ESEU DESPRE ORBIRE

de Jose Saramago

Cojocaru Irina
 “Dacă poţi privi, vezi.
Dacă poţi vedea, observă. ”
JOSE SARAMAGO

1922-2010
-Scriitor portughez
-În 1998 a primit Premiul Nobel pentru Literatură.
-Ateu și comunist.
-În 1947 apare primul volum de proză.
-Până în 1966 nu publică nimic, ajungând la concluzia că
... nu are nimic ce merită să fie spus.
-În anul 1969 intră în Partidul Comunist Portughez (pe
atunci interzis)
-După divergențe privind romanul său Evanghelia după
Hristos, se mută definitiv pe insula Lanzarote.
STILUL SCRIITORULUI

fraze lungi

propoziții scurte, ritmice

reguli de punctuație proprii
comparat cu
puternic expresiv, clar, detaliat
stilul lui
Kafka
 CRITICĂ LITERARĂ

”Proza sa nu este străină de speculații

filosofice și psihologice, dar are și o doză de
înțelepciune populară nepretențioasă.”

John Updike, scriitor american

„[Saramago] are abilitatea de a părea în același timp

înțelept și ignorant... Deseori folosește ceea ce poate fi numit
un stil neidentificabil, liber, indirect... de parcă [cartea] n-ar
fi povestită de scriitor ci de către un grup de bărbați înțelepți
și oarecum limbuți, grup din care face parte și povestitorul.
Acestei comunități îi plac truismele, proverbele, clișeele.”
Criticul literar britanic James Wood
”Eseu despre luciditate” ”De la statuie la piatră”
Eseu despre orbire -
acolo unde orbii se află într-un război continuu
Război „pe mai multe fronturi”

Condiția orbirii

Lupta cu semenii

Cruzimea soldaților

Autoritățile
 Eseu despre orbire -
diferit de alte romane (?)

-Personajele nu au nume;
-Se conturează fiecare treaptă a degradării omului
până la abjecție;
-„Versiunea modernă a potopului biblic”
-Valorile - limita dintre civilizație şi primitivism