ASOCIAŢIA PENTRU CULTURĂ ŞI TRADIŢIE ANTON PANN

FORMAŢIA VOCAL-INSTRUMENTALĂ DE MUZICĂ VECHE ANTON PANN,

GRUPUL DE MUZICĂ BIZANTINĂ ANTON PANN
Addresa: StrTeliţa, nr.52, sector 5, Bucureşti, România.
Tel: + 40 768 557 917; + 40 721 686 429; + 40 765 251 351; + 40 724 494 722
Fax: + 40 318 173 641 E - mail: anton_pann@yahoo.com constantin@antonpann.ro

CONSTANTIN RĂILEANU

CURS DE MUZICĂ BIZANTINĂ

BUCUREŞTI 2009
 CURS 1

Izvoarele muzicii bizantine

denumirea de “Bizanţ” apare la începutul secolului al XX-lea, ca termen consacrat în lumea

bizantinologilor şi provine de la numele unei aşezări antice, “Byzantium”, pe locul căreia a
fost ridicat oraşul Constantinopol.
locuitorii Imperiului Roman de Rasarit se auto-denumeau “romei”, ca fii ai vechii cetăţi a
Romei( termen generic pentru întreg Imperiul Roman).
în Imperiul Roman creştinismul devine religie de stat în anul 391 d. Hr., la hotărârea
împăratului Teodosie,care condiţionează ocuparea oricărei funcţii publice prin statutul de
creştin; este momentul crucial în care pătrund în creştinism elemente păgâne aduse de valul de
adepţi nevoiţi să se boteze pentru a nu-şi pierde funcţiile.
la început creştinismul a împrumutat elemente din muzica iudaică sinagogală
peste elementul iudaic se suprapune elementul autohton, specific fiecărei comunităţi.
Din secolul al III – lea se adaugă elementul oriental adus de şcoala siriacă( Capadocia,
Antiohia); această zonă a fost mereu teren de luptă şi s-a aflat fie în stăpânirea bizantină, fie în
stăpânirea persană şi mai târziu în cea arabă. Anatolia(cuprindea parte din Syria, până la
Damasc) şi Damascul – regiuni ce se aflau la graniţa cu Imperiul Persan - au dat cei mai
prolifici autori creştini => influenţa persană în muzica bizantină.
„Supremaţia” compozitorilor proveniţi din spaţiul siriac este înlocuită, începând cu secolul
XI, cu influenţa venită dinspre şcoala din Constantinopol.
Sec XII – Renaşterea Paleologilor. Stă la baza Renaşterii apusene din sec. XV.
După 1453, Mahomed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului, păstrează cultura şi arta
bizantină. Va utiliza cunoştinţele învăţaţilor bizantini rămaşi, pentru a dezvolta cultura noului
Imperiu.
Reforma hrisantică, condusă de Chrysantos de Madytos (sec XIX).
 Despre muzică

Muzica :
 mijloc de comunicare;
 limbaj cu organizare sonoră proprie, organizarea fiind cea care o diferă de vorbire.

Sunetul este cel care stă la baza muzicii şi implicit a vorbirii. “Atunci când vorbim, cântăm.”
(Anton Pann) => Muzicianul este un maestru al limbajului.

Organizări sonore muzicale

 modală (cea mai apropiată de natură):

- conţine microtonii (intervale mai mici de un semiton);

- greu de diferenţiat;
- cuprinde tot spectrul sunetelor care există în viaţa reală.

 tonală (T, T, ST, T, etc) :

- apare preponderent în Renaştere

- caracteristice îi sunt minorul si majorul egal temperat;

 atonală apare odată cu revoluţiile iluministe( la sfârşitul secolului al XIX-lea –

începutul secolului al XX-lea, într-o perioadă de criză existenţială în care
Dumnezeu este exclus din viaţa socială) :
a) serialism ex. Webern, A. Berg ş.a.
b) serialismul dodecafonic – grupe de 12 sunete ex. A. Schönberg, ş.a.
c) aleatorism ex. Stockhausen, Cage ş.a.

 neo-modală – întoarcere la muzica antică / încercări de originalitate prin construcţia de

moduri proprii, artificiale.
a) M. Ravel , K. Orff, ş.a.
b) modurile messiaene – Oliver Messiaen - serii de T, ST, T, ST ori T,T,ST,T,T,ST sau
orice altă combinaţie, repetată; Ex : "Simfonia păsărilor" – O. Messiaen
 CURS 2

Preliminarii

Muzica – lume a ideilor

Ex. J.S.Bach – compozitor, dirijor, organist; majoritatea pieselor lui sunt transpuneri
sonore a unor idei şi trăiri religioase.

Pitagora a inventat monocordul. Era format dintr-o coardă, prinsă pe o cutie de

rezonanţă. A secţionat coarda la jumătate, obţinând prin vibrare un sunet asemănător cu cel
obţinut prin vibrarea corzii de lungime iniţială doar că în acut. Procedând asemănător cu
coarda secţionată în diferite poziţii de-a lungul ei, a obţinut şirul armonicelor naturale.

Do – do – sol – do1 – mi1 – sol1 – si 1↑ - do2 – re2 – mi2↓ – fa 2↓- sol2 – la 2↑ - si 2↑ – si 2

– do3

Ni – ni – di - ni‟ – vu‟ – di‟ – zo„ - ni“ – pa“ – vu“ – ga”↑ - di” – ke”↓ - zo” - zo”↑ - ni”‟

Distanţa dintre două sunete, apropiate sau depărtate, se numeşte interval ( diastima –
διαζηημα ). Ex. Ni – Pa.
Muzica bizantină utilizează un sistem muzical diastematic ( intervalic).
Poziţia în care se află un sunet faţă de celălalt se numeşte raport sau relaţie intervalică.
Intervalele, cantitativ, se împart în două:
- intervale simple – cuprinse în interiorul unei octave Ni – Ni‟
- intervale compuse – cele care depăşesc octava Ni – Pa‟
În muzica bizantină sunt importante intervalele simple care se formează în interiorul
distanţei de octavă.
În limba greacă termenul utilizat pentru a desemna intervale este fonos ( θωνος - prin glas,
voce, sunet), dar defineşte şi intervalul dintre două sunete.
Ni – Pa = Ton, interval de secundă
Ni – Vu = Difonie, interval de terţă
Ni – Ga = Trifonie, interval de cvartă
Ni – Di = Tetrafonie, interval de cvintă
Ni – Ke‟ = Pentafonie, interval de sextă
Ni – Zo‟ = hexafonie, interval de septimă
Ni – Ni‟= heptafonie, interval de octavă = diapason ( δια + παζων - prin toate - sunetele)
Aceste intervale sunt importante pentru formarea scărilor modale cu ajutorul cărora
compunem într-un mod sau în altul.
Dacă vom parcurge distanţele de mai sus trecând prin toate sunetele întâlnite, vom avea
următoarele structuri:
Ni – Pa = bicord
Ni – Pa - Vu = tricord
Ni – Pa – Vu – Ga = tetracord
Ni – Pa – Vu – Ga – Di = pentacord
Ni – Pa – Vu – Ga – Di – Ke‟ = hexacord
Ni – Pa – Vu – Ga – Di – Ke‟ – Zo‟ = heptacord
Ni – Pa – Vu – Ga – Di – Ke‟ – Zo‟ – Ni‟ = octocord

Dacă observăm relaţiile intervalice care se formează între sunetul generator Do şi

celelalte sunete(armonice ale sale), precum şi relaţiile intervalice care apar între ele,
constatăm că între sunetul sol1 (di’) şi do2(ni”) se formează un interval de Cvartă perfectă
care poate fi regăsit, dacă reducem toate sunetele la distanţa de octavă, şi între sunetele
Do(Ni) şi Fa(Ga).

= Tetracord
 Scara octaviantă a muzicii bizantine

Do =Ni
Si = Zo |
La = Ke |
Sol =Di |
Fa = Ga |
Mi = Vu |
Re = Pa |
Do = Ni |
I II III IV V VI VII VIII

Fiecare sunet se situează la o distanţă anume faţă de sunetul fundamental. În funcţie de

poziţia sa ordinală raportată la primul sunet, el se consideră a fi o treaptă cu rol funcţional în
actul componistic. Astfel, Pa-Re faţă de Ni-Do este treapta a doua, Vu-Mi treapta a III – a,
etc.

Scara intervalică a muzicii bizantine

Ni
Zo
VII
Ke
VI
Di
V
Ga
IV
Vu
III
Pa
II
Ni
I

Muzica bizantină operează cu trei genuri de intervale, după cele trei genuri modale
componistice:
- intervale diatonice
- intervale cromatice
- intervale enarmonice
 Intervalele genului diatonic sunt utilizate ca unitate etalon în formarea scărilor utilizate
în genurile cromatic şi enarmonic.
În muzică intervalele au primit numele de Tonuri. Aceste tonuri se divid în micro-
intervale numite secţiuni. Fiecare Ton natural cuprinde un număr caracteristic de secţiuni.
Genul diatonic operează cu trei tipuri de Tonuri naturale:
- Tonul Mare ( meison) = 12 secţiuni
- Tonul Mic ( elasson) = 10 secţiuni
- Tonul mai Mic ( elahistos) = 8 secţiuni

Dacă vom pune într-o ordine logică cele trei tipuri de Tonuri fără a repeta vreunul, vom
construi un Tetracord perfect.

Tetracord = =

Tetracordul este intervalul de bază în formarea scărilor modale bizantine. O scară de

octavă se formează prin alăturarea a două tetracorduri plus un Ton Mare.

Ton Mare

Tetracord

Tetracord
 În funcţie de poziţia Tonului Mare adăugat, putem afla care tetracord este autentic şi
care este plagal.
Când Tonul Mare desparte două tetracorduri se numeşte Ton despărţitor - diazeuxis –
diazeutikos. În acest caz, tetracordul superior este autentic iar tetracordul inferior este plagal.
Când Tonul Mare se adaugă la două tetracorduri succesive pentru a completa distanţa
până la octavă, poartă numele de Ton de completare – sinaphe (sinafe). În acest caz,
Tetracordul inferior este autentic iar cel superior, de sub Tonul de completare, este plagal.

Sinaphe
Tetracord autentic
Tetracord plagal

Diazeuxis

Tetracord plagal Tetracord autentic

!!! Întotdeauna Tetracordul autentic va fi precedat de un Ton Mare de legătură cu rol de

subTon iar Tetracordul plagal va fi urmat întotdeauna de un Ton Mare, cu rol de completare.

Ton de completare
Tetracord autentic

Tetracord plagal
SubTon
 CURS DE MUZICĂ PSALTICĂ
CURS 3

Semnele muzicii bizantine

Muzica operează cu simboluri sau semne organizate într-un cod semantic general
acceptat, care redau grafic sunete, melodii etc.
 semnele muzicii bizantine se numesc neume.
 neuma <= gr. pneuma ( πνε μα) – duh, spirit.
 în vechime semnele muzicale bizantine, care indicau intervale sau sunete, erau
considerate ”duhuri” deoarece dădeau impresia de zbor, aer, transparenţă, ceva din altă
lume.
 scrierea muzicală bizantină este o scriere neumatică.
 suma de semne grafice utilizate în notarea muzicii bizantine se numeşte Sistem
neumatic.
Primele semne neumatice au fost preluate din semnele grafice utilizate în
scriere(accenţii).

accent circumflex accent ascuţit accent grav

ison → ţinere oxia  ascuţit apostrof  întoarcere

repetă sunetul anterior urcă o treaptă coboară o treaptă

În vechime aceste semne nu indicau exact cantitatea intervalică, rămânea la latitudinea

interpretului şi la nivelul cunoştinţelor sale muzicale cât urca sau cât cobora, în funcţie de
direcţia indicată de cele trei semne.
Cele trei semne de mai sus stau la baza formării celorlalte semne cantitative ascendente
şi descendente.
 Aceste semne, spre deosebire de cele din muzica occidentală, indică intervale nu sunete
propriu-zise.
În funcţie de scopul utilizării lor, putem împărţi aceste semne în două categorii mari:
- semne cantitative – indică durata, intervalul sonor, etc.
- semne calitative - indică elementele de interpretare şi de agogică.
Nu trebuie să uităm însă, că toate aceste semne au dublă funcţie calitativă şi cantitativă
atunci când se interpretează în forma finală Melosul.
Semnele cantitative se clasifică la rândul lor, în funcţie de rolul fiecăruia, în:
- semne ascendente şi descendente = vocalice, care indică intervalica şi sensul melodic
- semne temporale care indică durata, agogica

A. Semne de repetare sau menţinere a sunetului ( isotita ):

0 - ison → repetă sunetul dinainte; nu urcă şi nici nu coboară

B. Semne ascendente ( aniusa ):

 - oligon → urcă 1 treaptă cu accent normal

 - oxia → urcă 1 treaptă accentuată

q - petasti → urcă 1 treaptă puternic accentuată;

! este urmat întotdeauna de un semn coborâtor !

~ - chendima → urcă 2 trepte sărite; nu apare niciodată singură, ci numai sprijinită sau
combinată cu oligon, oxia sau petasti.

` - 2 chendime → urcă o treaptă total neaccentuată; nu primesc semn temporal şi nici

silabă nouă, ci prelungesc vocala silabei precedente.

- ipsili → urcă patru trepte sărite. Nu apare niciodată singur, ci doar combinat sau sprijinit.
Semne ascendente sprijinite şi combinate:

      - oligon - urcă o treaptă, oxia – urcă o treaptă accentuată, petasti – urcă
o treaptă puternic accentuată, chendimele – urcă o treaptă neaccentuată

           - chendimă sprijinită pe oligon sau pe oxia; oligon combinat cu petasti 

 = urcă 2 trepte sărite, neaccentuat (când e combinată cu oligon) sau

accentuat (când e combinată cu oxia); ologon şi petasti urcă 2

trepte accentuat.

  - chendimă combinată cu oligon, oxia sau petasti

= urcă 3 trepte sărite, neaccentuat (când e combinată cu oligon)

sau accentuat (când e combinată cu oxia sau petasti)

   - ipsili sprijinit pe oligon, oxia sau petasti

= urcă 4 trepte, neaccentuat (când e sprijinit pe oligon)

sau accentuat (când e sprijinit pe oxia sau petasti)

 - ipsili combinat cu oligon sau petasti

= urcă 5 trepte, neaccentuat (când e combinat cu oligon)

sau accentuat (când e combinat cu oxia sau petasti)

  - chendimă combinată cu ipsili sprijinite pe oligon, oxia sau petasti

= urcă 6 trepte, neaccentuat (când e combinat cu oligon)

sau accentuat (când e combinat cu oxia sau petasti)
             - ipsili combinat cu chendimă şi cu oligon, oxia sau petasti

= urcă 7 trepte, neaccentuat (când e combinat cu oligon)

sau accentuat (când e combinat cu oxia sau petasti)

   - ipsili combinat cu ipsili sprijinite pe oligon, oxia sau petasti

= urcă 8 trepte, neaccentuat (când e combinat cu oligon)

sau accentuat (când e combinat cu oxia sau petasti)

   - ipsili combinat cu ipsili şi cu chendimele, sprijinite pe oligon,

oxia sau petasti

= urcă 9 trepte, neaccentuat (când e combinat cu oligon)
sau accentuat (când e combinat cu oxia sau petasti)

   - ipsili combinat cu chendima şi cu ipsili, sprijinite pe oligon,

oxia sau petasti

= urcă 10 trepte, neaccentuat (când e combinat cu oligon)
sau accentuat (când e combinat cu oxia sau petasti)

   - ipsili combinat cu ipsili şi cu chendima, sprijinite pe oligon,

oxia sau petasti

= urcă 11 trepte, neaccentuat (când e combinat cu oligon)
sau accentuat (când e combinat cu oxia sau petasti)

 - ipsili combinat cu doi ipsili, sprijinite pe oligon,

oxia sau petasti

= urcă 12 trepte, neaccentuat (când e combinat cu oligon)
sau accentuat (când e combinat cu oxia sau petasti)
!!! Atunci când un semn se sprijină pe altul, se ia în considerare doar semnul (semnele)
de deasupra. Exemple:

Excepţia este chendima aşezată sub oligon sau oxia, care se consideră tot sprijinită.

Atunci când semnele se combină, se citesc amândouă. Exemple:

Chendima se sprijină doar pe oligon sau oxia, dedesubt sau în dreapta.şi se combină
deasupra oligonului, oxiei sau petastiului.
Ipsili se sprijină pe oligon, petasti sau oxia deasupra la mijloc sau în dreapta şi se
combină când se aşază în partea stângă.
 C. Semne descendente ( katiusa ):

 - epistrof → coboară 1 treaptă cu accent normal

 - iporoi → coboară 2 trepte, treptat şi neaccentuat; nu primeşte silabă nouă, dar primeşte
semn temporal

    - elafron → coboară 2 trepte sărite, accentuat

 - hamili → coboară 4 trepte sărite; nu se sprijină, apare doar singur sau în combinaţie cu
alte semne

Semne descendente combinate:

 - epistrof

= coboară 1 treaptă cu accent normal

 - elafron

= coboară 2 trepte sărite, accentuat

 - elafron combinat cu epistrof

= coboară 3 trepte sărite, accentuat

 - hamili

= coboară 4 trepte sărite, fără accent

 - hamili combinat cu epistrof

= coboară 5 trepte sărite

 - hamili combinat cu elafron

= coboară 6 trepte sărite

 - hamili combinat cu elafron şi cu epistrof

= coboară 7 trepte sărite

 - hamili combinat cu hamili

= coboară 8 trepte sărite

 - hamili combinat cu hamili şi cu epistrof

= coboară 9 trepte sărite

 - hamili combinat cu hamili şi cu elafron

= coboară 10 trepte sărite

 - hamili combinat cu hamili, cu elafron şi cu epistrof

= coboară 11 trepte sărite

 - hamili combinat cu 2 hamili

= coboară 12 trepte sărite