CAPITOLUL al III -lea

FOTOGRAFIA JUDICIARĂ
Secţiunea I - Consideraţii generale
§1. Noţiune şi importanţă
Fotografia reprezintă o reproducere a imaginilor luminoase ale obiectelor, prin
folosirea proprietăţii luminii de a descompune sărurile de argint. Adaptarea fotografiei
la specificul activităţii judiciare a fost impusă de nevoia de fixare a rezultatelor şi a
modului de desfăşurare a unor activităţi de urmărire, precum şi de metodele
corespunzătoare cercetării de labotator a mijloacelor materiale de probă.
Mijloacele de reproducere a imaginilor luminoase ale obiectelor au evoluat
continuu, intr-o perioadă relativ scurtă, de aproximativ 150 de ani, câţi au trecut de la
începuturile fotografiei judiciare, Dc la aparatul fix şi greoi s-a trecut la aparatul foto
portabil, ajungându-se astăzi ia camerele video. Totuşi, aparatul foto este de
neînlocuit in activitatea organelor judiciare, chiar dacă cresc mereu .numărul situaţiilor
in care se foloseşte aparatul dc filmat şi camera video. Dc aceea, organele de
urmărire penală, care folosesc în mod curent in activitatea lor aparatul foto, trebuie să
cunoască noţiuni elementare despre fotografia judiciară. Această obligaţie revine şi
judecătorilor sau avocaţilor, pentru a putea aprecia valoarea probatorie a fotografiei
ca mijloc obiectiv de fixare a urmelor infracţiunii şi contribuţia pe care o poate avea la
aflarea adevărului in cauzele penale şi civile.
§2. Noţiuni de tehnică fotografică
Pentru fotografiere sunt necesare aparatul foto, substanţele to’.oscnsibile şi
un laborator foto, dotat cu cameră obscură şi mijloace tehnice adecvate.
a. Aparatul foto
Elementele de construcţie principale ale oricărui aparat foto sunt camera
obscură şi obiectivul.
La camera obscură sunt ataşate mai multe accesorii, al că roi scop este de a
asigura măsurarea distanţei, timpul de expunere, rularea şi derularea filmului ele.
Obiectivul se înşurubează în partea din faţă a camerei obscure poate fi
schimbai după dorinţă, în raport de distanţa la care se află obiectul de fotografiat sau
de dimensiunile acestuia. Obiectiv ul este un tub cilindric, in care se află mai multe
lentile, a căror convexitate şi diametru se stabilesc după distanta la care se poate
fotografia1
____________________
1M. Novac, Fotografia de la A la Z, Editura „Tehnică”. Bucureşti.

18
 b. Substanţele fotosensibile

Sunt diferite săruri de argint (cloruri, bromuri, ioduri) sub formă de pastă,
depusă pe film transparent, hârtie său sticlă, intr-un strat uniform, foarte subţire.
În contact cu lumia, aceste săruri se descompun, iar argintul se colorează în
negru. în diferite nuanţe, obţinându-se imaginea alb-negm. Pentru fotografia în culori
se folosesc nişte substanţe .realizate după reţete mult mai complexe. De asemenea,
există materiale fotosensibile cu destinaţie specială, cum sunt cele sensibile la radiaţii
infraroşii, denumite infraeromaticc, folosite la fotografierea în întuneric2.
c. Procesul developării şi fixării materialelor foto sensibile
În laborator, fară lumină, în afară de un bec de putere mică şi cu lumină roşie,
numai în cursul procesului de copiere, au loc operaţiile de developare, fixare, copiere,
uscare a filmului şi hârtiei foto. Se folosesc soluţii diferite pentru film şi pentru hârtie,
prin parcurgerea a trei etape obligatorii: developare, spălare, fixare, durata acestora
fiind calculată în minute şi în secunde, cu ajutorul unui ceas cronometru pentru
laborator.
După ce imaginea de pe filmul prelucrat a fost copiată pe hârtia foto, hârtia va
fi uscată pe un utilaj special.
Tehnicile modeme de fotografiat şi aparatele de tip KODAK, şi alte asemenea,
nu mai folosesc laboratorul foto. pentru că în aparat se introduce doar hârtia şi, după
expirarea timpului de expunere şi prelucrare cunoscut, se obţine fotografia dorită.
După aceleaşi principii, dar cu tehnici mult evoluate, este prelucrat filmul în
camera video, obţinându-se imaginea în culori a cadrului, obiectivelor şi persoanelor
dorite.
Secţiunea a ll-a - Fotografia judiciară operativa
Este fotografia efectuată de organele de urmărire penală în timpul cercetărilor
la faţa locului sau pentru fixarea rezultatului altor activ ităţi: percheziţie, reconstituire
etc., După scopul urmărit şi momentul în care este efectuată, fotografia judiciară
operativă se clasifică în: fotografia la faţa locului, fotografia de fixare a unor activităţi de
urmărire penală şi fotografia semnalmentelor.â.3

________________________
2L Dîcă, K. lofis. Tehnica şi arfa fotografica. Editura „Tehnică”, Bucureşti, 1961, p. 79.
3Emilian Stâncii. Criminalistica, voi. 1, Editura „Aclami", Bucureşti. 1995, p. 103; Aurel Ciopraga. loan lacobuţă,
Criminalistica. Editura Fundaţiei „Chemarea laşi. 1997. p 103; Ion Mircea, Criminalistica. Editura „Lumina Lex”. Bucureşti. 1998, p.
29.

19
 §1. Procedee de fotografiere la faţa locului

Fixarea imaginilor în timpul cercetărilor efectuate la faţa locului se face

începând de la general la particular. Respectând acest criteriu, distingem fotografii de
orientare, fotografii schiţă, fotografii ale obiectelor principale şi fotografii ale detaliilor
a. Fotografia ele orientare
Fotografierea locului unde se efectuează cercetările începe cu fixarea
cadrului general, pentru surprinderea reperelor principale din teren. După fotografia de
orientare poate fi recunoscut eu uşurinţă locul unde s-au efectuat cercetările. în cazul
in care ar fi necesară o nouă deplasare pentru reluarea acestei activităţi sau a altor
activiității de urmărire penală, cum ar fi reconstituirea sau percheziţia
Tehnica folosită pentru fotografiere diferă în funcţie de natura locului cercetat
închis sau deschis), întinderea acestuia şi tehnica de care dispun organele de
urmărire renală. Locul cercetat poate fi surprins pe peliculă intr-o singură imagine
fotografică. Acest procedeu este folosit atunci când suprafaţa cercetată este relativ
redusa, iar operatorul se află pe un punct ridicat din teren si dispune de un obiectiv cu
deschidere foarte marc. Indiferent de natura locului cercetat (încăpere sau câmp
deschis). în funcţie de detaliile ce trebuie reproduse pe peliculă se impune luarea mai
multor imagini. De această dată se efectuează fotografia panoramică.
După configuraţia terenului cercetat (şosea, lan cu grâu sau păduri incendiate,
câmpul pe care s-au răspândit rămăşiţele unui avion etc.) se impun procedee diferite,
efectuându-se o fotografie panoramică liniară sau una panoramică circulară
In cazul accidentelor de trafic pe căile rutiere sau pe calea ferată, in care sunt
implicate două sau mai multe mijloace auto sau vagoane de tren. sc alege un loc in
apropiere de drum sau de calea ferată şi. folosind reperele din teren (pomi din zona de
protecţie, stâlpi de susţinere a liniei telefonice sau electrice) ori tăbliţele numerotate,
fotograful se deplasează paralel cu drumul public sau calea ferată şi execută fotografii
pe sectoare, până cuprinde întreaga suprafaţă cercetată.
Când fotografia se execută pe un teren deschis, fotograful se aşază în centrul
suprafeţei cercetate, fixează aparatul foto pe un trepied eu cap mobil şi. folosind
aceleaşi categorii de repere (naturale sau tăbliţe numerotate), execută mai multe
fotografii, mişcând după fiecare din ele aparatul foto în sensul acelor de ceasornic,
până cuprinde întreaga suprafaţă4.
Imaginile obţinute prin cele două procedee se unesc într-una singură şt se
obţine o singură Fotografic pentru întreaga suprafaţă cercetată. Aceste procedee sc
folosesc din ce în ce mai rar, de când în practica organelor de urmărire penală au
început să fie folosite aparatul de filmat şi camera video.
___________________
4N. lonescu. colectiv, in Tratat practic de criminalistică, voi I l.G.M . Bucureşti, 1976. p.
 b. Fotografia schiţă
47.
Se foloseşte pentru a cuprinde un cadru mai restrâns al locului unde se
efectuează cercetările (încăperi sau câmp deschis), tară a cuprinde şi vecinătăţile.
Asemenea fotografii se efectuează în încăperile în care s-a săvârşit fapta, in locul
unde a fost îngropat cadavrul sau obiectele sustrase etc.
După natura locului cercetat, a scopului urmărit, precum şi a mijloacelor
tehnice avute la dispoziţie, fotografia .schiţă se clasifică îţi: fotografia unitară,
fotografia pe sectoare, fotografia de pe poziţii contrare şi fotografia de pe poziţii
încrucişate5.
Fotografia schiţă unitară .se efectuează când locul cercetat poate fi redat
printr- o singură imagine.
Fotografia schiţă pe sectoare se foloseşte, la o scară mai redusă, în aceleaşi
situaţii ca la fotografia panoramică. Aşa se procedează în cazul unei încăperi de
proporţii mai mari. când nu poate fi cuprins într-o singură imagine întregul spaţiu.
Fotografia de pe poziţii contrare. Procedeul este folosit în cazul în care trebuie
reţinute caracteristici ale locului sau ale obiectului, ale spaţiului, privite de pe poziţii
opuse. Aşa se procedează cu autovehiculul avariat în timpul accidentului sau cu
cadavrul aşezat cu faţa in sus, având urme grave de violenţă pe ambele braţe.
Fotografia de pe poziţii încrucişate reprezintă o continuare a fotografiei de pe
poziţii contrare. De această dată, locul sau obiectul cercetat este fotografiat din ccic
patru laturi.
c. Fotografia obiectelor principale
După folosirea primelor două procedee, este necesar să se continue fixarea
locului cercetat, plecând dc la general la particular. Se vor lua imagini separate pentru
fiecare din obiectele care prezintă interes pentru cercetări: cuţitul, parul, toporul cu
care a fost ucisă victima, animalele de tracţiune ucise în timpul accidentului produs de
un camion, care a surprins căruţa oprită pe carosabil şi nesemnalizată cu lumini,
dulapul spart de făptuitori, lacătul de la uşă care a fost distrus etc.
In fiecare fotografie trebuie să fie surprinse şi raporturile cu obiectele din jur,
iar pentru a se cunoaşte distanţa dintre acestea e recomandabil să se folosească o
linie gradată sau banda gradată.

________________________
5Câinii Suciu, Criminalistica, Editura ..Didactică şi Pedagogică”, Bucureşti, 1972. p. 57-59.
 d. Fotografia de detaliu

Fotografierea la locul faptei se încheie cu surprinderea unor detalii care

prezintă interes pentru cercetări, precum: locul de pătrundere a glonţului in corpul
victimei, leziunea produsă dc cuţit sau topor etc. Pentru ca fotografia să redea cât mai
fidel gravitatea leziunilor produse, dimensiunile si forma lor, alături de suprafaţa
fotografiată trebuie să se aşeze o linie gradată.
Ca mijloace tehnice de efectuare a fotografiilor sc recomandă obiective cu
deschidere mare, sau mele intermediare intre obiectiv si suprafaţa fotografiată.
Filmele folosite trebuie să aibă sensibilitate cromatică marc, iar sursele de lumină
trebuie alese în funcţie de condiţiile dc timp şi culoarea fondului pe care se află
detaliile fotografiate.
§2. Fotografia semnalmentelor
în practica organelor de urmărire penală se cunosc trei procedee de
efectuare a fotografiei semnalmentelor, criteriul principal de diferenţiere a acestora
constituindu-1 scopul urmărit şi mijloacele de realizare a fotografiei. Aceste procedee
se aplică pentru identificarea persoanelor, a cadavrelor necunoscute si urmărirea
unor persoane care se sustrag de la urmărirea penală sau executarea pedepsei,
a. Fotografia deidentiticare a persoanelor
Persoanele cercetate în legătură cu săvârşirea unor fapte penale sunt
înregistrate în evidenţa operativă a organelor de poliţie, care cuprinde şi o fotografie
ce poate fi folosită pentru cercetări ulterioare.
Fotografia efectuată în aceste împrejurări trebuie să ajute la identificarea
persoanei după aspectul exterior, iară să se urmărească latura artistică în tehnica
folosită. De aceea se impune înregistrarea a cit mai multor detalii utile identificării.
Se va ţine cont, la persoana fotografiată, de îmbrăcăminte şi de pieptănătură:
bărbaţii se impune să fie bărbieriţi. Capul trebuie să fie descoperit Se iau două
imagini, faţă şi profil, iar dacă o persoană are semne particulare ce vor putea folosi la
identificare (cicatrice, tatuaje, anumite infirmităţi), se execută şi i treia fotografie.
Persoanele care poartă ochelari vor fi fotografiate şi din semiprofil (dreapta sau
stânga). Nu eşte recomandabilă fotografierea laterală, pentru că s-ar surprinde doar o
ramă de la ochelari, şi nici din faţă, pentru că lentilele ochelarilor reflectă lumina şi nu
se pot înregistra imagini corecte.
Pentru a se obţine imagini de calitate, se lucrează in laborator, cu aparate
fotografice special construite în acest scop. şi în condiţii de iluminat corespunzătoare.
_______________________
6E. larovici. Portretul modern. Editura "Tehnică", Bucureşti, 1972, p 66.
 b. Fotografia de identificare a cadavrelor necunoscute
Pentru fotografierea cadavrelor se folosesc aceleaşi tehnici ca şi pentru
persoanele aflate în viaţă. Deosebirile constau numai în aceea că înainte de
fotografiere se procedează la aşa-numita „toaletă" a cadavrului, cu scopul de a
conferi acestuia o înfăţişare cât mai apropiată de cea avută în viaţă.
Procedeul ce trebuie aplicat cadavrelor ce au suferit modificări importante din
cauza timpului ce a trecut de la producerea decesului, mediului în care au fost
păstrate (uscat, umed), temperaturii etc. sau distrugerilor profunde de ţesuturi
produse în timpul agresiunii, accidentului, focului etc. este .şi mai dificil. Refacerea
aspectului general ai feţei revine personalului medical specializat, care dispune de
mijloace tehnice adecvate
După spălarea urmelor de sânge şi a altor urme, de vopsea, noroi etc., vor fi
cusute plăgile superficiale sau profunde şi se va aplica o substanţă colorată pentru a
se reda, cât mai fidel, culoarea din timpul vieţii. Ochii lipsă se inlocuiesc cu lentile de
culoare apropiată.
Oricare ar fi procedeele aplicate, dacă s-au produs modificări esenţiale,
cadavrul nu va mai putea fi recunoscut după fotografiile efectuate in aceste
împrejurări. Aşa s-a întâmplat cu cadavrul unei femei descoperit intr-un lan de grâu.
intr-o localitate din judeţul iaşi, în luna iulie a anului 1960, şi care nu a mai fost
identificat nici până in prezent (anul 2000), pentru că stătuse prea mult timp sub cerul
liber, la temperaturi ce depăşeau, în timpul zilei, limita de 30' C8.
§3. Fotografia de fixare a rezultatelor unor activităţi de urmărire penală
a. Fotografiile efectuate cu ocazia reconstituirii
Reconstituirea reprezintă reproducerea totală sau parţială a activităţii
infracţionale şi a împrejurărilor comiterii faptei. Desfăşurarea ei cuprinde una sau mai
multe reproduceri experimentale, în condiţii similare de loc şi timp, prin mijloacele
folosire la comiterea faptei Rolul fotografiei judiciare efectuate in timpul desfăşurării
reconstituirii esie acela de a fixa cele mai importante momente ale săvârşirii actului
infracţional. De aceea, este necesar ea pentru fiecare din aceste momente să se
execute una sau mai multe fotografii.
Între fotografiile efectuate in timpul cercetărilor la locul faptei şi cele efectuate
în timpul reconstituirii există o strânsă legătură, deoarece trebuie să fie surprinse
imagini ale aceluiaşi loc9. Cele două categorii de fotografii se deosebesc însă după
scopul urmărit şi valoarea lor probatorie în procesul penal. La primele cercetări la faţa
___________________
7Cărnii Suciu, op. cit., p. 86-87.
9Ioan lacobuţă, Radiografia crimei, Editura „Graphix”, Iaşi, 1995, p. 85-88. 9Emilian Stâncii,
Criminalistica, voi. li. Universitatea Bucureşti, 1986. p. 136.

23
locului se fotografiază cât mai multe detalii despre care se crede că prezintă interes
pentru aflarea adevărului, deci se încearcă să se reproducă întregul film al acţiunii, în
timp ce ia reconstituire sc reproduc numai cele mai importante momente ale acesteia.
De asemenea, la primele cercetări se fotografiază numai obiectele principale sau
urmele, iar la reconstituire, pe baza declaraţiilor celor care au perceput nemijlocit
diverse secvenţe, se execută fotografii ale principalelor momente din filmul activităţii
infracţionale, in prezent, se procedează. în tot mai multe cazuri, la filmarea
principalelor momente ale reconstituirii1", ori se folosesc camerele video.
b.Fotografiile efectuate in timpul percheziţiei
Fotografiile efectuate în timpul percheziţiei pot fi clasificate, după modalităţile
şi împrejurările în care sc desfăşoară această activitate de tactică criminalistică, in
percheziţia persoanei, percheziţia in încăperi şi percheziţia în câmp deschis. O altă
clasificare a acestor tipuri dc fotografii poate fi tăcută în funcţie de momentele
principale ale percheziţiei. Astfl, la percheziţia efectuată asupra persoanelor se vor
executa un.i sau mai multe fotografii ale persoanei respective (în picioare sau numai
tip fotografie de identitate), fotografii ale locului unde s-au găsit obiectele ascunse
ţcăptuşeala hainei, căciulă, lenjerie de corp etc.); de asemenea, sc ştie că pentru
obiectele înghiţite se poate face o fotografic cu raze Roentgen. Ultimele fotografii vor li
făcute asupra obiectelor găsite la percheziţie, grupate, iar dacă sunt obiecte de
valoare (bijuterii sau alte obiecte dc preţ, ori bancnote româneşti sau străine) se
execută câte o fotografie de detaliu pentru fiecare din acestea.
La fel se procedează şi în cazul percheziţiei efectuate în câmp deschis sau în
încăperi. Se execută una sau mai multe imagini ale locului unde se face percheziţia
(cadrul general), imagini ale ascunzătorii sau ascunzătorilor, şi, în cele din urmă,
imagini, mai întâi dc grup, apoi separate, ale obiectelor (sau fiinţelor) ascunse.
Pentru fotografierea ascunzătorilor şi a obiectelor dc dimensiuni mici dar de
valoare mare se folosesc filme cu sensibilitate crescută şi surse de iluminat adecvate,
în scopul reţinerii unor detalii necesare identificării obiectelor de valoare, se
recomandă efectuarea de fotografii color.
În timpul reconstituirii se efectuează fotografii in două etape distincte: fixarea
cadrului general ai locului unde se efectuează reconstituirea şi fixarea celor mai
însemnate momente ale activităţii infracţionale. Fotografiile cadrului general al locului
infracţiunii trebuie să corespundă principalelor repere din teren, înregistrate pe
pelicula la primele cercetări. Deci, vor fi efectuate una sau mai multe fotografii schiţă
ale locului, în funcţie de caracteristicile acestuia: încăpere, spaţiu deschis, teren
accidentat etc. În cea de-a doua etapă sunt luate imagini ale celor mai importante
momente ale activităţii infracţionale. Pentru fiecare, din aceste momente sc poate face
câte o fotografie sau mai multe, dacă se obţin imagini din unghiuri diferite, timpi de
expunere diferiţi etc.
 În practica organelor de urmărire penală se întâlnesc două tendinţe opuse,
dar deopotrivă de ineficiente şi chiar dăunătoare: prea multe fotografii în cauze de
importanţă minoră şi cu o valoare probatorie îndoielnică, sau prea puţine imagini cu
ocazia reconstituirii unor momente dc importanţă deosebită ale adtivităţii
infracţionale".
Cu mijloacele tehnice moderne folosite în timpul reconstituirii (aparat de
filmat, cameră video), aceste inconveniente sunt înlăturate.
Fotografiile vor fi aplicate pe o planşă, în ordinea in care au fost efectuate, şi,
pentru fiecare dintre ele, se va nota semnificaţia momentului fotografiat.
c. Fotografia de urmărire
Sc foloseşte pentru înregistrarea imaginii persoanelor care sc sustrag de la
urmărire sau de la executarea pedepselor. De asemenea, este utilizată în scopul
supravegherii unor persoane cu privire la care există date certe că pregătesc
săvârşirea unor fapte penale grave: omoruri, răpiri de persoane, trafic de stupefiante,
infracţiuni împotriva siguranţei naţionale a statului etc.
Tehnica folosită este adaptată specificului acestei activităţi. Aparatele foto
folosite au diverse forme, din ce in ce mai nebănuite, pentru a nu atrage atenţia
persoanelor urmările: stilouri, umbrele, ochelari, brichete etc.
Dc asemenea, pot fi folosite aparate foto obişnuite, dar cu teleobiectiv, pentru
a se putea fotografia de la distanţă, fără ca persoana urmărită să bănuiască că este
fotografiată.
Pentru cazuri de interes deosebit se poate cere sprijinul serviciilor speciale
ale armatei, care dispun de amplificatoare elecfronooptice de marc precizie,
d. Fotografiile efectuate in timpul prezentării pentru recunoaştere
Prezentarea pentru recunoaştere a unor persoane sau obiecte constituie o
metodă de tactică criminalistică frecvent practicată dc organele de urmărire penală
Latura tactică a chestiunii reprezintă obiect de studiu al altor capitole ale criminalisticii.
Tehnica dc executare a fotografiilor in timpul prezentării pentru recunoaştere arc
importanţă practică şi teoretică dc necontestat12. De aceea, trebuie respectate
normele tehnice, care asigură efectuarea unor fotografii de calitate corespunzătoare.

___________________
11Camil Suciu, op cit.„ p. 81.
12F.milian Stâncii. Criminalistica. Editura „Didactică şi Pedagogică , R.A. Bucureşti, 1993. p 140.
 La prezentarea in grup a persoanelor sau obiectelor. împreună cu persoana
sau obiectul ce urmează a ti recunoscute, se poate stabili cu ajutorul fotografici daca
toate acestea (persoane sau obiecte) aveau trăsături comune (înălţime, culoare,
dimensiuni etc). De asemenea, trebuie fixate in imagini foto momentele principale ale
prezentării pentru reeunoaştercc cum ar fi momentul când persoana care face
recunoaşterea indică ooiectul sau persoana recunoscută1.
Dacă persoana sau obiectul sunt prezentate pentru recunoaştere mai multor
persoane, pentru fiecare dintre aceste activtităţi de prezentare pentru recunoaştere se
vor efectua fotografii diferite.
Mijloacele tehnice folosite sunt cele cunoscute pentru fotografierea obişnuită.
Se , vor folosi filme sensibilizate corespunzătoare cadrului în care se desfăşoară
această activitate (încăperi sau loc deschis), iar sursele de lumină vor fi alese după
aceleaşi criterii. Pentru înregistrarea pe peliculă a unor detalii de interes deosebit
pentru urmărirea penală se recomandă efectuarea dc fotografii color. Fotografiile se
aplică pe planşă şi, pentru fiecare imagine, se menţionează semnificaţia momentului
tactic înregistrat.
Secţiunea a lll-a - Fotografia judiciară de examinare
Clasificarea fotografiei judiciare în două mari categorii - operativă şi de
examinare - are în vedere atât domeniul de aplicare, cât şi mijloacele tehnice folosite,
în prima categorie sunt incluse procedeele tehnice folosite de organele de urmărire
penală in timpul cercetărilor la faţa locului, sau la alte activităţi ulterioare de urmărire
penală (percheziţie, reconstituire, prezentare pentru recunoaştere). în cea de-a doua
categorie sunt incluse procedeele tehnice folosite în laborator de persoanele având
calificare superioară şi dotare corespunzătoare. Chiar dacă unde procedee ale
fotografiei de examinare (fotografia de umbre, de rellexe sau de contrast, precum şi a
fotografiei la radiaţii ultraviolete sau infraroşii) se folosesc şi în cursul cercetărilor la
faţa locului, acestea constituie atributul specialiştilor de înaltă profesionalitate, invitaţi
să participe la cercetări.
În funcţie de scopul urmăm, de mijloacele tehnice şi de metodele aplicate,
fotografia de examinare cunoaşte două subdiviziuni: fotografia de examinare în
radiaţii vizibile şi fotografia de examinare in radiaţii invizibile14.

______________________
13Emilian Stancu, Criminalistica, voi. 1. Editura ,Aclami’, Bucureşti. 1995, p. 116; Aure! Ciopraga, loan

lacobuţă, op. cit., p. 34.

14Ion Mircea, Criminalistica. Editura Fundaţiei „Chemarea ”, laşi, 1992, p. 62; Emilian Stancu.

Criminalistica, voi. I. Editura Aclami”, Bucureşti, 1995, p. il 8; Aurel Ciopraga. loan lacobuţă, op. cu., p. 34.

26
 §1. Fotografia de examinare în radiaţii vizibile
După natura sursei de lumină, tehnica folosită şi scopul urmărit, fotografia de
examinare in radiaţii vizibile se clasifică în fotografia: de ilustrare, de comparare, de
umbre, de contrast, separatoare de culori şi micro fotografia.
A. Fotografia de ilustrare
Procedeu] este folosit în laboratoarele de expertiză pentru fixarea imaginii
obiectului ce urmează a fi supus examinării. Scopul urmărit prin efectuarea acestui
gen de fotografii este acela de a se ilustra dimensiunile, forma şi caracteristicile
obiectelor primite pentru expertiză.
Aşa se procedează cu actele presupuse a fi fost falsificate, obiectele
corp-delict ce vor fi supuse examinării (arme. instrumente de spargere, glonţul scos
din corpul victimei etc.). Pentru reţinerea a cât mai multor detalii, inclusiv a
dimensiunilor obiectului cercetat, se recomandă aşezarea lângă acesta a unei linii
gradate. Tehnica folosită este cea obişnuită. Obiectele se aşază pe o masă specială,
care dispune de surse de iluminare laterale.
B. Fotografia de comparare
Poate fi realizată in mai multe variante, în raport de procedeele folosite,
a. Fotografia de comparare prin con fruntare
Este folosita în examinările dc laborator, când expertul dispune de fotografia
urmei găsite la faţa locului şi de fotografia urmei reproduse experimental în laborator.
Astfel se procedează pentru compararea fotografiei urmei de deget cu fotografia
impresiunii digitale luate dc la persoana bănuită. De asemenea, se poate confrunta
fotografia mulajului unei urme de adâncime cu fotografia mulajului executat
experimental in laborator, după obiectul presupus a fi creat urma găsită la locul faptei.
b. Fotografia de comparare prin suprapunere
Este folosită atunci când cel puţin una din fotografii a fost realizată pe suport
transparent. Procedeul este frecvent întâlnit in practica experţilor sau tehnicienilor
criminalişti în domeniul traseologiei. Aşezându-se imaginea transparentă peste
fotografia cu care se compară, pot fi examinate detaliile unei semnături, ale
impresiunilor de ştampilă, ale documentelor falsificate etc. Dacă cele două imagini se
suprapun perfect şi există o coincidenţă a detaliilor sub toate aspectele, se pot formula
concluzii cert pozitive privind identitatea autorului semnăturii de pe documentul fals, a
pantofului care a creat urma de adâncime ridicată prin mulajul examinat etc.
 c. Fotografia de comparare prin juxtapunere - continuitate liniară -

Este un procedeu folosit frecvent in domeniul balisticii judiciare, ai cercetării

instrumentelor de spargere, al cercetării dactiloscopice ctc. Compararea prin
juxtapunere constă in îmbinarea unei secţiuni din fotografia ce conţine detaliile urmei
cu o secţiune din fotografia impresiunii. în caz dc identitate, va exista o coincidenţă
perfectă a liniilor luate ca reper in cele două imagini. Astfel se procedează cu
fotografiile proiectilelor găsite in corpul victimei, care se compară cu fotografiile
proiectilelor provenite dc la tragerile experimentale, lacutc cu arma presupusă a fi fost
folosită, sau se compară fotografiile urmelor de topor găsite la locul faptei cu
fotografiile urmelor produse experimental in laborator cu toporul presupus a fi fost
folosit la producerea lor.
A. Fotografia de umbre
Procedeul valorifică proprietatea razelor luminoase de a scoate în evidenţă
diferenţe dc relief ale suprafeţei cercetate. Este folosit la citirea textelor scrise cu
creionul apoi şterse prin radiere, la cercetarea urmelor de adâncime produse de mâini
sau de picioare ori a urmelor instrumentelor de spargere, cum ar fi urmele de tăiere
produse in lemn de topor.
în timpul fotografierii, lumina trebuie proiectată sub un unghi de 30° pană la
70°.
L). Fotografia de reflexe
Se foloseşte pentru evidenţierea diferenţei de netezime a suprafeţelor plane,
datorită proprietăţii luminii de a fi reflectată sub unghiuri diferite. Astfel se procedează
pentru punerea în evidenţă a urmei de deget existentă pe o suprafaţă netedă, lucioasă
şi care este greu sau chiar imposibil de observat cu ochiul liber, ori a modificărilor
aduse unui înscris prin înlăturare de text cu ajutorul unor substanţe chimice.
E Fotografia dc contraste
Fotografia de contraste se realizează prin folosirea materialelor fotoscnsibile
cu coeficient mare de contrast, prin diafragmare si prelucrare in revelatori contrastanţi.
Este folosită pentru examinarea scrisului şters prin radiere, descoperirea unitelor
invizibile etc.

Matei Basarab, Cri numii: . I niverMiatca ’Babeş-Bolyai", Cluj, 1969, p. 73.

 1. Fotografia separatoare de culori

Procedeul are la bază posibilitatea razelor luminoase de a înregistra

deosebirile extrem de mici dintre nuanţele aceleiaşi culori, pc care le poate percepe
ochiul omului. Pentru separarea culorilor se folosesc filtre care au capacitatea de a
reţine culoarea complementară. Acest procedeu este folosit pentru descoperirea
adăugirilor făcute în acte cu cerneluri sau creioane, in aparenţă de aceeaşi nuanţă de
culoare cu scrisul de bază al actului cercetat.
§2. Fotografia de examinare în radiaţii invizibile
în funcţie de mijloacele tehnice folosite, sunt cunoscute mai multe modalităţi , a
ie fotografiei de examinare în radiaţii invizibile: fotografia de examinare cu raze
ultraviolete, fotografia de examinare în radiaţii infraroşii. fotografia de examinare în
radiaţii Roentgen, gamma, beta şi neutronice.
A. Fotografia de examinare în radiaţii ultraviolete
Este folosită în mod curent in laboratoarele de expertiză criminalistică, iar
tehnicienii cu o pregătire specială o aplică şi în timpul cercetării la faţa locului. Pentru
realizarea acestui gen de fotografii pot ti aplicate două metode: metoda fluorescentei
metoda razelor reflectante, utilizandu-sc mijloace tehnice adecvate. Sunt necesare
deci surse de radiaţii corespunzătoare: lămpi cu cuarţ sau cu mercur pentru fotografiile
executate în laborator, şi tuburi luminiscente, pentru cele efectuate în cercetările la faţa
locului.
De asemenea, sunt necesare filtre dc selectare a radiaţiilor şi materialelor
fotosensibile, obţinute sau destinate special acestui gen dc fotografie. La aparatul foto
se aplică obiective cu lentile din sticlă optică specială16 .
Fotografia de examinare cu radiaţii ultraviolete are o largă aplicare practică în
traseologie (cercetarea urmelor de mâini, a urmelor biologice etc.), in balistica ludiciară,
cercetarea înscrisurilor false sau cercetarea infracţiunilor de mită, furt etc.
B. Fotografia de examinare în radiaţii infraroşii
Executarea acestui gen de fotografii se bazează pe aplicarea proprietăţilor
razelor infraroşii dc a străbate anumite corpuri şi de a fi reţinute de altele. De aceea, se
pot face fotografii şi în condiţii de întuneric, fum sau ceaţă.

____________________________
16CamilSuciu. op. cil., p 109; Emilian Stanca, Criminalistica, voi. I. Editura „Actami”, Bucureşti, 1995, p.
124-125.
 Pentru efectuarea fotografiei se foloseşte un filtru ce permite trecerea razelor
infraroşii şi ie reţine pe cele vizibile. Filtrul poate fi aşezat in faţa obiectivului aparatului
foto sau în faţa sursei de radiaţii. Materialele fotosensibile trebuie să fie de tip special,
hipcrsensibilizate cromatic.
Fotografia de examinare in radiaţii infraroşii are o largă aplicare în
laboratoare, liste folosită pentru cercetarea falsurilor prin înlăturare sau acoperire de
text. cercetarea operelor de ană (picturi) bănuite a fi false, cercetarea urmelor
suplimentare ale impuşcâturi etc. în munca operativă de teren, fotografia poate fi
folosită pentru supravegherea in condiţii de întuneric, cercetarea locului unde sc
ascund obiecte sau persoane etc .
C. Fotografia de examinare în radiaţii Roentgen, gamma, beta şi
neutronice
Fotografierea prin aceste procedee tehnice se bazează pe proprietatea
radiaţiilor X. gamma, beta şi neutronice de a penetra corpurile in mod diferit, în funcţie
de grosimea şi intensitatea lor.
a. Fotografia de examinare în radiaţii Roentgen îşi găseşte aplicarea în
multiple domenii, cum ar fi: percheziţia corporală a persoanelor care au înghiţit
obiecte de volum mic şi valoare mare (bijuterii, microfilme etc.). examinarea obiectelor
afiate în bagaje in timpul controlului la punctele de trecere a frontierei, cercetarea
urmelor suplimentare ale împuşcăturii, a urmelor de mâini aflate pe pielea corpului
etc.
Rezultatele examinării în radiaţii X pot fi \izualizate direct, pe un ecran
fluorescent.
b. Fotografierea in radiaţii gamma
Asemenea fotografii sunt executate numai de specialişti in fizica nucleară, dar
trebuie cunoscute şi de organele judiciare, pentru că au aplicare şi în criminalistică.
Cu ajutorul acestor tehnici se poale cerceta interiorul unei arme, lacătele sau
încuietorilc metalice, precum şi locul de ascundere a armei, pistolului etc.. in ziduri sau
dulapuri metalice. Tehnica de fotografiere se bazează pe proprietatea razelor gamma
de a trece prin orice obiect, dar capacitatea de pătrundere diferă după densitatea
corpului străbătut18.

_______________________________
17Emilia» Stane«, Criminalistica, vol. 1. Editura .Aclami", Bucureşti, 1995, p. 127-129. '* 18Ibdem, p. 45.

30
 Tehnica este în curs de cercetare, însă poate fi folosită în criminalistică la
examinarea densităţii şi grosimii hârtiei, sau a compoziţiei cernclurilor. în traseoiogie,
poate fi utilizată pentru depistarea microurmelor.
c. Fotografia (radiografia) cu neutroni
Este un procedeu pus la punct de specialiştii canadieni, din anul 1983, şi aflat
în curs de experimentare, in criminalistică, procedeul se foloseşte la descoperirea
stupefiantelor ascunse în orice fel de ambalaj, precum şi la depistarea substanţelor
explozive.
Spre deosebire de fotografiile făcute cu raze vizibile, ultraviolete şi infraroşii,
în cazul fotografierii sub raze X, gamma si beta, obiectul cercetat se pune între izvorul
razelor şi materialul fotosensibil. în acest fel, clişeul este impresionat numai după ce
radiaţiile trec prin obiectul respectiv19.

____________________________
19Ion Mircea, Criminalistica. Editura „Lumina Lex", Bucureşti, 1998, p. 53.
 PLANŞA FOTOGRAFICA

Foto 1 - Vedere de ansamblu a locului accidentului. Se observă indicatoarele de

circulaţie "Limitare de viteză" şi "Drum în lucru"

Foto 2 - Indică locul producerii accidentului. Săgeata indică locul de impact ale
Celor două autovehicule

32
 Foto 3 - Indică poziţia autocamionului după producerea impactului. Liniile albe
indică urmele de derapare a pneurilor autocamionului

Foto 4 - Indică poziţia autoturismului după impact, precum şi principalele avarii.

Săgeţile indica locurile unde autoturismul a intrat în impact cu autocamionul
 Foto 5 - Fotografie schiţa de pe poziţii contrarii
34
Foto 6 - Fotografia semnalmentelor