UNIVERSITATEA „ȘTEFAN CEL MARE” SUCEAVA

FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE ADMINISTRATIVE

PROGRAMUL DE STUDII: ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ

Referat la disciplina:
Arhivistică şi documentaristică

Tema: Protecţia datelor cu caracter

personal”

Cadru didactic: lect.dr. Nedelea Oana Student: Nazare Alexandru

Anul de studiu:III

Grupa:II

SUCEAVA 2021

1
 Cuprins
Capitolul 1. Protecția datelor cu caracter personal.....................................................................3
1.1 Temei juridic.....................................................................................................................3
1.2. Tratatul de la Lisabona şi Programul de la Stockholm....................................................3
1.3. Principalele instrumente legislative în materie de protecție a datelor..............................4
Capitolul 2. Rolul Parlamentului European................................................................................5
Concluzii.....................................................................................................................................6
Bibliografie.................................................................................................................................7

2
 Capitolul 1. Protecția datelor cu caracter personal
1.1 Temei juridic

Protecția datelor cu caracter personal și respectarea vieții private constituie drepturi fundamentale
importante. Parlamentul European insistă asupra necesității de a menține un echilibru între consolidarea
securității și protejarea drepturilor omului, inclusiv protecția datelor și viața privată. Tratatul de la
Lisabona furnizează un temei juridic solid pentru dezvoltarea unui sistem mai clar și eficace de protecție
a datelor cu caracter personal, prevăzând totodată noi competențe pentru Parlamentul European.

Articolul 16 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) Articolele 7 și 8 din Carta
drepturilor fundamentale a UE. Uniunea trebuie să asigure respectarea în mod consecvent a dreptului
fundamental la protecția datelor, care este consacrat în Carta drepturilor fundamentale a UE. Poziția UE
cu privire la protecția datelor cu caracter personal trebuie consolidată în contextul tuturor politicilor UE,
inclusiv în contextul aplicării legii și al prevenirii criminalității, precum și în relațiile internaționale. Într-
o societate globală caracterizată de schimbări tehnologice rapide, schimbul de informații nu are
frontiere. Printre provocările cu care se confruntă societatea modernă se numără necesitatea de a proteja
viața privată în mediul online și de a asigura accesul la internet, precum și de a preveni utilizarea
abuzivă a supravegherii video, a cipurilor „inteligente” de identificare prin radiofrecvență, a publicității
comportamentale, a motoarelor de căutare și a rețelelor sociale.
1.2. Tratatul de la Lisabona şi Programul de la Stockholm

Înainte de intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, legislația privind protecția datelor în spațiul
de libertate, securitate și justiție (SLSJ) a fost împărțită între primul pilon (protecția datelor în scopuri
private și comerciale, pentru care era utilizată metoda comunitară) și cel de-al treilea pilon (protecția
datelor în scopul aplicării legii, la nivel interguvernamental). În consecință, procesele decizionale din
cele două spații au urmat reguli diferite. Structura pe bază de piloni a dispărut odată cu Tratatul de la
Lisabona, care consolidează temeiul juridic necesar pentru dezvoltarea unui sistem mai clar și mai
eficace de protecție a datelor cu caracter personal și prevede totodată noi competențe pentru Parlament,
care devine colegislator. Articolul 16 din TFUE prevede că Parlamentul și Consiliul stabilesc normele
privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal de către
instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii, precum și de către statele membre, în exercitarea
activităților care fac parte din domeniul de aplicare a dreptului Uniunii. În urma programelor de la
Tampere și Haga (din octombrie 1999 și, respectiv, noiembrie 2004), Consiliul European a aprobat, în

3
decembrie 2009, un program multianual nou privind SLSJ pentru perioada 2010-2014, sub denumirea
de Programul de la Stockholm. Parlamentul a adoptat o rezoluție referitoare la acest program la 25
noiembrie 2009. Se preconiza ca, până în iunie 2012, Comisia să finalizeze o evaluare la jumătatea
perioadei a Programului de la Stockholm, dar aceasta nu a mai fost efectuată. La 11 martie 2014,
Comisia a adoptat două comunicări pentru a stabili prioritățile politice pentru programul post-
Stockholm. La 2 aprilie 2014, Parlamentul a adoptat o rezoluție referitoare la evaluarea intermediară a
Programului de la Stockholm. În cadrul reuniunii sale din iunie 2014, Consiliul European va discuta
definirea orientărilor strategice pentru planificarea legislativă și operațională în cadrul SLSJ în temeiul
articolului 68 din TFUE.
1.3. Principalele instrumente legislative în materie de protecție a datelor

 Carta drepturilor fundamentale a UE

Articolele 7 și 8 din Carta drepturilor fundamentale a UE recunosc că respectarea vieții private și

protecția datelor cu caracter personal sunt drepturi fundamentale strâns legate, dar separate. Carta este
integrată în Tratatul de la Lisabona și are forță juridică obligatorie asupra instituțiilor și organelor
Uniunii Europene, precum și asupra statelor membre atunci când pun în aplicare dreptul UE.

 Consiliul Europei
a. Convenția 108 din 1981
Convenția 108 a Consiliului Europei pentru protejarea persoanelor față de prelucrarea
automatizată a datelor cu caracter personal din 28 ianuarie 1981 este primul instrument
internațional cu forță juridică obligatorie adoptat în domeniul protecției datelor. Scopul
acesteia este „de a garanta [...] fiecărei persoane fizice [...] respectarea drepturilor și
libertăților sale fundamentale și, în special, dreptul la viața privată, față de prelucrarea
automatizată a datelor cu caracter personal care îl privesc”.
b) Convenția europeană a drepturilor omului (CEDO)
Articolul 8 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților
fundamentale din 4 noiembrie 1950 introduce dreptul la respectarea vieții private și a
vieții de familie, proclamând următoarele:„Orice persoană are dreptul la respectarea
vieții sale private și de familie, a domiciliului său și a corespondenței sale”.
 Actualele instrumentele legislative ale UE în vigoare în materie de protecție a datelor
Drept consecință a fostei structuri bazate pe piloni, diverse instrumente legislative sunt în
vigoare în prezent. Acestea includ fostele instrumente ale primului pilon, precum Directiva
95/46/CE privind protecția datelor, Directiva 2002/58/CE asupra confidențialității și
comunicațiilor electronice (modificată în 2009), Directiva 2006/24/CE privind păstrarea
datelor (invalidată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene la 8 aprilie 2014 ca urmare a
afectării grave a vieții private și a protecției datelor) și Regulamentul (CE) nr. 45/2001 privind

4
 protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către
instituțiile și organele comunitare, precum și fostele instrumente ale celui de-al treilea pilon,
precum Decizia-cadru a Consiliului din noiembrie 2008 privind protecția datelor cu caracter
personal prelucrate în cadrul cooperării polițienești și juridice în materie penală. Un nou cadru
juridic cuprinzător privind protecția datelor la nivelul UE este supus în prezent dezbaterilor.

Capitolul 2. Rolul Parlamentului European

Parlamentul a insistat dintotdeauna asupra necesității de a menține o abordare care să stabilească

un echilibru între consolidarea securității și protecția vieții private și a datelor cu caracter personal.
Parlamentul European a adoptat diverse rezoluții referitoare la aceste probleme delicate, abordând în
mod specific elaborarea de profiluri cu caracter etnic și rasial, Decizia Consiliului de la Prüm privind
cooperarea transfrontalieră în combaterea terorismului și a criminalității transfrontaliere, introducerea
scannerelor corporale în vederea creșterii nivelului de securitate a aviației, datele biometrice în
pașapoarte și instrucțiunile consulare comune, gestionarea frontierelor, internetul și extragerea datelor.
Tratatul de la Lisabona a introdus mai multă răspundere publică și legitimitate în SLSJ. Cu câteva
excepții, a generalizat metoda comunitară, care includea adoptarea deciziilor cu majoritate de voturi în
cadrul Consiliului și procedura legislativă ordinară (cunoscută anterior sub denumirea de codecizie). În
ceea ce privește acordurile internaționale, acestea fac obiectul unei proceduri nou-introduse, și anume
„aprobarea”.Parlamentul a făcut uz de aceste competențe în februarie 2010, când a respins aplicarea
provizorie a Acordului privind Programul de urmărire a finanțărilor în scopuri teroriste (TFTP)
(cunoscut anterior drept Acordul SWIFT), cu privire la transferurile de date bancare către SUA în scopul
combaterii terorismului. În urma adoptării de către Parlament a rezoluției din 8 iulie 2010, Acordul
TFTP a intrat în vigoare în august 2010.Acordul în formularea sa finală abordează principalele
preocupări exprimate de Parlament. În iulie 2011, Comisia a adoptat o comunicare având ca temă
principalele opțiuni ale instituirii unui Sistem european de urmărire a finanțărilor în scopuri teroriste
(TFTS UE) în legătură cu care Parlamentul și-a exprimat dubiile. În noiembrie 2013, Comisia a anunțat
intenția de a nu prezenta o propunere privind TFTS UE în această fază.

Altă chestiune de importanță crucială pentru protecția datelor este acordul dintre UE și SUA privind
prelucrarea și transferul de date din registrul cu numele pasagerilor (PNR), de către transportatorii
aerieni, către Departamentul pentru Securitate Internă al Statelor Unite. În urma aprobării acordate de
către Parlament la 19 aprilie 2012, Consiliul a adoptat, la 26 aprilie 2012, o decizie privind încheierea
noului acord, care a înlocuit începând din iulie 2012 acordul PNR dintre UE și SUA care intrase în
vigoare cu titlu provizoriu în iunie 2007.

În februarie 2011, Comisia a depus o propunere de directivă privind utilizarea datelor din registrul PNR
pentru prevenirea, depistarea, cercetarea și urmărirea penală a infracțiunilor de terorism și a

5
infracțiunilor grave (PNR UE). Una dintre principalele chestiuni discutate a fost dacă noile reglementări
propuse ar trebui limitate la colectarea datelor din PNR pentru zborurile dinspre și înspre țări terțe sau
dacă ar trebui acoperite și zborurile din interiorul UE. Parlamentul revizuiește în prezent proiectul de
directivă în cadrul procedurii legislative ordinare.

Parlamentul va fi implicat, în cadrul procedurii de aprobare, în adoptarea unui acord-cadru cu forță

juridică obligatorie cu SUA privind schimbul de informații și protecția datelor. Obiectivul îl constituie
asigurarea unui înalt nivel de protecție a informațiilor personale, precum datele pasagerilor sau
informațiile financiare, care sunt transferate în cadrul cooperării transatlantice în combaterea
terorismului și a criminalității organizate.

La 6 iulie 2011, Parlamentul a adoptat o rezoluție privind o abordare globală a protecției datelor cu
caracter personal în Uniunea Europeană, răspunzând unei comunicări a Comisiei din noiembrie 2010. În
octombrie 2012, Parlamentul a organizat o reuniune interparlamentară la nivel de comisii cu
parlamentele naționale referitoare la „reforma cadrului UE privind protecția datelor”.

La 12 martie 2014 Parlamentul a adoptat o rezoluție referitoare la Programul de supraveghere al

Agenției Naționale de Securitate (NSA) a SUA, organismele de supraveghere din diferite state membre
și impactul acestora asupra drepturilor fundamentale ale cetățenilor UE. Această rezoluție a finalizat o
anchetă de șase luni a Parlamentului cu privire la supravegherea electronică în masă a cetățenilor UE, în
urma revelațiilor făcute în iunie 2013 privind presupusele activități de spionaj ale SUA și ale unor state
UE. În rezoluția sa, Parlamentul a solicitat suspendarea principiilor „sferei de siguranță” privind
protecția vieții private (standarde voluntare de protecție a datelor pentru societățile din afara UE care
transferă către SUA date cu caracter personal ale cetățenilor UE) și a Programului de urmărire a
finanțărilor în scopuri teroriste.

În cadrul procedurii legislative ordinare, Parlamentul revizuiește în prezent propunerile prezentate de

către Comisie în ianuarie 2012 cu privire la reforma legislației în materie de protecția datelor. Poziția
Parlamentului insistă asupra unei abordări globale, în cadrul unui pachet, și a desfășurării de activități
paralele în legătură cu propunerile Comisiei referitoare la un regulament general privind protecția
datelor și la o directivă în sectorul aplicării legii. La 12 martie 2014, Parlamentul a votat în primă lectură
reforma pentru a oferi garanții mai bune pentru persoanele fizice, îmbunătățirea oportunităților de
afaceri și crearea unui sistem solid de conformitate. Negocierile între Parlamentul ales pentru noua
legislatură și Consiliu vor începe deîndată ce statele membre vor ajunge la un acord privind poziția
acestuia. Obiectivul Parlamentului este acela de a ajunge la un acord înaintea sfârșitului anului 2014.

6
 Concluzii

Putem afirma că mediul virtual a luat amploare foarte rapid, suntem tot mai dependenţi de această
sferă, ne face viaţa profesională cât şi cea cotidiană mai uşoară dar putem fi uşor atacaţi din cauza
nerespectării protecţiei datelor cu caracter personal. Aici facem trimitere la :CNP,parole,anumite
fişiere,şi multe alte documente importante pentru traiul nostru de zi cu zi.

Bibliografie

1.Porumbeanu, O. L.,Bucureşti, 2003 Utilizatorii şi intermediarii de informaţii şi documente în epoca

contemporană, Editura Universităţii din Bucureşti.

2. Porumbeanu, O. L., Teoria şi practica informaţiei. Bucureşti : Editura Universităţii de Nord, 2003.

3. Mandeal, R., Utilizatorii de informaţii, nevoi de informare şi practici de căutarea informaţiei, Ed.
Universităţii Bucureşti, 2003