Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CONSTANTIN RĂILEANU
BUCUREŞTI 2009
CURS 1
Muzica :
mijloc de comunicare;
limbaj cu organizare sonoră proprie, organizarea fiind cea care o diferă de vorbire.
Sunetul este cel care stă la baza muzicii şi implicit a vorbirii. “Atunci când vorbim, cântăm.”
(Anton Pann) => Muzicianul este un maestru al limbajului.
Preliminarii
Ni – ni – di - ni‟ – vu‟ – di‟ – zo„ - ni“ – pa“ – vu“ – ga”↑ - di” – ke”↓ - zo” - zo”↑ - ni”‟
Distanţa dintre două sunete, apropiate sau depărtate, se numeşte interval ( diastima –
διαζηημα ). Ex. Ni – Pa.
Muzica bizantină utilizează un sistem muzical diastematic ( intervalic).
Poziţia în care se află un sunet faţă de celălalt se numeşte raport sau relaţie intervalică.
Intervalele, cantitativ, se împart în două:
- intervale simple – cuprinse în interiorul unei octave Ni – Ni‟
- intervale compuse – cele care depăşesc octava Ni – Pa‟
În muzica bizantină sunt importante intervalele simple care se formează în interiorul
distanţei de octavă.
În limba greacă termenul utilizat pentru a desemna intervale este fonos ( θωνος - prin glas,
voce, sunet), dar defineşte şi intervalul dintre două sunete.
Ni – Pa = Ton, interval de secundă
Ni – Vu = Difonie, interval de terţă
Ni – Ga = Trifonie, interval de cvartă
Ni – Di = Tetrafonie, interval de cvintă
Ni – Ke‟ = Pentafonie, interval de sextă
Ni – Zo‟ = hexafonie, interval de septimă
Ni – Ni‟= heptafonie, interval de octavă = diapason ( δια + παζων - prin toate - sunetele)
Aceste intervale sunt importante pentru formarea scărilor modale cu ajutorul cărora
compunem într-un mod sau în altul.
Dacă vom parcurge distanţele de mai sus trecând prin toate sunetele întâlnite, vom avea
următoarele structuri:
Ni – Pa = bicord
Ni – Pa - Vu = tricord
Ni – Pa – Vu – Ga = tetracord
Ni – Pa – Vu – Ga – Di = pentacord
Ni – Pa – Vu – Ga – Di – Ke‟ = hexacord
Ni – Pa – Vu – Ga – Di – Ke‟ – Zo‟ = heptacord
Ni – Pa – Vu – Ga – Di – Ke‟ – Zo‟ – Ni‟ = octocord
= Tetracord
Scara octaviantă a muzicii bizantine
Do =Ni
Si = Zo |
La = Ke |
Sol =Di |
Fa = Ga |
Mi = Vu |
Re = Pa |
Do = Ni |
I II III IV V VI VII VIII
Ni
Zo
VII
Ke
VI
Di
V
Ga
IV
Vu
III
Pa
II
Ni
I
Muzica bizantină operează cu trei genuri de intervale, după cele trei genuri modale
componistice:
- intervale diatonice
- intervale cromatice
- intervale enarmonice
Intervalele genului diatonic sunt utilizate ca unitate etalon în formarea scărilor utilizate
în genurile cromatic şi enarmonic.
În muzică intervalele au primit numele de Tonuri. Aceste tonuri se divid în micro-
intervale numite secţiuni. Fiecare Ton natural cuprinde un număr caracteristic de secţiuni.
Genul diatonic operează cu trei tipuri de Tonuri naturale:
- Tonul Mare ( meison) = 12 secţiuni
- Tonul Mic ( elasson) = 10 secţiuni
- Tonul mai Mic ( elahistos) = 8 secţiuni
Dacă vom pune într-o ordine logică cele trei tipuri de Tonuri fără a repeta vreunul, vom
construi un Tetracord perfect.
Tetracord = =
Ton Mare
Tetracord
Tetracord
În funcţie de poziţia Tonului Mare adăugat, putem afla care tetracord este autentic şi
care este plagal.
Când Tonul Mare desparte două tetracorduri se numeşte Ton despărţitor - diazeuxis –
diazeutikos. În acest caz, tetracordul superior este autentic iar tetracordul inferior este plagal.
Când Tonul Mare se adaugă la două tetracorduri succesive pentru a completa distanţa
până la octavă, poartă numele de Ton de completare – sinaphe (sinafe). În acest caz,
Tetracordul inferior este autentic iar cel superior, de sub Tonul de completare, este plagal.
Sinaphe
Tetracord autentic
Tetracord plagal
Diazeuxis
Ton de completare
Tetracord autentic
Tetracord plagal
SubTon
CURS DE MUZICĂ PSALTICĂ
CURS 3
Muzica operează cu simboluri sau semne organizate într-un cod semantic general
acceptat, care redau grafic sunete, melodii etc.
semnele muzicii bizantine se numesc neume.
neuma <= gr. pneuma ( πνε μα) – duh, spirit.
în vechime semnele muzicale bizantine, care indicau intervale sau sunete, erau
considerate ”duhuri” deoarece dădeau impresia de zbor, aer, transparenţă, ceva din altă
lume.
scrierea muzicală bizantină este o scriere neumatică.
suma de semne grafice utilizate în notarea muzicii bizantine se numeşte Sistem
neumatic.
Primele semne neumatice au fost preluate din semnele grafice utilizate în
scriere(accenţii).
~ - chendima → urcă 2 trepte sărite; nu apare niciodată singură, ci numai sprijinită sau
combinată cu oligon, oxia sau petasti.
- ipsili → urcă patru trepte sărite. Nu apare niciodată singur, ci doar combinat sau sprijinit.
Semne ascendente sprijinite şi combinate:
- oligon - urcă o treaptă, oxia – urcă o treaptă accentuată, petasti – urcă
o treaptă puternic accentuată, chendimele – urcă o treaptă neaccentuată
- chendimă sprijinită pe oligon sau pe oxia; oligon combinat cu petasti
Excepţia este chendima aşezată sub oligon sau oxia, care se consideră tot sprijinită.
Chendima se sprijină doar pe oligon sau oxia, dedesubt sau în dreapta.şi se combină
deasupra oligonului, oxiei sau petastiului.
Ipsili se sprijină pe oligon, petasti sau oxia deasupra la mijloc sau în dreapta şi se
combină când se aşază în partea stângă.
C. Semne descendente ( katiusa ):
- iporoi → coboară 2 trepte, treptat şi neaccentuat; nu primeşte silabă nouă, dar primeşte
semn temporal
- hamili → coboară 4 trepte sărite; nu se sprijină, apare doar singur sau în combinaţie cu
alte semne
- epistrof
- elafron
- hamili