Jurnal

18.02.2015

Astăzi am discutat despre profesia de a fi consilier şi despre cât este de important să investim
în relaţii cu persoane din diferite domenii, pentru a crea o reţea.

Să îndrăzneşti să fii diferit într-o societate care a „scos pe bandă rulantă” personaje
obediente, este destul de dificil. Încă din şcoală învăţăm că trebuie să respectăm anumite
tipare şi alte reguli ale societăţii; ne pierdem în mulţime; Poate dacă s-ar pune mai mult preţ
pe creativitate, pe exprimarea liberă, pe curiozitate, poate că nu am deveni inhibaţi şi cu frică
de a ne exprima părerea, atunci când ajungem la facultate. Dar, cine sunt eu să contest aceste
lucruri?! 

O altă idee care mi s-a părut interesantă a fost cea conform căreia, în această profesie, ai iluzia
că faci şi ai foarte multă putere asupra clienţilor tăi. Cred că, dacă aş reuşi să determin şi cea
mai minusculă schimbare în atitudinea/comportamentul clienţilor mei, m-aş simţi satisfăcută.

25.02.2015

În cadrul acestui curs am discutat despre nevoile pe care le avem, în ce priveşte această
profesie-de a fi consilier.

M-am simţit destul de egoistă, bănuiesc că nu este doar un feeling . Colegele au spus că au
nevoi de tipul „să ajut copiii, să mă simt utilă etc”. Eu am nevoia de a mă dezvolta. Şi atât.
Cum pot sa îi ajut pe ceilalţi dacă nu sunt destul de capabilă să fac acest lucru? Când
începusem facultatea, da, recunosc, credeam că pot să-mi ajut rudele, să ajut pe oricine este în
dificultate şi are probleme. Mi-am dat seama că e doar o iluzie. Dacă omul nu e pregătit, dacă
nu doreşte, nu prea ai ce face în această privinţă. Într-un final am acceptat acest lucru..

04.03.2015

Nevoia de a face o diferenţă. Cred că majoritatea dintre noi ne simţim bine atunci când
contribuim la bunăstarea personală a celuilalt. Cred că faptul de a-l ajuta pe celălalt să vadă şi
un alt punct de vedere este esenţial pentru procesul schimbării.

S-a mai discutat şi despre riscurile din cadrul consilierii. Acestea ar fi: idealizarea profesiei, să
vezi doar rezultatele pozitive şi nu în ultimul rând riscul de a nu-ţi vedea limitele.

11.03.2015

Congruenţa: un fel de a fi când reacţiile consilierului se potrivesc cu trăirea reală în relaţie cu

clientul.
Cum ar putea o persoană care nu se acceptă pe sine să ajute o persoană care nu se poate
accepta? Răspuns: Nu o poate ajuta.

Te acuză clientul că eşti exact ca mama sa. Dificil dacă se ajunge la o asemenea situaţie.
Putem face o reflectare de emoţii 

18.03.2015

Azi am discutat despre portofoliu şi despre faptul de a da sens unor întâmplări din trecut,
pentru că nimic din ce am trăit nu este indiferent şi are o anumită influenţă asupra dezvoltării
noastre, iar dacă nu dăm sens acum acestor lucruri, va veni un moment în care se va întâmpla
ceva şi noi nu vom fi capabili să conştientizăm.

Ne-am putea face harta emoţională pe baza întâmplărilor petrecute în familie, să le acceptăm
şi să reflectăm la aceste lucruri.

Să ne acceptăm rudele aşa cum sunt ele, nu să le schimbăm.

25.03.2015

Oh! Astăzi am discutat despre emoţii, Lie to me, micro-expresii! A fost un curs foarte
interesant iar cu această ocazie domnul Panainte ne-a înmânat şi progrămelul SETT(Subltle
Expression Training Tools)  şi îi mulţumesc pentru acest lucru.

Mi-am dat seama că este dificil să recunoşti expresiile celorlalţi şi că este foarte simplu să le
confunzi!

08.04.2015

Şi acest curs a fost unul interesant. Domnul Gavrilovici ne-a dat o temă inedită: să ne scriem
povestea vârstelor.

Aceasta se împarte astfel: pe vârste: 0-3 ani, 3-6 ani, 6-14, 14-18, 18-25, 25-35 etc.

a) Dacă ai scrie o carte despre viaţa ta, ce titlu ar avea?

b) Cum s-ar numi subcapitolele pentru fiecare perioadă?
c) Identifică dintre toate subcapitolele pe cel mai neînsemnat. Ce anume îl face să aibă
această denumire? Ce anume merită? De ce este semnificativ, important?

La fiecare capitol putem adresa următoarele întrebări: Cum am fost atunci? Cine poate afirma
lucrul acesta? Momentul schimbării. Ce s-a întâmplat? Ce ai dobândit atunci? Ce ar spune
despre asta martorul? Etc...

22.04.2015

Terapia centrată pe client.

Am discutat despre Carl Rogers şi terapia centrată pe client: care sunt etapele TCC, concepte-
cheie ale terapiei.

29.04.2015

Am discutat despre lucrarea de licenţă.

06.05.2015

Am discutat despre interpretare. Am mai vorbit şi despre traumă şi faptul că persoana

consideră că a suferit o traumă atunci când nu poate sa sens unei acţiuni. Nu poate găsi logica
din spatele acţiunii iar o variantă în sensul de îmbunătăţire ar fi de a ajuta persoana să
găsească răspunsuri, să dea un sens, să schimbe povestea despre traumă pentru a putea trece
mai departe.

Interpretarea poate fi definită ca: un enunţ al unei ipoteze pe marginea unui aspect
problematic descris de client. Este formulat de consilier pe baza poveştii clientului.

Acest subiect mi-a amintit de o prezentare făcută de doamna Turliuc, despre traumă. În
colaborare cu două doamne-psiholog, au explicat importanţa poveştii despre traumă şi nu a
acţiunii care face clientul să se simtă traumatizat. Psihologia pozitivă şi terapia narativă sunt
metode foarte interesante prin care se pot aborda astfel de dificultăţi, iar soluţia rămâne în
mâinile clientului şi depinde de acesta. Noi putem face interpretarea doar pe baza a ceea ce ne
este dezvăluit, şi nu pe baza a ce putem proiecta sau a credinţelor şi judecăţilor noastre de
valoare.

13.05.2015

Am vizionat un episod din „In treatment”. A fost interesant, exceptând faptul că eram puţini la
curs şi foarte linişte  Atmosfera s-a mai „înviorat” când şi-a făcut apariţia colega noastră,
însoţită de o frumuseţe de fetiţă.