SUBPRODUSE DIN PROCESUL DE

FABRICARE A CAȘCAVALULUI-ZER

- Proiect -

SUCEAVA, 2020

Cuprins
CUPRINS 3
 Titlul lucră rii

INTRODUCERE 4
2. BAZA EXPERIMEENTALĂ PENTRU OBȚINEREA DEȘEURILOR COMESTIBILE 5
2.1 Schema tehnologică de obținere a deșeurilor din procesul de fabricare a cașcavalului 5
2.2 Metode de extracție folosite pentru obținerea subproduselor din procesul de fabricare a
cașcavalului 6
3. COMPOZIȚIA CHIMICĂ A ZERULUI 7
4. UTILIZĂRI ALE ZERULUI ÎN PRODUSE FUNȚIONALE 8
5. APE REZIDUALE. EPURAREA APELOR REZIDUALE 11
6. CADRU LEGISLATIV 12
STUDIU DE CAZ 13
Bibliografie 14

2
 Titlul lucră rii

INTRODUCERE

Noțiunea de poluare reprezintă totalitatea proceselor prin care ajung în mediu, în mod
direct sau indirect, materie sau energie cu efecte nocive asupra ecosistemelor, diminuând
resursele biologice și punând în pericol sănătatea omului[1].
Nevoia de hrană este una din cele mai importante pentru om și drept urmare industria
alimentară s-a dezvoltat din ce în ce mai mult pentru a satisface nevoile consumatorilor
consumând din ce în ce mai multă energie și eliminând în mediu substanțe poluante[2].
Intensificarea de această natură exercită o presiune mai mare asupra mediului, având ca
rezultat o mai mare poluare cu azot şi mai multe emisii de CO2, o mai mare pierdere a
biodiversităţii pe terenurile agricole şi o mai mare contaminare a solului, râurilor şi lacurilor
Conform studiilor efectuate de Comisia Europeană, o treime din alimentele ce se produc
zilnic nu sunt consumate ci sunt aruncate în stare bună devenind deșeuri alimentare și o
importantă sursă de poluare. Prin risipa de alimente se realizează și risipa celorlalte materii
utilizate pentru fabricarea produselor cum ar fi apa. De acea reducerea poluării cu deșeuri
alimentare prin reciclare poate îmbunătății mult calitatea escosistemelor [3].
În acest proiect vom studia modul prin care obținerea cașcavalului ca produs alimentar
din industria laptelui afectează mediul înconjurător, impactul subproduselor rezultate și
modalități de minimizare sau chiar stopare a influenței dăunătoare.
Laptele si produsele lactate reprezintă alimente foarte importante, care aduc corpului
nostru nutrienți plastici si funcționali de înalta utilitate. Din clasa “lactatelor” fac parte
produse cu caracteristici diverse, dar care au o trăsătură comuna: conținutul crescut de calciu
cu biodisponibilitate superioară.
Din lapte se fabrică și brânzeturi precum cele cu pastă opărită(cașcavalul), care au o
conservabilitate superioara laptelui[4].
Resursele materiale şi energetice sunt resurse epuizabile, de aceea este imperios necesar
să se impună ca și condiție imediată valorificarea într-o măsură cât mai mare a substanţelor
utile din subprodusele care rezultă din industria alimentară, în special industria laptelui,
subproduse care până de curând au fost considerate deșeuri și nu le-a fost acordată atenția
cuvenită.
Dintre principalele procese tehnologice ce au loc în industria laptelui reies trei produse
secundare: laptele degresat- rezultat la separarea smântânii din lapte, zara- rezultat
la fabricarea untului, zerul- rezultat la fabricarea brânzeturilor, cazeinei şi coprecipitatelor
proteice.

3
 Titlul lucră rii

2. BAZA EXPERIMEENTALĂ PENTRU OBȚ INEREA DEȘ EURILOR

COMESTIBILE

Din cauza crizei economice și alimentare cu care se confruntă omenirea, s-a dezvoltat
o atenție deosebită către utilizarea subproduselor rezultate din industria lactatelor, punându-se
în evidenţă valorificarea lor în alimentaţia umană.
Progresele create cu ajutorul cercetărilor ştiinţifice au făcut posibilă reevaluarea
valorii nutritive a acestor produse secundare care reprezentau o sursă de poluare,
fiind adesea deversate în râuri sau sol. Cu ajutorul procedeelor tehnologice moderne s-au
identificat soluții pentru separarea componentelor produselor secundare şi prin urmare o bună
prelucrare acestora[5].

2 .1 Schema tehnologică de obținere a deșeurilor din procesul de fabricare a cașcavalului

Caracteristic procesului tehnologic de fabricaţie a caşcavalului este că acesta se desfăşoară
în două faze distincte, în prima fază se face fabricarea caşului pentru caşcaval, iar în faza a
doua fază se face fabricarea propriu-zisă a caşcavalului. Subprodusul ce rezultă din acest
proces este zerul în cadrul a două etape prelucrarea laptelui în vană și presarea cașului pe
crintă conform figurii 1.1.

Receptia laptelui

Filtrarea laptelui

Normalizarea laptelui

Pasteurizarea și răcirea
laptelui

Încălzirea laptelui la
temperatura de închegare

Închegarea laptelui

Prelucrarea laptelui în vană

ZER

Presarea cașului pe crintă

Maturarea cașului

Figura 1.1 Prima fază: Fabricarea cașului pentru cașcaval [Suport curs an III]

4
 Titlul lucră rii

2.2 Metode de extracție folosite pentru obținerea subproduselor din procesul de fabricare a
cașcavalului
În tehnologia de obținere a cașcavalului se obține ca subprodus zerul.
Zerul este un lichid de culoare verde gălbui, opalescent, cu gust acrișor, specific
fermentaţiei lactice și poate fi clasificat după modul de obținere în:
1. zer dulce (aciditate 10-20°T)
2. zer acid(aciditate 50-70°T) [6].
Zerul se formează în etapa de prelucrare a laptelui în vană. Acesta este eliberat la
formarea coagului după închegarea laptelui care trece din stare lichidă într-o stare gelificată
numită coagul. Procesul de coagulare se poate face prin acidifiere, enzimatic sau mixt. Pentru
a favoriza eliminarea zerului coagulul este mărunțit.
O altă cantitate semnificativă de zer se obține la formarea și presarea cașului. În timpul
operației de presare, brânza se întoarce de câteva ori, mai des la început, apoi mai rar, pentru
ca zerul să se elimine uniform şi bucata de brânză să nu se deformeze.
Dacă operația se realizează în condiţii normale, zerul care se elimină în timpul presării
este limpede. Dacă are un aspect tulbure – albicios, presarea nu s-a desfăşurat în mod
corespunzător, particulele mai moi de coagul s-au pulverizat la început sub efectul presării
puternice, astupând canalele mici prin care se scurgea zerul[7].

5
 Titlul lucră rii

3. COMPOZIȚIA CHIMICĂ A ZERULUI

În urma analizelor efectuate de către cercetători a fost dovedit faptul că, compoziția
chimică a zerului variază în funcție de compoziția laptelui din care a fost extras și procesul de
fabricare al produsului finit.
Principala componentă este reprezentată de lactoză, iar materia grasă este constituita
din globule mici care nu au putut fi înglobate în masa coagulului. De asemenea s-a observat
faptul că în zer se regăsesc și alte substanțe din lapte precum albumina, globulina și cazeina
precum și vitamine și săruri minerale. Substanțele de adaos cum ar fi clorura de sodiu, de
calciu, acizi sau coloranți utilizate pentru îmbunătățirea calităților organoleptice trec și acestea
în zer[8].

Tabel nr III.1 Compoziția chimică a zerului

Nutrienți Valoare per 100 g

Apa
93-95%
Substanță uscată
5-6
Lipide totale 0,4 g
Lipide saturate 0,2 g
Lipide polinesaturate 0g
Lipide mononesaturate 0,1 g
Colesterol 2 mg
Sodiu 54 mg
Potasiu 161 mg
Carbohidrați 5g
Fibre alimentare 0g
Zahăr 5g
Proteine 0,9 g
Vitamine
Vitamina A 12 IU
Vitamina C 0,1 mg
Vitamina B12 0,3 μg
Minerale
Calciu 47 mg
Magneziu 8 mg
Fier 0,1 mg
https://ro.wikipedia.org/wiki/Zer[9]

4. UTILIZĂRI ALE ZERULUI ÎN PRODUSE FUNȚIONALE

6
 Titlul lucră rii

În prezent există o multitudine de utilizări ale zerului care întăresc importanța și utilitatea
acestuia având în vedere că zerul conține circa jumătate din substanțele nutritive ale laptelui.
Acestea sunt:
1. Folosirea zerului pentru alimentația animalelor
În principal, zerul este utilizat în alimentația porcinelor însă această metodă de valorificare
este considerată costisitoare prin prisma costurilor de transport și de păstrare adecvată a
acestuia la temperaturi de refrigerare.
2. Obținerea de brânzeturi
Urda este un tip de brânză numită și brânza albuminoidică care se poate prepara atât din
zerul obținut din laptele de vacă cât și de oaie. Pentru aceasta zerul se încălzește la 80℃
temperatură la care se precipită cea mai mare parte din proteinele serice ce antrenează
grăsimea din zer aceasta acumulându-se la suprafață sub forma de aglomerate. Acestea sunt
colectate și apoi presate obținând urda.
Brânza Ricotta este o urdă sărată cu aproximativ 4% sare. Pentru obținerea acesteia, zerul
este amestecat cu 100% lapte degresat și adus la temperatura de 85℃ prin injecția de abur.
Soluția de aproximativ 6% acid citric cristalizat, dizolvat în apă sau acidul citric are rolul de a
precipita aproape instantaneu proteinele care vor fi colectate, introdu-se intr-un vas și lăsate la
scurs în condiții de refrigerare.
Brânzeturi din zer concentrat
Acest tip de brânzeturi este specific Norvegiei și pot fi produse din zer rezultat din lapte
de vacă (Mysost), din zer de oaie (Gjetost) şi din zer cu adaos de grăsime de lapte (Primost).
Un alt produs foarte cunoscut în Norvegia este brânza Gudbransdalsost fabricată din 88% zer
de oaie şi 12% zer de vacă, ambele concentrate.
3. Jeleu din zer
Este un amestec de zer deproteinizat și zahăr(12,24 kg zahăr) pasteurizat la 85-90℃ și
răcit apoi la 50℃. Acesta este folosit în industria produselor de patiserie, la fabricarea
înghețatei, a biscuiților, a gemurilor și a jeleurilor, în industria produselor de bombonărie, etc.
4. Băuturi din zer
4.1 Băuturi din zer integral
Zerul utilizat pentru acest tip de băutură este zerul dulce sau acid pasteurizat, decolorat
şi dezodorizat, amestecat cu sucuri de portocale, grape-fruit, piureuri de fructe(căpșuni,
piersici) sau legume, zahăr, etc.
Comparativ cu băuturile fabricate din lapte, cele din zer se remarcă printr-o cantitate
mai mare de vitamine și mai redusă de proteine.
O altă băutura obținută din zer și patentată în Franța a fost produsă adăugarea de
emulgatori şi alge marine, iar după omogenizare, zahărul, şi sucul de fructe concentrat.
4.2 Băuturi nealcoolice din zer deproteinizat
Acestea pot fi:
 Fermentate
 Nefermentate
Băuturi nefermentate se pot obține printr-o multitudine de procedee. Pentru a deveni
materie primă, zerul este inițial concentrat, apoi neutralizat la pH 7, apoi este încălzit şi filtrat.
Un alt procedeu folosește zerul clarificat și îndulcit cu un sirop de zahăr aromatizat şi acidifiat
cu acid citric şi tartric, apoi îmbuteliat şi sterilizat.
Băuturi fermentate. Deşi unele băuturi clasificate în această categorie sunt obţinute
prin însămânţare cu drojdii, rezultând şi cantităţi reduse de alcool, ele sunt considerate de
producători ca nealcoolice.
Cvasul se prepară din zer dulce, degresat (maximum 0,08% grăsime), deproteinizat,
filtrat şi răcit la 25÷30°C. Cvasul trebuie să conţină 50% zahăr care se adaugă parţial în zerul
răcit (3,5÷4%), restul sub formă de caramel, după fermentare. Fermentarea cvasului se face,

7
 Titlul lucră rii

mai întâi, prin însămânţarea cu 5% cultură de bacterii lactice termofile şi prin termostatare
timp de 2 ore la 42°C. Apoi se face însămânţarea cu drojdie de şampanie (1% faţă de zer) sau
cu drojdii lactice şi o termostatare la 18÷20°C timp de 12÷15 ore. Aciditatea produsului
fermentat este de 80÷100°T. Cvasul fermentat, colorat cu sirop de zahăr ars (1÷1,5%), se
aromatizează cu esenţe de fructe (0,2 g/l), se răceşte la 6÷8°C, se dozează în sticle care se
închid ermetic şi se termostatează pentru maturare la 2÷3°C timp de 24 ore.
4.3 Băuturi alcoolice din zer
Băuturi slab alcoolice. Reprezentativ este produsul denumit Milone ce se obţine prin:
fermentarea zerului cu cultură de Kefir (până la 1% acid lactic şi 3,5% lactoză), adaos de
extract de frunze şi plante aromate (taninul precipită proteinele), filtrare, aromatizare,
fermentare cu drojdii şi îndulcire cu zaharină. Băutura, cu 0,80% alcool, este îmbuteliată sub
CO2.
Băuturi asemănătoare berii. Se consideră că, în fabricarea berii, aproximativ 30% din
mustul de malţ poate fi înlocuit cu zer deproteinizat. În acest scop, zerul este parţial
deproteinizat prin tratare cu hamei la un pH cuprins între 4,5 şi 5,5, apoi este filtrat şi
amestecat cu mustul de malţ. În cursul fermentaţiei cu drojdii de bere, lactoza nu este
transformată, însă având o putere redusă de îndulcire nu influenţează gustul băuturii finale.
Dintr-un amestec de must şi malţ (2/3) şi zer deproteinizat (1/3), fermentat cu Kluyveromyces
lactis timp de 5÷7 zile, s-a obţinut o băutură asemănătoare, sub aspectul aromei, cu berea.
Băuturi asemănătoare vinului: în anumite condiții se pot obţine băuturi cu gust asemănător
vinului. Zerul lichid, proaspăt, nu conţine suficientă lactoză pentru transformare într-o
concentraţie corespunzătoare de alcool, astfel, s-a procedat la adăugare de glucoză, zaharoză
sau suc de struguri pentru a asigura substratul fermentescibil. În alte cazuri, lactoza din zer a
fost hidrolizată cu lactază înainte de fermentare. O recentă observaţie experimentală arată că o
lactază fungică de uz alimentar prezintă încă o activitate intensă în cursul fermentaţiei
alcoolice a zerului cu drojdia Saccharomyces cerevisiae.
4.4 Băuturi proteice
Există o multitudine de rețete. Una dintre acestea este o băutură cu căpşuni, în 39 kg zer
lichid, cu pH-ul ajustat la 6,7, se adaugă 2,59 kg smântână cu 33% grăsime, 2,27 kg zahăr,
2,72 kg lapte degresat praf, stabilizatori şi substanţe de aromatizare. Amestecul se
pasteurizează şi se omogenizează.
5. Fabricarea lactozei din zer
Pentru aceasta există două procedee:
 cristalizarea lactozei din zerul netratat;
 cristalizarea lactozei din zerul din care proteinele (şi eventual sărurile) au fost
îndepărtate.
5.1 Lactoza din zer netratat
În acest caz, după separarea particulelor de proteine în suspensie, într-un separator cu
purjarea solidelor şi degresare, zerul este concentrat într-o instalaţie cu multiplu efect, până la
50÷55% substanţă uscată. Zerul concentrat este trecut în tancurile de cristalizare în care se
reglează pH-ul cu acid clorhidric la 4,8÷4,9, apoi se adaugă cristale de lactoză pentru a
declanşa fenomenul de cristalizare. Pentru o uşoară separare a cristalelor de lactoză din soluţia
mamă şi pentru reducerea pierderilor la spălare, cristalizarea trebuie astfel condusă încât
dimensiunea minimă a cristalelor să fie de 0,1 mm. Deoarece produsul de cristalizare depinde,
în principiu, de cantitatea de β-lactoză convertită în α-lactoză, răcirea concentratului trebuie
controlată cu atenţie. Răcirea se efectuează în mai multe etape şi anume: de la temperatura de
evacuare din concentrator la 35°C, cu apă rece, câte 0,5°C/h; de la 35°C la 25°C cu apă răcită,
câte 1°C/h ; de la 25°C la 15°C cu apă răcită, câte 2,5°C/h, de la 15°C la 10°C, se răceşte
rapid cu apă răcită. Nu se admit reîncălziri ca urmare a scăderii prea accentuate a temperaturii
în diferite faze ale operaţiei.
8
 Titlul lucră rii

Separarea cristalelor de lactoză se poate face prin centrifugare cu diferite tipuri de

centrifuge (convenţională, cu eliminarea automata a cristalelor, decantor centrifugal
orizontal). Separarea este urmată de spălarea cristalelor care determină dizolvarea unei
fracţiuni de lactoză în apele de spălare. Soluţia mamă evacuată din centrifugă are 38÷48%
substanţă uscată (proteine, săruri şi aproximativ 30% din lactoza prezentă iniţial). În cazul
utilizării decantoarelor centrifugale orizontale, acestea sunt instalate în serie, lactoza fiind
prelucrată succesiv în ambele decantoare. În timpul separării se face şi o spălare a cristalelor,
pentru îndepărtarea impurităţilor, astfel încât se obţine un grad ridicat de puritate: (99%
raportată la substanţa uscată). După al doilea stadiu al separării, lactoza este uscată în pat
fluidizat. Cristalele obţinute sunt în mod obişnuit măcinate sub formă de pulbere imediat după
uscare şi apoi ambalate.
5.2 Lactoza din zer purificat
Există mai multe metode de eliminare a proteinelor din zer, acestea fiind considerate
impuritățile ce se găsesc în lactoza brută. Una dintre metode consta în încălzirea până la
fierbere, după adăugare de acid clorhidric sau de clorură de calciu şi hidroxid de calciu, sau de
clorură ferică. Alte metode indicate pentru zerul dulce sunt hidroliza cu tripsină și separarea
proteinelor prin ultrafiltrare[10].

5. APE REZIDUALE. EPURAREA APELOR REZIDUALE

.

9
 Titlul lucră rii

Conform definiţiei dată de O.N.U., poluarea apei reprezintă ̋ modificarea unor

caracteristici fizice, chimice, biologice şi bacteriologice, produse direct sau indirect de
activităţile umane sau pe căi naturale care au ca efect tulburarea, schimbarea culorii, a
gustului sau mirosului caracteristic, creşterea temperaturii, încărcarea cu substanţe toxice cât
şi cu impurităţi biologice cum ar fi bacterii, ciuperci, alge şi paraziţi ̋ [11].
Apele reziduale reprezintă apele ce rezultă din gospodării sau din procese ce se
desfășoară la nivel industrial.
Industria alimentară prelucrează o multitudine de compuși organici naturali, modul de
gestionare a reziduurilor eliminate în timpul și în urma fluxului tehnologic, devenind o
problemă căreia i se acordă o atenție deosebită[12].
Apele reziduale din industria alimentară provin din transportul şi spălarea materiei
prime, ape tehnologice, ape de condens sau de răcire, ape de la spălarea şi dezinfecţia sălilor
de fabricaţie, a utilajelor şi ambalajelor, ape de la instalaţiile sanitare.
În acestea se găsesc cantități importante de resturi solide provenind de la materia primă și
materiale neutilizabile în proces.
Caracteristicile și compoziția apelor diferă în funcție de etapa procesului tehnologic,
aceste atribute stabilite în urma unor teste de laborator fiind factorii care determină tipul de
tehnologie de epurare adoptată, precum și instalațiile care o compun[13].
Apele reziduale din domeniul alimentar pot fi clasificate în funcție de concentrație
astfel:
• Ape reziduale de concentrație ridicată-supuse unor metode de tratare avansate și
reciclate
• Ape reziduale de concentrație medie-tratate imediat sau deversate în canalizare
• Ape reziduale de concentrație scăzută-pot fi deversate fără tratare[14].

Epurarea apelor uzate reprezintă procesul prin care impuritățile chimice și

microbiologice existente sunt eliminate astfel încât apa rezultată să poată fi deversată în râu
sau reutilizată fără a fi modificată din punct de vedere calitativ.
Pentru epurarea apelor se utilizează procedee de natură:
 Mecanică-se utilizează pentru îndepărtarea materiilor solide atât grosiere cât și fine cu
ajutorul grătarelor, sitelor, separatoarelor de grăsimi, deznisipatoarele și decantoarelor.
 Chimică- este o metoda care se aplică atât pentru poluanți în suspensie cât și pentru cei
dizolvați. Este un procedeu rapid și eficient care utilizează reactivi chimici numiți coagulanți
precum săruri de aluminiu și fier în asociere cu alți reactivi sau coagulanți sintetici numiți
polielectroliți. În cazul poluanților dizolvați, eliminarea acestora se bazează pe reacțiile date
cu reactivii având ca rezultat formarea unui produs greu solubil ce se depune pe fundul
vasului sau devine inactiv
 Biologică-se utilizează pentru eliminarea poluanților organici biodegradabili prin 3
metode: cu nămol activ, cu biofiltre, cu iazuri de oxidare.
 Biochimică- procesul tehnologic prin care impurităţile organice din apele uzate sunt
transformate, de către o cultură de microorganisme, în produși de degradare
inofensivi(apă,dioxid de carbon) și în masă celulară nouă(biomasă)[15].
În procesul de epurare al apelor au loc 2 operații succesive:
 reţinerea sau neutralizarea substanţelor nocive sau valorificabile prezente în apele uzate
 prelucrarea materialului rezultat din prima operaţie
Apele finale rezultate sunt ape epurate ce pot fi vărsate în emisar sau utilizate în irigații,
iar nămolurile pot fi prelucrate, depozitate,descompuse sau valorificate.
Combinarea metodelor fizice, chimice, biochimice și biologice permit o purificare
avansată, efluenţii epuraţi putând fi reintroduşi în circuitul economic. Pentru alegerea unui
procedeu optim trebuie ținut cont de factori precum: cantitatea efluentului, conţinutul în
10
 Titlul lucră rii

poluanţi, condiţiile de calitate impuse la evacuarea apei epurate în emisar şi de mijloacele

financiare ale agentului economic respectiv. Astfel s-au identificat 3 procedee:
 procedeele de epurare cu adsorbţie
 procedee cu schimbători de ioni
 procedeele de oxidare chimică

Procedeele de epurare cu adsorbţie se aplică în special pentru îndepărtarea avansată a

fenolilor, detergenţilor şi a altor substanţe ce pot da un miros sau gust neplăcut apei de băut,
iar ca utilitate se folosește după o etapă biologică prealabilă pentru eliminarea unei cantități
mici de substanțe organice rămase după epuizarea acestei etape. Cel mai utilizat material
adsorbant este cărbunele activ.
Procedeele de epurare cu schimbători de ioni se utilizează frecvent pentru eliminarea
poluanţilor minerali care se găsesc în apă sub formă ionică: calciu, magneziu,sodiu, sulfaţi,
nitraţi, fosfaţi, amoniu, metale grele, etc., iar procedeele de oxidare chimică se aplică eficient
la eliminarea substanţelor poluante anorganice(cianuri, sulfuri, anumite metale grele etc.) şi
organice (fenoli, coloranţi, anumite pesticide etc.).

6. CADRU LEGISLATIV

11
 Titlul lucră rii

Protecția mediului înconjurător a devenit o problema internațională căreia i se acordă o

atenție deosebită. La nivel legislativ se regăsesc legi care vizează această noțiune. Legea nr.
265 din 29 iunie 2006 (*actualizată*) privind protecţia mediului în articolul 1 alin 2 definește
mediul ca ̎ ansamblul de condiţii şi elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul, subsolul,
aspectele caracteristice ale peisajului, toate straturile atmosferice, toate materiile organice şi
anorganice, precum şi fiinţele vii, sistemele naturale în interacţiune, cuprinzând elementele
enumerate anterior, inclusiv unele valori materiale şi spirituale, calitatea vieţii şi condiţiile
care pot influenţa bunăstarea şi sănătatea omului."
In opinia reprezentanţilor CE, mediul înconjurător este definit ca fiind ,,ansamblul de
elemente care în complexitatea relaţiilor lor, constituie cadrul, mijlocul şi condiţiile de viaţă
ale omului, acelea care sunt ori cele ce nu sunt resimţite”. Un element de noutate în această
definiţie este acela că mediul este considerat un bun care apar ţine întregii colectivităţi şi,
drept consecinţă, acesta nu poate fi lăsat spre folosire la întâmplare.
În Constituția României termenul de mediu nu este definit în mod expres, însă din art.
135 reiese că mediul este cadrul propice creării condițiilor necesare pentru creșterea calității
vieții De asemenea, în acelaşi articol se precizează că,,refacerea şi ocrotire mediului
înconjurător, precum şi menţinerea echilibrului ecologic” sunt asigurate de către statul
român[16].
Noțiunea de deșeu este definită la articolul 1 litera (a) din directiva-cadru (Directiva
75/442) privind deșeurile. Potrivit acestei dispoziții, deșeu înseamnă „orice substanță sau
obiect inclus în categoriile prevăzute în anexa I de care titularul se debarasează ori
intenționează sau are obligația de a se debarasa”. În aceeași directivă este specificat faptul că
„Statele membre iau măsurile necesare pentru a asigura că deșeurile se recuperează sau se
elimină fără a periclita sănătatea oamenilor și fără a utiliza procese sau metode care ar putea fi
dăunătoare pentru mediu, în special:
– fără riscuri pentru apă, aer sau sol sau pentru animale ori plante;
– fără a cauza neplăceri prin zgomot sau mirosuri;
– fără a afecta regiunile rurale sau zonele de interes special.
Statele membre iau măsurile necesare pentru a interzice abandonarea, descărcarea sau
eliminarea necontrolată a deșeurilor.”
Regimul juridic al apelor uzate rezultă este trasat în Directiva 91/271/CEE a
Consiliului din 21 mai 1991 privind tratarea apelor urbane reziduale. Articolul 10 din aceeași
directivă menționează „Statele membre veghează ca stațiile de epurare a apelor urbane
reziduale, construite în conformitate cu condițiile prevăzute la articolele 4, 5, 6 și 7, să fie
concepute, construite, exploatate și întreținute astfel încât să aibă un randament suficient în
toate condițiile climatice normale ale locului în care sunt amplasate. Este necesar să se țină
seama de variațiile sezoniere ale încărcării în momentul conceperii acestor instalații ”[17].

12
 Titlul lucră rii

STUDIU DE CAZ

Deși, după cum am arătat, există atâtea metode de a utiliza și valorifica zerul, încă
există unități care nu profită de avantajele acestui subprodus. Este și cazul uneia dintre
fabricile de lactate din comuna Vicovu de Sus care în data de 24 ianuarie 2020 a fost
sancționată deoarece un cetățean a sesizat prin numărul de urgență 112 faptul că o persoană cu
un tractor varsă zer în râul Suceava. Bărbatul a deversat sutele de litri de zer în râu.
În cauză s-a solicitat intervenţia lucrătorilor specializaţi din cadrul Gărzii de Mediu
Suceava şi a Apelor Române, ocazie cu care aceştia s-au deplasat la locul producerii
evenimentului și atât bărbatul cât și fabrica au fost sancționați contravențional conform legii.

Sursa: https://www.informatiata.ro/zer-fabrica-lactate-vicovu-de-sus-rau-suceava/

https://suceava-smartpress.ro/raul-suceava-poluat-cu-zer-la-vicovu-de-sus/ (ora 11:30)

13
 Titlul lucră rii

Bibliografie

10. Macoveanu M., Ciobanu D., 2005, Minimizarea scăzămintelor tehnologice în

industria alimentară prin valorificarea subproduselor și deșeurilor, vol II, Editura Ecozone;
1. Munteanu C., Dumitrascu M., Iliuta A., 2011, Ecologie și protecția calității mediului,
Editura Balneara;
2. https://core.ac.uk/download/pdf/267072538.pdf
3. https://www.eea.europa.eu/ro/semnale/semnale-de-mediu-2014/articole/de-la-
productie-la-deseuri
4. https://www.revistagalenus.ro/nutritie-si-farmacie/laptele-si-produsele-lactate-
avantaje-si-probleme-asociate-consumului/
5. https://pdfslide.tips/documents/valorificarea-subproduselor-din-industria-laptelui.html
6. https://ro.scribd.com/document/46929782/Valorificarea-Zerului
7. https://ro.scribd.com/document/262064170/Licenta-Cascaval
8. https://www.qreferat.com/referate/alimentatie/VALORIFICAREA-ZERULUI738.php
9. https://ro.wikipedia.org/wiki/Zer
11. https://ro.scribd.com/document/239443089/Ape-Reziduale-Din-Industria-Alimentar
%C4%83
12. https://library.upt.ro/pub.edocs/rezumate/96457/REZUMAT%20TEZ
%C4%82%20DE%20DOCTORAT.pdf
13. https://library.upt.ro/pub.edocs/rezumate/120181/Rezumatul_tezei_Boboescu.pdf
14. https://ro.scribd.com/document/357616870/Proiect-Metode-de-Epurare-a-Apelor-
Uzate-Industriale-2017-1
15. https://www.slideshare.net/iuliana_pitu/epurarea-apelor
16. https://ro.scribd.com/document/409133544/legislatie-protectia-mediulu
17. http://curia.europa.eu/juris/document/document_print.jsf;jsessionid=4429BC938F695
6064BB349C7675071F3?
docid=66079&text=&dir=&doclang=RO&part=1&occ=first&mode=DOC&pageInde
x=0&cid=3497885#Footnote15

14
Titlul lucră rii

15