Seminar 4 – Istoria EFS

Sistemele de educatie fizica şi creatorii lor

Germania - La sfarsitul secolului al XVIII-lea armatele franceze conduse

de Napoleon cuceresc Prusia, iar toate celelalte state germane devin sateliti ai noii
puteri. Din dorinta unor personalitati animate de gandul recastigarii independentei
si a realizarii unitatii nationale se naste ideea de a întari poporul prin educatie
fizica. O educatie fizica care la randul ei sa stea la baza educarii caracterului în
asa fel încat sa fie formati soldati puternici, curajosi si devotati. Se poate spune ca
în Germania, interesul pentru educatia fizica a populatiei a fost determinata de
necesitati de ordin politic si militar.
Cel care a creat sistemul de educatie fizica german a fost Friedrich Ludwig
Jahn (1778-1852) cunoscut sub numele de Turnvater Jahn (parintele gimnasticii).
Jahn s-a nascut ca fiu al unui predicator în localitatea Lanz, care se gasea în
apropierea a trei state germane: Prusia, Hanovra, Meklenburg. Desi tatal sau dorea
pentru el o cariera ecleziastica, Jahn a preferat înca din copilarie si adolescenta
viata în aer liber. Personalitate puternica si plina de energie, dar indisciplinat a
fost în permanent conflict cu profesorii si colegii sai. Din acest motiv a fost nevoit
sa schimbe mai multe scoli. A calatorit mult, ajungand în contact cu o multime de
oameni din cele mai diferite clase sociale. A frecventat Universitatile din Halle,
Iena si Grunwald, studiind teologia, filosofia si istoria, fara sa reuseasca însa sa
finalizeze nici unul dintre cursurile începute. La 25 de ani calatoreste singur, pe
jos colindand orasele si satele din Germania de nord, traind chiar pentru catva
timp ca pustnic într-o pestera aflata la marginea localitatii Salle. Este perioada în
care se cristalizeaza vocatia sa consacrata redesteptarii poporului, a întaririi
tineretului prin practica exercitiilor fizice. Sentimentele sale patriotice sunt
evidente, dar în spatele lor stau cele de ura profunda împotriva francezilor, pe
care îi socotea raspunzatori pentru toate relele care macinau natia germana. În
anul 1806 se înroleaza în armata prusaca si are nesansa sa participe la finalul
dezastruos al luptei de la Iena. Aceasta experienta îl va marca pentru întreaga
viata.
În anul 1810 se stabileste la Berlin si începe sa lucreze ca profesor la
gimnaziul “Grauen Kloster” si la Institutul “Plamman”. Ambele institutii fiind
organizate pe principii pestalozziene, exercitiile fizice erau prezente în programul
lor educativ. Are ideea de a scoate elevii din cadrul traditional al scolii, ducandu-
se cu ei în afara orasului, la camp sau în padure pentru lectiile de gimnastica.
Împreuna cu un grup de ofiteri înfiinteaza "Deutscher Bund" (Liga
Germana) si cu ajutorul catorva adepti devotati începe activitatea de pregatire a
tineretului. În anul 1811 organizeaza lînga Berlin, primul Turnplatz, un teren de
exercitii fizice, cu aparate si instalatii variate, pe care-l foloseau peste 500 de
practicanti ai exercitiilor fizice. Un an mai tarziu, un nou "turnplatz" este
amenajat, pentru a face fata numarului mare de amatori.
Scopul sistemului sau se preciza din ce în ce mai bine: întarirea tineretului
în vederea razboiului de eliberare. În paralel cu activitatea sa în domeniul
educatiei fizice, Jahn ducea si o intensa activitate publicistica care avea acelasi
scop.
La izbucnirea razboiului de eliberare, în anul 1813, Jahn se înroleaza
împreuna cu “turnerii” sai ca voluntari, formand un batalion. În perioada cat Jahn
a fost înrolat, turnplatzurile si-au continuat activitatea, conduse de un discipol al
sau: Eiselen. Numarul practicantilor gimnasticii dupa sistemul lui Jahn a continuat
sa creasca si în lipsa lui, ajungand la peste 1000 în anul 1816.
În anul 1816 întors din razboi Jahn publica cartea sa fundamentala: “Die
Deutsche Turnkunst”, continuandu-si si activitatea de fervent propagandist si
organizator. Datorita activitatii sale si a colaboratorilor sai, precum si atmosferei
de entuziasm care stapanea Germania dupa succesul din razboiul de eliberare,
gimnastica lui devenea din ce în ce mai populara: terenurile de exercitii apareau la
marginea a tot mai numeroase orase. Asociatiile studentesti s-au alaturat si ele
acestei miscari.
Reactiile adverse la marele succes al sistemului nu au întarziat însa sa apara:
acest sistem se baza prea mult pe conceptii politice, astfel ca era normal sa dea
nastere la animozitati si riposte. Lupta nationala a avut ca lozinca si realizarea
unitatii nationale, dorinta care nu se realizase însa spre marea dezamagire a
patriotilor înflacarati, în randul carora erau si adeptii lui Jahn. Intransigenta lor se
manifesta însa cu accente extremiste pentru o societate obosita de razboaie si
nationalism. Asociatiile de gimnastica încep sa fie considerate nucleul tendintelor
politice extremiste, periculoase pentru ordinea în stat.
Sistemul de gimnastica a lui Jahn era un sistem popular care se adresa
tuturor categoriilor populatiei, dar care se infiltrase si în sistemul german de
învatamant, cu adaptarile de rigoare. Pedagogii timpului s-au împartit în doua
grupuri: unul care era de acord cu virtutile educative ale sistemului, altii care-i
contestau aceste calitati. În urma unor dispute aprinse în 1819 prin ordin al
ministerului instructiei, gimnastica devine disciplina scolara, dar "turnlatzurile"
populare sunt înlocuite cu cele amenajate pe lînga scoli.
Un incident politic determina însa luarea unor masuri radicale împotriva
adeptilor lui Jahn si a sistemului sau: în anul 1819 la Manheim, un student
(cunoscut ca adept al lui Jahn), îl ucide pe consulul rus. Ca urmare, prin decret
regal activitatea de gimnastica este interzisa, iar Jahn însusi este condamnat
pentru tradare si conspiratie. Timp de 20 de ani el va trai sub supravegherea
politiei, fiind reabilitat abia în anul 1840 de catre regele Wilhem al IV-lea,
proaspat urcat pe tron. Dupa încercari nereusite de a reintra în viata publica,
marcate de un ton nationalist exasperant, Jahn moare în anul 1852. Posteritatea i-a
consacrat un adevarat cult, fiind socotit unul dintre cei mai mari fii ai Germaniei.
Principiile gimnasticii lui Jahn sunt prezentate în cartea sa “Die deutsche
turkunst” aparuta în anul 1819. Cartea a fost primita cu mare entuziasm si este
considerata pana astazi, un monument al culturii germane, fiind formata din patru
parti: terminologia, exercitiile, jocurile, metodica.
Terminologia lui Jahn este pur germana (el considerand gimnastica o arta
germana), toate vechile denumiri care proveneau din limbile clasice (greaca sau
latina) fiind înlocuite cu termeni germani sau socotiti de el ca de origine germana.
Astfel vechiul “gymnastic” este înlocuit cu “turnkunst” pe care Jahn în considera
de origine germanica în mod gresit, el provenind din latinul “tornare” care la
randul sau îsi are originea în limba greaca si înseamna cerc. (Kiritescu, 1942)
Exercitiile gimnastice ocupa locul cel mai important în cartea lui Jahn: ele
sunt ordonate sistematic dupa forma si natura, însotite de descrieri clare si reguli
de executare. Materialul este cules din vechile carti ale antichitatii si din lucrarile
predecesorilor sai, Gutsmuts si Vieth, dar sunt mult mai numeroase. Partea
originala o constituie exercitiile de suspensie si cu sprijinul bratelor, pentru care a
creat aparate noi: paralelele. Gimnastica lui Jahn este în mare parte o gimnastica
la aparate.
Turnplatzul avea în mijloc un foisor de lemn, o schelarie care servea la
exercitiile de agatare si urcare. În jur se gaseau tot felul de aparate si accesorii:
calul pentru voltije, grinda oscilanta, paralelele, prajini, franghii, bete sau sulite
pentru aruncari. Terenul din jur era amenajat cu santuri, gropi, platforme.
Turnplatzurile se amenajau la marginea localitatilor, pe preferinta langa paduri si
erau considerate institutii publice. Participantii care proveneau din toate
categoriile sociale ale comunitatii: elevi de liceu, studenti, profesori, militari,
burghezi, se întruneau odata pe saptamana.
Daca turnplatzul deservea o scoala publica, trebuia sa se gaseasca în
imediata ei vecinatate. Echipamentul era simplu si uniform pentru toti
participantii tocmai pentru a realiza si în acest mod omogenizarea si egalitatea.
Jocurile care se practicau erau alese în asa fel încat sa aiba o influenta benefica
asupra sanatatii fizice si spirituale dar sa si contribuie la formarea spiritului de
echipa. Jahn acorda o atentie foarte mare personalitatii profesorului si
conducatorului de turnplatz: acestia trebuie sa aiba pe langa calitati personale si o
deosebita pregatire tehnica, capacitatea de a întelege tinerii.
Cocluzionand, gimnastica lui Jahn a fost o activitate educativ-morala prin
care s-a dorit realizarea unei educatii nationale si populare pur germane. A avut
un caracter popular, accentul fiind pus nu pe scoala ci pe institutiile populare de
gimnastica. Criticile care au fost aduse sistemului se refereau la exagerarile în
privinta nationalismului, la respingerea a tot ce nu era german. Francezii l-au
criticat pentru ca a subordonat interesul pedagogic, unui scop politic si pentru ca îl
considerau prea mecanic si rigid. Ceea ce însa a ramas meritul de necontestat al
lui Jahn, întelegerea faptului ca exercitiile fizice sunt necesare pentru dezvoltarea
copiilor si tinerilor, dar si pentru antrenarea adultilor si ca aceste exercitii sunt mai
eficiente daca sunt exersate în aer liber, în diferite conditii climatice. De asemenea
Jahn a deschis gustul tinerilor pentru drumetii, fiind considerat precursorul
“turismului”, activitate atat de draga germanilor.