã publicului.19
împrãºtiate, întreaga scenã având loc într-o luminã clarã,
albã. Ca ºi cum, dupã ani de evadare, în cele din urmã John îºi clatinã capul neîncrezãtor.20
am ajuns la starea ireductibilã a teatrului – actorii ºi
publicul cãruia ei trebuie sã-i vorbeascã, în acest caz, sã Jerry râde, cu faþa fãcutã praf de un accident cu
i se confeseze. bicicleta.21
Aveþi grijã ºi pentru cã ultima datã când am folosit

video într-un spectacol al nostru era acum patru ani –
dupã cinci ani la rând în care am obosit cumva sã
rãspundem la întrebarea ”unde sã punem monitoarele?”.
ªi, în sfârºit, aveþi grijã pentru cã încep sã cred cã

vechile tehnologii sunt mai interesante decât cele noi,
17 În mod normal, ar fi apã în sticla de whisky, nu whisky adevãrat, deºi în
cel puþin în termeni de spectacol. Sã fie oare pentru cã spectacolele în care avem momente în care se bea bere pe scenã (ºi sunt
vechea tehnologie (analogã) îºi aratã întotdeauna câteva), performerii au tendinþa sã bea bere adevãratã, chiar ºi în repetiþii. E un
lucru interesant cã oamenii manevreazã uneori materialul sau ”speculeazã” în
mijloacele (crude, mecanice), în vreme ce noua timp ce improvizeazã, astfel încât rolul lor sã poatã implica sã bea o bere sau
tehnologie (digitalã) înseamnã schimbare instant ºi, prin douã, sau sã fumeze o þigarã, sau sã se aºeze mãcar din când în când.
urmare, invizibilã? N-am fost niciodatã interesat de 18 Emanuelle Enchanted.
spectaculozitate. De fapt, pur ºi simplu îmi place 19 Disco Relax.
tehnologia (pe care o putem substitui culturii) pentru 20 Repetiþiile la First Night
cum este folositã, iar aceste noi tehnologii ºi noi culturi
21 Spectacolul cu And on the Thousandth Night.., Munster 2003.

Terry þipã în italianã.22
Richard îºi pune o legãturã la ochi ºi stã drept în

picioare ca ºi cum ar aºtepta sã fie împuºcat.23
Robin dã cortina uºor la o parte ºi aruncã o privire la

spectatorii care sosesc.24 Despre performance ºi tehnologie
Alunecã în timp.25
Textul a fost prezentat pentru prima datã la conferinþa
Claire danseazã îmbrãcatã doar în sutien ºi pantaloni Uniunii Regizorilor din Marea Britanie, în decembrie
scurþi, înfãºuratã pânã la piept într-un fals tutu improvizat 1995 ºi a fost ulterior extins în vederea unei publicãri ce
din pene ºi cu un cuþit în mânã. Se aude o muzicã de la n-a mai avut loc. În centrul acestui eseu se aflã îngrijorarea
cu privire la influenþa tehnologiei asupra felului în care
vedem, gândim ºi simþim lumea ºi reflecþiile despre cum
poate rãspunde spectacolul la aceste schimbãri. Textul
se referã la relaþia fluidã dintre lumea materialã ºi
imaginaþie, ºi la complexitãþile definirii prezenþei (sau
22 Spectacol cu Club of No Regrets în italianã pentru Voltera festival (?). absenþei) într-o culturã din ce în ce mai dominatã de
aproape toatã lumea a învãþat textele în italianã ca papagalii. Spectacolul s-a media.
jucat afarã, în curtea unei vechi mãnãstiri. Ani de-a rândul dupã aceea actorii
au vorbit despre cum fumul din spectacol (pudrã de talc suflatã în aer) s-a
ridicat pânã la copaci, zburat de vânt în lumina lunii, care a apãrut chiar în
timpul spectacolului. Eu n-am fost acolo, dar uneori mã trezesc cã vorbesc de 1. Aveþi grijã
parcã aº fi fost.
23 Hidden J. Aveþi grijã, pentru cã aceste remarci pe tema teatru ºi

24 Un moment generic ºi unul la care, în orice caz, n-aº fi putut fi martor. tehnologie vin de la cineva cu o inimã schimbãtoare,
Lui Robin îi place sã vadã publicul înainte ca publicul sã-l vadã pe el... sã-l
verifice.. cântãrind posibilitãþile ca spectacolul sã meargã într-un fel sau în
cineva ale cãrui experienþe teatrale uneori îmbrãþiºeazã,
altul. Alþi actori preferã sã nu vadã publicul înainte de a ajunge pe scenã. alteori resping alte forme de artã, alte media, trucuri ºi
25 Are uneori tendinþa sã o facã. jucãrii.

Întreb dupã fiecare spectacol: voi purta acest casetofon, cu ritmul încetinit 26 ºi, ca sã se potriveascã cu
eveniment cu mine ºi mâine? Mã va bântui? Te va ea, Claire danseazã sinucigaº în ultra slow motion.27
schimba pe tine, mã va schimba pe mine, va schimba Încã nu ºtie dacã acest dans va fi în spectacolul final,
lucrurile? dar probabil cã deja suspecteazã cã va fi aºa. Ea ºtie cã
ceva se întâmplã, ºi cã undeva, la confluenþa a ceea ce
Dacã nu, a fost o pierdere de vreme. face ea cu ceea ce fac ceilalþi pe scenã (improvizând),
existã o ”scenã”, sau cã aceasta este o articulare nuanþatã
în mod particular a ceea ce încercãm sã facem de o lunã
sau mai bine.28
Claire danseazã ºi Cathy scrie obscenitãþi pe tablã:
26 Am folosit acelaºi casetofon ponosit într-o serie de spectacole de la

Showtime la Disco
Relax. În primul dintre acestea pentru a asculta câteva vechi discuri pe care
Richard le gãsise în casa pãrinþilor lui. Ne plãcea casetofonul fiindcã însemna
cã mijloacele de producere a muzicii ºi operaþiunea în sine erau vizibile ºi
puteau fi controlate din scenã. Înainte de asta, muzica nãvãlea deodatã sau
dispãrea ca ºi cum ar fi fost controlatã de o mînã nevãzutã (a lui ”Dumnezeu”,
ne plãcea sã spunem glumind) ºi am devenit suspicioºi... preferând ca toate
elementele producãtoare de semnificaþii (cu excepþia luminilor) sã rãmânã în
controlul performerilor pe scenã. Sã folosim casetofonul (ºi cu el cântece
„gãsite” sau muzicã pe vinyl) însemna cã muzica era (literal) un obiect þinut la
îndemânã pentru a fi folosit ºi cercetat atent ca un text gãsit sau ca un costum
la mâna a doua. Era, mai mult sau mai puþin, sfârºitul colaborãrii noastre cu
compozitorul John Avery, care fãcuse muzica pentru aproape toate
spectacolele noastre înainte de sosirea casetofonului.
27 repetiþiile la Pleasure.
28 Una dintre glumele favorite în repetiþii ºi dupã aceea se referã la faptul

cã cea mai stupidã, cea mai dureroasã ºi mai întâmplãtoare improvizaþie s-ar
putea sã-þi fie sortitã pentru totdeauna în spectacolul pentru care repeþi, ºi
apoi timp de un an întreg de turnee. Altfel spus: ”dacã aº fi ºtiut cã voi sfârºi
prin a face chestia asta un an întreg n-aº mai fi fãcut-o de la bun început”.

Pizdã. Excitare. Felaþie.29 Muzica este The Last Mile proces, în flux, cu tot ceea ce este neterminat, cu tot
Home dar pentru cã am încetinit-o aºa de mult, abia ceea ce este neclar ºi de aceea trebuie sã fie desluºit.
mai poþi auzi cuvintele.30 Nu-mi daþi mai puþin de atât. Nu-mi daþi un adevãr mai
fix sau mai mult dintr-o minciunã stupidã.
În timp ce danseazã, Claire nu ºtie cã ani mai târziu
va sta aºezatã pe o bancã în camera de repetiþii – Investiþia vine atunci când suntem atinºi în mod atât
aproape de locul de unde îi privesc eu acum - ºi va privi de complex ºi de personal, încât trecem dincolo de
(în viitor) cum Wendy Houston danseazã acelaºi dans. retorici, în mijlocul evenimentelor.
Claire însãºi o va învãþa pentru cã ea, Claire, va fi
însãrcinatã, iar Wendy o va înlocui într-o parte din Investiþia ne forþeazã sã aflãm cã acþiunile
turneul cu spectacolul Pleasure. ªi Claire nu ºtie acum performative au consecinþe reale dincolo de arena
cã îi va spune lui Wendy: ”Nu aºa, mai tare! Fã-o mai performativã. Cã atunci când facem aceste lucruri ireale
stângaci. Trebuie sã arate mai rãu...” în camere, galerii sau spaþii teatrale lumea realã se va
schimba. Pentru mine aceasta este cea mai mare ambiþie
ªi cã Richard va sta în faþa scenei în tot acest timp31 ºi adevãrul practicii culturale – lucrurile se pot schimba,
lucrurile pot aluneca, lucrurile se pot miºca, pentru cã
sunt împinse (deliberat), pentru cã sunt lovite, accidental.
29 E o listã de cuvinte murdare pe care am descãrcat-o de pe internet.
Tot ceea ce trebuie sã se întâmple este ca liniile directe
30 Când performerul Michael Atavar vine într-o zi sã vadã o repetiþie, el îºi
aminteºte cum el ºi sora lui obiºnuiau sã asculte discurile pãrinþilor la vitezã
ale investiþiei sã fie desenate – între performeri ºi sarcina
redusã, speriindu-se unul pe altul cu mesaje de la Diavol pe care, chipurile, le lor în scenã, între martori ºi performeri.
desluºeau în ceea ce auzeau.
31 Existã multe scene în care cineva (adesea Richard) ”vine în faþã” sau ”ia Gândindu-ne la investiþie întrebãm: când aceastã
poziþie” ca sã construiascã o ramã spectacolului sau sã fie Maestru de acþiune performativã se va termina oare va conta? Unde
Ceremonii. Sã ocupi acest spaþiu pare sã fie o necesitate structuralã, dar gestul
este rareori încãrcat cu tipul de autoritate genuinã pe care un narator sau un
anume va conta? Performerul o va lua cu el mâine? În
MC ar fi de aºteptat sã o emane. Ne-am obiºnuit sã numim aceastã poziþie/rol somnul lui? În sinele lui? Oare aceastã acþiune, acest
”rama”, iar apoi, când a decãzut, slãbitã - ”rama fragilã”. Cel care spune
povestea este slab, atras de lucruri care îl distrag (ca mine aici), dezorganizat,
spectacol îi conþine pe aceºti oameni care au fost pe
nesigur. Noi am înþeles aceastã poziþie de MC ca pe o tacticã structuralã – scenã (ºi pe mine) într-un anume fel ciudat ºi inexplicabil?
conform cãreia unul (sau mai mulþi) performeri vin la un moment dat în faþã
pentru ca ceilalþi sã aibã spaþiul necesar ca sã trãiascã/sã existe/ sã lucreze în
spate. Avanscena oferã acoperire (are de-a face cu publicul, ia aminte la el, i
se adreseazã direct) pentru ca ceilalþi sã poatã sã continue ceea ce au de fãcut.

reprezentând ceva, ci trecând prin ceva. Ei îºi aºazã încãrcându-ºi pistolul32, cu legãtura pusã pe ochi, iar
corpul la graniþã... iar noi suntem transformaþi – nu mai Claire nu ºtie cã o va privi pe Wendy ºi cã, în timp ce va
suntem publicul unui spectacol, ci martorii unui face asta, va sta cu mâinile încruciºate pe burta înãuntrul
eveniment. cãreia va fi Ruby Mae – din care, la acest moment din
poveste, în care Claire improvizeazã prima variantã de
Riscul ºi investiþia în cele mai bizare locuri, alunecând dans, nu existã nici mãcar o idee.33
ºi ascunzându-se. Riscul este lucrul pentru care ne
batem într-un spectacol, dar nu lucrul pe care îl cãutãm.
Cãutãm altceva ºi sperãm (sau ne rugãm zeilor în care 32 În repetiþii orice acþiune cu un pistol are o tensiune realã, de vreme ce
nu credem) cã riscul se va ivi. Îl recunoaºtem când îl performerilor le place sã tragã cu chestia asta. Zgomotele pistolului (care
funcþioneazã cu gloanþe oarbe reale) se aud îngrozitor în studio, sfâºiind
vedem, de asta sunt sigur. Riscul ne surprinde, mereu
atmosfera de lucru ºi îndemnându-i pe oameni sã-ºi acopere nervoºi urechile
vremelnic, efemer – suntem vag incontrolabili. Investiþia de câte ori se aude. Adesea, în asemenea zile mã gândesc la cartea lui
determinã toate categoriile de creaþie vie – cea formalã Burroughs, In the Place of the Dead Roads în care vorbeºte despre focuri de
armã care fac o gaurã în þesãtura spaþiului ºi a timpului. Îmi amintesc cã în
ºi cea plinã de conþinut, cabaretul ºi spectacolul de Marina&Lee obiºnuiam sã folosim sonorul unor filme (focuri de armã, lupte
înaltã þinutã culturalã – indiferentã la toate deosebirile kung-fu, scandaluri) ca sã întrerupem acþiunea de pe scenã – aruncând
performerii în secvenþe haotice de luptã stângace, pentru a face trecerea cãtre
dintre ele. Nu-mi pasã unde o gãsim, dar este mult prea o altã scenã.
rarã, deºi este singurul lucru de care ar trebui sã ne 33 Ani mai târziu, Ruby Mae ºi un grup de copii din anturajul Forced
pese. Entertainment – Miles, Seth, Megan, Leon, Izzy – se joacã în studioul de
repetiþii folosind un dulap care a fost prevãzut cu o uºã ”secretã” în spate
Investiþia ne leagã de pasiune, de politicã ºi de furie. pentru imitarea unor trucuri magice. Dulapul a fost folosit în repetiþiile pentru
First Night într-o fazã în care credeam cã spectacolul va avea variate solo-uri
Iese la ivealã în râs, în amorþire, în tãcere. Implicarea de magie în el. La un moment dat, înainte de asta – din motive de documentare
este atinsã atunci când atingem cu toþii un teren cu totul – Richard, fiul meu Miles ºi cu mine am fost la o Convenþie a Magicienilor
þinutã la un hotel la malul mãrii din Blackpool pe coasta de nord-est a Angliei.
nou, atunci când nu ºtim sigur, când nu putem spune La convenþie, am cumpãrat planurile pentru o serie de trucuri/iluzii scenice –
sigur, acolo unde ne simþim compromiºi, complici, schiþe fotocopiate care se vând în plicuri sigilate. Pe faþa plicurilor existã o
descriere a trucului, dar ca sã afli cum se contruieºte el trebuie sã cumperi
legaþi, fãrã a putea recurge la o poziþie uºoarã. Nu e loc plicul. Într-o noapte, la aceeaºi Convenþie, ne uitãm la un tip din Germania
aici pentru certitudini respectabile sau succese de casã executând un truc foarte simplu ºi ni se pare tuturor cã e grozav. Trucul implicã
un pantof care apare în mâna scamatorului. ªase sau ºapte luni dupã Convenþia
– numai problematica live e potrivitã pentru aºa ceva.
Magicienilor, Richard va încerca sã recreeze trucul magic cu pantoful al tipului
Investiþia ne vrea dezgoliþi, cu alunecãri ºi cu slãbiciuni, din Germania – suntem acum la Viena, beþi, într-un bar, dupã un spectacol cu
cu nu-încã ºi niciodatã-sigur, cu tot ceea ce se gãseºte în Instructions for Forgetting – o recreaþie care se va termina cu o previzibilã
bãtaie cu distrugere ºi pahare sparte.

Continuã sã facã sãrituri în timp. Sã fii legat de ceea ce faci, sã riºti prin asta, sã fii
expus. Ca performeri recunoaºtem dar nu întotdeauna
Suntem într-o camerã de hotel. Tehnicianul nostru putem controla astfel de momente – ele se întâmplã,
Andy Clarke bea whisky din cana în care se þine pasta probabil, în ciuda noastrã.
de dinþi, în timp ce diferiþi oameni din grup adaugã
Investiþia este alunecoasã ºi evazivã ºi adesea nu se
chestii la costumaþia purtatã de el în glumã, care implicã
gãseºte acolo unde ne-am fi aºteptat – personal n-am
un machiaj exagerat ºi o perucã roz. E ora 5 dimineaþa.
mari regrete în aceastã privinþã. Actori arzând de
Eu filmez.34 Suntem în Columbus, Ohio. Afarã e zãpadã.
pasiune, dansatori târându-se pe podea, performeri
Conducem pe un drum între Berlin ºi Varºovia într- vorbind curajos despre teme mari. Toate acestea sunt
un camion de 3,5 tone, strecurându-ne printre fuioarele locurile potrivite pentru multe momente penibile – în
de ceaþã deasã pe drumuri înguste. Cel care se aflã pe care declamarea publicã a unei mari idei nu e însoþitã
scaunul de lângã ºofer trebuie sã zãreascã gropile aºa cum ar trebui de o investiþie intimã. Întreb: „eºti
neaºteptate care apar din ceaþã.35 E foarte enervant. Te legat de asta?” sau este forma unei pasiuni ºi zgomotul
simþi mai aproape de propria moarte de câte ori eviþi sã politicii?” .”Simþi cã riºti când faci asta?” Asta e TOT ce
intri în gropi. vreau sã ºtiu.
Apoi suntem în Sheffield, repetând într-o bisericã.36 O studentã de-a mea din Laicester obiºnuia sã spunã
poveºti la cursurile mele de performance ºi aceste
Suntem în Sheffield, repetând într-o ºcoalã abando- poveºti erau goale de conþinut ºi incorerente ºi nu aveau
natã cu ferestrele sparte ºi încãlzitoare industriale cu nici o consecinþã, iar ea se afla într-o situaþie de risc cu
gaz.37 fiecare dintre ele. Riscul mã implicã, atunci spun ”sunt ºi
eu legat de chestia asta”. Ideile politice curgeau din
poveºtile ei, fãrã ca ea sã fi avut cea mai micã intenþie.
34 Înregistrarea s-a pierdut.
ªi existã oameni care pot sã stea pur ºi simplu într-un
35 Vom spune aceastã poveste în spectacolul The Travels (2002) spaþiu, liniºtiþi, ºi sã riºte totuºi, sã rãmânã deschiºi,
36 Coloanã sonorã: The Fall Hex-Enduction Hour lãsându-mã ºi pe mine deschis. În complicitatea
37 Când vin cei care livreazã canistrele cu gaz, se sperie de Mark Randle ºi performerului cu sarcina lui se regãseºte ºi complicitatea
de Robin fiindcã ei poartã pãlãrii de cowboy ºi rochii, dar ºi de Claire care are noastrã – îi privim pe oamenii din faþa noastrã, nu
un penis fals ºi o barbã pe faþã (costumele de la Marina&Lee).

Investiþia este ceea ce simþim când performerii din Suntem în Sheffield ºi repetãm într-o fabricã veche
faþa noastrã par legaþi în mod inexplicabil de ceea ce fac deasupra cãreia se aflã o salã de box. Când tipii de sus
– pare cã le pasã, pare chiar cã-i rãneºte sau ameninþã se antreneazã, sãriturile lor fac sã cadã tencuiala din
sã le provoace plãcere, pare sã-i atingã, într-un fel tãcut tavane, iar praful aratã ca o ploaie ciudatã care cade
ºi teribil. Investiþia este esenþa – fãrã ea nimic nu peste tot ºi toate. Când compari decorul la spectacolul
conteazã, ºi nu vedem nici jumãtate din cât ar trebui sã Let the Water Run its Course (to the Sea that Made the
vedem din ea pe scenã. La un eveniment recent la care Promise) cu acest loc rece, distrus, pe care îl numim
am participat, cineva a întrebat un actor ce se întâmplã casã de cinci ani, abia dacã le poþi deosebi.
într-un anumit moment al piesei în care el jucase, iar
actorul a rãspuns: ”Asta nu ºtiu, întreabã-l pe cel care a Lucrãm la spectacolul Some Confusions in the Law
scris piesa...” Acest rãspuns pur ºi simplu n-ar trebui sã about Love. Se pare cã îl schimbãm de câte ori îl jucãm.
fie permis. E unul dintre acele spectacole care nu se pot termina
niciodatã. Ani mai târziu, gãsim texte ºi casete video
Investiþia este punctul de legãturã între performeri ºi legate de spectacol ºi nu ne mai dãm seama ce versiune
textul lor sau sarcina lor pe scenã. Când funcþioneazã reprezintã. O fi cea jucatã la Nottingham? O fi cea de la
este ceva foarte intim, adesea chiar la limita cuvintelor. ICA? Cine ºtie...38
Ca tot ce este mai bun, se aflã în faþa noastrã dar nu e
pentru noi. Suntem la München. Terry scapã o sticlã pe jos în
Aceastã intimitate a investiþiei nu produce o operã

de neînþeles ºi nici nu ridicã un zid de cãrãmidã care
sã-i þinã departe pe spectatori. Ba dimpotrivã – investiþia 38 Cândva, în 1999, am depozitat toate castele video cu repetiþiile noastre
la Arhiva Naþionalã a Sunetului de la British Library, Londra. Asta include
ne atrage, ne face pãrtaºi. Ceva se întâmplã – real ºi de unele dintre înregistrãrile fãcute la aproape toate repetiþiile, începând de la
aceea riscant – ceva pare sã alunece dinspre lumea spectacolul Emanuelle Enchanted ºi pânã acum, plus câteva înregistrãri
ocazionale ale unor spectacole ºi mai vechi. Cutii peste cutii – majoritatea
privatã spre cea publicã – iar performerii se deschid în necatalogate decât în mod primitiv, cu etichete lipite pe ele sau în unele cazuri
faþa noastrã, sunt expuºi. doar cu o literã sau un numãr scris pe ele. Ce e sigur este cã unele casete
documentau repetiþii , dar altele aveau ºi chestii mai personale pe ele. E ciudat
sã te gândeºti cã undeva acolo, în rafturile British Library se aflã o casetã Hi-8
pe care scrie Dirty Work 9 ºi care conþine ºi înregistrãri cu Seth ºi Deb alergând
prin grãdinã sau imagini cu ce se vedea de la ferestrele unei case de acum 9
ani.

timpul repetiþiilor la Bloody Mess39 iar sticla se împrãºtie
peste tot – cioburi ºi fragmente 40 peste tot pe podea.
Restul reprezentaþiei e presãrat cu încercãri haioase de
a strânge mizeria, care devin parte din acþiunea
scenicã41.
Despre risc ºi investiþie
Suntem la Beirut. Oraºul e acoperit cu postere pentru
alegeri – portrete uriaºe, pictate de mânã, aproape toate
reprezentând tipi arabi arãtoºi, cu mustãþi extravagante.
Suntem aici sã jucãm spectacolul duraþional (spectacol Textul a fost scris în mai 1994 ca un fel de provocare
cu duratã extinsã, în care durata face parte din concept, publicã, ca rãspuns la invitaþia fãcutã de Alan Read, care
n. trad.) And on a Thousandth Night… ºase ore de era atunci ºeful Departamentului de discuþii al ICA
poveºti improvizate - de la basme la istorii personale sau (Institute for Contemporary art - http://www.ica.org.
subiecte de film – fiecare poveste întrerupând-o pe cea uk/, n. trad.). El mi-a cerut un manifest care sã fie fãcut
de dinainte ºi toate rãmânând neterminate. public în timpul festivalului Noile Scene din Barclay,
Beirut pare locul perfect pentru un asemenea într-o serie de discuþii numitã ”Cele ºapte vârste ale
spectacol. În noaptea în care îl jucãm, avem multe performance-ului” – un manifest care ar fi putut stârni o
poveºti ce apar ca reacþie la posterele pe care le-am discuþie pe o temã arzãtoare privind spectacolul
contemporan. Am fãcut tot ce-am putut ºi am scris ceva
39 Folosise apa din sticlã ca sã creeze impresia cã plânge.
despre risc ºi investiþie – despre necesitatea ca perfomerii
ºi artiºtii sã fie ”împreunã” în ceea ce fac. Textul a fost
40 Mã gândesc la fragment dar în cu totul alt sens. Deconectat de la locul
lui ”original”, fãrã nici un context, fãrã ”început” sau ”sfârºit”, fãrã nici o înregistrat pe video fiindcã eu n-am putut sã fiu la
argumentare, fãrã „motiv” – fragmentul este atât afirmaþie cât ºi întrebare. Nu evenimentul ICA, ºi îmi amintesc cã atunci când l-am
putem sã ºtim (de aceea doar ghicim) ce este fragmentul, ce scop are, ce
intenþie se aflã în spatele producerii sau prezentãrii lui. În acest sens ºi pentru înregistrat am reuºit sã ajung la un ton foarte strident tip
scopurile noastre (aici sau altundeva), fragmentul rãmâne o unitate ”manifest” în cea mai mare parte, dar n-am putut sã-mi
compoziþionalã idealã.
reprim un zâmbet la final.
41 Existã un public la aceastã repetiþie, incluzând oameni de la Big Art
Group (care joacã în acelaºi festival, dar care nu vor putea vedea spectacolul
nostru în program) ºi câþiva tipi din Rusia despre care credem cã sunt ºi ei parte
din festival, fãrã sã ºtim sigur.

confesiuni personale în Speak Bitterness – ”am þipat atât vãzut pe strãzi, toate istorii închipuite, ludice, absurde:
de mult, încât vocile noastre nici mãcar nu mai sunau ca una despre un oraº în care câþiva bãrbaþi sunt îndrãgostiþi
ele însele...”. Þipãtul ei ca gheaþa turnatã direct pe ºira de o femeie, iar pretendenþii umplu oraºul cu portretele
spinãrii: ”Noi nici mãcar n-am vrut copii niciodatã, lor ca sã o seducã; o alta despre un oraº în care regele
niciodatã, niciodatã.” Nici mãcar nu mai era un afurisit organizeazã un concurs de mustãþi ºi tot aºa. Oamenii
de joc. sunt încântaþi – vãzând realitatea de afarã a oraºului
cum trece în oglinda deformatoare a spectacolului. 42
Richard, în improvizaþia pentru Pleasure (1997).
Claire zãcând ”moartã” pe pãmânt în faþa lui. El îi Suntem la New York.43 Richard e într-o camerã de
acoperã capul cu o hainã, apoi îi trage pantalonii în jos. hotel terminând de fãcut o bombã. Bomba este fãcutã
Apoi stã ºi se uitã la sexul ei. din cozi de mãturã acoperite cu bandã roºie, un ceas cu
alarmã ºi o bucatã dintr-o veche planºetã pentru circuite
Nici mãcar nu mai e un joc. electrice. Toatã chestia e legatã cu un harnaºament care
Sã mergi prea departe. Sã mergi prea departe. se ataºeazã de corp.E un fel de bombã cu ceas tip desen
animat. Facem o groazã de poze în holul hotelului44 cu
Marginile jocului – acolo unde el redevine real. oameni care þin bomba în braþe, iar apoi mergem în
Înapoi la faptele dezgolite. Materialul. Ceea ce este, aici.
Acum.
42 Iar spectacolul, mai târziu, trece înapoi spre lumea realã. La câteva luni
Jocul este în dialog cu Acum. Nu-i poate scãpa. dupã ce ne-am întors de la Beirut m-am întâlnit cu Walid Ra’ad, un artist din
oraº. Ne-a spus cã la ºase sãptãmâni dupã ce am jucat spectacolul la Beirut,
O camerã în Antwerp. Laptop-ul ºi MTV-ul. Cuvinte. Vico – care era tehnicianul festivalului de acolo – a fost arestat. L-am întrebat
Voci. pe Walid de ce, iar el mi-a rãspuns „ceva motive politice”, apoi a râs – ”oh, nu
politic, nimic important, era beat ºi a creat dezordine”. A spus cã Vico a
petrecut trei zile în închisoare, într-o micã celulã pe care o împãrþea cu 8
Nemiºcare. deþinuþi. A mai zis cã acolo, în închisoarea centralã din Beirut, Vico i-a învãþat
pe tipii aceia jocurile de improvizaþie pe care era bazat spectacolul nostru.
Sfârºitul jocului. ªi-au petrecut zilele ºi nopþile în celulã astfel, spunând poveºti, întretãindu-ºi
istorisirile, fãrã ca vreuna sã se poatã termina, trecând de la întâmplãri
adevãrate ºi personale la basme ºi subiecte de filme.
43 Asta se întâmpla cu ani înainte.
44 Hotel 17

Central Park ºi mai facem cîteva.45 E zãpadã peste tot. Nu este aceasta frustrarea constantã a jocului? Cã nu
Este extraordinar de frumos. Diferiþi oameni pozeazã cu este real?
bomba printre copacii încãrcaþi de zãpadã. Sugestia
unei explozii a bombei de jucãrie pare de o perfecþiune Nici o surprizã deci cã jocul viseazã mereu la ceilalþi.
delicatã în apropierea crengilor care aratã ca ºi cum Chestia asta are aspiraþii.
ºi-ar scutura zãpada la cea mai micã atingere. Sã mergi prea departe, prea departe. Mai multã
Oamenii îºi plimbã câinii ºi se joacã cu mingea în furtunã. Mai multã furtunã.
parc. Ne vãd – un grup de oameni stând în picioare ºi o Aºa încât erau mereu câþiva performeri care nu ºtiau
bombã care trece de la unul la altul - ºi zâmbesc când sã se opreascã. Cine ar fi lãsat acolo în ficþiune sau
vãzându-ºi de treaba lor. 46 în joc, fiindcã se va trezi prea implicat, devenind confuz.
Lewis Nicholson e cu noi ºi vorbim despre frumoasele Vã amintiþi de personajul lui Dennis Hopper din The
obiecte publicitare pe care obiºnuia sã le facã pentru Last Movie – un actor oarecare care rãmâne în urmã
noi – minunate, neobiºnuite ºi extraordinare lucruri care într-un oraº mexican unde o echipã filmase un western
se aflau cumva în completã contradicþie cu presupusa – localnicii se implicã în chestia cu filmul, vor sã joace
lor funcþie de promovare.47 Ceva mai târziu, spre ºi ei – aºa cã se apucã sã construiascã camere de luat
dimineaþã, dupã ce am jucat spectacolul ºi am bãut vederi ºi reflectoare din lemn ºi ºfoarã – vor sã punã în
destul de mult în East Village, ieºim din Casa Naþionalã scenã înfruntãri cu pistoale – oamenii sunt rãniþi, vor ca
a Ucrainei (club de noapte din East Village, New York, Hopper sã-i înveþe, ºi vor, vor, vor foarte mult ca cineva
sã moarã.
ªi poveºtile cu Hopper care face filmul. Sam Fuller

45 Hugo e cel care face fotografiile, ºi face asta din 1986. Când e vorba ducând-se sã-l vadã pe platoul de filmare – cabinele
despre fotografiile fãcute de el în mijlocul repetiþiilor, ne place sã spunem cã
dacã te uiþi la fotografiile lui poþi sã vezi pentru prima datã ce faci acolo de goale, iar Hopper alergândrin pãdure, în pielea goalã,
fapt. cu un pistol... complet ieºit din minþi.
46 Asta se întâmplã în 1998
Sã mergi prea departe, sã mergi prea departe.
47 O carte din chibrite arse pentru Club of No Regrets, cu o notã introdusã
în spatele chibritelor furnizând presupuse indicaþii ca sã ajungi la Clubul cu
pricina. Un set de liste de preþuri pentru obiecte banale ºi acte pentru Hidden Cathy þipând ºi þipând cea mai lungã listã de
J. O ediþie limitatã de hãrþi ale unei þãri imaginare pentru Emanuelle Enchanted.

Simon spune sã mergi prea departe n. trad.) sau din Telephone Bar 48, iar Cathy ºi Claire
traverseazã 1st Avenue (?) uitându-se la dreapta, dar nu
În orice joc era întotdeauna atracþia extremelor. ºi la stânga ºi sunt foarte aproape (cât de aproape am
Întrebarea aceea: ”cât de departe poþi sã mergi înãuntrul vãzut eu vreodatã) de a fi ucise de o maºinã care vine ºi
structurii acestui joc?” sau ”În ce ar consta o rupere de care frâneazã ºi alunecã oprindu-se chiar în faþa paºilor
regulã aici?” sau simplu ”Cât de departe poate merge lor ºovãitori, ºoferul arãtând deopotrivã furios ºi trist,
cineva cu asta?” nevenindu-i sã creadã cã el va fi torturat toatã viaþa de
amintirea acestui moment, în vreme ce ele (Cathy ºi
Aºa cã în Hidden J jocul simpatic al deschiderii ºi Claire) vor uita totul49.
închiderii cortinei micuþei case din centrul scenei genera
spre sfârºit o întreagã secvenþã de spectacol jucatã Îmi amintesc cã E.M.Forster avea o datã un sfat ”doar
aparte ºi puþin vizibil pentru public – secvenþã în care se conecteazã-te”. Dar în aceastã poveste (a mea) ca în
puteau auzi doar sunetele unei volatile ºi emoþionale oricare alta (de exemplu, a voastrã) orice poate fi
convorbiri telefonice purtate de Cathy într-o limbã conectat cu altceva. Sau altfel: totul conþine deja orice
inventatã – o isterie de ºase-ºapte minute în care tot altceva. Orice poveste este o cutie chinezeascã, sau o
ceea ce se putea vedea erau ceilalþi performeri, nervoºi, uºã care duce cãtre toate celelalte.50 Conecteazã-te
plictisiþi, distraºi, abia aºteptând ca ea sã se opreascã, doar. Conecteazã-te doar.
þinând cont de zgomotul îngrozitor pe care îl fãcea... ºi
Ciudat – am petrecut atât de mult din timpul nostru
incapacitatea lor de a vedea.
Sã mergi prea departe. Sã mergi prea departe. Aºa 48 Sau din altã parte.
încât când au jucat scena morþii, la sfârºit doi dintre ei 49 Aceste aproape-morþi sunt o parte constantã din poveste. Odatã, dupã
ce am fãcut finalul spectacolului Some Confusions in the Law about Love, în
s-au aºezat ºi au rãmas acolo timp de 15 minute. Sheffield, la Leadmill, m-am uitat cum designer-ul de lumini Nigel Edwards
Nejucând deloc sau jucând prea mult. stãtea pe o schelãrie sus, la reflectoare, ºi desfãcea calm legãturile care þineau
platforma acolo sus. Era ca în desene animate – când un tip taie cu ferãstrãul
Sã mergi prea departe. Sã mergi prea departe. scândura pe care stã. L-am rugat pe Nigel sã se opreascã.
Scenele repetate în Club of No Regrets jucate tot mai 50 Poate cã de fapt asta încercam sã facem în spectacolul duraþional And
on the Thousandth Night..în care performerii improvizeazã multe poveºti de la
repede, efectele speciale neîndemânatice cu sânge ºi miezul nopþii pânã la 6 dimineaþa, furând personaje ºi structuri unul de la altul,
fum ºi apã ºi frunze aruncate în scenã ca de o furtunã. sau din stocul general existent, ºi nici unei poveºti nu i se permite sã se termine
– un fel de nebuneascã fornicare a poveºtilor, cu legãturi, tãieturi, întoarceri.

de lucru fãrã sã conectãm materialul, ci încercând mai adevãrat bãrbaþii ºi femeile.
degrabã sã-l þinem separat. Încercând sã lãsãm chestii
acolo pur ºi simplu, ca obiecte, adicã drept ceea ce Cu gândul la tine,
sunt, cum ne plãcea sã spunem. Lucrul e lucrul e lucrul. Tim
Admiþând cã orice poate fi relevant – orice poate fi
conectabil, orice poate avea un raport productiv cu
ceea ce faci chiar acum – noi vroiam urme de material, Proces (3)
blocuri de timp care uneori se ciocneau sau pãreau sã
se întâlneascã, dar care de fapt stãteau tot timpul absolut Sã te uiþi la casetele video în sens invers. Sã verifici
separate.51 ce s-a întâmplat într-o improvizaþie sau alta, încercând
sã înregistrezi o combinaþie sau alta, coincidenþe,
Noi vroiam ceva care sã nu se omogenizeze niciodatã
structuri. Aºa încât jocurile ºi accidentele de momente
într-o singurã naraþiune, într-o singurã afirmaþie. ”Oh”,
sã poatã fi (mai târziu) transcrise ºi re-prezentate.
spuneam noi în repetiþii, ca o insultã, atunci când
structura începea sã devinã foarte clarã sau sã se S-au întrebat adesea cum fusese sã munceºti astfel
prãbuºeascã. ”Oh, a ajuns o adevãratã piesã acum”.52 înainte de camera video, dar oricât au încercat n-au
reuºit sã-ºi aminteascã. Camera video era un companion
Se pare cã noi nu vroiam o ”piesã”, cuvânt devenit
constant pentru ei, iar rafturile dulapurilor se umpluserã
cu acele casete cu filmãri crude, pe jumãtate de
51 Mã gândesc la ceva ce mi-a spus Ron Vawter cândva, când am fãcut un
interviu cu el în Belgia. Stând într-o cafenea, Ron mi-a spus: ”ce încercãm sã neînþeles.
facem la Wooster Group, ºi în propria mea muncã este sã ne însuºim material
din mai multe surse în acelaºi timp. În felul ãsta putem jongla cu aceste lucruri Într-o zi au rãmas fãrã casete goale. Nimeni n-a putut
diferite pânã când ne sunt egal familiare ºi atunci un nou tip de text pentru
teatru poate fi creat...”
fi convins sã meargã în oraº sã ia altele. S-au dus la
rafturi ºi au luat o casetã veche din arhiva neoficialã – ce
52 Fragment din carnetul de note (vis). Ea are legãturi hiper mediate ºi hiper
textuale incluse în corpul ei – când îi sãruþi mâinile sau coatele sau genele, ea spuneþi de Emanuelle (1992) numãrul 22? – se gândeau
se deschide cãtre transferul de date, se deschide ca o uºã spre un regat ascuns. sã înregistreze peste – sigur, o altã gaurã în istorie... o
X n-a înþeles niciodatã dacã aceastã femei hiper textualã era o metaforã sau
nu, ºi neîntâlnind-o niciodatã nu putea fi sigur... Dar oare nu era sexul însuºi altã poveste devenind ºi mai provizorie, mai fragmentatã.
un fel de hipertext... corpul înflorind în memoria ºi acþiunea altor îndrãgostiþi,
a altor paturi, a fostelor îmbrãþiºãri... textele trecutului înscriindu-se în prezent,
pentru a crea posibilitãþi, imposibilitãþi, structuri, praguri...

þinut departe de ele adevãrurile lumii, scutindu-le de pentru noi o definiþie pentru omogenizare, pentru
toate acele lucruri neplãcute care le-ar fi putut strica pre-asamblare, pentru spectacolul care cumva îºi
copilãria, iar apoi, la cea de 12-a aniversare, le-a rugat propune sã nege prezenþa, jocul, viul ºi insistã în schimb
sã se aºeze ºi le-a spus totul... le-a spus despre întuneric pe scris, pe închidere, pe absenþã ºi pe fixare. Noi
ºi despre lucrurile care se întâmplã în întuneric, le-a vroiam ceva instabil. Tremurul. Emoþia datã de deciziile
dezvãluit adevãrul despre omul cu pistol ºi nas fals, de moment. Coliziunea diferitelor materiale, a diferitelor
despre beci ºi despre formele care trãiau în el, despre narativitãþi.53
coduri ºi semne de regret, le-a spus despre dezechilibrele
economice, le-a spus cum trãieºte trecutul în prezent, Un teatru care te aºeza într-o lume în loc sã-þi descrie
le-a spus despre fantome, despre plãcerea sexualã ºi una. Sau care te aºeza într-o situaþie în loc sã þi-o descrie.
despre cum se obþine ea, le-a spus poveºti cu capcane Un teatru în care acþiunea ta ca privitor era o parte
ºi vrãji, le-a învãþat sã numere, le-a învãþat cuvinte asumatã ºi cunoscutã a spectacolului. Un teatru care
frumoase ºi cuvinte urâte ºi nu le-a scutit de nimic. pãrea mai mult un eveniment. Un teatru care îþi cerea
lucruri. Un teatru urât, ciudat. Un teatru cãruia îi plãceau
I-a luat femeii o noapte întreagã sã le spunã toate ambiguitãþile lui, indeciziile lui, deconectãrile lui. Un
astea, pânã spre primele licãriri ale dimineþii, le-a spus ºi teatru care era foarte, foarte comic, ridicol, absurd. Un
despre corãbiile de pe mare care dau peste gheaþã, teatru în care comedia nu se confirma niciodatã ca
despre punctul de fierbere al sângelui ºi despre punctul adevãratã comedie.54 Un teatru care nu ascundea faptul
de rupere al oaselor, le-a spus la ce sunt bune poveºtile, cã aici, în faþa ta, era un grup de oameni care fãceau
le-a spus cum sã-i rãneascã pe oameni ºi de ce anume
sunt rãniþi oamenii. Le-a dezvãluit adevãrata lege a 53 S-a vorbit mult la un moment dat despre teatrul non-narativ. Noi am spus
dorinþei. cã nu avem absolut nimic împotriva naraþiunii – de fapt, chiar vroiam multã
naraþiune. Cel mai bun exemplu poate sã fie spectacolul duraþional 12am
Awake & Looking Down unde afiºarea în spaþiul de joc a semnelor de carton
Le-a mai învãþat înþelesul cuvintelor ”misterios” ºi cu numele personajelor funcþioneazã ca un fel de caleidoscop narativ. Când
”imposibil”, le-a spus despre Nixon ºi despre tãcerea am vãzut acest spectacol cu Miles (la Paris, la un moment dat) am înþeles cât
de mult se bazeazã spectacolul pe cel care priveºte ºi care are anumite
ciudatã care cade uneori în mijlocul marilor oraºe, le-a cunoºtinþe culturale. Mare parte din înþelesuri s-au pierdut pentru Miles (care
învãþat sã joace jocurile Truth Dare Kiss ºi Panic, le-a avea probabil 8 sau 9 ani la vremea aceea) fiindcã el nu cunoºtea sursele (reale
sau generice) din care se trãgeau personajele/figurile.
spus despre jocuri, despre cer ºi mare, despre firele de
telefon, despre zgomote ºi voci, ºi despre cum mor cu 54 Asta e un fel de parafrazã la ceea ce mi-a spus odatã artistul britanic
Gary Stevens.

ceva. Un teatru care critica propriul limbaj chiar în timp îþi plac se terminã mereu cu ora de culcare sau cu masa
ce-l folosea. Un teatru care împãrþea audienþa în pro ºi aniversarã sau cu înfrângerea comicã ºi violentã a celor
contra. Dar care putea ºi sã aducã publicul ”împreunã”, rãi sau cu o întoarcere acasã? Oare pentru cã fiinþa ta e
chiar în momentul în care critica acest cuvânt. Un teatru în proces de construcþie?
ce cãuta constant sã-ºi depãºeascã limitele, sã se
cufunde în performance, în instalaþie, în eveniment, în Miles – cum se face cã poveºtile care îmi plac mie se
vid. O vulnerabilitate. O fragilitate. Un sentiment al fãrâmiþeazã – poveºti aproape nedemne de acest nume.
provizoriului. Ceva fãcut de mânã. De proporþii În ele lumea e prost organizatã, în ele un sfârºit e ceva
omeneºti. O alunecare. Cu un aer de anti-artã. O ce vrea sã se întâmple dar nu poate, în ele ce e bun nu
atitudine muncitoreascã. O nefinisare. O austeritate. O se deosebeºte aºa de uºor de ce e rãu, în ele lumea
melancolie. O ilaritate. O mânie. O respingere a doare ºi continuã sã doarã. Cum se face cã poveºtile pe
compromisului. Un teatru care insista asupra timpului care le iubim noi la Forced Entertainment sunt construite
sãu, care te fãcea sã intri în coliziune cu propria lui pe nisipuri miºcãtoare ºi fãcute din zapat de pe un canal
temporalitate. Un teatru care nu avea nici început ºi nici pe altul? Oare pentru cã noi am fost în lume ceva mai
sfârºit. mult decât tine? Poate, poate. Nu ºtiu.
Mã gândesc la tine,
ªi în cele din urmã se terminã , aºa cum ºi 55
Tim.
trebuie.56
Dragã Miles,
Zgomotul de împuºcãturi înregistrate pe bandã face
Îmi pare rãu cã þi-am pus atâtea întrebãri în scrisoarea
o gaurã în textura spaþiului ºi a timpului.
de dinainte. N-am vrut. Data viitoare trimit o poveste.
Robin trage cortina ºi pleacã zgâiindu-se la public.
Cele bune- Tim
Dragã Miles,
A fost odatã o femeie care a nãscut douã fete ºi le-a

55 Acest text sau rizomul de amintiri pe care îl construieºte ºi îl conþine.
crescut singurã, departe de lume. Vreme de 12 ani a
56 De fapt, nimic altceva nu se terminã de fapt.

Trei scrisori Terry schimbã din nou costumul.57
Cathy þipã ºi urlã într-un limbaj de neînþeles înãuntrul

Dragã Miles,
cãsuþei din centrul scenei în Hidden J, cu perdelele trase
Când þi-am trimis prin fax scrisori din America era în la fereastrã, ca sã nu poatã fi vãzutã. Ceilalþi performeri
jurul aniversãrii tale de 4 ani ºi þi-am trimis mai mult ascultã ºi aºteaptã, aºteaptã pânã când ea terminã.
poveºti – poveºti despre tine, despre fapte eroice,
Claire îºi priveºte propria faþã pe video, fãrã
imaginare, piraþi, zâne bune ºi zâne rele, super-eroi,
expresie.58
transformãri, magie.
Huw Chadbourn se mânjeºte pe faþã.59
Apoi, odatã am decis sã-þi scriu o scrisoare în care
sã-þi spun exact ce fãcuserãm noi acolo – cum am jucat Hugo verificã ecranul camerei lui de înregistrare, în
un spectacol, cum am mers apoi la petrecere noaptea. timp ce diferiþi oameni din grupul Forced Entertainment
Cum am stat treji sã vedem rãsãritul de pe un deal numit ºi din compania lui Richard Maxwell cântã împreunã
Twin Peaks. Zorile nebune ºi bete. Mi-a plãcut sã Goodnight Eileen.60
împãrtãºesc asta cu tine – priveliºti ciudate ºi excitante,
aventuri într-un fel – dar când am vorbit din nou la Will Waghorn priveºte o fotografie printatã scoasã
telefon, câteva zile mai târziu, tu m-ai întrebat doar ”de din soluþia de developare, calculând timpul procedurii
ce n-a mai fost o poveste?” prin comparaþie cu propriul puls.61
Tu vroiai ficþiune. Vlatka Horvat învaþã partea technicã pentru
Nu sunt sigur ce sunt poveºtile acum pentru tine.

Sunt ele modalitãþi de evadare? Sau modalitãþi de a
învãþa? Un fel de a te proiecta în situaþii imaginare de 57 Bloody Mess, 2003.
victorie sau de înfrângere? 58 Some Confusions in the Law about Love.
59 The Day that Serenity Returned to the Ground, 1986.

Miles – cum se face cã poveºtile care îþi plac sunt
60 Într-un bar, foarte târziu în noapte, la Theatre Mousonturm, Frankurt,
toate despre victorie – cum se face cã cei buni trebuie vineri, 28 noiembrie 2003.
mereu sã învingã? Miles – cum se face cã poveºtile care 61 Red Room, Showroom Gallery, 1988.

spectacolul Instructions for Forgetting62 groaznice, ameninþãri cu violul, ameninþãri cu jaful,
mesaje gen ”te privesc chiar acum de sub masã” – un
Ochelarii lui Robin sunt distruºi cu furie.63 „festival” de cuvinte invazive. ªi în vreme ce fiecare din
Susie Williams aruncã un scaun în Sheffield, 198464 ele înainteazã ca sã-ºi lase mesajul, reacþiile celorlalte se
ºi scaunul se face praf lovindu-se de podea în Bruxelles, schimbã aiuritor – de la râs nervos la tãcere îngrozitã, la
mai 200465. expresii de dezgust (asta a mers prea departe, a fost prea
mult) ºi înapoi cãtre privirile fascinate ºi râsete – schimbã
Richard (în Viena, 2000) îºi scoate pantoful din rapid aceste reacþii una cu alta...
picior, intenþionând sã recreeze trucul magic pe care
l-am vãzut la Convenþia Magicienilor de la Blackpool – Dupã aceea vorbim despre acest joc ciudat cu care
trucul cu pantoful care apare în mod miraculos în mânã. ne-am speriat unul pe altul – vorbim despre a pipãi frica.
Barul din Viena e zgomotos. Nu prea e loc pentru asta. Observãm cã fiecare dintre ele, din implicare s-a
Toatã chestia cu trucul ãsta este sã stai într-un picior, sã autodistribuit pe post de bãrbat, în timp ce atunci când
laºi sã alunece pantoful în mod secret din piciorul ridicat lãsau mesajele se distribuiau, ca efect, în propriile
în palma mâinii stângi, iar apoi sã-l rãsuceºti ca sã victime – fãrã ca eu sã fi dat instrucþiuni în acest sens.
ajungã în palma mâinii drepte, sub ochii spectatorilor cu Jocul ca un exerciþiu de a sta în casã cu toate luminile
gura cãscatã. Richard se miºcã. Trucul începe, doar cã stinse la miezul nopþii, doar ca sã dovedeºti cã poþi sã o
în acest caz, la patru dimineaþa ºi cu multe Caipirinias la faci.
bord, pantoful se rãsuceºte, dar nu mai ajunge în mâna
dreaptã. Devine o torpilã numãrul 8 – un pantof zburând Sau jocul pe care îl juca Michael cu sora lui – puneau
de-a lungul barului. Se loveºte de o masã plinã de discurile pãrinþilor lor la o turaþie micºoratã în parte ca
bãuturi, iar paharele se sparg peste tot. sã ghiceascã melodiile distorsionate, dar mai mult ca sã
se sperie unul pe altul cu vocile diavoleºti ºi cântecele
din iad pe care – îºi spuneau unul altuia – le puteau auzi
62 Gent, Belgia, 2003. astfel. Te joci cu ceea ce te sperie.
63 The Set-up, 1985.
64 Repetiþiile la Jessica in the Room of Lights
65 Asta doar îmi imaginez, de vreme ce scriu aceste rânduri în ianuarie

2004

(Te) joci cu ceea ce te sperie ºi (te) joci cu lucrurile ”Oh, ºtiþi...”spune barmanul. ”Se întâmplã tot
de care ai nevoie. timpul.”66
La sfârºitul aceluiaºi spectacol Richard îºi punea

dorinþe, cu o bombã cu ceas legatã de piept, aºteptând
sã explodeze – vorbea despre lucrurile pe care i-ar fi
plãcut sã le facã, despre cui ar fi vrut sã-i spunã la
revedere... aºteptând sã moarã.
(Te) joci cu ceea ce te sperie ºi (te) joci cu lucrurile

de care ai nevoie.
Antwerp 1988. Le cer femeilor cu care lucrez sã scrie

ameninþãri cu moartea – genul de chestii pe care le poþi
lãsa pe robotul telefonului – invazive, vicioase,
neliniºtitoare – genul de chestii care pot otrãvi o casã,
care te pot face sã te simþi nesigur în ea. Ele încep sã
scrie – la început par nedumerite, cocoºate deasupra
caietelor de notiþe, apoi dupã o vreme una din ele
începe sã zâmbeascã – aceastã micã strãlucire apãrutã
când ceva nespus de ticãlos i-a trecut prin minte. Apoi
încã una începe sã zâmbeascã, aproape sã râdã, cu o
senzaþie similarã – schimbã priviri curioase una cu alta.
Apoi se strâng mai aproape de caietele de notiþe. Un
examen ciudat.
Mai târziu le rog sã rosteascã ameninþãrile în

receptorul telefonului deconectat din mijlocul scenei.
Urcã acolo una câte una, puþin nervoase ºi citesc din 66 ªi continuã sã se întâmple. Cioburile de sticlã zburând în toate pãrþile,
înapoi ºi înainte în timp. Conexiunile se rotesc ºi se multiplicã. Ecranul
hârtiile lor – ridicã telefonul ºi aruncã ameninþãri licãreºte, se face negru, iar apoi se trezeºte din nou la viaþã.

Ai visat la o privire fãrã nici o consecinþã, fãrã nici o
implicaþie eticã, fãrã nici o putere inerentã, fãrã nici un
cost?
Nu vei gãsi asta aici.
(Te) joci cu ceea ce te sperie
Privindu-l pe Richard cum îl þinea pe Robin în

repetiþiile la Showtime, livid, cu maþele scurgându-se
din el (o conservã de spaghete strânse în mânã ºi lipite
de stomac), în scena morþii.
Era aceeaºi varã în care fratele lui Richard s-a înecat.

Adicã era doar la câteva sãptãmâni dupã ce fratele lui
Richard murise, iar el se întorsese la repetiþii, iar acum îl
þinea pe Robin care se înclina deasupra cãsuþei de copii
albastru cu roºu, care era parte din decor; îl þinea, îl
privea nespunând nimic, încerca sã-l consoleze fãrã sã
poatã vorbi, în timp ce Robin juca stupida aia de scenã
a morþii.
Trebuie cã ne-a fost clar la un moment dat cã Richard

avea sã petreacã mare parte din spectacol þinându-l
astfel pe Robin, în felul în care nu-l putuse þine pe Chris,
fratele lui. Dar nu cred cã am vorbit vreodatã despre
asta. Nu mult, în orice caz. ªi i-am dedicat spectacolul
lui Chris fãrã sã facem caz din asta.

A amãgi
Aveau un joc cu spectatorii, asta e sigur. Un joc de-a

atrasul înãuntru ºi de-a respinsul. Îi atrãgeau cu sensurile,
cu naratorii ºi figurile centrale care pãreau iniþial sã
ofere ajutor, dar de fapt spuneau foarte puþine ca sã-i Jocul: Colaborare ºi Proces
ghideze prin tot haosul.
Îi amãgeau cu certitudini care se prãbuºeau. Îi

amãgeau cu haos, cu inepþii absurde. Acest text a fost scris pentru ºi prezentat prima datã
la un seminar despre joc ºi performance organizat la
Amãgire, amãgire. Tipul de amãgire pe care un
Leuven, Belgia în ianuarie 1998. Versiunea considerabil
public încrezãtor îl iubeºte ºi îl respectã.
expandatã de aici foloseºte ºi materialul prezentat la
V-am spus povestea aceea pe care am citit-o despre Wolverhampton într-o conferinþã pe care am susþinut-o
hippioþii din Haight Ashbury (cartier din San Francisco în 1995 despre procesul creativ ºi colaborare. Eseul este
unde s-au strâns la sfârºitul anilor 60 sute de hippioþi, o relatare fragmentatã, speculativã a procesului creativ
experimentând un nou tip de viaþã în comunitate, al Forced Entertainment, o anatomie a colaborãrii ºi o
culminând cu ceea ce s-a numit „The Summer of Love” investigare a rolului jocului însuºi ca forþã de transformare,
în 1967. Din acest motiv, cartierul devenise unul din subversiune ºi rezistenþã.
punctele turistice ale oraºului, n.trad.)? La sfârºitul anilor
60 – erau atât de sãtui de autocarele cu turiºti care se
zgâiau de la ferestre la ei, încât au început sã care cu ei
Un avertisment
oglinzi – când un autocar plin de turiºti trecea pe lângã
ei, hippioþii îºi scoteau oglinzile ºi le ridicau spre E aproape inevitabil ca, atunci când încerc sã scriu
ferestrele autocarului, spunându-le oamenilor dinãuntru despre joc, sã scriu foarte adesea despre moarte.
sã se uite pur ºi simplu la ei înºiºi. O amintire. Am vãzut un spectacol creat de o colegã
Ce anume vroiai sã vezi? de-a noastrã. Ea colaborase cu cineva, un prieten de-al
ei, care fusese bolnav de HIV de când începuserã – dar

dupã ce au jucat spectacolul de câteva ori starea lui s-a la început iar apoi, spre oroarea actorilor, aproape
agravat. Când era în spital, ea obiºnuia sã meargã ºi sã nimeni n-a mai plecat. Dupã douã ore aproape cã
lucreze acolo cu el – au înregistrat multe scene pe video rãmãseserã fãrã material. Inventau chestii, cu frenezie,
– era clar cã el nu avea sã mai iasã de acolo – aºa cã schimbând tonul, ca ºi cum într-un fel ar fi putut sã-ºi
s-au gândit cã ar putea fi în spectacol sub aceastã formã. dea seama ce vroiau aceºti oameni, ce aveau nevoie, ce
La vremea când eu am vãzut spectacolul, el murise ar fi fost de ajuns pentru ei. Era un demers disperat,
deja. Nu de mult – probabil de o lunã, poate chiar mai alunecând adesea înspre umor isteric. Un spaþiu mic –
puþin. Iar F încerca sã prezinte spectacolul în public atât de mic încât puteai sã numeri spectatorii, puteai sã
pentru prima datã de când el murise ºi avea de înfruntat vezi fiecare miºcare pe care o fãceau. El îºi amintea o
propria-i durere în spectacol, iar asta se vedea ºi cineva eternitate de contact vizual, de chestionare dinspre el
mi-a spus atunci cã ea ar fi trebuit sã fie acasã, în pat. spre ei – iar în final, tot ce gândea era ”ce vreþi? Ce vreþi?
Spectacolul era curajos ºi vraiºte. Era foarte crud ºi De ce nu ne lãsaþi odatã?... nu e nici o uºurare în asta...”
uneori nu înþelegeai nimic. ªi ar fi fost ºi jenant, dacã A sfârºit prin a fi cea mai fascinantã noapte. Absolut
moartea ºi pierderea n-ar fi atârnat deasupra lui atât de fantasticã.
clar, încât pur ºi simplu nu puteai sã-l iei în râs.
Dupã aceea a vorbit cu câþiva oameni din public. Un
Oricum. Ceea ce impresiona era materialul video cu tip i-a spus:
tipul jucând de pe patul de spital. În aceste scene el era
îmbrãcat în costume frivole, avea gesturi leºinate, râdea ”am simþit cã reuºesc sã vã vãd pe toþi ca performerii
sau se miºca prin camera de spital, debitând lungi care aþi vrea sã fiþi, ca performerii care sunteþi cu
fragmente de text, cu perfuzia înfiptã în braþ atârnând de adevãrat, ca pe oamenii care aþi vrea sã fiþi ºi ca pe
un postament pe roþi, cu o coroanã ieftinã de plastic pe oamenii care sunteþi cu adevãrat...”
cap ºi o sabie de lemn în cealaltã, în mâna lui subþire ca ªi cu asta el a înþeles – era de fapt o dorinþã de
moartea. Era absurd. Un fundal de instrumente medicale. dezgolire, de lipsire de apãrare. O expunere care nu
Dar nu pot sã vã spun cât de frumos era. Sã-l vezi atât avea nici un nume. Ceva dincolo de orice.
de aproape de moarte în mod evident ºi totuºi încã fidel
actului de a se preface – sã-l vezi jucând – sã-l vezi
dând viaþã unei pãrþi ficþionale din el – în ruinele
corpului sãu. Am admirat asta – era amuzant ºi un pic

eu nu puteam sã mã uit. Îmi amintesc cum D a venit înfricoºãtor – cred cã mi-a plãcut fiindcã era un act de
odatã sã-l vadã, a fost singura care îmi amintesc cã a rezistenþã. Mi-a plãcut fiindcã, deºi lumea realã a
spus: ”Serios, de ce vã faceþi aºa ceva unul altuia?...” biolgiei ºi a faptelor materiale o ajungea din urmã rapid,
Probabil cã ºi plângea. aceastã persoanã nu-i dãdea atenþie – el juca, schimbând
lumea în acest fel. Nu vreau sã spun frivol.
Dar toþi ceilalþi vroiau mai mult.
Ce e cu toþi acei oameni cãrora, cum spunea Richard

în Showtime, ”le place sã stea în întuneric ºi sã se uite Dragostea mea,
cum o fac alþii?”
Nu e frivol sã provoci logica durã a biologicului sau
Oameni (ca mine ºi probabil ca tine) care plãtesc a faptelor materiale opunându-i logica finã ºi
bani ca sã stea jos ºi sã se uite la alþii jucând, dau bani schimbãtoare a jocului – sã te joci cu transformãrile
ca sã vadã cum se prefac alþii. ªi oameni (ca mine ºi jocului, cu inversãrile lui de putere, cu logica lui, cu
probabil ca tine) care vor sã vadã durere – mai mult bucuriile lui, cu posibilele lui evadãri....
decât orice altceva. Scena morþii. Criza. Agonia. Furia.
Durerea. Jucate convingãtor, jucate cu distanþã ºi ironie, Nu e frivol sã te gîndeºti cã, fie chiar ºi atunci când
dar jucate totuºi. murim, suntem creaturi ale ficþiunii ºi jocului, cã nu
suntem simple ”elemente” sau biologie, cã nu putem fi
ªi dacã performerii se opresc uneori ºi se întreabã pe conþinuþi nici de una, nici de alta. Nu cred cã e frivol sã
ei înºiºi în mijlocul spectacolului ”Ce e asta, de fapt?” insiºti cã ºi atunci când cineva moare, el este multiplu,
nici o mirare dacã spectacolul se va întoarce vreodatã ludic, parþial, strategic ºi cu adevãrat ficþional.
înspre spectatori ºi îi va întreba simplu ”Ce anume
doreaþi sã vedeþi?”, ”Ce ne cereaþi?”, ”Ce dorinþã v-aþi Am învãþat asta de la F ºi de la M, dacã nu cumva o
pus când aþi venit aici în seara asta?”. ºtiam deja.
Odatã, când au prezentat show-ul de duratã Speak

Bitterness (ºase ore de confesii din spatele unei mese
lungi, cu un public care la un moment dat era liber sã
iasã ºi sã intre) – era la Amsterdam – spectatorii au intrat

La cumpãrãturi umileºti pe Claire. Ea rãmâne acolo pe aproape tot
parcursul spectacolului. Sã priveºti pe cineva este
Fiul meu Miles (la vremea aceea în vârstã de 4 ani) întotdeauna o problemã de eticã.
umplea cada cu tot mai multe chestii ridicole de plastic,
le arunca în apã ºi spre mine – raþe albastre, pistoale
galbene, ceasuri gigantice, crocodili, peºti – întrebând
Sã mergi prea departe
”vrei mai multe jucãrii, tata?”.
În Club of No Regrets (1994) Robin ºi Claire se leagã
Un corp adult înconjurat de recuzita ºi obiectele ºi se înfãºoarã cu bandã adezivã industrialã aproape de
jocului copilãriei. la început – actori/ostatici care vor da viaþã spectacolului
din aceastã searã. Cathy ºi Richard în calitate de rãpitori
În aceºti ultimi câþiva ani, dormitorul s-a umplut pe brutali vin agale, indiferenþi de pe laturile scenei – îºi
jumãtate cu animale ciudate ºi figurine din plastic, îndreaptã armele spre capul ostaticilor, se uitã la
majoritatea poveºtilor pe care le-am citit sunt poveºti cu spectatori ca ºi cum ar spune ”Ce sã facem cu ãºtia doi..
ºoareci ºi copaci miºcãtori, iar plimbãrile noastre cât de departe aþi vrea sã mergem cu ei în seara asta..”
nocturne pe autostradã au coloana sonorã a cântecelelor
pentru copii. În avanpremiere, de-a lungul verii lui 1995, prietenii
ne-au spus în mod repetat cã le-a plãcut ce fãceam, le-a
Ani în care studio-ul în care repetãm a început sã plãcut violenþa ºi extremismul spectacolului, le-a
semene tot mai mult cu camera lui Miles – un teren de plãcut... dar vroiau mai mult. Erau de pãrere cã trebuie
joacã: baloane, ciocane mari umflate cu aer, din timpul sã mergem mai departe. Vroiau mai mult.
repetiþiilor la Showtime (1996), costume pentru
deghizare – deghizare în copaci, în gorile, în cai, în Faza cu scaunele era ºi aºa periculoasã. Asta se
fantome, în câini sau în hoþi.... întâmpla înainte sã avem o podea cauciucatã, aºa cã
pavajul studio-ului nostru putea deveni letal dacã era
Miles vroia sã ºtie dacã existã vreun magazin în care ud. Nici mãcar nu ne dãdusem încã seama cum sã-i
poþi merge dacã þi-e fricã de moarte. Îi era fricã de legãm pe protagoniºti, aºa cã uneori ei se trezeau legaþi
moarte ºi vroia sã ºtie. în aºa fel încât nu se puteau proteja când cãdeau. Cel
mai adesea, când ajungeam cu spectacolul la faza aceea

La ce dracu vã uitaþi? Care dracu e problema voastrã? Proces (1)
Duce-þi-vã dracului! Voyeuriºtilor! Existã naibii o mãsurã,
iar voi aþi întrecut mãsura. Unde vã e decenþa umanã?ªi Ei aveau aceastã înþelegere nescrisã ca nimeni sã nu
vã mai numiþi fiinþe umane? .... Haide, luaþi-vã lucrurile, aducã în proces ceva prea complet – câteva resturi sau
luaþi-vã hainele ºi genþile ºi cãraþi-vã naibii nenorociþilor!” fragmente de text, o idee sau douã pentru acþiuni, o
idee despre spaþiu, o piesã muzicalã schiþatã – totul
S-au jucat aºa cu spectatorii, asta e sigur. Un joc
neterminat, în mod evident incomplet – ca sã fie mai
de-a trasul înãuntru ºi de-a datul afarã. Ca ºi cum
mult loc pentru gãsirea unor lucruri care sã umple
prezenþa la acest eveniment trebuie sã te coste ceva.
rama... puncte de haºurat.
Ei vorbeau despre faptul cã acele clãdiri pe jumãtate

Claire dãrâmate sau pe jumãtate construite sunt cele mai bune
locuri în care sã joci... atâtea de lucrat în spaþiu, atâta
Claire îºi preia locul la începutul spectacolului muncã (imaginativã, ludicã, transformatoare) de fãcut.
Hidden J. Iese în faþa spectatorilor de una singurã. E Lor le plãcea sã lucreze în acest tip de spaþiu mental, ºi
prima. Ia semnul de pe scaun, ºi-l pune la gât, pe el scrie sã lase loc ºi publicului sã lucreze.
LIAR (mincinos).
Procesul pe care îl foloseau era haotic, exploratoriu,
Se face comodã în scaun. Îi priveºte pe cei care i se plin de gafe. Era vorba sã intri în camera de repetiþii ºi sã
uitã direct în ochi. E greu sã te uiþi la ea, fiindcã sã te uiþi aºtepþi sã se întâmple ceva. Sã aºtepþi ceva care
la ea contribuie la creºterea ruºinii ei. Ca ºi cum Claire a distreazã, sperie, rãneºte, provoacã sau reduce pe
cãzut victimã vreunei dispute din culise ºi colegii ei au cineva la ilaritate.
trimis-o aici sã fie umilitã pentru un timp, înainte ca
spectacolul sã înceapã cu adevãrat. Curând, vin ºi Punctul de plecare poate fi orice – un disc, un
ceilalþi – încep sã construiascã decorul. Claire rãmâne costum la mâna a doua de un anumit tip, o listã cu
pe poziþii, ca ºi cum ar fi un stâlp de susþinere, pe ea se diferite feluri de tãcere, douã scene imaginare dintr-un
sprijinã greutatea atenþiei publicului, dar tot ce poate serial banal, o tablã, gesturile unei persoane vãzute pe
face ea este sã stea acolo ºi sã suporte holbarea lor. Sã stradã, construirea rapidã a unui spaþiu de lucru – oricare
fii în audienþã în acest caz înseamnã pur ºi simplu sã o din aceste lucruri puteau fi o cheie, unul câte unul sau

combinate în mod neaºteptat. Era esenþial ca nimeni sã solitudinea scriitorilor sau a pictorilor – care sigur au ºi
nu-ºi facã temele prea bine – ca nici un element al ei ”loop-urile” lor, dar mãcar nu sunt condamnaþi sã se
limbajului teatral sã nu devinã substanþial mai important aºeze ºi sã vorbeascã mereu despre ele. Mai rãu decât
decât altul – în aºa fel încât oricare element sã poatã fi Beckett, mai rãu decât Sartre. Dupã douã luni de muncit
în prim plan. la spectacol pot sã vã recit ”loop-urile” ºi în somn.
Ani de zile n-au fost în stare sã se hotãrascã sã

foloseascã cuvântul ”a improviza” – spuneau mai A atrage
degrabã cã se ”prostesc”, cã aleargã un pic prin spaþiul
de joc, cã se joacã. În orice caz, cele mai bune din Lunga poveste despre sinucidere a lui Cathy din
aceste ”impovizaþii” începeau fãrã sã-ºi dea seama Showtime vine imediat dupã ce ea ºi-a dat jos capul de
cineva – poate în timpul pauzei de prânz, când cineva câine. Claire o întreabã cum ar face exact dacã ar decide
se ridica ºi începea sã se prosteascã în spaþiul de repetiþie sã se sinucidã. Rãspunsul îi atrage pe spectatori înãuntru,
– mânuind un pistol, încercând sã spunã o parte din uºor – o lungã ºi intimã pornografie a detaliului; cum dã
text. Apoi, cineva i se alãtura, apoi încã unul ºi încã drumul la apã în cadã, cum se aºazã în ea ºi se uitã la
unul. În scurtã vreme totul ajungea deja în altã parte – ei TV, cum ascultã un cântec favorit, cum face liste cu
foloseau materialul pentru a pãºi în teritorii neaºteptate. oamenii preferaþi, cãrþile preferate, locurile preferate ºi
Pãrea cât se poate de potrivit ca aceste improvizaþii cum aºteaptã ca firul electric sã se aprindã cu un foc
bune sã înceapã adesea în timpul nedefinit dintre pauza portocaliu înainte sã-l tragã ºi sã-i dea drumul în apa în
de prânz ºi ora de spectacol, între timpul banal al zilei care zace...
ºi timpul fantastic.
Când Cathy terminã Claire spune ”mulþumesc”, iar în
Mai recent, ei au început sã vorbeascã despre ”a acea clipã Terry – îmbrãcatã într-un costum de copac ºi
încerca sã te pui în pericol”. Un antidot la meºteºugul ºi punând capãt celor 10 minute de nemiºcare totalã –
strategiile pe care ºi le-au construit, un fel de a evita izbucneºte. Dinãuntrul costumului ei absurd, pictat în
propriile convenþii... A te pune în pericol era ceva ce maro – un cilindru cu gãuri stupide pentru braþe ºi ochi
puteai atinge lucrând prea mult sau prea târziu în noapte, – ea þipã la spectatori, gesticulând ca un psihopat,
prin extenuare, confuzie, delir, beþie ºi tot restul, þinând ultravehementã, rupând starea creatã anterior:
cu dinþii de întâmplare ca principiu al procesului –sã te

– le numim ”loop”, dezbateri care rãmân adesea în aer pui în pericol însemna sã împingi ceea ce faci pânã
ºi pot fi indicate simplu printr-un gest: rotirea mâinii. când te trezeºti într-un teritoriu pe care nu-l cunoºti –
urmând un drum al logicii asociative, jucând fãrã sã þii
Da, spune cineva, ar trebui sã meargã aºa. Dar cont în primul rând de sens.
chestia e cã, atunci când Claire stã acolo nu avem cum
sã ºtim ce se întâmplã. Pur ºi simplu nu merge.
Poliþist bun/Poliþist rãu
Deci trebuie sã avem un text. Asta va ajuta.
Dar am încercat deja cu un text (acum trei sãptãmâni) Câteva zile au jucat fãrã sã se gândeascã, fãcând tot
ºi pot sã vã spun cã nu merge. ce le trecea prin cap. Improvizaþiile (în sfârºit au început
sã foloseascã cuvântul) erau lungi ºi relativ nestructurate.
Da, aºa e, nu merge cu text. Claire trebuie sã stea Starea generalã era, ”ei bine, sã vedem ce se întâmplã...”
acolo pur ºi simplu.
Dar dupã zile descoperirile sãptãmânii erau trecute
Dar chestia e cã, atunci când Claire stã acolo nu în revistã. Înregistrãrile video cu improvizaþiile erau
avem cum sã ºtim ce se întâmplã. Pur ºi simplu nu revãzute ºi discutate ºi începea un proces de interogare
merge... (etc) a materialului. Acum puneau întrebãri care erau refuzate
pânã atunci: Asta ce este? Asta ce-ar putea însemna? Ce
Aºa cã acum suntem în ”loop”. Pentru fiecare grup
aduce nou ca structurã? Ar putea sã susþinã spectacolul?
un proces anume, iar pentru fiecare proiect un ”loop”.
Ce lipseºte? De ce ne aduce aminte? Acum aveau
Poate colaborarea nu înseamnã altceva decât procesul
pretenþii de la material – sã aibã mai mult sens (sau mai
descoperirii de noi cuvinte pentru situaþiile ciudate în
puþin), mai multã bucurie (sau mai puþinã), mai multã
care poate ajunge un grup.
durere (sau mai puþinã), mai multã inteligenþã (sau mai
”Loop-ul” este inima spectacolului, un zid de care te puþinã).
loveºti cu capul pânã nu mai simþi nimic, bombãnind ºi
Dupã o zi sau douã de vorbit, se întorceau la joc.
obosit de el, obosit de el, obosit de el. ªi cel mai ciudat
Uitau ceea ce tocmai spuseserã. Sau uitau doar pe
pare uneori faptul cã trebuie sã te ocupi de ”loop” în
jumãtate. Alte zile de joc, alte zile de ”merge orice”.
public, împreunã cu grupul, prin discurs ºi discuþii. De
Apoi din nou chestionarea.
atâtea ori în timpul acestui proces am început sã invidiez

Aceastã rutinã a poliþistului bun/poliþistului rãu, acest material, ne-am întrebat de multe ori: ”ce vrea?”,
tactica preaiubitã a anchetatorilor din toatã lumea, li se ”de ce anume are nevoie?”. Antropomorfizarea muncii
potrivea ºi lor. Pãrea un fel potrivit de a zgândãri noastre ca ºi cum aceasta ar avea nevoi proprii. Ca ºi
subconºtientul ºi de a-l pune la treabã. Dar, chiar ºi cum fragmente din aceastã muncã a noastrã aflatã în
atunci când jucau rolul ”poliþistului rãu”, era o anume primã fazã ar fi note (pentru Alice) spunând
uºurãtate în felul în care operau. Sã punã bazele unui ”urmeazã-mã”.
concept sau ale unei rame pentru ceea ce fãceau, dar
apoi sã o înlãture din nou ºi sã o înlocuiascã cu alta. În Prietenii ne-au amintit uneori cã ar trebui sã þinem
acest fel erau cel mai bine speculativi ºi pragmatici. Nu cont de dorinþele noastre ºi nu de cele ale unei entitãþi
aveau nici o dogmã (sau încercau sã nu aibã) – erau dubioase inexistente - ºi am râs cu ei când proiectau în
interesaþi numai de ”ce mergea” (ce mergea pentru ei, în cuvinte aceastã ”entitate”, dar în acelaºi timp am ºtiut cã
acest moment din istorie, culturã ºi timp). Încercau sã nu existã o ”entitate” – o colecþie de obiecte, texte ºi
rãmânã blocaþi într-o unicã logicã – încercau sã þinã fragmente care rezoneazã în anumite feluri (în anumite
lucrurile în mers, ludice, suple. circumstanþe, personal, istoric, cultural) - ºi care chiar
emite (cred) anumite cereri, cereri la care trebuie sã fii
Ei vorbeau despre diferenþa între ” a ajunge la o atent dacã vrei ca munca aceasta sã merite fãcutã ºi
decizie” ºi ”a lua o decizie”. Diferenþa dintre a ajunge la împãrtãºitã cu alþii.
o decizie ºi a forþa o decizie. Întotdeauna au preferat
prima abordare – mersul sinuos (cu o ciudatã certitudine
cã nu îndrãzneºti sã ai încredere) înspre lucrurile de Colaborare (2)
care aveau nevoie, dar pe care nu le puteau numi
dinainte. Este aceasta colaborarea: patru oameni într-o camerã
– bãuþi ºi obosiþi, trecând din nou printr-o disputã despre
Semnul conform cãruia trãiau: ”O sã ºtii când o sã structura spectacolului, o disputã pe care am avut-o
vezi”. deja de 100 de ori în ultima sãptãmânã ºi ale cãrei
argumente le ºtie deja fiecare dintre noi ºi totuºi revenim
ciclic la aceleaºi concluzii care ne blocheazã, despre
cum ºi de ce spectacolul nu merge ºi nu va merge.
Existã un cuvânt pentru aceste prea familiare discuþii

Ne gândim la acest proiect ca la o bizarã scriere 1985
despre oraº – o reinventare ludicã ºi poeticã – ca ºi cum
ai putea lua oraºul pe sus folosind cuvinte – desigur, Într-o noapte, în bucãtãria casei în care locuiau, pe
textul nu conþine mai deloc fapte despre oraº - nu e un Langsett Road, unul dintre ei ºi-a pus palmele pe faþã ºi
tur oficial în sensul acesta – e mult mai ludic. Conducem s-a fãcut cã plânge – cu un oftat întrerupt care era cumva
pe strãzile din Rotterdam ºi pretindem cã suntem la foarte realist. Câþiva oameni erau la aragaz, pregãtind
Paris. cina – au auzit zgomotul ºi s-au întors, îngrijoraþi – el a
mai oftat de câteva ori, apoi ºi-a luat mâinile de pe faþã
Care e citatul din baronul Munchausen pe care îl
ºi a zâmbit, iar în curând râdeau cu toþii.
foloseºte Terry Gilliam în film? Motto-ul baronului, sau
zicerea lui favoritã spune PRIN MINCIUNÃ CÃTRE Dupã acest moment, plânsul a exista mereu în
ADEVÃR – aceasta ar putea fi foarte bine strategia spectacol, mai mult sau mai puþin – uneori în stilul
noastrã aici. ridicol, al lacrimilor de carton, uneori cu un oftat uºor,
alteori cu lacrimi nebuneºti aruncate din sticle de apã.
Rescrierea vieþii de fiecare zi.
Ah, da, ºi mai era destul de des ºi plâns adevãrat în
bucãtãrie ºi în dormitoare, ºi în camere de hotel ºi în
Proces (2) maºini, ºi în toate celelalte locaþii pe care Dumnezeu ºi
capitalismul le prevãzuse pentru gloriosul film al vieþilor
Peggy – tu ai vorbit la un moment dat despre nevoia lor.
artiºtilor înºiºi de a ”cãdea” în munca lor (sau în teritoriul
muncii lor, dincolo de agendele lor iniþiale) – de a fi Aºadar, lacrimi. Între realitate ºi ficþiune.
purtaþi în necunoscut, de a ceda acestei rãpiri sau de a
o respecta, de a merge într-un alt loc, unul nou – ai
vorbit despre asta ca despre o nevoie eticã. Asta m-a
fãcut sã zâmbesc, fiindcã ne întrebam de mult, când
lucram la proiecte de spectacol, ºi strânsesem deja ceva
material din colecþii întâmplãtoare ºi improvizaþii,
accidental sau cu intenþie, ºi dupã ce lucrasem deja cu

Joc (1) Nopþi
Jocul ca stare în care înþelesul este flux, în care Am avut o abordare similarã când lucram la Nights
posibilitatea se dezvoltã, în care versiunile se multiplicã, in the City (1995 ºi 1997) – un înºelãtor tur ghidat în
în care marginile a ceea ce este real sunt blurate, supuse, autobuz al oraºului Sheffierld, apoi, într-o altã versiune,
sfãrâmate. Jocul ca nesfârºitã transformare, transformare a Rotterdam-ului.
fãrã sfârºit ºi niciodatã nemiºcare. Oare asta sã fie jocul
pur? Când încercãm sã stabilim ruta pentru autobuz în
Rotterdam suntem ajutaþi de mai mulþi oameni care
Poate cã cel mai aproape de asta au fost în 12 am trãiesc ºi muncesc aici.
Awake & Looking Down (1993).
Începem prin a pune mai multe întrebãri precum:
Erau cinci performeri cu o vastã rezervã de haine la ”Unde este centrul turistic al oraºului?”, ”Unde este cel
mâna a doua ºi un maldãr de semne de carton cu mai bogat cartier al oraºului?”, ”Care este cel mai sãrac?”,
numele personajelor – reale, imaginare, de ficþiune, de ”Unde se aflã zona industrialã?”
istorie – personaje care veneau din mulþimea reziduurilor
subconºtientului colectiv urban – o mulþime conþinând Dar aceste întrebãri plicticoase primesc rãspunsurile
FRANK (DRUNK), FOSTA SOÞIE A FOSTULUI plicticoase pe care probabil cã le meritã. Nu gãsim ceea
PREªEDINTE AL STATELOR UNITE, UN TIP CARE ce cãutãm. Schimbãm tactica. Richard ºi Claire vorbesc
TOCMAI A FOST ÎMPUªCAT, UN PÃSTOR DE 9 ANI, cu unul dintre cei care ne ajutã. Ei îl întreabã.
UN NEGOCIATOR COMERCIAL UE, PARIURI LEAH ºi Dacã ai omorî pe cineva ºi ar trebui sã ascunzi
UN BOBER CU RETINA RUPTÃ. corpul, unde l-ai duce?
Schimbând costume ºi schimbând nume performerii Dacã ar trebui sã-i spui la revedere iubitului tãu,
au descoperit nesfârºite posibilitãþi pentru ei înºiºi, iar unde anume ai vrea sã faci asta în acest oraº?
constanta rearanjare a personajelor, cântecele, Unde în acest oraº ar fi partea cea mai potrivitã
costumele ºi poziþia în spaþiu a funcþionat ca un pentru aterizarea unei nave extraterestre?
caleidoscop narativ – aruncând poveºti, potenþiale
poveºti, întâlniri, potenþiale întâlniri, coincidenþe... Aceasta este ceea ce s-ar putea numi geografia
noastrã.

cuþit vechi de mãcelar – o chestie mare ºi urâtã – prea JACK RUBY traverseazã scena cu mâinile sub hainã
ruginit ca sã fie ascuþit, dar sugerând destul de bine ceva în timp ce O STEWARDESÃ UITÂND DE DIVORÞ stã ºi
violent. Am luat cuþitul la ºcoalã într-o sacoºã de plânge, înfãºuratã într-un prosop... FATA HIPNOTIZATÃ
polietilenã – cred cã aveam vreo 8 sau 9 ani - ºi am se holbeazã în gol, în timp ce UN TÂNÃR INGINER
încercat sã-l îngropãm în niºte tufiºuri, la marginea ELECTRONIST RASIST schiþeazã un grãbit salut fascist...
terenului de joacã. Tot atunci – jucându-ne în casele în ELVIS PRESLEY CÂNTÃREÞUL MORT pãºeºte în scenã
construcþii de la marginea cartierului, îngropând lucruri ºi UN ÎNGER, TRIMIS DIN RAI PE PÃMÂNT îl
în fundaþii – fotografii, obiecte, lucrui sparte, stricate... urmãreºte... iar pe marginile scenei se aflã mereu alþi
Ce ar putea sã înþeleagã un arheolog din viitor gãsind performeri schimbând costume, alegând semne,
aceste ciudate ofrande secrete? urmãrind acþiunea pentru a gãsi locul de a interveni.
În toate aceste lucruri era probabil ceva în comun – Richard Foreman vorbeºte despre spectacolele lui ca
simþul jocului ca o intervenþie secretã în viaþa de zi cu despre ”maºini de reverberare”. În studio priveam 12
zi. Gândiþi-vã numai: aceleaºi strãzi unde oamenii am... ca pe un fel de maºinã de coincidenþe – aº fi privit
trãiau, iubeau ºi mureau erau pentru noi arena acestor ore în ºir – incapabil sã-l opresc cumva – întotdeauna
jocuri. Iar dupã aceste jocuri ale lor, strãzile nu mai erau nerãbdãtor sã aflu ce au mai ”aruncat”, ce-au fãcut apoi,
pur ºi simplu sigure sau normale. Terenul de joc era un la ce s-au gândit... am fost întotdeauna prins de procesul
loc schimbat, cu un cuþit uriaº îngropat la marginea lui. jocului lor – privindu-i cum gândesc, privindu-i blocaþi,
Familiile care s-au mutat în noile case au avut vise privindu-i cum încearcã, privindu-i cum gãsesc... lumea
ciudate, victime nevinovate al vodoo-ului lipsit de scop e o invenþie continuã, un flux constant.
pe care l-am practicat noi.
ªi au fost momente în care m-am uitat la ce se
Acele jocuri rescriau viaþa de zi cu zi. Destul de întâmplã ºi m-am gîndit cã e groaznic – cã e doar o serie
simplu: sã schimbi lumea, cu orice preþ necesar. de fragmente goale din 2000 de poveºti stupide care se
ciocnesc unele de altele – cã nu e nici un sens acolo,
doar zgomotul fãcut de maºina de culturã... ºi atunci
FRANK (DRUNK) îi arunca o privire curioasã FANTOMEI
LUI BANQUO ºi sensul apãrea, ca un curent electric
între doi îndrãgostiþi care se sãrutã de noapte bunã, ca

alarmele de maºini sunând, ºi nu mai puteam face nimic Scrisoare
sã-l opresc.
Draga mea,
Între lipsa de sens ºi încãrcãtura de maximã
intensitate. Vorbim ca ºi cum realul ºi ludicul ar fi separate. Dar
ºtim cã asta nu e adevãrat.
Colaborare (1) Dupã Psycho, cabina de duº nu mai este acelaºi loc.
Dupã jocul pe care l-am jucat la nesfârºit într-o sâmbãtã
Sã însemne asta colaborare: o proximitate nesfârºitã ploioasã, intrând ºi ieºind în goanã din camera din faþã
de 12 ani cu alþi oameni, fizicã ºi vocalã, toatã ziua pânã pretinzând cã suntem monºtri, casa nu mai este acelaºi
noaptea, privindu-i cum intrã ºi cum ies din coerenþã ºi loc....
concentrare – o intimitate care se aseamãnã cu aceea a
îndrãgostiþilor care nu se mai deranjeazã sã închidã uºa O amintire din copilãrie – construind la nesfârºit
de la baie când o folosesc? Suntem în spaþiul de repetiþii regulile ºi sistemele unor jocuri de nejucat. Era un joc
la ora 2 dimineaþa vorbind ºi contrazicându-ne despre care trebuia jucat numai pe strãzile din aria unde
ce merge ºi ce nu merge, iar X e adormit pe podea, cu locuiam. Era nevoie de douã echipe, fiecare echipã
faþa în sus, cu gura deschisã, cu braþele În jurul corpului trebuia sã ascundã ceva – o cutie de chibrituri – iar
în timp ce noi, restul, vorbim. Când se trezeºte, glumim cealaltã echipã trebuia sã gãseascã lucrul ascuns. Apoi
cu toþii puþin, apoi continuãm. Schimbaþi hainele, era un sistem complicat ºi nebunesc de indicii ºi întrebãri
mobila, tunsorile ºi aceastã scenã poate fi plasatã pe care le producea fiecare echipã. Planul era sã
oricând în ultima decadã. O comuniune care nu are nici atârnãm cutia de chibrituri de un fir, înãuntrul unei þevi
un nume. de scurgere, la marginea drumului. Bãieþii au vorbit
chiar despre cum sã murdãreascã firul ca sã-l facã sã
Sau asta sã însemne colaborare: un fel de joc parã mai vechi, ca sã nu fie vizibil... au vorbit despre joc
complex al consecinþelor sau ºoapte chinezeºti – un fel de câteva ori, mereu adãugând noi reguli, noi locuri pe
nimerit de a confunda intenþiile? strãzi, dar evident neîncepând niciodatã sã joace jocul
cu adevãrat.
Dacã procesul de regie în teatru are de cele mai
În acelaºi timp, un prieten ºi cu mine am gãsit un

trupã. Trebuia sã împartã o camerã. Nu erau împreunã, multe ori în centrul sãu interpretarea unui text ºi fixarea
dar asta nu era o problemã. Au fost puºi în camera unui set de înþelesuri în el, punerea în scenã a unei
copiilor – probabil copiii erau plecaþi sau cine ºtie. Au interpretãri din cele multe posibile – probabil cã noi am
stat în camerã vorbind – era deja foarte târziu – pereþii avut în minte ceva complet diferit – despre teatru sau
erau vopsiþi în culori luminoase, cu imagini, cu nori ºi spectacol ca un spaþiu în care viziuni diferite, sensibilitãþi
rachete. Erau paturi de metal. Au sfârºit prin a se culca diferite ºi intenþii diferite sã se poatã intersecta.
unul cu altul. Patul era prea mic. Erau jucãrii în el.
Într-un eseu nepublicat, John Ashford, acum
Sã fii gol într-o asemenea camerã e un lucru ciudat. directorul The Place Theatre, a numit odatã teatrul
Sexul într-o asemenea camerã e un fel de cãlãtorie în experimental ”o artã compromisã... o afacere
timp. Graniþele dintre real ºi imaginar sunt slãbite. dezgustãtoare, inconsistentã, murdarã, competitivã ºi
Corpul îºi schimbã forma ºi dimensiunile. Eºti privit de colaborativã”, iar nouã ne-a plãcut întotdeauna citatul,
jucãrii. recunoscând în el marea zãpãcealã a propriului nostru
proces creativ, dar ºi apreciind frumosul cuvânt
Într-o altã noapte (ani mai târziu?) Miles nu putea sã ”compromis” – nici o viziune clarã, unicã în munca
doarmã, m-a chemat. Era foarte speriat. S-a uitat la noastrã, nici o linie directorialã minimalistã ºi autoritarã
jucãriile dintr-un colþ al camerei ºi a spus ”Tigrul ºi unul – de vreme ce prin colaborare poþi cãpãta o lume mult
dintre iepuri mã ignorã” – ador faptul cã ceea ce-l mai vraiºte – o lume de acþiuni ce intrã în competiþie
deranjeazã pe el nu este viaþa din aceste animale – ele una cu alta, de abordãri ºi intenþii.
ar putea sã râdã sau sã plângã, sã danseze sau orice
altceva, pe el nu l-ar deranja – îl supãrã doar cã-l ignorã. Ce spune Elizabeth LeCompte undeva despre munca
ei cu The Wooster Group – despre faptul cã treaba ei
Altãdatã: din nou Miles nu poate dormi: o cheamã este sã construiascã rama în jurul vieþii performerilor?
pe D în camerã - ºi spune cã uºile ºi mânerele dulapului
îl fac ”sã se gândeascã cã sunt ochi ºi un nas”. ªi încã o datã: este colaborarea doar o metodã bunã
de a confunda intenþiile? Cred cã da, ºi pentru cã am
încredere în descoperiri ºi accidente ºi nu am încredere
în intenþii, stau la computer ºi fac o listã de neînþelegeri
ºi ne-recunoaºteri din procesul nostru de muncã bazat

pe colaborare, celebrându-le ca fiind mai presus de oftatul de uºurare care s-a auzit din partea performer-
comunicarea clarã: ului odatã ce s-a retras în cabinã (oftat la marginea
râsului ºi a plânsului, oftat aproape un spectacol el
(1) Dau instrucþiuni pentru improvizaþie însuºi) a fost mai miºcãtor, mai captivant decât orice
performerilor, dar ele nu sunt bine auzite – n-am altceva am vãzut. Acele oftaturi marcau cãlãtoria din
nici o idee ce cred oamenii de pe scenã cã fac spaþiul de joc în spaþiul real, înregistrând consecinþa.
– mare parte din ce fac e ridicol, însã vine ºi un
moment pe care nimeni nu-l aºtepta ºi nu-l
prevãzuse, dar care se dovedeºte minunat Joc (2)
(2) Un performer încearcã ceva în improvizaþie,
Jocul este încãrcat, rezoneazã, pentru cã este un
dar nu e bine vãzut sau recunoscut de ceilalþi
câine stupid (precum cel din Showtime) îngrijorându-se
pe scenã – aºa cã ceilalþi se apucã zdravãn de
la limitele a ceea ce este real ºi ce nu... jucându-se la
partea greºitã a bãþului ºi ceva strãlucit se
limita dintre ce este real ºi ce nu, rupând graniþele dintre
întâmplã
aºa-numitul real ºi aºa-numitul fictiv.
(3) Compozitorul nu vede bine ce am fãcut noi pe
M-am întrebat:
scenã ºi scrie o muzicã pe care noi nu o
aºteptam. Ador muzica asta! Ce joc poþi juca folosind 2 oameni, o sticlã de wisky,
o legãturã de ochi ºi un pistol?
(4) Nu-i vãd bine pe performeri – proiectez asupra
lor o narativitate ºi niºte intenþii pe care ei nu le Ce joc poþi juca cu o mânã de haine din magazinele
au – de multã vreme Terry stã în spatele scenei de vechituri ºi o bandã audio cu ritmul încetinit?
vorbind la telefonul deconectat, în timp ce
improvizaþia continuã în jurul ei. Am inventat o Ce joc poþi juca cu patru femei ºi un telefon
întreagã poveste despre cine este ea ºi despre deconectat?
ce vorbeºte, când ceea ce se întâmplã în jur
Uneori, când eram în turneu (acum sau cu ani în
scade în intensitate ºi aud fragmente din ce
urmã, imposibil de spus). Doi oameni, ale cãror nume
spune ºi sunt ºocat sã aflu cã pur ºi simplu
nu pot fi menþionate, au venit sã locuiascã cu cei din
rãspunde unei conversaþii cu un contabil sau un

întotdeauna sã traversezi linia dintre douã lumi sau sã manager de bancã, cu care vorbise cu 10 minute
pierzi ocazia de a o face; sã refuzi sã te întorci. Cele înainte în mod real din birou: ”da, vã înþeleg
cinci chemãri la rampã de la finalul spectacolului Pinei poziþia, dar nu accept cã întârzierea a fost
Bausch, Cafe Müller, pe care l-am vãzut în vara lui 1993, problema sau responsabilitatea mea... da...da..
erau refuzuri aproape pure. Aici, privirile dansatorilor 23 mai.. nu...”
(inclusiv ale lui Bausch) erau la fel de þepene ºi de
distante ºi la fel de pierdute în durere intimã cum Mã holbez la ea – multã vreme incapabil sã admit cã
fuseserã ºi pe parcursul spectacolului – nu era nici o am greºit, dar bucurându-mã de revelaþie.
întoarcere în acest final, sau doar o înclinare a capului Aºadar, colaborarea nu ca un fel perfect de înþelegere
care sã o sugereze, ca ºi cum lumea imaginilor nu putea a celuilalt, ci ca o privire greºitã sau ca o ascultare
fi pãrãsitã, reziduurile ei psihice fiind prea puternice. greºitã, o lipsã deliberatã de unitate. ªi acest aspect al
Probabil blurarea, sfârºiturile inconfortabile ºi procesului de colaborare îºi gãseºte ecoul în spectacol,
riscante precum acestea sunt cele mai bune – ele rãmân fiindcã ce vedem pe scenã nu este o creaþie unitarã – ci
cu noi, la urma urmei, ºi dacã dansatorii Pinei Bausch mai degrabã o coliziune de fragmente care nu prea îºi
nu pot pãrãsi lumea lor, nu-ºi pot încheia cãlãtoria, au locul unul lângã altul, fragmente care se privesc greºit
atunci poate cã nici noi nu putem. sau se ascultã greºit unele pe altele. Un fel de joc pur.
Centrul încãrcãturii ºi miza tuturor finalurilor dificile În Hidden J (1994) Richard în rolul unui Englez beat
de spectacol este negocierea pentru unde vor avea criþã întorcându-se de la o nuntã; Cathy ºi Rob ca
consecinþe evenimentele la care tocmai am fost martori. reporteri stupizi dintr-o zonã de rãzboi a Europei
În spaþiul real sau în cel imaginar? Care va fi transferul? sfãrâmate; Claire stãtea în faþã cu un semn atârnat de gât
Cum va avea el loc? Cum ºi unde vor cãpãta aceste pe care scria LIAR (mincinos); Terry pe post de narator
lucruri înþeles? frivol care nu reuºea sã se hotãrascã în ce secol se
întâmplau toate astea – o piesã plinã de intenþii
La o prezentare de final de atelier, cu ani în urmã, am contradictorii, de fragmentare brutalã.
vãzut un performer scoþându-ºi toate hainele ºi stând
nemiºcat în faþa noastrã câteva minute. Ca acþiune, asta Pentru ei colaborarea n-a însemnat niciodatã unitate
nu însemna aproape nimic (era prea plin de înþeles!!) dar perfectã, ci diferenþã, coliziune, incompatibilitate.

Toatã lumea se alãturã sunt trimiºi într-o cãlãtorie spiritualã, o însãrcinare care
are consecinþe reale, pericole reale, ºi o întoarcere ce
O mare tevaturã plinã de bucurie în jocul morþii din poate aduce daruri reale. În acest caz, spectacolul ca
spectacolul nostru Let de Water Run its Course to the plecare ºi întoarcere se schimbã complet.
Sea that made the Promise (1986) – patru performeri,
Publicul- martor vrea sã mãsoare distanþa (sau sã
douã sticle mari de ketchup de roºii pe post de sânge ºi
simtã apropierea) dintre lumea lui ºi lumea cealaltã.
soundtrack-ul unui serial american prost, sãrituri ºi
Ascultã: picãturi de apã picurând într-o piscinã de pe
schimbãri rapide de canal, schimbãrile de canal sunând
niºte schele pãrãsite, la finalul extraordinarului spectacol
ca niºte împuºcãturi....
al Impact Theatre, The Carrier Frequency de Russell
Concursul are ca scop sã vedem cine joacã cel mai Hoban. Dupã ce spectacolul s-a terminat oamenii n-au
bine scenele de moarte – scene ce devin tot mai mai putut rezista tentaþiei de a veni ºi de a-ºi bãga
glorioase, mai sângeroase, mai violente, mai romantice mâinile în piscinã; testând limitele, ca ºi cum faptul cã
– iar bucuria jocului a fost întotdeauna endemicã – aºa simþeau apa pe degetele lor ar fi putut sã-i ducã un pic
cã toþi cei ce privesc vor sã participe ºi ei. A fost un mai departe înspre locul pe care tocmai îl vãzuserã. Sau
moment de ezitare în rândul performerilor – de parcã ar finalul propriului nostru spectacol Speak Bitterness
fi spus ”chiar trebuie sã-mi torn chestiile astea (1995) unde publicul se strângea adesea la masa foarte
revoltãtoare pe mine din nou?” – dar apoi au muºcat lungã pentru a examina textul care era împrãºtiat de-a
momeala imaginarã, au apucat spray-urile ºi ketchup-ul, lungul ei – oare chiar citeau chestii de acolo? Oare ne
le-au turnat pe ei ºi s-au predat, au cedat, s-au scãpa ceva? Cum te simþi când stai acolo ºi te uiþi de
abandonat... au mers pânã la capãt – s-au aruncat în joc, aproape la scenã?
bucurie purã.
Pina Bausch
Toatã lumea se opreºte
Performance-ul ca modalitate de a merge într-o altã
ªi pe urmã, în mijlocul jocului mai sunt ºi acele lume de unde sã te întorci cu daruri.
momente de pauzã ºi de reflecþie.
Pentru mine, sã pui capãt unui spectacol a însemnat

în timp ce antrenorii-asistenþi-bodyguarzi se uitau de pe Când performerii se uitã unul la altul ºi se gândesc la
margine cu îngrijorare, ca ºi cum ar fi spus ”James a ceea ce tocmai s-a întâmplat. Se gândesc ”dacã toate
mers prea departe de data asta..” Iar pe casetã, aceºti astea erau reale?” sau ”ce facem noi cu adevãrat aici?”
bãgãtori de seamã încercau sã-l opreascã, bãtându-l pe
umãr ca pentru a-i spune ”haide, e de-ajuns, treci înapoi O pâlpâire - între timpul real ºi timpul de pe scenã
în cabina ta”, dar Brown nu ceda, iar bãgãtorii de seamã – între ideea de acþiuni fãrã consecinþe ºi faptul acþiunii
dãdeau din cap dezaprobator, iar Brown transpira, se care doare.
scutura ºi þipa cântând ”Te rog, te rooooog, te roooog!” ªi înapoi la joc – cu vitezã dublatã, cu angajament
. ªi, desigur, el pãrea cu atât mai pãtruns cu cât tipii din plin de bucurie.
spatele lui pãreau mai reci ºi mai distanþi, deloc
impresionaþi de ce se întâmpla pe scenã. Pentru ei au existat întotdeauna aceste semi-opriri
numeroase, sughiþuri, fisuri în curgerea spectacolului,
Din nou, acest fierbinte ºi rece, acest a face ºi a privi momente când un joc s-a oprit, s-a rupt, a explodat, a
pe scenã. alunecat într-un altul sau în spatele lui.
Existau opriri contemplative în Let the Water... unde

Simon spune opreºte-te interpreþii îºi opreau jocul pentru un moment ºi se
gândeau la consecinþele lui.
Poate cã cel mai straniu moment din toate aceste
jocuri era acela când se opreau. Pentru cã în actul opririi ªi mai erau acele interludii stranii, în care oameni
era întotdeauna un timp pentru a mãsura cât de departe angajaþi într-o unicã acþiune pe aproape tot parcursul
au mers lucrurile, cât de mult s-a schimbat lumea din unui spectacol renunþau la aceasta pentru scurtã vreme
cauza jocului/ca urmare a acestuia. ºi brusc fãceau altceva.
Ei erau tentaþi sã se gândeascã la finalurile de De-a lungul spectacolului Showtime, Cathy pretindea
spectacol ca la un fel de întoarcere – un punct din care cã este un câine – sprijinitã în mâini ºi în genunchi, cu o
cãlãtorii, trimiºi sã descopere lucruri într-o ciudatã þarã hainã veche ºi o mascã caraghioasã cu cap de câine
imaginarã, au venit în sfârºit înapoi. În reprezentaþiile (nu-mi amintesc de unde o avea – probabil dintr-un
ºamanice aceastã cãlãtorie e luatã literal – performerii magazin de închiriat costume de mâna a doua – genul

de costum pe care nimeni altcineva nu l-ar fi închiriat toate astea, iar când Cathy vorbeºte (din nou despre
vreodatã). Oricum, Cathy în calitate de câine moarte: o lungã poveste despre cum s-ar sinucide dacã
dezmembrat – alergând ºi lãtrând în toate celelalte scene ar fi sã o facã) mãsurãm distanþa/diferenþa dintre real ºi
– o prezenþã care nu ajuta chiar la nimic - ºi la un fictiv, dintre uman ºi animal, dintre timp real ºi timpul
moment dat Claire decide sã intervieveze câinele – se jocului....
aºazã lângã Cathy, o întreabã dacã ar deranja-o sã
rãspundã la câteva întrebãri, îi aratã microfonul, iar O bizarã reafirmare a jocului; când terminã lunga ei
Cathy rãspunde cu vocea ei ”nu, nu m-ar deranja”. poveste despre sinucidere, Cathy îºi pune din nou masca
de câine. ªi rãmâne în rolul câinelui tot restul
ªi pentru un timp Cathy vorbeºte ºi rãspunde la spectacolului.
întrebãri ºi nu poþi sã fii sigur dacã e Cathy sau câinele
cel care rãspunde. Apoi Claire spune, la un moment dat,
”Cathy, nu crezi cã e momentul sã-þi scoþi aceastã mascã Simon spune priveºte
de câine acum?” ºi atunci câinele cu mutrã prostuþã se
uitã la noi (întrebãtor), iar mâinile lui Cathy ies la ivealã În jocurile de-a moartea cu ketchup ºi filme din Let
ºi ridicã masca de câine ºi îi vedem chipul pentru prima the Water... ºi în multe altele pe care le-au jucat, erau pe
datã în spectacol – dupã 50 de minute sau aºa ceva - ºi scenã mulþi oameni care priveau în timp ce alþi oameni
e transpiratã ºi respirã un pic greu, dar singurul lucru fãceau diferite lucruri. Aceste figuri stãteau ºi priveau,
sigur este cã în ruinele jocului de-a câinele, ea este mai confirmând jocul colegilor lor, încurajîndu-i,
prezentã decât ar fi putut fi vreodatã dacã doar ar fi îndemnându-i, privind cu îngrijorare ºi cu uimire
pãºit pe scenã ºi s-ar fi aºezat – Cathy este foarte acolo, amuzatã, aºteptând sã le vinã rândul.
ºi foarte acum, foarte aici ºi acum, ea este extrem de
Ei adorau acest amestec de cald ºi rece – acest ” a
prezentã în ruinele jocului de-a câinele.
face” ºi ”a privi” – adorau acest fior, aceastã co-prezenþã,
Jocul se opreºte ºi e ca ºi cum ai avea realã nevoie sã aceste sclipiri de timp real ºi timp de joc.
o vezi cum îºi scoate masca de câine, ca sã poþi mãcar
Au vãzut o înregistrare cu James Brown scos în scenã
sã începi sã înþelegi ce-a fost asta, ce însemna cã s-a
pentru un bis, în care Brown era în genunchi ºi, scos din
prefãcut a fi câine atâta timp, ca ºi cum abia acum, când
minþi de emoþie, cânta ”te rog, te rooooog, te roooog!”,
capul de câine dispare ºi jocul se opreºte poþi mãsura

Tim Etchells v12c Book A4 2 1

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Tim Etchells v12c Book A4 2 1

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

pagina ºi cu miºcãrile inconºtiente ale buzelor tale care

dau formã cuvintelor nerostite, se terminã.

Momentul zero al teatrului: 25 de ani de Forced Entertainment 175

Momentul zero al teatrului. Alinierea în faþa scenei,

Este 2 mai 2004, ora 17.15 ºi eu sunt în faþa ecranului

Iar apoi, odatã cu ultimele miºcãri ale degetelor mele

174 Tim Etchells

Purtãm costume la mâna a doua care nu ni se

9 Masacrul de la liceul din oraºul american Columbine, statul Colorado a

Momentul zero al teatrului: 25 de ani de Forced Entertainment 173

Ne aflãm în sufrageria cuiva în Sheffield, uitându-ne

172 Tim Etchells

Un vis preferat era acela în care toate materialele

Gândind în acest fel, spectacolul era întotdeauna

Acest spectacol-fantezie construit din gunoi ar fi

Momentul zero al teatrului: 25 de ani de Forced Entertainment 171

Ne ia mulþi ani sã înþelegem cã, mai mult decât orice

170 Tim Etchells

Nu construieºti o altã persoanã. Ci pe tine, chiar

Te construieºti pe tine ºi din cauza asta instinctele îþi

Momentul zero al teatrului: 25 de ani de Forced Entertainment 169

Ne privim din nou unul pe altul, tu ºi cu mine. Unul

Citesc eseurile lui Tim Etchells. E o bucurie sã le

168 Tim Etchells Momentul zero al teatrului: 25 de ani de Forced Entertainment 9

10 Tim Etchells Momentul zero al teatrului: 25 de ani de Forced Entertainment 167

166 Tim Etchells Momentul zero al teatrului: 25 de ani de Forced Entertainment 11

12 Tim Etchells Momentul zero al teatrului: 25 de ani de Forced Entertainment 165

Forgetting/A uita Cã s-ar putea ca asta sã însemne cã eºti tu însuþi.

Cã nu trebuie sã accepþi nici o încercare a altora de

Sã uiþi de vântul care se zbate prin copaci ºi de Pentru cã asta îi sperie.

Îi pune faþã în faþã cu propriile limite.

164 Tim Etchells Momentul zero al teatrului: 25 de ani de Forced Entertainment 13

Cristina Modreanu Energy/Energie

N-a fost vorba doar despre inteligenþã. De fapt,

Spectacolul The Carrier Frequency al Impact Theatre5

5 Companie americanã de teatru contemporan din San Francisco Bay Area

6 Scriitor american de ficþiune ºi science-fiction, n. 1925

14 Tim Etchells Momentul zero al teatrului: 25 de ani de Forced Entertainment 163

În timp ce actorii improvizeazã, evenimentele din

162 Tim Etchells Momentul zero al teatrului: 25 de ani de Forced Entertainment 15

3 Raimund Hoghe a fost timp de mai bine de un deceniu dramaturgul Pinei

4 Elevator Repair Service este un grup teatral cu sediul la New York,

16 Tim Etchells Momentul zero al teatrului: 25 de ani de Forced Entertainment 161

160 Tim Etchells Momentul zero al teatrului: 25 de ani de Forced Entertainment 17

18 Tim Etchells Momentul zero al teatrului: 25 de ani de Forced Entertainment 159

158 Tim Etchells Momentul zero al teatrului: 25 de ani de Forced Entertainment 19

Într-adevãr, aºa cum suferinþele noastre aveau un

20 Tim Etchells Momentul zero al teatrului: 25 de ani de Forced Entertainment 157

În orice caz dacã era teatru, mirosea totuºi puþin ºi a

La urma urmei, în ce priveºte decorul, tot ceea ce am

156 Tim Etchells Momentul zero al teatrului: 25 de ani de Forced Entertainment 21

* Tãcerea care se lasã când hoþul scapã cu aurul furat

Tãcerea care se lasã când îþi scufunzi capul în apa

22 Tim Etchells Momentul zero al teatrului: 25 de ani de Forced Entertainment 155

154 Tim Etchells Momentul zero al teatrului: 25 de ani de Forced Entertainment 23

24 Tim Etchells Momentul zero al teatrului: 25 de ani de Forced Entertainment 153

152 Tim Etchells Momentul zero al teatrului: 25 de ani de Forced Entertainment 25

* (2) Un text cu promisiuni

ªi desigur vorbeºte despre Anglia ºi despre toþi

26 Tim Etchells Momentul zero al teatrului: 25 de ani de Forced Entertainment 151

150 Tim Etchells Momentul zero al teatrului: 25 de ani de Forced Entertainment 27

În spectacolele 200% & Bloody Thirsty (1987/1988)

28 Tim Etchells Momentul zero al teatrului: 25 de ani de Forced Entertainment 149

Abcdefghijklmnopqrstuvwyz Cred cã teatru înseamnã sã faci publicul sã-ºi punã