ELABORAREA METODICĂ Nr 9

TEMA: Edentaţia totală şi aspectele câmpului protetic. Amprentarea preliminară şi

confecţionarea modelului preliminar. Confecţionarea lingurilor individuale.

ÎNTREBĂRI DE CONTROL

1. Etiologia edentaţiei totale.

Edentatia totala e entitatea clinică ce se caracterizează prin absenţa tuturor unităţilor

dento-parodontale de pe unul sau ambele maxilare, însoţită de perturbarea
consecutivă a funcţiilor esenţiale ale sistemului orofacial: masticaţie, fonaţie,
fizionomie, automenţinere cu elementele sale de autoapărare, autostimulare,
autoreglare, la care se adaugă cele patru procese nervoase: stereognoza, topognoza,
proiecţia şi percepţia.
Când absenţa dinţilor este prezentă la ambele hemiarcade este vorba de edentaţie
totală bimaxilară, respectiv edentaţie totală unimaxilară, când este interesat un singur
maxilar.

ETIOLOGIE
Lipsa congenitală a tuturor mugurilor dentari se numeşte anodonţie totală, acest fapt
atrăgând după sine insuficienta dezvoltare a oaselor maxilare, ceea ce va îngreuna
mult protezarea ulterioară
Edentaţia totală este urmarea unor:
 complicaţii ale cariei dentare, urmată de extracţie
 boli parodontale, cu afectarea parodonţiului profund, ducând în final la
mobilitatea dintelui
 procese infecţioase endoosoase
 traumatisme dento-maxilare
 afecţiuni tumorale care în urma rezecţiei osoase duc la pierderea dinţilor
implantaţi
 iatrogenii din protetica dentară (legate de concept, etape clinico-tehnice)
 nevralgii trigeminale, când sunt extraşi nejustificat anumiţi dinţi
 boala de focar
2. Câmpul protetic edentat total, noţiune, elementele componente, caracteristica.

Campul protetic edentat total este reprezentat de tesutul osos al maxilarelor si

fibromucoasa supraiacenta, impreuna acestea formeaza baza organica pentru sprijinul
protezelor totale.

Campul protetic la maxila este reprezentat de:

 Bolta palatina;
 Tuberozitatile maxilare;
 Fibromucoasa.
Apofiza alveolara inalta si lata ofera posibilitati favorabile de sprijin si stabilizare a
protezei totale, iar micsorarea ei treptata in volum duce la atrofia tesutului osos, scade
si gradul de mentinere a protezei.
Tuberozitatile maxilare pot fi comparate cu o prelungire a apofizei alveolare care
formeaza proeminente osoase in zona posterioara. Au functie in mentinerea si
stabilizarea protezei superioare. Daca aceste formatiuni sunt pronuntate, au versante
paralele intre ele, atunci favorizeaza retentivitatea protezei si invers, daca au un volum
redus sau sunt caracterizate prin absenta oricarui relief, reprezinta un factor negativ in
stabilizarea protezelor totale.
Bolta palatina are forme diverse de la pacient la pacient, cu valori protetice in sens
pozitiv sau negativ, dependenta de forma si inaltimea apofizei alveolare si a
tuberozitatilor maxilare. La nivelul suturii mediene a boltei palatine in unele situatii
clinice poate fi evidentiat torusul palatin, gaura incisiva. Prezenta torusului palatin
influenteaza negativ in mentinerea PT (astfel el va foliat).
Fibromucoasa este divizata in fibromucoasa fixa si mobila. La trecerea fibromucoasei
fixe in cea mobila exista o zona de trecere numita fibromucoasa pasiv mobila sau
neutra. Ea are o latime de 1-3 mm si se localizeaza de-a lungul fundului sac vestibular.
Aceasta zona favorizeaza fenomenul de succiune.

Suprafata de sprijin a maxilei variaza de la 18-40cm 2. Apofiza alveolara edentata este

supusa atrofiei si in sectiune capata o forma variata.
Atrofia progresiva centripeta a apofizei alveolare duce la o variabilitate de forme:
 Simetrica sau asimetrica
 Regulata sau denivelata
 Uniforma sau atipica.

Campul protetic mandibular este reprezentat de:

 Tuberculii piriformi;
 Torusul mandibular;
  Liniile oblica interna si externa;
 Fibromucoasa.
Tuberculii piriformi reprezinta formatiunea fibromucoasei retromolare bilaterale fiind
situati in triunghiul retromolar, si intrecand limita distala a bazei protezei.
Torusul mandibular este localizat in dreptul premolarilor, bilateral, deasupra liniei oblice
interne si reprezinta o proeminenta osoasa de forma rotunda. In cazul in care este
exprimat impiedica tratamentul protetic. Aceasta zona permanent este traumatizata de
marginea protezei, implicand corijari multiple.
Linia oblica interna apare ca o proeminenta ascutita si dureroasa la presiuni. La acest
nivel are loc insertia muschiului milohioidian si constrictorului superior al faringelui si
astfel delimiteaza marginile posteroinferioare ale protezei.
Linia oblica externa reprezinta locul de insertie a muschiului buccinator. Uneori atrofia
apofizei alveolare se reflecta si asupra acestei linii. In caz de o atrofie pronuntata, cand
nivelul apofizei alveolare se gaseste la nivelul orificiului mentonier, la compresia bazei
protezei pot aparea dureri.
Mandibula are o suprafata de sprijin de 6-12 cm 2. Atrofia apofizei alveolare mandibulare
este mai accentuata decit a apofizei maxilare.

Stratul fibromucos sufera si el schimbari in urma extractiei dintilor. Aceste modificari

sunt exprimate in forma de atrofie a fibromucoasei, caracterul si gradul careia depind de
maladiile generale, locale, de varsta, de perioada de vreme parcursa din momentul
instalarii edentatiei pana cand pacientul se adreseaza la medic.
Gradul de aderenta a fibromucoasei de os este diferit si depinde de variabilitatea
stratului submucos. Pe torusul palatinal, tuberozitatile maxilare si apofiza alveolara se
poate intalni des o fibromucoasa puternic aderenta, din cauza tesutului submucos
redus, cu o vascularizare slaba si o sensibilitate dureroasa la palpare. In locurile unde
fibromucoasa imobila are un strat submucos mai abundent, ea are proprietatea de a fi
comprimata in directie verticala, avand deci insusiri de rezilienta, calitate favorabila
pentru tratamentul protetic. Gradul de rezilienta a fibromucoasei determina calitatea
campului protetic si individualizeaza utilizarea materialelor si a tehnicilor de amprentare.
E Gavrilov considera ca rezilienta mucoasei depinde mai mult de numarul de vase
sangvine ale fibromucoasei. Insusirea vaselor sangvine de a se deserta si umple cu
sange duce la micsorarea sau sporirea volumului fibromucoasei, numit sistem de
tampon. S-a contatat ca fibromucoasa care acopera apofiza alveolara si o parte a
palatului dur pe linia de sutura sagitala are putine vase sangvine si de aceea insusiri de
tampon practic nu are, pe cand cea din zona dintre baza apofizei alveolare si linia de
sutura sagitala dispune de o retea destul de deasa a vaselor, densitatea carora se
mareste in directie distala spre linia „A”, unde concomitent se evidentiaza si insusirile de
tampon ale tesutului fibromucos.

3. Aspectul apofizelor alveolare în edentaţia totală, caracteristica după Schroder

şi Koller.
Dupa Schroder se deosebesc 3 tipuri de atrofii alveolare maxilare:
Tipul I
 Prezenta unei apofize alveolare pronuntate, semiovale, care uniform este acoperita
cu o mucoasa normala depasind cu mult nivelul boltii palatine.
 Are tuberozitatile bine exprimate
 Torusul palatin mai putin exprimat sau in lipsa.
 Plica trecatoare si locul de insertie a muschilor se gasesc la distanta destul de
mare de la suprafata apofizei alveolare.
 Este cel mai favorabil pt tratament protetic, deoarece formatiunile anatomice sunt
destul de exprimate si nu impiedica fixarea protezei.

Tipul II
 Prezenta unei apofizei alveolare late, din cauza atrofiei medii depasind putin nivelul
boltii palatine.
 Tuberozitatile maxialare sunt mai putin exprimate.
 Plica trecatoare si locul de insertie a muschilor se gasesc mai aproape de suprafata
apofizei alveolare comparativ cu tipul I.
 Conditii bune de tratament protetic, insa contractia brusca a muschilor in unele
cazuri poate duce la esec.

Tipul III
 Apof.alveolara este disparuta.
 Prezenta unei bolti palatine aproape plata.
 Tuberozitatile maxilare sunt atrofiate esential.
 Plica trecatoare si locul de insertie a frenumului buzei super si a muchilor se afla la
nivelul coamei apof.alvelare.
 Tratament protetic este nefavorabil.
Dupa Kӧller se deosebesc 4 tipuri de atrofii alveolare mandibulare:
Tipul I
 Apofiza alveolara prezinta o inaltime bine exprimata, egala pe toata intinderea,
resorbtia producindu-se intr-o mica masura.
 Creasta apofizei alveolare este rotunjita si favorabila pentru baza protezei,
deoarece impiedica microexcursia protezei ce poate avea loc la miscarea
mandibulei.
 Locul de insertie a muschilor si plica trecatoare a mucoasei sunt situate la o
distanta considerabila de virful apofizei alveolare.
 Tratament protetic este cel mai favorabil.

Tipul II
 Atrofia apofizei alveolare este uniforma pe toata intinderea, insa este destul de
avansata, afectind in unele cazuri si corpul mandibulei.
 Procesul de resorbtie se accentueaza si ajunge la linia oblica interna si externa,
apofiza se transforma intr-o depresiune.
 Apofiza alveolara in zona frontala deseori capata o forma ascutita, ce impiedica
protezarea.
 Locul de insertie a muschilor este situat aproape pe marginea crestei.
 Tratamentul protetic este foarte dificil. Deoarece lipsesc formatiuni anatomice
retentive, iar insertia fasciculelor musculare este aproape pe virful crestei alveolare,
ceea ce duce la miscarea protezei.

Tipul III
 Apofiza alveolara este atrofiata esential in sens lateral si mai putin frontal, datorita
faptului ca dintii laterali au fost pierduti mai timpuriu decit cei frontali.
 Tratamentul protetic este mai favorabil fiindca atrofia apofizei alveolare in zonele
laterale nu impiedica microexcursia protezei in plan transversal.
 Zona de retentia este doar prezenta in regiunea frontala care impiedica miscarea
protezei in plan sagital – in directia antero-posterioara.

Tipul IV
 Atrofia apofizei alveolare este accentuata in zona frontala si putin exprimata in
regiunile laterale.
 Stabilizarea protezei este asigurata numai in directia transversala, pe cind in plan
sagital este foarte slaba datorita posibilitatii de alunecare a protezei inainte.
4. Fibromucoasa câmpului protetic edentat total, caracteristica formaţiunilor
anatomice şi după Suplle, Gavrilov.
La maxila apofiza alveolare si bolta palatina este acoperita cu fibromucoasa imobila
(fixa), iar cea care tapeteaza plica trecatoare vestibulara si valul palatin este mobila. La
trecerea mucoasei imobile in mobila este situata fibromucoasa neutra sau pasiv mobila.

Pe torusul palatin, tuberozitatile maxilare si apofiza alveolara se poate intilni o

fibromucoasa puternic aderenta din cauza tesutului submucos redus, cu o vascularizare
slaba si o sensibilitate dureroasa la palpare.
In locurile unde fibromucoasa imobila are un strat submucos mai abudent, ea are
proprietatea de a fi comprimata in directie verticala, avind deci insusirea de rezilienta,
calitate favorabila pentru tratament protetic.

Dupa Supple, fibromucoasa se clasifica:

1. Fibromucoasa cu grosime si grad de rezilienta medii, amortizeaza socurile si
reduce deplasarea protezei.
2. Fibromucoasa atrofiata subtire cu grad de rezilienta mic, este inapta sa suporte
presiunile.
3. Fibromucoasa groasa cu grad mare de rezilienta care favorizeaza deplasarea
protezelor.
4. Fibromucoasa hipertrofica mobila care trebuie indepartata chirurgical pt a asigura
fixarea si stabilitatea PT.

E Gavrilov considera ca rezilienta mucoasei depinde mai mult de numarul vaselor

sangvine ale fibromucoasei. Insusirea vaselor sangvine de a se deserta si umple cu
singe duce la micsorarea sau sporirea volumului fibromucoasei, numita sistem de
tampon. Atfel fibromucoasa se clasifica:
1. Zonele tampon slab exprimata: este fibromucoasa care acopera apofiza
alveolara si o parte a palatului dur pe linia de sutura sagitala.
 2. Zonele tampon mediu exprimata: este fibromucoasa dintre apofiza alveolara si
linia de sutura.
3. Zonele tampon exprimata accentuat: este fibromucoasa care se gaseste in
directia distala spre linia «A»

5. Proteza totală – elementele componente, caracteristica.

Proteza Totala – este un corp fizic rigid si rezistent la actiunea presiunilor masticatoare, utilizata
in terapia edentatiei totale cu scopul restaurarii arcadelor dentare si a functiilor dereglate ale
sistemului stomatognat.

Proteza totala este alcatuita din:

 Baza
 Arcadele dentare cu dinti artificiali.

Baza este alcatuita din sei unite cu o placa palatinala la maxila, iar la mandibula placa se
confunda cu versantul lingual al seii.
Baza protezei acopera toata suprafata cimpului protetic transmitind presiunile masticatoare
substratului osos prin intermediul fibromucoasei cimpului protetic.
Baza poate fi confectionata din:

 Acrilat
 Aliaje metalice (grosimea 0.4-0.6 mm prin stantare sau turnare, cu aliaje: aur platinat
sau aliaje CrCo)
! Majorarea rezistentei bazei acrilice este posibila si prin introducerea in grosimea bazei a unei
retele metalice rigide sau a fibrelor de sticla distribuite sub forma de retea, marind astfel
rezistenta la fracturare. In caz de exostoze sau margini osoase ascutite baza in aceasta zona se
confectioneaza din doua straturi: dur si moale (baza cu captuseala).
Baza protezei prezinta 2 suprafete:

 Interna: care se afla in contact cu fibromucoasa cimpului protetic, si este caracterizata

de un microrelief identic cu cel al fibromucoasei
 Externa: orientata bucal, care se afla in contac cu limba si mucoasa obrajilor avind un
aspect lucios obtinut prin lustruire, ce favorizeaza alunecarea tesuturilor moi ce vin in
contact cu baza, nu produce leziuni tesutului mucos si nu retentioneaza resturi
alimentare.
Baza protezei acopera:

 La maxila: palatul dur, apofiza alveolara, tuberozitatile si se termina in regiunea liniei

«A». Grosimea de 1.5-2.5mm
 La mandibula: in intregime apofiza alveolara, total sau partial tuberculii piriformi.
Grosimea de 1.5-2 mm. Grosimea bazei nu este uniforma. Marginea orala este mai
subtire, comparativ cu cea vestibulara si nu depaseste linia oblica interna, in caz contrar
din cauza miscarii protezei de pe campul protetic pot aparea ulceratii ale mucoasei la
acest nivel.
Arcada dentara artificiala formeaza suprafata functionala a protezei si este formata din 14 dinti
artificili confectionati din acrilat sau portelan fixati prin legaturi pe cale chimica sau prin retentii
mecanice.
Dintii artificiali sunt confectionati sub forma de garnituri; pe fiecare placuta a garniturii sunt
indicate: culoarea, forma si dimensiunea.

6. Etapele clinico-tehnice de confecţionare ale protezei totale.

Etapele:
Clinic: amprentarea preliminara (anatomica)
Laborator – realizarea modelului preliminar si confectionarea lingurii individuale.
Clinic – amprentarea functionala (finala).
Laborator – realizarea modelului de lucru (final) si confectionarea sabloanelor cu bordurile de
ocluzie.
Clinic – determinarea relatiilor intermaxilare.
Laborator – fixarea complexului model-sablon in ocluzor sau articulator si realizarea arcadelor
dentare.
Clinic – proba machetei protezelor totale.
Laborator – transformarea machetei in proteza, prelucrarea, slefuirea si lustruirea.
Clinic – aplicarea protezei pe cimpul protetic.

7. Amprentarea preliminară a câmpului protetic edentat total – scopul, materiale

şi utilaj necesar.

Amprentarea preliminara (anatomica) –dupa examenul general si local al pacientului se trece la

amprentarea preliminara, numita si amprentare primara, care reprezinta imaginea negativa a
campului protetic.

Scopul amprentarii preliminare este obtinerea unui model de lucru pe care se va confectiona
lingura individuala. Prin urmare exactitatea confectionarii lingurii individuale depinde de
calitatea amprentei preliminare. Concomitent amprenta preliminara permite determinarea
profunzimii plicelor trecatoare ale mucoasei, starea generala a campului protetic, pozitia si
directia insertiilor muscular si ligamentare care ulterior urmeaza sa fie eliberate. Pentru
atingerea acestor obiective este necesar sa acordam maximum de atentie alegerii lingurii
amprentare standard, materialului si tehnicii de amprentare.

Utilajul si materiale necesare:

 Lingura standard;
  Material de amprentare:
 materiale termoplastice indicate pentru campurile protetice dure;
 ghips si alginate pentru campurile protetice moi

Cerinte catre amprenta preliminara:

1. sa fie redat fidel campul protetic;
2. marginile amprentei sa fie netede si sa corespunda formei plicei trecatoare din partea
vestibulara la ambele maxilare, iar la mandibula si din partea linguala
In caz contrar amprenta preliminara avand marginile mai scurte sau mai lungi va rezulta si un
model corespunzator, in ambele cazuri fiind necesare interventii suplimentare esentiale pentru
corectarea lingurii individuale la etapa clinica de adaptare.

8. Modelul preliminar – scopul şi metodica de confecţionare.

Modelul preliminar: este copia fidela pozitiva a campului protetic, realizat cu amprenta
preliminara si se realizeaza cu scopul realizarii lingurii individuale necesare pentru ca mai apoi
sa se efectueze modelul functional pe care se va realiza lucrarea protetica.
Metodica de confectionare: Se realizeaza din ghips simplu pe baza amprentei primare sau
preliminare si ulterior se pregateste prin foliere si deretentivizare precum si izolare pentru ca sa
se realizeze lingura individuala.
Pentru aceasta se alege initial lingura standard, se scoate amprenta utilizand materialul de
amprentare potrivit, si pe baza acesteia se toarna modelul preliminar.
Se recomanda ca modelul sa fie confectionat din ghips dur ce poseda rezistenta si duritate
corespunzatoare pentru urmatoarele etape.
Tehnica de confectionare a modelului:
Initial se prepara pasta de ghips de consistenta smantanoasa urmand urmatorii pasi: in vas se
toarna apa si apoi se toarna ghipsul pana la saturare, astfel incat la suprafata apei se formeaza
o movilita de ghips uscat, aceasta se amesteca cu spatula formand o masa omogena.

Punem amprenta pe masuta vibratorie, pe portiunea cea mai proeminenta a amprentei se

prelinge pasta de ghips preparata. Se favorizeaza prin vibratii patrunderea pastei pana la
umplerea tuturor incluziunilor amprentei lasandu-se liber 0,5 mm de la marginea libera a
amprentei. Ulterior pe masa de lucru se toarna o movilita de pasta de ghips (sau se utilizeaza
conformator care se umple cu ghips) si se aplica deasupra ei amprenta umpluta, astfel incat
partea posterioara a ei sa fie paralela cu masa de lucru si dimensiunea soclului sa fie de 1,5- 2
cm, se netezeste, iar dupa priza amprenta se inlatura si la soclator se fasoneaza soclul.

9. Linguri de amprentare standarde şi individuale. Caracteristica.

Lingurile de amprentare –cu ajutorul acestora se obtin amprente, reprezinta un suport rigid,
rezistent, nedeformabil pe care se depune materialul de amprentare si se plaseaza pe campul
protetic.

Lingurile amprentare sunt diverse dupa dimensiuni si forme, caracteristice pentru maxila si
mandibula.
Lingurile pentru obtinerea amprentei de pe maxila este compusa din baza, care acopera palatul
dur, versantul vestibular al apofizei alveolare si arcada dentara. In partea anterioara e
solidarizat manerul lingurii, care permite manevrarea in timpul introducerii si indepartarea
amprentei de pe campul protetic. Manerul reprezinta un element de reper pentru asezarea
simetrica a lingurii cu material de amprentare pe campul protetic.

Lingurile mandibulare se deosebesc de cele maxilare prin:

a. Rascroirea bazei la crearea locului pentru limba
b. Prezenta bordurii linguale ce acopera versantul intern al apofizei alveolare.

Sunt 2 tipuri de linguri:

a. Linguri standard
se cunosc si sub denumirea de linguri universale, confectionate industral, variate ca dimensiuni,
din materiale metalice si nemetalice. Se realizeaza pentru fiecare maxilar cat si pentru
realizarea concomitent a amprentei de pe ambele maxilare in pozitii de intercuspidare maxima.

b. Linguri individuale
sunt confectionate in conditii clinice din materiale termoplastice sau in conditii de laborator din
acrilate auto si termopolimerizabile, adaptate prin slefuire la dimensiunea campului protetic
individual.
10. Particularităţile modelării din ceară de bază a lingurilor individuale de
amprentare la maxilă şi mandibulă la confecţionarea prin tehnica de laborator.

Este utilizata ceara pentru modelarea machetei protezelor mobilizabile (ceara de baza).
Tehnica realizarii lingurii individuale depinde de:

 maxilarul la care se confectioneaza

 prezenta (edentatie partiala) sau lipsa dintilor (edentatie totala)

La maxila:

 Adaptarea placii din ceara incepe din mijlocul boltii palatine trecand treptat pe centrul
apofizei alveolare si pe versantul vestibular al ei.

La mandibula:

 Adaptarea se face simultan, atat pe versantul lingual, cat si pe cel vestibular al apofizei
alveolare sau poate fi inceputa de pe versantul lingual al campului protetic, trecand
treptat pe cel vestibular.

In timpul modelarii placa de ceara poate fi de mai multe ori incalzita in caz de pierdere a
plasticitatii ei. Este necesar de-a nu admite subtierea placii ce poate conduce la micsorarea
rezistentei lingurii individuale.
Dupa adaptarea finala, sunt inlaturate prin taiere portiunile placii care depasesc limitele trasate
pe model, iar marginile se rotunjesc adaptand-o astfel din nou la model. Astfel este
confectionata baza lingurii individuale. La fel din ceara se confectioneaza manerul (din ceara
ramasa de la baza lingurii individuale). Apoi manerul se lipeste de baza lingurii individuale,
corespunzator varfului apofizei alveolare pe linia mediosagitala. Manerul poate fi confectionat
si din sarma.

11. Particularităţile de confecţionare din acrilat autopolimerizabil a lingurilor

individuale de amprentare.
Pentru confectionarea lingurii din acrilat autopolimerizabil:

 Modelul este pregatit ca si in cazul realizarii lingurilor din ceara, fiind initial izolat cu
substante folosite la izolarea tiparelor.
 Dupa aceasta se pregateste intr-un godeu de sticla sau portelan acrilatul
autopolimerizabil dupa indicatiile in proportie de 2:1, se amesteca cu spatula pentru a
 obtine o pasta omogena din care se formeaza folii cu grosimea de 2-3 mm cu o forma si
dimensiunile corespunzatoare maxilei si mandibulei.
 Pe marginile unei placi se lipesc benzi de ceara cu grosimea si latimea de 2,5-3 mm
realizand forma modelului cu dimensiuni corespunzatoare.
 Intre benzile primei placi de sticla se introduce acrilatul in stare plastica si se preseaza cu
a doua placa.
 Manerul lingurii se confectioneaza cu acelasi material, folosind surplusurile de acrilat
inlaturate.
 Dupa polimerizarea definitiva, lingura e detasata de pe model si cu ajutorul
instrumentelor abrazive rotative se netezesc si se rotunjesc marginile.
 La indicatia medicului, baza lingurii se perforeaza, creand orificii de 1,5-2 mm la o
distanta de 8-10 mm unul de altul (reprezinta canale de evacuare a surplusului de
material amprentar).

12. Particularităţile de confecţionare din acrilat termopolimerizabil a lingurilor

individuale de amprentare.

 La inceput se modeleaza macheta lingurii din ceara, marginile careia se lipesc de

model.
 Modelul impreuna cu macheta sau numai macheta se ambaleaza in chiuveta, se
realizeaza tiparul si se introduce in el acrilatul solicitat, supunandu-l regimului termic
de polimerizare.
 Dupa dezambalare lingura se finiseaza mecanic.

Utilaj:
1. Model-fontom a câmpului protetic
2. Măsuţă vibratoare,linguri amprentare.
3. Spirtiere,şlifmotor
Instrumente:
1. Set de instrumente
2. Bisturiu,bol din cauciuc, spatulă
3. Spatulă de modelat
4. Instrumente abrazive
Materiale:
1. Ceară lipicioasă, ceară de bază
2. Ghips,etanol
3. Acrilat autopolimerizabil.
4. Acrilat termopolimerizabil.