MANAGEMENTUL COMBATERII

INTEGRATE A BOLILOR ŞI
DĂUNĂTORILOR LA CULTURA DE
LUCERNĂ (Medicago sativa L.)

MASTERAND:
Petrescu Elena

2012

1
 TEHNOLOGIA LUCERNEI PENTRU NUTREŢ

La ora actuala lucerna este o planta cu calitati deosebite, motiv pentru care este
raspandita in toate tarile cu climat temperat din ambele emisfere. Este mult apreciata datorita
unor multiple intrebuintari ca planta furajera, avand o mare capacitate de productie si o buna
perenitate. De asemenea este rezistenta la ger si seceta raspunzand insa foarte bine la irigare. Are
o mare capacitate de otavire, in conditii optime de cultura putand fi recoltata de 5-6 ori pe an.
Lucerna poate fi folosita ca nutret verde, fan, semifan, siloz (in amestec cu gramineele),
faina de fan, granule sau brichete cat si la prepararea furajelor combinate. De asemenea lucerna
este un component de baza al pajistilor temporare folosite prin cosit. In sistemul de cultura
biologica, fanul de lucerna ocupa un rol esential in sistemul de furajare a bovinelor.
Lucerna este una din plantele amelioratoare ale solului prin cantitatile  mari de substanta
organica bogata in azot pe care le lasa, prin imbunatatirea starii fizice a lui.VARGA si colab.
(1998) arata ca importanta lucernei se datoreaza in principal faptului ca, in conditii favorabile
produce 100 t/ha masa verde sau peste 20 t/ha fan; are o valoare nutritiva foarte ridicata, fiind
bogata in proteine, energie neta, vitamine etc.; poate fi cultivata in zone geografice diferite,
reactioneaza favorabil la irigare si are importanta deosebita in rotatia culturilor.
Lucerna este o planta perena, traieste pana la 10 ani, iar in conditii speciale mai mult
chiar, pana la 30 de ani. Folosirea ei economica este de 4-5 ani.
Samanta lucernei este mica avand lungimea de 2,2-2,8 mm, latimea de 1,0-1,7 mm iar grosimea
de 0,5-1,2 mm, MMB este de 2 g, masa hectolitrica 76 kg, 1 kg continand 500.000 seminte.
Samanta contine: 35,1-42,6 % proteine, 10,2-12,4 % celuloza, 3,5-4,4 % cenusa.
Germinarea incepe la +1 oC. Samanta proaspata are o germinare slaba. Din semintele lucernei 4-
46 % sunt seminte tari, care din cauza tegumentului lor ingrosat, incoltesc dupa mult timp.
Pentru a se indeparta acest tegument semintele se tin in 10-15 minute in HCl concentrat dupa
care se spala bine.
Radacina este tipic pivotanta. Pe radacini sunt nodozitati ca urmare a simbiozei cu
Rhizobium meliloti. Bacteriile care se gasesc in sol, patrund in radacini prin intermediul
perisorilor radiculari. In punctele de infectie se produce inmultirea celulelor si in consecinta
ingrosarea nodozitatilor. Nodozitatile se formeaza la inceput pe radacina pivotanta si apoi pe
celelalte radacini.
Dupa incoltirea semintelor apare tulpina primara care creste in lungime si apoi se ramifica.
Locul primei ramificari se ingroase si formeaza coletul.
Lastarul principal se dezvolta din colet, el se ramifica prin mugurii aflati la axila
frunzelor formand lastari secundari.
Frunzele sunt trifoliate, obovate sau lanceolate, cuneate. Foliola din mijloc este mai lung
petiolata decat celelalte. Frunzele reprezinta 55-60 % din greutatea totala a masei verzi la
imbobocit si numai 42-44 % la sfarsitul infloritului.
Floarea. Lastarii trec in faza generativa dupa formarea a 5-15 lastari (numar depinzand
de soi si factorii de clima).
Floarea este tipica pentru leguminoase, corola fiind alcatuita din stindard, doua aripioare, o
luntrita (unirea a doua petale). Staminele sunt 9+1. Ovarul contine 15 ovule terminate printr-un
stil incovoiat in afara cu un stigmat bilobat.Fecundarea este entomofila.
Lucerna prefera soluri cu textura mijlocie spre usoara care ingaduie radacinilor sa
patrunda in adancime si care permit o aerare mai buna, avand un efect pozitiv asupra

2
nodozitatilor. Lucerna creste si pe soluri mai grele, in special pe cele bogate in substante
nutritive.
In general lucerna nu este prea exigenta fata de planta premergatoare. Se comporta bine
mai ales dupa plantele care fac posibila o lucrare timpurie si de buna calitate a solului si permit
combaterea in conditii bune a buruienilor. Bune premergatoare sunt cerealele, sau alte culturi
furajere, ce parasesc terenul devreme.
Lucerna este o excelenta planta premergatoare. Aceasta deoarece lasa terenul curat de
buruieni si il imbogateste in azot si calciu. Ea extrage substante nutritive din straturile profunde
ale solului, care vor fi folosite de plantele urmatoare, aeriseste bine solul, imbunatateste structura
solului si ofera conditii excelente radacinilor plantelor de a patrunde mai usor in straturile
profunde ale solului pe urmele lasate de radacinile moarte. Datorita acelorasi cauze plantele ce
urmeaza dupa lucerna sufera mai putin de seceta. Desi este o foarte buna premergatoare si pentru
plantele ce se seamana in randuri dese, dupa lucerna este bine sa urmeze prasitoare deoarece
astfel se pot distruge lastarii de lucerna ce apar. Daca nu urmeaza o prasitoare inainte de
destelenire trebuie efectuata o decoletare energica.
Daca dupa lucerna in asolament sunt prevazute cerealele de toamna, atunci destelenirea
trebuie efectuata dupa prima coasa. Nu se recomanda cultura graului dupa lucerna deoarece
parazitul Fusarium culmorum devine foarte agresiv, cauzand pagube apreciabile. Pentru celelalte
cereale trebuie administrate corespunzator ingrasamintele pentru a evita caderea.
In zonele unde sfecla este atacata de Helicobazidium purpureum, sau sfecla si cartofii de
Actinomyces scabies acestea nu se vor cultiva cel putin 3 ani dupa destelenire, pentru ca lucerna
este o buna gazda pentru acesti paraziti.
Lucerna este o planta de primavara de aceea trebuie semanata primavara, dar poate fi
semanata in anumite conditii si la mijlocul si la sfarsitul verii. Epoca optima pentru semanat
lucerna este primavara devreme, imediat ce se poate iesi in camp. In conditiile tarii noastre
exigentele pentru germinarea si dezvoltarea lucernei sunt satisfacute, in cazul semanatului
primavara, cand temperatura solului la nivel de incorporare a semintei este de 4-5 oC.
Lucerna are o foarte buna rezistenta la inghet cand are 2-3 frunze trilobate, dar in aceasta
fenofaza rezistenta la descaltare este mica.
Semanatul la inceputul verii in conditiile tarii noastre, chiar in cazul unei bune
aprovizionari cu apa, are dezavantajul ca temperaturile excesive, de la sfarsitul lunii iulie si
inceputul lunii august, duc la pieirea masiva de plante.
Asupra densitatii de semanat la lucerna exista date inca din secolul trecut. Majoritatea
cercetatorilor considera ca pentru o planta suprafata optima este de 13,6-27,0 cm2. Aceasta e
realizeaza cu o norma de semanat de 15-31 kg/ha. Este important de retinut ca norma de samanta
este conditionata de patul germinativ, de umiditatea din sol, de posibilitatile de imburuienare a
culturii.
Densitatea optima este cand pe 1 m2 se asigura 950-1100 seminte germinabile ceea ce
corespunde cu 20-22 kg/ha. Norma se poate reduce, in conditiile unei umiditati optime si a unui
pat germinativ excelent pregatit, la 300-400 seminte germinabile/m2 (6-8 kg/ha); in cazul in care
se folosesc erbicide pentru combaterea buruienilor norma de semanat de asemenea se poate
reduce cu 10-20 %, acelasi lucru se poate face si in conditii de irigare.
Lucerna este o planta cu samanta mica, ca atare adancimea de semanat este mica (Se
poate deci concluziona ca pe cernoziomurile bine lucrate semanatul lucernei se face la 1,5-2,5
cm. Lucerna se seamana in ogor propriu, deci fara plante protectoare. Acest sistem de semanat
asigura in toti anii sporuri de productie de peste 50 %. Scaderile de productie, in cazul
3
semanatului in cultura ascunsa, se datoresc dezvoltarii firave a lucernei sub planta protectoare si
venirii in contact brusc cu razele fierbinti ale soarelui in perioada de vara, ceea ce duce la
disparitia multor plante. Semanatul se executa cu semanatorile prevazute cu cosuri pentru
seminte mici. La semanat trebuie respectata cu strictete adancimea.
O prima lucrare care se executa dupa semanat este tavalugirea care se face cu scopul de a
asigura o rasarire uniforma si rapida. Lucrarea este obligatorie in zonele secetoase. Impiedicarea
formarii crustei in urma tavalugirii se poate realiza prin trecerea cu o grapa de maracini sau cu o
grapa cu coltii in sus. Pe solurile grele, daca nu s-a putut evita formarea crustei, se trece cu un
tavalug inelar sau cu un tavalug de lemn pe care a fost infasurata sarma ghimpata.
O operatie deosebit de importanta, pentru a avea o cultura corespunzatoare de lucerna,
este combaterea buruienilor. Acest lucru are o deosebita importanta mai ales in anul I cand ritmul
lent de crestere a buruienii face ca ea sa fie foarte sensibila la imburuienate.
Combaterea buruienilor se face prin metode preventive, metode agrotehnice si metode
chimice.
Metodele preventive constau in semanatul lucernei in tarlale neimburuienate.
Metodele agrotehnice au o mica aplicabilitate. Fara discutie buruiana cea mai daunatoare
lucernei este cuscuta (Cuscuta campestris, Cuscuta trifolii). O prima metoda de combatere este
de a se semana numai seminte decuscutate. Daca exista cuscuta in lan aceasta se combate prin
tratarea vetrelor cu solutii de Reglone sau Gramoxone in concentratii de 1 %, 1 l/m2 de vatra.

BOLILE ŞI DĂUNĂTORII LUCERNEI

4
 DĂUNĂTORII SPECIFICI LUCERNEI

1. Afidele (Aphis medicaginis (sin. A.craccivora) şi Acyrthosiphon pisum);

Aphis medicaginis (sin. A.craccivora) – paduchele negru al lucernei;

Biologie: Ierneaza ca forma aptera, in colonii, la coletul plantelor de lucerna sau chiar pe sol, in
jurul plantelor. In luna martie, coloniile de paduchi se gasesc in numar destul de mare pe
ramurile lucernei. in luna mai apare forma aripata, care zbara pe alte plante, in special pe salcam,
pe petiolul frunzelor, dar mai ales la extremitatea lastarilor, care din cauza numeroaselor
intepaturi, se usuca. Pagubele produse pot de pana la 50% in unii ani.
Mijloace de combatere: Cosirea premature a lucernei, scoaterea cositurii de pe teren cat mai
repede si tratarea terenului cu hexacloran (25kg/ha), urmata de o grapare energica.

Acyrthosiphon pisum

2. Adelphocoris lineolatus – ploşniţa lucernei;

5
Biologie: Specie cu doua generatii pe an, care ierneaza in stadiul de ou in tulpina plantelor gazda
din culturi si flora spontana. Ecloziunea larvelor are loc in cursul lunilor mai-iunie, adultii apar
in iunie-iulie, iar adultii noii generatii apar in august. Dezvoltarea larvei dureaza 25-30 zile.
femelele din noua generatie depun oua esalonat, in lastarii plantelor de lucerna sau a altor plante.
Dupa depunere, locul depunerii este acoperit cu substanta aglutinanta. Incubatia dureaza 8-12
zile, iar dezvoltarea larvei dureaza 20-25 zile. Adultii si larcvele sunt intalniti in camp, in
perioada iulie-septembrie-octombrie. Ouale hibernante sunt depuse in tulpinile plantelor, in
cursul lunilor august-septembrie. Temperatura optima de dezvoltare a alarvelor este de 20-30°C,
pragul inferior fiind de 11.5°C, temperatura ridicata (35-40 °C) si umiditatea scazuta din aceasta
perioada reducand simtitor numarul insectelor, si in special a uoalelor care ierneaza.
Dauneaza atat adultii cat si larvele, hranindu-se cu sucul celular din frunze, muguri, flori, pastai
si boabe verzi, cele mai daunatoare fiind larvele generatiei a II-a. Frunzele plantelor atacate se
ingalbenescc si se usuca. Florile atacate devin sterile, iar semintele raman mici, depreciate
calitativ, iar productia la unitatea de suprafata scade simtitor.
Mijloace de combatere: Se recomanda amplasarea noilor lucerniere la minimum 2-3 km de
vechile lucerniere, insamantarea in primavara sa fie facuta sub planta protectoare, utilizarea de
soiuri relativ rezistente si amplasarea de capcane pentru adunarea adultilor, in faza de butonizare
si la inceputul inflortului, cand insecta se afla in stadiul de larva.
Aplicarea de tratamente la avertizare, utilizand produse organofosforice, carbamice sau
continand piretroizi de sinteza ( FASTAC 10EC 0.15 l/ha, DECIS 2.5EC 0.30 l/ha)) se aplica
doar la culturile semincere.
3. Lygus pratensis - ploşniţa de câmp;

Biologie: Adultul are corpul oval, de 4.5-7.5 mm lungime, de culoare cenusiu-galbuie si ce

reflexe stralucitaore. Trompa poate ajunge pana la coxele posterioare, iar extremitatea femurelor

6
are cate doua benzi transversale brune. Tibiile prezinta spini de culoare bruna, iar scutelumul are
o pata mediana bazala. Biologia este asemenetoare cu cea de la Adelphocoris lineolatus.
Mijloace de combatere:vezi Adelphocoris lineolatus – ploşniţa lucernei

4. Lygus rugulipennis – ploşniţa de camp;

Mijloace de combatere: vezi Adelphocoris lineolatus – ploşniţa lucernei;

5. Hypera variabilis – gargarita frunzelor de lucerna;

Biologie: Insecta are o generatie pe an si ierneaza ca adult in sol, sau sub resturile de plante
ramase in camp. Insectele apar in a doua decada a lunii aprilie si se hranesc cu frunzele si lastarii
diferitelor specii de leguminoase. Dupa 3-4 zile de la hranire are loc copulatia si ponta in
perioada mai – iunie. Durata medie a pontei este de 60-65 zile, maxim 120 zile. Incubatia
dureaza10-18zile.

7
Larvele din prima generatie sunt miniere, apoi, pe masura ce se dezvolta, apar la suprafata
organelor atacate, hranindu-se cu frunzele din varful lastarilor. Dezvoltarea larvelor dureaza
15-20 zile, timp in care naparlesc de trei ori. In primele doua varste acestea stau ascunse la
baza lastarilor si intre frunzele mici, si intre urmatoarele doua varste pot fi observate si la
suprafata organelor de hranire.
Larvele tinere mineaza mugurii vegetativi si florali, iar mai tarziu scheletuiesc
frunzele si rod varful tulpinilor, care se usuca. Adultii rod epiderma si parenchimul frunzelor,
tesutul tulpinilor, fapt care determina uscarea frunzelor, datorita pierderii excesive a apei.
Mijloace de combatere: Se recomanda utilizarea de soiuri rezistente, cu tulpina mai groasa,
fiind mai rezistente la depunerea oualelor de catre adulti.
Tratamentele chimice se aplica primavara la aparitia primilor adulti hibernanti. Tratamentele
aeriene cu insecticide organo-fosforice sau piretroizi de sinteza (FASTAC 10EC 0.15 l/ha,
DECIS 2.5EC 0.30 l/ha), eventual utilizand un volum redus de lichid, dau rezultate foarte
bune. S-a demonstrat eficacitatea maxima a tratamentelor atunci cand 75% din varfurile
plantelor prezinta urme evidente de atac si se repeta imediat dupa recoltare.

6. Sitona sp. – gargaritele frunzelor si radacinilor de leguminoase;

Sitona lineatus Sitona callosus Sitona humeralis

Sitona inops Sitona crinitus Sitona cylindricollis

Biologie: In tara noastra prezinta o generatie pe an. Iernarea are loc in stadiul de adult, in sol,
iar aparitia primavara timpuriu, la sfarsitul lunii martie si inceputul lunii aprilie. Dupa o
perioada scurta de hranire incepe ponta, ouale fiind depuse pe frunze, lastari si uneari pe sol.
aparitia noilor adullti are loc in luna iulie si se prelungeste pana in toamna tarziu.
Daunele cele mai mari sunt produse de catre adultii hibernanti, in primavara. Acestia rod
frunzele marginal, producand atacuri mai ales in culturile tinere. In urma atacului produs de
catre adulti si larve, cantitatea si calitatea fanului scade semnificativ.
Mijloace de combatere: Se recomanda utilizarea de soiuri rezistente si respectarea
tehnologiei de cultura.
Tratamentele chimice se aplica primavara la aparitia primilor adulti hibernanti. Tratamentele
aeriene se fac cu insecticide organo-fosforice sau piretroizi de sinteza (FASTAC 10EC 0.15
l/ha, DECIS 2.5EC 0.30 l/ha).

7. Otiorrhyncus ligustici – gargarita radacinilor de lucerna;

Biologie: Ierneaza in stadiul de adult si ca larva in sol. In lunile mai-iunie, adultii ies din
pamant si trec pe diferite plante, unde perforeaza frunzele in mod neregulat. insectele se
inmultesc pe cale sexuata sau partenogenetic. Depunerea oualelor are loc incepand din a doua
ju7matate a lunii aprilie si se esaloneaza pe o perioada de doua luni. Dupa 10-15 zile de
incubatie apar larvele care ajung in contact cu radacinile plantelor pe seama carora se hranesc.
Adultii consuma frunzele, iar plantele stagneaza din crestere. Larvele rod complet radacinile
subtiri, iar cele groase sunt roase continuu sau in canale logitudinale. Plantele puternic
vatamate se usuca, atacul manifestandu-se in vetre.
Mijloace de combatere: Se recomanda izolarea culturilor prin santuri si tratarea solului cu
un produs pe baza de dazomet, organo-fosforice sau carbamati.
 8. Subcoccinella 24 punctata – buburuza lucernei;

Biologie: Ierneaza in stadiul de adult la baza tulpinilor de lucerna sau in diferite resturi
vegetale. Adultii apar frecvent in a doua si a treia decada a lunii aprilie. Dupa o perioada de
hranire de 20-30 zile, in luna mai, incepe depunerea oualelor. Incubatia dureaza 4-10 zile, iar
perioada de larva este de 14-25 zile.
Ataca in stadiul de adult si larva distrugand epiderma si tesutul frunzei, iar la aparitia in masa
pot fi atacate tulpinile si florite. Specificitatea atacaului consta in faptul ca, atat adultii cat si
larvele, desprind tesuturile frunzei, le preseaza si extrag sucul.
Mijloace de combatere: Se recomanda graparea lucernierelor, cat mai timpuriu in primavara
pentru a reduce numarul adultilor hibernanti. In periada aprilie-iulie, la aparitia atacului, se
recomanda tratarea cu produse pe baza de alfa-cipermetrin (FASTAC 10EC 0.15 l/ha).

9. Phytodecta fornicata – gandacul rosu al lucernei;

Biologie: Prezinta o generatie pe an si ierneaza in stadiul de adult in sol, pana la 10-15 cm

adancime. Insectele apar in culturi in luna aprilie si se hranesc cu frunzele si lastarii plantelor.
Dupa 6-8 zile de hranire au loc copulatia si ponta. Ponta se esaloneaza pana la sfarsitul lunii
mai, iar primele larve apar in perioada aprilie-mai si se hranesc intens. Dezvoltarea acestora
dureaza 3-4 saptamani. Adultii din noua generatie apar in prima decada a lunii iulie, care,
dupa o scurta perioada de hranire, se retrag in sol.
Insectele adulte si larvele rod frunzele de la margine spre interior, le perforeaza sau le rod in
intregime. Larvele din ultimele varste rod si varful lastarilor.
Mijloace de combatere: Se recomanda graparea timpurie a culturiloe pentru a se distruge
adultii hibernanti, precum si dupa prima coasa, delimitarea unor benzi capcana, pe care se
aduna adultii si larvele, benzi care vor fi cosite dupa aceea.
Se pot aplica tratamente chimice, la aparitia adultilor hibernanti, utilizandu-se produse
organo-fosforice, sub forma de concentrate emulsionabile, sau piretroizi de sinteza (FASTAC
10EC 0.15 l/ha).
ALTI DAUNATORI:

Fluturi
Semiothisa clathrata;
Heliothis sp.;
Mamestra sp.;
Tephrina arenacearia;
Musculițe
Contarinia medicaginis (in special in loturile semincere);
Dasyneura ignorat;
Jaapiella medicaginis;
Dăunători polifagi
Dociostaurus maroccanus;
Calliptamus italicus;
Tettigonia caudata;
Locusta migratoria;
Microtus arvalis.;
Cricetus cricetus;
Citellus citellus;

Acesti daunatori apar episodic in cultura de lucernă, combaterea acestora fiind

necesara doar atunci cand sunt inregistrate pagube mari.

BOLILE LUCERNEI
1. Alfalfa mozaic virus - mozaicul lucernei;
Descriere: Agentul patogen al mozaicului lucernei a fost descris în 1931 în S.U.A. de către
J.L. Weimer. În România virusul a fost semnalat de I. Pop la lucernă şi de M. Nicolaescu la
ardei.
Lucerna virotică prezintă  pe frunze, pete mici, circulare, gălbui. Într-o fază mai avansată a
bolii apar între nervuri, benzi, inele sau pete eliptice de decolorare, gălbui sau albicioase.
Frunzele atacate au suprafaţa redusă, gofrată, deformată. În anii următori, aceste plante dau un
număr mare de lăstari, dar aceştia sunt scurţi, strâmbi şi se rup uşor.Virusul afectează şi
trifoiul alb, pe care dă mozaic sau pătare galbenă.
Virusul rezistă de la un an la altul în interiorul plantelor perene din cercul foarte larg de
gazde. Lista gazdelor virusului este impresionantă, ea cuprinzând peste 300 specii din 50
familii botanice dar, cele mai mari pagube se înregistrează la lucernă, fasole, năut, soia,
mazăre, bob, trifoi, cartof, tutun, tomate, ardei, ţelină, morcov şi pătrunjel. În cursul
vegetației, răspândirea virusului este asigurată de aproximativ13 specii de afide. De la un an
la altul, virusul poate fi transmis şi prin sămânţă, la: lobodă, ciumăfaie, zârnă şi căldăruşa
popii.
Pe parcursul anului, atacul virusului creşte progresiv de la 1-2 % până la55 % sau chiar mai
mult. În lanurile mai vechi, procentul de atac creşte de la 5 % în primul an, la 40-70 şi chiar
80 % în anul III.
Mijloace de combatere: Se recomandă ca la înfiinţarea noilor culturi să se respecte o izolare
de minim 1 km faţă de culturile mai vechi de lucernă şi trifoi, sau de terenuri înţelenite şi
îmburuienate. Întrucât virusul se poate transmite prin sămânţă, se recomandă recoltarea de
sămânţă de la lucerna din anul I, iar în câmpurile experimentale unde, până la obţinerea unor
clone valoroase trec mai mulţi ani, se recomandă izolări spaţiale ale parcelelor cu cereale şi
stropiri cu insecticide contra afidelor. Alte virusuri care pot ataca lucerna:
- virusul mozaicului galben al fasolei - Bean yellow mosaic virus;
- virusul răsucirii frunzelor de mazăre-Pea leaf roll virus;
- virusul mozaicului nervurian al mazării -Pea enation mosaic virus;
- virusul stricului mazării -Pea streak virus;
- virusul marmorării bobului - Broad bean mottle virus.

2. Corynebacterium insidiosum - ofilirea bacteriana;

Descriere: Prezenta bacteriozei se manifesta prin aparitia de plante pitice cu tulpini subtiri si
frunze mici. Dupa un timp ele se ingalbenesc si pier. La sectionarea tulpinilor si radacinilor se
observa o brunificare a tesuturilor, ceea ce determina disparitia plantelor si rarirea culturii de
la an la an. Resturile de plante bolnave, precum si apa de ploaie sau irigatie, favorizeaza
transmiterea si raspandirea bolii.
Mijloacele de combatere: Se recomanda folosirea de samanta cu indici calitativi ridicati si
respectarea tehnologiei de cultura.

3. Xanthomonas campestris f. sp. alfalfae - arsura bacteriană a lucernei;

Descriere: Această boala a fost descrisă în 1930 în Turkestan, astăzi fiind răspândită
înS.U.A., India, şi din 1964 şi în România, în judeţele Braşov, Mureş şi Suceava. Simptomele
bolii sunt urmatoarele: frunzele de lucernă prezintă pete mici cu aspect umed, cu centrul
galben-deschis şi cu margini brune înconjurate de un inel galben. Petele au până la 2-3 mm în
diametru, apoi se unesc şi în cele din urmă ţesuturile se brunifică. Decolorarea şi uscarea
frunzelor progresează de la vârf spre codiţă. Pe partea inferioară a zonelor atacate apare o
peliculă de exudat bacterian, sub care, pe tulpini apar chiar mici răni. În faza finală a bolii,
frunzele, codiţele frunzelor şi tulpinile se înnegresc şi se usucă.
Agentul patogen se răspândeşte în culturi prin peliculele de exudat bacterian, desprinse de pe
plante şi duse de vânt. De la un an la altul rezistă pe baza tulpinilor atacate sau pe teren, în
resturile vegetale infectate.
Mijloace de combatere: Se recomandă folosirea de sămânţă sănătoasă, cosirea vetrelor de
atac şi scoaterea materialului pe prelate, iar lanurile noi, trebuie izolate spaţial de cele vechi.

4. Pseudomonas medicaginis - innegrirea bacteriana a tulpinilor;

Descriere: Boala este produsa de o bacterie in forma de bastonas, mobila care traieste atat in
sol, cat si in resturile vegetale. Primavara, infectia este favorizata de temperaturile scazute si
de umiditatea ridicata. Pe tulpini apar leziuni decolorate, galben-verzui, care ulterioor se
brunifica. Pe aceste locuri apare un exudat, tulpinile devenind lucioase si friabile, in final
intreaga planta uscandu-se. In anii cu primaveri tarzii, atacul se manifesta, mai ales la prima
coasa.
Mijloace de combatere: Pentru a preveni instalarea acestei boli, se recomandă ca, la apariţia
petelor pe frunze, să se facă o cosire prematură a plantelor, neaşteptându-se momentul de
maturitate tehnologică (momentul când se poate recolta cea mai mare cantitate de furaj).

5. Pythium debaryanum - caderea plantulelor;

Descriere: Miceliul ciupercii este format din filamente care se dezvolta inter si intracelular, in
tesuturile plantei gazda, fiind lipsit de haustori. Ciuperca ierneaza in pamant, sub forma de
oospori foarte rezistenți la temperaturi scazute, care germineaza in primavara. Infectia se
produce prin micelii sau prin zoospori.
Boala se manifesta in perioada de rasarire, atat in cazul semanatului de primavara, cat si de
toamna, factorii favorizanti fiind umiditatea ridicata din sol si temperaturile atmosferice
moderate. Datorita putrezirii tesuturilor, plantulele atacate cad in cateva zile, aparand vetre cu
plante lipsa.
Mijloace de combatere: Se recomanda respectarea masurilor agrotehnice (in special,
amplasarea lucernieirelor in sole unde resturile vegetale au fost indepartate), utilizarea de
samanta cu indici calitativi ridicati, curate de seminte de buruieni.

6. Peronospora aestivalis - mana lucernei;

Descriere: Mana este cunoscută în toate ţările cultivatoare de lucernă, dar nu produce pagube
mari. În România a fost semnalată de C. Oescu şi I. Rădulescu în 1933, ȋn mai multe
localităţi ale Moldovei. Simptomele bolii constau ȋn: pe frunzele de lucernă apar pete
neregulate, transparente, gălbui, în dreptul cărora pe faţa inferioară apare un puf alb-cenuşiu.
Frunzuliţele se îngălbenesc, apoi se brunifică şi se desprind de pe codiţă.
Ciuperca rezistă de la un an la altul sub formă de spori de rezistenţă sau miceliu în plantele
atacate. În cursul vegetaţiei, prima infecţie este asigurată de miceliile provenite din
germinarea sporilor de rezistenţă, iar infecţiile ce urmează sunt produse de miceliile apărute
din sporii ce apar pe puful alb-cenuşiu. Perioadele calde ale anului, dublate de ploi
intermitente, sunt factorii ce uşurează răspândirea ciupercii.
Mijloace de combatere: Pentru a preveni instalarea acestei boli, se recomandă ca, la apariţia
petelor pe frunze, să se facă o cosire prematură a plantelor, neaşteptându-se momentul de
maturitate tehnologică (momentul când se poate recolta cea mai mare cantitate de furaj).

7. Erysiphe pisi f. sp. medicaginis - fainarea lucernei;

Descriere: Prezenta miceliului cu conidiofori si conidii se manifesta prin aparitia de pete
albicioase, la inceput izolate, care apoi conflueaza, cuprinzand frunzele in intregime.
Periteciile, in care sunt mai multe asce ovale, se formeaza in toamna, sunt sferice si de culoare
brun-inchis. Diseminarea bolii se face prin intermediul conidiilor purtate de vant. La o infectie
putenica, prin caredea frunzelor, se produce moartea plantulelor bolnave.
Mijloace de combatere: Se recomanda ca dupa fiecare coasa, inainte de lucrarile de
fertilizarea culturilor si afanarea solului, sa se stranga toate resturile vegetale, acestea fiind
purtatoare de infectii. Distrugerea buruienilor si indepartarea acestura de pe sol reprezinta de
asemenea un mijloc de combatere a acestui patogen.

8. Pseudopeziza medicaginis - patarea bruna a frunzelor;

Descriere: Miceliul ciupercii se dezvolta in spatiul intercelular al frunzelor, unde se formeaza

apoteciile, unde se gasesc numeroase asce alungite. Boala se manifesta primavara, fiind
atacate frunzele de la baza plantei. Pe aceasta apar pete mici galbui, care devin brune, avand
in centru un punct negricios. Cand petele se inmultesc ca numar, frunzele cad de timpuriu,
afectand atat productia de furaj, cat si de samanta, ducand la compromiterea culturilor din anii
III si IV de vegetatie. Tempertaura scazuta si umiditatea ridicata favorizeaza dezvoltarea
ciupercii.
Mijloace de combatere: Se recomanda ca dupa fiecare coasa, inainte de lucrarile de
fertilizarea culturilor si afanarea solului, sa se stranga toate resturile vegetale, acestea fiind
purtatoare de infectii. Distrugerea buruienilor si indepartarea acestura de pe sol reprezinta de
asemenea un mijloc de combatere a acestui patogen.

9. Phyllosticta medicaginis - patarea galbena a frunzelor;

Descriere: Fructificatiile ciupercii se observa ca niste puncte negre in interiorul unor pete de
culoare galben-aurie ce apar pe frunzele bolnave. Cu timpul, aceste pete devin brune,
conflueaza, se produce dezfrunzirea, iar la un atac puternic plantele se ingalbenesc si se usuca.
Boala este favorizata de umiditatea ridicata la temperaturi moderate. Dupa Rădulescu şi colab.
(1972), infectiile anuale se fac prin intermediul resturilor vegetale bolnave, pe care apare
forma perfecta a ciupercii Pseudopeziza jonessi. Transmiterea ciupercii se poate face si prin
intermediul semintelor infectate.
Mijloace de combatere: Se recomanda ca dupa fiecare coasa, inainte de lucrarile de
fertilizarea culturilor si afanarea solului, sa se stranga toate resturile vegetale, acestea fiind
purtatoare de infectii. Distrugerea buruienilor si indepartarea acestura de pe sol reprezinta de
asemenea un mijloc de combatere a acestui patogen.

10. Uromyces striatus - rugina lucernei;

Descriere: Ciuperca are stadiul ecidian pe Euphorbia cyparissias, uredo si teleutosporii pe

specii de Trifolium si Medicago. Sporii sunt grupati in pustule de culoare castaniu-roscata,
atat pe frunze, cat si pe lastari. In urma atacului frunzele cad, calitatea furajului scade, iar in
anii III si IV de vegetatie (prin infectii repetate), se produc pagube si in loturile semincere.
Transmiterea bolii se face prin intermediul gazdei Euphorbia cyparissias, ecidiosporii luati de
vant ajungand la lucerniere.
Mijloace de combatere: Se recomanda distugerea florei spontane de la marginea culturilor,
strangerea resturilor de plante si distrugerea lor. In caz de atac puternic se recomanda cosirea
vetrelor cu atac si indepartarea imediata a fanului. De asemenea, se recomanda utilizarea de
soiuri rezistente.

11. Fusarium oxysporum f.sp. medicaginis - vestejirea fuzariana a plantelor;

Descriere: Mieliul ciupercii se dezvolta la suprafata plantei (tulpina, colet, radacina), dar
patrunde si in interiorul vaselor conducatoare pe care le astupa, producand traheomicoza.
Planta infectata are lastarii subtiri, cu frunze care se ingalbenesc si se vestejesc. Coletul si
radacinile prezinta in sectiune transversala, zone sub forma de inel de culoare rosiatica, care
apoi se brunifica. In sectiune longitudinala se observa necrozarea tesuturilor radacinii si
blocarea sistemuli vascular cu miceliu. In final plantele putrezesc si pier, in cultura aparand
goluri sub forma de vetre, mai ales dupa anul II de vegetatie. Ciuperca poate rezista mai multi
ani in sol. Infectia se face prin apa, lucrari agrotehnice si insecte, infectiile secundare fiind
produse la nivelul radacinii. Transmiterea bolii se poate face si prin intermediul semintelor.
Mijloace de combatere: Se recomanda respectarea tuturor masurilor agrotehnice (lucrarile
solului, fertilizare, indepartarea resturilor vegetale etc.) si utilizarea de samanta cu indici
calitativi ridicati (germinatie buna si puritate ridicata).
In momentul de fata, toate soiurile de lucerna create in Romania si care se gasesc in Lista
Oficiala cu Soiuri si Hibrizi, prezinta toleranta ridicata si rezistenta la acest agent patogen.
 BIBLIOGRAFIE

1. Ioan Rosca, Rada Istrate, Tratat de entomologie (agricultura, horticultura, silvicultura),

Ed. ALPHA MDN, Bucuresti, 2009;
2. Paul Varga, I. Moga, E. Kellner, C. Balan, Maria Ionescu, Lucerna, Ed. Ceres, 1969;
3. Motca Gh., Dinca N., Ana-Maria Glavan-Cultura pajistilor si plantelor furajere(lucrari
practice), Bucuresti,2008.
4. Moga I., Maria Schitea, Mateias M.-Plante Furajere, Editura Ceres, Bucuresti, 1996.
5. Barbulescu C., Puia I., Ionel A.- Producerea si pestrarea furajelor, Editura Didactica si
Pedagogica, 1984.
6. Vintu V., Moisuc AL., Motca Gh., Rotar i.-Cultura pajistilor si a plantelor furajere,
Editura Ion Ionescu de la Brad, Iasi, 2004.
7. CODEXUL produselor de protectie a plantelor omologate pentru utilizare in Romania,
Ed. Carmel Print, Arad, 2011.
8. http://www.bayercropscience.ro/daunatori.php;
9. http://www.scribd.com/doc/49269797/Bolile-plantelor-cultivate-p1-p2.
10. http://coleoptera.ksib.pl/search.php?taxonid=31761&l=en&dds=par;